Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
Ecaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
Marian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
Aranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
zimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
Aranca, Prin comentariul tău dovedești că ești poetă. Ceea ce eu nu am pretenția să fiu. Și dacă, uneori, un text de-al meu degajă un anumit parfum poetic, fie și cam vetust, este pentru că, așa cum știm, romȃnul s-a născut… etc.
Textul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
Repetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
dragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
citesc acest psalm azi 14 ale lui februarie si chiar ca este si valentine day. ceea ce ma face sa marturisesc ca sintem facuti nitel si din Domnul, cel putin chipul si asemanarea Lui si ca ne-a facut din dragoste. dar nu intr-o zi de sabat, ca aia era ziua a saptea, ci in ziua dinaintea sabatului. nu-mi place nici mie cuvantul neingerii, oamenii era mai simplu. sau alta conotatie (pamantenii, etc). cand te gandesti ca sintem "o fiinta atat de minunata", se poate spune ca s-a meritat desi, uitandu-ne in istorie, putem vedea cat de ocupat l-am tinut pe Dumnezeu, cat baby sitting a trebuit sa ne acorde...
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
Buna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
vă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
...un mic exemplu că sunt "băiețaș" de cuvânt! în peșteri o să găsim urme de sfere și asta te va bucura nespus mai mult chiar vei aduna pe brațe multe cicatrici un fel de gradație pentru când ai să fi iar copil mic{/I] mi/au pllăcut și rămas pe retină... bravo! atent și grbit, paul
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deEcaterina, mă văd nevoit să îți atrag atenția ca aici nu este nici chat și nici mai știu eu ce irc. Deci te rog dacă ai ceva de comentat la adresa postării, și mă refer la un comentariu care să vizeze aspectul artistic, literar, etc, atunci te rog să o faci. În ce privește alte probleme sau observații de natură administrativă părerea mea este să îi lași pe editori și pe moderator să o facă. Mulțumesc.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dePoate chiar ar fi indicat să citeşti. For your information ;).
pentru textul : neon fado deȘtefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
pentru textul : recreația mare deMarian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
pentru textul : Existând în definitiv deAranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că demultumesc :D
pentru textul : Cioplitorului de vers de"Pe care ceelații " - ai un typo aici.
pentru textul : Niciunde de"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
pentru textul : ce să fac dezimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
pentru textul : dark glaze deAranca, Prin comentariul tău dovedești că ești poetă. Ceea ce eu nu am pretenția să fiu. Și dacă, uneori, un text de-al meu degajă un anumit parfum poetic, fie și cam vetust, este pentru că, așa cum știm, romȃnul s-a născut… etc.
pentru textul : Înnebunesc nebunii deti-as recomanda sa faci serii mai scurte de maxim trei sau patru, altfel cititorii tind sa le ignore
pentru textul : In dar: mandala deTextul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
pentru textul : mistică deRepetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
pentru textul : here comes that rainbow again deImi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri decontestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
pentru textul : Dumnezeu dedragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
pentru textul : Camilafca iubirii deeugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
oricum, multam fain de sugestii
pentru textul : În amonte decitesc acest psalm azi 14 ale lui februarie si chiar ca este si valentine day. ceea ce ma face sa marturisesc ca sintem facuti nitel si din Domnul, cel putin chipul si asemanarea Lui si ca ne-a facut din dragoste. dar nu intr-o zi de sabat, ca aia era ziua a saptea, ci in ziua dinaintea sabatului. nu-mi place nici mie cuvantul neingerii, oamenii era mai simplu. sau alta conotatie (pamantenii, etc). cand te gandesti ca sintem "o fiinta atat de minunata", se poate spune ca s-a meritat desi, uitandu-ne in istorie, putem vedea cat de ocupat l-am tinut pe Dumnezeu, cat baby sitting a trebuit sa ne acorde...
pentru textul : psalm deÎn general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn deMulțumesc și pentru că ai început proiectul, și pentru urări. Să fie, ambele, într-un ceas bun! Succes!
pentru textul : bucovina perfect deIată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse demultumesc Adrian!
pentru textul : desen pe-o înserare deBuna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
pentru textul : Urbană deDoamna ta respira usor si linistit.Sau poate esti tu cea care priveste în limpezimea fântânii,Doamna?
pentru textul : ultima oglindă decomunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
pentru textul : pe o altă patină devă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
pentru textul : După cin’zeci de ani de...un mic exemplu că sunt "băiețaș" de cuvânt! în peșteri o să găsim urme de sfere și asta te va bucura nespus mai mult chiar vei aduna pe brațe multe cicatrici un fel de gradație pentru când ai să fi iar copil mic{/I] mi/au pllăcut și rămas pe retină... bravo! atent și grbit, paul
pentru textul : viitorul ochilor în lume deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor dePagini