Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
Sunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
E tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
Francisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
doamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
chiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
dar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
domnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Într-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
Imagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
Oricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
am ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
Am uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
bine mai, domnule Ovidiu, si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita, domnului membru al USR? uite, eu n-am putut comenta textul asta ca mi-a fost frica sa nu fac reclama la reclama...
bobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
Cristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
Mie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
Raspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
pentru textul : exaust deSunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
pentru textul : poetul deE tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
mulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa de"Culeg merele", deci fără "de pe jos", ar fi suficient. Cred că textul este puţin prea descriptiv.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deFrancisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
pentru textul : memento deRafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : la nave del olvido deAlma, Laur...multumesc pentru penite...o sa fac din ele ,,coroana de trandafiri/ care-aveau sa fie spini'' (colind de florii) Florii fericite si voua!
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea dedoamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dechiar mi-a placut. nu știu, dar mi se pare total diferit față de ceea ce scrii în mod normal. are sens, mesaj, finețe.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii dedar, într-adevăr ultima strofă e din alt film. unul chiar prost
multumesc pentru comentariu
pentru textul : Rectiliniu dedomnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
pentru textul : domnul Pa decînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deÎntr-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
pentru textul : Haiku dede ce numesti acest text colaj poetic?
pentru textul : încape şi-un evantai deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deImagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deOricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
Ei, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță deam ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
multumesc, Luminita.
pentru textul : psaltirea după Lilith de... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
pentru textul : imaginar deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deFelicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deAm uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
pentru textul : Satul din vale deun text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
pentru textul : Zzet debine mai, domnule Ovidiu, si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita, domnului membru al USR? uite, eu n-am putut comenta textul asta ca mi-a fost frica sa nu fac reclama la reclama...
pentru textul : reclamă pentru viață debobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deCristi, ti-ai facut vreun tatuaj? Poemul are o idee faina, dar rima e schioapa, daca tot e sa scrii astfel rimeaza cum trebuie omule (sau deloc) , nu asa aproximativ ca strici tot farmecul, parerea mea de cititor. Andu
pentru textul : Dedat mi-e leșul, nemuririi deMie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
pentru textul : epitaful cuvintelor deSimpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
pentru textul : podul suspinelor desint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII deRaspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dePagini