Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
Bobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
Unul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
eu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
Se scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
pe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
suna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
Adrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
un text unitar si ceva mai aerisit as zice eu. sau poate ceva mai "albastru". interesanta influenta geometriei aici. m-am impiedecat in "redesenau". indiferent de semnificatie probabil "desenau" era mai potrivit. la fel si ideea de intersectie (care implica unghiuri) mi se pare nu tocmai reusit alaturata cu cea de lasciv (care in imaginatia mea implica forme rotunde, sinusoidale, etc.). cu scuza ca ma repet trebuie sa spun ca mi s-a parut semnificativ caracterul unitar al textului.
Citind, «cu un ochi critic», textul acesta, încearcă, aşa, să mă ispitească, demonul ironiei. Şi-mi aduc aminte de următoarea anecdotă din «Epoca de Aur». Ci că Tovarăşu’, în vizită de lucru la o fabrică de dulciuri se opreşte lângă o linie de producţie şi întreabă: „Biscuiţi?”; Biscuim, Buscuim…. Cam asta se întâmplă şi cu A.A.A.; inclusiv cu acest text, intitulat (pompos) „fără pretenţii” (orgoliul neputinţei «poietice» al celui ce l-a scris). La care, zisul autor, îmi va propune (tot pompos) următorul citat din Kierkegaard:
„A fi ironic nu înseamnă să nu cunoşti împrospătarea şi întărirea care constau în a te dezbrăca atunci când aerul devine prea apăsător şi a te arunca în marea ironiei, bineînţeles nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni mai sănătos, vesel şi uşor în aerul care ţi se părea irespirabil şi care a devenit deodată o adevărată încântare.
Mărturisesc că o săgeată a durerii mi s-a implantat de mic în inimă. Atâta timp cât rămâne acolo am fost şi sunt ironic. Dar, în acelaşi timp, sunt conştient că ironia este o dezvoltare nefirească care, asemenea ficatului anormal al gâştelor de Strasbourg, sfârşeşte prin a-i îmbolnăvi pe cei implicaţi în ea.”
Vorba aia: Kierkegaard a murit; ăilalţi de după (ca şi înaintea lui) care au vorbit despre ironie, au murit şi ei. Şi nici el (autorul textului de faţă) nu se simte prea bine…
Cât priveşte gramatica…Ei, asta este (sau nu) altă problemă. Dacă îl voi vedea, am să i-o comunic. Dar hăbăuc cum îl ştiu o să-mi răspundă că nici împreună cu ea nu se simte prea bine. (O să aibă, probabil, grijă de ea, Posteritatea). Cu ăsta nu se poate discuta!
...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
un poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
Maestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
alina, nu mă plătește liptonu.....
mulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
''How light tthe strain when, decked in vernal bloom Thalia tuned her lyre of melody'' Adrian, după lunga sa perioadă de decadență, cam de prin 1900 încoace, studenta aceea a înțeles în sfîrșit cum merge lumea și de dragul decenței a început să se mai aranjeze și ea. Nu mai poartă nylon, poartă top nou din denim și-i stă destul de bine. Îți mulțumesc pentru că ai dat curs invitației la o plimbare prin piațeta cu emblemă și fier forjat, în zorii acestui oraș a cărui viață își urmează destinul, înțelegîndu-l, asumîndu-și-l. O seară de muzică ar încununa victorios o zi de mai cu salcîmi și magnolii...
Ionuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
îmi asum responsabilitatea de a evidenția acest text fară să aduc argumente; de ce să o fac cînd autorul-chiar el afirmă adesea- vorbește de unul singur! și vorbește bine.
versurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
în sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
nu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
Răzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
Virgil, prima emisiune a fost agreabilă. Este un început bun şi o premieră în materie, din câte ştiu eu. Am câteva propuneri pentru viitor.
Emisiunea să aibă câteva secţiuni, eventual un desfăşurător care să fie anunţat din timp. De ex. 1. Lecturi ale propriilor creaţii 2. Opinii exprimate în legătură cu ele. 3. Noutăţi editoriale din ţară şi din diaspora. 4. Propunerea unei teme de discuţie. De ex.: Biografismul în poezia actuală şi limitele lui. Sau. Cine mai are nevoie de metaforă? Poeţii au nevoie de PR?
Felicitări pentru iniţiativă. Complimente pentru prestaţie Luminiţei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
pentru textul : Omul de la lumânări deBobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
pentru textul : Terra Nostra deAcest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht deUnul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
pentru textul : dispersie deeu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
pentru textul : Feminitate sine qua non deVirgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
pentru textul : Cantata în mi minor deaveți dreptate amândoi. să văd ce pot face.
pentru textul : fruct deSe scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
pentru textul : Cea mai sensibilă floare depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea depe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
pentru textul : Și mă întreb desuna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deAdrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
pentru textul : jasmine deun text unitar si ceva mai aerisit as zice eu. sau poate ceva mai "albastru". interesanta influenta geometriei aici. m-am impiedecat in "redesenau". indiferent de semnificatie probabil "desenau" era mai potrivit. la fel si ideea de intersectie (care implica unghiuri) mi se pare nu tocmai reusit alaturata cu cea de lasciv (care in imaginatia mea implica forme rotunde, sinusoidale, etc.). cu scuza ca ma repet trebuie sa spun ca mi s-a parut semnificativ caracterul unitar al textului.
pentru textul : scurt tratat de anestezie deDa.
Citind, «cu un ochi critic», textul acesta, încearcă, aşa, să mă ispitească, demonul ironiei. Şi-mi aduc aminte de următoarea anecdotă din «Epoca de Aur». Ci că Tovarăşu’, în vizită de lucru la o fabrică de dulciuri se opreşte lângă o linie de producţie şi întreabă: „Biscuiţi?”; Biscuim, Buscuim…. Cam asta se întâmplă şi cu A.A.A.; inclusiv cu acest text, intitulat (pompos) „fără pretenţii” (orgoliul neputinţei «poietice» al celui ce l-a scris). La care, zisul autor, îmi va propune (tot pompos) următorul citat din Kierkegaard:
„A fi ironic nu înseamnă să nu cunoşti împrospătarea şi întărirea care constau în a te dezbrăca atunci când aerul devine prea apăsător şi a te arunca în marea ironiei, bineînţeles nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni mai sănătos, vesel şi uşor în aerul care ţi se părea irespirabil şi care a devenit deodată o adevărată încântare.
Mărturisesc că o săgeată a durerii mi s-a implantat de mic în inimă. Atâta timp cât rămâne acolo am fost şi sunt ironic. Dar, în acelaşi timp, sunt conştient că ironia este o dezvoltare nefirească care, asemenea ficatului anormal al gâştelor de Strasbourg, sfârşeşte prin a-i îmbolnăvi pe cei implicaţi în ea.”
Vorba aia: Kierkegaard a murit; ăilalţi de după (ca şi înaintea lui) care au vorbit despre ironie, au murit şi ei. Şi nici el (autorul textului de faţă) nu se simte prea bine…
Cât priveşte gramatica…Ei, asta este (sau nu) altă problemă. Dacă îl voi vedea, am să i-o comunic. Dar hăbăuc cum îl ştiu o să-mi răspundă că nici împreună cu ea nu se simte prea bine. (O să aibă, probabil, grijă de ea, Posteritatea). Cu ăsta nu se poate discuta!
pentru textul : Har şi talent de...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
pentru textul : Marioara Sachelarie din Găeşti şi literatura americană modernă deun poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
pentru textul : Aristo gol pușca detitlul imi pare nepotrivit. poemul imi place cap-coada
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deMaestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
pentru textul : Facă-se dealina, nu mă plătește liptonu.....
pentru textul : casa este aproape demulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
''How light tthe strain when, decked in vernal bloom Thalia tuned her lyre of melody'' Adrian, după lunga sa perioadă de decadență, cam de prin 1900 încoace, studenta aceea a înțeles în sfîrșit cum merge lumea și de dragul decenței a început să se mai aranjeze și ea. Nu mai poartă nylon, poartă top nou din denim și-i stă destul de bine. Îți mulțumesc pentru că ai dat curs invitației la o plimbare prin piațeta cu emblemă și fier forjat, în zorii acestui oraș a cărui viață își urmează destinul, înțelegîndu-l, asumîndu-și-l. O seară de muzică ar încununa victorios o zi de mai cu salcîmi și magnolii...
pentru textul : Art Nouveau deNu stiu exact ce inseamna "mi-a atras atentia", dar stiu ca trebuie sa-mi spui Cristian, Dorine :).
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deIonuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Solilocvii aride deîmi asum responsabilitatea de a evidenția acest text fară să aduc argumente; de ce să o fac cînd autorul-chiar el afirmă adesea- vorbește de unul singur! și vorbește bine.
pentru textul : amsterdam sau ceva deversurile se spun singure intr-un spatiu liric fierbinte, bine intuit... puterea de a forta mana lui dumnezeu, vine din impreunarea a doua vise in unul singur... imi place mai ales imaginea finalului si culoarea neinceputa a visului!
pentru textul : antiplatonice VII deîn sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr devlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
pentru textul : tablou domestic cu înger deazizo ruhyo, dupa ce mai citesti, o sa fie mai simplu :).
pentru textul : de vorbă cu tine denu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
pentru textul : banalitate deRăzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
pentru textul : Întâlnire deVirgil, prima emisiune a fost agreabilă. Este un început bun şi o premieră în materie, din câte ştiu eu. Am câteva propuneri pentru viitor.
Emisiunea să aibă câteva secţiuni, eventual un desfăşurător care să fie anunţat din timp. De ex. 1. Lecturi ale propriilor creaţii 2. Opinii exprimate în legătură cu ele. 3. Noutăţi editoriale din ţară şi din diaspora. 4. Propunerea unei teme de discuţie. De ex.: Biografismul în poezia actuală şi limitele lui. Sau. Cine mai are nevoie de metaforă? Poeţii au nevoie de PR?
Felicitări pentru iniţiativă. Complimente pentru prestaţie Luminiţei.
Încântat
pentru textul : Hermeneia Live - prima emisiune dePagini