uite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
există un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
câteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
eu deplâng nivelul de trai al românilor... și nu mai cred că o epocă precum cea a brătienilor mai poate reveni, epocă în care interesul național (da, există acest clișeu) era reprezentat optim. astfel încât acest aspect să se facă simțit și individual. suntem încă o societate primitivă. iar eu sunt dintr-o generație de sacrificiu. atât. interesele externe sunt îndeplinite. suntem membri NATO și UE. că vom avea un președinte filorus e greu de crezut. lucrurile s-au stabilit în privința RO între marile puteri. acum e o mascaradă.
chestii cu ăla a plagiat, ăsta a furat flota, ăla e mincinos, ăsta și-a amenajat o vilă pentru bătrânețe, etc. mă lasă impasibil. chiar amuzat (vb. dvs)... însă pentru că sunt în spațiul public și între un premier și un președinte al țării mele... tot mă dor. oricât m-aș detașa. da! punct!
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
LIM.
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
imi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
a doua parte mi-a plăcut, pentru că îmi pare ferită de cuvintele de acum universale: brichetă și țigară. le trebuie un context mai puternic pentru a trece decât niște adjective. și nici nu mă dau în vânt după titlu...
dar, la ultimul segment, îmi place acea lentoare cu care este redată și întâmpinată o prăbușire visată, o trezire, acea blândețe cu care m-ai obișnuit în poemele tale. chiar acestă ferire de figurile de stil e frumoasă. se conturează un context intim prezent și intim redat. ceea ce nu este ușor. cu plăcerea lecturii... timp frumos!
"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
Impresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
sfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
Ioana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
Strofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ochii foarte mari, ca să încapă hawai cu totul. :)
are ceva de poveste textul acesta, chiar te face să intri în el ca într-o casă albă cu obloane mari.
pentru textul : BIG EYES dedar o las asa, deocamdata.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deuite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice deexistă un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
pentru textul : liniştea din bec decâteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
Multumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deeu deplâng nivelul de trai al românilor... și nu mai cred că o epocă precum cea a brătienilor mai poate reveni, epocă în care interesul național (da, există acest clișeu) era reprezentat optim. astfel încât acest aspect să se facă simțit și individual. suntem încă o societate primitivă. iar eu sunt dintr-o generație de sacrificiu. atât. interesele externe sunt îndeplinite. suntem membri NATO și UE. că vom avea un președinte filorus e greu de crezut. lucrurile s-au stabilit în privința RO între marile puteri. acum e o mascaradă.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dechestii cu ăla a plagiat, ăsta a furat flota, ăla e mincinos, ăsta și-a amenajat o vilă pentru bătrânețe, etc. mă lasă impasibil. chiar amuzat (vb. dvs)... însă pentru că sunt în spațiul public și între un premier și un președinte al țării mele... tot mă dor. oricât m-aș detașa. da! punct!
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deLIM.
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile deexista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deimi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen dea doua parte mi-a plăcut, pentru că îmi pare ferită de cuvintele de acum universale: brichetă și țigară. le trebuie un context mai puternic pentru a trece decât niște adjective. și nici nu mă dau în vânt după titlu...
dar, la ultimul segment, îmi place acea lentoare cu care este redată și întâmpinată o prăbușire visată, o trezire, acea blândețe cu care m-ai obișnuit în poemele tale. chiar acestă ferire de figurile de stil e frumoasă. se conturează un context intim prezent și intim redat. ceea ce nu este ușor. cu plăcerea lecturii... timp frumos!
pentru textul : din caietul cu spiră dePrin faptul ca unele din poeziile postate le aveam deja in calculator,am crezut ca le-am si corectat. Cu scuzele de rigoare, Sebastian
pentru textul : Strainul Cinei deFoarfecele sau foarfeCOOL? Ca "foarfecul" nu exista.
pentru textul : foarfecele iubirii de"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deFrumos si emotionant. Limbajul tau simplu ajunge la inima...
pentru textul : guiness deTextul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
acum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin
pentru textul : roca din care mă nasc deam vorbit serios.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian deImpresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
pentru textul : Tetley desugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
pentru textul : coborârea în Carte demisto final. si titlul, ofcorse
pentru textul : râsul ca o alergare desfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
pentru textul : poetul I deMarius, este bine că vezi poezie în aceste versuri. Este suficient pentru mine. Mulţumesc.
pentru textul : un cerc intim deIoana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deStrofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
pentru textul : liquido de... și iată cum se duce, induce precum și reduce universul, cosmosul, damblaua la pupici:) mulțumesc, Carmen! cu gânduri bune, paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deA fii cu adevarat simplu e o sarcina insurmontabila. Nu te lasa sistemul. Si modestia e o alta virtute imposibila.
pentru textul : crabii dela penite nu ma bag...sunt prea obosit ca sa compun textul justificator...
pentru textul : poem imposibil deașa suntem în viață, Virgil. exact așa. pentru că mi-aș dori să ne întâlnim și dincolo... acasă. de aia!
pentru textul : stare de emigrant dePagini