chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.
După pererea mea sunt scenarii bune. L-am şi văzut pe maestrul Arşinel jucând rolul lui Fane, mimând naivitatea ignorantului în dialogul aparent superficial cu experimentatul Costi. Fiecare dintre cele trei scenarii pot constitui momente umoristice separate. Ceea au comun e încercarea de a explica dragostea prin manifestările ei ,,delirante”. Se observă un crescendo în intensitatea dialogului, în profunzimea abordării temei, dar şi ,,iluminarea” lui Fane astfel încât în ultima scenă îşi pune întrebări punând interlocutorul în încurcătură. Totuşi, Fane nu îmi pare chiar atât de naiv :) Apreciez naturaleţea dialogului ceea ce dovedeşte o excepţională cunoaştere a psihologiei comunicării umane.
Chiar şi personajul secundar, şeful, e bine venit ( chiar dacă întrerupe lectura în celelalte scene).
Aici îmi place că în final dialogul rămâne deschis interpretărilor şi răspunsurilor.
Deci, urmează scena a patra, nu? Trebuie!
imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
eu vă contrazic.
După 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
bobadil, nu știu dacă ești un idiot delirant - pe bune că nu mă pricep la idioțenie -, de tastat tastez după bunul meu plac și nu cred că este oala care îți fierbe ție. dar, nu văd sub nicio formă cum expresia „mai rar citesc așa ceva pe hermeneia.” anulează „ceea ce urmează” (o sintagmă destul de ambiguă în acest caz.). cred însă că manifești o erupție clasică de geniu neînțeles și ții morțiș să îți ventilezi frustrările. erai mai comic cînd erai doar comic.
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
lucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
ninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
tatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
For better for worse I'll become a lesbian and still fall in love with this poem.
It's driving me to the edge and, when I think of such edges, I get totally horny!
Not to mention the finger... that was awesome!
Congrats.
P.S: I don't think patterns should be applied upon authors... Corina keeps on being surprisingly fresh. And English language sounds so cool here on Hermeneia, I love it, everything is beautiful!
vai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
desi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
Asa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
Si totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
totul îmi pare sau îmi sună bine dar nu știu de ce "Lacustră de Sahara" îmi pare un fel de chestie disonantă acolo, ca un fel de persiflare a paradoxului
Excepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
Pentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
Pe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
Chiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Sunt un fan înrăit al genului și n-aveam cum să scap filmul lui J. Cameron. atîta că am așteptat să savurez și eu varianta vizibilă că altele de proastă calitate sunt deja cu grămada. așa cum spui e o trufanda filmul ăsta poate sta liniștit lîngă capodopere ale genului că are tot ce-i trebuie: sefeu, dragoste, acțiune, dramă și orice îți trece prin cap. iar peisajele și realitatea virtuală de pe Pandora sunt superb puse în valoare. mi-a plăcut în special cum plutesc munții și copacul acela la care te poți conecta ca un fel de pom al vieții din paradis. chiar nu m-am gîndit la implicații politice ale filmului dar tot ce-i posibil să fie cu substrat antiimperialist. eu l-am văzut așa eco-pacifist. anyway filmul e cap de listă la box-office și bine faci că-l recomanzi e categoric o bucurie să-l vizionezi. Crăciun supermagic, lin, tandru și delicios, ca la mama acasă...:) de la george cel asztalos!
Radu Gyr - Întrebare Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum și-ntreb în șoaptă fiece volum: -Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum. Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace. Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sunt.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!
Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.
pentru textul : Se făcea că... deDupă pererea mea sunt scenarii bune. L-am şi văzut pe maestrul Arşinel jucând rolul lui Fane, mimând naivitatea ignorantului în dialogul aparent superficial cu experimentatul Costi. Fiecare dintre cele trei scenarii pot constitui momente umoristice separate. Ceea au comun e încercarea de a explica dragostea prin manifestările ei ,,delirante”. Se observă un crescendo în intensitatea dialogului, în profunzimea abordării temei, dar şi ,,iluminarea” lui Fane astfel încât în ultima scenă îşi pune întrebări punând interlocutorul în încurcătură. Totuşi, Fane nu îmi pare chiar atât de naiv :) Apreciez naturaleţea dialogului ceea ce dovedeşte o excepţională cunoaştere a psihologiei comunicării umane.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deChiar şi personajul secundar, şeful, e bine venit ( chiar dacă întrerupe lectura în celelalte scene).
Aici îmi place că în final dialogul rămâne deschis interpretărilor şi răspunsurilor.
Deci, urmează scena a patra, nu? Trebuie!
imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
pentru textul : La rădăcina Gorunului deEi, nici chiar aşa! Te alinţi!...Ştiind, probabil, ca femeilor le stă bine când fac asta...
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deeu vă contrazic.
pentru textul : scrisoare către români deDupă 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
bobadil, nu știu dacă ești un idiot delirant - pe bune că nu mă pricep la idioțenie -, de tastat tastez după bunul meu plac și nu cred că este oala care îți fierbe ție. dar, nu văd sub nicio formă cum expresia „mai rar citesc așa ceva pe hermeneia.” anulează „ceea ce urmează” (o sintagmă destul de ambiguă în acest caz.). cred însă că manifești o erupție clasică de geniu neînțeles și ții morțiș să îți ventilezi frustrările. erai mai comic cînd erai doar comic.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deAlma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
pentru textul : Pământul de mijloc deNu cunosc limba ta materna. Insa imi suna bine in romaneste, de parca ar fi gandite direct in romaneste. :-)
pentru textul : Canibal delucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
pentru textul : Invitație deninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
pentru textul : Aceeaşi vârstă detatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
For better for worse I'll become a lesbian and still fall in love with this poem.
pentru textul : Discharged deIt's driving me to the edge and, when I think of such edges, I get totally horny!
Not to mention the finger... that was awesome!
Congrats.
P.S: I don't think patterns should be applied upon authors... Corina keeps on being surprisingly fresh. And English language sounds so cool here on Hermeneia, I love it, everything is beautiful!
vai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dedesi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
pentru textul : Încă nu mă vezi deAsa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
pentru textul : cinsprezece deSi totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
pentru textul : double dose deSalut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om detotul îmi pare sau îmi sună bine dar nu știu de ce "Lacustră de Sahara" îmi pare un fel de chestie disonantă acolo, ca un fel de persiflare a paradoxului
pentru textul : Cântec de adormit somnul dedraga profetule... mirarile tale sunt certitudinile mele...
pentru textul : Imn mistic deExcepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
pentru textul : poetul I deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare dePentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deEi, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea dePe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deChiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
Sunt un fan înrăit al genului și n-aveam cum să scap filmul lui J. Cameron. atîta că am așteptat să savurez și eu varianta vizibilă că altele de proastă calitate sunt deja cu grămada. așa cum spui e o trufanda filmul ăsta poate sta liniștit lîngă capodopere ale genului că are tot ce-i trebuie: sefeu, dragoste, acțiune, dramă și orice îți trece prin cap. iar peisajele și realitatea virtuală de pe Pandora sunt superb puse în valoare. mi-a plăcut în special cum plutesc munții și copacul acela la care te poți conecta ca un fel de pom al vieții din paradis. chiar nu m-am gîndit la implicații politice ale filmului dar tot ce-i posibil să fie cu substrat antiimperialist. eu l-am văzut așa eco-pacifist. anyway filmul e cap de listă la box-office și bine faci că-l recomanzi e categoric o bucurie să-l vizionezi. Crăciun supermagic, lin, tandru și delicios, ca la mama acasă...:) de la george cel asztalos!
pentru textul : AVATAR deRadu Gyr - Întrebare Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum și-ntreb în șoaptă fiece volum: -Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum. Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace. Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sunt.
pentru textul : viața precum o cutie veche de cărți deSuper! Ai reușit!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde de„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!
pentru textul : de unde curg întrebările deCristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
pentru textul : desperado dePagini