"Mintea i se învîrtea în cerc".

se poate învârti ceva în dreptunghi? sau pi ar pătrat? dar mai bine să aşteptăm continuarea.

Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.

stiu poemul. si acum, ca si atunci cand l-ai scris, imi pare o acuarela peste care ai venit cu tuse de carbune si apoi cu zgarieturi de diamant. priponire, indigestie, refuz. inedia in toata splendoarea ei. cand se pune "de-a curmezișul" poti sa faci orice ca totul se blocheaza. ca si atunci, si acum ultimele versuri mi se par geniale.

Deși, cum am înțeles din programul ei, Hermeneia cultivă "elitismul textelor, nu al autorilor", eu am simțit (cum e și normal) nevoia să văd și autorul, așa că am citit o bună parte dintre poeziile (deocamdată) postate de tine aici, începând cu cea mai veche. Ceea ce am putut constata, la nivelul ansamblului, este un progres de-a dreptul spectaculos, sesizabil începând cu textele postate pe la jumătatea anului 2007 și devenit evident în cele din 2008 și 2009. Lirismul s-a maturizat prin nuanțarea posturilor prea poetice, ca și prin renunțarea la diferite mituri. Depoetizarea (necesară și în spiritul veacului, al momentului, în sfârșit, oricum s-ar numi acest spirit - nu mai revin la mica noastră controversă) nu e însă crâncenă și evită turnura parodică (pe care n-o resping; e doar o constatare, în efortul de a defini un mod liric); realul e strecurat discret în poemele pe care le împiedică să (mai) lunece în excese lirice; în acest sens lucrează și luciditatea, care desfășoară variate strategii pe care nu le mai evidențiez aici. Starea dominantă rămâne, dincolo de toate, cea elegiacă. Textul de mai sus ar fi putut fi scris (aproape că a și fost scris, cu diferențele de rigoare) și de mine, în urmă cu un sfert de secol. Nu e un reproș, ci iarăși o constatare. Îmi aminesc, în acest moment, că am citit, când am intrat pe site, unul sau două texte ale tale, și am constatat cu surprindere anumite asemănări cu lirismul meu (bun sau rău), propunându-mi să revin, spre a mă lămuri. Sunt aproape convins că nu m-ai citit, deoarece acum trei decenii și ceva, când câștigam eu concursul de debut al Editurii Eminescu (și când cărțile, ca și informația literară, circulau normal), tu nu citeai poezie. E vorba, însă, de o modalitate lirică, pe care mă bucur s-o văd continuată. Precizez aici că eu nu mai scriu poezie decât accidental (ceea ce nu înseamnă că am renunțat definitiv, "Atelier", de pildă, fiind un text de anul trecut), dar postez aici texte pe care mi le asum din cărțile mele (noi fiind doar eseurile). Uneori fac intervenții mai puțin fericite (cea indicată de tine drept dulceagă din "Scrisoare"!), alteori necesare, dar nu până la a altera textele. Una peste alta, scrii frumos și sensibil. Deși textul de față nu e cel mai bun al tău, dar se cere evidențiat, îi acord o peniță. Dacă dorești, trimite-mi un e-mail la [email protected], poate discutăm despre o publicare în "Litere" (vezi www.bibliotheca.ro sau www.bibliotheca.ro/reviste/litere). Cu simpatie, Tudor

aquila non capit muscam

andule. you rule.

Lucia, dar de ce sa vrea tata sa te ia înapoi ? Tu cunosti la fel de bine ca si mine sacrificiile nemasurate
ale unui parinte pentru a-si vedea copilul "domn". Si miile de crapaturi din palme si din talpi pentru acest vis !

commul meu sufera in exprimare, dar ai inteles ce am vrut sa zic, sper:)

profetului: multumesc pentru aprecieri si sugestii. "totul e bine". al dvs, francisc, ascultatorul orb

Cristina aberezi si am impresia ca bunul meu simt si rabdarea pe care am dovedit-o cu tine si cu iesirile tale in decor sint pierdere de vreme. tocmai ai pierdut din partea mea bunavointa de a-ti mai oferi explicatii. esti tipul de om caruia se merita sa i se taie scurt macaroana. si atit. nu mai spera sa mai primesti vreodata explicatii de la mine.

O poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn

Vlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.

ersuri, eresuri, arsuri sau versuri? E un amalgam, dar nu e tocmai rău. Mai perie textul de frazări de genul: "doar sa invatam s-o folosim", "vesele amandoua" ș.a. Apreciez: "negociez distanta cu ajutorul fumului".

Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.