Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
Paul, sunt convinsă că pe Andu nu îl va deranja foarte tare ironia ta; cu toate acestea, te voi ruga să încerci să te încadrezi în limitele bunului simț și al respectului pe care încercăm să le promovăm aici, și să faci comentarii oricât de dure îți dorești, dar la obiect. Andu, îmi pare rău de intervenția mea off topic pe acest text.
nu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
despre condiţia artistului într-o societate malformată, cu o scară de valori inversată. Sunt, în opinia mea, multe versuri, figuri de stil proaspete, sugestive. În ciuda întinderii şi a unei uşoare înclinaţii spre manierism, are o logică internă diamantină şi capacitatea de a stârni emoţie şi solidaritate cu mesajele transmise.
Alma draga, imi pare ca utilizarea licentei lui Mircea Badea "sunt în românia și asta deja mi-a ocupat tot timpul." scade din intensitatea jurnalului si chiar din atmosfera pe care o creeaza Balada lui Ciprian Porumbescu. Fotografia este absolut deosebita. Cine este Alina Sonea?
Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
Stimate Nicholas,
Eu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
pe sub flori ma leganai (pastisa dupa doru stanculescu) uite stau asa aplecat ca un semn de intrebare cocosat peste un tablou semnat kelaro inramat la artis design nu pot sa spun nici ca-mi place nici ca nu-mi place pentru ca nu l-am vazut nici nu am auzit de firma asta daca are standarde de inramare sau alte criterii deci nu stiu daca imi place sau nu si in general mi-a fost teribil de greu in viata sa stiu daca imi place un lucru inainte iar mai teribil e ca haihaidihaidihai intretimp tunarul a murit iar nimeni nu mai poate face nimic in legatura cu asta nici macar de sanziene in schimb tunurile au proliferat profitand de neatentia unora si de zelul altora exceptionali talentati
nu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
Și eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
Textul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
ai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
eu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Un peisaj apolinic, un alt mic "colț de rai" într- un "colț din lanul de floarea- soarelui", descris atât de frumos și de blând, în spiritul unui teolog, cel puțin așa îl văd eu. Cât despre rimă, eu nu văd nici o problemă folosirea ei. Nu sunt critic literar și nici nu mi-aș dori vreodată să fiu, spun doar ce văd, acolo unde văd și mai ales acolo unde mă pot regăsi. Dar într- o poezie, limbajul poetic este figurat, cuvintele vor să spună altceva, ele "sugerează" încă de pe la simboliști și planul exterior coexistă alături de unul interior. Nu mi se pare aleatorie nici alegerea florilor în acest peisaj.
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Penița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
bobadile, mi-ai descretit fruntea. iar chestia asta e lucru mare azi cind totul e asa cum e. totul scade si prostia creste.
despre text, nu stiu, poate ai dreptate. poate nu stiu eu sa aterizez. e ceata groasa in california si e si frig. si apoi ma tot tem de finalurile bruste pentru ca sa nu zica lumea ca fac poante cu tilc sau snoave ca anton pann. asa ca pina sa ma decid se lungeste. dar cu primul vers ai dreptate. asa ca...
p.s.
si inca ceva. eu nu dadacesc. nici nu stiu ce e aia.
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
Eu zic, dle GD Toma, că dumneavoastră bateţi niţeluş câmpii, de vreme ce-i puneţi în aceeaşi oală pe N. Manolescu şi Alex Ştefănescu, importanţi critici, cu Ionuţ Ţenea. Şi tot aşa, când consideraţi că între "România literară" şi "Constelaţii diamantine" n-ar fi nicio diferenţă...Las la o parte originalităţile dvs. ortografice - cum ar fi "aşazis"!!!
Găsesc aici câteva imagini ce îmi rețin atenția prin forța de a transmite o stare: - "nu deosebim orbul de lună" - îmi amintesc de orbul Pap din romanul "Sanctuar" de W.Faulkner, simbol al destinului implacabil și inexplicabil. deși era și nevăzător, și fără glas, și fără auz, autorul îl plasa în miezul celor mai importante evenimente, ca pe un martor în ultimă instanță, cu scopul de a scoate în evidență neputința cunoașterii absolute - observ o notă de obstrucție în "cuvintele / se înghesuie pe gaura cheii", care se evaporă prin versurile "tăcerea mi se strecoară ca un fum din palme / în palmele tale acolo unde eu încep" "în fața porților au crescut porți" pare a fi deschiderea ca reacție la deschidere. aș fi insistat pe jocul dintre deschis și închis. totuși, "pieptul spart" și "ferestrele sparte" induc un act trecut de violență, rememorat într-un spațiu unde porțile nu-și mai au rostul, pentru că au devenit coji.
Ottilia, prea esti buna cu intamplarile! nu pepene, ca e bun:) semninte sa manance, sarate, amare, prajite, sa le doara/piste buzele! sa ramana imaginea ei... si atat!:) multam pentru tot ce ai vazut si scris, spor la viata!
http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
nu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
Cred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
doar uneori, multumesc!
Raluca, multumesc pentru trecere!
pentru textul : verificări deMarina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
pentru textul : unei cărți demultumesc pentru parere, dihania.
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară de*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea dePaul, sunt convinsă că pe Andu nu îl va deranja foarte tare ironia ta; cu toate acestea, te voi ruga să încerci să te încadrezi în limitele bunului simț și al respectului pe care încercăm să le promovăm aici, și să faci comentarii oricât de dure îți dorești, dar la obiect. Andu, îmi pare rău de intervenția mea off topic pe acest text.
pentru textul : jester denu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
pentru textul : La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme dedespre condiţia artistului într-o societate malformată, cu o scară de valori inversată. Sunt, în opinia mea, multe versuri, figuri de stil proaspete, sugestive. În ciuda întinderii şi a unei uşoare înclinaţii spre manierism, are o logică internă diamantină şi capacitatea de a stârni emoţie şi solidaritate cu mesajele transmise.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deAlma draga, imi pare ca utilizarea licentei lui Mircea Badea "sunt în românia și asta deja mi-a ocupat tot timpul." scade din intensitatea jurnalului si chiar din atmosfera pe care o creeaza Balada lui Ciprian Porumbescu. Fotografia este absolut deosebita. Cine este Alina Sonea?
pentru textul : all the way home deQuenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
pentru textul : Așteptând/ En attendant deStimate Nicholas,
pentru textul : semper idem deEu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
de inima albastra, sensibila si frumoasa. mi-a placut, Sebi!
pentru textul : nuculița depe sub flori ma leganai (pastisa dupa doru stanculescu) uite stau asa aplecat ca un semn de intrebare cocosat peste un tablou semnat kelaro inramat la artis design nu pot sa spun nici ca-mi place nici ca nu-mi place pentru ca nu l-am vazut nici nu am auzit de firma asta daca are standarde de inramare sau alte criterii deci nu stiu daca imi place sau nu si in general mi-a fost teribil de greu in viata sa stiu daca imi place un lucru inainte iar mai teribil e ca haihaidihaidihai intretimp tunarul a murit iar nimeni nu mai poate face nimic in legatura cu asta nici macar de sanziene in schimb tunurile au proliferat profitand de neatentia unora si de zelul altora exceptionali talentati
pentru textul : pe sub flori mă legănai denu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deE mult mai bine așa cum ai modificat. Și finalul e interesant, poți renunța la punctele de suspensie.
pentru textul : Soare comun deȘi eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
pentru textul : Your message has been sent deTextul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! decum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
ai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
pentru textul : sunt liber deeu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Un peisaj apolinic, un alt mic "colț de rai" într- un "colț din lanul de floarea- soarelui", descris atât de frumos și de blând, în spiritul unui teolog, cel puțin așa îl văd eu. Cât despre rimă, eu nu văd nici o problemă folosirea ei. Nu sunt critic literar și nici nu mi-aș dori vreodată să fiu, spun doar ce văd, acolo unde văd și mai ales acolo unde mă pot regăsi. Dar într- o poezie, limbajul poetic este figurat, cuvintele vor să spună altceva, ele "sugerează" încă de pe la simboliști și planul exterior coexistă alături de unul interior. Nu mi se pare aleatorie nici alegerea florilor în acest peisaj.
pentru textul : Madlenă 2 deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Penița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... de..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
pentru textul : din ce în ce mai galben debobadile, mi-ai descretit fruntea. iar chestia asta e lucru mare azi cind totul e asa cum e. totul scade si prostia creste.
pentru textul : iluzia că dragostea dedespre text, nu stiu, poate ai dreptate. poate nu stiu eu sa aterizez. e ceata groasa in california si e si frig. si apoi ma tot tem de finalurile bruste pentru ca sa nu zica lumea ca fac poante cu tilc sau snoave ca anton pann. asa ca pina sa ma decid se lungeste. dar cu primul vers ai dreptate. asa ca...
p.s.
si inca ceva. eu nu dadacesc. nici nu stiu ce e aia.
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
pentru textul : zilele universitatii deEu zic, dle GD Toma, că dumneavoastră bateţi niţeluş câmpii, de vreme ce-i puneţi în aceeaşi oală pe N. Manolescu şi Alex Ştefănescu, importanţi critici, cu Ionuţ Ţenea. Şi tot aşa, când consideraţi că între "România literară" şi "Constelaţii diamantine" n-ar fi nicio diferenţă...Las la o parte originalităţile dvs. ortografice - cum ar fi "aşazis"!!!
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deGăsesc aici câteva imagini ce îmi rețin atenția prin forța de a transmite o stare: - "nu deosebim orbul de lună" - îmi amintesc de orbul Pap din romanul "Sanctuar" de W.Faulkner, simbol al destinului implacabil și inexplicabil. deși era și nevăzător, și fără glas, și fără auz, autorul îl plasa în miezul celor mai importante evenimente, ca pe un martor în ultimă instanță, cu scopul de a scoate în evidență neputința cunoașterii absolute - observ o notă de obstrucție în "cuvintele / se înghesuie pe gaura cheii", care se evaporă prin versurile "tăcerea mi se strecoară ca un fum din palme / în palmele tale acolo unde eu încep" "în fața porților au crescut porți" pare a fi deschiderea ca reacție la deschidere. aș fi insistat pe jocul dintre deschis și închis. totuși, "pieptul spart" și "ferestrele sparte" induc un act trecut de violență, rememorat într-un spațiu unde porțile nu-și mai au rostul, pentru că au devenit coji.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii demelancolie crestată adânc în care simți mirosul tristeții.
pentru textul : nada te turbe deOttilia, prea esti buna cu intamplarile! nu pepene, ca e bun:) semninte sa manance, sarate, amare, prajite, sa le doara/piste buzele! sa ramana imaginea ei... si atat!:) multam pentru tot ce ai vazut si scris, spor la viata!
pentru textul : în plămânii tăi e primăvară dehttp://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deOricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
nu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deCred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
Pagini