Buna mea Marie , multumesc din suflet incă odată de aceste sfaturi. Mai zic mersi si pentru adresa site-ului Lira 21.Oare chiar atât de neândemnatic mă exprim, dacă inţelegeti , că mă supar?
Trebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
Iata ce spunea un mare maestru indian Swuami Shivananda: "Omul seamana un gand si culege o actiune,/ Omul seamana o actiune si culege un obicei/ El seamana un obicei si culege un caracter. Semanand un caracter el culege un destin" Cuvantul sincer si pozitiv face ca lumea in care traim sa devina mai buna. Sta in puterea noastra sa stim ca "Lumea este propria noastra oglindire" iar cuvintele rostite de noi cu timpul pot deveni o parte din aura noastra Dumnezeu stă în fiecare cuvânt de noi depinde cum îl rostim. Multumesc pentru citire si semn.
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Într-adevăr, este unul din sensuri: 12'' ca măsură și a spațiului, nu numai a timpului. Posteritatea are nevoie de prezentul nostru sau al lor? Mulțumesc pentru trecerea ta aici.
imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
Nu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
Cât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta. as vrea ca de acum incolo cind se mai fac chestii din astea sa se creeze un nou text. sper ca nu este prea greu.
dar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
În rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
contează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
doua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
Vladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
Un poem se scrie cu grijă. Nu orice alăturare de cuvinte înseamnă poezie. Așa nu: "lumina stropului de rouă", "luceferi pereche", "inima caldă a pământului". "în noaptea aceea nici un poet nu scria despre îngeri auzeam o singură rugăciune de seară". e noapte sau seară? Spre final nu e chiar rău. Mai ai mult de lucru pe texte. Succes.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Buna mea Marie , multumesc din suflet incă odată de aceste sfaturi. Mai zic mersi si pentru adresa site-ului Lira 21.Oare chiar atât de neândemnatic mă exprim, dacă inţelegeti , că mă supar?
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desă mă nască prin carnea degetelor strâmbe imi pare un pic fortat insa strofa a doua e foarte reusita
pentru textul : rogatio demultumesc, in ce priveste traducerea, sper sa fi reusit ceva
pentru textul : yerba maté III ▒ deTrebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
pentru textul : Livada ușilor deschise desingura porțiune care mi se pare reușită este strofa din mijloc
pentru textul : Adonai – întreită mirare deDaniela, revezi textul, fiindcă sunt niște greșeli!
pentru textul : auto - market deIata ce spunea un mare maestru indian Swuami Shivananda: "Omul seamana un gand si culege o actiune,/ Omul seamana o actiune si culege un obicei/ El seamana un obicei si culege un caracter. Semanand un caracter el culege un destin" Cuvantul sincer si pozitiv face ca lumea in care traim sa devina mai buna. Sta in puterea noastra sa stim ca "Lumea este propria noastra oglindire" iar cuvintele rostite de noi cu timpul pot deveni o parte din aura noastra Dumnezeu stă în fiecare cuvânt de noi depinde cum îl rostim. Multumesc pentru citire si semn.
pentru textul : Pași de Cuvânt deAndu, e un poem static intr-adevar mersi de trecere
pentru textul : vineri deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deÎntr-adevăr, este unul din sensuri: 12'' ca măsură și a spațiului, nu numai a timpului. Posteritatea are nevoie de prezentul nostru sau al lor? Mulțumesc pentru trecerea ta aici.
pentru textul : 12'' deimi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
pentru textul : cine mă visează devă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pentru textul : Mă opresc azi depot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deNu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
pentru textul : capelan fără capelă de,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
pentru textul : draagă doomnule profeesor deCât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
pentru textul : Renașterea împușcata deDespre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
pentru textul : dombi de"de la car pe toate în inimă" ?!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deun text savuros, mi-a făcut plăcere citirea. Dai dovadă de bună dexteritate în mînuirea cuvintelor.
pentru textul : prea departe de"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii depacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta. as vrea ca de acum incolo cind se mai fac chestii din astea sa se creeze un nou text. sper ca nu este prea greu.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dedar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
pentru textul : e sărbătoare / sunt fruct şi plutesc deÎn rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
contează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
pentru textul : admirația ca senzație fizică de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor dedoua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deIoana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" deVladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deUn poem se scrie cu grijă. Nu orice alăturare de cuvinte înseamnă poezie. Așa nu: "lumina stropului de rouă", "luceferi pereche", "inima caldă a pământului". "în noaptea aceea nici un poet nu scria despre îngeri auzeam o singură rugăciune de seară". e noapte sau seară? Spre final nu e chiar rău. Mai ai mult de lucru pe texte. Succes.
pentru textul : Înger singur decorectura in loc de "asupra ta să, te desființeze" se va citi "asupra ta să te desființeze"
pentru textul : de vorbă cu o sabie dePagini