Felicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
şi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
Cum poate iti mai aduci aminte multe dintre poeziile tale si in special deserticele mi-au placut in mod deosebit. Cartea ta se va gasi in librarii? Mi-ar face placere sa o tin in mana. Felicitari.
cred ca am visat ca revenisem, asa cum visez uneori inorogi, in jurul maicii tereza. textul mi a dat intr adevar senzatia de blues, asa cum, daca ar fi fost jazz, sa zicem, mi ar fi dat cam aceeasi senzatie. dar vorba cuiva, nu suntem toti din saint louis in strofa I mi a placut cum ai folosit ideea expusa in versul 4, strofa a II a se incheie stralucit, la fel, buna ideea din strofa III. de asemenea, in strofa I injectia, morfina, m au suparat putin. insa pruncii m au facut sa zambesc. si eu zambesc... in strofa a II la fel m au suparat 2 expresii "acum cand" si "ca inca", poate si unele verbe. as fi cautat niste sinonime in ultima strofa, iar "doar" a vrut sa ma supere. da nu m am lasat. inteleg ca ai mizat pe asta, no?
iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
:P Profetule...nu te tine sa ma mai dai odata fara de pe dominionul tau! Diferenta dintre noi nu e numai de varsta, ci si de mentalitate...dar parca am mai discutat chestia mai demult...si n-are rost...Eu iti stiu hramul si imi place sa ma joc cu blocajele tale. Asadar...Considera-te provocat. Pam pam!
Mulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
E un sonet plăcut, pare un subgen consonant încă vremii noastre, atunci când e scris bine, și acesta e cazul și aici. Poate doar chiar ultima rimă îmi pare ușor forțată.
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
deşi are versuri scurte, nu reuşeşte să transmită nicio stare, nici de bine nici de rău. iar ultima strofă sfârşeşte destul de nefericit. numai dacă luăm ultimele două versuri: "stingher şi cocoşat
în inimă te-a izbit !"
e greu sau mai exact prematur să te încadrez, pentru moment, în nişte canoane poetice. mai citim:)
mai intii lucrurile la care as renunta: "decorat", "ca intr-o", "înmugurindu-le" am sentimentul ca e un text destul de "personal" dar fiind totusi postat public devine obiect al observatiei si analizei. cred ca acest gen de texte "optative" tipic feminine este destul de frecvent intilnit iar cel de fata nu cred ca aduce nimic nou. desi remarc "pisicile de murano" (fara albastre) si "simfonie braille"
versurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
Mister, pasiune, groază şi romantism. Se pare că asistăm în prezent la o recrudescenţă a acestui curent mistico- transcedental. Piese teatrale somptuoase inspirate de personaje fantastice din basme, trilogii romantice cu vampiri şi filme de gen, doboară recordurile de audienţă. În literatură noul gotic pune accentul pe latura misterioasă şi vulnerabilă a femeii: "about life, not death" and "love, not lust". Touch-ul gotic generează best selleruri, a se vedea succesul obţinut de seria celor patru volume Twilight, New Moon, Eclipse, Breaking Dawn; Harry Potter a generat o adevărată manie în rândul adolescenţilor. Se pare că seriile amintite au contribuit chiar la creşterea economică a aşezărilor de origine. În cinema, acest curent face furori cu ajutorul unor ecranizări de succes, precum Twilligt, serialul True Blood, Snow White and the Huntsman, The girl with a dragon tattoo etc.. Fără a mai vorbi de nenumăratele deschideri în muzică.
O diferenţă însă trebuie subliniată între moda goth şi curentul literar care a stat la baza unor mari capodopere de gen. Subcultura “goth”, a apărut în jurul anului 1980 in Anglia ca urmare a popularizării genului muzical gothic rock. Această subcultură s-a răspândit foarte rapid în multe ţări europene şi de peste ocean şi, spre deosebire de altele, rezistă de un timp îndelungat. Este foarte adevărat că această subcultură pune foarte mult accentul pe estetic, tocmai de aceea membrii acesteia se diferenţiază printr-un stil deosebit, original şi nonconformist.
Curentul literar s-a dezvoltat ca urmare a unei strânse legături între arhitectură şi spirit: „arhitectura este, dintre toate artele, cea care căuta cu mai multă cutezanţă să repete în ritmul ei ordinea universului, pe care cei vechi îl numeau kosmos, adica armonie!”Adso.
Acest stil arhitectural s-a născut din dorinţa oamenilor de a avea biserici şi catedrale mai „uşoare“, care să se inalţe mai mult spre cer, tinzând astfel spre apropierea de Dumnezeu. Clădirea bisericii gotice în sine se dorea a fi parte a experienţei divine. Bisericile erau astfel construite încât lumina care pătrundea prin vitraliile pictate cu scene biblice, să joace rolul acestei „lumini divine“. În interiorul al mânăstirii, timpul are o altă curgere, o altă logică; există un prezent continuu şi o veşnicie continuă, amândouă învăluite într-un nimb de sfinţenie, în lumina diafană a păcii şi a iubirii. Timpul fizic, în mânăstiri, nu mai există, pentru că moartea nu mai are puterea unei fiare înspăimântătoare, ea devine o mare trecere, un tărâm către care aspiră monahul în fiecare zi a existenţei sale. Aceasta este esenţa surprinsă de marii autori, care au abordat genul în opere nemuritoare.
Vă doresc multe succese şi fie ca aura magică a goticului să vă lumineze întreaga creaţie!
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
Raluca, la mine chiar nu-i modestie si-n plus momentul meu de glorie inca nu a venit. Asta e doar o etapa pe care orice scriitor trebuie sa o atinga. La mine exigenta mereu a fost un motor bun, in momentul de fata sunt prea putine poeme scrise de mine care sa-mi placa cu adevarat, si nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca peste o perioada, nu foarte lunga de timp, n-o sa-mi mai placa nici alea. Iar tu stii deja ca o colerico-melancolica ca mine e greu de multumit.:))
mulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
Şi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
you just brought this to my mind:
pentru textul : Time after time deFelicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deÎn principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deSapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
pentru textul : Intensitate deşi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deCum poate iti mai aduci aminte multe dintre poeziile tale si in special deserticele mi-au placut in mod deosebit. Cartea ta se va gasi in librarii? Mi-ar face placere sa o tin in mana. Felicitari.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deinteresant, uite o perioada cind mi-ar placea sa fiu la Paris. interesant ca nu participa nimeni din patria jazz-ului, America
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” decred ca am visat ca revenisem, asa cum visez uneori inorogi, in jurul maicii tereza. textul mi a dat intr adevar senzatia de blues, asa cum, daca ar fi fost jazz, sa zicem, mi ar fi dat cam aceeasi senzatie. dar vorba cuiva, nu suntem toti din saint louis in strofa I mi a placut cum ai folosit ideea expusa in versul 4, strofa a II a se incheie stralucit, la fel, buna ideea din strofa III. de asemenea, in strofa I injectia, morfina, m au suparat putin. insa pruncii m au facut sa zambesc. si eu zambesc... in strofa a II la fel m au suparat 2 expresii "acum cand" si "ca inca", poate si unele verbe. as fi cautat niste sinonime in ultima strofa, iar "doar" a vrut sa ma supere. da nu m am lasat. inteleg ca ai mizat pe asta, no?
pentru textul : blues dedaniel,
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? demultumesc pentru parere.
toate isi au rostul lor.
iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
pentru textul : de la o ploaie la alta de:P Profetule...nu te tine sa ma mai dai odata fara de pe dominionul tau! Diferenta dintre noi nu e numai de varsta, ci si de mentalitate...dar parca am mai discutat chestia mai demult...si n-are rost...Eu iti stiu hramul si imi place sa ma joc cu blocajele tale. Asadar...Considera-te provocat. Pam pam!
pentru textul : ce frumusețe rară deMulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
pentru textul : copilărie deîmi plac ultimele patru versuri... acolo te desprinzi de clișee și ești tu...
pentru textul : Iluzie deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
Mesajele pot fi trimise în multe feluri. Mailurile doar pe internet. Asta ca să diferențiez nuanța. Ai dreptate în legătură cu ouăle de dinozaur.
pentru textul : Te caut pe google mai des deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice deE un sonet plăcut, pare un subgen consonant încă vremii noastre, atunci când e scris bine, și acesta e cazul și aici. Poate doar chiar ultima rimă îmi pare ușor forțată.
pentru textul : Sonetul 210 desper să fi terminat de reparat. dacă mai vedeți probleme de performanță vă rog să îmi spuneți.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deinteresant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deIertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
deşi are versuri scurte, nu reuşeşte să transmită nicio stare, nici de bine nici de rău. iar ultima strofă sfârşeşte destul de nefericit. numai dacă luăm ultimele două versuri: "stingher şi cocoşat
pentru textul : Poetul deîn inimă te-a izbit !"
e greu sau mai exact prematur să te încadrez, pentru moment, în nişte canoane poetice. mai citim:)
mai intii lucrurile la care as renunta: "decorat", "ca intr-o", "înmugurindu-le" am sentimentul ca e un text destul de "personal" dar fiind totusi postat public devine obiect al observatiei si analizei. cred ca acest gen de texte "optative" tipic feminine este destul de frecvent intilnit iar cel de fata nu cred ca aduce nimic nou. desi remarc "pisicile de murano" (fara albastre) si "simfonie braille"
pentru textul : aș fi vrut... deAdriana, am încercat să încarc o fotografie, dar nu am reușit.Mai incerc zilele următoare.Voi completa și celelalte rubrici așa cum mi-ai cerut.
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deversurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
pentru textul : antiplatonice VII deMister, pasiune, groază şi romantism. Se pare că asistăm în prezent la o recrudescenţă a acestui curent mistico- transcedental. Piese teatrale somptuoase inspirate de personaje fantastice din basme, trilogii romantice cu vampiri şi filme de gen, doboară recordurile de audienţă. În literatură noul gotic pune accentul pe latura misterioasă şi vulnerabilă a femeii: "about life, not death" and "love, not lust". Touch-ul gotic generează best selleruri, a se vedea succesul obţinut de seria celor patru volume Twilight, New Moon, Eclipse, Breaking Dawn; Harry Potter a generat o adevărată manie în rândul adolescenţilor. Se pare că seriile amintite au contribuit chiar la creşterea economică a aşezărilor de origine. În cinema, acest curent face furori cu ajutorul unor ecranizări de succes, precum Twilligt, serialul True Blood, Snow White and the Huntsman, The girl with a dragon tattoo etc.. Fără a mai vorbi de nenumăratele deschideri în muzică.
pentru textul : Un surâs de trei ori gothic deO diferenţă însă trebuie subliniată între moda goth şi curentul literar care a stat la baza unor mari capodopere de gen. Subcultura “goth”, a apărut în jurul anului 1980 in Anglia ca urmare a popularizării genului muzical gothic rock. Această subcultură s-a răspândit foarte rapid în multe ţări europene şi de peste ocean şi, spre deosebire de altele, rezistă de un timp îndelungat. Este foarte adevărat că această subcultură pune foarte mult accentul pe estetic, tocmai de aceea membrii acesteia se diferenţiază printr-un stil deosebit, original şi nonconformist.
Curentul literar s-a dezvoltat ca urmare a unei strânse legături între arhitectură şi spirit: „arhitectura este, dintre toate artele, cea care căuta cu mai multă cutezanţă să repete în ritmul ei ordinea universului, pe care cei vechi îl numeau kosmos, adica armonie!”Adso.
Acest stil arhitectural s-a născut din dorinţa oamenilor de a avea biserici şi catedrale mai „uşoare“, care să se inalţe mai mult spre cer, tinzând astfel spre apropierea de Dumnezeu. Clădirea bisericii gotice în sine se dorea a fi parte a experienţei divine. Bisericile erau astfel construite încât lumina care pătrundea prin vitraliile pictate cu scene biblice, să joace rolul acestei „lumini divine“. În interiorul al mânăstirii, timpul are o altă curgere, o altă logică; există un prezent continuu şi o veşnicie continuă, amândouă învăluite într-un nimb de sfinţenie, în lumina diafană a păcii şi a iubirii. Timpul fizic, în mânăstiri, nu mai există, pentru că moartea nu mai are puterea unei fiare înspăimântătoare, ea devine o mare trecere, un tărâm către care aspiră monahul în fiecare zi a existenţei sale. Aceasta este esenţa surprinsă de marii autori, care au abordat genul în opere nemuritoare.
Vă doresc multe succese şi fie ca aura magică a goticului să vă lumineze întreaga creaţie!
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deRaluca, la mine chiar nu-i modestie si-n plus momentul meu de glorie inca nu a venit. Asta e doar o etapa pe care orice scriitor trebuie sa o atinga. La mine exigenta mereu a fost un motor bun, in momentul de fata sunt prea putine poeme scrise de mine care sa-mi placa cu adevarat, si nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca peste o perioada, nu foarte lunga de timp, n-o sa-mi mai placa nici alea. Iar tu stii deja ca o colerico-melancolica ca mine e greu de multumit.:))
pentru textul : l’absente demulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
pentru textul : O dimineață pe fugă deŞi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor demultumesc Miha, Raluca si doamna Maria pentru citirea textului meu! Am sa țin cont de parerile dv.
pentru textul : nevoia de surâs dePagini