E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
Sunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
De data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
Emil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
Am vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
O imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
nu cred ca cineva v-ar putea contrazice. exact asta e realitatea. e atata patima si speranta desarta zilele astea pe-aici incat am putea fi suspectati (cu totii) de niscaiva apucaturi derivand din faimoasele realizari ale personajului lui Cervantes. ala de voia sa starpeasca fizic cele mai corupte... mori. exista insa o circumstanta. nu, nu atenuanta. agravanta. aceea ca generatiile astea care diseca acum (indiferent de pe ce pozitii) cate in luna si stele au fost scolite sa gandeasca asa: cu patima, speranta si credinta ca vine cineva mare, puternic si infailibil care va schimba totul in mai bine. iar ei, cei care traiesc din asta, intretin perfect focul aruncand, din cand in cand, la momentul potrivit, cateva lemne in soba deja incinsa. nu scapa de microbul asta nici cei mai umili, nici cei mai de seama reprezentanti ai societatii.
un text logic si lucid. textul asta reflecta fidel realitatea actuala. ca un pesimist ce sunt mai spun ca si peste alti douazeci si cinci de ani va fi la fel. din nefericire.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
recunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Raluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
Virgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
Ei da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
Felicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
Niet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
de acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
bravo hermeneia!
multumesc, desi nu este un text tocmai nou, este totusi o modalitate pe care ar trebui probabil sa o mai abordez. in orice caz, asocierea cu psalmii moderni onoreaza.
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
pentru textul : Copilul Li - Bo deSunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deDe data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
pentru textul : zilele acestea de ianuarie de„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deEmil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
pentru textul : Recycle bin deSunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
pentru textul : scrisoare deeditorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
pentru textul : tăceri deAm vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
pentru textul : inima României deO imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
pentru textul : clopote, doamne, clopote de"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
pentru textul : Golemi denu cred ca cineva v-ar putea contrazice. exact asta e realitatea. e atata patima si speranta desarta zilele astea pe-aici incat am putea fi suspectati (cu totii) de niscaiva apucaturi derivand din faimoasele realizari ale personajului lui Cervantes. ala de voia sa starpeasca fizic cele mai corupte... mori. exista insa o circumstanta. nu, nu atenuanta. agravanta. aceea ca generatiile astea care diseca acum (indiferent de pe ce pozitii) cate in luna si stele au fost scolite sa gandeasca asa: cu patima, speranta si credinta ca vine cineva mare, puternic si infailibil care va schimba totul in mai bine. iar ei, cei care traiesc din asta, intretin perfect focul aruncand, din cand in cand, la momentul potrivit, cateva lemne in soba deja incinsa. nu scapa de microbul asta nici cei mai umili, nici cei mai de seama reprezentanti ai societatii.
pentru textul : scrisoare către români deun text logic si lucid. textul asta reflecta fidel realitatea actuala. ca un pesimist ce sunt mai spun ca si peste alti douazeci si cinci de ani va fi la fel. din nefericire.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz derecunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious de„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Raluca, cu totii cred ca avem anumite perioade pe care oricat am vrea, nu le putem da de tot la gunoi, iar vremurile alea au fost chiar frumoase in sinea lor.
pentru textul : corespondență de septembrie deVirgil, nu pot spune decat ca ma bucur ca ma invidiezi:), nci n-am sperat vreodata la o asemenea lauda.
Mariana, mereu ai fost o comentatoare foarte sensibila, ceea ce te-a ajutat sa percepi in adancime sensurile poemelor. Iti multumesc si de data asta pentru atentia ta!
Da, a fost interesant. Mulțumim!
pentru textul : Virtualia 7 deEi da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă deFelicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deAr trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
pentru textul : candelabrele deWell, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deok, Cristina, din partea mea ai free, dacă mai ai impulsul:)
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de& btw, mă răsfeți:))!
Pacat de titlu si de mai multe chestii din text. Unele fragmente sunt chiar emotionante.
pentru textul : stele negre stele galbene deNiet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor dede acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete debravo hermeneia!
fiind o dedicatie, nu mai sintem obiectivi. e ziua ta, Ionut?
pentru textul : Neclar viziune demultumesc, desi nu este un text tocmai nou, este totusi o modalitate pe care ar trebui probabil sa o mai abordez. in orice caz, asocierea cu psalmii moderni onoreaza.
pentru textul : tapiserie II ▒ derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deBukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
pentru textul : trezirea la irealitate deVlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii demărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
îţi mulţumesc pentru prezenţă şi te mai aştept.
pentru textul : stele negre stele galbene deMulțumesc Victor. Mă aștept ca rezultatele finale să fie peste așteptări.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 dePagini