Of, timpul! Știi, oamenii spun că timpul este trecător, dar timpul spune că oamenii sînt trecători. Am citit eu pe undeva despre lucrurile acestea.Un ziar sau ceva. Acum nu mai există decît în mintea mea și nu pot să precizez de unde am luat citatul. Îmi pare rău că nu am reușit să susțin motivul pentru care am acordat peniță, dar eram o simplă trecătoare, am remarcat un text, mi-a plăcut și l-am evidențiat. Acum, motivul pentru care îți place ceva poate fi extrem de subiectiv. De exemplu o vibrație ca o rază de soare, o percepi dar nu poți spune de ce este atît de frumoasă, privești răsăritul, te doare, dar nu poți susține ce anume a determinat fiorul pe care îl simți, nici valul, îl prinzi în palme, îl cerni și nu mai rămîne nimic, e greu de spus...nu pot să spun exact de ce am dart peniță, pur și simplu. De data aceasta m-ai prins, mea culpa.
am să te întreb, retoric deh!, citând din Alina Manole pe vremea când mi s-a pus aceeași întrebare, deci nu o lua la modul personal, ci generic:) unde e poezia? blasfemiei tăcute e un epitet deplorabil, retrograd și sunt destule adjective mai sugestive, în top cu penibil. oglinda nemuritului ibidem în rest, balast în frunte cu femei orajele iar dacă tu numești această înșiruire de cuvinte aforism, îmi rezerv dreptul de a improviza și a reveni asupra întrebării din preambul: unde e aforismul?tot retoric, desigur:)
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
Așa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
primul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
Cred aș renunța la inversiuni de genul "obrazu-ți", "degetele-mi". Mi se par ușor desuete, mai ales în contextul în care le-ai folosit. Ar mai fi acel "goale"... degetele au cum să fie altfel decât goale?
Îmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
mi-ar plăcea foarte mult să nu devii oficial cu mine. Spune-mi Paul, te rog. Uite eu, când fac acest lucru simt că dispar niște bariere p'acolo. Îți mulțumesc pentru apreciere, lectură și timp. gând bun. paul
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
mi-ai amintit de prima mea cutie de carioca pe care mi-a luat-o colega de banca Niculina (!) mi le-a dat inapoi dupa un scandal mare, dar jumatate folosite. le luasem de acasa sa i le arat. erau frumoase dar si scumpe. niciodata nu am mai avut un sentiment de deznadejde ca atunci. pentru ca mi le-a luat si nu mi le-a cerut. sigur i le-as fi imprumutat! doar era colega mea de banca. e o povestire scrisa bine si nu pot decit sa te felicit.
fiindcă cele două comentarii au apărut cumva încrucișat (mă refer la cele ale domnului Gorun) mă minunam și nu înțelegeam ce se întâmplă... deci, mulțumesc pentru lămurire, sper că se poate remedia greșeala.
și mulțumesc, de asemenea, petru auritul semn de trecere.
Silviu, nu prea știu ce să aleg din spusele tale... o fi de bine? o fi de rău?
așa că le iau la pachet!
d-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
mersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
am ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
eu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Of, timpul! Știi, oamenii spun că timpul este trecător, dar timpul spune că oamenii sînt trecători. Am citit eu pe undeva despre lucrurile acestea.Un ziar sau ceva. Acum nu mai există decît în mintea mea și nu pot să precizez de unde am luat citatul. Îmi pare rău că nu am reușit să susțin motivul pentru care am acordat peniță, dar eram o simplă trecătoare, am remarcat un text, mi-a plăcut și l-am evidențiat. Acum, motivul pentru care îți place ceva poate fi extrem de subiectiv. De exemplu o vibrație ca o rază de soare, o percepi dar nu poți spune de ce este atît de frumoasă, privești răsăritul, te doare, dar nu poți susține ce anume a determinat fiorul pe care îl simți, nici valul, îl prinzi în palme, îl cerni și nu mai rămîne nimic, e greu de spus...nu pot să spun exact de ce am dart peniță, pur și simplu. De data aceasta m-ai prins, mea culpa.
pentru textul : colivia de oțel deprea tehnic spre final
pentru textul : Înjumătăţit deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul deam să te întreb, retoric deh!, citând din Alina Manole pe vremea când mi s-a pus aceeași întrebare, deci nu o lua la modul personal, ci generic:) unde e poezia? blasfemiei tăcute e un epitet deplorabil, retrograd și sunt destule adjective mai sugestive, în top cu penibil. oglinda nemuritului ibidem în rest, balast în frunte cu femei orajele iar dacă tu numești această înșiruire de cuvinte aforism, îmi rezerv dreptul de a improviza și a reveni asupra întrebării din preambul: unde e aforismul?tot retoric, desigur:)
pentru textul : aforism deAm văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
pentru textul : Eterna reîntoarcere dePaul, vreau să știi că mi-au plăcut
pentru textul : singura pipă din oraș deversurile acestea s-au spart de podea
nu știu ce curge din ele
poate sirop de afine
deosebit!
pentru textul : apasă F11 de"oamenii se uitau la ei prin telescop
după fericirea lor întâmplarea nu mai conta"
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deAșa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
pentru textul : Ce rost are poezia? deliniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
pentru textul : femei deîn limba română nu există cuvintele „recolecție” și „tepid”. chiar și existența substantivului „psihograf” e discutabilă.
pentru textul : polemică deprimul vers este promitator. apoi, eu cred ca pui prea mare accent pe "pastel" în acest poem, uitând putin mesajul. în rest o poezie placuta "ochiului", ca un "copac cu flori". cele bune
pentru textul : izbăvire denu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru deEu n-am întâlnit niciodată o gogomănie mai mare decât asta. Îmi repugnă să aduc explicații la așa ceva, dar mă prea tem că voi fi nevoit să o fac.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deCred aș renunța la inversiuni de genul "obrazu-ți", "degetele-mi". Mi se par ușor desuete, mai ales în contextul în care le-ai folosit. Ar mai fi acel "goale"... degetele au cum să fie altfel decât goale?
pentru textul : Sărutul deÎmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
pentru textul : Audibil.ro, primul serviciu românesc pentru descărcări audio online demi-ar plăcea foarte mult să nu devii oficial cu mine. Spune-mi Paul, te rog. Uite eu, când fac acest lucru simt că dispar niște bariere p'acolo. Îți mulțumesc pentru apreciere, lectură și timp. gând bun. paul
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deMa bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece deai zis bine, receptiv si selectiv la sugestii ... dar mai am si toane :)
pentru textul : felul meu de îngropat în aer detextul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
la el mă refeream, Mădălina. Doar că în acel comentariu mă adresam Nuței Crăciun. am crezut că se subînțelege.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… demi-ai amintit de prima mea cutie de carioca pe care mi-a luat-o colega de banca Niculina (!) mi le-a dat inapoi dupa un scandal mare, dar jumatate folosite. le luasem de acasa sa i le arat. erau frumoase dar si scumpe. niciodata nu am mai avut un sentiment de deznadejde ca atunci. pentru ca mi le-a luat si nu mi le-a cerut. sigur i le-as fi imprumutat! doar era colega mea de banca. e o povestire scrisa bine si nu pot decit sa te felicit.
pentru textul : șase creioane deMuțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală defiindcă cele două comentarii au apărut cumva încrucișat (mă refer la cele ale domnului Gorun) mă minunam și nu înțelegeam ce se întâmplă... deci, mulțumesc pentru lămurire, sper că se poate remedia greșeala.
și mulțumesc, de asemenea, petru auritul semn de trecere.
Silviu, nu prea știu ce să aleg din spusele tale... o fi de bine? o fi de rău?
pentru textul : de-a-ndăratelea deașa că le iau la pachet!
Prezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb ded-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
am ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deeu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014 defemeia!
pentru textul : tânăr deconcentrat primăvăratic fără prescripţie medicală.
inima, inima, cu ce e bine să o tratezi?! iată.
Pagini