nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
Virgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Eu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
Desi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
Ela, iată aici nufărul promis: http://www.caraorman.ro/aventura/sept04/suez/nufar.jpg Cutia cu nisip - de ce nu? Nisip - scoică - perlă - cuarț - cristal - diamant. Și cine știe unde mai pot duce alte și alte șlefuiri... Virgil, acest text nu este nici vizual, nici colaj poetic, de acord? Logic, rămâne a treia variantă: "cutia cu nisip". Ideea inițială a fost de a scrie un text pentru "cutia cu nisip", însă nu jonglez cu HCODE și nu ar fi ieșit așa cum aș fi vrut. Nu am spus că este superfluă secțiunea de experiment și nici că oricine poate posta oriunde (recitește ce am scris și, vorba știi tu a cui, nu îmi răstălmăci cuvintele). Am spus doar că orice scriem este, de fapt, un experiment, dar nu în sensul literal al secțiunii de pe Hermeneia. Mă bucur că ai considerat interesant punctul meu de vedere și că ai ținut cont de părerile mele. ;)
În primul rînd cred că "alegeri electorale" este un pleonasm. Apoi, textul acesta îmi aminteşte de un text de-al lui Ion Cristoiu (parcă) în care vorbea despre cozile de le Caritas şi de la moaştele sfintei Paraschiva. Şi trăgea aceeaşi concluzie cum că românii ar avea o înclinaţie bizară spre a crede în "minuni" absurde. Pentru a aluneca ulterior în acel tipic postludiu mioritic al dezamăgirii fataliste al lui "aşa mi-e(ne e) scris". Asta nu este speranţă. Ăsta e escapism. Iar drogul este o iluzie. Vorbitorii de limbă engleză numesc asta wishful thinking. Şi tot ei spun (mai ales cînd vorbesc despre alegeri), "If you fooled me once, you are smart. If you fooled me twice, I'm stupid."
Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
Am aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
acum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
În rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
trebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
evident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
nu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
textul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
uite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
mulțumesc pentru semne...
aici e un text modificat, mult modificat. e oarecum ciudat pentru mine că după ce am operat o serie de modificăi (am tăiat în carne vie) au apărut și semne din astea luminoase. e ciudat pentru că textul nu mi se pare dus la o oarecare formă, încă mi se pare ceva brut.
silvia - mă bucur că îți place mai mult așa
cristina - voi renunța la doar. pentru că se poate :)
ioan - dacă viața ca un microb leneș e interesting, atunci e biiiine :). deci ultima strofă, spui :)...
Adela, departe de mine intentia de a-ti contesta sinceritatea trairilor. Eu imi spusesem parerea doar despre felul in care le-ai redat. "platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie." Nu, nu cred ca despre asta este vorba!
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu dereiau transcrierea diacriticelor cu probleme:
î-ul fiind inlocuit cu &≠523;
iar â-ul cu &≠515;
sper ca acum sa apara exact ce am tastat, nu o patratica.
pentru textul : Iar câte ceva despre „simțul interior” (II) deVirgil, referitor la finalul atit de "litigios"...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decit o asoreala, indesoare, insolatie, o expunere indelungata si tulburatoare la dragoste cu efecte nocive de cele mai multe ori?
pentru textul : helioză deMarga Stoicovici,
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Eu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDesi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
Ela, iată aici nufărul promis: http://www.caraorman.ro/aventura/sept04/suez/nufar.jpg Cutia cu nisip - de ce nu? Nisip - scoică - perlă - cuarț - cristal - diamant. Și cine știe unde mai pot duce alte și alte șlefuiri... Virgil, acest text nu este nici vizual, nici colaj poetic, de acord? Logic, rămâne a treia variantă: "cutia cu nisip". Ideea inițială a fost de a scrie un text pentru "cutia cu nisip", însă nu jonglez cu HCODE și nu ar fi ieșit așa cum aș fi vrut. Nu am spus că este superfluă secțiunea de experiment și nici că oricine poate posta oriunde (recitește ce am scris și, vorba știi tu a cui, nu îmi răstălmăci cuvintele). Am spus doar că orice scriem este, de fapt, un experiment, dar nu în sensul literal al secțiunii de pe Hermeneia. Mă bucur că ai considerat interesant punctul meu de vedere și că ai ținut cont de părerile mele. ;)
pentru textul : karuna deÎn primul rînd cred că "alegeri electorale" este un pleonasm. Apoi, textul acesta îmi aminteşte de un text de-al lui Ion Cristoiu (parcă) în care vorbea despre cozile de le Caritas şi de la moaştele sfintei Paraschiva. Şi trăgea aceeaşi concluzie cum că românii ar avea o înclinaţie bizară spre a crede în "minuni" absurde. Pentru a aluneca ulterior în acel tipic postludiu mioritic al dezamăgirii fataliste al lui "aşa mi-e(ne e) scris". Asta nu este speranţă. Ăsta e escapism. Iar drogul este o iluzie. Vorbitorii de limbă engleză numesc asta wishful thinking. Şi tot ei spun (mai ales cînd vorbesc despre alegeri), "If you fooled me once, you are smart. If you fooled me twice, I'm stupid."
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deRaspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
pentru textul : Femeia de miercuri deAm aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
pentru textul : exercițiul umilinței deFrancisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers deacum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
pentru textul : lordul banal deÎn rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
Mi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll detrebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
pentru textul : Matase 100% depoezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
pentru textul : Singur decristina. am modificat. multam.
colaceaul acela era tot typo :) ar fi trebuit sa fie "incolacea" acolo.
imi pare bine ca ai gasit ceva sa-ti placa pe la mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deevident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
pentru textul : nu e o vină deeu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru textul : viața mea deMerci mult Paul :) cu acelasi drag Sebastian sau Alex sa fie? :)
pentru textul : Atacama denu am inteles rostul portiunii care incepe la "e târziu și este iarnă, în Lisabona".
pentru textul : vis a vis detextul de pina acolo este bun. dar continuarea mi se pare o nereusita
Foarte bună ideea ta Nicholas,mulțumesc de trecere apreciere și te mai aștept.o zi bună.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deEmiemi, amintește-ți și continuarea comentariilor: eu am fost cea care am întrebat ceva de genul "Și ce cauți în biserică printre pițigoi? etc".
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deantal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deuite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
pentru textul : vizită deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile demulțumesc pentru semne...
aici e un text modificat, mult modificat. e oarecum ciudat pentru mine că după ce am operat o serie de modificăi (am tăiat în carne vie) au apărut și semne din astea luminoase. e ciudat pentru că textul nu mi se pare dus la o oarecare formă, încă mi se pare ceva brut.
silvia - mă bucur că îți place mai mult așa
cristina - voi renunța la doar. pentru că se poate :)
ioan - dacă viața ca un microb leneș e interesting, atunci e biiiine :). deci ultima strofă, spui :)...
mulțumesc,
pentru textul : last night dealex
Adela, departe de mine intentia de a-ti contesta sinceritatea trairilor. Eu imi spusesem parerea doar despre felul in care le-ai redat. "platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie." Nu, nu cred ca despre asta este vorba!
pentru textul : Eu deInteresantă abordare a proverbelor.
pentru textul : din cartea proverbelor deCorect este „totuna” și „alb-negrul”.
atunci explică-mi tu ce înseamnă ro(r)gvaiv!
pentru textul : rogvaiv deAranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria dePagini