D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
Da, Paul. Mă doare. Dar mai am şi sentimentul că sunt la balamuc. Şi vorbesc, la telefon, ci cineva din afară. Şi îi zic: vezi, asta-i nedreptatea socială. Noi, ăştia întregi la minte, suntem aici. Şi voi, nebunii, sunteţi afară. Fie că votaţi, sau nu. Nefericire este că şi noi, în afara celor care sunt în cămaşă de forţă, avem dreptul constituţional să votăm, sau nu. Şi asta mă face să mă bag singur în cămaşă de forţă.
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
unul din cele mai concise si autentice texte citite aici. m-a prins, ca libelula in plasa. chiar daca sunt putine comentarii aici, cu siguranta a placut multora felicitari
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
nu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
cum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
Intr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
Francisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
Ioana, mi-a plăcut foarte mult această secvenţă, acest scurt metraj, un fel de Ioan Barac Grigore dream cu in the death car, în mod deosebit: "camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici" - aici parcă îl văd pe Ray Ways la volan cu familia lui , conducând maşina prin pădure, pe un drum îngust, noaptea. Lângă el Ioana Barac ţinând pe genunchi harta cu drumul spre "ieşire" pe care scrie The dead end. Poemul este fără cusur din punctul meu de vedere. Nu zic mai multe pentru că sunt anumite persoane care-mi folosesc comentariile pentru a scoate T.V.A de pe urma mea:))), pe ici, colo, mai glumim:)
un poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
as revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foarte frumoasa ultima strofa. Mi-a placut in mod deosebit imaginea pasarilor dand din cap.Unele gratioase, altele repezite...
pentru textul : mecca fluturilor deTotem, mulţumesc de lectură!
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
Mulţumesc tuturor pentru observaţii!
pentru textul : Cerneluri deDa, Paul. Mă doare. Dar mai am şi sentimentul că sunt la balamuc. Şi vorbesc, la telefon, ci cineva din afară. Şi îi zic: vezi, asta-i nedreptatea socială. Noi, ăştia întregi la minte, suntem aici. Şi voi, nebunii, sunteţi afară. Fie că votaţi, sau nu. Nefericire este că şi noi, în afara celor care sunt în cămaşă de forţă, avem dreptul constituţional să votăm, sau nu. Şi asta mă face să mă bag singur în cămaşă de forţă.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” detitlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii deCu drag, Silvia! Am vrut să vă aduc și mai aproape :)
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deErată - "atunci rezultatul alegerii" - scuze
pentru textul : domnule Labiș dePaul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
unul din cele mai concise si autentice texte citite aici. m-a prins, ca libelula in plasa. chiar daca sunt putine comentarii aici, cu siguranta a placut multora felicitari
pentru textul : preludiu în roșu demaat, multumesc frumos pt trecere si comm. e un text simplu, scris dintr-o zvacnire. cu prietenie, At
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi dedeși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
pentru textul : Cai încă murind deDragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
pentru textul : nimic artificial dePe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
pentru textul : Cucuveaua albă denu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
pentru textul : prânz în curtea veche decum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
si totusi unde sint gistele lui Niels Holgersson? noi sa fim sanatosi, biete molii ce sintem! de ce o casa de molii? pentru molii? inca ma intreb...
pentru textul : The House denu inteleg ultima parte a comentariului dar ma rog...
pentru textul : ultimul poem scris in omeu de( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deAranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
pentru textul : Pietrele Annei decât despre treaba cu "mă sictirești" ar trebui să te sictiresc, Costin Tănăsescu? alege-ți sintagmele. și vezi cum vorbești!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deIntr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
pentru textul : Păpușile plâng deUn text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
pentru textul : mess deFrancisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
pentru textul : linia deSă ştiţi, d-le Dinu, că mi-au plăcut câteva chestii de aici...
pentru textul : spovedanie de""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
pentru textul : sandale pentru no woman's land deIoana, mi-a plăcut foarte mult această secvenţă, acest scurt metraj, un fel de Ioan Barac Grigore dream cu in the death car, în mod deosebit: "camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici" - aici parcă îl văd pe Ray Ways la volan cu familia lui , conducând maşina prin pădure, pe un drum îngust, noaptea. Lângă el Ioana Barac ţinând pe genunchi harta cu drumul spre "ieşire" pe care scrie The dead end. Poemul este fără cusur din punctul meu de vedere. Nu zic mai multe pentru că sunt anumite persoane care-mi folosesc comentariile pentru a scoate T.V.A de pe urma mea:))), pe ici, colo, mai glumim:)
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene deun poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
pentru textul : anotimpul promis deas revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
pentru textul : cântec candriu dePagini