te cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
Era o posibilă explicaţie, Virgil, nu un argument. Un argument nu începe cu "cred", aşa cum am început eu primul com. Şi, după cum, cred, se poate înţelege din încheierea mea, bineînţeles că nici eu nu agreez asemenea construcţii... dar nu din motivul că limba română s-ar îmbogăţi astfel prea repede, ci din altele pe care, poate, le vom discuta altădată.
un text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
Virgile, noi am mai parcurs setul acesta de argumente de cateva ori de-a lungul anilor, nu pot decat sa constat ca asta e... tu nu te-ai schimbat, eu nu m-am schimbat. Mi-as dori doar sa vad mai multe texte de calitate pe site si uneori am impresia ca poate Regulamentul e prea strict, poate ca gresesc. Nu cred ca aceasta calitate a textelor rezida neaparat in folosirea unor cuvinte vulgare, insa cred, pe de alta parte, ca unui autor trebuie sa i se ofere cat mai multa libertate de exprimare. Apoi sa judece cititorii si nu niste reguli care au mai mult de-a face cu ingineria (si eu sunt inginer) decat cu literatura. So much with this subject man, Andu
cu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
poemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
Daca ma cheama Maia, acilea sunt! :-) Acolo nu lipseste nimic, este o omisiune contextuala. Insa poemul nu se remarca prin nimic, este liniar, previzibil... insa e doar un experiment, dupa cum spune insasi autoarea care are, incredibil (conform biografiei) doar 18 ani. Asa ca eu vreau sa folosesc prilejul acesta pentru a o felicita cu referire la modul cum scrie la o varsta asa de frageda. Sau dupa cum spunea un vechi prieten cu care n-am mai vorbit de cand a intrat la puscarie pentru evaziune fiscala, "atentie fratilor, Labis traieste!" Andu
mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
Sunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
Sunt trei domenii din care, oricâtă cerneală şi decibeli ar curge, la nivel polemic, nu va ieşi nimic productiv: politica, religia şi încă unul pe care-l ţin secret :).
În ceea ce priveşte religia, via literatură, via lirism, de-a lungu' vremii şi de-a latu' spaţiului, am întâlnit destui nenei înarmaţi cu biblia la brâu şi cu aristotel la brăcinar. E vorba de tipul de nenel care consideră că vârsta înseamnă, musai, respect şi că experienţa este egală cu cunoaşterea intrinsecă; că biblia înseamnă adevărul suprem, fără să fi auzit, probabil, în viaţă de faptul că limbajul este primul instrument critic al oricărui domeniu de activitate, inclusiv al său (paradigma cotiturii lingvistice); că credinţa se zbiară, se măsoară, se impune, se foloseşte ca cip al adevărurilor speculative; că credinţa lui este "mai veritabilă" şi mai puternică decât a altuia; că credinţa se deschide într-un mod absolut pentru el; că dacă te abaţi pe-o cale religioasă epistemologică, te iau dracii pentru două vecii, la cazane; că, în fine, ei nu au podoabă capilară, ei au coroană de măslini, făcută cărare pe mijloc.
Acestor nenei de impresii uşoare le-aş spune că a spăla biblia în mii de scuipaţi închipuiţi e un hobby care, atunci când devine reflex, aduce cu sine numai posibilitatea de-a manipula minţi mai naive decât plastilina. Înclusiv pe-ale lor. Atât. A tălmăci la un nivel genereal acceptat orice scriere religioasă, e un efort care s-a dovedit în van secole de-a rândul; dar a face acelaşi lucru pornind de la nişte versuri, care nici măcar nu aparţin exegetului de gogoşari scriptici, ei, ăsta e sublimul prostiei.
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
bobadil,
pe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
textul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
ar mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
inceput de an la malul oceanului...ah, superb inceput...vreau si eu la mare, la soare...
pentru textul : început de an la malul oceanului dete cred, Bianca, dar nu sunt adeptul fortarilor, asimilarile de cititori mi le doresc firesti, fara socuri de bici sau arcane, asa ca nu te voi forta nicicand, ba chiar, vazand ca imi apreciezi mai mult comentariile, iti recomand chiar optiunea mai lesne lucrativa a accesarii lor singulare, fara de poezele, daca nu vrei emoticoane, nu-ti mai dau, ai fi putut sa-mi spui asta direct, nu transformandu-te in purtatoarea de cuvant a lui Virgil, ca la o conferinta de presa la guvern sau ca in clasa intai directoarea adjuncta (pe cuvant ca am batistuta curata, daca si acest fapt intereseaza), desi Virgil, care a fost de fata la crima de lezmajestate comisa, nu a pomenit si nici nu l-a interesat acest aspect, desigur minor si justificabil in cadrul unei discutii scrise in care un zambet poate fi ajutator intelesului, apropo de directoare si de linii, Bianca, sunt sigur ca vei mai citi pasteluri, dar nu inainte de a-l fi citit pe al meu ("Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc..." ar trebui scris, corect "Nu e nici primul si nu va fi nici ultimul pastel citit de mine..." - probabil Virgil a mentionat ceva si de logica gramaticala printre rugaminti, dar ai uitat, n-a mai fost loc de emoticoane) - e paranteza simpla, nu emoticocoane de-astea :), am inteles
pentru textul : Septembrie, începuturi deEra o posibilă explicaţie, Virgil, nu un argument. Un argument nu începe cu "cred", aşa cum am început eu primul com. Şi, după cum, cred, se poate înţelege din încheierea mea, bineînţeles că nici eu nu agreez asemenea construcţii... dar nu din motivul că limba română s-ar îmbogăţi astfel prea repede, ci din altele pe care, poate, le vom discuta altădată.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deun text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate desingurul motiv pentru care e in santier?
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deVirgile, noi am mai parcurs setul acesta de argumente de cateva ori de-a lungul anilor, nu pot decat sa constat ca asta e... tu nu te-ai schimbat, eu nu m-am schimbat. Mi-as dori doar sa vad mai multe texte de calitate pe site si uneori am impresia ca poate Regulamentul e prea strict, poate ca gresesc. Nu cred ca aceasta calitate a textelor rezida neaparat in folosirea unor cuvinte vulgare, insa cred, pe de alta parte, ca unui autor trebuie sa i se ofere cat mai multa libertate de exprimare. Apoi sa judece cititorii si nu niste reguli care au mai mult de-a face cu ingineria (si eu sunt inginer) decat cu literatura. So much with this subject man, Andu
pentru textul : Doină deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie decu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic depoemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
Daca ma cheama Maia, acilea sunt! :-) Acolo nu lipseste nimic, este o omisiune contextuala. Insa poemul nu se remarca prin nimic, este liniar, previzibil... insa e doar un experiment, dupa cum spune insasi autoarea care are, incredibil (conform biografiei) doar 18 ani. Asa ca eu vreau sa folosesc prilejul acesta pentru a o felicita cu referire la modul cum scrie la o varsta asa de frageda. Sau dupa cum spunea un vechi prieten cu care n-am mai vorbit de cand a intrat la puscarie pentru evaziune fiscala, "atentie fratilor, Labis traieste!" Andu
pentru textul : Înger netrebnic defoarte reusit experimentul tau.
si intr-adevar. de acord cu yester care spune ca prima parte a poemului e cea mai reusita.
finalul in schimb... e si dulce.. si seamana cu morala de la sfarsitul povestirilor pentru cei mici.
l-as schimba. e prea fain intregul poem.
pentru textul : Ambidextru demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man deSunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
pentru textul : deviațiiart deSunt trei domenii din care, oricâtă cerneală şi decibeli ar curge, la nivel polemic, nu va ieşi nimic productiv: politica, religia şi încă unul pe care-l ţin secret :).
În ceea ce priveşte religia, via literatură, via lirism, de-a lungu' vremii şi de-a latu' spaţiului, am întâlnit destui nenei înarmaţi cu biblia la brâu şi cu aristotel la brăcinar. E vorba de tipul de nenel care consideră că vârsta înseamnă, musai, respect şi că experienţa este egală cu cunoaşterea intrinsecă; că biblia înseamnă adevărul suprem, fără să fi auzit, probabil, în viaţă de faptul că limbajul este primul instrument critic al oricărui domeniu de activitate, inclusiv al său (paradigma cotiturii lingvistice); că credinţa se zbiară, se măsoară, se impune, se foloseşte ca cip al adevărurilor speculative; că credinţa lui este "mai veritabilă" şi mai puternică decât a altuia; că credinţa se deschide într-un mod absolut pentru el; că dacă te abaţi pe-o cale religioasă epistemologică, te iau dracii pentru două vecii, la cazane; că, în fine, ei nu au podoabă capilară, ei au coroană de măslini, făcută cărare pe mijloc.
Acestor nenei de impresii uşoare le-aş spune că a spăla biblia în mii de scuipaţi închipuiţi e un hobby care, atunci când devine reflex, aduce cu sine numai posibilitatea de-a manipula minţi mai naive decât plastilina. Înclusiv pe-ale lor. Atât. A tălmăci la un nivel genereal acceptat orice scriere religioasă, e un efort care s-a dovedit în van secole de-a rândul; dar a face acelaşi lucru pornind de la nişte versuri, care nici măcar nu aparţin exegetului de gogoşari scriptici, ei, ăsta e sublimul prostiei.
pentru textul : psalm deIonuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
pentru textul : mă dor tâmplele deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas deRoxana, eu nici macar nu vroiam sa fiu ironic...dar, ma rog...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demai bine o colinda ca pe la noi, pe Murăş.craciun fericit!
bobadil,
pentru textul : despre o femeie goală depe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
...funcționează empatia, Marina. Cu epilogul chiar mi-ai smuls un zâmbet. Mulțumesc.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... detextul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deeu as interzice umbra din vocabularul poetic si as pune una bucata coapsa fierbinte
pentru textul : Fotografiind umbre dear mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deCopilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
pentru textul : oameni şi jucării deOnorată de aprecieri! Pentru că tulipanul tocmai a înflorit, vă ofer câteva lalele, drept mulţumire!
pentru textul : Castelul din Carpaţi de"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deAlina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar deavand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng deMi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
pentru textul : am evadat un timp deAndu, de ce nu ai ales doi cloni poeti in loc de doua clone poete?
mmmmm?
pentru textul : un cavaler pentru milady dePagini