Katia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
<<trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?>> :)) nu,Virgil, numai duminica dimineata, de Paste, Craciun si Rusalii. acum, fara gluma, crucile din cimitirile satelor (ortodoxe), ma duc cu gandul mai curand spre un amestec de resemnare luminoasa in fata marelui drum, decat spre excese religioase. redundanta din titlu...da, cam ai dreptate. sa vad la care ma opresc.
poate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
bine expresia genială a domnului Einstein. mă gândesc, Gina, că uneori, când ceva îmi place în alt fel decât simpla noţine de a plăcea, nu-mi găsesc cuvintele, prefer să tac. poate că asta este adevărata valoare a unei scriituri, când cineva citeşte şi nu mai are cuvinte. alteori, spun doar câteva cuvinte prin care încerc să laud performanţa auctorială.
chiar dacă de cele mai multe ori nu las cuvinte aici, te citesc.
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
și eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
Unless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
multumesc pentru semnul tau !
dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Un text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
Alma, cred ca daca ai fi scris "Andu" in loc de "Domnul Pa" ar fi fost si mai rizibil, pentru ca ai fi introdus in ecuatie componenta personala, care aici chiar nu are ce cauta. Insa foarte serios, tie chiar iti place asta cu "Domnul Pa"? Pare asa, o ironie ciudata, pacat de versuri care au forta si expresie. Ce-ai zice de "Domnul P"... e mai simplu si cu mult mai multe intelesuri, parerea mea. Andu
Virgil, Nu scriu poezie pentru tine, adică să-ți placă ție...eu zic că ăsta e "stilul meu", mai mult sau mai puțin horror :)). De gustibus non est disputandum. :) p.s. Când "sugerez", nu forez, altfel poate mi-ar ieși...adânc!!! Ah, și voiai, probabil, să spui "filmele de groază <b>pe</b> care le face...", părerea mea...care este! Marina, Ai "intuit" bine, s-ar putea spune ca sunt influențată, într-un fel, de suprarealism...Scriu imagini, într-un dicteu...controlat :)) "Vederea" lor este ceva "organic" pentru mine, apoi, când scriu, intervin în text, controlându-l. Așa cum bine ai remarcat, ultima tușă înseamnă finalul, reușind astfel să dau întregului toată forța "coșmarului" ;) (ca o paranteză, la 4 ani voiam să fiu pictor, la 12 regizor :)), nu știu nici măcar dacă am ajuns poet!) Mulțumesc pentru citire. Claudia
Ecaterina, chiar imi pare rau ca te enerveaza ultimele versuri, treci peste ele sau poti sa le si inveti, daca vrei. In primul vers nu e niciun dezacord, e vorba de carnea ei, asa cum ai zis. Oricum, multumesc si apreciez semnul lasat de tine, te mai astept, desi nu cred ca voi putea sa te multumesc, poate, intotdeauna.
D-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
Eu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
Ți-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
foarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
Explic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
scriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
Pt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
Poezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Katia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
pentru textul : silent night deAlma, să știi că și eu m-am gîndit la asta. Și cred că am să o fac sîmbăta asta.
pentru textul : login de<<trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?>> :)) nu,Virgil, numai duminica dimineata, de Paste, Craciun si Rusalii. acum, fara gluma, crucile din cimitirile satelor (ortodoxe), ma duc cu gandul mai curand spre un amestec de resemnare luminoasa in fata marelui drum, decat spre excese religioase. redundanta din titlu...da, cam ai dreptate. sa vad la care ma opresc.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu depoate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră desi iata de ce este bine sa stea textul la aerisit. intr-adevar, suna mult mai bine acum, l-am mai curatat, multam!
pentru textul : memento debine expresia genială a domnului Einstein. mă gândesc, Gina, că uneori, când ceva îmi place în alt fel decât simpla noţine de a plăcea, nu-mi găsesc cuvintele, prefer să tac. poate că asta este adevărata valoare a unei scriituri, când cineva citeşte şi nu mai are cuvinte. alteori, spun doar câteva cuvinte prin care încerc să laud performanţa auctorială.
pentru textul : K.2 dechiar dacă de cele mai multe ori nu las cuvinte aici, te citesc.
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
pentru textul : cerc închis deașa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
pentru textul : scrisori imaginare deîn ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.
și eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deUnless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
s-ar putea sa ai dreptate Silvia, initial poezia a fost mai lunga, am scris-o sub impactul unei stari, dar am incercat sa o restrang si cred ca am "pierdut cititorul", asa cum spui... o sa vad daca pot salva ceva.
pentru textul : numărătoare inversă demultumesc pentru semnul tau !
dialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Un text aerisit, pe care l-am citit cu plăcere. Totuși, acea precizare de la final, adică ultimele 2 versuri, am impresia că strică imaginea întregului poem. Apoi, mi se pare mie că în prima strofă expresia „înfășurat în haine ca tutunul” e un pic cam ambiguă. Aș fi găsit poate altceva.
citit cu interes,
pentru textul : covrigi calzi deEugen.
complicat.... foarte mi-e dor de virgil&co (LA MULTI ANI!)
pentru textul : mi-e dor deAlma, cred ca daca ai fi scris "Andu" in loc de "Domnul Pa" ar fi fost si mai rizibil, pentru ca ai fi introdus in ecuatie componenta personala, care aici chiar nu are ce cauta. Insa foarte serios, tie chiar iti place asta cu "Domnul Pa"? Pare asa, o ironie ciudata, pacat de versuri care au forta si expresie. Ce-ai zice de "Domnul P"... e mai simplu si cu mult mai multe intelesuri, parerea mea. Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deVirgil, Nu scriu poezie pentru tine, adică să-ți placă ție...eu zic că ăsta e "stilul meu", mai mult sau mai puțin horror :)). De gustibus non est disputandum. :) p.s. Când "sugerez", nu forez, altfel poate mi-ar ieși...adânc!!! Ah, și voiai, probabil, să spui "filmele de groază <b>pe</b> care le face...", părerea mea...care este! Marina, Ai "intuit" bine, s-ar putea spune ca sunt influențată, într-un fel, de suprarealism...Scriu imagini, într-un dicteu...controlat :)) "Vederea" lor este ceva "organic" pentru mine, apoi, când scriu, intervin în text, controlându-l. Așa cum bine ai remarcat, ultima tușă înseamnă finalul, reușind astfel să dau întregului toată forța "coșmarului" ;) (ca o paranteză, la 4 ani voiam să fiu pictor, la 12 regizor :)), nu știu nici măcar dacă am ajuns poet!) Mulțumesc pentru citire. Claudia
pentru textul : Eșafod deEcaterina, chiar imi pare rau ca te enerveaza ultimele versuri, treci peste ele sau poti sa le si inveti, daca vrei. In primul vers nu e niciun dezacord, e vorba de carnea ei, asa cum ai zis. Oricum, multumesc si apreciez semnul lasat de tine, te mai astept, desi nu cred ca voi putea sa te multumesc, poate, intotdeauna.
pentru textul : pictograme (3) deÎn interesul Dumneavoastră, domnule Nincu, eu vă recomand și insist să le studiați, două cărți esențiale (lectura lor am constatat că vă lipsește cu desăvârșire atât în texte cât și în comentarii): "Codul manierelor elegante" http://www.vladimed.ro/codul-manierelor-elegante-p-588.html și "Indreptar ortografic,ortoepic si de punctuatie al limbii romane" http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=1003960&view=&...
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deD-le Virgil, ...Legat de "a așeza", nu cred că trebuie să mai așteptați observații în afară de cea a dex-ului. Mi-amintesc că imperativul, pers. a 2, e "așază". ...Sincer, și mie îmi sună dezmățat, cumva,în forma aia, dar...
pentru textul : tăcerea hienei deEu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
pentru textul : domnule Labiș deMă bucur că ţi-a plăcut. Dar chiar aşa era pe-atunci.
pentru textul : Simple suspiciuni deȚi-a trebuit puțin timp ca să te încălzești, apoi lucrurile au început să se lege. Prima strofă nu mi se pare foarte inspirată, dar următoarele două sunt bine asamblate.
Mi-a plăcut ”iederă în care respiră un fluture”, care mi se pare imaginea plastică a ideii poeziei. Începutul strofei a doua e puțin aglomerat. O scriitură care merită atenție (tocmai de aceea detaliez niște observații), final de efect. Titlul însă nu mi se pare foarte susținut de text, mai ales că e amintită o tornadă pe undeva.
Rămân la ideea unei autoare cu mare potențial.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture de- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
pentru textul : Exil dedoamnelor, va multumesc pentru lectura si aprecieri.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deNu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit defoarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
pentru textul : Viraj mult prea strâns deExplic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
pentru textul : Exerciţii logice descriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
pentru textul : Șarpele de aramă (I) dePt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
0.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_1_manifestul_partidului_comunist#...
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
1.
?
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_2_manifesto_of_futurism_marinetti...
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
4.
Com Bobadil la textul meu de la adresa:
http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
5.
Com Bobadil trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
6.
Com trimis de Profetul la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
7.
Com trimis de Bobadil la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
8.
Com-ul meu trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
FINE DEL PRIMO TEMPO
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deDaca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** dePoezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
pentru textul : cu titlu provizoriu dePagini