în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
am citit și eu. nu tot că m-a apucat rîsu' și plînsu'. pe bune, da' unde e poezia? bobadil a fost gentilom că a zis de inspirație, etc. eu ți-o spun pe șleau: chestia asta nu este și nu conține poezie. e ca un fel de fandoseală ieftină da' cu pretenții. mai știu eu pe unii sau unele care mai scriu așa. dar după două zile nu mai țin nici ei minte ce au scris. pe bune, mai bine scrie două rînduri dar să aibă inefabil decî blah blah-uri care tulbură inimi de mucava. evident însă că fiecare ne credem poheți (că de aia sîntem pe aici) și deci îți va fi greu să înghiți părerea mea. nu îți fă probleme. nu e obligatoriu să o înghiți. putem fi fericiți și dacă scriem prost.
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
din punctul dumneavoastră de vedere slab, sincer, am avut si alte opinii, chiar de apreciere la text mai am multe de invatat si sper ca aveti rabdare cu o incepatoare... Cu stima, Adela
eu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
cristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
dacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
Emi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
Poeziile sub pavilion maltez par să aibă un mandat baladesc ancorat în realitate. În fiecare poezie, alt(e) portret(e). Interesantă concepție. Finalul l-aș revizui. Remarc versurile: "ceasul și-a aruncat păstrăvii în stradă lentila lui clipocește-ntre sălciile mele rupte" /O\
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Multumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
Din pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
da, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deIn fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate deam citit și eu. nu tot că m-a apucat rîsu' și plînsu'. pe bune, da' unde e poezia? bobadil a fost gentilom că a zis de inspirație, etc. eu ți-o spun pe șleau: chestia asta nu este și nu conține poezie. e ca un fel de fandoseală ieftină da' cu pretenții. mai știu eu pe unii sau unele care mai scriu așa. dar după două zile nu mai țin nici ei minte ce au scris. pe bune, mai bine scrie două rînduri dar să aibă inefabil decî blah blah-uri care tulbură inimi de mucava. evident însă că fiecare ne credem poheți (că de aia sîntem pe aici) și deci îți va fi greu să înghiți părerea mea. nu îți fă probleme. nu e obligatoriu să o înghiți. putem fi fericiți și dacă scriem prost.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deda, acum vad. am corectat. multumesc
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent deIată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deUn text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
din punctul dumneavoastră de vedere slab, sincer, am avut si alte opinii, chiar de apreciere la text mai am multe de invatat si sper ca aveti rabdare cu o incepatoare... Cu stima, Adela
pentru textul : Viața deeu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic
pentru textul : angoase&fisuri de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s deîntre „cățeii orbi” și bobul de muștar, între ideea plină și nimicul dintr-un pumn strâns. Mulțam și 2013 plin de litere cuminți!
pentru textul : sunt orb deda, e reconfortant sa vorbim rational, multumesc de promisiune... conteaza! o sa incerc sa rescriu
pentru textul : boabe de timp deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă decristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
pentru textul : Gărzile negre deŞi, aici, pentru T. Cristea şi V. Streinu, respect.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 dedoamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
pentru textul : opi dedacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
pentru textul : Suflare de vânt de"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deEmi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
pentru textul : al doilea psalm mondial deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePoeziile sub pavilion maltez par să aibă un mandat baladesc ancorat în realitate. În fiecare poezie, alt(e) portret(e). Interesantă concepție. Finalul l-aș revizui. Remarc versurile: "ceasul și-a aruncat păstrăvii în stradă lentila lui clipocește-ntre sălciile mele rupte" /O\
pentru textul : camerista demda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deMultumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deDin pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
Aduc mulțumiri tuturor pentru lăsare de semn.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Cu prietenie,
pentru textul : Abecedar al melancoliei, deEugen
versificatia imprumuta stilul popular insa fara a avea ecoul dorit in plan literar. atentie: "Reânvie" se scrie "reînvie"
pentru textul : Primul sfert deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deda, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
pentru textul : poeţi de...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
pentru textul : oul de piatră deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut de1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
pentru textul : A 7-a zi dePagini