"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.
..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
Nu, Domnule. E vorba de ce exista dincolo de cuvinte. Ca aici "miezul dur" al diverselor teologii se intalneste cu poezia. Adica, intr-un cuvant care mie-mi place, cu SACRALITATEA. Sau, in crestinismul ortodox cu "teologia negativa (apofatica)". Prelungita in Islamul Sufist. Si, mai departe (de fapt cu mult inainte) in ZEN (ajuns si el in Japonia prin Ch'an-ul chinezilor care si el etc.) unde se practica fara sa se vorbeasca decat atat cat trebuie. Si pentru ca tot a venit vorba, mai amintesc si de "Minus Cunoasterea" lui Blaga. Cu "despicarea misterelui" care astfel se "adnceste". Lucru pe care Parintele Staniloaie, la vremea cand a aparut "Trilogia cunoasterii" nu prea l-a agreat. Dar apoi a avut taria sa-l recunoasca, chiar daca si implicit ( A se vedea, printre altele si "Logica Trinitatii", lucrare de doctorat a lui Calinic Botosaneanu (episcop-vicar) aparuta in Editura GEDO, Cluj-nAPOCA, 2005). Si, va rog pe toti, nu ma mai trageti de limba. Ca nu mai spun nimic. Pentru ca "se interpreteaza" ca pe timpurile epocii de aur. Atentie: am spus "nu mai spun nimic" si nu "chiar nu mai spun nimic". Ca limba asta a mea afurisita ma mananca intr-una.
De fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
"mai”(asa, ca din caruta cu Blanca, ca doar ne “musca”, democratic, rural, acelasi fan) actaeoane, daca ai fi citit cu atentie primul meu raspuns ai fi avut motiv de si mai mare inveselire, fara (de)testari inutile, intrucat strofele pe care ti le-am dedicat lecturarii nu au fost scrise deloc intamplator, asa cum, de fapt, nimic din textul respectiv nu e :) – ce ai de urat caprei ii poti ura singurel, ce naiba, n-ai fost in stare sa ajungi cu lectura pana la final? n-ai observat ca am vandut-o – tocmai tu sa nu iti dai seama? rusinos… “tai`nic`ule” :) daca tot e vorba sa ne destainuim, ia asculta aici: inainte de postarea textului eu am pus doua pariuri, nu unul, ambele castigate, ulterior, imediat, dupa primele comentarii, care castig tin sa-l transfer in ceea ce spuneai ca iti place (laptele de… capra sau de… bivolita) si sa ti-l trimit, intru intregirea veseliei, eliminarea regretului de miza mica si venirea vremii prinsului si la domnia ta :) parantezele sunt explicative, cat pentru puterea ta de intelegere, daca as fi incercat sa ascund ceva, sa par mai subtil decat imi e natura, as fi utilizat in exces renumitele si ominprezentele tale “trei puncte si-atat” :) Bianca, ai observat bine, chiar si omitand sa adaugi ca Virgil a cuprins in Regulament, ulterior, precizarile necesare si a anuntat acest fapt, inclusiv sub fostul meu sonet “Fabrica de ingeri”, ieri, dupa care am retras textul, chiar daca acesta fusese postat inainte de aparitia precizarilor. Imi pare bine ca am reusit astfel sa iti produc, si tie, unele “imbucurari” de primavara, mult mai importante decat prezenta clandestina si infamanta a acelor versuri pe aici. Despre aspectele atacului la persoana am mai discutat pe site, cred ca inainte de sosirea ta, am postat intr-un comentariu chiar si anumite reguli de dialog literar, neluate in seama, dimpotriva, dupa cum se observa mai sus. Nu cred ca le-ai citit. E bine ca lecturezi atenta “Regulamentul” si vrei musai sa imi impartasesti anumite puncte din el, periodic. Dar eu cred ca totul e la nivel de interpretare subiectiva, din moment ce nu ai de dat nici un exemplu. Si ca mult mai instructiv ar fi fost sa revezi subpunctele referitoare la pertinenta comentariilor (20.1, 20.2). Poate vei reusi sa procedezi, candva, aidoma, cu dreapta masura, intru deschiderea la fel a mintilor tuturor comentatorilor, mai novici sau nu. Ceea ce e ramane, pe langa alinierea ca de planete, e acel fapt, usor de observat, ca atacurile la persoana sunt generate majoritar de mama lor, spiritul de gasca, cu "spatele acoperit", mult mai maligne decat orice ironie sau pamflet clamate si reclamate drept “jigniri”. Spui ca ai incredere. Eu cred ca increderea e buna, dar nu in exces, totul e sa nu se transforme in aroganta mimetica sau fariseism fanatic, neargumentat. Revenind, “textul in cauza”, “Blanca”, e un produs parodic, Bianca, iar produsele parodice nu se rezuma la fabule (“literatura de cartier” nu intra in discutie aici decat infamant, oarecum gen “vand fan”, fara sens), "fabula" isi sprijina burlescul in personificari declarate, in “Blanca” e parodiat ruralul idilic, in trepte senzoriale de falsa identificare, in ghem ludic de atractie si adancire a confuziei, a farsei, in paradoxul si ambivalenta metaforelor, as continua “decriptarea”…dar “Blanca” nu e o capodopera a genului, textul a fost generat de un pariu, dupa cum spuneam anterior, fiind scris in cateva minute si consider, colegial vorbind, dezamagitor ca, in prezenta atator comentarii, singura analiza a versurilor sa o incerc tot eu, autorul Cat despre “ingerii reciclabili”, conditionalul tau ramane, desigur, acelasi optativ, un simplu gest, de admirat si el
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
Aranca, Aranca, ce m-as face fara tine si altii care-mi atrag atentia cand e cazul ca mananc litere, uneori cuvinte (sau le pocesc)!. Multumesc (a cata oara?)
Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
ultima demonstrație (Virgil ți-a demonstrat pe larg, eu mai restrâns) că suferi de o acută lipsă de logică: "Raspunsul tau seamana( aici nu ești sigur pe ce citești și te bâlbâi cu verbul a semăna) a indemn( precizasem că e sfat, dar tu îl iei cu căpșorul tău ca pe un îndemn) si am sa il urmez( tocmai ai făcut ceea ce spuneai că nu mai faci) pentru ca simt( te bazezi atât de mult pe rațiune încât folosești verbul a simți) ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat( de unde draq ai dedus că sunt supărat, îmi ești indiferent, asta se deduce din "cântă la altă masă", însă ca un copil mic tu iei totul personal) pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce( aici chiar aduci cu un prost confort III, nu ne cunoaștem deci imaginația ta poate proveni doar din experiența cu alte persoane) ... iar eu sunt un mare pacatos(aici bați câmpii de dragul discursului)".
poate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
poem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!
"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
daca tot scriam de herghelii, fireste ca nu la calul de dar ma refeream... :) ma refeream la cel de lemn. mi-e teama sa nu se mai strice o serie de suflete si sa inceapa sezonul plocoanelor. iti admir idealismul utopic. DAR de ce nu, pana la urma?! se va mai inviora atmosfera. acum avem pe ce sa ne batem, nu?! plus ca inteapa al naibii penitele astea... da! eu sunt de acord! sau nu mi-a cerut nimeni acordul...?! :)
nu se poate spune ca duci lipsa de imaginatie dar exista, dupa parerea mea, constructii nu tocmai fericite in acest text. de exemplu alaturarea "înspiralate arboreicele" aproape ca mi-a scrintit limba. "la ora zero" este zic eu, prea tehnic in acest context. "făcând cu" nu cred ca suna prea atragator. repetarea lui "să" din ultima strofa nu cred ca e o solutie foarte estetica. parerea mea. in orice caz, bun venit pe hermeneia.com
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
sunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
Mulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
Bineinteles că decizia apartine autorului, doar că mie mi se părea mai interesant textul (în forma lui nefinisată. nedefinită vei spune tu) pe care am apucat să îl citesc. Nu trebuie să te afecteze o opinie personală.
Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
Și totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
Mie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
pentru textul : Ieșire deTi-as cere voie sa reproduc versiunea ta in engleza a textului meu aici, pe Hemeneia, dar si in revista online Egophobia in care public.
Iti raman profund indatorat pentru revelatia care mi-ai"revelat-o".
Gorun
pentru textul : Recuperarea Realului dedeh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu deNu, Domnule. E vorba de ce exista dincolo de cuvinte. Ca aici "miezul dur" al diverselor teologii se intalneste cu poezia. Adica, intr-un cuvant care mie-mi place, cu SACRALITATEA. Sau, in crestinismul ortodox cu "teologia negativa (apofatica)". Prelungita in Islamul Sufist. Si, mai departe (de fapt cu mult inainte) in ZEN (ajuns si el in Japonia prin Ch'an-ul chinezilor care si el etc.) unde se practica fara sa se vorbeasca decat atat cat trebuie. Si pentru ca tot a venit vorba, mai amintesc si de "Minus Cunoasterea" lui Blaga. Cu "despicarea misterelui" care astfel se "adnceste". Lucru pe care Parintele Staniloaie, la vremea cand a aparut "Trilogia cunoasterii" nu prea l-a agreat. Dar apoi a avut taria sa-l recunoasca, chiar daca si implicit ( A se vedea, printre altele si "Logica Trinitatii", lucrare de doctorat a lui Calinic Botosaneanu (episcop-vicar) aparuta in Editura GEDO, Cluj-nAPOCA, 2005). Si, va rog pe toti, nu ma mai trageti de limba. Ca nu mai spun nimic. Pentru ca "se interpreteaza" ca pe timpurile epocii de aur. Atentie: am spus "nu mai spun nimic" si nu "chiar nu mai spun nimic". Ca limba asta a mea afurisita ma mananca intr-una.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deDe fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
pentru textul : infans de"mai”(asa, ca din caruta cu Blanca, ca doar ne “musca”, democratic, rural, acelasi fan) actaeoane, daca ai fi citit cu atentie primul meu raspuns ai fi avut motiv de si mai mare inveselire, fara (de)testari inutile, intrucat strofele pe care ti le-am dedicat lecturarii nu au fost scrise deloc intamplator, asa cum, de fapt, nimic din textul respectiv nu e :) – ce ai de urat caprei ii poti ura singurel, ce naiba, n-ai fost in stare sa ajungi cu lectura pana la final? n-ai observat ca am vandut-o – tocmai tu sa nu iti dai seama? rusinos… “tai`nic`ule” :) daca tot e vorba sa ne destainuim, ia asculta aici: inainte de postarea textului eu am pus doua pariuri, nu unul, ambele castigate, ulterior, imediat, dupa primele comentarii, care castig tin sa-l transfer in ceea ce spuneai ca iti place (laptele de… capra sau de… bivolita) si sa ti-l trimit, intru intregirea veseliei, eliminarea regretului de miza mica si venirea vremii prinsului si la domnia ta :) parantezele sunt explicative, cat pentru puterea ta de intelegere, daca as fi incercat sa ascund ceva, sa par mai subtil decat imi e natura, as fi utilizat in exces renumitele si ominprezentele tale “trei puncte si-atat” :) Bianca, ai observat bine, chiar si omitand sa adaugi ca Virgil a cuprins in Regulament, ulterior, precizarile necesare si a anuntat acest fapt, inclusiv sub fostul meu sonet “Fabrica de ingeri”, ieri, dupa care am retras textul, chiar daca acesta fusese postat inainte de aparitia precizarilor. Imi pare bine ca am reusit astfel sa iti produc, si tie, unele “imbucurari” de primavara, mult mai importante decat prezenta clandestina si infamanta a acelor versuri pe aici. Despre aspectele atacului la persoana am mai discutat pe site, cred ca inainte de sosirea ta, am postat intr-un comentariu chiar si anumite reguli de dialog literar, neluate in seama, dimpotriva, dupa cum se observa mai sus. Nu cred ca le-ai citit. E bine ca lecturezi atenta “Regulamentul” si vrei musai sa imi impartasesti anumite puncte din el, periodic. Dar eu cred ca totul e la nivel de interpretare subiectiva, din moment ce nu ai de dat nici un exemplu. Si ca mult mai instructiv ar fi fost sa revezi subpunctele referitoare la pertinenta comentariilor (20.1, 20.2). Poate vei reusi sa procedezi, candva, aidoma, cu dreapta masura, intru deschiderea la fel a mintilor tuturor comentatorilor, mai novici sau nu. Ceea ce e ramane, pe langa alinierea ca de planete, e acel fapt, usor de observat, ca atacurile la persoana sunt generate majoritar de mama lor, spiritul de gasca, cu "spatele acoperit", mult mai maligne decat orice ironie sau pamflet clamate si reclamate drept “jigniri”. Spui ca ai incredere. Eu cred ca increderea e buna, dar nu in exces, totul e sa nu se transforme in aroganta mimetica sau fariseism fanatic, neargumentat. Revenind, “textul in cauza”, “Blanca”, e un produs parodic, Bianca, iar produsele parodice nu se rezuma la fabule (“literatura de cartier” nu intra in discutie aici decat infamant, oarecum gen “vand fan”, fara sens), "fabula" isi sprijina burlescul in personificari declarate, in “Blanca” e parodiat ruralul idilic, in trepte senzoriale de falsa identificare, in ghem ludic de atractie si adancire a confuziei, a farsei, in paradoxul si ambivalenta metaforelor, as continua “decriptarea”…dar “Blanca” nu e o capodopera a genului, textul a fost generat de un pariu, dupa cum spuneam anterior, fiind scris in cateva minute si consider, colegial vorbind, dezamagitor ca, in prezenta atator comentarii, singura analiza a versurilor sa o incerc tot eu, autorul Cat despre “ingerii reciclabili”, conditionalul tau ramane, desigur, acelasi optativ, un simplu gest, de admirat si el
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deDragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
pentru textul : Întrebarea deAranca, Aranca, ce m-as face fara tine si altii care-mi atrag atentia cand e cazul ca mananc litere, uneori cuvinte (sau le pocesc)!. Multumesc (a cata oara?)
pentru textul : Duios șurub deDomnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
pentru textul : Canibalism liric deultima demonstrație (Virgil ți-a demonstrat pe larg, eu mai restrâns) că suferi de o acută lipsă de logică: "Raspunsul tau seamana( aici nu ești sigur pe ce citești și te bâlbâi cu verbul a semăna) a indemn( precizasem că e sfat, dar tu îl iei cu căpșorul tău ca pe un îndemn) si am sa il urmez( tocmai ai făcut ceea ce spuneai că nu mai faci) pentru ca simt( te bazezi atât de mult pe rațiune încât folosești verbul a simți) ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat( de unde draq ai dedus că sunt supărat, îmi ești indiferent, asta se deduce din "cântă la altă masă", însă ca un copil mic tu iei totul personal) pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce( aici chiar aduci cu un prost confort III, nu ne cunoaștem deci imaginația ta poate proveni doar din experiența cu alte persoane) ... iar eu sunt un mare pacatos(aici bați câmpii de dragul discursului)".
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână depoate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
pentru textul : laparovision depoem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!
caline, tristetea bratelor ei intotdeauna va lasa urme. nostalgica despartirea ta.
pentru textul : Despărțire deaparțin* chiar. Mă scuzați.
pentru textul : felie crocantă de"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
pentru textul : A opta minune deSarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!
pentru textul : vremuri dedaca tot scriam de herghelii, fireste ca nu la calul de dar ma refeream... :) ma refeream la cel de lemn. mi-e teama sa nu se mai strice o serie de suflete si sa inceapa sezonul plocoanelor. iti admir idealismul utopic. DAR de ce nu, pana la urma?! se va mai inviora atmosfera. acum avem pe ce sa ne batem, nu?! plus ca inteapa al naibii penitele astea... da! eu sunt de acord! sau nu mi-a cerut nimeni acordul...?! :)
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deNu face bani, dar face t o ț i banii.... "fără să simți o plăcere puțin vinovată/și niciodată sigură"
pentru textul : îmi este teamă de femeie denu se poate spune ca duci lipsa de imaginatie dar exista, dupa parerea mea, constructii nu tocmai fericite in acest text. de exemplu alaturarea "înspiralate arboreicele" aproape ca mi-a scrintit limba. "la ora zero" este zic eu, prea tehnic in acest context. "făcând cu" nu cred ca suna prea atragator. repetarea lui "să" din ultima strofa nu cred ca e o solutie foarte estetica. parerea mea. in orice caz, bun venit pe hermeneia.com
pentru textul : Geneză deVirgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deBinecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
pentru textul : pasagera desunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deMulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
pentru textul : Deșertul gol deBineinteles că decizia apartine autorului, doar că mie mi se părea mai interesant textul (în forma lui nefinisată. nedefinită vei spune tu) pe care am apucat să îl citesc. Nu trebuie să te afecteze o opinie personală.
pentru textul : racing live deNu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de:)
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deVirgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
pentru textul : tăcerea nu e de aur demulțumesc, exact aceasta era ceea ce era nevoie. „în prelungirea lor” spune suficient.
pentru textul : interludiu|mîinile deȘi totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
pentru textul : Budismul și psihiatria deMie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
pentru textul : naufragiul dePagini