idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
da. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
Iulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
De bine!
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
Păi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
set iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
Un poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
Versul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
Ai trait emotia unui scenarist care vizualizeaza un subiect impus ...inainte de a scrie. Ai talent, nu gluma... zic eu
E randul meu sa te provoc: pentru ca esti medicinista, sa-i spunem "eidetism in 2"
retin: ~curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți~ ... scrijelit, deja? Join the club!
Ela, dacă te uiți cu atenție, sunt exact 5 texte la Proză, de la fiecare subsecțiune câte unul. Mulțumesc pentru părerea ta. Lucrurile se schimbă. Luna viitoare va fi altceva, poate. Ineditul și surpriza contează. Surprizele pot fi și mai puțin plăcute. Există bine și rău? Sunt relative, suntem relativi. Vă mulțumesc.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
mi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
Remarc acest poem în fața căruia nu știu dacă pot ridica mâinile a rugăciune sau a liniște. Dar că nu mi se par potrivite cuvântul "brichetă" și nici finalul cu "după tine".
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
/deocamdată dorm pe saltea în bucătărie picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu noaptea aud zogomote stranii un ceas care ticăie o respirație în frigider uneori îmi imaginez dacă aș muri subit cîți oameni m-ar plînge cîți oameni m-ar plînge cu adevărat nu oamenii care se bat cu pumnul în piept la colț de stradă și spun că m-au cunoscut și-aveam tot viitorul înainte/ /cînd mai vii pe la mine să vezi camera mea cum arată acum am scăpat de stropii aia de calciu enervanți și albaștri am dat-o toată cu alb am făcut-o mireasă/ /despre mama ce să-ți mai spun sunt mai aproape de ea o aud oftînd prin pereți a trecut pe gentamicină dimineața și seara o asistentă îi face injecții o aud țipînd apoi îmi spune că n-a știut venele de la mîini sunt așa dureroase asistenta vorbește cam mult nu se dă dusă o înțeleg cînd ești dependent de oameni tăcerea dintre patru pereți te întoarce pe toate fețele ca un storcător de fructe negruța și-a rupt labele din față acum se sprijină doar pe alea din spate zici că e cangur ți se rupe inima dacă o vezi e cel mai trist lucru să nu știi ce ești un cîine cangur sau un om între două lumi/ ***un univers de o fragilitate enorma , fluturele incalzindu/se la focul din causul palmelor imi aminteste de boema lui puccini *ma inteapa faina de oase ce urmeaza miresei
am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
mi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.
uite cîţi i am eu pe tastatură. îţi dăruiesc monitorul meu:)
"deasupra mesei
fără vină
tustrei"
care tustrei? după sondajele mele sînteţi doi. au ai deschis uşa aceea la care bate El şi l-ai poftit la cină? restul n-am reusit să descifrez. mă chinui. prea minimalistă pentru mine.
katya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
peniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
pentru textul : Tibik & Rameau dema simt ca un soarece pedaland intr-o roata. incerc sa ma opresc aici multumesc
pentru textul : urâții de...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
pentru textul : Fi-va mie deSchimb imediat. Mulțumesc pentru atenționare.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri deda. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
pentru textul : Jurnal de privitor la TV deAndu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I deIulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deDe bine!
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
pentru textul : Ultimul an din viața mea dePăi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
pentru textul : Cai în livezi dee stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
pentru textul : Septembrie, începuturi deset iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
pentru textul : et tu le sais deUn poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deVersul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deAi trait emotia unui scenarist care vizualizeaza un subiect impus ...inainte de a scrie. Ai talent, nu gluma... zic eu
E randul meu sa te provoc: pentru ca esti medicinista, sa-i spunem "eidetism in 2"
retin: ~curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți~ ... scrijelit, deja? Join the club!
pentru textul : dream maker deEla, dacă te uiți cu atenție, sunt exact 5 texte la Proză, de la fiecare subsecțiune câte unul. Mulțumesc pentru părerea ta. Lucrurile se schimbă. Luna viitoare va fi altceva, poate. Ineditul și surpriza contează. Surprizele pot fi și mai puțin plăcute. Există bine și rău? Sunt relative, suntem relativi. Vă mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni demi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
ce are blandiana cu uefa?
pentru textul : some rule rules some rules deRemarc acest poem în fața căruia nu știu dacă pot ridica mâinile a rugăciune sau a liniște. Dar că nu mi se par potrivite cuvântul "brichetă" și nici finalul cu "după tine".
pentru textul : Bonsai deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie de/deocamdată dorm pe saltea în bucătărie picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu noaptea aud zogomote stranii un ceas care ticăie o respirație în frigider uneori îmi imaginez dacă aș muri subit cîți oameni m-ar plînge cîți oameni m-ar plînge cu adevărat nu oamenii care se bat cu pumnul în piept la colț de stradă și spun că m-au cunoscut și-aveam tot viitorul înainte/ /cînd mai vii pe la mine să vezi camera mea cum arată acum am scăpat de stropii aia de calciu enervanți și albaștri am dat-o toată cu alb am făcut-o mireasă/ /despre mama ce să-ți mai spun sunt mai aproape de ea o aud oftînd prin pereți a trecut pe gentamicină dimineața și seara o asistentă îi face injecții o aud țipînd apoi îmi spune că n-a știut venele de la mîini sunt așa dureroase asistenta vorbește cam mult nu se dă dusă o înțeleg cînd ești dependent de oameni tăcerea dintre patru pereți te întoarce pe toate fețele ca un storcător de fructe negruța și-a rupt labele din față acum se sprijină doar pe alea din spate zici că e cangur ți se rupe inima dacă o vezi e cel mai trist lucru să nu știi ce ești un cîine cangur sau un om între două lumi/ ***un univers de o fragilitate enorma , fluturele incalzindu/se la focul din causul palmelor imi aminteste de boema lui puccini *ma inteapa faina de oase ce urmeaza miresei
pentru textul : scrisoare din 1a deLa o primă vedere: deasupra.
pentru textul : auto - market dePrea mulţi "trebuiau". Şi puţină atenţie la spaţiere.
am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deÎn Regulamentul Hermenia și la Întrebări și răspunsuri sunt informațiile necesare.
Butonul „atenție editor” se află sub text.
http://hermeneia.com/content/cum_pot_face_ca_textul_meu_sa_fie_reabilita...
pentru textul : scleroză demi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
pentru textul : murmur deiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.
uite cîţi i am eu pe tastatură. îţi dăruiesc monitorul meu:)
"deasupra mesei
fără vină
tustrei"
care tustrei? după sondajele mele sînteţi doi. au ai deschis uşa aceea la care bate El şi l-ai poftit la cină? restul n-am reusit să descifrez. mă chinui. prea minimalistă pentru mine.
pentru textul : ultima cină dekatya, acesta nu este un experiment (literar) vizual. Un astfel de experiment trebuie sa aiba atit o componenta literara cit si una vizuala. in plus, intr-un astfel de experiment intrepatrunderea (ingemanarea) dintre literar si vizual trebuie sa fie evidenta si practica (nu numai ideatica). exista de exemplu cazuri cind un text literar foloseste ca ilustratie (mai mult sau mai putin inspirationala) o imagine (foto, pictura sau digitalizare). in acest caz nu este vorba de un experiment vizual ci doar de o forma aparte de prezentare a unui text (ceva ce Hermeneia accepta in limitele definitiei mai sus mentionate). Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala. in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual si nici intr-o alta categorie prezenta acum pe Hermeneia. o rog pe autoare sa anuleze acest text, sa nu mai repete astfel de practici de postare si reeditare majora a unei postari dupa un interval semnificativ de timo (de vreme ce i s-a mai atras atentia), sa nu mai posteze imagini grafice care nu au mesaj literar sau nu presupun existenta unui mesaj literar de la bun inceput. nestergerea acestui text in urmatoarele 12 ore si nerespectarea acestor avertismente ne va determina sa luam masuri disciplinare. iti multumim pentru intelegere si pentru eventuala conformare la regulile si scopurile care calauzesc Hermeneia.
pentru textul : livada de sticlă depeniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
pentru textul : avort deMultumesc pentru comentariile inteligente si sfaturile voastre.
pentru textul : Răvașe către întuneric deochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi deun discurs trist, un episod existenţial umbrit de gânduri, de singurătate. aici: "cu resturi" sună uşor abraziv.
pentru textul : Femeia din umbră dePagini