Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
Eu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
Mie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
Desigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
mai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
Un text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
Am urmărit puțin din Erovision alături de o adolescentă din Olanda. Nu era ea prea încîntată de spectacol, o enerva și faptul că Olanda nu avea reprezentant și în general, piesele de anul acesta nu au fost așa bune. Ce pot spune însă este că ei nu i-a displăcut atît de mult piesa celor de la Totomondo, a fost chiar entuziasmată după ce i-am explicat ce vor ei să spună. Nu zic, nu este exclus ca piesa lui Marius Moga să-i fi plăcut mai mult. Cred că problema noastră de data aceasta a fost mai mult de imagine și despre felul în care știm să ne vindem marfa. Îți mulțumesc Bogdan și pentru traducerea cîntecului Ghiță. Fata aceasta de exemplu o adoră pe micuța stea și a fost superîncîntată de traducere. Acesta nu este propriu zis un comentariu literar, este mai mult un semn de apreciere; te citesc și îmi place foarte mult cum și ce scrii.
Este adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
din pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
regret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
o lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
ca sa discutam despre balast:
*lacrimi inabusite (manelist, suna a melodie din anii 80)
*vecinii de vizavi - acel viazavi explica prea prea mult
*De ce credem în ceea ce credem
Eu nimic tu nu știu - o mare mare lalaiala
*cel mai plin - balast
as putea sa mai continui, dar sunt sigur ca ''ai prins ideea''. mai ai mult, foarte mult pana la poezie. abia ce incepi sa o mimezi, si intr-un mod nu tocmai placut (invata sa scrii cu doi sau trei de i, ai probleme am vazut)
Da, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
Mulţumesc pentru aprecieri!
Am revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
Văd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
da, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Postmodernism, optzecism și chiar modernism - iată concepte care pot deveni prejudecăți critice (fără să încerc să apăr textul!). Peste o mie (dar ce spun eu?! peste nici o sută!) de ani aceste chestii nu vor mai conta deloc, iar Cărtărescu va deveni contemporan cu Eminescu - ca poeți români de la sfârșitul mileniului II. Dar poate nici nu vor deveni contemporani, pentru că o să rămână doar unul. Vă las să ghiciți singur care va fi acela. Mulțumesc, în orice caz, pentru lectură și comentariu. În fond, asta e regula jocului, nu? Păcat că nu am mai mult timp, spre a mă angrena cum s-ar cuveni...
pentru textul : Scrisoare dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze dePastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
dacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
Uite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină dedap, nu intelesesem sensul, am sesizat si modificarea.
pentru textul : A cappella depe culmile disperarii?
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița devai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deEu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deMie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deDesigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
Felicitari pentru lansari!
pentru textul : Dubla lansare de carte desemnului tău senin și sufletului delicat care ești! mi-era dor de H. și de prietenii de aici și iacătă:)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deimpresia mea este ca textul acesta ar fi avut mai multe sanse ca proza
pentru textul : de iubire de timp de zei demai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
pentru textul : Rugă de fiecare zi deUn text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
pentru textul : summer love deAm urmărit puțin din Erovision alături de o adolescentă din Olanda. Nu era ea prea încîntată de spectacol, o enerva și faptul că Olanda nu avea reprezentant și în general, piesele de anul acesta nu au fost așa bune. Ce pot spune însă este că ei nu i-a displăcut atît de mult piesa celor de la Totomondo, a fost chiar entuziasmată după ce i-am explicat ce vor ei să spună. Nu zic, nu este exclus ca piesa lui Marius Moga să-i fi plăcut mai mult. Cred că problema noastră de data aceasta a fost mai mult de imagine și despre felul în care știm să ne vindem marfa. Îți mulțumesc Bogdan și pentru traducerea cîntecului Ghiță. Fata aceasta de exemplu o adoră pe micuța stea și a fost superîncîntată de traducere. Acesta nu este propriu zis un comentariu literar, este mai mult un semn de apreciere; te citesc și îmi place foarte mult cum și ce scrii.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deEste adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
pentru textul : femeia poet dedin pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
pentru textul : roca din care mă nasc deiata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
pentru textul : dincolo deediteaza din nou si modifica incadrarea... incearca...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar dear trebui sa ii schimbi incadrarea la poezie generala pentru ca, din cite ma pricep, acest text nu are elementele necesare ale unui haiku
pentru textul : Haiku(1) deregret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
pentru textul : poezia asta e o erezie deo lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAm citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deeu nu imi gasesc textele si nu le-am pastrat in alta parte. cum sa le gasesc pe site?
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deca sa discutam despre balast:
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor de*lacrimi inabusite (manelist, suna a melodie din anii 80)
*vecinii de vizavi - acel viazavi explica prea prea mult
*De ce credem în ceea ce credem
Eu nimic tu nu știu - o mare mare lalaiala
*cel mai plin - balast
as putea sa mai continui, dar sunt sigur ca ''ai prins ideea''. mai ai mult, foarte mult pana la poezie. abia ce incepi sa o mimezi, si intr-un mod nu tocmai placut (invata sa scrii cu doi sau trei de i, ai probleme am vazut)
Da, Lucian. Uite, pentru că a sesizat și Aranca acest aspect, detaliez puțin, mai ales că sunt în cunoștință de cauză. Mie îmi sunt aproape clare trimiterile de care amintește ea acolo. Tu te apropiai de poezie venind dinspre teolog. Nimeni nu a reușit să facă bine acest lucru, și cei care o fac azi o fac prost. În ultimele poezii ai început să încerci drumul invers, și ai făcut-o bine. Ceea ce am remarcat și Aranca și eu. Vino dinspre poezie înspre teolog, îmbrățișează poezia, sălășluiește în ea, ia-o în brațe, și adu-o acolo unde vrei tu. Așa au reușit și Voiculescu, și Crainic, și Gyr.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deMulţumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Exil deAm revenit asupra textului ţinând cont de observaţia ta… departe de mine intenţia de a trunchia farmecul unui zâmbet ingenuu de copil… Te mai aştept.
Văd că Matei și Katya trag de mine în direcții opuse... Ba nu-i rima bună, ba e bine pe post de muz(oi). Adevartu-i că de la Matei inspiratu-m-am. Senryu bun scrise mai deunăzi și voit-am să lărgescu întrucâtva acea istorie... Și să-mi încerc puterile cu un clasic stil de poezie...
pentru textul : Gâdilat de gâde deda, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
pentru textul : poem marin dePagini