A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
Câteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
Poemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
viziunea mea, bineînțeles:)
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
ideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
Vladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
Un fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
maia, sper ca nu te am suparat cu ceva. guenon zice ca am uitat originile, sensurile primare, iar amintirea ac uitari poate nu ne convine si facem botic. eu risc totusi. fara numar
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
am parcurs de mai multe ori acest colaj. în fapt, prima oară doar treptele de metaforizare prin cuvânt a reprezentărilor grafice, fiindcă at când am citit ele, imaginile, încă nu se deschideau. de aceea, citind fiecare însemnare, mi-am reprezentat eu potențiala fotografie. și doar 4 au coincis, ca stil, cu ceea ce a apărut ulterior postat de autoare: a, b, g, j. Celorlalte, eu mi-am închipuit alte figurări. ca și concepție poetică, am ales h. ca și compoziție cuvânt-imagine, am ales d ca și imagine am ales j ca și legătură subtilă cuvânt-imagine am ales i m-am întrebat de ce colaj de 10 piese. în sensul simbolisticii nr 10. și dacă ordinea este într-un crescendo semantic. mi-ar fi plăcut mai mult să nu apară și colajul final, cu tot "puzzzle-ul", era mai subtilă deschiderea aceea, în care se descoperă treptat filele. și lăsa astfel cititorul să așeze el, în ordinea lui, sau să lege el cele 10 compoziții într-una. apreciabilă este ideea. este singura "vizuală" de acest stil din câte am descoperit pe "virtual" până acum, iar pt originalitate e remarcabilă. mărturisesc: mi-a amintit de un eseu-portret de autor în care la fiecare paragraf exista un link denotat printr-o literă și când apăsai pe acea literă, se deschidea o pagină către o poezie a autoarei descrise în acel eseu. întâmplarea face ca acel eseu să-l recitesc cu doar două zile înainte de a fi postat aici acest mozaic poetic.
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
Onorat de trecerea ta peste (prin) acest text. Cu siguranţă o să mai dau cu "grebla" prin el...când voi putea reintra în atmosfera lui. Mulţumesc, Paule
imparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
Frumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
În opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Virgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
mulţumesc mult pentru lectură!
Un text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
pentru textul : Biletul de doi lei detocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire deIoana, Florin, Am citit atent părerile voastre, pentru care vă mulțumesc. Am încercat să modific textul, așa cum mi-ați sugerat.
pentru textul : I saw you in the wild dete rog sa editezi textul si sa nu mai pui titlul textului si in corpul textului. Cred ca este evident ca este inestetic.
pentru textul : ATELIER deCâteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
pentru textul : inerție a zilei deun inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
pentru textul : ziua de mâine dePoemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
pentru textul : Cub rubick deviziunea mea, bineînțeles:)
pe tine chiar nu te deranjează tot descriptivul și manierismul din acest text?
pentru textul : Un cer mai albastru detextul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
ideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
pentru textul : ce am scris "atunci" deVladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
pentru textul : capetown deIbteresant. Fior "liric" bine strunit. Dar care trans-pare. Spre deosebire de alte texte. Prea "intelectualizate".
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deCred c-ar fi mai puternic finalul la imperfect, decât la prezent.
Mă strigă - mă striga
pentru textul : Pomul deUn fel de cântec, inflexiuni biblice, tânguiri de psalm și Apocalipsă, stilul cozanian începe să se contureze (pentru cei care încă nu s-a făcut deja). Textele pe care ni le trimite Dorin formează întotdeauna cicluri. "Dospirea" îmi miroase mie a început de astfel de ciclu; poate urma "coacerea" de exemplu. Stilul său aparte este deja distinct pe hermeneia, poate singurul de acest fel de aici. Original, inimitabil, frâu liber imaginației, dar întotdeauna își păstrează un colțișor cald al lui, din care să se apere eficient în cazul oricărei critici. Text subtil întotdeauna, uneori bolovănos (cu ce vine la gură, v. "Predarea lucrurilor", "Ascendent", "Adam"), alteori atent cizelat ("Prestidigitatorul", "Lepra", "Halleluya brother", "Nălucile", "Dospirea"), sau aproape haotic, clamând răbdarea cititorului ("1/100 sec...", "Predica de sub munte", "Act cu antet...", "Capătul lumii"). Pentru cei interesați, a se vedea comentariile mele la unele dintre ele. Oricum, la doar o lună de "hermenia.com" este dificil a ne propnunța complet asupra oricărui autor, întrucât funcționând încă "regula celor două luni", pot exista texte puternice ale autorilor care încă nu sunt publicate, și care ar contura mai deplin stilul fiecăruia.
pentru textul : dospirea demaia, sper ca nu te am suparat cu ceva. guenon zice ca am uitat originile, sensurile primare, iar amintirea ac uitari poate nu ne convine si facem botic. eu risc totusi. fara numar
pentru textul : Pietrele Doamnei dee bine si asa decat deloc. e o poezie mai veche asa ca nu ma apuc sa despic firul in patru. oricum, multumesc pentru mesaj.
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deaş vrea să văd ceva pe site scris de Emilia Zăinel. m-ar intriga!
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 dece are textul asta cu chatul. Alina, daca tot nu vrei sa comentezi de ce nu folosesti ym?
pentru textul : iarna denoaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.
pentru textul : Încondeiez iubire deam sa mai urmaresc textele tale.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet depoate nu ar fi rau sa iti completezi profilul
Si sunt la "liber". Fara autor. Pentru orice eventualitate, am sa adaug: ©Sf. Google.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deam parcurs de mai multe ori acest colaj. în fapt, prima oară doar treptele de metaforizare prin cuvânt a reprezentărilor grafice, fiindcă at când am citit ele, imaginile, încă nu se deschideau. de aceea, citind fiecare însemnare, mi-am reprezentat eu potențiala fotografie. și doar 4 au coincis, ca stil, cu ceea ce a apărut ulterior postat de autoare: a, b, g, j. Celorlalte, eu mi-am închipuit alte figurări. ca și concepție poetică, am ales h. ca și compoziție cuvânt-imagine, am ales d ca și imagine am ales j ca și legătură subtilă cuvânt-imagine am ales i m-am întrebat de ce colaj de 10 piese. în sensul simbolisticii nr 10. și dacă ordinea este într-un crescendo semantic. mi-ar fi plăcut mai mult să nu apară și colajul final, cu tot "puzzzle-ul", era mai subtilă deschiderea aceea, în care se descoperă treptat filele. și lăsa astfel cititorul să așeze el, în ordinea lui, sau să lege el cele 10 compoziții într-una. apreciabilă este ideea. este singura "vizuală" de acest stil din câte am descoperit pe "virtual" până acum, iar pt originalitate e remarcabilă. mărturisesc: mi-a amintit de un eseu-portret de autor în care la fiecare paragraf exista un link denotat printr-o literă și când apăsai pe acea literă, se deschidea o pagină către o poezie a autoarei descrise în acel eseu. întâmplarea face ca acel eseu să-l recitesc cu doar două zile înainte de a fi postat aici acest mozaic poetic.
pentru textul : silences dePoemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut deOnorat de trecerea ta peste (prin) acest text. Cu siguranţă o să mai dau cu "grebla" prin el...când voi putea reintra în atmosfera lui. Mulţumesc, Paule
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deimparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
pentru textul : crucile deFrumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
pentru textul : a murit steve jobs deÎn opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Virgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
pentru textul : să am în grijă o lacrimă demulţumesc mult pentru lectură!
Un text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) dePagini