m-a captivat textul tau, cu atat mai mult cu cat si tatal meu e hutzul iar locurile descrise imi sunt cunoscute. hutzulscina, tara hutulilor, e inca un taram al legendelor, al hultanilor, moroilor, vorostelor sau pricolicilor, cel putin in imaginatia localnicilor. cautatori de comori inca exista. cat succes au, nu stiu. oricum, am reintrat datorita textului in atmosfera aceea atat de stranie si de placuta, a serilor de iarna din acel sat al bunicii, pierdut intre obcinile bucovinei :) o singura mentiune - poate ca pentru hutzula ar fi fost nimerit un alt alfabet, si nu cel roman, care nu poate da macar o idee despre pronuntie celor ce nu cunosc vreo limba slava ghecuiu faino / ghekuju fajno :D
Scriitura ta mă duce cu gândul la Interpretul grec al lui Max Davidson și la alte scrieri de genul acesta. Acel "Sir" folosit de doamnele de înaltă clasă pentru a nuanța importanța lor în societate, folosit în mod abuziv pentru a arăta linia valorică a "femeii culte" îmi dezvoltă o imagine ideală pentru o lume aparte. Cu voia autorului las o scenă dintr-un roman: Un conflict iscat între doi bărbați la care asistă și-o doamnă cu marafeturi de înaltă societate. În momentul în care cei doi bărbați ajung să se bată în parte pentru un subiect pus în discuție; unul dintre ei îl lovește pe adversar cu un tablou direct în cap făcându-i "guler" acea pictură, intervine și doamna: " Sir, nu credeți că ar fi mai indicat să vă dați tabloul jos de pe cap? Nu vi se potrivește, Sir!" Vă mai citesc. Mi-a plăcut.
as lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
offtopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
Singurele lucruri care m-au împiedicat să trimit textul la şantier sunt titlul şi ultimul rând. Ce se află între ele este fad, banal, clişeic, adolescentin şi fără miză.
probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
să lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
Eu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
hai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
aș voi să îți împart un gând: cititorii considerați a fi complecși sunt foarte bine garnisiți, adică epatează prin experiență, publicații, studii... dar nu uita că astfel de citiori au multe "fixuri", dacă pot spune astfel. valorile lor se limitează la experința, studiile și inteligența lor, ceeea ce pentru cititorii tăi nu trebuie să fie unitatea de măsură a scrierilor tale. cu aleasă prietenie, mircea nincu.
cat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
Eu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
Cel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
multumesc, domnul meu! imi amintesc ieri, ca nu puteam adormi. am zis ca vine vreun text. asa ca m am apucat si am scris. dupa, iar nu mai puteam adormi. fireste, din cauza textului. ma gandesc ca si cu femeile e la fel. :D
Brrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
poate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
Alma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
nu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
Aranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
Nicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
m-a captivat textul tau, cu atat mai mult cu cat si tatal meu e hutzul iar locurile descrise imi sunt cunoscute. hutzulscina, tara hutulilor, e inca un taram al legendelor, al hultanilor, moroilor, vorostelor sau pricolicilor, cel putin in imaginatia localnicilor. cautatori de comori inca exista. cat succes au, nu stiu. oricum, am reintrat datorita textului in atmosfera aceea atat de stranie si de placuta, a serilor de iarna din acel sat al bunicii, pierdut intre obcinile bucovinei :) o singura mentiune - poate ca pentru hutzula ar fi fost nimerit un alt alfabet, si nu cel roman, care nu poate da macar o idee despre pronuntie celor ce nu cunosc vreo limba slava ghecuiu faino / ghekuju fajno :D
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deadriana, ma bucur ca ai găsit ceva pe gustul tău. corectez typo-ul, multumesc!
pentru textul : casa concept deScriitura ta mă duce cu gândul la Interpretul grec al lui Max Davidson și la alte scrieri de genul acesta. Acel "Sir" folosit de doamnele de înaltă clasă pentru a nuanța importanța lor în societate, folosit în mod abuziv pentru a arăta linia valorică a "femeii culte" îmi dezvoltă o imagine ideală pentru o lume aparte. Cu voia autorului las o scenă dintr-un roman: Un conflict iscat între doi bărbați la care asistă și-o doamnă cu marafeturi de înaltă societate. În momentul în care cei doi bărbați ajung să se bată în parte pentru un subiect pus în discuție; unul dintre ei îl lovește pe adversar cu un tablou direct în cap făcându-i "guler" acea pictură, intervine și doamna: " Sir, nu credeți că ar fi mai indicat să vă dați tabloul jos de pe cap? Nu vi se potrivește, Sir!" Vă mai citesc. Mi-a plăcut.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deas lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
pentru textul : Dogaru de la cinci deIoana, ești subtilă și sensibilă, mulțam că îmi vizitezi pagina, deși sunt un "lepros" acum:)!
pentru textul : Dansează! demerci mult pentru analiză, mă bucur că ți-a plăcut :)
pentru textul : retro .01 deofftopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deSingurele lucruri care m-au împiedicat să trimit textul la şantier sunt titlul şi ultimul rând. Ce se află între ele este fad, banal, clişeic, adolescentin şi fără miză.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deprobabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMulțumesc sebi pentru sesizarea unei greseli de ortografie l-am văzut acum cu ajutorul tău,o zi frumoasă.
pentru textul : Trăiește capra vecinului desă lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deEu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil dehai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
pentru textul : insomnie deAndreea, comentariul tau m-a dus cu gandul la celebrul dicton marxist: dragostea trece prin stomac.
pentru textul : if you go away deaș voi să îți împart un gând: cititorii considerați a fi complecși sunt foarte bine garnisiți, adică epatează prin experiență, publicații, studii... dar nu uita că astfel de citiori au multe "fixuri", dacă pot spune astfel. valorile lor se limitează la experința, studiile și inteligența lor, ceeea ce pentru cititorii tăi nu trebuie să fie unitatea de măsură a scrierilor tale. cu aleasă prietenie, mircea nincu.
pentru textul : gol spre fereastră deMulțumesc Adriana, mulțumesc Vlad. Sper să decurgă totul bine. Vlad, cu siguranță voi apela și sînt sigur că nu vor lipsi și surprizele din partea ta.
pentru textul : hermeneia 3.0-a decat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
pentru textul : timpanul domnului t1 deEu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
pentru textul : tăcerea hienei dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deok, Virgil, imi cer scuze, am comis-o fara buna-stiinta;
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deCel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
Sarbatori cu oameni dragi!
pentru textul : trei crai de la răsărit demultumesc, domnul meu! imi amintesc ieri, ca nu puteam adormi. am zis ca vine vreun text. asa ca m am apucat si am scris. dupa, iar nu mai puteam adormi. fireste, din cauza textului. ma gandesc ca si cu femeile e la fel. :D
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deBrrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
pentru textul : Ochelarii de cal deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste depoate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
pentru textul : după ploaie deAlma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările denu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deAranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
pentru textul : Dar sau blestem ? deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deNicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
Doar o părere,
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEugen.
Pagini