Interesanta demonstratie de versificatie in oglinda... cand voi avea timp, pe cuvant de onoare ca ma voi gandi la chestia asta Cristiane si-ti voi spune o vorba de duh cu o singura conditie, sa-mi spui si mie cum vine asta "sufland intr-o tigara". Lancezesc in perne pana una-alta, Andu.
yester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
Dihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
"există oameni care luptă
cu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
pentru ca e in cutia cu nisip si e nisip mult, mult de iti intra... peste tot uneori si in gura eu sint o persoana bilingva, (de-aia de-adevaratelea) din pacate... mai gresesc, aveti mila cu mine nu e nici o suparare dar "avizatii" ii invit sa isi faca (pardon de cacofonie) cont pe hermeneia si sa isi spuna parerile aici, nu pe la colturi.. iar ca veni vorba de timp.. parerea mea e ca daca cineva nu are timp sa se opreasca si sa scrie MACAR un email... atunci e greu de apreciat ca si critic... uite ce spunea cindva unul din oamenii pe care ii admir foarte mult: "Reading maketh a full man; conference maketh a ready man; and writing maketh an exact man."—Sir Francis Bacon (1561-1626)
Doamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
A, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
E un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
Ioana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
Cu bine,
Eugen.
nu refurbisez. de multă vreme nu mai refurbisez. de fapt nici nu am facut-o vreodată. ce mai făceam era că mă uitam la textele din adolescență și le mai revizuiam. dar nu acum. ce este un "detaliu ciudat" bobadil dacă nu un lucru care devine poetic între un bărbat și o femeie. cred că cel mai tîmpit lucru este să te apropii cu un framework deja definit. stinge tot farmecul. iar eu am făcut greșeala asta de multe ori. pînă am înțeles. sau mi s-a dat peste mînă. am mai spus, nu vreau să am o marcă. am scos un volum și m-a tîmpit presiunea. presiunea că trebuie să întîmpin un anumit standard, anumite așteptări. poezia este ca dragostea, cu cît ai mai multe certitudini cu atît nu mai ai nimic.
Îmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
Jur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
Pentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Ai dreptate Paul, dar speranta moare ultima. Bobadil. P.S. As fi incercat eu cateva "manevre" de regasire, dar mi-e teama ca as fi fost iar avertizat ca sunt la limita regulamentului :-)
Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
cînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
scrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
Să nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesanta demonstratie de versificatie in oglinda... cand voi avea timp, pe cuvant de onoare ca ma voi gandi la chestia asta Cristiane si-ti voi spune o vorba de duh cu o singura conditie, sa-mi spui si mie cum vine asta "sufland intr-o tigara". Lancezesc in perne pana una-alta, Andu.
pentru textul : Sonet 162 deyester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deDihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues de"există oameni care luptă
pentru textul : zaț decu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
mie imi place, e simpla si naiva. lucreaza nitel la final, ca tonul epic e fain.
pentru textul : desene depentru ca e in cutia cu nisip si e nisip mult, mult de iti intra... peste tot uneori si in gura eu sint o persoana bilingva, (de-aia de-adevaratelea) din pacate... mai gresesc, aveti mila cu mine nu e nici o suparare dar "avizatii" ii invit sa isi faca (pardon de cacofonie) cont pe hermeneia si sa isi spuna parerile aici, nu pe la colturi.. iar ca veni vorba de timp.. parerea mea e ca daca cineva nu are timp sa se opreasca si sa scrie MACAR un email... atunci e greu de apreciat ca si critic... uite ce spunea cindva unul din oamenii pe care ii admir foarte mult:
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I de"Reading maketh a full man; conference maketh a ready man; and writing maketh an exact man."—Sir Francis Bacon (1561-1626)
Iată și afișul final, cu programul cenaclului. Mulțumim Hermeneia pentru găzduire! Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deDoamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
pentru textul : Cineva deSpunea cineva că apreciază modul în care îţi închei textele, eu spun că mai degrabă ştii când s-o faci... Bun.
pentru textul : limbo dede trecere și semn, domnule profesor!
pentru textul : weed room de"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deA, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
pentru textul : Despre pom de"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
pentru textul : Despărţire deÎncă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
Pentru cei aerieni :), mai e timp pana duminica, oricum nu ma duc cu volumul la tipar pana luni. Va astept!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deE un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Cine e infipt? Focul? Sau suliţa?
pentru textul : Răsăritul dedupă îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
o să văd.
pentru textul : astenii infantile deMulțumesc mult, Mariana.
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
pentru textul : pietrele umbrei debinecuvântat să fie aerul care îţi umflă nările, dar luminează şi pe robul tău, care dintre voi e şeherezada? cea care dictează?
pentru textul : risipitorii de litere deIoana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
pentru textul : terorism individual* deCu bine,
Eugen.
nu refurbisez. de multă vreme nu mai refurbisez. de fapt nici nu am facut-o vreodată. ce mai făceam era că mă uitam la textele din adolescență și le mai revizuiam. dar nu acum. ce este un "detaliu ciudat" bobadil dacă nu un lucru care devine poetic între un bărbat și o femeie. cred că cel mai tîmpit lucru este să te apropii cu un framework deja definit. stinge tot farmecul. iar eu am făcut greșeala asta de multe ori. pînă am înțeles. sau mi s-a dat peste mînă. am mai spus, nu vreau să am o marcă. am scos un volum și m-a tîmpit presiunea. presiunea că trebuie să întîmpin un anumit standard, anumite așteptări. poezia este ca dragostea, cu cît ai mai multe certitudini cu atît nu mai ai nimic.
pentru textul : paradis left over deMultumesc pentru lectura, apreciere si penita. ma bucur de fiecare data cand reusesc sa starnesc emotii estetice unor cititori.
pentru textul : Dureri de ceară deÎmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
pentru textul : crucile deAndrei, I hope you rest your case și îți vezi de treabă. sper că îți dai seama că nu mai dă nimeni prea mult pe calomniile tale.
pentru textul : Carpe Diem deJur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 dePentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Iți mulțumesc Aranca pentru ajutor și pentru sfaturi.
pentru textul : Te rog, demă bucur să te regăsesc aici şi mulţumesc pentru semn. şi eu te citesc cu plăcere.
pentru textul : closer dede vorbă cu Dumnezeu, dar când te-ai întâlnit cu El? nu eram eu greşit când vorbeam de sabatic! finalul, ah, finalul!
pentru textul : ramura de foc a fericirii deAi dreptate Paul, dar speranta moare ultima. Bobadil. P.S. As fi incercat eu cateva "manevre" de regasire, dar mi-e teama ca as fi fost iar avertizat ca sunt la limita regulamentului :-)
pentru textul : diacritice sentimentale deCristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
pentru textul : ie de zi lucrătoare decînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
scrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
pentru textul : Vremuieşte deSă nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
Pagini