Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
Un text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
o fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
un text plin de ironie la dresa celor care se cred veșnici numai prin faptul că pot gasi rime și le pot așterne în versuri pe hartia virtuala a acestui site si a altora asemenea. se pare că a muri, pentru cei ce scriu, nu este atât de simplu... un poem simpu, dar cu mesaj fin și elegant.
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
Nu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Observ un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
de ce melodii blestemate? poti gasi alt adjectiv. ai putea spune melodii sintetice sau artificiale sau mai stiu eu cum, dar nu blestemate. si la istoria overrated ai putea gasi altceva. eu as fi spus "un jukebox" in loc de "ultimul jukebox", pentru ca desi jukebox-urile sint o inventie a ieri-ului, mai sint inca destule, peste tot in lume, nu numai in california. (pe la pawn shop sint foarte la moda).
per ansamblu un text traductibil si publicabil chiar in literatura americana, cu schimbarile mentionate.
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
Cristi, te rog nu ma innobila acum cu titlul de MMCL (ca nu apuc sa traiesc pana atunci) si ma vei obliga sa te ung si eu MMDC (in traducere libera MM(KK)) lucru care nu stiu daca iti va conveni. Revenind, nu-mi place ironia din raspunsul tau care arata nu doar exact contrariul (o frustrare adica) "o versificare usoara ca dealtfel toate textele mele" ci mai mult (daca se poate si se poate) si anume ca nu iti este caracteristic acest procedeu. Din cate mi-am dat eu seama pe tine te prinde mult mai bune haina sinceritatii si nu cred ca ar trebui s-o lepezi asa de curand, cel putin nu in fata mea. Daca ai fi femeie frumoasa as mai zice :-) Iar pluralizarea unui nume propriu sa arate respect... asta da inventie! Te-ai gandit s-o brevetezi? Hai sa fim totusi si un pic seriosi Cristi, ok? Andu
chei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
Eu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
Neinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
Un poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
Într-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
nicodime, atîta timp cît hermeneia acceptă să publice și textele tale slabe cred că se poate spune că e un portal cu de toate, „și mai bune și mai rele, și noroi și stele”, cum zicea cineva.
punctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acel touch feminin, discret. Mulțumesc frumos, Daniela!
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deovyus ori ne explici ce e cu Tele acolo ori corectezi textul. ai citeva ore la dispozitie desi ti s-a atras atentia cu ceva vreme in urma.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deExcelente "împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă".
Eu aşa aş vedea finalul: "de parbrizul înghețat
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun deal viselor", adică fără "mele".
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deUn text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
pentru textul : Jack & Julie deun an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
pentru textul : Conul de umbră deo fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
pentru textul : Meniul de apă și sânge demulțumesc, Cristina
pentru textul : concursul de poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - addendum deIntr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
pentru textul : Femei mici deun text plin de ironie la dresa celor care se cred veșnici numai prin faptul că pot gasi rime și le pot așterne în versuri pe hartia virtuala a acestui site si a altora asemenea. se pare că a muri, pentru cei ce scriu, nu este atât de simplu... un poem simpu, dar cu mesaj fin și elegant.
pentru textul : balada mortului viu ▒ deVedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
pentru textul : Anotimp deNu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Observ un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
pentru textul : frica de zero absolut denu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac dede ce melodii blestemate? poti gasi alt adjectiv. ai putea spune melodii sintetice sau artificiale sau mai stiu eu cum, dar nu blestemate. si la istoria overrated ai putea gasi altceva. eu as fi spus "un jukebox" in loc de "ultimul jukebox", pentru ca desi jukebox-urile sint o inventie a ieri-ului, mai sint inca destule, peste tot in lume, nu numai in california. (pe la pawn shop sint foarte la moda).
pentru textul : jukebox breakfast deper ansamblu un text traductibil si publicabil chiar in literatura americana, cu schimbarile mentionate.
am băgat textul meu prostesc înainte de a-l citi pe al tău cu.... Lasă! Altădată
pentru textul : nerușinare deInteresanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine. Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici? Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp. Ah, iubesc Hermeneia! Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deCristi, te rog nu ma innobila acum cu titlul de MMCL (ca nu apuc sa traiesc pana atunci) si ma vei obliga sa te ung si eu MMDC (in traducere libera MM(KK)) lucru care nu stiu daca iti va conveni. Revenind, nu-mi place ironia din raspunsul tau care arata nu doar exact contrariul (o frustrare adica) "o versificare usoara ca dealtfel toate textele mele" ci mai mult (daca se poate si se poate) si anume ca nu iti este caracteristic acest procedeu. Din cate mi-am dat eu seama pe tine te prinde mult mai bune haina sinceritatii si nu cred ca ar trebui s-o lepezi asa de curand, cel putin nu in fata mea. Daca ai fi femeie frumoasa as mai zice :-) Iar pluralizarea unui nume propriu sa arate respect... asta da inventie! Te-ai gandit s-o brevetezi? Hai sa fim totusi si un pic seriosi Cristi, ok? Andu
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii dechei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
pentru textul : houdini deEu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
pentru textul : Trei haikuri în limba română deNeinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
pentru textul : incizie de„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
pentru textul : Har şi talent desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deUn poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
Mi-a plăcut!
pentru textul : poem cu părinți deÎntr-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deGorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
pentru textul : ceasornice denicodime, atîta timp cît hermeneia acceptă să publice și textele tale slabe cred că se poate spune că e un portal cu de toate, „și mai bune și mai rele, și noroi și stele”, cum zicea cineva.
pentru textul : Primăvara depunctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști derog a- fi îngăduit să diferențiez în poezia mea numele comune de cele prorpii! asta din totdeauna! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe de"întâmplarea ca un migdal înflorit într-un anotimp greșit" - aici mi-a plăcut cel mai mult Las un semn pentru a ține minte sfârșitul de săptămână care tocmai a trecut și pe care îl regăsesc stilizat aici. S-a întâmplat să întâlnesc în tren o persoană despre care voi scrie. Am găsit un fel de rezonanță în poemul tău. Nu știu cum să explic. Nu știu cum ai reușit, dar parcă mi-ai citit gândurile.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dePagini