îmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Cine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
Inedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
cu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
frumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
peste tot lumina și
flori de hârtie
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
awesome, that's definitely one of the best things i've read around. you're lucky english is such a language these days :P i can't imagine writing in german for any public but the german one. i feel like it's kind of what/how i write, but from a girl's perspective, maybe that's why i'm loving it. have a nice time in romania. by the way, do you speak the language? i do; i had just finished first grade when we left the country
poemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
Chestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
Raluca nu doar emoțiile le-am înlocuit,am schimbat tot titlu,nu știu ce pot ,puterea minții e neprevizibilă important este să mă concentrez un pic asupra subiectului și se rezolvă.problema
acum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
cât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
mi-a placut "dezlipirea de propria umbra" si retorica jucausa si autoironica ce poate trimite uneori la abandonare, intr-un sens cu intoarceri, bineinteles :)
Adriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
Domnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
se pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
Virgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Cine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
pentru textul : Arhetipar deba am citit ce ai scris, te asigur. Iar acest "ACUM" mi s-a parut cam "emo". Sper ca intelegi ce vreau sa spun. Dar probabil o fi primavara de vina.
pentru textul : pe străzi pe ziduri deeu as modifica, taia textul. as schimba titlul / gustul alb al ierbii/. poate iti prinde bine parerea mea.
încinsă
dimineaţa
şi-a spălat copiii şi i-a trimis
în lume
s-au întors cu degete arse
de acelaşi iulie
doar cameramanul strigă
să fie lăsat în pace
n-are cum filma
cântecul palmelor
un fir de sânziană
îmi atinge glezna apoi braţele apoi
părul revărsat necuviincios
peste gândul frumos
al ierbii
un nor alb
uscat de-atâta lumină
apoi cerul
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii depleacă mai departe
vei fi aici şi mâine
Inedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal decu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
pentru textul : cenusa de fachir defrumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
pentru textul : Haiku depeste tot lumina și
flori de hârtie
Raluca,
pentru textul : epigrama bat-o vina denu înţeleg intervenţia ta. credeam ca ai învăţat ceva şi chiar aveam încredere în tine. serios, parcă avem cinci ani. primeşti un avertisment.
fragmentul "cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." este din "Luna în câmp" de Nichita Stănescu.
pentru textul : mâna ta stângă deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deMultumesc. Pentru Arta de a fi. Cu tot ce inseamna ea, inclusiv Poezia. Nu inchid fereastra aceasta. Inchid doar cercul. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai desunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
awesome, that's definitely one of the best things i've read around. you're lucky english is such a language these days :P i can't imagine writing in german for any public but the german one. i feel like it's kind of what/how i write, but from a girl's perspective, maybe that's why i'm loving it. have a nice time in romania. by the way, do you speak the language? i do; i had just finished first grade when we left the country
pentru textul : Best and Worst of the last 24 hours depoemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
pentru textul : Mult mai înalt deChestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal deRaluca nu doar emoțiile le-am înlocuit,am schimbat tot titlu,nu știu ce pot ,puterea minții e neprevizibilă important este să mă concentrez un pic asupra subiectului și se rezolvă.problema
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei defain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă demultumiri. Emil, Excalibur e legat de pielea de salamandra si bine sprijinit de floarea de lotus...deci ramane. :)
pentru textul : să nu mă întrebi deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deacum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
pentru textul : Fulg de nea decât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
observatie subiectiva. mi-ar fi placut foarte tare daca poezia ta s-ar fi oprit la prima strofa. incepand pur si simplu: "Run baby, run!" de albina care-nfige acul din zbor... etc cred ca asta ar fi amplificat efectul. bineinteles ... "maybe it's me."
pentru textul : Run, baby, run! deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut demi-a placut "dezlipirea de propria umbra" si retorica jucausa si autoironica ce poate trimite uneori la abandonare, intr-un sens cu intoarceri, bineinteles :)
pentru textul : nu-i bai deAdriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
pentru textul : trecere. 7. deNu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel deDomnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
Cu stimă și respect,
pentru textul : Încotro(II) deBot Eugen.
se pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
pentru textul : nebunul deVirgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deO poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint dePagini