Djamal, as renunta la versul "din minaretul înalt al moscheei"...contine 3 precizari inutile: muezinul intotdeauna cheama din minaret, minaretul e inotdeauna inalt...si e intotdeuna al moscheei, nu? da, as renunta si la "in timp ce"...impune o conditionare in timp de care consider ca te poti lipsi. gasesc finalul sugestiv...dar cu siguranta ai texte mai bune decat acesta.
cailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
multumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
primele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
Andule, stii cum as rezma comentariul tau?
operatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
Ce psihanaliza are nevoie al cincilea comentariu, Lentib? Te rog sa imi explici si sa nu arunci vorbe aiurea si fara sens. Dupa parerea mea mai bine ti-ai recunoaste greseala in mod civilizat. Greseala care a generat toata aceasta intimplare (daca nu cumva totul a fost prmeditat). Nu de alta dar ma tem ca voi introduce o toleranta zero fata de astfel de abateri pentru ca observ ca bunavointa si ingaduinta mea incep sa fie... psihanalizate drept prostie. Si pe bune ca nu cred ca este corect.
un poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
Ce ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
Erata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
pe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
Virgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
Eu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
da, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
impus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.
pentru textul : de ieri, de azi deDjamal, as renunta la versul "din minaretul înalt al moscheei"...contine 3 precizari inutile: muezinul intotdeauna cheama din minaret, minaretul e inotdeauna inalt...si e intotdeuna al moscheei, nu? da, as renunta si la "in timp ce"...impune o conditionare in timp de care consider ca te poti lipsi. gasesc finalul sugestiv...dar cu siguranta ai texte mai bune decat acesta.
pentru textul : Pene moarte decailean, am scris textul azi-noapte fara astfel de ganduri. ma bucura continua ta atentie asupra textelor mele. fireste ca astept si critici. chiar acum :) ela, identitatea se construieste si prin atingeri. palmuierea ingerului e un fel de dragoste democratica, fata de prezenta aceluia care te oglindeste mai inalt decat esti. cat despre promisiune, conteaza, intai, intentia si atentia. propunerea voastra in privinta carti ma maguleste.... cu siguranta si altii vor avea ceva de spus aici. "no more angels"...ce e? Imparateasa, remarci binevenite. multumesc si eu pentru lectura si concluziile tale. multumesc si celorlalti
pentru textul : cheile demultumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
pentru textul : gînduri numerice denice:). O treaba buna!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
multzam de comm.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deerata: m-am
pentru textul : lasă, lasă deIntotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
pentru textul : claustro deFelicitări, Raluca, Paul ! O veste excelentă!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deTextul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor deprimele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
pentru textul : drumul pierdut deAndule, stii cum as rezma comentariul tau?
pentru textul : cină festivă deoperatie reusita, pacientul mort.:))
adica am scris un text bun, in stilul meu artificial. e ok...iata-ma generatoare de paradoxuri. :)
merci.
de citit, ma poti citi orinde, nu cred ca te alunga cineva...doar sa vrei. :)
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
pentru textul : nevermore deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" deCălin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
pentru textul : Tango deÎn general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn deCe psihanaliza are nevoie al cincilea comentariu, Lentib? Te rog sa imi explici si sa nu arunci vorbe aiurea si fara sens. Dupa parerea mea mai bine ti-ai recunoaste greseala in mod civilizat. Greseala care a generat toata aceasta intimplare (daca nu cumva totul a fost prmeditat). Nu de alta dar ma tem ca voi introduce o toleranta zero fata de astfel de abateri pentru ca observ ca bunavointa si ingaduinta mea incep sa fie... psihanalizate drept prostie. Si pe bune ca nu cred ca este corect.
pentru textul : Descoperirea detagurile astea funcționează vreodată?
pentru textul : angoase&fisuri deun poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
pentru textul : smog deCe ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
pentru textul : Hârtii deErata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
pentru textul : inutile deDespre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deDoru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) demultumesc medeea. te mai astept cu mult drag. cineva insa imi va ridica valiza si voi pleca.. dar intai sa vina vremea.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deMerci mult Paul :) cu acelasi drag Sebastian sau Alex sa fie? :)
pentru textul : Atacama depe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
Părere de cititor,
pentru textul : Duhul de naftalină deBot Eugen
alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
pentru textul : rosario deVirgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
pentru textul : despre o femeie goală deEu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă deda, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
pentru textul : pat-ranger dePagini