1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
dar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
Dar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
destul de circumspect text. ai sa te burzuluiesti la mine dar primele doua versuri imi amintesc de silvia caloianu si ale ei "niciodata in... " pe de alta parte nu stiu cum sa imi explica aparitia de doua ori a expresiei "vor trosni... bustenii in soba". este ori neatentie ori vrei sa ne spui ceva si nu ma prind eu. ultima data cind am fost in Romania era asa de cal ca numai ideea de busteni in soba trosnind imi da ameteli
Felicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
Peniţa se împarte la doi.
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
îmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
același eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
Bizar! Postări aproape simultane, tematică asemănătoare, ton asemănător, instrumente lirice de prin aceeaşi zonă... poate doar registrul stilsitic să fie diferit. Vorbesc de scrierea ta vizavi de ultima mea postare.
Aş reproşa aici puţin preţiosul "ecou al inexprimabilelor noastre
aşteptări" şi aş elimina "care să placă
să atingă un ţel să demitizeze". În rest, incisiv, asumat, pesimist. Deci, din pedeveul meu, bun.
cred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
o imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
masha, e f frumos sa te gandesti la o plimbare prin Bucuresti, de la gara de nord la romexpo, in trasura, cu vestimentatia si manierele de altadata...
PR nu sunt, dar daca stii pe cineva care vrea un PR tanar si nelinistit...
daca ajunge cartea la cluj...cred ca da. acum nu stiu exact dar tirajul este 1000-1500 exemplare, din cate am inteles. ma voi interesa. desi am vazut ca se poate cumpara si online
Raluca, sper ca nu te gandesti la prostii. Parol! Stii cum se spune: o carte noua, e un nou-nascut. In sensul asta, da, apreciez gestul tau f delicat
Dle Gorun, recunosc, de ce sa nu recunosc?:P si daca mi ziceati sa nu recunosc, tot asa faceam. dar mi-a placut dialogul, care e o arta, evident. Filosofii stiu de ce
Multumesc si pentru penita. Credeam ca nu primesc niciuna si, vai, n-am dormit bine o noapte intreaga, Noroc ca nu sunt urs polar!
Sebi, iti vine sa crezi ca m-am uitat pe net sa vad ce inseamna Gambrinus? Halal educatiune, traiasca vinul in care m-am nascut! Pt Sinaia n-am mai cautat, am o strafulgerare ca-i sora mai mica a muntelui Sinai. Ca sa vezi ce inseamna a gandi in zilele noastre...
Maria(na) da, eu zic ca va fi o lansare si la Iasi, posibil prin decembrie...Apocalipsa nu vine, asa ca stau linistit. Si daca vine, am sa fiu ocupat.
oh yeah... ! dar te intreb pe tine, adrian, ce medee "spînzurată de frumusețea ei" poate astepta un happy end langa un cersetor invins, incestuos si, mai ales, orb? sper ca macar expresso sa nu fie de la automat (din cauza paharului de plastic, nu de altceva...) imi place ca ai intrat in joc, multumesc! mai astept propuneri. cred ca virgil este in asentimentul meu.
”dar așa cum ați pățit și voi...”e sigura parte la care aș renunța, pare că vrea neapărat să smulgă o adeziune, o confirmare, nu e așa că vi s-a întâmplat și vouă?
în rest plăcut, dacă de plăcut poate fi vorba ” în zodia foarfecelui”, cum insirat ai numit-o. sentiment plăcut poate tocmai pentru că ”tot eu sunt cel care suferă”, frumos spus. și corect.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
așa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bine, Paul...La mai...multe ! Felicitari !
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci dedar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
...poemul e fain.
pentru textul : poem imposibil deah, nu, eu nu am facilitatea de a sterge comentarii si daca as avea nu as folosi-o. multumesc de comentariul aplicat, o sa tin cont.
pentru textul : i. dePentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem denu sunt exigent doar de dragul de a fi exigent!
pentru textul : inge fjord dejocul asta cu cu "absenta" e fascinant. si textul il prinde. isusi faptul ca o numim devine prezenta si o umple
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens deDar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deAdrian,Raluca(,) Cristina, Virgil, mulţumiri!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAlexandru Ioan Despina te felicit pentru reuşita în proză.
prin întunecime blocurile
pentru textul : întoarcerea la praga detrec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
pentru textul : drumul spre Okinawa dedespre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
pentru textul : Palimpsest cu păsări dedestul de circumspect text. ai sa te burzuluiesti la mine dar primele doua versuri imi amintesc de silvia caloianu si ale ei "niciodata in... " pe de alta parte nu stiu cum sa imi explica aparitia de doua ori a expresiei "vor trosni... bustenii in soba". este ori neatentie ori vrei sa ne spui ceva si nu ma prind eu. ultima data cind am fost in Romania era asa de cal ca numai ideea de busteni in soba trosnind imi da ameteli
pentru textul : tu trează nămeți deFelicitări pentru Alina Manole, pentru realizarea an de an a conceptului virtualia - "curentul literar virtualia", copertă şi afiş, numărul unu în "Grafica de Virtulia", maestrul Vlad Turburea la Iaşi!:)
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a dePeniţa se împarte la doi.
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
pentru textul : Îmbrățișare deîmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deacelași eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
Bizar! Postări aproape simultane, tematică asemănătoare, ton asemănător, instrumente lirice de prin aceeaşi zonă... poate doar registrul stilsitic să fie diferit. Vorbesc de scrierea ta vizavi de ultima mea postare.
Aş reproşa aici puţin preţiosul "ecou al inexprimabilelor noastre
pentru textul : precum o cortină deaşteptări" şi aş elimina "care să placă
să atingă un ţel să demitizeze". În rest, incisiv, asumat, pesimist. Deci, din pedeveul meu, bun.
cred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
pentru textul : execiţiu de insomnie deo imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
de ce nu folosesti "o bucata din mine" ? De ce "de carne"? Si cind spui carne te referi la "sarx" sau la "soma"?
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dedorin, noroc
pentru textul : Sâmburi demasha, e f frumos sa te gandesti la o plimbare prin Bucuresti, de la gara de nord la romexpo, in trasura, cu vestimentatia si manierele de altadata...
PR nu sunt, dar daca stii pe cineva care vrea un PR tanar si nelinistit...
daca ajunge cartea la cluj...cred ca da. acum nu stiu exact dar tirajul este 1000-1500 exemplare, din cate am inteles. ma voi interesa. desi am vazut ca se poate cumpara si online
Raluca, sper ca nu te gandesti la prostii. Parol! Stii cum se spune: o carte noua, e un nou-nascut. In sensul asta, da, apreciez gestul tau f delicat
Dle Gorun, recunosc, de ce sa nu recunosc?:P si daca mi ziceati sa nu recunosc, tot asa faceam. dar mi-a placut dialogul, care e o arta, evident. Filosofii stiu de ce
Multumesc si pentru penita. Credeam ca nu primesc niciuna si, vai, n-am dormit bine o noapte intreaga, Noroc ca nu sunt urs polar!
Sebi, iti vine sa crezi ca m-am uitat pe net sa vad ce inseamna Gambrinus? Halal educatiune, traiasca vinul in care m-am nascut! Pt Sinaia n-am mai cautat, am o strafulgerare ca-i sora mai mica a muntelui Sinai. Ca sa vezi ce inseamna a gandi in zilele noastre...
Maria(na) da, eu zic ca va fi o lansare si la Iasi, posibil prin decembrie...Apocalipsa nu vine, asa ca stau linistit. Si daca vine, am sa fiu ocupat.
Multumesc
pentru textul : Urâții - lansare de carte deoh yeah... ! dar te intreb pe tine, adrian, ce medee "spînzurată de frumusețea ei" poate astepta un happy end langa un cersetor invins, incestuos si, mai ales, orb? sper ca macar expresso sa nu fie de la automat (din cauza paharului de plastic, nu de altceva...) imi place ca ai intrat in joc, multumesc! mai astept propuneri. cred ca virgil este in asentimentul meu.
pentru textul : consuelo si medea de”dar așa cum ați pățit și voi...”e sigura parte la care aș renunța, pare că vrea neapărat să smulgă o adeziune, o confirmare, nu e așa că vi s-a întâmplat și vouă?
pentru textul : sub zodia foarfecelui deîn rest plăcut, dacă de plăcut poate fi vorba ” în zodia foarfecelui”, cum insirat ai numit-o. sentiment plăcut poate tocmai pentru că ”tot eu sunt cel care suferă”, frumos spus. și corect.
da, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes de..eu cred ca ultimul comentator irosete cuvinte inalte "ce din coada au sa sune" (multiplicitate, justificativa), pe un text plapand, anti-valoare.
pentru textul : diversitate... deașa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deFrumoasă copertă. Virtualia va fi onorată de prezența ta și a volumului tău la Casa Pogor. Felicitări!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deAdriana, mulțumesc pentru gânduri. Cu atât mai bucuros pentru impresie.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit dePagini