mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
Sincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
Văd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
conștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
Nuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
un text cum ar trebui sa se mai scrie. intotdeauna m-a fascinat aceasta durere a facerii intru inovatie sau inedit la Ioana. e unul dintre putinii autori care nu ma plictisesc sau care, ca sa formulez altfel, imi suscita o vaga curiozitate atunci cind posteaza un text nou. si asta nu e putin lucru tinind cont de cit de repede ma plictisesc eu. mai ales de autorii consacrati sau cenaclizati
Virgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
am intrat din curiozitatea de a afla de ce a fost așa de citit textul acesta. nu pot spune decât că, în acest stil, se pot confecționa zeci de duplicate pe oră. plec complet debusolat...
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
well.... mă faci să zîmbesc, corina. îmi este greu să cred că (așa teoretic vorbind) pentru tine french kiss e tot una cu țucatu' de la maramu'
era mai mult decît o folosire "xenofilă" a cuvîntului. dar, mă rog. dimpotrivă, mie îmi sună chiar... cum să spun... seducător nițeluș. deși undeva in the background o aud pe doamna blandiana cu poporul ei vegetal. mmmmm....
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
construiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
Meditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici: urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
Virgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
Sorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
If I could, I would dance on this music inside your poetry. I think it's your best poem that I read until now. And i read enough for saying that. I'm feeling in a dream in black and white, but a strange purple (rain?) spot - like in flash - is passing thorugh my memory: is no time for a "stenographic sunset", but: "an antropomorphic indian dance of pure dreams inside one midnight if we didn't know we could dream would we dream?" I think is true: we would even if we would never know. Because the unconscious is reacher than our conscious mind. Congratulations for this poetry.
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deSincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deVăd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
pentru textul : kansas in june deCompletare la comentariu: "Laudă-mă gură, că ți-oi da friptură"...
pentru textul : Un întreg fragmentat deconștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
pentru textul : ferpar deAş reformula "predestinată durerii" şi aş scoate, totuşi, "fără număr"-ul final.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deNuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
pentru textul : aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins deExistă un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
pentru textul : Cer deschis deAnna, multumesc pentru interventie - ai cuprins in cele patru randuri toata poezia. Te mai astept.
pentru textul : penumbră. în loc de... defireste
pentru textul : vule vu murir avec moi? deun text cum ar trebui sa se mai scrie. intotdeauna m-a fascinat aceasta durere a facerii intru inovatie sau inedit la Ioana. e unul dintre putinii autori care nu ma plictisesc sau care, ca sa formulez altfel, imi suscita o vaga curiozitate atunci cind posteaza un text nou. si asta nu e putin lucru tinind cont de cit de repede ma plictisesc eu. mai ales de autorii consacrati sau cenaclizati
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii deVirgil, e usor neingrijit textul, mai trebuie fiert putin, promit s-arunc si ceva diacritice in oala. Multumesc de critica. Fascinatia microbuselor nu e o coincidenta. Florinel, ma bucur ca ti-a placut. Da, viata nu e dreapta, si e ironic ca am scris eu despre asta, eu am primit prea multe. Dar cred ca si nefericitii scriu despre fericire. Sau nu?
pentru textul : Microbus deam intrat din curiozitatea de a afla de ce a fost așa de citit textul acesta. nu pot spune decât că, în acest stil, se pot confecționa zeci de duplicate pe oră. plec complet debusolat...
pentru textul : Nimic deCristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
well.... mă faci să zîmbesc, corina. îmi este greu să cred că (așa teoretic vorbind) pentru tine french kiss e tot una cu țucatu' de la maramu'
pentru textul : french kiss vegetal deera mai mult decît o folosire "xenofilă" a cuvîntului. dar, mă rog. dimpotrivă, mie îmi sună chiar... cum să spun... seducător nițeluș. deși undeva in the background o aud pe doamna blandiana cu poporul ei vegetal. mmmmm....
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
pentru textul : shi bin a plec deconstruiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain deMulțumesc pentru adăstare și încondeiere.
pentru textul : Durere deMeditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
cu drag,
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? desilvia
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici:
urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
pentru textul : eine kleine musik de(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deo extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” deVirgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
pentru textul : o călătorie cu darwin deSorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
pentru textul : poemul cornet de semințe deAm incercat sa sterg un text si m-am trezit cu:
"Introducerea datelor pentru "Experiment literar" este obligatorie."
pentru textul : hermeneia 3.0-c dearanca, daca tu ai o imagine cu mediterana, poti s/o pui, eu nu ma pricep sa inserez imagini, desi de mult vreau sa postez o vizuala
pentru textul : dimineață la nice deIf I could, I would dance on this music inside your poetry. I think it's your best poem that I read until now. And i read enough for saying that. I'm feeling in a dream in black and white, but a strange purple (rain?) spot - like in flash - is passing thorugh my memory: is no time for a "stenographic sunset", but: "an antropomorphic indian dance of pure dreams inside one midnight if we didn't know we could dream would we dream?" I think is true: we would even if we would never know. Because the unconscious is reacher than our conscious mind. Congratulations for this poetry.
pentru textul : saxophone deVirgil, mă măgulești, în stilul tău inteligent și fin! Cristina, ești amabilă!
pentru textul : 4 de embrie deVă mulțumesc! Țin la poemul acesta!
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură dePagini