mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
Roxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
dom'le, chestia cu „impalele grase” m-a dat gata. uite o zicere pe care nu am reușit să o găsesc eu. să mori de ciudă și nu alta. textul e frumos. ceva mai mult decît cerebralele cu care ne-ai obișnuit. și te și aventurezi la metafore și oniric (aproape feminin) cum nu prea ai obiceiul. dar e cu măsură. eu, nefiind mare critic, nu prea văd defecte. dar chiar dacă sînt sînt ca crestăturile pe coaja de mesteacăn. adică interesante. un text de care ne vom aminti cu plăcere.
cârdul acela de ierni, francisc, este un boschet, două boschete de obsesii. eu nu merg înapoi ca racul, pentru mine iernile sunt certe. tu mai ai, poate de aceea nu intelegi.
Sfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
multumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
Nu sunt de acord cu tine, mladitza. cred că afișezi o opinie neașteptată legată de estetică și profunzimea ei, dai dovadă, eufemistic spus, de prejudecată în domeniul literar-artistic. Gândește-te că există o estetică a grotescului, a urâtului, și îți amintesc ca exemplu, de versurile lui Tudor Arghezi: "”Pe tine cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare Să-ți crească măduva bogată și largă Umflată-n sofale, mutată pe targă Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul, Oriunde cu zgârciuri ghicești medulare, Să simți că te arde puțin fiecare Un ochiu să se strângă și să se sugrume Clipind de-amănuntul, întors către lume. Celălalt să-ți rămâie holbat și deschis Si rece împietrit ca-ntr-un vis” (Blesteme) De altfel, la Arghezi m-am gândit, citind acest sonet-blestem, căruia i s-ar potrivi ca motto: "“Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi .” În concluzie, risc să admir întreg apanajul invocat de autor, datorită imaginației debordante de care iată nu duce absolut deloc lipsă.
Leea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
... știi și tu Marina,ca să augmentez, personalizând ordinar ... perfecțiunea stă în ochii privitorului. Deci asta e și așa va fi , dragă privitoare:) după cum vorovește dl. Florin Piersic. [(eu am o chestie, citesc ce scriu cu voce tare... și sincer, nu mă deranjează aliterația aceasta, chiar și după 8 ani de muzică:) ]
Mulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
Profetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
Am recitit poemul care a luat primul la punctaj. Pe mine nu m-a impresionat, nu mai mult decat altele pe care le-am notat la fel, cu 9.30 si care aduc ceva nou in poezie, toate cam la fel de mult sau cam la fel de putin.
O nedumerire: sunt eu paranoica sau versurile:
"să nu mă strigi niciodată pe nume
niciodată femeie"
au mai fost scrise candva, intr-o alta forma, poate, de altcineva? Imi suna extrem de cunoscut, am un volum in biblioteca, cu titlul : "niciodata pe nume", iar "niciodata femeie" e dintr-un text al altcuiva. Cine a citit constant poezie nou publicata, in ultimul deceniu, stie despre cine vorbesc.
Cel care aduce ceva cu adevarat nou in literatura e textul notat de mine cu 10. Nu ca ar fi de 10 - are unele mici infantilisme spre final - dar pentru forta textului, i-am oferit sansa maxima.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
A.A.A.,
Unde aţi văzut dvs. că ar recomanda Academia (după mofturile ei?) să scriem "niciunul, nici altul"?! Dimpotrivă, Academia recomandă sa scriem chiar cum, din bun-simţ lingvistic, aţi spus în comentariu: "nici unul, nici altul", adică "nici Ion, nici Gheorghe". A se consulta, pentru toate situaţiile, DOOM2. A se avea în vedere şi relaţia morfologie-ortografie.
Cât despre faptul că în România se poate scrie, după bunul plac, cu î sau â în interiorul cuvintelor, asta arată ca suntem încă o ţară prost guvernată (inclusiv sub aspect ortografic).
Îl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
Mircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
Doamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
pentru textul : It is possible to die deCristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
pentru textul : Cartea cu imagini deRoxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
pentru textul : femeia cu umbre dedom'le, chestia cu „impalele grase” m-a dat gata. uite o zicere pe care nu am reușit să o găsesc eu. să mori de ciudă și nu alta. textul e frumos. ceva mai mult decît cerebralele cu care ne-ai obișnuit. și te și aventurezi la metafore și oniric (aproape feminin) cum nu prea ai obiceiul. dar e cu măsură. eu, nefiind mare critic, nu prea văd defecte. dar chiar dacă sînt sînt ca crestăturile pe coaja de mesteacăn. adică interesante. un text de care ne vom aminti cu plăcere.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare decârdul acela de ierni, francisc, este un boschet, două boschete de obsesii. eu nu merg înapoi ca racul, pentru mine iernile sunt certe. tu mai ai, poate de aceea nu intelegi.
pentru textul : obsesii deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deSfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
pentru textul : întoarceri descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul demultumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă deVirgil, te rog dacă se poate : în loc de "vestală" să pui "fecioară".
Mulţumesc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deNu sunt de acord cu tine, mladitza. cred că afișezi o opinie neașteptată legată de estetică și profunzimea ei, dai dovadă, eufemistic spus, de prejudecată în domeniul literar-artistic. Gândește-te că există o estetică a grotescului, a urâtului, și îți amintesc ca exemplu, de versurile lui Tudor Arghezi: "”Pe tine cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare Să-ți crească măduva bogată și largă Umflată-n sofale, mutată pe targă Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul, Oriunde cu zgârciuri ghicești medulare, Să simți că te arde puțin fiecare Un ochiu să se strângă și să se sugrume Clipind de-amănuntul, întors către lume. Celălalt să-ți rămâie holbat și deschis Si rece împietrit ca-ntr-un vis” (Blesteme) De altfel, la Arghezi m-am gândit, citind acest sonet-blestem, căruia i s-ar potrivi ca motto: "“Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi .” În concluzie, risc să admir întreg apanajul invocat de autor, datorită imaginației debordante de care iată nu duce absolut deloc lipsă.
pentru textul : Sonetul 129 deLeea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
pentru textul : rupestră/ rupestrian de... știi și tu Marina,ca să augmentez, personalizând ordinar ... perfecțiunea stă în ochii privitorului. Deci asta e și așa va fi , dragă privitoare:) după cum vorovește dl. Florin Piersic. [(eu am o chestie, citesc ce scriu cu voce tare... și sincer, nu mă deranjează aliterația aceasta, chiar și după 8 ani de muzică:) ]
pentru textul : Într-o Iarnă deMulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.
pentru textul : Ancestrale ierni depoezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
ulma e un sat vecin
pentru textul : Cântec pentru Ulma deProfetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deAndu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.
pentru textul : ... și au numit-o carte demulta tristete si nici un titlu. vezi poate rezolvi totusi cu ultima parte
pentru textul : Utopie dee frumos poemul, îl simt mai aproape de mine, încântă auzul.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deia te uita, scriu tanka fara sa stiu. :)
pentru textul : priveşte-ne desuna frumos in engleza...
1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm recitit poemul care a luat primul la punctaj. Pe mine nu m-a impresionat, nu mai mult decat altele pe care le-am notat la fel, cu 9.30 si care aduc ceva nou in poezie, toate cam la fel de mult sau cam la fel de putin.
O nedumerire: sunt eu paranoica sau versurile:
"să nu mă strigi niciodată pe nume
niciodată femeie"
au mai fost scrise candva, intr-o alta forma, poate, de altcineva? Imi suna extrem de cunoscut, am un volum in biblioteca, cu titlul : "niciodata pe nume", iar "niciodata femeie" e dintr-un text al altcuiva. Cine a citit constant poezie nou publicata, in ultimul deceniu, stie despre cine vorbesc.
Cel care aduce ceva cu adevarat nou in literatura e textul notat de mine cu 10. Nu ca ar fi de 10 - are unele mici infantilisme spre final - dar pentru forta textului, i-am oferit sansa maxima.
Felicitari tuturor!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deIdeea lui Yester mi se pare interesanta. ce a urmat (Petre Mocanu) o confirma.
pentru textul : Text neterminat deHaha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
pentru textul : Meditație deA.A.A.,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deUnde aţi văzut dvs. că ar recomanda Academia (după mofturile ei?) să scriem "niciunul, nici altul"?! Dimpotrivă, Academia recomandă sa scriem chiar cum, din bun-simţ lingvistic, aţi spus în comentariu: "nici unul, nici altul", adică "nici Ion, nici Gheorghe". A se consulta, pentru toate situaţiile, DOOM2. A se avea în vedere şi relaţia morfologie-ortografie.
Cât despre faptul că în România se poate scrie, după bunul plac, cu î sau â în interiorul cuvintelor, asta arată ca suntem încă o ţară prost guvernată (inclusiv sub aspect ortografic).
Îl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
pentru textul : Cub rubick de,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
Mircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
pentru textul : Stare deDoamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dePagini