ești îngăduitoare, Mariana, dar oricine poate vedea că vorbești din suflet. iar acesta este precum comentariul tău, generos. pentru acestea îți mulțumesc cu tot dragul!
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Dacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
un titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
accept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
Nu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
un text bun, ioan, am mai spus-o...
- ”uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie” - parcă prevesteau ceva versurile astea :)
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
Oui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!
Sunt întrutotul de acord cu concluziile tale în acest text sau cu întrebările pe care le laşi deschise cu măiestrie socratică. Mea culpa - am fost şi eu fire prea sensibilă la acest pseudo-monstru şi, citind ceea ce scrii tu, am înţeles mai bine. Mă deranjau odinioară glumele fără aere de superioritate ale colegilor când învăţam despre "ampula rectală" la anatomie, mă deranjau aproape toate cacofoniile. Am greşit, şi îţi dau un exemplu: într-una din poeziile mele postate aici am scris ea are o "umbrelă negru corb la înmormântări", expresie evident forţată, pe care am mai auzit-o în diverse locuri. Azi am deschis ochii mai bine datorită textului tău şi am găsit în toate dicţionarele expresia corectă acceptată "neagră ca corbul". Dar alături (sic!) era trecută şi o altă variantă pe care n-o pot folosi în poezie : "neagră ca pana corbului". De unde am tras concluzia că este loc pentru ambele concepţii sau tabere şi am ales-o pe prima de data aceasta.
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
eu prefer prima si ultima strofa, din punct de vedere artistic. cea din mijloc mi se pare relativ artificiala, repeta unele lucruri din prima sau anticipeaza pe unele din a treia. in plus eu habar n-am cine e archimboldo, dar daca e ceva inventat ad-hoc e fain
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
privesc un peisaj "sufletesc". primăvara are culoare, gust, farmec, daaar şi nerv(i). m-am dus un piculeţ cu gândul la Bacovia...
pentru textul : nervi de primăvara de..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
ești îngăduitoare, Mariana, dar oricine poate vedea că vorbești din suflet. iar acesta este precum comentariul tău, generos. pentru acestea îți mulțumesc cu tot dragul!
pentru textul : poveste albă deultima varianta nu e reusita cel punit pentru asta: "privirea care urzică" - disonant și fără coerență. prima e admisibilă, deși n-o înțeleg.
pentru textul : Priviri detoate textele tale-evident şi acesta- sînt redactate neglijent. spun asta ca să nu cred altceva. şantier.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deDaca ati defini 'forma de slagar' poate as intelege ce fel de 'crochiu' ar putea deveni...
pentru textul : ROTUND deEu credeam ca e poezie(!)
Multumesc, oricum!
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pentru textul : iarnă și eminescu dein ceea ce priveste subtitlul, el da numele colectiei
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Dacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
pentru textul : Spleen boreal deun titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
pentru textul : fată cu trup de peniță, băiat cu suflet de hârtie deaccept critica ta desi ti/au trebuit 4 interventii ca sa spui ce gandeai de fapt despre el. din primele doua n/am inteles mare lucru. iar dreptul tau la opinie chiar una contradictorie, il respect. in ceea ce priveste detaliile de limbaj, tehnica si restul, sunt perfectibile.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deAlta fara a lui Djamal. Nu stiu daca-mi place sau nu. Dar e interesanta. Si poarta marca "Djamal". Inconfundabila.
pentru textul : Acces deRautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!
pentru textul : ce frumusețe rară deo critica: fara "aripi de fluturi greieri"
pentru textul : de la o ploaie la alta dePrima jumătate a poemului... de lucrat. Am citit finalul (bun) în forma: "cu te iubesc-ul ce sunt / cel puțin o dimineață / măruntă".
pentru textul : *** deNu înțeleg ideea poemului. Cafele și tutun, răpind, răsfirate... elemente perimate, nu aduc Nimic nou. Chiar dacă titlul este "Nimic", poezia, totuși, trebuie să fie Ceva. Mai e de lucrat pe text.
pentru textul : Nimic deIată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Deocamdată este doar un experiment. Nu știu dacă va face parte dintr-un volum de versuri. Poate... Mulțumesc de trecere. tincuța
pentru textul : Șoapte lângă o rază deun text bun, ioan, am mai spus-o...
- ”uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie” - parcă prevesteau ceva versurile astea :)
numai bine,
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dealex
Fii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII de"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deOui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deSunt întrutotul de acord cu concluziile tale în acest text sau cu întrebările pe care le laşi deschise cu măiestrie socratică. Mea culpa - am fost şi eu fire prea sensibilă la acest pseudo-monstru şi, citind ceea ce scrii tu, am înţeles mai bine. Mă deranjau odinioară glumele fără aere de superioritate ale colegilor când învăţam despre "ampula rectală" la anatomie, mă deranjau aproape toate cacofoniile. Am greşit, şi îţi dau un exemplu: într-una din poeziile mele postate aici am scris ea are o "umbrelă negru corb la înmormântări", expresie evident forţată, pe care am mai auzit-o în diverse locuri. Azi am deschis ochii mai bine datorită textului tău şi am găsit în toate dicţionarele expresia corectă acceptată "neagră ca corbul". Dar alături (sic!) era trecută şi o altă variantă pe care n-o pot folosi în poezie : "neagră ca pana corbului". De unde am tras concluzia că este loc pentru ambele concepţii sau tabere şi am ales-o pe prima de data aceasta.
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deMie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
pentru textul : După Pompei deandrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
pentru textul : Lauryannus's Land deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia deeu prefer prima si ultima strofa, din punct de vedere artistic. cea din mijloc mi se pare relativ artificiala, repeta unele lucruri din prima sau anticipeaza pe unele din a treia. in plus eu habar n-am cine e archimboldo, dar daca e ceva inventat ad-hoc e fain
pentru textul : la vest de mine însămi deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
ori imaginaţie creativă?!
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ deo expansiune de materie cenuşie!
Pagini