un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
ma uitam si eu prin pagina ta.
multe poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
organizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
E un poem bun, într-adevăr, puțin altfel față de ultimele pe care le-am citi la tine, dar nu pentru asta e bun.
Însă m-a pus păcatul să citesc comentariul lui Paul și cred că până la anu n-o să mai dorm, chinuindu-mă să-nțeleg ce-i aia „metafizic modernist”, și mă gândesc să nu mai citesc nimic, de teamă să nu mă lovească, cine știe de unde, vreun „metafizic postmodernist”, „fracturist” sau Dumnezeu mai știe de care.
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
Recunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
Versificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
Daniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
Învăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
Sapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
Adrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
nici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
Aş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
ultima parte a poemului mi se pare cea mai reusita, din punctul meu de vedere. 'ramasitele de suflet', senzatia de strivire pe care o resimte fiinta coplesita de lumea nevazuta, au un impact puternic asupra cititorului.
Recitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
Oricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hei, eu ziceam de bine, nu-i acrit deloc.
pentru textul : Oala cu lapte demultumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă de"colaborator"?
ma uitam si eu prin pagina ta.
pentru textul : intersection demulte poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
organizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deSe apropie ziua cea mare ( prima). Felicitări, Virgil, și la mai multe ...cărți și lansări.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deE un poem bun, într-adevăr, puțin altfel față de ultimele pe care le-am citi la tine, dar nu pentru asta e bun.
Însă m-a pus păcatul să citesc comentariul lui Paul și cred că până la anu n-o să mai dorm, chinuindu-mă să-nțeleg ce-i aia „metafizic modernist”, și mă gândesc să nu mai citesc nimic, de teamă să nu mă lovească, cine știe de unde, vreun „metafizic postmodernist”, „fracturist” sau Dumnezeu mai știe de care.
pentru textul : Cub rubick deSilviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
pentru textul : Bunicul demultesc de sfaturi, bobadile! in ceea ce priveste ceea ce (caca) mi/ai scris... nu stiu ce sa mai zic!?!
pentru textul : După cin’zeci de ani dede retinut observatia!
pentru textul : prea bătrâni să mai creadă în bomboane demultumesc frumos!
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
pentru textul : Anotimp deEu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deRecunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deVersificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
pentru textul : Teenage angst deDaniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deÎnvăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
Sapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deImagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deDar sunt premise excelente.
doar o întrebare: și poezia unde este?
pentru textul : o viziune a insentimentelor denu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
pentru textul : Lunea se moare uniform deAdrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
pentru textul : Felinar denici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
pentru textul : Despre Cezara deAş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) deDeosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deOttilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
pentru textul : Haiku-Senryu detextul începe bine (primele două versuri) dar sfîrșește relativ melodramatic și desuet.
pentru textul : încotrova defelul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deacum am aflat ca esti moderator
pentru textul : Moderator pe hermeneia de1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deultima parte a poemului mi se pare cea mai reusita, din punctul meu de vedere. 'ramasitele de suflet', senzatia de strivire pe care o resimte fiinta coplesita de lumea nevazuta, au un impact puternic asupra cititorului.
pentru textul : netulburarea apelor deRecitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deOricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
Pagini