Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
Ela draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Emi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
paul, da, ai dreptate, n-a fost un razboi, ci un fel de executie publica. iar comparatia cu polemici de genul
Hasdeu-Maiorescu, Hasdeu-Dobrogeanu-Gherea nu-si are rostul. te rog sa nu te superi, stii ca apreciez scriitura ta. iar pe d-l Caragea nu-l cunosc si nici nu ma dau în vânt dupa genul de poezie pe care-l scrie.
nu cunosc nici dedesubturile atacurilor reciproce -la un moment dat-( vorba aceea "pamflet sa fie, dac-o cer interesele ..., dar sa-l stim si noi"!). chestia a fost în regula atâta timp cât s-a derulat doar între voi doi. când au aparut si ceilalti tragând din toate pozitiile si cu tot armamentul din dotare într-un om, bine înarmat si el, desigur, dar singur, chestia a început sa semene a "macel". eu cred ca vei lua parerea mea asa cum este, ca pe ceva subiectiv, dar cât se poate de pertinent. un gând (si mai) bun.
Probabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
de dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
o scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
nu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
Îmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
Buna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
Cer scuze autorului pentru aceasta interventie ce nu priveste in mod distinct poezia ci natura unor pareri exprimate aici de catre lectori... sustin ceea ce a scris Virgil mai devreme... nu cred ca e profitabil din punct de vedere literar sa ocupam spatiul destinat unor comentarii critice cu aspecte de genul "multumesc si tie, aritmosa" sau "idei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec". Francisc si Aranca sa speram ca modul acesta de raportare nu va caracterizeaza si astfel o sa puteti remedia cu usurinta inconvenientele cu pricina.
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens deFelicitari Adrian Munteanu! Fie ca sonetele sa coloreze locul si sufletele!
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ deEla draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
pentru textul : compendiu despre grădini deai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
pentru textul : ultima lună demiezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Emi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
pentru textul : al doilea psalm mondial depaul, da, ai dreptate, n-a fost un razboi, ci un fel de executie publica. iar comparatia cu polemici de genul
pentru textul : autumn music 2 deHasdeu-Maiorescu, Hasdeu-Dobrogeanu-Gherea nu-si are rostul. te rog sa nu te superi, stii ca apreciez scriitura ta. iar pe d-l Caragea nu-l cunosc si nici nu ma dau în vânt dupa genul de poezie pe care-l scrie.
nu cunosc nici dedesubturile atacurilor reciproce -la un moment dat-( vorba aceea "pamflet sa fie, dac-o cer interesele ..., dar sa-l stim si noi"!). chestia a fost în regula atâta timp cât s-a derulat doar între voi doi. când au aparut si ceilalti tragând din toate pozitiile si cu tot armamentul din dotare într-un om, bine înarmat si el, desigur, dar singur, chestia a început sa semene a "macel". eu cred ca vei lua parerea mea asa cum este, ca pe ceva subiectiv, dar cât se poate de pertinent. un gând (si mai) bun.
"seara aia"... "aerul ala"...piesa nice"..."enspe ori"...
ce limba bogata avem, nu-i asa? oh, man, kill my! :)
Paul, da-mi si mie de veste cand termini seria asta de poeme, sa reincep sa te citesc.
pentru textul : Martell XO deProbabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
pentru textul : Patru Mișcări NU NU deda, bine ca cineva a spus si ceva despre experiment. mea culpa, pe undeva. multumesc, alma
pentru textul : rosario deSache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
pentru textul : alo, mătușă? dede dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
pentru textul : două mâini deo scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
pentru textul : telegrama denu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
pentru textul : emanație deÎmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
pentru textul : poetul II deo să văd ce mai poate fi curăţat.
pentru textul : copilul demulţumesc pentru oprire.
...la "scrâjnetul"!
pentru textul : Nocturnă II deiasa la fel si cea care urmeaza. Multumesc
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deBuna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
pentru textul : o avarie neplanificată deLea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well deam incorporat majoritatea acestor întrebări și răspunsuri în pagina RIF a site-lui http://hermeneia.com/faq
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deNu există poezie prea scurtă.
pentru textul : verificări deUneori, cea mai bună poezie e punctul.
probabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deCer scuze autorului pentru aceasta interventie ce nu priveste in mod distinct poezia ci natura unor pareri exprimate aici de catre lectori... sustin ceea ce a scris Virgil mai devreme... nu cred ca e profitabil din punct de vedere literar sa ocupam spatiul destinat unor comentarii critice cu aspecte de genul "multumesc si tie, aritmosa" sau "idei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec". Francisc si Aranca sa speram ca modul acesta de raportare nu va caracterizeaza si astfel o sa puteti remedia cu usurinta inconvenientele cu pricina.
pentru textul : crucile desi apoi, dumnezeule mare, n o sa ramanem in posteritate ca niste vajnici aparatori ai sfantului regulament.... iar eu vreau sa raman. vă pup!
pentru textul : Paneraș cu ouă deMultumesc, Dihanio - nu ma speria.:)
pentru textul : Atât de mici dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii dedoar o mică nepotrivire de anotimpuri face ca textul sa aibe un mic sughiţ.
"întindea mâna şi mai culegea câte un ciorchine cu boabe albastre, mărunţele." aici e vară târzie sau toamnă.
"Da, prunul era mare, cu-aproape un cap mai înăltuţ ca ea. Şi înflorit nămeţi-nămeţi era." aici e primăvară.
vezi cum le împeci.
pentru textul : Mila Domnului depastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine de-- -- -- -- -- -- --
pentru textul : my Mary deerate astept si interes
pentru textul : Haiku dePagini