Astăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
Un plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
Mie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
dar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
era vorba despre un chagal pe care l-am adorat si il ador si l-as fi urmat fidel daca as fi avut motor si aripi sa zbor... :) am vazut ca nu reusesc neam sa inchei o treaba cu simt de raspundere. acum intru sa modific. multumesc, sapphire. multumesc, oriana. inseamna mult prezenta voastra aici.
"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
sebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
umbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
de fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
Un poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
da Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
Tres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
daca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
daca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
O poezie fără niciun fel de valențe artistice. Sfârșitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reușește, nici "apriga arșiță" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înțelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de țesut.
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Ela, iti atrag atentia ca pe Hermeneia descurajam comentariile laconice, scuze, multumiri si altele din acestea. in acelasi timp recomandam atentie atunci cind se posteaza un comentariu. timpul alocat este suficient de generos pentru asa ceva. Exista deja un curent de opinie pentru a introduce reglementarea aceasta in ce priveste dimensiunea comentariilor in regulament. Cred ca voi lua o masura tehnica astazi in primul rind
Virgil si eu ma lupt cu paginatia. Textul e scris pe gmail, acolo am diacritele necesare. Dupa ce fac copy&paste se aseaza aiurea si ma lupt sa repaginez fara mare succes. Vreo idee salvatoare? Multumesc.
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
Pai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
Paul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
asta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Astăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deUn plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
pentru textul : cîndva lingeam sare deMie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
pentru textul : noapte de pământ ars deobserv schimbarea de stil în bine, deci încep să te citesc.
acuma tre' să recunosc, Iuri etimologic vine de la Soliman:))
pentru textul : Fugă deLa, Andu! Iar am greșit graiul!:)
cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire dedar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
era vorba despre un chagal pe care l-am adorat si il ador si l-as fi urmat fidel daca as fi avut motor si aripi sa zbor... :) am vazut ca nu reusesc neam sa inchei o treaba cu simt de raspundere. acum intru sa modific. multumesc, sapphire. multumesc, oriana. inseamna mult prezenta voastra aici.
pentru textul : Aterizari Fortate de"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
pentru textul : Mitul lui Sisif desebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
pentru textul : Gheţari deumbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
pentru textul : frica de nu dede fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deMulţumesc tuturor. Sperăm să mergem mai departe cu bine.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deerata deosebita
pentru textul : Cuie deUn poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
pentru textul : extras de cont deda Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deTres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
pentru textul : La bastide des vagues dedaca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dedaca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
O poezie fără niciun fel de valențe artistice. Sfârșitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reușește, nici "apriga arșiță" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înțelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de țesut.
pentru textul : aer închis deErată
Cuvântul te deranjează - cuvântul care te deranjează
pentru textul : Ultrasonografie deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Ela, iti atrag atentia ca pe Hermeneia descurajam comentariile laconice, scuze, multumiri si altele din acestea. in acelasi timp recomandam atentie atunci cind se posteaza un comentariu. timpul alocat este suficient de generos pentru asa ceva. Exista deja un curent de opinie pentru a introduce reglementarea aceasta in ce priveste dimensiunea comentariilor in regulament. Cred ca voi lua o masura tehnica astazi in primul rind
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deVirgil si eu ma lupt cu paginatia. Textul e scris pe gmail, acolo am diacritele necesare. Dupa ce fac copy&paste se aseaza aiurea si ma lupt sa repaginez fara mare succes. Vreo idee salvatoare? Multumesc.
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma deIncearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
pentru textul : mă irită vara asta, mă dePrea multă gălăgie pentru puțină, mult prea puțină poezie.
pentru textul : go fishing deDoar o părere,
Eugen.
vin şi eu în groapa din tine. vin şi eu, chiar în cuptor. să fim patru.
pentru textul : după potopul nopţii dePai, daca mi-ar fi ieșit bine, nici d-voastră nu ați fi avut ocazia îndeplinirii unor atribuții din fișa postului, exersând în critică pe cazul meu... (sigur, glumesc) Ceea ce mi-e clar e că mai am mult de lucru pân` să-mi iasă ceva acătării din mâna mea. Așa că vă fffffff mulțumesc. IB
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) dePaul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deasta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
pentru textul : explică-mi derecunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
pentru textul : Argintiu furişat demi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dePentru Hanny Ai intuit perfect! De-asi putea ramane asa! G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dePagini