Crin,
nu aș vrea să complic și mai mult lucrurile sau să creez aparența încurajării unor anumite relații de conjunctură. Îmi este evident că unii autori pot comunica direct cu editorii prin email sau vreun program messenger. Trăim într-un univers deschis și nu e treaba mea să fac din editori un fel de complet de jurați care nu au nici o legătură cu jurizații. Asta ar fi o realitate artificială. Pe de altă parte am rezerve față de alinațele de conjunctură puțin prea dezvoltate. Deși așa cum spuneam sînt conștient de existența universului deschis. De aceea cred că cel mai bine este să introduc cît mai puține artificialisme în proces și să îl las să decurgă natural. Deci, „natural vorbind”, orice membru hermeneia poate comenta sub orice text publicat și își poate exprima orice opinie, inclusiv cele negative, și implicit poate semnala prin aceasta că în opinia lui (sau ei) textul respectiv ar trebui dus în „șantier”. Te asigr că editorii citesc astfel de comentarii și le vor lua în considerație atunci cînd vor decide soarta unui text. Asta nu înseamană că automat opinia oricărui membru va fi neaparat satisfăcută și nici că avem pe Hermeneia (în acest caz) vox populi dar evident că opinia oricui poate reprezenta un punct de vedere care să aducă și mai multă lumină asupra receptării unui text mai ales atunci cînd este însoțită de un comentariu semnificativ atît cantitativ cît și calitativ. Adică este clar că opinii de genul „textul ăsta este prost, de ce nu e în șantier” sau „vai ce text frumușel, să nu îl aruncați în șantier că mă supăr!” au șanse extrem de reduse să atragă prea mult atenția vreunui editor.
Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
bunicel text. are imagini inedite, comic pe alocuri, iar per total, un spectacol. la final, eu m as fi oprit in dud. iar in loc de casa de sticla ar merge menajeria sau ceva asemanator
În locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
''în gură simți un gust albastru de sînge ca un fel de posibilă sărbătoare răzbunare niciodată la fel'' - versurile acestea mi-au plăcut mie cel mai mult și ca o mică paranteza ai sărit de la a treia la a zecea, însă e perfect!
Mie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
Acest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
ei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
Silviu Someșanu, ai încălcat Regulamentul Hermeneia, regulament la care ai subscris odată cu înscrierea pe site.
Dacă ai vreo plângere, folosește adresele de contact aflate în subsolul paginii și nu spațiul destinat textelor literare.
Vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
Matei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
Un ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aha, să înțeleg că ai dat de epicentru...:)!
pentru textul : l'approche du nuage deCrin,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - denu aș vrea să complic și mai mult lucrurile sau să creez aparența încurajării unor anumite relații de conjunctură. Îmi este evident că unii autori pot comunica direct cu editorii prin email sau vreun program messenger. Trăim într-un univers deschis și nu e treaba mea să fac din editori un fel de complet de jurați care nu au nici o legătură cu jurizații. Asta ar fi o realitate artificială. Pe de altă parte am rezerve față de alinațele de conjunctură puțin prea dezvoltate. Deși așa cum spuneam sînt conștient de existența universului deschis. De aceea cred că cel mai bine este să introduc cît mai puține artificialisme în proces și să îl las să decurgă natural. Deci, „natural vorbind”, orice membru hermeneia poate comenta sub orice text publicat și își poate exprima orice opinie, inclusiv cele negative, și implicit poate semnala prin aceasta că în opinia lui (sau ei) textul respectiv ar trebui dus în „șantier”. Te asigr că editorii citesc astfel de comentarii și le vor lua în considerație atunci cînd vor decide soarta unui text. Asta nu înseamană că automat opinia oricărui membru va fi neaparat satisfăcută și nici că avem pe Hermeneia (în acest caz) vox populi dar evident că opinia oricui poate reprezenta un punct de vedere care să aducă și mai multă lumină asupra receptării unui text mai ales atunci cînd este însoțită de un comentariu semnificativ atît cantitativ cît și calitativ. Adică este clar că opinii de genul „textul ăsta este prost, de ce nu e în șantier” sau „vai ce text frumușel, să nu îl aruncați în șantier că mă supăr!” au șanse extrem de reduse să atragă prea mult atenția vreunui editor.
remarc:
pentru textul : cu un acvariu în minus de"nicicând liftul nu se va bloca în inimă"
Eu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : pântecele absidei defoatre reușite fotografiile, dar trist ce se întîmplă.
pentru textul : nesomn deMulțumim! Le voi transmite urările tale la microfon, în cadrul Cenaclului. Te așteptăm oricând la Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deNici n-am apucat să spunem „Bun venit!” că ai și plecat :)
pentru textul : Stai deAm lăsat noul venit să se acomodeze un pic...
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pentru textul : noi dimineți de septembrie debunicel text. are imagini inedite, comic pe alocuri, iar per total, un spectacol. la final, eu m as fi oprit in dud. iar in loc de casa de sticla ar merge menajeria sau ceva asemanator
pentru textul : casa cu pereții de sticlă dete felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent deMulțumesc Dorin de trecere și atenționare am făcut ceva modificări sper să fie bine te mai aștept cu comentarii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns deÎn locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
pentru textul : urâții deidolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
pentru textul : Tibik & Rameau deClopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
pentru textul : la marginea ochiului care visează deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
plânge pentru că te știe bun de iubit sub pielea ta e culcușul unui dumnezeu somnoros sfârșit (strofa a doua mi-a placut mai mult) felicitari!
pentru textul : Poveste de iarnă de''în gură simți un gust albastru de sînge ca un fel de posibilă sărbătoare răzbunare niciodată la fel'' - versurile acestea mi-au plăcut mie cel mai mult și ca o mică paranteza ai sărit de la a treia la a zecea, însă e perfect!
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deMie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
pentru textul : trezvie deAcest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
pentru textul : Sunt clona umbrei mele deei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deIar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
pentru textul : Abis deSilviu Someșanu, ai încălcat Regulamentul Hermeneia, regulament la care ai subscris odată cu înscrierea pe site.
pentru textul : Rămân uimit deDacă ai vreo plângere, folosește adresele de contact aflate în subsolul paginii și nu spațiul destinat textelor literare.
Vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
Erata: "Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca și cum e singura metaforă în care poți respira."
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deMatei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
pentru textul : Adăpost al șopârlelor dece frumos spui tu Cris articol de suflet și drag literar, așa este... îți mulțumesc! gânduri bune și o seară frumoasă la tine, cu drag!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis deUn ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
pentru textul : sînt un nasture deda, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deEste un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
pentru textul : Primul infern dePagini