Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
multumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
textul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
... mi-a plăcut poezia. Sunt câteva imagini care m-au impresionat în mod deosebit, imaginea zilelor cu parfum nostalgic de care nu are nimeni curajul să se atingă, nu chiar perfecte, dar imuabile. Apoi gândurile, cumva prizoniere în încăpere, lipite de tavan - o limită mai presus de care încă nu se pot înălţa şi oarecum 'ale nimănui', având acum o existenţă proprie, pentru că nimeni nu şi le mai adjudecă. O lipsă de intrări sau ieşiri - voită de protagonişti, de aceste gânduri acum autonome sau chiar de cititorul care locuieşte acest poem din când în când. Şi fizicul care uneori nu îţi mai aparţine, alteori chiar te trădează.
Totuşi, termenul de 'duşmani' mi s-a părut un pic dintr-un alt registru, dar poate chiar asta a fost şi ideea.
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.
uite cîţi i am eu pe tastatură. îţi dăruiesc monitorul meu:)
"deasupra mesei
fără vină
tustrei"
care tustrei? după sondajele mele sînteţi doi. au ai deschis uşa aceea la care bate El şi l-ai poftit la cină? restul n-am reusit să descifrez. mă chinui. prea minimalistă pentru mine.
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
stiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
mie îmi place cuvîntul vîscos. presupune consistență, nu? despre text... probabil se mulează mai bine pe instrumentul recitării decît pe cel al citirii.
cred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
Mulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
Reusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
Contrastul ideatic dintre final şi rest e, in fapt, cel dintre vremuri, iar vremurile îndeamnă la meditaţie, la amintiri, la nostalgii. E un text despre împovărare.
Si mie mi-a placut, in special inceputul cu primele 11 versuri care curg firesc, precum si finalul. La mijlocul textului intervine - iar - spiritul matematic al autoarei.
îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Bun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
M-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
Bianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
pentru textul : Impresii deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Duel demultumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
pentru textul : Noaptea însorită detextul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
pentru textul : cândva dezbinând de... mi-a plăcut poezia. Sunt câteva imagini care m-au impresionat în mod deosebit, imaginea zilelor cu parfum nostalgic de care nu are nimeni curajul să se atingă, nu chiar perfecte, dar imuabile. Apoi gândurile, cumva prizoniere în încăpere, lipite de tavan - o limită mai presus de care încă nu se pot înălţa şi oarecum 'ale nimănui', având acum o existenţă proprie, pentru că nimeni nu şi le mai adjudecă. O lipsă de intrări sau ieşiri - voită de protagonişti, de aceste gânduri acum autonome sau chiar de cititorul care locuieşte acest poem din când în când. Şi fizicul care uneori nu îţi mai aparţine, alteori chiar te trădează.
Totuşi, termenul de 'duşmani' mi s-a părut un pic dintr-un alt registru, dar poate chiar asta a fost şi ideea.
Numai bine!
pentru textul : confesiune de ianuarie deiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.
uite cîţi i am eu pe tastatură. îţi dăruiesc monitorul meu:)
"deasupra mesei
fără vină
tustrei"
care tustrei? după sondajele mele sînteţi doi. au ai deschis uşa aceea la care bate El şi l-ai poftit la cină? restul n-am reusit să descifrez. mă chinui. prea minimalistă pentru mine.
pentru textul : ultima cină deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An deefectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile destiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
pentru textul : Autodafé dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
mie îmi place cuvîntul vîscos. presupune consistență, nu? despre text... probabil se mulează mai bine pe instrumentul recitării decît pe cel al citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 decred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
pentru textul : în joacă deMulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
pentru textul : tablou din cartierul de nord deReusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
pentru textul : După Pompei devă mulţumesc, toate cele bune.
pentru textul : sânii cameliei deContrastul ideatic dintre final şi rest e, in fapt, cel dintre vremuri, iar vremurile îndeamnă la meditaţie, la amintiri, la nostalgii. E un text despre împovărare.
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deiti multumesc de citire si pentru observatii, ma bucura trecerea ta. am facut niste modificari, sper ca arata mai bine poemul acum. mult respect
pentru textul : Gargara detextul a suferit mici modificări...fără să abuzez, aș aprecia din nou o părere sinceră...
pentru textul : confesiuni decineva interesat? :)
mulțumesc,
ștefan
catalina, multumesc. sunt onorat. felicit pe cei care au dat atentia cuvenita unei astfel de initiative si gestului tau generos.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deerata: greseli intentionate
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deSi mie mi-a placut, in special inceputul cu primele 11 versuri care curg firesc, precum si finalul. La mijlocul textului intervine - iar - spiritul matematic al autoarei.
pentru textul : Dezordine deîmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Bun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deDe acord, Adrian. Am schimbat și sper că am găsit o soluție bună.
pentru textul : Însemne toride deMulțumesc frumos!
vă mulţumesc cu înţelegere sofistă pentru comentariul deosebit de la obiect
pentru textul : posesorul de realitate deM-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
pentru textul : fluier crăpat de"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
pentru textul : cu ţigările aprinse dea... "știi" pare-mi-se:)!
pentru textul : memento deBianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
pentru textul : Îngeri ® dePagini