cind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
și totuși care e rostul ei, flabra? înțeleg că spui că e o „reinventare” sau „redescoperire de sine” a autorului sau un mijloc de „îmblînzire” a umanității, dar astea îmi sună destul de fad. oamenii se redecoperă și prin meditație sau introspecție. Lumea poate fi îmblînzită și cu manipulări mediatice sau de marketing. ca să nu mai vorbim de filozofie sau psiho-sociologie. nu cred că este doar atît. ar fi interesant de aflat ce spui celor care îți spun că îți pierzi timpul cu „tîmpenii”. deși adevărul este că unii din politețe sau poate snobism nu spun asta deși o gîndesc. există aici oare un pericol al „elitelor poetice” care numai ele pot înțelege sau „beneficia” de poezie, ceva de genul a ceea ce se întîmplă uneori și filozofilor?
Hai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc, nu te incrunta si mai tare, domnule patriot vio_b, eu iti zic la multi ani de 1 decembrie asa, ca o pipa a pacii, desi nu cred in rominia
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
Un text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
nicodem, merci pentru observatii dar nu le vad sensul. cu atit mai putin nu vad de ce ar fi trebuit sau ar fi fost mai bine sa fie rolls royce decit toyote, etc.
acel "că" este o eroare de tiparire. faptul ca tie nu iti plac stopurile este ceva particular cred eu.
in rest, nu prea inteleg ce vrei sa spui prin "mai trebuie revizuit"
vad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
iti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
Sărut mâinile, eu prefer să le public sepărat fiecare numai când e secvență haiku cu aceeași temă, nu am văzut în regulament o specificare legată de numărul maxim de postări pe zi, vă rog să-mi spuneți dacă există. Vă mulțumesc Djamal
Multumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
aaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
interesant, multe contraste, paralelisme răsturnate, paradoxuri. remarc expresia "cea care tunde arbuștii din spatele timpului/ în genunchi." și mai remarc faptul că textul nu e încărcat. sper să nu te superi dacă îți spun că îmi amintește puțin de felul de a scrie al Luminiței Suse
imi pare rau, acum abia am revenit, voi face scrisul mai vizibil, intentia a fost sa fie usor in ape, dar acum vad ca, da, este greu de citit, chiar si pe monitorul meu. dimineata mi s-a parut ca e destul de bine. promit modificare si repostare cu text lizibil, si rapsunsuri pe larg la comentarii, tuturor.
da, mulțumesc, Sixtus, este un text ce merită citit. (o să caut și Baudrillard). pentru interesul declanșat în jurul subiectului, ofer o modestă peniță. câteva typo "Filosifii", "structră", "crște" dar așa cum ai afirmat, știu că le vei corecta. trebuie totuși menționată sursa fotografiei.
comentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
pentru textul : Iacob și visul demulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale demerci.. pentru promovare, încredere şi pentru curajul transmis, într-adevăr a fost o surpriză plăcută pentru mine, un moment prea frumos.
pentru textul : pâine neagră decu drag
și totuși care e rostul ei, flabra? înțeleg că spui că e o „reinventare” sau „redescoperire de sine” a autorului sau un mijloc de „îmblînzire” a umanității, dar astea îmi sună destul de fad. oamenii se redecoperă și prin meditație sau introspecție. Lumea poate fi îmblînzită și cu manipulări mediatice sau de marketing. ca să nu mai vorbim de filozofie sau psiho-sociologie. nu cred că este doar atît. ar fi interesant de aflat ce spui celor care îți spun că îți pierzi timpul cu „tîmpenii”. deși adevărul este că unii din politețe sau poate snobism nu spun asta deși o gîndesc. există aici oare un pericol al „elitelor poetice” care numai ele pot înțelege sau „beneficia” de poezie, ceva de genul a ceea ce se întîmplă uneori și filozofilor?
pentru textul : Ce rost are poezia? deHai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deapropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc, nu te incrunta si mai tare, domnule patriot vio_b, eu iti zic la multi ani de 1 decembrie asa, ca o pipa a pacii, desi nu cred in rominia
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deda, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt de"mă așteaptă o iarnă lungă
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deca un gât de lebădă" - şi pe mine. Sper ca lebăda să facă, măcar, cercuri de zăpadă.
Un text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
pentru textul : ...istoria scrumului deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul denicodem, merci pentru observatii dar nu le vad sensul. cu atit mai putin nu vad de ce ar fi trebuit sau ar fi fost mai bine sa fie rolls royce decit toyote, etc.
pentru textul : broasca mecanică deacel "că" este o eroare de tiparire. faptul ca tie nu iti plac stopurile este ceva particular cred eu.
in rest, nu prea inteleg ce vrei sa spui prin "mai trebuie revizuit"
Interesantă eufonie. Exprimare elegantă, pe alocuri clișeistică, circumscrisă romantismului de tip eminescian. Cu stimă, /O\
pentru textul : Prin devad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deAșa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
pentru textul : Transeptul deiti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
pentru textul : Camilafca iubirii deElena, mulțumesc pentru viziunea interesantă asupra poemului. Te mai aștept
pentru textul : antikythera demulţumesc frumos Silvia pentru comentariu şi vizită, deci cineva adormea tot greu..
pentru textul : eu şi un suflet decu drag.
Sărut mâinile, eu prefer să le public sepărat fiecare numai când e secvență haiku cu aceeași temă, nu am văzut în regulament o specificare legată de numărul maxim de postări pe zi, vă rog să-mi spuneți dacă există. Vă mulțumesc Djamal
pentru textul : Haiku deMultumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
pentru textul : Simțire deMontezuma (sau Moctezuma) I și II au fost niște regi azteci care au cam avut de a face cu Mexicul și nu cu Anzii și incașii.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deCe mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
pentru textul : domnul Pa și visul descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul deaaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : toate oasele deinteresant, multe contraste, paralelisme răsturnate, paradoxuri. remarc expresia "cea care tunde arbuștii din spatele timpului/ în genunchi." și mai remarc faptul că textul nu e încărcat. sper să nu te superi dacă îți spun că îmi amintește puțin de felul de a scrie al Luminiței Suse
pentru textul : Declivis deaaa,
pensulele tale la șantier, please! ai sa cazi odată de pe schela înfumurării, i-a seama.
pentru textul : Nu e uşor deimi pare rau, acum abia am revenit, voi face scrisul mai vizibil, intentia a fost sa fie usor in ape, dar acum vad ca, da, este greu de citit, chiar si pe monitorul meu. dimineata mi s-a parut ca e destul de bine. promit modificare si repostare cu text lizibil, si rapsunsuri pe larg la comentarii, tuturor.
pentru textul : roca din care mă nasc deeu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei deda, mulțumesc, Sixtus, este un text ce merită citit. (o să caut și Baudrillard). pentru interesul declanșat în jurul subiectului, ofer o modestă peniță. câteva typo "Filosifii", "structră", "crște" dar așa cum ai afirmat, știu că le vei corecta. trebuie totuși menționată sursa fotografiei.
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj decomentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
pentru textul : liliput dePagini