Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
this is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).
So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)
eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
m-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
felicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
o singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
Poemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
citat dintr-un proprietar de editura: "daca mi se plateste, public un volum continând o singura poezie, buna-proasta, repetata de câte ori vrea autorul.".poate ar fi util ca marile edituri, de ex. Cartea româneasca, sa fie îndreptatite sa supervizeze orice aparitie. un demers, desigur, imposibil, dar ce frumos este sa visezi...
Nimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
cailean, cum eu muncesc mai mult prin maruntaiele site-ului cam uit sa mai raspund la comentarii. imi cer scuze. incerc sa ma achit de datorie. multumesc pentru apreciere. da, cred ca a astepta e poate cel mai greu lucru si sincer sa fiu am asteptat si eu textul asta sa apara. in ultima vreme imi cam pierd rabdarea cu poezia. ma cam descalific. dar ideea ta e geniala. e imposibil sa scrii daca n-ai rabdare si nu astepti ca sa se intimple poezia. aranca, eu cu indragostirea de mine insumi o duc prost. poate pentru ca indragostirea e feminina iar egoismul e masculin (cel putin la singular, si e cam greu sa ai... egoisme). deci, cum ziceam, o duc prost. in schimb... Proust a zis-o bine. zilele trecute intr-un film cineva zicea ca "cinicul e un idealist cu inima zdrobita". o fi asa, ca era femeie si prea le stia pe toate. merci de apreciere lucian, in ce priveste titlul sau "layer-ul" semi-aparent al textului, recunosc, pentru chestia asta ma felicit si eu pe mine. pina si mie mi-a placut sapphire, ce-ai dom'le cu scortisoara?! ca vine craciunul... si stii cum se zice, ca nu e tristete mai crunta decit aia de craciun. ai grija de tristete... si de scortisoara. despre "insule" nu spun nimic, ca e interzis
imi place poemul Djamal, discursul poetic nu este morbid, constientizezi ca moartea este o experienta suprema dar de neevitat, de aceea "doliul" tau are influente alegorice subtile (trimiteri la rochia de mireasa) scrii despre moarte in culori vii... imi place sitagma: "frumoasa moarte"... care induce a acceptare tacita, a impacare cu soarta si cu legile ei si nu a revolta ... nu am inteles versul 10, e un typo, sau... ? cu bine anna
mirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
Un text care m-a emoționat, a făcut tot ce trebuia să facă un text bun și anume exact atunci când trebuia să o facă... și da, păcat că nu se scrie mai mult așa, evenutal toată lumea să scrie așa, atunci am înțelege poate de ce textualitatea nu poate fi descrisă în cuvinte.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Beniamin, aveam nevoie de asta. M-ai convins.
pentru textul : Săgeți în piept deAtât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă deSpre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
pentru textul : oceans house mirror defoarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică dethis is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).
So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)
pentru textul : depression deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă dem-am încruntat la începutul care îmi sugera un text "moralizator". apoi m-a impresionat forța expresiei. subiectiv fiind, e poemul care îmi place cel mai mult din ce ai scris aici în ultima vreme. câteva imagini foarte bine construite. cea care m-a impresionat - "cu deschiderea aceea a pieptului pe care o întîlnești la copiii lup după secetă". "rădăcinile ploii" sună un pic fals. final inspirat.
pentru textul : dușmanii defelicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
pentru textul : Ferestre deo singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
pentru textul : melcul lui pascal de...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
pentru textul : Totul despre Mine decu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva
pentru textul : psalm dePoemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
pentru textul : e doar un... decitat dintr-un proprietar de editura: "daca mi se plateste, public un volum continând o singura poezie, buna-proasta, repetata de câte ori vrea autorul.".poate ar fi util ca marile edituri, de ex. Cartea româneasca, sa fie îndreptatite sa supervizeze orice aparitie. un demers, desigur, imposibil, dar ce frumos este sa visezi...
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor deNimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
pentru textul : This ain't a love song deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie decailean, cum eu muncesc mai mult prin maruntaiele site-ului cam uit sa mai raspund la comentarii. imi cer scuze. incerc sa ma achit de datorie. multumesc pentru apreciere. da, cred ca a astepta e poate cel mai greu lucru si sincer sa fiu am asteptat si eu textul asta sa apara. in ultima vreme imi cam pierd rabdarea cu poezia. ma cam descalific. dar ideea ta e geniala. e imposibil sa scrii daca n-ai rabdare si nu astepti ca sa se intimple poezia. aranca, eu cu indragostirea de mine insumi o duc prost. poate pentru ca indragostirea e feminina iar egoismul e masculin (cel putin la singular, si e cam greu sa ai... egoisme). deci, cum ziceam, o duc prost. in schimb... Proust a zis-o bine. zilele trecute intr-un film cineva zicea ca "cinicul e un idealist cu inima zdrobita". o fi asa, ca era femeie si prea le stia pe toate. merci de apreciere lucian, in ce priveste titlul sau "layer-ul" semi-aparent al textului, recunosc, pentru chestia asta ma felicit si eu pe mine. pina si mie mi-a placut sapphire, ce-ai dom'le cu scortisoara?! ca vine craciunul... si stii cum se zice, ca nu e tristete mai crunta decit aia de craciun. ai grija de tristete... si de scortisoara. despre "insule" nu spun nimic, ca e interzis
pentru textul : calypso deiti multumesc de trecere si pt semn, eu inclin sa cred ca toate patru sunt Haik-uri. cu stima
pentru textul : Haiku-uri deO.K. Astept comentariul pe text.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deChiar dacă textul, pe undeva, alunecă puţintel în patetic şi unele expresii par scăpate de sub control, textul are forţă.
pentru textul : ca un sărut pe frunte de...mă mai apucă şi pe mine :). Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur că ţi-a plăcut. Dacă am înţeles bine, ar trebui să schimb titlul, nu?
pentru textul : Milli deP.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
pentru textul : Amnezie deobserv un du-te-vino intre adoratie si respingere. in miezul lui dzeu e o intunecime mare. cine se deschide mai mult iese sau intra?
pentru textul : Sirop de menta deMultumțumesc Camelia de semn. Da, Marina, totul dinainte trebuie să fie banal și amorf ca să vedem bine strada aceea.
pentru textul : Orașul deMultumesc, Raluca !
pentru textul : viaţa a învins deimi place poemul Djamal, discursul poetic nu este morbid, constientizezi ca moartea este o experienta suprema dar de neevitat, de aceea "doliul" tau are influente alegorice subtile (trimiteri la rochia de mireasa) scrii despre moarte in culori vii... imi place sitagma: "frumoasa moarte"... care induce a acceptare tacita, a impacare cu soarta si cu legile ei si nu a revolta ... nu am inteles versul 10, e un typo, sau... ? cu bine anna
pentru textul : Doliu demirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
pentru textul : foarfecele iubirii detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
aș face-o cu drag Ovidiu, dar nu pot sa devin membru, sau nu știu cum să fac asta. mulțumesc pentru gândul bun!
pentru textul : Veste mare deexperienta traducatorului...
pentru textul : Blanches & froides desuna bine in franceza poemele tale, Djamal.
felicitari atat tie, cat si doamnei Pottier pentru grupaj!
Un text care m-a emoționat, a făcut tot ce trebuia să facă un text bun și anume exact atunci când trebuia să o facă... și da, păcat că nu se scrie mai mult așa, evenutal toată lumea să scrie așa, atunci am înțelege poate de ce textualitatea nu poate fi descrisă în cuvinte.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deMargas
Pagini