Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
argumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
Aranca, atunci cînd am publicat textul m-am așteptat la orice fel de critici zicîndu-mi: a intrat el Daniel în groapa cu lei și nu a fost sfîrtecat, textului acestuia ce-ar putea să i se facă? :). Sînt de principiu că de cele mai multe ori criticile sînt mai constructive decît elogiile false. De exemplu, de cîte ori mi-ai criticat un text, mi-a crescut simțitor audiența, motiv pentru care nu pot decît să îți fiu profund recunoscătoare. Da, am citi textul Biancăi. Nu am comentat pentru că am avut două opinii contradictorii la momentul respectiv. Una a fost că da, Bianca are foarte multă dreptate. În momentul în care un specialist sau un artist are curajul să își asume o responsabilitate are de înfruntat riscuri majore, unele dintre acestea putînd să-l distragă de la adevărata sa preocupare. Mai mult decît atît, vai de acela care are curajul să iasă în față, să-și formuleze un punct de vedere! De aceea nu întotdeauna ies la înaintare cei mai avizați. O altă opinie este că nu are dreptate atunci cînd pornește de la premisa că publicul și moderatorii / editorii ar face parte din tabere diferite. Uneori atitudinea Biancăi îmi creează aceeași senzație pe care am avut-o într-o seară la Atena, cînd am ieșit să ne plimbăm pe Acropole și în fața impresionantelor opere de artă am remarcat agitația polițiștilor la lasărea întunericului. Un pic prea multă crispare în fața luărilor de poziție. Cred că totul pornește de la o neînțelegere a rolului editorului, al moderatorului. Spre deosebire de activitatea publicistică pe suport de hîrtie, pe site-urile literare lipsește numitul redactor. Acesta este de obicei nefericitul care joacă rolul de tampon între autor și editori, între editori și public. Editorul nu este un critic literar, nici moderatorul tot așa cum autorul cu criticii nu se poate certa, nici criticii cu publicul, nici publicul cu autorul. Drept pentru care, în ceea ce mă privește, atîta timp cît nu-mi tai din chenzină, poți să mă critici. Faptul că totuși ai avut bunăvoința să citești textul pînă la capăt, înseamnă că ceva te-a atras și ceva nu ți-a plăcut. Dacă nu-mi spui și ce anume, nu pot corecta și opera mea :) va fi privată de un valoros punct de vedere. Matei, îți mulțumesc pentru constanta ta aplecare asupra textelor și comentariilor mele. Tincuța, da ai dreptate, între penultima și ultima frază există o crevasă de cca. 7-8 sute de ani. Dar am obosit. Ceea ce nu înseamnă că tu ai avea voie vreodată să capitulezi în fața răului, a urîtului și a micimii umane. Cu drag tuturor, vă mulțumesc mult pentru sugestii și ... reclamații.
absolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
în ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
un mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
Anna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
Singurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
imi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
Hialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
Bianca, multumec de apreciere si atentionari. Am corectat pe ici pe colo, si cred ca ai dreptate cu fraza de la inceput. Deh, metehne mai vechi, de a explica inutil.
încep cu versurile ce mi-au plăcut: îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
hai sa fim seriosi. diacriticele n-au nici o legatura cu laptopul. evident ca probabil nu exista tastatura de laptop cu taste consacrate pentru diacritice romanesti. chestia asta se face din software. mergi la Control Panel/ Regional and Language Options/ [tab-ul] Languages si selectezi Details. apoi iti adaugi ce configuratie regionala de keyboard mai vrei
...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
Ralu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am văzut și eu că l-am prea tras de coadă, dar nu o să-l modific, va rămâne așa, poate trebuiau niște ghilimele la ZAHIR.
pentru textul : demiurg contrafăcut deDomnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
pentru textul : în puţine cuvinte deo chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
este doar imaginea din oglindă...
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea deaceeaşi reflecţie statică ce persistă.
mulţumesc de trecere şi semn!
şi de sugestie!
e de prisos.
respectele mele tuturor celor care au pus suflet în tot ce înseamnă Hemeneia!
pentru textul : Șapte ani deargumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
pentru textul : Ruines de Rome deMultumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
pentru textul : o soluție temporară deAranca, atunci cînd am publicat textul m-am așteptat la orice fel de critici zicîndu-mi: a intrat el Daniel în groapa cu lei și nu a fost sfîrtecat, textului acestuia ce-ar putea să i se facă? :). Sînt de principiu că de cele mai multe ori criticile sînt mai constructive decît elogiile false. De exemplu, de cîte ori mi-ai criticat un text, mi-a crescut simțitor audiența, motiv pentru care nu pot decît să îți fiu profund recunoscătoare. Da, am citi textul Biancăi. Nu am comentat pentru că am avut două opinii contradictorii la momentul respectiv. Una a fost că da, Bianca are foarte multă dreptate. În momentul în care un specialist sau un artist are curajul să își asume o responsabilitate are de înfruntat riscuri majore, unele dintre acestea putînd să-l distragă de la adevărata sa preocupare. Mai mult decît atît, vai de acela care are curajul să iasă în față, să-și formuleze un punct de vedere! De aceea nu întotdeauna ies la înaintare cei mai avizați. O altă opinie este că nu are dreptate atunci cînd pornește de la premisa că publicul și moderatorii / editorii ar face parte din tabere diferite. Uneori atitudinea Biancăi îmi creează aceeași senzație pe care am avut-o într-o seară la Atena, cînd am ieșit să ne plimbăm pe Acropole și în fața impresionantelor opere de artă am remarcat agitația polițiștilor la lasărea întunericului. Un pic prea multă crispare în fața luărilor de poziție. Cred că totul pornește de la o neînțelegere a rolului editorului, al moderatorului. Spre deosebire de activitatea publicistică pe suport de hîrtie, pe site-urile literare lipsește numitul redactor. Acesta este de obicei nefericitul care joacă rolul de tampon între autor și editori, între editori și public. Editorul nu este un critic literar, nici moderatorul tot așa cum autorul cu criticii nu se poate certa, nici criticii cu publicul, nici publicul cu autorul. Drept pentru care, în ceea ce mă privește, atîta timp cît nu-mi tai din chenzină, poți să mă critici. Faptul că totuși ai avut bunăvoința să citești textul pînă la capăt, înseamnă că ceva te-a atras și ceva nu ți-a plăcut. Dacă nu-mi spui și ce anume, nu pot corecta și opera mea :) va fi privată de un valoros punct de vedere. Matei, îți mulțumesc pentru constanta ta aplecare asupra textelor și comentariilor mele. Tincuța, da ai dreptate, între penultima și ultima frază există o crevasă de cca. 7-8 sute de ani. Dar am obosit. Ceea ce nu înseamnă că tu ai avea voie vreodată să capitulezi în fața răului, a urîtului și a micimii umane. Cu drag tuturor, vă mulțumesc mult pentru sugestii și ... reclamații.
pentru textul : Satul din vale deabsolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
pentru textul : telegrama deîn ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deun mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
dragul meu, se pare că te-ai trezit astăzi cu fața la cearșaf. Asta nu înseamnă că trebuie sa fii și obraznic. Nu știu la ce coerciție te referi sau la ce pensie. Tot la fel nu știu la ce "uz brutal" de forță te referi de vreme ce eu îmi amintesc că te-am rugat frumos. Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia. Mă văd nevoit să ofer consiliului Hermeneia "plăcerea" de a decide ce să facem cu Ovidiu.Pentru că la vorbe frumoase deocamdată răspunde cu pietre.
pentru textul : Doină dema bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 deeu ma intreb mai intai de ce e experiment? pentru ca e un triptic?
pentru textul : încercări de haiku de"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
pentru textul : negru ascuns deNU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
pentru textul : dialog cu mirabeau desă atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
multumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere decami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deAnna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
pentru textul : mâna ta stângă deSingurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deimi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
pentru textul : cioburi deHialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
pentru textul : Șoapte deBianca, multumec de apreciere si atentionari. Am corectat pe ici pe colo, si cred ca ai dreptate cu fraza de la inceput. Deh, metehne mai vechi, de a explica inutil.
pentru textul : contrasens deîncep cu versurile ce mi-au plăcut:
pentru textul : Marib deîmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
doar o timidă încercare de a walkin' in his shoes. pentru că... merită!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) dehai sa fim seriosi. diacriticele n-au nici o legatura cu laptopul. evident ca probabil nu exista tastatura de laptop cu taste consacrate pentru diacritice romanesti. chestia asta se face din software. mergi la Control Panel/ Regional and Language Options/ [tab-ul] Languages si selectezi Details. apoi iti adaugi ce configuratie regionala de keyboard mai vrei
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 de...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
pentru textul : Refuz cu dor deRalu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
so, multumesc! :)
me
pentru textul : Friday, 13 deAş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer deÎmi place cum sună titlul poemului, cu verbul la forma scurtă "e".
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. dePagini