Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
zîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
ceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
bobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
unde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
Da Sapphire, e forțat acolo, ai dreptate. E stilul unor mult mai vechi scrieri de-ale mele, pleznit aici cam aiurea. O să mă gândesc să văd ce pot schimba.
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
Alma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
poezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
Ottilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
cine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
atmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
Partea a doua a strofei secunde si finalul mi-au placut cel mai mult... partile contextuale mai pot fi slefuite ori poate contrastul isi are rostul sau...
Virgil, cum am spus, poemul este un hybrid intre Mary Poppins si Hamlet, deci specia Sci-fi...degetul mare stergind buzele are acolo un sens definitiv, doar atingerea ar fi fost insuficienta aici si am vrut ca gestul sa nu fie speculat, aici publicul poate observa cu ochii larg deschisi cum impactul tacerii ne ridica la urmatorul nivel prin intensitatea momentului precedent, o purificare daca vrei a mea/ a noastra si a labradorilor nostri:)
Bună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
pentru textul : O umbră în plus de"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit
pentru textul : perdera dezîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
pentru textul : primăvară de ghips deAndreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Durerea până la capăt dee ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
pentru textul : rugăciunea inimii deceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
pentru textul : dezvățatul de a fi I debobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
ne-ai dăruit o perla poetică. mulțumim.
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו deunde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deMargas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
pentru textul : Foc pribeag debine v-am regasit. parerea dvs nu ma uimeste. poate ca lectura. la rindu-mi, raspund, din amabilitate, bucuroasa de vizita dumneavoastra aici.
pentru textul : pierdut deDa Sapphire, e forțat acolo, ai dreptate. E stilul unor mult mai vechi scrieri de-ale mele, pleznit aici cam aiurea. O să mă gândesc să văd ce pot schimba.
pentru textul : Gemene-asemene deAndu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
pentru textul : P2P de"finalul basmvisului"...cred ca textul e si asa mult prea incarcat pentru astfel de inventii lingvistice baroce.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deAlma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
pentru textul : story of a city depoezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
pentru textul : mă caută întrebarea! deVă mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri.
Filmul "Edmond" l-am gasit, urmează să-l văd.
Nu am publicat nimic pe hârtie.
pentru textul : Iulian are ochi de melc desilvia că nu-s blajin
pentru textul : am avut un vis deștie cred că lumea toată
sunt un criminal pornit
pe mândria nefondată
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
pentru textul : Stând de veghe deOttilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
pentru textul : totul pare că merge pe dos decine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
Crăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
atmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
pentru textul : Pe urmele ciclopilor dePartea a doua a strofei secunde si finalul mi-au placut cel mai mult... partile contextuale mai pot fi slefuite ori poate contrastul isi are rostul sau...
pentru textul : pulverizare deinteresant,ca un strigăt.
"hristosul nostru nu miroase a om
nu miroase a lut"
aici poate n-ar mai trebuie repetat, accentuat: Om/lut-aceeaşi idee.
puternică, aproape tangibilă imaginea de final a unui dumnezeului de porţelan,uşor recognoscibilă din "reproducerile" naive, porţelanurile de bâlci.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deAndu, stop being a drama queen!:)
Virgil, cum am spus, poemul este un hybrid intre Mary Poppins si Hamlet, deci specia Sci-fi...degetul mare stergind buzele are acolo un sens definitiv, doar atingerea ar fi fost insuficienta aici si am vrut ca gestul sa nu fie speculat, aici publicul poate observa cu ochii larg deschisi cum impactul tacerii ne ridica la urmatorul nivel prin intensitatea momentului precedent, o purificare daca vrei a mea/ a noastra si a labradorilor nostri:)
Trin
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious dex
o fi de porc asta...noua dezordine mondială ?
pentru textul : un dubito tratat minor deBună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
pentru textul : pluvială defoarte foarte cizelarea Adrianei. eu atât aş păstra, cu săru' mâna.
pentru textul : Ne vom mira împreună deBogdan, foarte interesant eseul, foarte interesante fragmentele... Am citit fascinat... petre
pentru textul : Alzheimer deok, atunci pe viitor să fii cuminte:)
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dePagini