Dragul meu Paul Blaj, dupa cum stii, comentariile se fac pe text, tu facusi ce facusi si sarisi calul. Nu-mi aduc aminte sa fi dat exemple de critici care te-au discreditat pe tine, nu mi-aduc aminte sa fi spus ca te-a luat cineva la misto, nu mi-aduc aminte sa fi facut referire la activitatea ta literara sau competenta ta de poet sau critic. Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza, ca daca m-ar fi interesat te-as fi cautat si te-as fi citit. Repet, este treaba mea cu cine polemizez si de cine sunt criticat pozitiv sau negativ, nu am intentia de a ma lauda prin comentarii cu acele critici (nu ca ar lipsi), nu am intentia sa vorbesc despre activitatea autorilor, competenta lor, ci fac referire doar la texte, pasaje din texte, surse. Tu ai tinut de prima data sa aduci in discutie opinia un anumit critic din masa celor care m-au criticat, spunand ca ma ia la misto si alte lucruri gratuite, care conform regulamentului, sunt interzise. Un om educat ca tine, un om cu bun simt, ar trebui sa fi citit acel regulament inainte de a intra intr-o discutie cu mine. Ia sa vedem:
23. De asemenea comentariile trebuie:
23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat, (nu stiu ce legatura are alex stefanescu si dicreditarea mea aici)
23.2. să conţină observaţii pertinente, (informatii pe care ti le-am cerut, pentru ca nu imi placea ca generalizezi)
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului (lucru pe care nu l-ai respectat si ai facut referiri la persoana mea)
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile
cititorilor trebuie să fie reacţii artificiale şi reci. Scopul lor însă este
folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuţii legate de
conţinutul textului şi nu pentru schimbul de amabilităţi. (nici la acest punct nu ai respectat regulamentul, facand referiri si remarci care nu sunt legate de continutul textului ci de subsemnatul)
Tinand cont ca ai o vechime pe acest sit, ar fi trebuit sa stii ca intepaturile tale gratuite, cu privire la persoana mea, nu au ce cauta in comentarii. Asta tine cont de regulament, de bun simt, de educatie, lucruri pe care sunt sigur ca le cunosti, fiind un om inteligent, cult, citit, respectuos, asa cum il stiam eu mai demult. Deci, ar fi frumos din partea ta sa-ti ceri scuze ca ai deviat de la subiect si ai facut referire la persoana mea in comentarii, iar dupa aceasta sa fii mult mai atent la derapajele de acest gen. Multumesc.
Vlad, imi cer scuze, dar trebuia sa-i aduc aminte lui yester care sunt normele de conduita si regulamentul, ca sa nu mai intre in acest gen de derapaje.
Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
finalul ar trebui sa incununeze arsul. la nesimtitule tin tare. este eufemismul meu preferat. si tin si la voi toti. de maine incep sa reiubesc oamenii. pazea! :)
Aş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
Bine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
aş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
Mie mi se pare un poem pur și simplu slab, nici măcar școlăresc.
'Poeții nu dispun de timp' este o sintagma inginerească și care reduce la tăcere prin platitudinea ei aproape tot ce s-a scris și slavă Domnului s-a scris destul pe tema 'timpului poeților'.
Metafora cu ceasurile cu cifre romane parcă e o tresărire de poezie dar este și ea atâta de previzibilă încât nu reușește să salveze acest text de la dezastru.
În concluzie, un efort demn de o cauză mai bună, un rebut literar.
Cu toții mai publicăm din când în când deșeuri, nu e nico problema.
Totul e să nu perseverăm.
Cu toată considerația,
Andu
/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
tata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
ce am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
Apelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
N-ai înțeles că am fost amabilă și nu ți-am spus direct că textul e slab. Verbul "a trebui" e impersonal dintotdeauna și va rămâne așa, indiferent de ediția DOOM din 2005 sau din 2225. Dacă tu crezi că îți pierzi timpul, sunt alte locuri unde nu contează nici calitatea, nici comentariile critice și unde găsești "drag și pupici" ediția 2006. Te rog să ții cont de respectul pe care îl ofer comentând un text (nu mai spun de timp) și care sper să fie reciproc (fără fraze de genul "Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi.").
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
mda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
Câștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
Observ o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
voi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
Ascult Ravel în timp ce citesc versurile tale, în timp ce le privesc. O provocare continuă, sacadată, aparent inofensivă a fiarei și totuși, cîtă forță! Metaforele se succed într-un ritm care nu te lasă să uiți, nu te lasă să pleci, te înconjoară, te învăluie de pretutindeni. Și știi că va mai urma ceva, ceva neșteptat, surprinzător, Acel ceva care viața să ți-o "preamărească la nesfărșit". Cred Katya că există în versurile tale acel Ceva! Plec murmurînd: "ce știm despre iubirile ovale? aproape nimic doar uneori simțim că suntem o masă, celălalt fumând în tăcere așteptarea unui tren, tulburând apele. nu ne vor potoli setea terminalele din cutia pandorei, prea rustici cu toate că deschidem larg porți înflorind a pâine și sare căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ... într-o zi singurătatea nu mi s-a mai părut frumoasă nu am ripostat deși poate ar fi trebuit să mă întreb de nu cumva sunt doar un han stingher unde aștepți un tren priveam iubirea coborând pe frunze anafură și eucalipt acum pot să - ți spun nimic nu ni s-a dat ușor , Iisus a înmulțit pâinea și peștii, a binecuvântat nunta, mângâind căpușorul pruncilor nenăscuți cu cântece de leagăn da, Iisus a cântat pentru noi și-a vorbit despre oameni ce ne vor devasta curțile interioare absenți la echilibrul fragil al salciei din noi împietrind pe autostrăzi când ploaia sau lacrimile transformă zborul într-un raliu spre iad de fapt, suntem case zidite pe jumătate plecați să zidim altora case mai frumoase ca ale noastre întorcându-ne pe vârf de întuneric să nu speriem pasărea ce și-a făcut cuib cât eram departe și totuși nu știm nimic despre iubirile ovale ne sunt brațele în cruce dar păpușari trag cortina devenim brusc arlechini sărind ridicol din patul gol direct în moarte nesuportând trădările și doar lacrima unei mâini din cer mai poate tăia nodul cuvintelor golite de sens somnul păsării să nu fie împuns printre gratii
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
Expoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu paul, nici pe departe. e doar o parere. cu reverenta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deDragul meu Paul Blaj, dupa cum stii, comentariile se fac pe text, tu facusi ce facusi si sarisi calul. Nu-mi aduc aminte sa fi dat exemple de critici care te-au discreditat pe tine, nu mi-aduc aminte sa fi spus ca te-a luat cineva la misto, nu mi-aduc aminte sa fi facut referire la activitatea ta literara sau competenta ta de poet sau critic. Sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza, ca daca m-ar fi interesat te-as fi cautat si te-as fi citit. Repet, este treaba mea cu cine polemizez si de cine sunt criticat pozitiv sau negativ, nu am intentia de a ma lauda prin comentarii cu acele critici (nu ca ar lipsi), nu am intentia sa vorbesc despre activitatea autorilor, competenta lor, ci fac referire doar la texte, pasaje din texte, surse. Tu ai tinut de prima data sa aduci in discutie opinia un anumit critic din masa celor care m-au criticat, spunand ca ma ia la misto si alte lucruri gratuite, care conform regulamentului, sunt interzise. Un om educat ca tine, un om cu bun simt, ar trebui sa fi citit acel regulament inainte de a intra intr-o discutie cu mine. Ia sa vedem:
23. De asemenea comentariile trebuie:
23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat, (nu stiu ce legatura are alex stefanescu si dicreditarea mea aici)
23.2. să conţină observaţii pertinente, (informatii pe care ti le-am cerut, pentru ca nu imi placea ca generalizezi)
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului (lucru pe care nu l-ai respectat si ai facut referiri la persoana mea)
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile
cititorilor trebuie să fie reacţii artificiale şi reci. Scopul lor însă este
folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuţii legate de
conţinutul textului şi nu pentru schimbul de amabilităţi. (nici la acest punct nu ai respectat regulamentul, facand referiri si remarci care nu sunt legate de continutul textului ci de subsemnatul)
Tinand cont ca ai o vechime pe acest sit, ar fi trebuit sa stii ca intepaturile tale gratuite, cu privire la persoana mea, nu au ce cauta in comentarii. Asta tine cont de regulament, de bun simt, de educatie, lucruri pe care sunt sigur ca le cunosti, fiind un om inteligent, cult, citit, respectuos, asa cum il stiam eu mai demult. Deci, ar fi frumos din partea ta sa-ti ceri scuze ca ai deviat de la subiect si ai facut referire la persoana mea in comentarii, iar dupa aceasta sa fii mult mai atent la derapajele de acest gen. Multumesc.
Vlad, imi cer scuze, dar trebuia sa-i aduc aminte lui yester care sunt normele de conduita si regulamentul, ca sa nu mai intre in acest gen de derapaje.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deChiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
pentru textul : kansas in june definalul ar trebui sa incununeze arsul. la nesimtitule tin tare. este eufemismul meu preferat. si tin si la voi toti. de maine incep sa reiubesc oamenii. pazea! :)
pentru textul : eufemisme si clișee deAş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deBine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
pentru textul : Noapte de toamnă de...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deimi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie deaş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deMie mi se pare un poem pur și simplu slab, nici măcar școlăresc.
pentru textul : closer de'Poeții nu dispun de timp' este o sintagma inginerească și care reduce la tăcere prin platitudinea ei aproape tot ce s-a scris și slavă Domnului s-a scris destul pe tema 'timpului poeților'.
Metafora cu ceasurile cu cifre romane parcă e o tresărire de poezie dar este și ea atâta de previzibilă încât nu reușește să salveze acest text de la dezastru.
În concluzie, un efort demn de o cauză mai bună, un rebut literar.
Cu toții mai publicăm din când în când deșeuri, nu e nico problema.
Totul e să nu perseverăm.
Cu toată considerația,
Andu
ar fi fost de preferat s-o - ar fi fost de prefrat s-o faceți atâț - atât psotați - postați Scuze!
pentru textul : Săptămâna Creației deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
/iele nealăptate la sânul unei blânde primăveri./ ielele erau spirite salbatice, duhuri ale apelor ... langa biata primavara...of stoarce ielele de puteri si da vigoare primaverii... parerea mea
pentru textul : în anul fiarelor deDacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona deda, asa e. ma gindeam sa il pun la experiment
pentru textul : antiplatonice III demultumesc frumos doamna Ioana Geacar
pentru textul : experiment detata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
pentru textul : ce am scris "atunci" dece am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deApelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
N-ai înțeles că am fost amabilă și nu ți-am spus direct că textul e slab. Verbul "a trebui" e impersonal dintotdeauna și va rămâne așa, indiferent de ediția DOOM din 2005 sau din 2225. Dacă tu crezi că îți pierzi timpul, sunt alte locuri unde nu contează nici calitatea, nici comentariile critice și unde găsești "drag și pupici" ediția 2006. Te rog să ții cont de respectul pe care îl ofer comentând un text (nu mai spun de timp) și care sper să fie reciproc (fără fraze de genul "Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi.").
pentru textul : Ca sunetul în fluier depoezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
pentru textul : Singur demda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
pentru textul : avangarda iernii deCâștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deObserv o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, de"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
pentru textul : Poem fără picioare devoi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
Ascult Ravel în timp ce citesc versurile tale, în timp ce le privesc. O provocare continuă, sacadată, aparent inofensivă a fiarei și totuși, cîtă forță! Metaforele se succed într-un ritm care nu te lasă să uiți, nu te lasă să pleci, te înconjoară, te învăluie de pretutindeni. Și știi că va mai urma ceva, ceva neșteptat, surprinzător, Acel ceva care viața să ți-o "preamărească la nesfărșit". Cred Katya că există în versurile tale acel Ceva! Plec murmurînd: "ce știm despre iubirile ovale? aproape nimic doar uneori simțim că suntem o masă, celălalt fumând în tăcere așteptarea unui tren, tulburând apele. nu ne vor potoli setea terminalele din cutia pandorei, prea rustici cu toate că deschidem larg porți înflorind a pâine și sare căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ... într-o zi singurătatea nu mi s-a mai părut frumoasă nu am ripostat deși poate ar fi trebuit să mă întreb de nu cumva sunt doar un han stingher unde aștepți un tren priveam iubirea coborând pe frunze anafură și eucalipt acum pot să - ți spun nimic nu ni s-a dat ușor , Iisus a înmulțit pâinea și peștii, a binecuvântat nunta, mângâind căpușorul pruncilor nenăscuți cu cântece de leagăn da, Iisus a cântat pentru noi și-a vorbit despre oameni ce ne vor devasta curțile interioare absenți la echilibrul fragil al salciei din noi împietrind pe autostrăzi când ploaia sau lacrimile transformă zborul într-un raliu spre iad de fapt, suntem case zidite pe jumătate plecați să zidim altora case mai frumoase ca ale noastre întorcându-ne pe vârf de întuneric să nu speriem pasărea ce și-a făcut cuib cât eram departe și totuși nu știm nimic despre iubirile ovale ne sunt brațele în cruce dar păpușari trag cortina devenim brusc arlechini sărind ridicol din patul gol direct în moarte nesuportând trădările și doar lacrima unei mâini din cer mai poate tăia nodul cuvintelor golite de sens somnul păsării să nu fie împuns printre gratii
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital dema intreb, daca ar trebui sa comentezi tu un text ca asta, ce ai scrie...
pentru textul : Trăiește capra vecinului denu se merita sa va mai raspund
pentru textul : a hundred schools of thought deExpoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru dealexandru
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
pentru textul : La distanță de-un om dePagini