E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
pentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
Virgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
multam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
Ovidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
Răspunsuri - Multumesc pentru cuvinte. Mă bucur că sunt "în grafic " și că acest al doilea volum apare exact la un an de la apariția primului. Coperta este a Danei Stefan, o prietenă de neprețuit. De fapt este acelasi desen ca la volumul I, numai ca s-au schimat culorile. Procedăm în acest fel pentru a sugera că este vorba de o serie, de o continuare, fără a anula individualitatea fiecărei cărți. În ce privește Iașul, mă nedumerește numai faptul că rugămintea mea a fost uitată. Și era vorba de o chestiune de viață și de moarte.
Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
Virgil, I admit, mi-a făcut mai multă plăcere să citesc hermeneutica decât poemul, ce să-i faci?
Să însemne oare asta ceva mai mult decât nimic?
Vreau să îți spun că respect și apreciez tentativa ta de a scrie psalm și nu aș vrea să iei critica mea ca distructivă, pentru că ceea ce tu încerci este greu, iar eu știu că noi ne mai îngăduim, din când în când, așa, ca doi șamani câte o mutare a punctului de asamblare.
Daca mai scrii așa, te mai citesc (normal, ce vorbă mai e și asta că doar citesc tot ce scrii pe aici)... dar aștept să mă captezi.
Cred că scrierea aceea cu literă mică este nepotrivită doar pentru că tu... bla bla da? care te pune pe tine în prim-plan... ori scrii psalm ori e altceva, psalmul înseamnă umilință sau greșesc eu? admit că poate fi altceva, deocamdată însă nu îmi dau seama ce poate fi acel altceva, nu sunt convins.
Deocamdată, după cum am spus.
Ave
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
Emil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
Respect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
Cred că Mat ar agrea acest poem... iată cum Ioana știe să balanseze cu grație și apoi să iasă nevătămată dintr-o bătălie care, anytime my friend, se duce pe viață și pe moarte. Însă până una alta poemul mi-a plăcut mie și asta pentrucă aici Ioana simplifică și sintetizează nemaipunând accentul pe teatral, aici se trăiește pe întreaga durată a lecturii. Pe undeva simt niște influențe, dar e de bine, marinarii, fata, plecarea... beh! Nu dau explicații dar poate voi reveni Bobadil
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
Incipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
sister, dupa cum spui, este poezie, proza, colaj si telenovela (+2 finaluri, cu al nepotului 3; ma refer, fireste, la finalul propus de adrian, la comentarii, inainte de interventia ta). ma bucur mult ca-ti place. mi-ar fi placut sa specifici si ce anume iti place mai tare. grandpa
să fim onești, și eu am publicat poeme mai vechi, tipărite și Virgil. nu uita că mai sunt antologiile, Adrian, unde se poate opera. vezi Roua Plural (Constanța Buzea), dar parcă am mai discutat asta pe site.
deci comentariul tău este util.
Andrei, aș fi curios să citesc din ce mai publici sau scrii recent. E o curiozitate onestă, cred.
în rest, remarc atenția arguțioasă a lui Adrian, cu care ne-a obișnuit.
aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
Mircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
ideea e interesantă, dar cred că ar putea fi înveșmântată în alt fel de straie. mi-a creat confuzie nehotărârea în privința scopului de a folosi rimă. ori cu rimă, ori fără. sau cel puțin în altă combinație.
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
pentru textul : noua depentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
pentru textul : și soarele ca un mire deAdrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deVirgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
Vlad, nu vad prea bine: in balonasele acelea sunt versuri? sau comentarii?
pentru textul : login deVirgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
pentru textul : Val de timp /Vague de temps demultam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
pentru textul : zilnică deOvidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
pentru textul : 110 m garduri deRăspunsuri - Multumesc pentru cuvinte. Mă bucur că sunt "în grafic " și că acest al doilea volum apare exact la un an de la apariția primului. Coperta este a Danei Stefan, o prietenă de neprețuit. De fapt este acelasi desen ca la volumul I, numai ca s-au schimat culorile. Procedăm în acest fel pentru a sugera că este vorba de o serie, de o continuare, fără a anula individualitatea fiecărei cărți. În ce privește Iașul, mă nedumerește numai faptul că rugămintea mea a fost uitată. Și era vorba de o chestiune de viață și de moarte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deMultumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
pentru textul : tango deMarga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
Virgil, I admit, mi-a făcut mai multă plăcere să citesc hermeneutica decât poemul, ce să-i faci?
pentru textul : poate deSă însemne oare asta ceva mai mult decât nimic?
Vreau să îți spun că respect și apreciez tentativa ta de a scrie psalm și nu aș vrea să iei critica mea ca distructivă, pentru că ceea ce tu încerci este greu, iar eu știu că noi ne mai îngăduim, din când în când, așa, ca doi șamani câte o mutare a punctului de asamblare.
Daca mai scrii așa, te mai citesc (normal, ce vorbă mai e și asta că doar citesc tot ce scrii pe aici)... dar aștept să mă captezi.
Cred că scrierea aceea cu literă mică este nepotrivită doar pentru că tu... bla bla da? care te pune pe tine în prim-plan... ori scrii psalm ori e altceva, psalmul înseamnă umilință sau greșesc eu? admit că poate fi altceva, deocamdată însă nu îmi dau seama ce poate fi acel altceva, nu sunt convins.
Deocamdată, după cum am spus.
Ave
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse deEmil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
pentru textul : Un altfel de prag deRespect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deCred că Mat ar agrea acest poem... iată cum Ioana știe să balanseze cu grație și apoi să iasă nevătămată dintr-o bătălie care, anytime my friend, se duce pe viață și pe moarte. Însă până una alta poemul mi-a plăcut mie și asta pentrucă aici Ioana simplifică și sintetizează nemaipunând accentul pe teatral, aici se trăiește pe întreaga durată a lecturii. Pe undeva simt niște influențe, dar e de bine, marinarii, fata, plecarea... beh! Nu dau explicații dar poate voi reveni Bobadil
pentru textul : f e s t i n deam să revin pe text, Virgil, mulțam de popasul elegant.
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deIdee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
pentru textul : fără cuvinte deIncipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
Ei, poate te mai gândești și te prinzi. Dacă nu, asta este, graba mea, poezia ta, nu?
pentru textul : Scrâșnitorul desister, dupa cum spui, este poezie, proza, colaj si telenovela (+2 finaluri, cu al nepotului 3; ma refer, fireste, la finalul propus de adrian, la comentarii, inainte de interventia ta). ma bucur mult ca-ti place. mi-ar fi placut sa specifici si ce anume iti place mai tare. grandpa
pentru textul : consuelo si medea desă fim onești, și eu am publicat poeme mai vechi, tipărite și Virgil. nu uita că mai sunt antologiile, Adrian, unde se poate opera. vezi Roua Plural (Constanța Buzea), dar parcă am mai discutat asta pe site.
pentru textul : poem dedeci comentariul tău este util.
Andrei, aș fi curios să citesc din ce mai publici sau scrii recent. E o curiozitate onestă, cred.
în rest, remarc atenția arguțioasă a lui Adrian, cu care ne-a obișnuit.
aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
pentru textul : Lemuria deîn notă originală
fie seară fie vară
pe-o piatră filozofală
mulţumesc pentru lectură şi opinie.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie debun venit în această pagină!
Mulţumesc.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deAlma, Aranca vă mulțumesc frumos
pentru textul : Recunosc & deUn eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deuniversul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee deMircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
pentru textul : În aceeași supă deideea e interesantă, dar cred că ar putea fi înveșmântată în alt fel de straie. mi-a creat confuzie nehotărârea în privința scopului de a folosi rimă. ori cu rimă, ori fără. sau cel puțin în altă combinație.
pentru textul : Tânărul din Nain deTextul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Cele bune.
pentru textul : Aproapelui cu ură I dePagini