Ai citit cu atenție poemul și ai înțeles ceea ce am vrut sa transmit cititorului de poezie, nu mă îndoiesc ca ești un cititor foarte avizat, întrucât unele poeme nu-mi sunt înțelese. Felicitările tale mă onorează, Să auzim de bine,
Deși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi
personal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
Aranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
Cred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
ai spus o vorbă mare Alina. "vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost". Dacă nu vom reveni acolo vom deveni la fel de oribili ca si criticii astia de arta cu aere de paleontolog
eu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
Ela, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
Revin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
Eugen.
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Poate-am perceput prea mult, ori prea puţin, însă mi-a plăcut cinismul din primele nouă (9) versuri. (În treacăt, "tu turuiai" ar putea fi rescris, eliminându-se disonanţa "tu tu")
Am să fac acum o afirmaţie generală vizavi de textele tale: admir ştiinţa/simţul tău de-a face poezie mare prin cuvinte mici, şi nu invers. "Oratorismul" gratuit e ceva rar în textele tale.
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
frumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
Iar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
mi-a placut ce am gasit aici. e un text extrem de placut, mi-a placut foarte mult./ piata cu pasari adormitoare /. intr- adevar, la final parca se simte o mica frustrare .. ca se termina atat de repede. dar e un sentiment frumos exprimat, dupa parerea mea.
Cele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" Și da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl țină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pentru variantă, cred că aş mai putea ajusta puţin poemul :)
pentru textul : primăvara neagră deAi citit cu atenție poemul și ai înțeles ceea ce am vrut sa transmit cititorului de poezie, nu mă îndoiesc ca ești un cititor foarte avizat, întrucât unele poeme nu-mi sunt înțelese. Felicitările tale mă onorează, Să auzim de bine,
pentru textul : Ca sub un stejar deDeși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
pentru textul : Dureri de ceară deAdri,
nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deCe muze ai, mai, Paule! Cum sa nu fii inspirat? Fotomodelul tau seamana cu o madonna de Cranach. Mi-a placut si textul. Shalom!
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii depersonal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
pentru textul : inima dimprejur tăiată deAranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deCred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările demie nu-mi plac decat primele 3 versuri. continuarea e diluata rau.
pentru textul : downloadez poezii deÎnseamnă că există ceva pozitiv în comentariul tău :) Aş putea trage concluzia că altădată mi-a ieşit mai bine. Mulţumesc pentru părere.
pentru textul : Linia de plutire deManolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita, multumesc mult
pentru textul : Sâmburi de... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deai spus o vorbă mare Alina. "vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost". Dacă nu vom reveni acolo vom deveni la fel de oribili ca si criticii astia de arta cu aere de paleontolog
pentru textul : text cu oameni care nu mă surprind deeu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
pentru textul : tăcerea hienei deEla, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
pentru textul : lumen slide 1 debobadil, acum văd bine
că whatever (ca si mine)
înţelege la minut
cum pe lume-ai apărut!
PS.
pentru textul : întârzieri de...deşi rabbi-acele...maţe,
mai bine le da la raţe...
La multi ani, Cristina. Multa sanatate si optimism.
pentru textul : sprijinit în baston deaşa doreai?
pentru textul : Prezenţă de spirit deRevin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
pentru textul : Umbra. deEugen.
și eu am ezitat în lăsa acel vers.
În schimb "în așteptarea trenului", este important pentru închegarea poemului. Pentru că nu e vorba de așteptare ci de acțiune. Se știe că șinele vibrează cu mult înainte de a se auzi sau vedea trenul (nu e vorba să fi experimentat neapărat, măcar să fi văzut western-urile; eu am locuit ceva timp lângă o gară și chiar am pus urechea pe șine, cu gașca de copii) și atunci strofa poate fi văzută în altă lumină.
Mulțumesc pentru comentarii.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta dePoate-am perceput prea mult, ori prea puţin, însă mi-a plăcut cinismul din primele nouă (9) versuri. (În treacăt, "tu turuiai" ar putea fi rescris, eliminându-se disonanţa "tu tu")
Am să fac acum o afirmaţie generală vizavi de textele tale: admir ştiinţa/simţul tău de-a face poezie mare prin cuvinte mici, şi nu invers. "Oratorismul" gratuit e ceva rar în textele tale.
Salutări!
pentru textul : singura pipă din oraș deun poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
pentru textul : străzile reci din Figueres defrumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
las un semn de apreciere pentru
pentru textul : postludiu de”șoapta hohotea cu lungi ecouri
ca într-o catedrală
părăsită.”-poate ar fi mai bine fără iar :)
cu prietenie, M.
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
mi-a placut ce am gasit aici. e un text extrem de placut, mi-a placut foarte mult./ piata cu pasari adormitoare /. intr- adevar, la final parca se simte o mica frustrare .. ca se termina atat de repede. dar e un sentiment frumos exprimat, dupa parerea mea.
pentru textul : shutting stars dee putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II deSă fi fost satira atât de bine mascată?! După metatext, o scriere cu nerv şi tăiş.
pentru textul : indie deCele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" Și da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl țină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.
pentru textul : Inside deIncitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dePagini