ai vise de mormoloc, vocabular de mormoloc, gusturi de mormoloc şi nu în ultimul rând creier de mormoloc.
există totuşi o binecuvântare: mormolocii nu vor fi mântuiţi! eu pot să mă "aia" în gustul tău. dar ştii de ce? pentru că băltoaca ta e secată. totuşi, binecuvântate fie furiile stupide care îţi tulbură raţiunea frecvent şi grosolan, frate.
Aș fi extrem de curios în ce limbă e primul text. Nu am întâlniti niciodată un text în asemenea limbă (dacă există vreouna, poate că de fapt e doar o cacofonie aleatoare de silabe). Partea în engleză e traducerea primei părți sau nu? La textele mele multilingve, am precizat întodeuna care sunt limbile folosite. Mulțumesc anticipat pentru lămurire.
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
și asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
voi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
Corecta observatia, Andu. Ce sa fac, cand nu sunt treaza de-a binelea mi se intampla sa confund adevarul cu simtirea si ce se spune cu ce se tace. :) Nu-i nimic, intr-o zi imi va trece. Pana atunci, conteaza ca poezia imi place si la orele serii, cand lumea are o cu totul alta culoare.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Matei, dacă-mi vinne vreo idee de îmbunătățire în zilele următoare, voi face schimbăr in text. Și mie mi se pare că se mai pot scoate din adjective.
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
Sapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
ai idee cine are drepturile de autor aupra textelor Luanei? stiam ca are un fiu. ar trebui sa luam legatura si cu el. pana atunci, le-am putem accesa oficial si populariza online. asta pot face si acum, fara probleme. conduc o firma de new media si nu mi-ar fi foarte greu. doar sa gasim forumla corecta, oficiala. hai sa facem asta in memoria acestui minunat om, cum rar mai gasesti. vorbim. i;m in
Da, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
Alma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
Invariabil nu mai pot citi poeziile Adrianei fără a mi-o închipui audibil. Nu știu dacă asta e bine sau nu. Versurile sunt foarte variate ca măsură, dar tăierea lor are efect, fixând centrele de greutate. De remarcat este siguranța cu care începe fiecare strofă, pentru ca mai apoi să alunece încet înspre fragil (strofa I și a III-a) ori posibil (strofa a II-a). Și ce altceva este cumpăna? Există și o treptată abstractizare până la acea ”răsucire între strigăt și frig”.
Limpezimea expresiei ține până la penultimul vers, când autoarea ne supune unui excurs logic mai pretențios: un timbru ”dezlipit” care abia se mai ține însă ”pe” scrisoare. Ultimul vers descheie eliberator la șireturi corsetul unei ”cumpene” tensionate.
Eu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
Acum ce sa zic si eu, ceva de genul "si... si". Adica si autoarea parca prea s-a "labartat" in text dar Virgil parca prea s-a imbatosat in teorie cand de fapt chestiunea e ca el nu a simtit fiorul poetic (marturisesc ca nici eu) si nimeni nu e vinovat aici. Revenind la text, am retinut cateva imagini ok: - faza cu manole care, desi ultra-uzitata, parca e spusa pe bune. as renunta oricum pe viitor la asemenea simboluri spuse asa, pe sleau "cruzimea lui manole" "uratenia lui quasimodo" "vitejia lui papa-lapte" :-) - "ma prinde o fericire de mana cam strans" - cred ca, pe departe, cea mai reusita sintagma a acestui poem. - umbrela jerpelita... mi-a placut (vezi ca ai un typo la suiefcient sau sufiescent sau asa ceva, nu stiu, ca e al naibii de greu de citit :-) Insa si cateva ratari magistrale: - incipitul: seara deobicei se face liniste sau daca nu, desigur, se face galagie. In functie de mai multi factori - praful care "se labarta"... come on! - finalul declamativ, nepoetic... nu mai pot sa-ti ucid cuvinte... God ! Te mai citesc, Andu
ai rezumat inteligent aceasta falsa culoare "cenusie" a stihuitorului ,care are un cotidian terestru gri dar prin poezie "curata" universul de impuritati...,trancende...viata este un vis salvat de la moarte
foarte frumos! un text simplu, dar profund. excelent pasajul: "rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai vise de mormoloc, vocabular de mormoloc, gusturi de mormoloc şi nu în ultimul rând creier de mormoloc.
pentru textul : risipitorii de litere deexistă totuşi o binecuvântare: mormolocii nu vor fi mântuiţi! eu pot să mă "aia" în gustul tău. dar ştii de ce? pentru că băltoaca ta e secată. totuşi, binecuvântate fie furiile stupide care îţi tulbură raţiunea frecvent şi grosolan, frate.
Aș fi extrem de curios în ce limbă e primul text. Nu am întâlniti niciodată un text în asemenea limbă (dacă există vreouna, poate că de fapt e doar o cacofonie aleatoare de silabe). Partea în engleză e traducerea primei părți sau nu? La textele mele multilingve, am precizat întodeuna care sunt limbile folosite. Mulțumesc anticipat pentru lămurire.
pentru textul : shi bin a plec devrei „simboluri inovatiare”, nu??
:))))
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
pentru textul : în ultima cameră, el deși asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
voi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
pentru textul : Amintiri despre Gabriel Bacovia dedaca e corect, l-as lasa asa, e mai suav
pentru textul : Dirijorul dediacritice. am cateva poezici scrise astfel. cat despre calitate... e posibil (iar) sa aveti dreptate
pentru textul : nu deva multumesc pentru comentarii!
asta era şi intenţia mea. vă asigur. toate cele bune.
pentru textul : prostul nu e prost destul... depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deUn poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
pentru textul : Pensulă deCorecta observatia, Andu. Ce sa fac, cand nu sunt treaza de-a binelea mi se intampla sa confund adevarul cu simtirea si ce se spune cu ce se tace. :) Nu-i nimic, intr-o zi imi va trece. Pana atunci, conteaza ca poezia imi place si la orele serii, cand lumea are o cu totul alta culoare.
pentru textul : unele lucruri dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Matei, dacă-mi vinne vreo idee de îmbunătățire în zilele următoare, voi face schimbăr in text. Și mie mi se pare că se mai pot scoate din adjective.
pentru textul : Neant deImi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară deSapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
pentru textul : Fără titlu deai idee cine are drepturile de autor aupra textelor Luanei? stiam ca are un fiu. ar trebui sa luam legatura si cu el. pana atunci, le-am putem accesa oficial si populariza online. asta pot face si acum, fara probleme. conduc o firma de new media si nu mi-ar fi foarte greu. doar sa gasim forumla corecta, oficiala. hai sa facem asta in memoria acestui minunat om, cum rar mai gasesti. vorbim. i;m in
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deexcelentă poezie. eu nu i-am găsit defecte.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deDa, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAnna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deMie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I demie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deAlma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deoglindĂ?
pentru textul : aproape alb deInvariabil nu mai pot citi poeziile Adrianei fără a mi-o închipui audibil. Nu știu dacă asta e bine sau nu. Versurile sunt foarte variate ca măsură, dar tăierea lor are efect, fixând centrele de greutate. De remarcat este siguranța cu care începe fiecare strofă, pentru ca mai apoi să alunece încet înspre fragil (strofa I și a III-a) ori posibil (strofa a II-a). Și ce altceva este cumpăna? Există și o treptată abstractizare până la acea ”răsucire între strigăt și frig”.
Limpezimea expresiei ține până la penultimul vers, când autoarea ne supune unui excurs logic mai pretențios: un timbru ”dezlipit” care abia se mai ține însă ”pe” scrisoare. Ultimul vers descheie eliberator la șireturi corsetul unei ”cumpene” tensionate.
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip deEu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
pentru textul : candelabrele deEu vă mulțumesc pentru sfaturi. S-auzim numai de bine!
pentru textul : Falun deAcum ce sa zic si eu, ceva de genul "si... si". Adica si autoarea parca prea s-a "labartat" in text dar Virgil parca prea s-a imbatosat in teorie cand de fapt chestiunea e ca el nu a simtit fiorul poetic (marturisesc ca nici eu) si nimeni nu e vinovat aici. Revenind la text, am retinut cateva imagini ok: - faza cu manole care, desi ultra-uzitata, parca e spusa pe bune. as renunta oricum pe viitor la asemenea simboluri spuse asa, pe sleau "cruzimea lui manole" "uratenia lui quasimodo" "vitejia lui papa-lapte" :-) - "ma prinde o fericire de mana cam strans" - cred ca, pe departe, cea mai reusita sintagma a acestui poem. - umbrela jerpelita... mi-a placut (vezi ca ai un typo la suiefcient sau sufiescent sau asa ceva, nu stiu, ca e al naibii de greu de citit :-) Insa si cateva ratari magistrale: - incipitul: seara deobicei se face liniste sau daca nu, desigur, se face galagie. In functie de mai multi factori - praful care "se labarta"... come on! - finalul declamativ, nepoetic... nu mai pot sa-ti ucid cuvinte... God ! Te mai citesc, Andu
pentru textul : invazia deai rezumat inteligent aceasta falsa culoare "cenusie" a stihuitorului ,care are un cotidian terestru gri dar prin poezie "curata" universul de impuritati...,trancende...viata este un vis salvat de la moarte
pentru textul : poezia de azi defoarte frumos! un text simplu, dar profund. excelent pasajul: "rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
pentru textul : Te iubesc dus-întors dePagini