multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.

Margas, dolarul nu are nicio legătură cu indienii. Are însă toate legăturile cu chinejii. Cred că ei au în momentul ăsta mai mulți decît noi.

titlul e extraordinar. tot din aragon, din câte văd. dar foarte potrivit pentru această pace care se simte în poem

nu am vrut să jignesc cu acel etc... poate că trebuia să mă opresc la înșiruirea de nume, care, sincer, mi-a luat ceva concentrare și pe care, din păcate, se pare că nimeni, din varii motive nu a apreciat-o... deci voi chiar știați că pe site au scris toți acești oameni?
atunci aveți o idee măcar vagă despre cât de talentați sunt acești oameni și cât avem cu toții de pierdut din cauză că aceștia nu mai publică pe site?
pentru că eu sincer, fac ceva (orice) pe bravadă!
pe mine mă interesează doar valoarea literară pe un site, iar dacă pentru că vreau neapărat să citesc literatură adevărată pe Hermeneia și o spun poate prea răspicat voi fi exclus pentru a n-șpe miia oare de pe aici... no problem brothers!
Re-citiți din Ioan Barb take it easy... ah, sorry... și din Virgil Titarenco dându-și cu părerea și din Alma dându-și cu părerea .. și din alții... dându-și cu părerea... și apoi re-citiți din Ioan Barb!

Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”

Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.

PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.

virgil, textul asta se doreste rece ca moartea lumii dupa inghet. cereia eu personal nu i-as da nici cea mai mica sansa de resuscitare. cel putin azi, la ora 20 si 18, ora romaniei. cine ma poate condamna ca sunt subiectiva?! la naiba, sunt artist, nu?! profesionist. dar cinism nu cred ca are. are?

Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.

Fu una secunda di gloria. Inovatie, intimitate si ca de obicei, o placere, un zimbet sa te citesc. Sa citesc altceva adica. Mi se pare superb modul in care incerci sa ramii proaspat si gaseti noi moduri de exprimare. Chapeau.

chiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau

D-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.

și ce este dragostea decât o arie căreia încercăm să-i dăm sonorul la maximul ființei noastre pământene? Dincolo de Händel, într-un alt corolar al demonilor din noi... Ombra mai fu di vegetabile, cara ed amabile, soave più. Never was shade of dear and amiable vegetable More sweet...

multumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
la final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi

Alina, Mariana? (CE SURPRIZA MINUNATA!), Vlad, cu multumiri alese!
Pacat ca nu pot fi acolo!
Multumesc pentru tot.
Multumesc Hermeneia.
Hai, m-am laudat destul. La sarmale cu mine! E bine ca vine si uratul de Cozan:)))) pe care il felicit cu drag!

Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.