Desi regasesc aici destul de multe tipare hai sa le numesc "clasice", un sf asimov si un "negru de harms" (preferatul meu) totusi acesta este un text, o constructie literara. Repet (si Oana, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau) nu este aproape nimic original in acest text dar el reprezinta un progres evident fata de ce mi-ai oferit pana acum pe hermeneia (mai ales ca mesaj) Povestirea curge bine si are o "aura" poetica. Mai astept texte asa, mai "texte" :-) de la tine si imi arat aprecierea cu o penita. Felicitari, Andu
aveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
nu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
Dincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
Cât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
dacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
Alma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
de a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
Mulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
Fain poem, fără discuție intelectualist, cam la fel cu tot ce scrie această autoare pe care eu o văd ca având un mare potențial. Mărturisesc, poemele acestea nu sunt favoritele mele, dar nu pot să nu le remarc valoarea. La fel ca și la Emilian Pal. Sunt mai mulți autori în această grupă hai să o numesc valorică, ei parcă se iau unii după alții când scriu, parcă sunt unul singur. Dar ce iese este valoros. Nu e original, dar e valoros. Un fel de generație Ioana Negoescu and such... plăcut condei.
Poemul e reușit mi-a plăcut să-l citesc de două trei ori, aș renunța la precizarea aceea de pe final 'în două' care nu spune nimic mai mult decât 'retezată' și aș da o peniță ipotetică.
Marga
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
Părere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu, e iubita mea de la capatul pamantului...
pentru textul : Neclar viziune delogic! ultima strofă, în cazul ăsta, e fructul/rostul poeziei. celelalte sunt drumul până la el:)
pentru textul : cuvinte de jurnal deDesi regasesc aici destul de multe tipare hai sa le numesc "clasice", un sf asimov si un "negru de harms" (preferatul meu) totusi acesta este un text, o constructie literara. Repet (si Oana, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau) nu este aproape nimic original in acest text dar el reprezinta un progres evident fata de ce mi-ai oferit pana acum pe hermeneia (mai ales ca mesaj) Povestirea curge bine si are o "aura" poetica. Mai astept texte asa, mai "texte" :-) de la tine si imi arat aprecierea cu o penita. Felicitari, Andu
pentru textul : Despre Petru deObserv ca este un poem care stirneste ecouri..asta ma bucura :p.
Emancipare Marga? Nu stiu ce e aia: traiesc intr-o societate unde regula 'dog eat dog' este respectata cu sfintenie de cind Magna Carta!
Lea - ma bucur de cunostinta. "I'm a winner, I'm a sinner, do you want my autograph?":p
Multumiri, multumiri!
pentru textul : Planeta maimuțelor deaveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
pentru textul : scrisori imaginare denu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deDa,
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deprobabil că ai putea să scrii și bine. sînt unele imagini în text care trădează talent dar textul ca întreg nu mi se pare reușit ci doar teribilistic
pentru textul : Sarcofagul miresei deDincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deCât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
dacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare deTitlu : hierofantul din Woodstock
Subtitlu : Lucy in the sky with diamonds
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deEscher e preferatul meu. xilogravurile si litografiile lui au fost si sint superbe.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deAlma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile dede a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
numai bine şi ţie!
pentru textul : emindoină demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara de'bloody man are like bloody buses':)
pentru textul : The 102nd humorous poem deiata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
pentru textul : abjectivalia deMulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
pentru textul : ocean soul deFain poem, fără discuție intelectualist, cam la fel cu tot ce scrie această autoare pe care eu o văd ca având un mare potențial. Mărturisesc, poemele acestea nu sunt favoritele mele, dar nu pot să nu le remarc valoarea. La fel ca și la Emilian Pal. Sunt mai mulți autori în această grupă hai să o numesc valorică, ei parcă se iau unii după alții când scriu, parcă sunt unul singur. Dar ce iese este valoros. Nu e original, dar e valoros. Un fel de generație Ioana Negoescu and such... plăcut condei.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede dePoemul e reușit mi-a plăcut să-l citesc de două trei ori, aș renunța la precizarea aceea de pe final 'în două' care nu spune nimic mai mult decât 'retezată' și aș da o peniță ipotetică.
Marga
Violeta, Adriana, mulțumesc pentru comentarii. Vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Păpușile plâng depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
sensibil și frumos. touching e puțin spus.
versurile acestea sunt cu imagine puternică:
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un vaier
nici un oftat nu mişcă vântul
doar clopotele astea înfiorate
îmi agaţă de trup
sunt de acord cu Adriana. a pus un cuvânt plin "vaier" și a tăiat versul ultim pentru a da putere imaginii agățării...
și mă repet, Nuța: mi-a ajuns drag să te citesc acum în nou an.
pentru textul : dând bice nimicului de"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
pentru textul : Friedrich deCred că textul are prea multe motive şi expresii comune:
"lună - măr/ mă strecor printre rânduri/ vocea ca o amintire/ iarba nu a mai crescut/ a semăna cuvinte".
Unitatea doi este faină, deşi aici "tot ce iau de la tine mă împart cu vântul" mi-e greu să pricep concret ce şi cum.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă dePărere: poezia se susține fără poză și nu pare în acord cu ea, ca mesaj. Poza - bine realizată de altfel, evident șochează. Firește, este artă fotografică aici, nu asta se contestă. Eu aș fi ales o foto care să fie în acord cu "fluturele rar", deși aici în foto cartea este fluturele. Iar "felinarul" - trimite la profanul, sexualul brut, ce rămâne în așteptare, în suspensie. Felinarul are însă și alt sens dacă păstrăm doar lumina.În fotografie privirea cade mai mult pe grotesc decât pe sublim. Poate de aceea contrastează cu imaginile din poem, în care sublimul predomină. Versul 1 fără cele 2 puncte, cred eu că e mai fluid. versul 9 trebuie prelucrat, e prea prozaică adresarea în raport cu celelalte versuri. Acum întrebarea mea este: ce anume conferă raritate acelui fluture? Fiindcă nu transpare din poezie. :) Bine ales: "te uiți spre rouă".
pentru textul : Felinar deşi pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Alunecarea prin umbră deeste de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
pentru textul : cu Nimănui deExistă păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desă îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
Pagini