Ela, in legatura cu versul acela care imbina mai multe sensuri, e voita confuzia. Restul am modificat, ai dreptate. Mmm, Cohen.. pe el il ascult fara sa ma pierd in real :) Hăul se cam intampla :) Francisc, macar asa stiu ca ma citesti. Sau o urmaresti pe Ela? :)
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
Aici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
Matei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
Adrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
Sincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
Virgil, iti multumesc pentru ca m-ai citit. Vezi daca am scris acum un an poezia si atunci nici nu stiam exista hermeneia, ce am patit!? A iesit un text in care tu nu gasesti nimic bun! E prima data cand imi acorzi mai multa atentie si apropo de ce zici tu pe acolo iti marturisesc ca lumea mea literara nu a inceput pe hermeneia si nici nu se termina aici. Apreciez f mult pe cativa autori de aici (printre ei te numeri si tu), tin cont de anumite critici aduse, sunt curioasa daca poezia mea a placut sau nu, sunt interesata ce mai apare nou pe acest site pe care-l consider bun, altfel nu as fi aici. E un alt mediu literar autentic in care sunt prezenta ca sa ma verific. Am postat "Soapte" pentru ca am simtit ca pe undeva este ceva in neregula, deja Ialin m-a ajutat mult in acest sens si iti dau si tie dreptate in chestiunea cu zvonurile si ingerii. Dar comentariul tau, sa ma ierti, mi s-a parut un pic rautacios. Violeta
(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
Mariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
Cred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
mie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
Ooo, dar ce panseu absolut necunoscut ne (răs)tălmăceşti tu aici... Ooo, dar ce frumos, deep şi inedit sună...
Hai, Boba, chiar ne apucăm să fragmentăm aforisme?! Până şi ca replică în vreo zece filme l-am auzit/ citit. Iar ideea, în ultimă instanţă, e prezentă în aproximativ toate cugetările despre moarte. Of cors, dedicaţia şi "sută la sută seiful" sunt de-o originalitate desăvârşită. Tulburătoare aş spune.
primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
ultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
mulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
am fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
Din punctul meu de vedere, regula de a posta numai texte noi este fortata. Autorii suntem noi, tot noi. Autorii pot in schimb sa-si aleaga un site sau altul pentru a stoca textele proprii. De fapt, cei care produc texte nu pot sa faca: un text pt agonia / un text pentru hermeneia / etc. Pot in schimb sa renunte la unul si sa se mute la altul, pentru ca de cele mai multe ori un autor isi doreste baza de date completa. Nu stiu, sau poate nu inteleg eu tinta lui Hermeneia. Personal am inregistrat un singur text in limba engleza. Virgil, explica-mi te rog.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, in legatura cu versul acela care imbina mai multe sensuri, e voita confuzia. Restul am modificat, ai dreptate. Mmm, Cohen.. pe el il ascult fara sa ma pierd in real :) Hăul se cam intampla :) Francisc, macar asa stiu ca ma citesti. Sau o urmaresti pe Ela? :)
pentru textul : centrul lumei deCristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
pentru textul : Zugzwang demie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pentru textul : intersection depe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
nu stiu la ce te referi. in momentul de fata dupa logare intri in home page si dupa log out tot in home page esti trimis. si mi se pare normal asa. nu vad unde este problema.
pentru textul : confesiune de ianuarie deLaurentiu,
pentru textul : abso(lut) desi mie mi-a lasat impresia de eclectic la prima lectura.
iar acum, dupa explicatiile tale, parca si mai si.
congrats!
o sa te caut in librarii adriana. imi pare bine sa pot spune ca am crescut cumva cu tine pe aici. :)
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMatei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
pentru textul : un tren numit eu deAdrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login deSincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
pentru textul : Crepuscul deVirgil, iti multumesc pentru ca m-ai citit. Vezi daca am scris acum un an poezia si atunci nici nu stiam exista hermeneia, ce am patit!? A iesit un text in care tu nu gasesti nimic bun! E prima data cand imi acorzi mai multa atentie si apropo de ce zici tu pe acolo iti marturisesc ca lumea mea literara nu a inceput pe hermeneia si nici nu se termina aici. Apreciez f mult pe cativa autori de aici (printre ei te numeri si tu), tin cont de anumite critici aduse, sunt curioasa daca poezia mea a placut sau nu, sunt interesata ce mai apare nou pe acest site pe care-l consider bun, altfel nu as fi aici. E un alt mediu literar autentic in care sunt prezenta ca sa ma verific. Am postat "Soapte" pentru ca am simtit ca pe undeva este ceva in neregula, deja Ialin m-a ajutat mult in acest sens si iti dau si tie dreptate in chestiunea cu zvonurile si ingerii. Dar comentariul tau, sa ma ierti, mi s-a parut un pic rautacios. Violeta
pentru textul : Șoapte decum e mai bine, să scrii ”frumos” sau nu? Și în definitiv care este definiția frumosului? Oricum, am înțeles unde bați și e posibil să ai dreptate.
Toate cele bune! Revenirea ta a însuflețit atmosfera pe site.
pentru textul : necro inc. decontributia...
pentru textul : ne-rugăciune deimaginea de final este copleşitoare, un tablou frumos conturat.
pentru textul : Mi-a zâmbit de(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
Înseamnă că această carte şi-a atins scopul.
pentru textul : Cum poţi fi (t)ratat ca scriitor* deE ok că ai renunțat la ele. Eu aș scoate și "aproape murisem".
pentru textul : memento dePrea lipiți de pământ, ceni, prea lipiți; nimic nou, cum spui, nici chiar trecerea noastră. Spiritul e "ca balonul"... cum bine zici într-un loc.
pentru textul : Ca ieri deMariana, e a doua oară când citesc această poezie superbă și, dacă după prima lectură am rămas cu un zâmbet și cu tăcerea, acum m-am întors să mulțumesc.
eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”. :)
pentru textul : Adoriana minus zece deerate: 1)isi propune si 2) unei anumite tendinte...cea a individualismului.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deCred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
pentru textul : Mercenar prin timp demie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
pentru textul : Ospăț deVă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi deOoo, dar ce panseu absolut necunoscut ne (răs)tălmăceşti tu aici... Ooo, dar ce frumos, deep şi inedit sună...
Hai, Boba, chiar ne apucăm să fragmentăm aforisme?! Până şi ca replică în vreo zece filme l-am auzit/ citit. Iar ideea, în ultimă instanţă, e prezentă în aproximativ toate cugetările despre moarte. Of cors, dedicaţia şi "sută la sută seiful" sunt de-o originalitate desăvârşită. Tulburătoare aş spune.
Fii serios!
pentru textul : 100% safe debine mai caragea, s-ar putea sa ai si tu dreptate. esti fericit acum?
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deprimele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
pentru textul : Cu ochii închiși deultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
mulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
pentru textul : mă strâng ghetele deam fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
I love the title
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deDin punctul meu de vedere, regula de a posta numai texte noi este fortata. Autorii suntem noi, tot noi. Autorii pot in schimb sa-si aleaga un site sau altul pentru a stoca textele proprii. De fapt, cei care produc texte nu pot sa faca: un text pt agonia / un text pentru hermeneia / etc. Pot in schimb sa renunte la unul si sa se mute la altul, pentru ca de cele mai multe ori un autor isi doreste baza de date completa. Nu stiu, sau poate nu inteleg eu tinta lui Hermeneia. Personal am inregistrat un singur text in limba engleza. Virgil, explica-mi te rog.
pentru textul : ultimele modificări pe site depe culmile disperarii?
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester dePagini