Andu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
Și totuși te-ai apropiat de stilul lui Hiroshige, în general de paleta cromatică a stampelor japoneze din secolele XVIII-XIX - și când spun asta mă gândesc nu numai la Hiroshige cu peisajele sale dedicate Muntelui Fuji ci și la Sharaku sau Hokusai sau Kiyonaga (unele stampe pot fi admirate și la muzeul Guimet, Paris, recent restaurat și deschis publicului). (Eu sunt încă atrasă de universul lui Kitagawa Utamaro, de arta ukiyo-e, acel Utamaro al copilăriei mele ce reprezintă mult mai mult decât primul meu album cumpărat din primii bani de bursă.) E un experiment. Păstrează-te în el.
Ma asteptam sa gasesc strofele deschise, adica ultimul vers sa lase loc la variante. Le inchizi si nu lasi loc la indoieli, noi toti suntem incarcati cu indoieli, mergem intotdeauna pe margine, deci si poeziile ar trebui sa fie la fel. Voi fi mai explicit, strofa intai: Repetabilă zi / şi totuşi alte tresăriri / o fac să aibă un loc anume / în jurnalul meu fără sens
Ce zici de o simplificare?
Repetabilă zi / şi totuşi atâtea tresăriri / o fac să aibă un loc anume
Mergand pe ideea aceasta ai putea reduce versurile si sintetiza mesajul.
Nu vreau sa te supar, asa am simtit citind poezia ta: este o creatie buna pe care poti sa o perfectezi prin condensare. Adica merita sa fie lucrata.
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
am înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
uite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
As incerca "printr-un salt de cuvânt imi vei deschide fereastra ochilor imenși neștiute priviri..." ceva in genul acesta dar maine, odihnita am sa ma hotaresc. Va multumesc de observatie. cu respect, erika
Nu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
Multumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
da, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
orașul noaptea. frumos spus. nu știu, probabil că și mie îmi place să merg pe strazile orașului noaptea, și din acest motiv m-am oprit să citesc. e liniște noaptea în oraș, liniștea aceea care îți poartă pașii prin timp, uneori chiar și prin începuturile primei iubiri. e liniște și în versurile tale. este liniștea amintirilor. un vis cu ochii deschiși, un fir de ploaie care alunecă. sărutul și aburul nopții, un bărbat între două vârste în orașul de la miezul nopții. sau altfel spus, călătorie cu umbra. Madim
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
În strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Dar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
dihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
cele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, Adriana, Oana multumesc pentru bunatatea voastra si sa-mi fie iertat raspunsul intarziat... ma citesc din ce in ce mai rar.
pentru textul : illusio decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie deAndu, m-am obișnuit cu stilul tău de a face comentarii.Eu mă bucur de cîte ori mă critici. Într-o societate supertehnologizată, alienarea poetică poate deveni extremă.Parcă și văd poemele tale înduioșătoare despre femeia gonflabilă cu microcipuri îndărătnice care se autoscurtcircuitează atunci cînd hackerii îndărătnici (foști colegi de-ai tăi de la automatizări) vor să-i violeze intimitatea electrică. Ia uite, cred că am schițat un poem.Ce zici?
pentru textul : arabescurile dorului deDomnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deȘi totuși te-ai apropiat de stilul lui Hiroshige, în general de paleta cromatică a stampelor japoneze din secolele XVIII-XIX - și când spun asta mă gândesc nu numai la Hiroshige cu peisajele sale dedicate Muntelui Fuji ci și la Sharaku sau Hokusai sau Kiyonaga (unele stampe pot fi admirate și la muzeul Guimet, Paris, recent restaurat și deschis publicului). (Eu sunt încă atrasă de universul lui Kitagawa Utamaro, de arta ukiyo-e, acel Utamaro al copilăriei mele ce reprezintă mult mai mult decât primul meu album cumpărat din primii bani de bursă.) E un experiment. Păstrează-te în el.
pentru textul : 江戸 (Edo) deMa asteptam sa gasesc strofele deschise, adica ultimul vers sa lase loc la variante. Le inchizi si nu lasi loc la indoieli, noi toti suntem incarcati cu indoieli, mergem intotdeauna pe margine, deci si poeziile ar trebui sa fie la fel. Voi fi mai explicit, strofa intai: Repetabilă zi / şi totuşi alte tresăriri / o fac să aibă un loc anume / în jurnalul meu fără sens
Ce zici de o simplificare?
Repetabilă zi / şi totuşi atâtea tresăriri / o fac să aibă un loc anume
Mergand pe ideea aceasta ai putea reduce versurile si sintetiza mesajul.
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deNu vreau sa te supar, asa am simtit citind poezia ta: este o creatie buna pe care poti sa o perfectezi prin condensare. Adica merita sa fie lucrata.
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dece-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
am înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.
pentru textul : interludiu|mîinile deuite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
pentru textul : lumea lui Viceversa deAs incerca "printr-un salt de cuvânt imi vei deschide fereastra ochilor imenși neștiute priviri..." ceva in genul acesta dar maine, odihnita am sa ma hotaresc. Va multumesc de observatie. cu respect, erika
pentru textul : Răstălmăcire deNu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
pentru textul : Felicia deMultumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
pentru textul : Scene (colaj) deintr-adevar, perfect imoral!!! dar de ce este imoral sa marturisesti iubirea chiar tastand-o pe butoanele calculatorului?
pentru textul : perfect immoral copy/paste deda, bobadil, laconică părerea mea. ai dreptate! recitindu-te, constat că îmi place imaginea sugerată cititorului: vărsarea fluviului asemenea spumei de cuvinte "de la gura profetului". este puternică ideea, ca și "cohortele de bărbați/strigând a luptă" referitoare la căderea valurilor înspumate ale apelor care apoi se pierd, se liniștesc în marea adâncă și necuprinsă, plictisitoare ... totuși, de ce "excalibur"? ori povestea acestei săbii este, pentru tine, asemenea apelor unui râu învolburat ce se plictisesc pierdute în mare/marea timpului? în ceea ce privește construcția poemului, pot spune că nu îi găsesc minusuri și cred că poemul este o amintire.
pentru textul : excalibur deionut, cat de amuzant voi mai fi cand iti voi marturisi ca ma vand scump? scump, dom`le, scump
pentru textul : crucile deun text trist care parcă se dezbracă de poezie în derizoriu
pentru textul : Alternative ending deeu am incercat si firefox si opera si internet explorer si nu merge.
pentru textul : autoeditare profil personal deE un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : despre cum să... deŞi tu, şi Aalizei, sunteţi retrograzi.
pentru textul : rețeaua de inutil deți-am scurtat eu titlul. daca nu vei accepta asta voi fi nevoit sa o impun tehnic si sa o prevad in regulament.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare dede ce nu se mai scrie astăzi așa?
pentru textul : no moon rise, no moon set deorașul noaptea. frumos spus. nu știu, probabil că și mie îmi place să merg pe strazile orașului noaptea, și din acest motiv m-am oprit să citesc. e liniște noaptea în oraș, liniștea aceea care îți poartă pașii prin timp, uneori chiar și prin începuturile primei iubiri. e liniște și în versurile tale. este liniștea amintirilor. un vis cu ochii deschiși, un fir de ploaie care alunecă. sărutul și aburul nopții, un bărbat între două vârste în orașul de la miezul nopții. sau altfel spus, călătorie cu umbra. Madim
pentru textul : orașul noaptea deVirgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
Alma, nu ai precizat daca e proza sau poezie.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deÎn strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
pentru textul : Fistulă de"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Dar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
pentru textul : Pe urmele ciclopilor dePrimele două versuri mi se par de un farmec absolut. Apoi plin de imagini migălite (învederând titlul) cu ușoare șocuri lingvistice.
Pe la finalul strofei a III-a mi se pare excesiv de descriptiv, iar ”ofuscate” nu mi se pare potrivit pentru poezie. Nici ”făloșenia”.
pentru textul : amanuensis dedihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
pentru textul : Gâdilat de gâde decele doua componente ale poemului sint mult prea diferite si nu le gasesc linia comuna stilistic vorbind, ci doar capacitatea ta nativa de a sari de la un palier creativ la altul. pot spune insa ca a doua parte cu "filosofia iepurelui de angóra/poveste de sofia viany" m-a impresionat pentru usurinta de a improviza povesti pentru copii si mai ales profitind de acest filon necunoscut pina acum (cel putin de mine) de a-l dezvolta, in sensul de a-ti propune si realiza proiecte in domeniu.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deDa' autorul fotografiilor e Sf. Google?
pentru textul : Șoarecele și Pisica dePagini