A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
Din text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
Atunci când se vorbeşte despre Eminescu, poziţionarea în extreme (a venera vs a detracta) este un gest uşor de comis. Pentru că, trebuie să recunoaştem, în faţa unui fenomen de mare anvergură, omul tinde să fie radical. Cu atât mai mult semidoctul, cu observaţia că el, semidoctul, devine şi radical, şi înţelept, şi păun. Un dialog, fie el şi polemic, purtat pe aceste coordonate, faţă în faţă, la tv, în cărţi ori prin orice alte bucle temporal-spaţiale de tip domino, nu o să fie niciodată fertil, decât în jos, spre rădăcini bolnăvicioase. De aici şi situaţiile pe care le-aţi prezentat mai sus. Pentru că:
...mă întreb, care este motivul pentru care Eminescu este urât (în cel mai pur sens) de majoritatea liceenilor? Să fie oare faptul că profesorul, extaziat peste măsură şi pătruns sui generis de poet, convins că el este singura fiinţă respirabilă care l-a înţeles, se apucă să transforme o poezie simplă de dragoste într-o matrice metafizică? Să fie oare imaginea eminesciană grotesc deformată de profesorul X, după chipul şi (ne)asemănarea-i, imagine după care elevii sunt notaţi la teză? Să fie oare reperele de interpretare absolut halucinante cu care elevii sunt şcoliţi până la loc comanda? Cum se poate ca un elev să fie lăsat corigent pentru că a susţinut că în "Lacul" este vorba despre un el care suspină şi suferă după o ea, aşteptând-o pe malul apei, să-i răsară dintre trestii şi să-i cadă (lin) pe piept, ci nu despre alegoria monadei lui Leibniz, aşa cum a auzit el dintr-un delir al profesorului pătimaş...?
În cele mai multe săli de curs, lui Eminescu i-au fost puse coarne si colţi, iar în apropierea tezelor/ examenelor de orice tip, apar şi picăturile de sânge. Eminescu n-a fost (ori a fost prea rar) prezent în textele din foaia de examen. În schimb, au fost translatorii lirici, singurii în stare să îndrepte exhaustiv şi coerent limba poetului. Ce mai contează că au îndreptat-o cu rigla în dreapta şi catalogul în stânga...? Astfel, nu mai miră pe nimeni că Eminescu este urât fără să fie citit, darămite cunoscut.
Fireşte, la diferite ocazii, poetului i se scot coarnele, colţii... şi i se tuflesc coroane de luceferi. El redevine nemurirea spiritului românesc, este citat (ce mai contează că e scos din context, trunchiat, remixat...), cântat, gâdilat, pupat şi violat. Şi gata votul, serbarea, ratingul... Să vină fursecul, măslina şi călduroasele strângeri de copite, în timp ce bustul poetului este băgat înapoi în cămara din spatele toaletei, pentru a se păstra la fel de genial şi in anul viitor.
O parte a clasei intelectuale de atunci şi acum a încercat să-l strângă în pumn pe poet. Ba chiar au crezut/ cred că le-a încăput pe mână. Ca în orice demers politic, mai întâi s-a confiscat limbajul, apoi s-a pus cep pe sensuri şi motive şi s-au iscălit certificatele de eminescologie. Şi ca balul să fie bal până la capăt, au apărut şi arheologii, care au început să sape în omul Eminescu, precum hienele în carcasa de bivol. Aceste două direcţii s-au contopit, au născut şi au aşezat, în timp, strat peste strat peste strat, astfel apărând mitul Eminescu, mit care, aşa cum spunea cineva, a înghiţit creatorul.
Dar Eminescu cel adevărat încă există. Există în textele sale. El, dacă e nevoie, se apără singur. Nu trebuie decât să fie citit. Şi, eventual, într-o nesperată răscoală a conştiinţei, redat întocmai.
fiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
aceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
sau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
Splendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
am citit. si m-am oprit. am si eu probleme cu imaginatia dar nu chiar asa. sau cine mai stie. e un text ”incomod”. sau poate l-am citit eu la o oră incomodă. foarte multa ispita a dedublarii. si am promis ca de acum nu ma mai gindesc la nimic cind merg cu metroul. sau ma uit la afise.
E un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
Bun venit!
parerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err: sieţi
pentru textul : poem deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata dedraga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz de"sequaoia" - cuvintul nu exista in limba romana si nici in engleza. este inventat? daca e gresit insa, te rog corecteaza
pentru textul : sequoia deObservaţiile tale sunt bune, îţi multumesc pentru aprecierea şi înţelegerea deplină a textului.
pentru textul : Cu fiecare cuvânt deSă auzim numai de bine în noul an,
Silvius
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
pentru textul : schiță deam gustat din plin această parodie, o replică mai bună nici că se putea:)
pentru textul : autumn sîc delas un semn de apreciere.
sper sa nu pleci de tot. nu suport biletele in usa...
pentru textul : Bilet în ușă deDin text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
pentru textul : Fabrica de bolduri deAtunci când se vorbeşte despre Eminescu, poziţionarea în extreme (a venera vs a detracta) este un gest uşor de comis. Pentru că, trebuie să recunoaştem, în faţa unui fenomen de mare anvergură, omul tinde să fie radical. Cu atât mai mult semidoctul, cu observaţia că el, semidoctul, devine şi radical, şi înţelept, şi păun. Un dialog, fie el şi polemic, purtat pe aceste coordonate, faţă în faţă, la tv, în cărţi ori prin orice alte bucle temporal-spaţiale de tip domino, nu o să fie niciodată fertil, decât în jos, spre rădăcini bolnăvicioase. De aici şi situaţiile pe care le-aţi prezentat mai sus. Pentru că:
...mă întreb, care este motivul pentru care Eminescu este urât (în cel mai pur sens) de majoritatea liceenilor? Să fie oare faptul că profesorul, extaziat peste măsură şi pătruns sui generis de poet, convins că el este singura fiinţă respirabilă care l-a înţeles, se apucă să transforme o poezie simplă de dragoste într-o matrice metafizică? Să fie oare imaginea eminesciană grotesc deformată de profesorul X, după chipul şi (ne)asemănarea-i, imagine după care elevii sunt notaţi la teză? Să fie oare reperele de interpretare absolut halucinante cu care elevii sunt şcoliţi până la loc comanda? Cum se poate ca un elev să fie lăsat corigent pentru că a susţinut că în "Lacul" este vorba despre un el care suspină şi suferă după o ea, aşteptând-o pe malul apei, să-i răsară dintre trestii şi să-i cadă (lin) pe piept, ci nu despre alegoria monadei lui Leibniz, aşa cum a auzit el dintr-un delir al profesorului pătimaş...?
În cele mai multe săli de curs, lui Eminescu i-au fost puse coarne si colţi, iar în apropierea tezelor/ examenelor de orice tip, apar şi picăturile de sânge. Eminescu n-a fost (ori a fost prea rar) prezent în textele din foaia de examen. În schimb, au fost translatorii lirici, singurii în stare să îndrepte exhaustiv şi coerent limba poetului. Ce mai contează că au îndreptat-o cu rigla în dreapta şi catalogul în stânga...? Astfel, nu mai miră pe nimeni că Eminescu este urât fără să fie citit, darămite cunoscut.
Fireşte, la diferite ocazii, poetului i se scot coarnele, colţii... şi i se tuflesc coroane de luceferi. El redevine nemurirea spiritului românesc, este citat (ce mai contează că e scos din context, trunchiat, remixat...), cântat, gâdilat, pupat şi violat. Şi gata votul, serbarea, ratingul... Să vină fursecul, măslina şi călduroasele strângeri de copite, în timp ce bustul poetului este băgat înapoi în cămara din spatele toaletei, pentru a se păstra la fel de genial şi in anul viitor.
O parte a clasei intelectuale de atunci şi acum a încercat să-l strângă în pumn pe poet. Ba chiar au crezut/ cred că le-a încăput pe mână. Ca în orice demers politic, mai întâi s-a confiscat limbajul, apoi s-a pus cep pe sensuri şi motive şi s-au iscălit certificatele de eminescologie. Şi ca balul să fie bal până la capăt, au apărut şi arheologii, care au început să sape în omul Eminescu, precum hienele în carcasa de bivol. Aceste două direcţii s-au contopit, au născut şi au aşezat, în timp, strat peste strat peste strat, astfel apărând mitul Eminescu, mit care, aşa cum spunea cineva, a înghiţit creatorul.
Dar Eminescu cel adevărat încă există. Există în textele sale. El, dacă e nevoie, se apără singur. Nu trebuie decât să fie citit. Şi, eventual, într-o nesperată răscoală a conştiinţei, redat întocmai.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia de:))) „să scape de zădadă cu o lopată”???
nici eu nu știam de odiseea premierului nostru...
n-are nimeni o replică, tot prin epigramă, la catrenul ăsta? :)
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoh...m-am incurcat in italice! in fine, sper ca vei reusi sa ma urmaresti.
pentru textul : Invizibil dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb defiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
pentru textul : downloadez poezii deCred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.
pentru textul : crucile deaceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
pentru textul : hastinapura dreams deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli dezilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea desau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
pentru textul : numai umbra deSplendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deam citit. si m-am oprit. am si eu probleme cu imaginatia dar nu chiar asa. sau cine mai stie. e un text ”incomod”. sau poate l-am citit eu la o oră incomodă. foarte multa ispita a dedublarii. si am promis ca de acum nu ma mai gindesc la nimic cind merg cu metroul. sau ma uit la afise.
pentru textul : Tunel de liniște dea doua corectura: in loc de "Multmbilara-ți voșcă " se va citi "Multembilara-ți voșcă" scuze pt. atatea corecturi G.M.
pentru textul : shi bin a plec deE un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
pentru textul : trembling deBun venit!
Mi-a placut mult poezia ta. E tanka descatusata de nedreapta forma fixa 7-5-7-7-7 silabe. Si uite de ce:
pasărea tangentă cerului de marmură
îmi cade în palmă în staţia lui 41
umbra ta rămasă acasă
alăptând copilul nostru
neconceput
(20 de cuvinte)
the bird
tangent to the marble sky
slumps in my hand in bus stop 41
your shadow left at home
nursing our unconceived child
(25 words)
41 reprezinta ceva? varsta? e numar arbitrar?
pentru textul : Recuperarea Realului deparerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
pentru textul : după douăzeci de ani de...Adrian, mă copleșește charientismul tău:). Te așteptăm pe la noi prin urbe când poți. De drag, paul
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester denu înțeleg ce vrei să spui. sau poate nu am exprimat ideea foarte clar. probabil că poate să depindă. sunt curioasă de ce.
pentru textul : celui drag deAm modficat titlul, multumesc!
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deBatori, Comentariul tău dovedește cu prisosință că ai privit imaginea cu toată seriozitatea. Mulțumesc pentru răstălmăcire și îndemn.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deeu, care citesc, sunt vacă.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dePagini