il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
îmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
Virgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
Astăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
sigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
personalizarea Romaniei, spre a ii cauta o inima ce ar tebui sa o identifice, da cititorului o stare meditativa... Romania ratacind prin ere, identificandu-se aleatoriu cu trecutul sau cu ceea ce a mai ramas din el in mintea conteporanilor care se mandresc cu ce cred ca cunosc... aceasta Romanie este aici, o stare, un repros, o intamplare de a fi... un pai in apele involburate ale istoriei. problema Romaniei, asadar, nu este faptul ca este la hatarul istoriei. la urma urmei toate statele, fie ele unite sau altfel, sunt la hatarul istoriei. problema Romaniei este lipsa identitatii, anonimatul ei. cam astea sunt gandurile mele dupa ce am citi ce ati scris.
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
Mulţumesc de precizări, Virgil. Am bănuit că la acest colind te referi în poem :) Colindul se pare că a fost atât de inspirat de sus, încât a trecut barierele confesionale si a devenit un simbol în întreaga lume crestină. Se spune că a fost creat chiar în biserică, în linistea aceea, cu câteva ore înainte de slujbă, pentru a putea fi cântat la chitară în noaptea sfântă deoarece orga acelei biserici catolice se defectase. Mie îmi place mult, foarte mult! Îmi dă o stare de închinare, de meditaţie, de empatie faţă de cei năpăstuiţi si mă îndeamnă la a face ceva concret pentru a încălzi un suflet înfrigurat si flămând, măcar unul...
Ascultând si în acesta an, în noaptea de Crăciun, am aavut niste gânduri:
E atâta sărbătoare, atâta împăcare între îngeri şi oameni!
Mi-e sufletul plin de o iesle goală...
Prunc divin, vino şi umple-o de Tine!
Din cuvinte îţi voi face scutecaş, din respiraţia tremurândă un colind de iubire.
Din palmele încă mirosind a pâine cu mac, ţi-aş face leagăn în ritmul rugăciunii dintâi.
eu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
am luat decizia sa ma retrag de pe site-ul hermeneia ( imi voi sterge textele imediat ce voi putea face acest lucru, iar motivele pt aceasta sunt:
1.azi utilizatoarea aziza ( raluca b.) a avut o atitudine execrabila fata de utilizatoarea oana zahiu, iar eu, in loc sa o apostrofez dupa cum ar fi meritat, am postat commenturi normale, ceea ce nu a fost in avantajul meu, contravenind principiilor mele personale
2.consider ca d-na alina manole, in ciuda faptului ca a facut o treaba buna in organizarea cenaclului, s-a dovedit a fi o persoana cu un caracter mai mult decat indoielnic, incapabila sa-si recunoasca greselile si adresandu-mi cuvinte ofensatoare pe mail in ciuda tonului normal pe care eu am incercat sa-l mentin
3.domnule virgil titarenco, desi coordonati un site aparent serios, nu stiti sa interveniti atunci cand utilizatorii incalca in mod flagrant bunul simt si " isi ridica poalele-n cap" improscand cu noroi in contextul in care acest gen de atitudini sunt teoretic considerate "neprincipiale" pe site. astazi ar fi trebuit dvs sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza cand aceasta a avut genul de discurs pe care l-a avut. cu aceasta va urez succes in continuare si va rog, daca stiti dvs mai bine cum, sa-mi stergeti profilul de pe acest site. va multumesc pt gazduire!
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
Despre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
Alex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
Insa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Va multumesc foarte mult pentru urari si pentru incurajari. Lansarea va fi si la Iasi, dar probabil in toamna-iarna. O alta lansare o doresc la Constanta si Montreal. Intrucat textele existente pe acest site au fost revizuite pentru volum, fiind nevoit sa le retrag pentru modificari si corectii, acest lucru m-a facut sa dispar pentru o perioada. Voi reveni cu texte atat din volum cat si noi creatii. Va multumesc nespus de mult si nu in ultimul rand Danielei pentru articol si proprietarului siteului pentru intelegere.
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
semnalez faptul că Vio_B încalcă regulamentul făcînd vorbire despre autor și nu despre text. de asemenea încalcă regulamentul hermeneia comentînd despre comentariile altora. domnule Vio_B, este chiar atît de greu să respectați un regulament la care ați aderat de bună voie? sau în germania nu se mai poartă disciplina sau autodisciplina? sau, nu le-ați deprins niciodată? sau este vorba despre armăsarii invidiei pe care nu i-ați mai putut ține în grajd? nu vă obfuscați din cauza întrebărilor mele ci mai degrabă cereți scuze ioanei barac. de ce? pentru că după cum banuiesc că nu vă place ca cineva să facă pipi sub textele dvs. tot așa nu ar trebui să o faceți nici dvs. sub textele altora.
p.s. - „pipi” era o metaforă dacă cumva ați înțeles altceva.
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
Oriana, Textul tău îmi amintește de altul, scris de o poetă bună, de pe timpuri, careia i-am uitat numele. Reproduc din memorie: „Bărbatul vine de afară din zloată Făcȃnd să se umple de el casa toată Tremură dezbrăcȃndu-și cojocul Glasul lui mare face să crească focul….” Departe de mine de a spune altceva decȃt că poezia ta, pe care numai o personalitate feminină (care, uneori, în cazul tău, se ascunde sub o conceptualizare cam aridă – și e păcat) poate să o transmită; și este la fel de memorabilă ca și cea din care am citat. Și mai cred că va rănȃne la fel de proaspătă și după ce un oarecare cititor/cititoare va uita numele autorului, dar va reține cel puțin o parte din versuri. Și asta, de fapt, contează
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
E frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
pentru textul : REM deeu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion deîmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deVirgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deAstăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
pentru textul : jane doe deinteresant. ne explici te rog in ce sens textul acesta este un colaj thanks
pentru textul : Crochiuri nostalgice desigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
pentru textul : grand touring depersonalizarea Romaniei, spre a ii cauta o inima ce ar tebui sa o identifice, da cititorului o stare meditativa... Romania ratacind prin ere, identificandu-se aleatoriu cu trecutul sau cu ceea ce a mai ramas din el in mintea conteporanilor care se mandresc cu ce cred ca cunosc... aceasta Romanie este aici, o stare, un repros, o intamplare de a fi... un pai in apele involburate ale istoriei. problema Romaniei, asadar, nu este faptul ca este la hatarul istoriei. la urma urmei toate statele, fie ele unite sau altfel, sunt la hatarul istoriei. problema Romaniei este lipsa identitatii, anonimatul ei. cam astea sunt gandurile mele dupa ce am citi ce ati scris.
pentru textul : inima României deBun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
pentru textul : Foc pribeag deMulţumesc de precizări, Virgil. Am bănuit că la acest colind te referi în poem :) Colindul se pare că a fost atât de inspirat de sus, încât a trecut barierele confesionale si a devenit un simbol în întreaga lume crestină. Se spune că a fost creat chiar în biserică, în linistea aceea, cu câteva ore înainte de slujbă, pentru a putea fi cântat la chitară în noaptea sfântă deoarece orga acelei biserici catolice se defectase. Mie îmi place mult, foarte mult! Îmi dă o stare de închinare, de meditaţie, de empatie faţă de cei năpăstuiţi si mă îndeamnă la a face ceva concret pentru a încălzi un suflet înfrigurat si flămând, măcar unul...
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deAscultând si în acesta an, în noaptea de Crăciun, am aavut niste gânduri:
E atâta sărbătoare, atâta împăcare între îngeri şi oameni!
Mi-e sufletul plin de o iesle goală...
Prunc divin, vino şi umple-o de Tine!
Din cuvinte îţi voi face scutecaş, din respiraţia tremurândă un colind de iubire.
Din palmele încă mirosind a pâine cu mac, ţi-aş face leagăn în ritmul rugăciunii dintâi.
eu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
am luat decizia sa ma retrag de pe site-ul hermeneia ( imi voi sterge textele imediat ce voi putea face acest lucru, iar motivele pt aceasta sunt:
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de1.azi utilizatoarea aziza ( raluca b.) a avut o atitudine execrabila fata de utilizatoarea oana zahiu, iar eu, in loc sa o apostrofez dupa cum ar fi meritat, am postat commenturi normale, ceea ce nu a fost in avantajul meu, contravenind principiilor mele personale
2.consider ca d-na alina manole, in ciuda faptului ca a facut o treaba buna in organizarea cenaclului, s-a dovedit a fi o persoana cu un caracter mai mult decat indoielnic, incapabila sa-si recunoasca greselile si adresandu-mi cuvinte ofensatoare pe mail in ciuda tonului normal pe care eu am incercat sa-l mentin
3.domnule virgil titarenco, desi coordonati un site aparent serios, nu stiti sa interveniti atunci cand utilizatorii incalca in mod flagrant bunul simt si " isi ridica poalele-n cap" improscand cu noroi in contextul in care acest gen de atitudini sunt teoretic considerate "neprincipiale" pe site. astazi ar fi trebuit dvs sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza cand aceasta a avut genul de discurs pe care l-a avut. cu aceasta va urez succes in continuare si va rog, daca stiti dvs mai bine cum, sa-mi stergeti profilul de pe acest site. va multumesc pt gazduire!
În primul rînd vreau să îmi cer scuze pentru omiterea literei c din cuvîntul zvîcniri. Va trebui să fiu mai atent. Apoi, în ce privește expresia „prelinge încet”, mă tem că există o sensibilitate exagerată în limba română față de pleonasme. Aproape că sărăcește limba. Pentru faptul că abordează lucrurile mecanicist, aproape în alb și negru. Duce la excluderea nuanțelor. Cîndva, pe vremea cînd studiam într-o facultate de chimie, am înțeles că o prelingere poate avea și ea dinamica ei. Nu am înțeles care sînt stereotipiile pe care le-a văzut Adrian în text. În ce privește ultima lui întrebare, aș vrea să îi spun că în clipa asta țin în mînă o ceașcă de fier (probabil Tetsubai, dar s-ar putea să mă înșel) iar în ea se află ceai oolong. Mă tem că expresia „de ce autorul încearcă să surprindă spiritul asiatic cu ajutorul imbii române” trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității. Pentru că realitatea (cel puțin realitatea mea) este cea a unui global village. Care nu mai este al meu sau al asiei, sau al României, etc. Ce ar trebui să spun acum despre colegul meu portorican care tocmai mi-a prezentat împreună cu soția sa japoneză fetița lor mulatră de trei săptămîni?! Așa cum spunea cîndva Nicodem pe aici, aceasta este realitatea în care trăiesc eu ca Romanian-American. Este oare atmosfera china-town-ului din Los Angeles, în care mă plimb uneori în weekend (și care are o vechime de mai mult de o sută de ani) cea a unui spirit asiatic sau a unuia american? Habar n-am. E însă lumea în care trăiesc eu. Și despre care scriu uneori și în limba română. Nu știu dacă asta poate constitui un răspuns la întrebarea (retorică) a lui Adrian. Dar, dacă ar fi să merg „pe mîna lui” atunci chiar ciclul „Yerba Mate” nu și-ar avea locul în limba română. Întîmplarea face însă că a fost premiat de unii români acum vreo șase ani în urmă. Se pare că părerile despre prezența exotismului în limba română nu sînt neaparat uniforme.
pentru textul : oolong tea deDespre „clișeu” aș vrea să o rog respectuos pe Silvia să îmi arate încă alte 5 texte distincte unde l-a mai întîlnit. Pentru că dacă (întîmplător) a mai apărut în alte 2 sau 3 texte mă tem că încă nu se poate califica drept clișeu. Aștept.
Am citit textul. Detașat. Așa cum te uiți la un tablou de la distanță. Și pot spune (ceea ce nu pot spune despre majoritatea textelor mele) că îmi place. L-aș invidia dacă l-aș vedea scris de altcineva. Îl face asta o capodoperă? Cu siguranță nu. Timpul și cititorii însă vor decide.
... Și încă nici n-am scris despre gun-powder tea
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
pentru textul : memento deAlex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
pentru textul : Strainul Cinei deprezenţă şi pentru cuvinte, Sebi.
pentru textul : viaţa revine acasă deSărbători cu bine!
M-am gandit daca sa iti zic sau nu acest lucru, dar cred ca e mai bine sa il stii. Vezi tu ce concluzie tragi apoi. Textul "funk si branza de capra" era clar ca iti apartine, mai mult decat atat el de fapt nici nu intrunea conditiile concursului. Concursul a mai avut cateva hibe, eu le-am luat ca "teste" si m-am comportat neutru, de exemplu a aparut acelasi text de doua ori iar un altul chiar cu doua titluri diferite. Textul tau am stiut de la bun inceput ca se va erija in castigator si initial am vrut sa-l notez cu 7,80, nota pe care eu cred ca o merita din partea mea, aceasta nota a ramas scrisa cu pixul pe foaia mea de arbitraj, pentru ca eu la lucruri din acestea asa fac, lucrez pe hartie, old fashioned guy...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deInsa cand am postat am avut o remuscare, crede-ma ca iti spun adevarul, si am schimbat 7,80 in 8,70... M-am gandit omul asta chiar vrea sa castige, what a hell?
Si asa a fost, ai castigat, nu?
Acum cand am vazut notele am realizat ca ai castigat datorita razgandirii mele de ultim moment si de aceea ti-am spus asta.
Insa revin, textul trebuia descalificat.
Succes in continuare, deci.
Andu
Va multumesc foarte mult pentru urari si pentru incurajari. Lansarea va fi si la Iasi, dar probabil in toamna-iarna. O alta lansare o doresc la Constanta si Montreal. Intrucat textele existente pe acest site au fost revizuite pentru volum, fiind nevoit sa le retrag pentru modificari si corectii, acest lucru m-a facut sa dispar pentru o perioada. Voi reveni cu texte atat din volum cat si noi creatii. Va multumesc nespus de mult si nu in ultimul rand Danielei pentru articol si proprietarului siteului pentru intelegere.
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial de...mulțumesc, Ioana!... sună bine secretul tău Marina...
pentru textul : Te iubesc dus-întors deAi INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit deai dreptate, dar... acesta este drumul...
pentru textul : pe tibia-n jos demulţumesc pentru această opinie.
eşti binevenit.
Senzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.
pentru textul : Cantata în mi minor desemnalez faptul că Vio_B încalcă regulamentul făcînd vorbire despre autor și nu despre text. de asemenea încalcă regulamentul hermeneia comentînd despre comentariile altora. domnule Vio_B, este chiar atît de greu să respectați un regulament la care ați aderat de bună voie? sau în germania nu se mai poartă disciplina sau autodisciplina? sau, nu le-ați deprins niciodată? sau este vorba despre armăsarii invidiei pe care nu i-ați mai putut ține în grajd? nu vă obfuscați din cauza întrebărilor mele ci mai degrabă cereți scuze ioanei barac. de ce? pentru că după cum banuiesc că nu vă place ca cineva să facă pipi sub textele dvs. tot așa nu ar trebui să o faceți nici dvs. sub textele altora.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dep.s. - „pipi” era o metaforă dacă cumva ați înțeles altceva.
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă deOriana, Textul tău îmi amintește de altul, scris de o poetă bună, de pe timpuri, careia i-am uitat numele. Reproduc din memorie: „Bărbatul vine de afară din zloată Făcȃnd să se umple de el casa toată Tremură dezbrăcȃndu-și cojocul Glasul lui mare face să crească focul….” Departe de mine de a spune altceva decȃt că poezia ta, pe care numai o personalitate feminină (care, uneori, în cazul tău, se ascunde sub o conceptualizare cam aridă – și e păcat) poate să o transmită; și este la fel de memorabilă ca și cea din care am citat. Și mai cred că va rănȃne la fel de proaspătă și după ce un oarecare cititor/cititoare va uita numele autorului, dar va reține cel puțin o parte din versuri. Și asta, de fapt, contează
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deam analizat si ti-am dat dreptate
pentru textul : vis rotund dereverenta
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
pentru textul : 8 Martie deE frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Îmi pare un text social, urban, o satiră trasă la prima mână. Remarc şi eu primele două versuri - poem în sine.
pentru textul : lumea e o pisică jigărită dePagini