Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
Şi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
nu stiu cum se face ca am aflat (ca si in urma cu 2 ani) abia dupa, dar anul trecut am trimis si eu texte si, surprinzator, n-am primit nici macar confirmarea primirii... acu', ce sa spun, anul viitor astept sa fiu invitat, din timp si pe e-mail (acelasi de pe care am trimis texte anul trecut), iar de nu, asta e. (mult) succes sa fie! :)
parcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
mi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
Cred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
De impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
Adriana Lisandru, solilocvială această poemă a ta! Dialogul imaginar pe care-l propui cititorului ține, nu atât de confesivitate cât de introspecție - la modul melancolic. Or melancolia, exhibată, conferă o ușoară notă de sentențiozitate zicerii poetice - în sensul bun, în acest poem - pentru că subliniază acel ton de tristețe resemnată și asumată, tristețe pentru a cărei maturitate poetică remarc și eu acest text. Preferatele mele: "același schelălăit prelung al orașului ca o eșarfă dusă de vânt" Ioan Jorz
Raluca, scuze pentru întârziere-am probleme cu laptopul. Nici eu nu stiam, care va fi firul-sa zic narativ al poemului" Rupere de luna".
In primele doua părți, atmosfera este rece, tonurile confuze.Iată in al treilea poem, care este schitat sub forma unei succesiuni de tanka, simtim o suava bucurie, o usoară relaxare.Călătorind pe net am descoperit povestea incredibilă a tanărului Nick Vujicic.Acesta a fost punctul de plecare in abordarea ultimului poem, care inchide ciclul" Rupere de lună".
Raluca, multumesc pentru citire.Iti doresc sănătate si o toamnă bogată!
Negru-negrii repetat mai ales în primele 2 strofe. În plus, în titlu de corectat: plânsu-mi-s-a. Negri(i) sori/zori, când cu "i", când cu doi "i"... Cântecul și ritmul interior al poeziei sunt bine păstrate. Ușor de prelucrat compoziția și voi reveni. Ela
Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
Oana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
mi-a plăcut și cred că este un poem de cel puțin două penițe. rezonez cu Dorin în argumentare. singura mea obiecție este la versul care se termină cu "mi-e greu să te mai sun" e prea lung pentru publicarea facilă într-o revistă ori chiar volum, chiar dacă nu intenționezi. desigur, rămâne la latitudinea ta. e doar o observație. am citit cu plăcere și mă bucur să văd o evoluție. cel puțin din punctul meu de vedere. frumos Mădă! felicitări!
cred că în bibliotecă e cald, cozzy, teracota duduind ca o locomotivă. totuşi mai trebuie ieşit şi pe-afară, mai trebuie postat din când în când.
poemul e bun, îmbietor. când deschid netul următoarea dată mi-ar place să citesc ceva de dorel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deCitind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
pentru textul : A fi sau a nu fi… deDomnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deŞi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
da, să sperăm că revine
pentru textul : duşmanii deei, când pui tu deștu și răsfoiești versurile ies minuni, bro:) mi se strică smalțul dinților de starea nervoasă în care m-ai adus:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir desă fie primit:)
...delicată ca întotdeauna. ai ceva pur și frumos care mă atrage de fiecare dată să te citesc. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Japan Rose, Sunset denu stiu cum se face ca am aflat (ca si in urma cu 2 ani) abia dupa, dar anul trecut am trimis si eu texte si, surprinzator, n-am primit nici macar confirmarea primirii... acu', ce sa spun, anul viitor astept sa fiu invitat, din timp si pe e-mail (acelasi de pe care am trimis texte anul trecut), iar de nu, asta e. (mult) succes sa fie! :)
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a demodificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deparcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
pentru textul : Revelaţie demi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
pentru textul : despre zile ce sunt deAm uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deCred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
pentru textul : Cantata în mi minor deca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
De impus desigur că nu impunem nimănui nimic, doar recomandăm. Nu am contestat că acea notă avea legătură strictă cu textul, nefăcând însă parte din ea - ar fi absurd să susțin altceva; ți-am recomandat însă să nu mai folosești facilitatea comentariilor pentru a te comenta singur, pentru că nu pentru asta a fost creată. Sunt sigură că poți vedea rațiunea pentru care nu încurajăm comentariile autorului decât ca răspuns la comentariile altor membri. Altfel ne-am tot comenta singuri, în speranța că ne răspunde cineva, apărem la ultimele comentarii, sporim numărul de afișări etc. Uite că sunt câțiva oameni pe hermeneia care trebuie să se refere și la comentariile de sub text, deși ar prefera să aibă timp să citeasca un text in pace si sa se refere la el. Poate contribui și tu la rărirea necesității unor astfel de intervenții. Și sper să încheiem aici, pentru a nu intra în aceleași capcane ale off topicului. Simplu: dacă mai ai astfel de clarificări de făcut, nu este nici o problemă (eu spuneam și că poate mulți cititori ar vedea și singuri; desigur, este dreptul tău să consideri că cititorii tăi nu înțeleg dacă nu le explici). Dar te voi ruga să încerci să le introduci cumva în subsolul textului, și nu la comentarii, din motivele expuse mai sus.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deAdriana Lisandru, solilocvială această poemă a ta! Dialogul imaginar pe care-l propui cititorului ține, nu atât de confesivitate cât de introspecție - la modul melancolic. Or melancolia, exhibată, conferă o ușoară notă de sentențiozitate zicerii poetice - în sensul bun, în acest poem - pentru că subliniază acel ton de tristețe resemnată și asumată, tristețe pentru a cărei maturitate poetică remarc și eu acest text. Preferatele mele: "același schelălăit prelung al orașului ca o eșarfă dusă de vânt" Ioan Jorz
pentru textul : ușor/ de-o aripă deRaluca, scuze pentru întârziere-am probleme cu laptopul. Nici eu nu stiam, care va fi firul-sa zic narativ al poemului" Rupere de luna".
pentru textul : bungheli prin foșnet de frunze deIn primele doua părți, atmosfera este rece, tonurile confuze.Iată in al treilea poem, care este schitat sub forma unei succesiuni de tanka, simtim o suava bucurie, o usoară relaxare.Călătorind pe net am descoperit povestea incredibilă a tanărului Nick Vujicic.Acesta a fost punctul de plecare in abordarea ultimului poem, care inchide ciclul" Rupere de lună".
Raluca, multumesc pentru citire.Iti doresc sănătate si o toamnă bogată!
nu, Ioana, nu este nici pe departe o amenintare. este exact ceea ce am spus: o concluzie.
pentru textul : Ceasul meu deNegru-negrii repetat mai ales în primele 2 strofe. În plus, în titlu de corectat: plânsu-mi-s-a. Negri(i) sori/zori, când cu "i", când cu doi "i"... Cântecul și ritmul interior al poeziei sunt bine păstrate. Ușor de prelucrat compoziția și voi reveni. Ela
pentru textul : Plansu-mi-s-a dePaul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
pentru textul : It is possible to die deperetele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House desublima masina de scris printre frunzele de maslin. Iata ca mi s-a facut chef sa merg in tara lui Israel si sa dorm sub un maslin. Pina visez o scara
pentru textul : Gustul Lemnului deOana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
pentru textul : poem imposibil deMerçi, Ioana. La tristesse du langage et la grandeur de la musique, ça c'est la poésie...
pentru textul : Le temps des adieux denu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
pentru textul : dezmierdare devladimir, multumesc , cu intarziere, pentru impresie.
pentru textul : țesut viu deîncercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi demi-a plăcut și cred că este un poem de cel puțin două penițe. rezonez cu Dorin în argumentare. singura mea obiecție este la versul care se termină cu "mi-e greu să te mai sun" e prea lung pentru publicarea facilă într-o revistă ori chiar volum, chiar dacă nu intenționezi. desigur, rămâne la latitudinea ta. e doar o observație. am citit cu plăcere și mă bucur să văd o evoluție. cel puțin din punctul meu de vedere. frumos Mădă! felicitări!
pentru textul : l’absente dese poate redimensiona fotografia? iese din format. multumesc.
pentru textul : Li deTu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deSecvenţă
Am aruncat o piatră în suflet,
pentru textul : dezadrian decare e risipa?
"noaptea auzi foşnetul
fulgilor, filelor..."
cred că în bibliotecă e cald, cozzy, teracota duduind ca o locomotivă. totuşi mai trebuie ieşit şi pe-afară, mai trebuie postat din când în când.
pentru textul : Reverie depoemul e bun, îmbietor. când deschid netul următoarea dată mi-ar place să citesc ceva de dorel.
Pagini