La a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
vine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
bobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
este posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
Am dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
E o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
absolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
cam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
Altă idee în afară de convertirea lui Levi mai este aici?
”Levi este o Biblie de Oxford” e o comparație cel puțin nefericită. Accentul e pus pe hârtia aia, păi hârtia contează? Mi se pare că autorul vrea să spună cu totul altceva aici. Dacă ați fi zis o ”King James Bible”, poate mai stăteam să mă gândesc.
Oricum, cu tot respectul, nu agreez astfel de texte ”religioase” fade și fără substanță. Nu cred că poate fi asimilat categoriei ”spiritualitate”.
Slab.Slab! Slab!! "Te simt aproape... Simt emotia in stomac Si un val prabusindu-se peste mine." ce bine ca ne-ai adus si noua la cunoastinta! "Te simt aproape... Te-am respirat inlauntrul fiintei mele, Dar acum simt ca ma sufoc!"...................si eu! "Ma simt... Te-am respirat... Te-am simtit..." cata simtire, Doamne! si cata fiziologie!
Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
E un text bun, care nu incorsetează în versuri-praştie nişte trăiri şi momente. Un text care are curajul să-i spuna tristeţii "tristeţe", nu foarte elaborat, nu plin de şocuri expresive, nu teribil. E o poezie în care cititorul şi autorul se află unul pe celălalt la întâlnirea cu firescul.
Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
doream să mai las un semn aici, doar pentru a-ți spune că aici mă găsesc, definită complet. și să îți mulțumesc fiindcă neștiutul îți lasă un spațiu perfect rotund în care să cuprinzi spațiul dintr-un celălalt fără să știi, sau cumva știind fără să știi că știi. "ca un cer în cer". și ai reușit simetria asimetrică. și din cuvinte și din imagine, și din sens. sunt prea subiectivă aici ca să pot analiza mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
La a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
pentru textul : Noapte de Crăciun devine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane de...aurul acestei penițe
pentru textul : delirice VI deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui debobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
pentru textul : soare viu dePentru ca la ora 16 e programat un grup de copii care vor canta colinde si alte piese frumoasa. Continuam, eventual, dupa ei.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deVa asteptam!
este posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deOff topic: Paul, din cauza unor evenimente mai vechi şi a altora mai noi, Consiliul Hermeneia a hotărât să primeşti un avertisment.
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deBobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
pentru textul : Doar femeie deAvertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
pentru textul : Fostei mele șótii deAm dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
interesant, deși aș fi preferat ceva mai multă coerență
pentru textul : sicrie suspendate demirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deE o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
pentru textul : Poveste de dragoste deAșa da ”urzici”. La mai multe (și la figurat... și la propriu).
pentru textul : Carnivoră deExtrem de sugestivă.
absolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
pentru textul : go fishing decam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
pentru textul : Eșafod deAltă idee în afară de convertirea lui Levi mai este aici?
”Levi este o Biblie de Oxford” e o comparație cel puțin nefericită. Accentul e pus pe hârtia aia, păi hârtia contează? Mi se pare că autorul vrea să spună cu totul altceva aici. Dacă ați fi zis o ”King James Bible”, poate mai stăteam să mă gândesc.
Oricum, cu tot respectul, nu agreez astfel de texte ”religioase” fade și fără substanță. Nu cred că poate fi asimilat categoriei ”spiritualitate”.
Și sunt blând spunând toate acestea.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei devorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum deSlab.Slab! Slab!! "Te simt aproape... Simt emotia in stomac Si un val prabusindu-se peste mine." ce bine ca ne-ai adus si noua la cunoastinta! "Te simt aproape... Te-am respirat inlauntrul fiintei mele, Dar acum simt ca ma sufoc!"...................si eu! "Ma simt... Te-am respirat... Te-am simtit..." cata simtire, Doamne! si cata fiziologie!
pentru textul : Simt deam corectat.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deCălin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
pentru textul : Michel dedar partea cu femeia comunista si cea capitalista e prea expeditiva. incearca si varianta: de ce iubesti barbatii
pentru textul : Poem deE un text bun, care nu incorsetează în versuri-praştie nişte trăiri şi momente. Un text care are curajul să-i spuna tristeţii "tristeţe", nu foarte elaborat, nu plin de şocuri expresive, nu teribil. E o poezie în care cititorul şi autorul se află unul pe celălalt la întâlnirea cu firescul.
pentru textul : nada te turbe deTrist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
pentru textul : kansas in june deîți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
pentru textul : nuculița deP.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deMijloacele de exprimare... evident. Mi-e greu sa inteleg cum subiectul unui text poate fi epatant.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deRafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia dedoream să mai las un semn aici, doar pentru a-ți spune că aici mă găsesc, definită complet. și să îți mulțumesc fiindcă neștiutul îți lasă un spațiu perfect rotund în care să cuprinzi spațiul dintr-un celălalt fără să știi, sau cumva știind fără să știi că știi. "ca un cer în cer". și ai reușit simetria asimetrică. și din cuvinte și din imagine, și din sens. sunt prea subiectivă aici ca să pot analiza mai mult.
pentru textul : crucile deGenitivele...
pentru textul : decor dePagini