Ela, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
Paul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
frumoasă idee, ioana. te-aș felicita, dar mă tem că e prea puțin. "atunci" există cel puțin un "atunci" care se suprapune și devine scris pe viață. există un "atunci" al meu când am vrut să renunț la amândouă. textul nu are o valoare literară, dar asta nu mai contează pentru mine. mulțumesc. flori pentru amândoi azi am să v-adorm cât mai ține lujerul cât mai trece prin mine plecând spre o ramă umedă a unui alt tablou cât nu mai cad în genunchi în cer mâinile încleștate una sub alta legănându-se deasupra capului meu în creștere stând în zăpada care ia tot vă-nghite unul după altul apoi fețele vocea cuvintele în cele din urmă e bine aproape de moarte florile astea le-am luat în drum spre voi de-aproape și nu cer nimic decât să mă țineți lângă voi o vreme nemișcat vă urăsc fericirea aceasta de-a vă schimba viața nu vă treziți nu mai e nevoie florile vi le las lângă acest blestem al regăsirii februarie 1997
'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
Eu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
apreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Frumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
Scuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
Mulțumesc vouă pentru spumosul dialog aici, onorată.
D-le Titarenco, citarea acelui vers prin scoaterea din context este greșită, acolo fraza este mai lungă, dar m-am obișnuit deja cu aceste neglijențe ale Dvs. 'de șef' sunt pardonabile pentru că sunt bine intenționate.
Însă pe viitor v-aș ruga cu respect să acordați mai multă atenție când comentați.
Vă mulțumesc,
Margas
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
Tocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
pretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
poemele tale, conform opiniei mele, suferă de căutări tehnice în dauna trăirilor lirice. să mă explic: tehinica se zbate între pereții impuși ai conteporaneității; exprimarea se limitează la figuri de stil constrânse de libajul cotidian, iar cursivitatea, curgerea ideii poetice este sugerată de titlu și nu de textul poetic. cu plecăciune, mircea nincu.
Cuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.
Un poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc de sugestii. strofa respectiva a fost modificata.
pentru textul : stenografia unei linişti deEla, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
pentru textul : Păpușari deVirgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie decu stima si bucurie iti multumesc si eu, mircea
pentru textul : toate oasele deAcest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent dePaul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile denu, eu nu am spus ce insinuezi
pentru textul : art nouveau defrumoasă idee, ioana. te-aș felicita, dar mă tem că e prea puțin. "atunci" există cel puțin un "atunci" care se suprapune și devine scris pe viață. există un "atunci" al meu când am vrut să renunț la amândouă. textul nu are o valoare literară, dar asta nu mai contează pentru mine. mulțumesc. flori pentru amândoi azi am să v-adorm cât mai ține lujerul cât mai trece prin mine plecând spre o ramă umedă a unui alt tablou cât nu mai cad în genunchi în cer mâinile încleștate una sub alta legănându-se deasupra capului meu în creștere stând în zăpada care ia tot vă-nghite unul după altul apoi fețele vocea cuvintele în cele din urmă e bine aproape de moarte florile astea le-am luat în drum spre voi de-aproape și nu cer nimic decât să mă țineți lângă voi o vreme nemișcat vă urăsc fericirea aceasta de-a vă schimba viața nu vă treziți nu mai e nevoie florile vi le las lângă acest blestem al regăsirii februarie 1997
pentru textul : ce am scris "atunci" de'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deEu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
apreciez empatia cu care ai comentat. Şi da, titlul trebuie interpretat aşa cum ai făcut-o în prima frază. Cel puţin asta am intenţionat. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : natural born winner deaşa aş vrea să citesc la ultimul vers. bravo! poem foarte echilibrat (vreau să zic). prima strofă e ţuţ. după părerea mea ar merita remarcată.
pentru textul : Toamna deda, îmi place, ecaterina. deși l-ai comprimat la maxim
pentru textul : Spune-i denu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor dela comul meu? scuze, sorry şi îmi cer iertare. uite că nu ai aşteptat degeaba. şi, cu siguranţă, te citesc.
pentru textul : odios plouă dem-am gindit ca esti nou venit pe site, dar 26 saptamani e un nr de zile. varianta ta m-a amuyat, e ok. multumesc.
pentru textul : pierdut deda, un text ok. dar nu mai mult. -- corina m-a obisnuit cu mult mai mult insa. mai ales ca este vorba de mirabile... visu
pentru textul : Poem cu capul în nori deFrumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
pentru textul : Karumi deScuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deFrumos poem. Poate că e prea târziu (sau prea devreme) în România, pentru un comentariu pertinent. Am vrut doar să las un semn pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : Stare existențială deoare cât de patetică risc să fiu dacă recunosc că ieri seară, citind, mi-au dat lacrimile?
abia acum simt că noaptea asta lungă, foarte lungă, s-a terminat.
vă mulțumesc pentru fiecare gând... a venit ca o apă dulce.
și,Paul... tu știi deja...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decare este bun, aş fi spus:
vântul și bătăile inimii
pași ce se îndepărtează
ai un typo la oare pot inventa.
pentru textul : reinventează-mă! deexperiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deMulțumesc vouă pentru spumosul dialog aici, onorată.
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deD-le Titarenco, citarea acelui vers prin scoaterea din context este greșită, acolo fraza este mai lungă, dar m-am obișnuit deja cu aceste neglijențe ale Dvs. 'de șef' sunt pardonabile pentru că sunt bine intenționate.
Însă pe viitor v-aș ruga cu respect să acordați mai multă atenție când comentați.
Vă mulțumesc,
Margas
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : Fabrica de îngeri deTocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
pentru textul : dopamine I depretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
pentru textul : femeia-cameleon deprima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses depoemele tale, conform opiniei mele, suferă de căutări tehnice în dauna trăirilor lirice. să mă explic: tehinica se zbate între pereții impuși ai conteporaneității; exprimarea se limitează la figuri de stil constrânse de libajul cotidian, iar cursivitatea, curgerea ideii poetice este sugerată de titlu și nu de textul poetic. cu plecăciune, mircea nincu.
pentru textul : ploua în eden II deCuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.
pentru textul : toamnă 3 deUn poem care mi-a amintit de Prospectiuni S.A. in vremurile de glorie (acum cumparata de omul de afaceri care nu va face puscarie niciodata in Romania, pe numele lui Ovidiu Tender). Poemul e reusit, mai putin ultima strofa care mi se pare "incropita". Andu
pentru textul : prospecții seismice dePagini