alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
Lucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
Ma uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
și aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
emilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
are sens poemul tau de idei, tangent la semnificatia simturilor. este si perfectibil. metafora primului vers este, cumva, prea frusta. as fi simtit nevoia unei completari... eventual comparatia urechilor cu niste ciuperci, nu stiu... ceva care sa nu segmenteze stilistic poemul; eu vizualizez mereu ce citesc (probabil, deformatie profesionala). deasemenea, cu lama nu prea poti tunde. poti taia, rade, reteza, cosi (un gest anume poti face cu lama). as mai schimba sau renunta la "ce îi fac" din prima strofa. altfel, imi place poemul tau. inseamna ceva si curge frumos. felicitari.
Erato se pare că te-a inspirat și în acest poem. Deosebite versurile în care întrevăd și intervenția Uraniei, salvând finalul: "...nedumerite cioburi de meteor înfipte în trupul său, oricum le număra ieșeau doar răni impare." Am recitit de mai multe ori textul. Până și algele "catifelate" mi se par la locul lor, într-o ușoară ironie. Nu găsesc nimic de reproșat. Mai caut. :)
uneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
in picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
Dorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
Și mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
uita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oglindă, please :))
pentru textul : ieşirea din iarnă dealo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
pentru textul : a hundred schools of thought demilimetru violet
crustele arse
talpile prafuite
strigoi veritabil
porumbel schiop
viorile gatului
lat de iubire
suspin prafuit
aer vernil, etc., etc.,
nu e prea mult?
scrii rar si incerci sa impresionezi. asta e sentimentul meu, fara misto. I can be wrong, of course.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deLucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
pentru textul : Concepție deam o senzatie ca ma etichetati intr-un fel anume.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam de1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
se poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune demai ales partea finală a textului. probabil că Vladimir are dreptate. mai citesc.
pentru textul : Pe o insulă la tropice deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deMa uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
pentru textul : login deși aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
pentru textul : cui prodest deIateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
pentru textul : Răvașe către întuneric deemilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
pentru textul : how fast we grow deare sens poemul tau de idei, tangent la semnificatia simturilor. este si perfectibil. metafora primului vers este, cumva, prea frusta. as fi simtit nevoia unei completari... eventual comparatia urechilor cu niste ciuperci, nu stiu... ceva care sa nu segmenteze stilistic poemul; eu vizualizez mereu ce citesc (probabil, deformatie profesionala). deasemenea, cu lama nu prea poti tunde. poti taia, rade, reteza, cosi (un gest anume poti face cu lama). as mai schimba sau renunta la "ce îi fac" din prima strofa. altfel, imi place poemul tau. inseamna ceva si curge frumos. felicitari.
pentru textul : Stare existențială deErato se pare că te-a inspirat și în acest poem. Deosebite versurile în care întrevăd și intervenția Uraniei, salvând finalul: "...nedumerite cioburi de meteor înfipte în trupul său, oricum le număra ieșeau doar răni impare." Am recitit de mai multe ori textul. Până și algele "catifelate" mi se par la locul lor, într-o ușoară ironie. Nu găsesc nimic de reproșat. Mai caut. :)
pentru textul : Aristo gol pușca deNelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare deuneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst deAlina - am introdus în pagina unde sînt listați membrii Hermeneia un filtru care te va ajuta sa identifici răspunsul la întrebarea ta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dein picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
pentru textul : dor de mama deDorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
pentru textul : locus deeste posibil sa intru in posesia acestui volum?
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deȘi mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
pentru textul : dana point I desuna bine precum spui. ok!
pentru textul : eu spre deosebire de mine deDoamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deuita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers dearanca, te joci cu umbrele. sincer sa fiu nu cred ca stiu sa o intreb. prefer sa o descriu. de data asta. "geometrie descriptiva." cum zici tu
pentru textul : femeia cu umbre deNu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deNU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant dePagini