Deși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
ci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
Mă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
E un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
Mie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
Ah, ce fericită m-ați făcut, acum la trecerea între ani, nu mă așteptam la așa o surpriză!!! Mulțumesc din suflet Marina pentru că te-ai oprit puțin la volumul meu și apoi ai făcut cunoscută apariția editorială din acest an, volumul "Calvaria", care a așteptat cam 7 ani, ca să poată fi publicat. Mulțumesc pentru cuvinte, pentru încredere și pentru gândul cel bun! Punct ochit și cu "Ruga pentru părinți"! Frumos gest și neașteptat, îți mulțumesc! Virgil, probabil că de acum, prezentă fiind și în Hermeneia, vei avea ocazia să mai citești poezii scrise de mine! Îți mulțumesc! A fost minunat la Iași! Luminița, ce idee minunată ai avut cu trimiterea volumului, îți mulțumesc din suflet! Și pentru că mi-ai fost alături, cu prilejul lansării de la București, ceea ce am convingerea că nu a fost întâmplător. Îți mulțumesc și pentru cuvintele de referință, pentru căldura și lumina ființei tale, pentru că exiști, prietena mea dragă! La mulți ani, cu împliniri! Alma, bucuroasă să te fi întâlnit chiar și în fugă la Iași, mulțumesc pentru cuvinte și pentru căldură. Un an fericit și bun tuturor, mulțumesc pentru gânduri și prezentare! La mulți ani!
Exact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
Dragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
Ce este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
Masha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
este un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
zambesc, nu ma supar.
un comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
Am citit poemul la câteva ore după ce îl citisem pe al lui Leonard și mi s-a părut o „replică” poetică foarte, foarte reușită. Și ce este cel mai important, este că poemul e valoros prin el însuși transmițând foarte bine mesajul, adică nu e neapărat nevoie de a citi poemul lui Leonard pentru a-l înțelege.
Părerea mea e că e un poem care te reprezintă. E o țesătură fină de spiritualitate, filozofie și poezie.
La final nu spun decât: „dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii”.
am avut probleme la citit, e insa intr-o nota personala, deci nu fac sugestii de modificare, iti arat doar cum mi l-am rearanjat ca sa vad cat e de frumos. iti jur ca pur si simplu nu vedeam desi era totul acolo.
citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului
undeva lasată în urmă, acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer simplă și nepângărită
să nu mai existe gândul ăsta
că toate încep să se asemene cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală în care orice gând e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
in rest, cum spuneam, sunt realmente bucuroasa sa vad cum s-a petrecut un fel de purificare in poezia ta - asta o spun foarte cinstit si detasat, dincolo de faptul ca oricum te citesc cu "un fel de" caldura, you know. de obicei citesc de cateva ori si ma frapeaza naturaletea cu care nu "faci" poezie, o povestesti de parca ar fi fost oricum.
evident, sunt prea timida ca sa trec de fiecare data si tot evident, o sa-mi fie jena si-acum. nu stiu de ce, la naiba, sunt chestii care n-are rost sa le spun decat daca e ceva de schimbat, right?
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
Dar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
nu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
Multumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr demelodramatici, stimată Maia. Noroc că suntem la porţile orientului, unde râsul şi ţipătul seamănă atât de mult...
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deMultumesc Petre, cuvintele tale merg si ele "firesc" Andu
pentru textul : inner smile deDeși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
pentru textul : floare de eroși deTeo, de dragul cititorilor, revino asupra textului - sunt foarte multe typo. si ceva diacritice lipsa. multumesc.
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
pentru textul : Mercenar prin timp deMă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
pentru textul : caniculă deE un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
pentru textul : Ultima zi din martie deMie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
Ah, ce fericită m-ați făcut, acum la trecerea între ani, nu mă așteptam la așa o surpriză!!! Mulțumesc din suflet Marina pentru că te-ai oprit puțin la volumul meu și apoi ai făcut cunoscută apariția editorială din acest an, volumul "Calvaria", care a așteptat cam 7 ani, ca să poată fi publicat. Mulțumesc pentru cuvinte, pentru încredere și pentru gândul cel bun! Punct ochit și cu "Ruga pentru părinți"! Frumos gest și neașteptat, îți mulțumesc! Virgil, probabil că de acum, prezentă fiind și în Hermeneia, vei avea ocazia să mai citești poezii scrise de mine! Îți mulțumesc! A fost minunat la Iași! Luminița, ce idee minunată ai avut cu trimiterea volumului, îți mulțumesc din suflet! Și pentru că mi-ai fost alături, cu prilejul lansării de la București, ceea ce am convingerea că nu a fost întâmplător. Îți mulțumesc și pentru cuvintele de referință, pentru căldura și lumina ființei tale, pentru că exiști, prietena mea dragă! La mulți ani, cu împliniri! Alma, bucuroasă să te fi întâlnit chiar și în fugă la Iași, mulțumesc pentru cuvinte și pentru căldură. Un an fericit și bun tuturor, mulțumesc pentru gânduri și prezentare! La mulți ani!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deExact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
pentru textul : Boală deDragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deAi câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
pentru textul : Salonul de dans deCe este tehnica verbului ? Poți mai explicit ? Dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii mai concret în exprimare. De râs poți râde cât vrei dar constat că ești singurul în postura asta și sunt un pic îngrijorat pentru tine.
pentru textul : Pandora deIntr-un final am optat si pentru modificarea titlui.
pentru textul : Trafic decred ca n-ar strica sa existe data evenimentului si in corpul textului, nu numai pe afis.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deMasha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
pentru textul : auto - market deeste un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
pentru textul : forbidden love detu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deNici n-am apucat să spunem „Bun venit!” că ai și plecat :)
pentru textul : Stai deAm lăsat noul venit să se acomodeze un pic...
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are dedraga Ioana, iată site-ul Centrului Pompidou: http://www.centrepompidou.fr/Pompidou/Accueil.nsf/tunnel?OpenForm de aici poți accesa in franceză, engleză și spaniolă.
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS dezambesc, nu ma supar.
pentru textul : amărui deun comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
Am citit poemul la câteva ore după ce îl citisem pe al lui Leonard și mi s-a părut o „replică” poetică foarte, foarte reușită. Și ce este cel mai important, este că poemul e valoros prin el însuși transmițând foarte bine mesajul, adică nu e neapărat nevoie de a citi poemul lui Leonard pentru a-l înțelege.
Părerea mea e că e un poem care te reprezintă. E o țesătură fină de spiritualitate, filozofie și poezie.
La final nu spun decât:
pentru textul : Lumi secundare de„dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii”.
Adriana, am luat la catastif comul tău care fu, ieri, negru pe alb. Am schimbat ce nu ţi-a plăcut, restul, cu timpul, îşi va găsi cusătura.
pentru textul : fait accompli deam avut probleme la citit, e insa intr-o nota personala, deci nu fac sugestii de modificare, iti arat doar cum mi l-am rearanjat ca sa vad cat e de frumos. iti jur ca pur si simplu nu vedeam desi era totul acolo.
citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului
undeva lasată în urmă, acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer simplă și nepângărită
să nu mai existe gândul ăsta
că toate încep să se asemene cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală în care orice gând e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
in rest, cum spuneam, sunt realmente bucuroasa sa vad cum s-a petrecut un fel de purificare in poezia ta - asta o spun foarte cinstit si detasat, dincolo de faptul ca oricum te citesc cu "un fel de" caldura, you know. de obicei citesc de cateva ori si ma frapeaza naturaletea cu care nu "faci" poezie, o povestesti de parca ar fi fost oricum.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deevident, sunt prea timida ca sa trec de fiecare data si tot evident, o sa-mi fie jena si-acum. nu stiu de ce, la naiba, sunt chestii care n-are rost sa le spun decat daca e ceva de schimbat, right?
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
pentru textul : Cucuveaua albă deDar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
pentru textul : Canibalism liric denu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deMultumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deAranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....
pentru textul : cuvintele sînt dePagini