felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
când, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Da, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
un poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
după ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
Sunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
într-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
Mulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
in rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
efort poetic... însă merită scuturat de detalii inutile, poezia nu e o gazetă de perete
pentru textul : Filozofie mecanicistă(povestea omului vierme) dete mai citesc
tot astfel, sfaturi unui pic de ploaie, ar elimina poticneala creată de pic mic.
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie deUn poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
pentru textul : old times decând, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Da, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
pentru textul : copilărie de"în fiecare duminică
dumnezeu scapă din cer
un mănunchi de oameni
şi îmi strigă să-i aleg
să-i curăţ de pământ
să-i aleg de cuvinte"
apoi ratezi poemul. e bun și titlul.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? deUnora știu că le place acest tip de poezie. Dar fără "diferența de potențial" aia, că sună urât. Pe la mijloc e chiar binișor scrisă.
pentru textul : Pandora deRegret înțelesurile tâmpite pe care le poate comporta ultimul meu comentariu.
pentru textul : mi-e frică să dorm deești un copil și aiurezi!
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deda, un text placut. mi se pare oarecum atificial acel "forma" in versul 2. as fi spus poate "în dreapta paiul dădea spic în stânga abia înfrăţea"
pentru textul : așadar este mâine deCami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo deun poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
pentru textul : Disconnected deUn poem Jung - ian, care suspendă cititorul la altitudinea alfa. Interesante scrierile tale cymatoforme.
pentru textul : oval dedupă ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
mulțumesc Almei pentru deschiderea ferestrei.
pentru textul : Irina deSunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
Uitaţi şi un link:
http://www.imdb.com/title/tt0443496/
La recitire!
pentru textul : Iulian are ochi de melc deMersi și bravos Matei, așa te vreau! No bulshit
pentru textul : mama la toate țările deTextul in sine mi se pare un stereotip, prin ideea lui, prin expresie. Nu mi se pare ca spune ceva cu adevarat.
pentru textul : iarna deTe-am rugat să fii rațională și să-ți ceri scuze, nu-mi mai răstălmăci cuvintele. Dacă nu-ți ceri scuze, părăsesc Hermeneia. Definitiv.
pentru textul : e bună tipa desi pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deîntr-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
pentru textul : yerba maté X I V demi se pare că ai vrut să impresionezi cu acest oximoron, dar cred că ai căzut în banalitate. părere personală. sine ira:)
pentru textul : Colorado de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deSi inca ma-ntreb "ce vrea sa spuna poetul prin asta?"
pentru textul : o zi simplă desă înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
pentru textul : Femeia Cratiță deOK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deun alt text de pe vremea cînd mai comiteam chestii din astea: http://hermeneia.com/content/consuelo_si_medea
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare deMulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
pentru textul : Richard deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
pentru textul : pulverizare dein rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
Pagini