Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
Am vazut sticla ascunsa-n gard.
Cred ca mai mergeau ceva simboluri: vulturul, leul, taurul, soare , luna...Pe acel potir ar fi stat bine simbolul acela cu spiritul femeii: o ea care are la picioare luna si deasupra capului soarele...Zic si eu. Putea sa fie si o trimitere la astrologie...
Mi-a placut! Cred ca ati muncit ceva.
A, sa nu uit: lipseste o pecete.
Da, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
De ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
cezar, dacă tu confunzi hermeneia cu altceva îmi pare rău. probabil că nu ar fi rău să recitești (sau să citești dacă nu ai făcut-o pînă acum) regulamentul (așa cum e, neactualizat încă) sau prin textele din categoria info ca să îți formezi eventual o idee despre ce este vorba cu hermeneia asta. deocamdată acest text este probabil o rugăciune interesantă sau semnificativă pentru tine dar din păcate nu are nici în clin, nici în mînecă cu poezia. de aceea sînt nevoit să îl trimit în „șantier”. bănuiesc că știi despre ce este vorba și care este rostul acestui proces.
Felicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
Un poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
Sunt trei domenii din care, oricâtă cerneală şi decibeli ar curge, la nivel polemic, nu va ieşi nimic productiv: politica, religia şi încă unul pe care-l ţin secret :).
În ceea ce priveşte religia, via literatură, via lirism, de-a lungu' vremii şi de-a latu' spaţiului, am întâlnit destui nenei înarmaţi cu biblia la brâu şi cu aristotel la brăcinar. E vorba de tipul de nenel care consideră că vârsta înseamnă, musai, respect şi că experienţa este egală cu cunoaşterea intrinsecă; că biblia înseamnă adevărul suprem, fără să fi auzit, probabil, în viaţă de faptul că limbajul este primul instrument critic al oricărui domeniu de activitate, inclusiv al său (paradigma cotiturii lingvistice); că credinţa se zbiară, se măsoară, se impune, se foloseşte ca cip al adevărurilor speculative; că credinţa lui este "mai veritabilă" şi mai puternică decât a altuia; că credinţa se deschide într-un mod absolut pentru el; că dacă te abaţi pe-o cale religioasă epistemologică, te iau dracii pentru două vecii, la cazane; că, în fine, ei nu au podoabă capilară, ei au coroană de măslini, făcută cărare pe mijloc.
Acestor nenei de impresii uşoare le-aş spune că a spăla biblia în mii de scuipaţi închipuiţi e un hobby care, atunci când devine reflex, aduce cu sine numai posibilitatea de-a manipula minţi mai naive decât plastilina. Înclusiv pe-ale lor. Atât. A tălmăci la un nivel genereal acceptat orice scriere religioasă, e un efort care s-a dovedit în van secole de-a rândul; dar a face acelaşi lucru pornind de la nişte versuri, care nici măcar nu aparţin exegetului de gogoşari scriptici, ei, ăsta e sublimul prostiei.
Ceea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.
Tot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
Emilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
Poți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
nu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
nu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
Bonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
incepe poem si se sfarseste banc. tipic anduzian. fa ceva sa sfarseasca poezie. exact ultimele doua versuri rastoarna textul precum o fantana de creioane.
sper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
suna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
pentru textul : Între cer şi Vale deAm vazut sticla ascunsa-n gard.
pentru textul : cromatic ps deCred ca mai mergeau ceva simboluri: vulturul, leul, taurul, soare , luna...Pe acel potir ar fi stat bine simbolul acela cu spiritul femeii: o ea care are la picioare luna si deasupra capului soarele...Zic si eu. Putea sa fie si o trimitere la astrologie...
Mi-a placut! Cred ca ati muncit ceva.
A, sa nu uit: lipseste o pecete.
Da, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
pentru textul : ghimpi de cactus deDe ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
cezar, dacă tu confunzi hermeneia cu altceva îmi pare rău. probabil că nu ar fi rău să recitești (sau să citești dacă nu ai făcut-o pînă acum) regulamentul (așa cum e, neactualizat încă) sau prin textele din categoria info ca să îți formezi eventual o idee despre ce este vorba cu hermeneia asta. deocamdată acest text este probabil o rugăciune interesantă sau semnificativă pentru tine dar din păcate nu are nici în clin, nici în mînecă cu poezia. de aceea sînt nevoit să îl trimit în „șantier”. bănuiesc că știi despre ce este vorba și care este rostul acestui proces.
și apropos, nu se scrie Gura Humorului?
pentru textul : Rugă deFelicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deUn poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
pentru textul : spasm deemiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
pentru textul : hurricane plane deSunt trei domenii din care, oricâtă cerneală şi decibeli ar curge, la nivel polemic, nu va ieşi nimic productiv: politica, religia şi încă unul pe care-l ţin secret :).
În ceea ce priveşte religia, via literatură, via lirism, de-a lungu' vremii şi de-a latu' spaţiului, am întâlnit destui nenei înarmaţi cu biblia la brâu şi cu aristotel la brăcinar. E vorba de tipul de nenel care consideră că vârsta înseamnă, musai, respect şi că experienţa este egală cu cunoaşterea intrinsecă; că biblia înseamnă adevărul suprem, fără să fi auzit, probabil, în viaţă de faptul că limbajul este primul instrument critic al oricărui domeniu de activitate, inclusiv al său (paradigma cotiturii lingvistice); că credinţa se zbiară, se măsoară, se impune, se foloseşte ca cip al adevărurilor speculative; că credinţa lui este "mai veritabilă" şi mai puternică decât a altuia; că credinţa se deschide într-un mod absolut pentru el; că dacă te abaţi pe-o cale religioasă epistemologică, te iau dracii pentru două vecii, la cazane; că, în fine, ei nu au podoabă capilară, ei au coroană de măslini, făcută cărare pe mijloc.
Acestor nenei de impresii uşoare le-aş spune că a spăla biblia în mii de scuipaţi închipuiţi e un hobby care, atunci când devine reflex, aduce cu sine numai posibilitatea de-a manipula minţi mai naive decât plastilina. Înclusiv pe-ale lor. Atât. A tălmăci la un nivel genereal acceptat orice scriere religioasă, e un efort care s-a dovedit în van secole de-a rândul; dar a face acelaşi lucru pornind de la nişte versuri, care nici măcar nu aparţin exegetului de gogoşari scriptici, ei, ăsta e sublimul prostiei.
pentru textul : psalm dede ce autorul ăsta trebuie să ne spună mereu despre erecţiile şi ejaculările lui?
pentru textul : metastaze deCeea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.
s.b.
pentru textul : me and mr. you deTot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
pentru textul : crucile deun poem scris la foc târziu. noaptea, când predomionă sentimentele. nu o să îți justific ceea ce am spus, pentru că simt la fel.
pentru textul : tu trează nămeți deEmilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui dePoți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră denu știu de ce, dar nu are importanță. important e că exiști. relegatul de la tomis. mulțumiri.
pentru textul : dezmierdare deinteresantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
pentru textul : Harul Ancuţei deMulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deCristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis denu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
pentru textul : ranfluare denu stiu ce-a spus maica-ta, dar e dor...:)
pentru textul : portret pe un geam îngheţat detext scris cu mâna legată de inimă. mulțam.
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii denu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deeu iti doresc sa fii fericita Younger Sister si ca toate dorintele tale sa se implineasca de Craciun! Sarbatori fericite si La multi ani!
pentru textul : The State of Hermeneia dede faţă, de aici... vezi tu... iertare:)
pentru textul : jurnal de bord decu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva
pentru textul : psalm deBonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
pentru textul : Contre-jour deincepe poem si se sfarseste banc. tipic anduzian. fa ceva sa sfarseasca poezie. exact ultimele doua versuri rastoarna textul precum o fantana de creioane.
pentru textul : nu scriu poezie desper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
pentru textul : experiment desuna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
pentru textul : pa-ul domnului Pa dePagini