poemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
Ei, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
Da, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
E bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
Hai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
nu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
Ioana, nu te retrage inca. nu am avut timp sa iti citesc toate poeziile. am fost ocupata. plus concertul lui Johnny Hollyday de la Bercy... nu pune la suflet. mergi mai departe.
rafael, iarta-ma daca nu pricep, dar pentru tine (sau in acceptiunea ta) taina spovedaniei (in care printre altele eu nu cred - dar trecem peste asta) si Dumnezeu sint un fel de "masina de spalat pacatele"? Imi aduc aminte ca a fost o vreme, cam pe la sfirsitul epocii medievale cind se ajunsese sa se poata obtine spalarea asta si cu bani. Dar nu despre asta cred ca este vorba aici. Evident ca toti sintem pacatosi. Evident ca nimeni nu are dreptul sa ia piatra si sa loveasca cu ea. Dumnezeu este judecator. Dar atunci cum ramine de exemplu cu apostolul Pavel care condamna atitea lucruri in biserica primara? Sau el e mai special decit noi? Cumva nu prea cred ca e mai special de vreme ce chiar el insusi recunoaste ca e undeva mai nevrednic decit "o stirpitura". Deci argumentul tau nu functioneaza. Dar nici asta macar nu este problema. Problema este una mult mai grava. Este o rasturnare de valori, o justificare a pervertirii, o hirotonisire a ipocriziei. La urma urmei cu siguranta ca Dumnezeu iarta pacatele dar ma indoiesc ca este o masina de spalat... aparentele.
nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
con strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
stiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
Cristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
Domnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
dincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
pentru textul : trei cinci opt deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata desa se vada ca am Rolex.
pentru textul : poeta turbanul și blajinul desi ti-am mai spus - eu am buze mai frumoase, barba mai lunga...
hm. ori faci portret ok, ori anulam contractul.
aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deEi, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă dede asemenea, multumesc almei ptr. generozitate
pentru textul : doamne ce încet mă mișc de"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă deDa, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
pentru textul : pre-simțire deamestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 dece sa mai incerc? indiferent de sensul cu care il folosesti, cuvantul se scrie cappella nu capella, iar in italiana cappella inseamna capelă.
pentru textul : A cappella deun poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
pentru textul : poem pentru dobrogea deemilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deE bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
pentru textul : A doua mea copilărie deHai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
pentru textul : hermeneia 3.0-b denu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
pentru textul : status:busy deDoar "radacinile". Restul..."doar" simulacu. Dar "radacinile" (inca) EXISTA: la "usa intredeschisa a cerului"
pentru textul : Durere deIoana, nu te retrage inca. nu am avut timp sa iti citesc toate poeziile. am fost ocupata. plus concertul lui Johnny Hollyday de la Bercy... nu pune la suflet. mergi mai departe.
pentru textul : rugaminte importanta derafael, iarta-ma daca nu pricep, dar pentru tine (sau in acceptiunea ta) taina spovedaniei (in care printre altele eu nu cred - dar trecem peste asta) si Dumnezeu sint un fel de "masina de spalat pacatele"? Imi aduc aminte ca a fost o vreme, cam pe la sfirsitul epocii medievale cind se ajunsese sa se poata obtine spalarea asta si cu bani. Dar nu despre asta cred ca este vorba aici. Evident ca toti sintem pacatosi. Evident ca nimeni nu are dreptul sa ia piatra si sa loveasca cu ea. Dumnezeu este judecator. Dar atunci cum ramine de exemplu cu apostolul Pavel care condamna atitea lucruri in biserica primara? Sau el e mai special decit noi? Cumva nu prea cred ca e mai special de vreme ce chiar el insusi recunoaste ca e undeva mai nevrednic decit "o stirpitura". Deci argumentul tau nu functioneaza. Dar nici asta macar nu este problema. Problema este una mult mai grava. Este o rasturnare de valori, o justificare a pervertirii, o hirotonisire a ipocriziei. La urma urmei cu siguranta ca Dumnezeu iarta pacatele dar ma indoiesc ca este o masina de spalat... aparentele.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns decon strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 destiu ca nu se face... dar m-am induiosat. in primul rand din pricina poeziei asteia. apoi a numelui tau delicios. si ca sa puna capac, citesc un ravas semnat mama. :)
"Tu ştii ca porţi o Cale Lactee doar în suflet." - tare frumos spus. as elimina "doar"-ul acela.
la cat mai multe poezii smarandito!
pentru textul : Nopti albe deCristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
pentru textul : Mă piere povară deDomnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
pentru textul : baloane de tăcere deE fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer deMontezuma (sau Moctezuma) I și II au fost niște regi azteci care au cam avut de a face cu Mexicul și nu cu Anzii și incașii.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deCostel, ce-i asta? :)
pentru textul : polizorul deProbabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deÎmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
pentru textul : pasagera dedincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
pentru textul : sephirot III dePagini