Poemul are tot ce îi trebuie, mirare și ironie, ideea și mesajul sunt clare, exprimarea simplă, fără echivoc, finalul întors din condei m-a făcut să zâmbesc. E greu să mai scrii ceva nou despre simboluri abuzate în poezie precum clepsidra. Cred că merită peniță, de aur.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
m-an gandit: "uite un text a carui miza aminteste de ce spunea alma, -largirea paletei tematice, -unde se revolta in stil mimetic, pentru ca poate nici revolta nu si mai are rostul, unde se descriu fapte, senzatii, unde se recapituleaza capitalul existential (sic!), lasand cititorul intr o lume intoarsa cu susul in jos,-normala de altfel, asa cum spunea Hobbes: suntem avortonii unei naturi oarbe" observ ca e trecut la jurnal, insa chiar si asa as renunta la expresii tip "așa o moarte ar trebui să ni se întîmple în fiecare zi" sau "nu nu nu nu sunt bogat". ar fi iesit un poem bun din asta ma supara, chiar imi vine sa ma iau de guler, pt ca nu inteleg subtitlul.
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
sinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
Andu, am apreciat comentariul tău și iată îți răspund . De data asta ai făcut o analiză pe text și cred că ai dreptate in privința comparației trup-harpă. Mă bucur că în sfârșit ți-a plăcut ceva (prima strofă) și te mai aștept. Recunoscător și fără ranchiună, Laurențiu
hm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
Sper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
Frumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
un text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Mulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
O Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Matei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imagini simple, stranse cu grija. poate prea stranse; se vede si amprenta lucratorului. fireste, nu e nimic nou aici. altfel, un exercitiu bun
pentru textul : ne lut deîmi cer scuze. poate am devenit prea exigent. din cauza crizei.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dePoemul are tot ce îi trebuie, mirare și ironie, ideea și mesajul sunt clare, exprimarea simplă, fără echivoc, finalul întors din condei m-a făcut să zâmbesc. E greu să mai scrii ceva nou despre simboluri abuzate în poezie precum clepsidra. Cred că merită peniță, de aur.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón dem-an gandit: "uite un text a carui miza aminteste de ce spunea alma, -largirea paletei tematice, -unde se revolta in stil mimetic, pentru ca poate nici revolta nu si mai are rostul, unde se descriu fapte, senzatii, unde se recapituleaza capitalul existential (sic!), lasand cititorul intr o lume intoarsa cu susul in jos,-normala de altfel, asa cum spunea Hobbes: suntem avortonii unei naturi oarbe" observ ca e trecut la jurnal, insa chiar si asa as renunta la expresii tip "așa o moarte ar trebui să ni se întîmple în fiecare zi" sau "nu nu nu nu sunt bogat". ar fi iesit un poem bun din asta ma supara, chiar imi vine sa ma iau de guler, pt ca nu inteleg subtitlul.
pentru textul : 225 demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii deChiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
pentru textul : Mica țigariadă desinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof denu ştiu de ce mereu am avut problemă cu înecul. se ţine de mine. probabil pentru că am fost vâslaş în tinereţe şi ne-am tot dat târcoale.
da, thank you.
pentru textul : simulacre deAlma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deAici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
pentru textul : La blanche porte deAndu, am apreciat comentariul tău și iată îți răspund . De data asta ai făcut o analiză pe text și cred că ai dreptate in privința comparației trup-harpă. Mă bucur că în sfârșit ți-a plăcut ceva (prima strofă) și te mai aștept. Recunoscător și fără ranchiună, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere dehm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
pentru textul : Gust de septembrie deSper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
"dansând pe o muzica unor instrumente de percuție neconvenționale"
e, fie pe o muzică a unor instrumente...
fie pe muzica unor instrumente.
apoi: toblou = tablou.
la apele atinse cu ciomagul, aş păstra originalul, spunând: la apele atinse cu toiagul. aş zice, de asemenea la:
"umbrele mișcătoare ale unor
nepenthes
se topesc într-o ploaie de lacrimi" - se desfac într-o ploaie de lacrimi.
poemul nu e slab!
pentru textul : tablou cu berze deaş fi adăugat un motiv pentru vărsarea paharelor de vin şi
pentru textul : luna în faze defăcută separarea de ideea precedentă.
Emil, ai sesizat bine şi mă bucur.
pentru textul : femeia care trăieşte între două drumuri deIoana, sint inadvertente pentru ca de fapt aici sint trei texte taiate si prelucrate. Spui surprinzator. Mereu durerea e surprinzatoare, nu?
pentru textul : no new messages in your inbox deFrumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deun text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deMă mai gândesc la clişeul din primele versuri. Mulţumesc de trecere şi semn.
Eugen
pentru textul : Blond-negru deCred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo deerata: "in mod deosebit, prima strofa mi se pare remarcabila"
pentru textul : Voci dete rugam sa editezi titlul si sa nu mai folosesti majuscule decit pentru prima litera a lui
pentru textul : ZBORUL deMulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
pentru textul : spring roll deO Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
M-am regasit in fiecare rand. Multumesc.
pentru textul : după douăzeci de ani deam uitat un semn de prețuire.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deTextul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Cele bune.
pentru textul : Aproapelui cu ură I deam zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Matei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deam fotografii, dar, regret, nu pun. motive personale.
pentru textul : dimineață la nice dePagini