eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
bobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
Foarte bun text, se simte evolutia in scris. Ars poetica si imagini puternice aproape la fiecare vers. Imaginea fantanilor care ies cu plinul face toti banii. Dupa parerea mea, este de departe cel mai reusit text pe care l-am citit pe Hermeneia in ultimele luni. Sintagma suspendat in aer este destul de folosita, ar merge la fel de usor si oras plutitor.
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
Minunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
Câteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
Trebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
Cristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
interesant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
ok.ma vad nevoita sa repet comentariul...:) Sintagma "predictibilitatea incomprehensibilitatii" are mai degraba valente ironice...Ma insel, Lucian? "Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă." strofa trebuie abordata unitar. incep sa ma familiarizez, incet-incet, cu ludicul textelor tale.
hai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
tu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
Mă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
incipitul poemului mă trimite la 'ea stă plictisită și foarte frumoasă' marca nichita
... ce să mai zic de locuințele lacustre?
'stâncile sălbatice tatuate sub piele' ?? sau parașutele invizibile desenate pe cord?
pe final 'mirul unei înțelegeri superioare, unei iertări'... pică pară mălăiață.
Poemul nu e altceva decât m-a obișnuit de atâția ani autoarea aceasta incapabilă de sugestie.
O soprană care strigă cât o țin bojocii cuvintele prin texte confundând poezia cu aria calomniei.
Zic și eu deși știu că e degeaba, m-am lămurit.
Andu
Adriana, am inteles intreg contextul celor trei versuri, de altfel foarte expresive: "când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine" dar ma nedumereste de ce neaparat buza "de lup" eu asta intrebam... ma deruteaza, de ce nu "de urs" sau "de tigru" sau de ce nu simplu "buza"? Ti-am explicat si in comm-ul anterior, exista particularitati ale lupului, de pilda gura, sau strigatul, dar buzele nu se numara printre acestea. Andu
ai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
Virgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
Ai scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
Cristina, Viorel,
mulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
nu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
pentru textul : Electra debobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
pentru textul : îl iubesc pe grigore deCu cea mai mare plăcere L.I.M.
pentru textul : geometria sentimentelor (Liviu-Ioan Mureșan) deSă ne citim cu bine!
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deFoarte bun text, se simte evolutia in scris. Ars poetica si imagini puternice aproape la fiecare vers. Imaginea fantanilor care ies cu plinul face toti banii. Dupa parerea mea, este de departe cel mai reusit text pe care l-am citit pe Hermeneia in ultimele luni. Sintagma suspendat in aer este destul de folosita, ar merge la fel de usor si oras plutitor.
pentru textul : cerşetori de stele debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
îți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
pentru textul : nuculița de... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul deMinunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? deCâteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
Trebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deCristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
Virgil, după caraghioslâcul de mai sus, sub un psalm, m-am simțit la fel de amar ca Adrian...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deinteresant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu de"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul decuvântul mustește a vorbă scriem poeme suntem huliți cu drag sa nu fi fost acestea, te felicitam. si titlul ar merge modificat
pentru textul : Odinioară aproape deok.ma vad nevoita sa repet comentariul...:) Sintagma "predictibilitatea incomprehensibilitatii" are mai degraba valente ironice...Ma insel, Lucian? "Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă." strofa trebuie abordata unitar. incep sa ma familiarizez, incet-incet, cu ludicul textelor tale.
pentru textul : Pui cu patru picioare dehai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri detu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
Mă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deincipitul poemului mă trimite la 'ea stă plictisită și foarte frumoasă' marca nichita
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, de... ce să mai zic de locuințele lacustre?
'stâncile sălbatice tatuate sub piele' ?? sau parașutele invizibile desenate pe cord?
pe final 'mirul unei înțelegeri superioare, unei iertări'... pică pară mălăiață.
Poemul nu e altceva decât m-a obișnuit de atâția ani autoarea aceasta incapabilă de sugestie.
O soprană care strigă cât o țin bojocii cuvintele prin texte confundând poezia cu aria calomniei.
Zic și eu deși știu că e degeaba, m-am lămurit.
Andu
Adriana, am inteles intreg contextul celor trei versuri, de altfel foarte expresive: "când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine" dar ma nedumereste de ce neaparat buza "de lup" eu asta intrebam... ma deruteaza, de ce nu "de urs" sau "de tigru" sau de ce nu simplu "buza"? Ti-am explicat si in comm-ul anterior, exista particularitati ale lupului, de pilda gura, sau strigatul, dar buzele nu se numara printre acestea. Andu
pentru textul : (meta)morfoze deai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deeu as schimba cu "într-un colț obscur", si ar ramine 5 silabe articolul hotarit suna aiurea acolo
pentru textul : Colțul obscur deVirgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
pentru textul : patul în formă de gondolă deAi scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție
Mulţumesc pentru trecere. Ai dreptate cu finalul. Dar cum nimic nu este bătut în cuie, încă mai poate fi îmbunătăţit.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare deCristina, Viorel,
pentru textul : coperte de cărţi demulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
și probabil și cuvîntul „perceptele” care se scrie corect „preceptele” în limba română
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea denu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
pentru textul : moebius love for angels dePagini