doar finalul încearcă oarecum școlărește să mai salveze ceva din textul acesta efectiv lipsit de poezie.

D-le Cristea,

...Chestia cu "moto"-ul (cu doi "t") mi s-a mai reproşat. Şi la acest text, şi la altele. Sincer, nu ştiu de ce am continuat să-l scriu cu un "t". Probabil e vorba de un DOOM; oricum, dex-ul îl dă valabil şi scris cu doar un "t". Nefiind lingvist de profesie, aştept un argument din partea d-voastră înainte de a-mi corecta posibila abatere de la norma ortografică impusă.

Despre text am să spun doar că:

...personal, consider că una dintre pietrele de moară ale unui poet (în măsura în care este sau tinde spre această titulatură în mod imanent) este faptul de a converti, prin metaforă, trăsături/sentimente/fapte/idei etc specifice lui şi doar lui, astfel încât, la finalul ei (finalul metaforei, şi mai departe - al poeziei), să o facă măcar inteligibilă (sensibil/cerebral) cititorului, dacă nu proprie acestuia. Cu alte vorbe, un poet trebuie să caute numitor comun pentru înţelesul de sine stătător, înţelesul contextual şi, în fine, înţelesul metatextului. Senbsul tău, sensul nostru, sensul meu. Un soi de universalizare a particularului liric. Marii poeţi cam aşa au rămas în memoria noastră.

Pe axa celor spuse mai sus, cred că am ratat la sensul contextual (la graniţa dintre texte). Şi spun "am ratat" din perspectiva cititorului, pentru că eu (plus alte una-două persoane) înţelegem textul pe deplin, dat fiind surplusul de informaţie (particularul). Dacă un factor s-a observat - "cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului", elementul temporal şi transformarea/reducerea unuia la altul au fost trecute cu vederea. Din vana autorului, evident.

...În rest, de acord cu "[...] muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber.". Mare parte din suflet mi-a rămas acolo, în coardele clasicului.

Vă mulţumesc pentru timp!

de la depărtare nu pari deștept. dar cred că mă repet. cu drag , însă. sfatul meu: cântă la altă masă că n-am bani să-ți dau și ia apă în gură că faci praf.

am uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?

Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.

A fost sesizată eroarea încă de la apariția ei. Se va remedia în curând.

Andrei, cred că va trebui să revii cu un cometariu și cu o evidențiere a textului care să îți aparțină.

Adriana, mă bucură mult revenirea ta cu poeme de înalță ținută lirică. Mulțumiri și felicitări!

Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.

Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.

esti!!! cineva spunea: "cuget, deci exist":) tu realizezi neputinta, deci existi! imprieteneste cu tine „cei o mie de ani”, construieste un pod pentru intoarcerea silabelor in cuvinte, rareste frigul din vertebre spunand: sunt viu, altfel cum ma inunda tristetea asta de dincolo de moarte... fa ceva in ajutorul cuvintelor, dar nu spune „ramas bun” :) in noi se moare mereu, dar viata incepe in fiecare zi, poate veni oricand ingerul unei bucurii... va lasa discret un bilet in usa...

de frumusețea scriiturii, de accentul pus pe detaliu, și frumusețea de a așeza astfel delicatețea prin cuvinte gingașie, puțin uzuale, care, altminteri, alegând banalul și explorându-l în exces, sau nici măcar în exces, pot să arunce unele texte în placitudine, și aș lăsa aici o stea dacă aș putea, rog pe cineva să o așeze pentru mine, nu m-am lămurit prea bine cum să fac asta.

Cristina, multumesc de trecere si de comentariu. Mi-a dat mult de gindit ce ai scris aici.

Imagini tulburătoare despre un Iisus prezent și îndepărtat în același timp, pe care îl căutăm și care ne caută...

Mai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!

Felicitări, Călin, pentru iniţiativă(e)! Am revăzut filmuleţul şi a fost chiar "super"! M-a făcut să-mi fie dor de clipele acelea (ciudat!!!) deşi n-am fost acolo! Aştept cronica (filmată?) a întâlnirii de sâmbătă! Să aveţi week-end de poveste!