Luminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.

Nicholas, "ne desparte sute de kilometri":)

Am redus și-urile deși nu cred că schimbă nimic. Da, nicodem, și eu sunt surprinsă...

Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.

Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu

alma, moi comentariile postate in subsolul acestui text contravin regulamentului Hermeneia. Va rog sa reveniti si sa justificati remarcile dumneavoastra sau sa renuntati pe viitor la comentarii de acest gen. Multumesc, Ialin

acele gemete trimit la melancolie, condiția umană, suferințe ascunse, dureri înăbușite, angoase, fobii....nu cred că-i așa de greu să se înțeleagă simbolistică cuvântului iar legat de titlu probabil că nu-l am copiat pe ștefan ci pe toți vorbitorii de limbă română care își exprimă iubirea față de femeia iubită. cu stimă M.D

Revin.

"nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - ideea de-a pune egal între nevoi şi rugăciuni e foarte bună, dar exprimarea "nevoi fiziologice" lasă de dorit. Cred că aici se poate rezolva ceva mai uşor.

"sunt primul care scrâşneşte dinţii
porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghiţiţi de soare" - recitind, ajung la concluzia ca doar două versuri sunt ratate, adică astea: "porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz/văd cum sunt înghiţiţi de soare" - prea cotidian limbajul, chiar dacă, chiar dacă este voit, pentru a crea efect, pentru a folosi ca măsură pentru celelalte metafore (mai clar spus - prozaismul folosit întocmai ca un instrument liric). Cred că dacă sunt ridicate calitativ, nu cu mult, cu puţin, textul, cel puţin în viziunea mea, ar deveni foarte, foarte bun :).

Oricum, şi aşa, este unul dintre cele mai reuşite poezii citite de mine luna asta. Şi aici, mă refer la toate sursele citibile :)

Pentru cele spuse în primul comentariu, cât mai ales pentru forţa tropilor şi pentru trăire, las totuşi peniţă.

pana la urma cum se spune corect in cazul de fata, ""datorita"" sau "din cauza"? textul, intr-adevar, sufera in mai multe locuri, si nu doar din pricina unor cat se poate de nevinovate ""mărunțică, cu tenu"" etc., dar, desi vin din alt secol, mie imi plac si povestea, si tonul ei franc-dinamic. sa n-o lasati "novice"! :) (novice hermeneia).

Gata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
Care era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas

Am tot observat in ultimii ani ca cel mai adesea politicienii nostri nu sunt pozitivi, prefera confortul de a arata spre adversarii politici si metehnele acestora, iar atunci cand nu pot identifica chestiuni negative le inventeaza. Cu totii probabil resimtim lipsa unor dezbateri in care ideile, programele politice, ideologia sa primeze, in masura in care nadajduim ca liberalismul, social-democratia, conservatorismul etc isi au cu adevarat corespondent in realitatea politica din Romania.
In acest context, printre cele mai discutate idei, in special in diaspora, se regasesc presupusa subordonare a politicii externe a Romaniei fata de rusi si creionarea unui univers axiologic din care ar lipsi valorile europene. Personal cred ca atitudinea anticomunista a persoanelor din diaspora a fost laudabila pe timpul lui Ceausescu si unor astfel de oameni le datoram multe noi cei care ne-am dus traiul in Romania insa la momentul actual o astfel de tendinta este fara obiect si a devenit un instrument de manipulare din partea portocaliilor romani. Lipsa unei informari cu privire la realitatea politica din Romania si un anumit gen de lene mentala a celui care tinde sa-si conserve etichetele puse anterior este in masura sa creioneze opinii aberante gen subordonarea Romaniei fata de Rusia. E amuzant sa vorbesti despre acest fapt in masura in care chiar Ceausescu a reusit sa se distanteze de URSS, spre deosebire de unguri sau bulgari.
Partea cu valorile europene care s-ar pierde in neant daca ar cadea Basescu este cu atat mai amuzanta cu cat acest personaj politic nu cred ca mai pretuieste decat propria persoana si puterea ce deriva din functia de presedinte si nicidecum vreo valoare, de orice fel ar fi.
Chestionat fiind, la un moment dat, despre faptul ca Romania nu isi numise inca, de circa 9 luni, un ambasador in China, Basescu a spus ca parteneriatul cu SUA si UE, implica o distantare de tarile care nu sunt democratice, intre acestea si China. Lasam la o parte ca multi dintre partenerii nostri democrati nu au avut nicio problema din a profita de excedentul de fonduri ale Chinei in sprijinul propriilor economii statale ori ca societati mari europene desfac, la o scara larga, produse pe aceste piete, probabil ca noua "ne-ar fi daunat la democratie" ca o tara precum China sa isi plaseze fonduri in tara noastra ori poate chiar sa deschida o banca la noi, sa construiasca autostrazi. probabil la un sfert din valoarea celor negociate cu americanii sau europenii.
Cred ca orice proces firesc de pozitionare politica trebuie sa aiba ca punct de plecare autocunoasterea, stabilirea clara a plusurilor si minusurilor pe care le are Romania ca tara si pana ce acest fapt nu se va realiza o sa fim cateii unora sau altora, chiar nu conteaza daca din vest ori din est.
Imi povestea un profesor ca pe timpul lui Ceusescu a fost trimis sa le explice taranilor ca Romania trebuie sa se rupa de influenta rusilor iar dupa vreo 3 ore de prelegeri singurul efect a fost acela ca vreo doua batrane plnageau la portile caselor ca vin rusii. Imi dau seama ca orice demers de a explicita ca USL nu reprezinta alianta pro-Rusia ar avea tot atat de mult succes, insa ca om care am trait in Romania sub Traian Basescu si i-am simtit spiritul "democratic" va spun ca modul in care cea mai mare parte a romanilor din strainatate se raporteaza la momentul 29 iulie 2012 ma intristeaza. Statul acasa nu a constituit niciodata o atitudine civica si ma intreb ce ar zice americanii daca un presedinte le-ar cere aceasta. Cu multa tristete va spun ca, desi probabil e foarte gresit, incep sa le dau dreptate celor care considera ca cei care nu stau macar 3 luni/an in Romania nu ar trebui sa voteze, iar opinia mea de acum as vrea sa o intelegeti nu ca pe un afront ci ca expresie a neputintei celui care traieste democratia lui Basescu aici, In Romania, garantata de lipsa de reactie a unora care nu isi pot depasi spaimele primordiale spre adoptarea unei atitudini pragmatice.

Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.

Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".

vezi comentariul meu la textul tau precedent