I had a blond day... Acum cand ma uit, cred ca ai dreptate, nu vad totusi legatura dintre text si titlu.(se pare ca mi-a ramas un smoc blond pe la breton...)

conduci bine poemul, dar ai cateva cuvinte in plus, dupa mine: barbati brazi - fara barbati
palnia fasonata - fara fasonata.

IN general prea multe explicatii si detalii incarca poemul.

cu bucuria lecturii,
Marina

Acum e bine?

Andu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau

Mi-ar place sa o aud pe Cleopatra cantand si in engleza, in varianta propusa de tine. Poate i-ar suride ideea lui Pavel Stratan. "Ghiță, do show me now the girl who loves you, Who loves you just as much as I do." Fain.

În opinia mea, poezia e stare de grație și alchimie a formelor și fondurilor. Poate fi și un manifest, o formă de expresie, un tabiet, în fine, multe alte noțiuni. Consider că are dublu rost, cel al redescoperirii de sine a creatorului în scopul reinventarii și cel al îmblânzirii umanității, prin ideile evocate. Cum ar arăta lumea fără poezie? Searbădă. Poezia pornește din pasiunea umană, din trăirile exacerbate, și, cel mai important, din sensibilitate. Atâta timp cât se râde și se plânge poezia e fertilă. Chiar și cei care nu au capacitatea de a-și reda trăirile pe hârtie, sentimentele lor vibrează și ei simt asta ca o poezie. Poezia este o melodie interioară. Sunt multe întrebări și multe răspunsuri potențiale. Pot doar să mă mai opresc asupra întrebării: Nu cumva este o prostie? Cu certitudine, mulți consideră asta. Frustrările îi reduc pe oameni la neputință, la tăcere, la negare, baricadare în ei înșiși, datorită fricii de fi sinceri, în primul rând cu ei înșiși. Personal, mi se spune de apropiați că pierd timpul cu tâmpenii. Pentru mulți poezia e o tâmpenie, o grotă în care se pierd de la primul cuvânt sau de la titlu.

francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.

Remarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin

Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!

Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.

Nu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
Autorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.

Rãspuns pentru Ela (eratã) 1. In strofa I-a: greșit, într-adevãr, "negrii" sori de la starsit. Trebuia "negri" . De ce când "negri" când "negrii" ? - Aici e mai mult de discutat; sper sã reiasã din context. 2. A doua observație e absolut corecta. G.M.

Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.

Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!