e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
Ecaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
Din punctul meu de vedere este slefuita. Este o poezie mai veche cu niste modificari. Cat despre "neincheiata" si "necitita" nu are nici o legatura cu primul vers. Hiaturile nu sunt multe. Oricum, ma bucur ca ti-am atras atentia. Multumesc ca ai trecu pe aici. Astept si alte sfaturi. .. Vreau sa cred ca manifest suficienta "deschidere".
Katya, este intr-adevar foart sugestiv poemul tau, "plastic" as spune. Si reusesti sa stai departe de imaginile comune, desi ai intrat cu curaj intr-un spatiu umblat si rasumblat. Cred doar despre ultimele 3 versuri ca sunt putin cam "dulci", desi pot sa inteleg destul de bine necesitatea lor. In alta ordine de idei, te voi ruga sa iti recompletezi datele in pagina de autor si, daca ai revenit, sa ramai de data aceasta. Cred ca am mai incercat sa iti spun sub un alt text, Katya: daca iti stergi mereu textele, daca toti ne-am sterge mereu textele, ar fi ca si cum am fi intr-un continuu bal mascat, unde nimeni nu recunoaste pe nimeni, desi poate li se pare cunoscut glasul, mersul, o miscare a mainii etc. Stiu de unde sa iti iau stilul, eleganta, dar nu mai stiu de fapt nimic din ce ai scris, pentru ca nu am unde ma intoarce. Si va fi fiind ea viata destul un bal mascat, dar e obositor si no fun, credem noi. Nu acesta este scopul hermeneia.
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Primele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
ok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
Citesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
to Andu something... "My milkshake brings all the boys to the yard, And they're like It's better than yours, Damn right it's better than yours, I can teach you, But I have to charge" dedicatie din partea autoarei (autoarelor) si bine-nteles Kelis... Enjoy! P.S. chestia cu impartitul lumii in barbati si femei a fost facuta de demult de un anonim aka Dumnezeu, God, etc...
creezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
pentru textul : toate oasele deEcaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
pentru textul : incoruptibil deDin punctul meu de vedere este slefuita. Este o poezie mai veche cu niste modificari. Cat despre "neincheiata" si "necitita" nu are nici o legatura cu primul vers. Hiaturile nu sunt multe. Oricum, ma bucur ca ti-am atras atentia. Multumesc ca ai trecu pe aici. Astept si alte sfaturi. .. Vreau sa cred ca manifest suficienta "deschidere".
pentru textul : Glasul tăcerilor deKatya, este intr-adevar foart sugestiv poemul tau, "plastic" as spune. Si reusesti sa stai departe de imaginile comune, desi ai intrat cu curaj intr-un spatiu umblat si rasumblat. Cred doar despre ultimele 3 versuri ca sunt putin cam "dulci", desi pot sa inteleg destul de bine necesitatea lor. In alta ordine de idei, te voi ruga sa iti recompletezi datele in pagina de autor si, daca ai revenit, sa ramai de data aceasta. Cred ca am mai incercat sa iti spun sub un alt text, Katya: daca iti stergi mereu textele, daca toti ne-am sterge mereu textele, ar fi ca si cum am fi intr-un continuu bal mascat, unde nimeni nu recunoaste pe nimeni, desi poate li se pare cunoscut glasul, mersul, o miscare a mainii etc. Stiu de unde sa iti iau stilul, eleganta, dar nu mai stiu de fapt nimic din ce ai scris, pentru ca nu am unde ma intoarce. Si va fi fiind ea viata destul un bal mascat, dar e obositor si no fun, credem noi. Nu acesta este scopul hermeneia.
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital de"Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta."
pentru textul : Piața de flori deDOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deDomnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Primele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
pentru textul : La capătul lumii deeh! nu prea am ce sa iti explic. cu limbajul asta dovedesti ca ai 'chultura' de net, cam atat.
pentru textul : din poveștile nopților cu ploi nesătule deok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
pentru textul : (meta)morfoze deMulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) dedeci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet deCaline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze deBobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deastept decizia. sper să nu trec la novice, las să mi se suspendeze contul pe o vreme, mai bine, dacă trebuie.
pentru textul : opi deDa, candva a facut parte dinr-un proiect de jurnal, ai intuit bine. Poate va fi, pana la urma. Multumesc pentru atentie, Dana Nicolae, Dancus
pentru textul : Tacut de"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deCitesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
pentru textul : Fugară decred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
pentru textul : Zugzwang de'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
pentru textul : Umbra deto Andu something... "My milkshake brings all the boys to the yard, And they're like It's better than yours, Damn right it's better than yours, I can teach you, But I have to charge" dedicatie din partea autoarei (autoarelor) si bine-nteles Kelis... Enjoy! P.S. chestia cu impartitul lumii in barbati si femei a fost facuta de demult de un anonim aka Dumnezeu, God, etc...
pentru textul : Doar femeie denoi toti pe aici am fost suntem vom fi yaron amati. Sorry.
pentru textul : a murit yaron amati decreezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
pentru textul : Secvență haiku dePe lângă sensibilitatea elocventă a textului,
„ea cânta atât de bine
de parcă toamna se prăbuşea…” etc.
asociată cu:
„pianistul cânta doar pe clapele negre
luau un fum de ţigară buzele ei…” etc.
şi finalul:
“o iarnă fără regrete.”
conferă textului valenţe extreme de sugestive.
O simpă părere:
propun renunţarea la:
“Ar fi trebuit s-o crezi,”
Cu toate că…cu toate că el trezeşte curiozitatea şi pare a avea locul său. Prin urmare, propunerea mea acum «mi se pare» a fi superfluă.
pentru textul : Cântecul ei trist dePoezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
pentru textul : secret revelation deLa aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deCite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
pentru textul : ... căluții în flăcări deîmi place, deși versul al treilea sună cam banal iar ludicul din ultima parte ar fi putut să fie înlocuit cu altceva
pentru textul : pastel de iarnă deo ninsoare la timp
pentru textul : Feminitate sine qua non detrei zâmbete calde-
bucurie în cerc
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
pentru textul : iubire somnambulă deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun dePagini