Kevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
adina multumesc de trecere si pareri. am sa tin cont. maimarealnostru, apreciez mustrarea ta, desi cred ca ma aflu, conform legilor, intr-un atelier literar. cuvenitul respect.
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
nu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
Eu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
Aranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
Uneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
Hai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Există o variantă a textului acesta, care a ţinut cont (nu s-a conformat!) de unele sugestii care mi s-au părut ok. Dar o variantă, oricât de tautologic ar suna, nu e originalul. Şi prin "original", nu mă refer neapărat la conţinut...
o simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
ecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
tiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
Domnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In locul asta au cam de toate - m-am gandit ca locul este aici, lumea
oameni impaiati in pozitii fericite - a trai autentic presupune, cred, mai mult decat a fi fericit
barbatul, bunicile, nepotii lor - o livada cu visini care ne scutura pe toti
ma privesc de sus - o pb de perspectiva, dublata de una a sincronicitatii
deja traisem - cand viata si noi impreuna cu ea stim asa cum spune Maria (Rainer Maria)
pentru textul : Dum vita est de"si stii deodata/aceasta a fost"
Marius, este bine că vezi poezie în aceste versuri. Este suficient pentru mine. Mulţumesc.
pentru textul : un cerc intim deKevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
pentru textul : Foame de vultur deadina multumesc de trecere si pareri. am sa tin cont. maimarealnostru, apreciez mustrarea ta, desi cred ca ma aflu, conform legilor, intr-un atelier literar. cuvenitul respect.
pentru textul : Dans de fier legănat deai în totalitate dreaptatea celui care citește. îți mulțumesc, Anișoara.
pentru textul : de ce să nu știu deam afirmat cum functioneaza la mine lucrurile... atat.
pentru textul : pe stradă deun poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
pentru textul : ca din greșeală denu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deEu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
pentru textul : Ruines de Rome deşi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
pentru textul : ROTUND deaici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!
pentru textul : amalia deAranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deUneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
pentru textul : insomnie demarlena, daca tot mentionezi volumele in subtitlu si sint proaspat publicate poate ne spui si ceva despre ele
pentru textul : Al zecelea val deHai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
pentru textul : hermeneia 3.0-b deștii la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath dedorin, matei, ma bucur ca v-a placut poemul. multumesc si iubire vesnica! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor dee cel mai comic text pe care l-am citit, de mi se hâțână burtile...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă de...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească deLisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
mi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Există o variantă a textului acesta, care a ţinut cont (nu s-a conformat!) de unele sugestii care mi s-au părut ok. Dar o variantă, oricât de tautologic ar suna, nu e originalul. Şi prin "original", nu mă refer neapărat la conţinut...
pentru textul : Suspect de poezie dede trecere şi cuvinte.
pentru textul : Autostopista deSărut mâinile pentru atenţionare :-).
pentru textul : E. R. deo simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : Cinci arginți deecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
pentru textul : Drapeau blanc detiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
pentru textul : efigia edenului eretic dePaul, true, textul nu străluceşte. Şi, evident, nu mă reprezintă total. Dar am căzut în ispită. Ai dreptate şi cu finalul.
Silviu, îmblânzesc scorpia :).
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deDomnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! dema voi stradui sa nu mai fie... :) multumesc, dorin
pentru textul : My Baby Ballade dePagini