o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
Tot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
Desprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
reuşit, îmi place acest gen de poezie ce te trimite înspre meditaţie şi descoperire. Crează o stare aparte, am încercat şi eu dar nu prea am fost mulţumit. Frumos.
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
Răzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
iacă un text cu aluziuni biblice, marca apocalipsa după cozan. ei bine, mie mi se pare zeflemitor, dar poate sînt în foarte mica minoritate aici.
Primul vers din strofa l e un plagiat în miniatură al capitolului 25 din cartea Exodul. Primul vers din strofa a 2-a e un plagiat în miniatură a spuselor Mântuitorului din Matei 7:21 ( "nu oricine-mi zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri" )
iar primul vers din strofa a treia e aproape un part copy/paste din Ioan 15:7 " dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cere-ţi orice ve-ţi vrea şi vi se va da".
restul e colac cu o cireaşă pusă la final: " Eli, Eli, lama sabactani (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)"
Textul = un alt fel de suliţă a sutaşului. Eu dezaprob astfel de texte. Şi semnez.
Profetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
creezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
Virgil... bine ca sunt noi... leii :) Cat despre parerea ta, este intotdeauna folositoare atata timp cat reprezinta un feed-back la obiect. Intr-adevar sunt si formulari relativ comune, insa nu am tinut neaparat sa inovez in acest text. Emilian... in ce fel fortat? Sunt o multime de sensuri ale cuvantului, desi mi se pare ca tu ai utilizat o nota metaforica a acestuia. De interes pentru autor sunt tocmai cuvintele lipsa din comentariul tau, adica ceea ce ar fi trebuit sa urmeze opiniei, adica argumentele.
Alex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
Să ne auzim numai de bine,
Eugen.
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Serafim Oprea, dar senzaţia mea este că citesc din Leonard Ancuţa (am lecturat şi textul celălalt, şi... acelaşi lucru). parcă aş recunoaşte repetiţiile şi modalităţile de formulare a ideilor. deci, un stil.
Mie textul de faţă îmi pare plin de substanţă şi de vioiciune; mai sunt şi mici "repezeli" de genul "petențiometru". ce frumos, programat aş zice, se face oprirea din final:
"eu eu eu, ăsta-i efectul, ei mișcă, spui cauză
cai mici de dans, ăsta-i efectul, dansul unei pungi seduse de vînt, ăsta-i efectul, spui cauză,
adorm, în interiorul mușchilor liniște, ăsta-i efectul, spui cauză, mici cai de dans
încetinesc, încetinesc, încetinesc
pleoapele zero."
un poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
vă mulțumesc; pentru că ați citit și comentat acest text.
adriana, recunosc că m-am temut oarecum (deși la cît de prost scriu, cum spune bobadil, încă un text rebut nu ar fi fost o mare tragedie. dar e aproape necesar dacă lumea crede că ești poet să mai scrii și ceva relevant pentru cetate. a scrie însă bine pornind de la așa ceva este însă înspăimîntător de greu.
luminița, eu cred că știu care este problema ta. tu nu prea pierzi timpul pe hermeneia. și asta nu e bine. există texte în info în care sînt anunțate și explicate aproape toate chestiile astea tehnice. apoi mă strădui (deși nu mă ajută nimeni) să mențin și RIF (FAQ) cît mai la zi. mulțumesc pentru apreciere. există penițe și penițe. știi ce vreau să spun.
Vio_B - e ok
alina, am să îți urmez sfatul și am să schimb titlul. dar deși există repetiția a două cuvinte cu rădăcina comună „a trage„ asta s-a dorit intenționat. există un efect și poate un paradox acolo. în ce privește labiș, de ce să îl pun cu literă mare? în primul rînd că aș încălca o anumită tehnică. chiar așa, chiar crede cineva că dacă nu scriu labiș cu majusculă într-un anumit context guvernat de o anumită tehnică înseamnă că nu îl respect? chiar aș vrea să știu asta. la urma urmei limba este un instrument și nu o heraldică. cel puțin atunci cîd faci artă cu ea. nu? dar sînt deschis la dialog. în ce privește manualul de limba română, evident remarca ta mă onorează în mod deosebit. deși mă îndoiesc că vreunul din textele mele va ajunge vreodată în manualul de limba și literatura română.
Ideea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
Suport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! denu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
pentru textul : Niciun semn de la tine deTot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deDesprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deam cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
reuşit, îmi place acest gen de poezie ce te trimite înspre meditaţie şi descoperire. Crează o stare aparte, am încercat şi eu dar nu prea am fost mulţumit. Frumos.
pentru textul : Întârziere degeorgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. deRăzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
pentru textul : Întâlnire deiacă un text cu aluziuni biblice, marca apocalipsa după cozan. ei bine, mie mi se pare zeflemitor, dar poate sînt în foarte mica minoritate aici.
Primul vers din strofa l e un plagiat în miniatură al capitolului 25 din cartea Exodul. Primul vers din strofa a 2-a e un plagiat în miniatură a spuselor Mântuitorului din Matei 7:21 ( "nu oricine-mi zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri" )
iar primul vers din strofa a treia e aproape un part copy/paste din Ioan 15:7 " dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cere-ţi orice ve-ţi vrea şi vi se va da".
restul e colac cu o cireaşă pusă la final: " Eli, Eli, lama sabactani (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)"
Textul = un alt fel de suliţă a sutaşului. Eu dezaprob astfel de texte. Şi semnez.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deProfetule, daca poezia ar fi fost numai ea insasi ca poezie puteam sa-ti spun iar ca-i superba si spune exact ce simtim cu totii uneori. ca vrem sa nu ne bata nimeni la cap, nici macar moartea sau rudele ei. Dar ca sa-ti spun acuma sincer, strici poezia si faci din ea afis.Ori asta ce-ai scris tu e treaba serioasa.pacat de ea. Scoate-o de-acolo, las-o singura si-n publicare cind o publici pune-i lustratia la pagina dar la pagina dinainte nu impreuna.Meseria mea de care tu nu vrei sa auzi ma face sa-ti spun ca psihologic poezia pierde-n favoarea a ceva ce nu merita . pierderea.Poate-o fi moderna povestea asta,nu stiu. Se poate...da-i pacat...Iti spun si tie ce i-am zis lui Adim, io-s numa cetitorul, dar unul invechit in rele.
pentru textul : exaust decreezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
pentru textul : Secvență haiku deMi-a placut acest poem in proza. Are o resemnare cumva pozitiva in el, o liniste regasita. E frumos.
pentru textul : incognito deVirgil... bine ca sunt noi... leii :) Cat despre parerea ta, este intotdeauna folositoare atata timp cat reprezinta un feed-back la obiect. Intr-adevar sunt si formulari relativ comune, insa nu am tinut neaparat sa inovez in acest text. Emilian... in ce fel fortat? Sunt o multime de sensuri ale cuvantului, desi mi se pare ca tu ai utilizat o nota metaforica a acestuia. De interes pentru autor sunt tocmai cuvintele lipsa din comentariul tau, adica ceea ce ar fi trebuit sa urmeze opiniei, adica argumentele.
pentru textul : fado curvo deAlex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire deSă ne auzim numai de bine,
Eugen.
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
pentru textul : oamenii de care ne este rușine de"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
pai nu stiam ca se pot astfel de poezii...
pentru textul : a deSerafim Oprea, dar senzaţia mea este că citesc din Leonard Ancuţa (am lecturat şi textul celălalt, şi... acelaşi lucru). parcă aş recunoaşte repetiţiile şi modalităţile de formulare a ideilor. deci, un stil.
Mie textul de faţă îmi pare plin de substanţă şi de vioiciune; mai sunt şi mici "repezeli" de genul "petențiometru". ce frumos, programat aş zice, se face oprirea din final:
"eu eu eu, ăsta-i efectul, ei mișcă, spui cauză
cai mici de dans, ăsta-i efectul, dansul unei pungi seduse de vînt, ăsta-i efectul, spui cauză,
adorm, în interiorul mușchilor liniște, ăsta-i efectul, spui cauză, mici cai de dans
încetinesc, încetinesc, încetinesc
pleoapele zero."
mi-a plăcut!
pentru textul : REM deun poem natural, scris parca din prima, nu sunt fortari, se vede ca totul curge dintr-o traire orbitoare. este un poem care imi trece prin vene si il simt mm cu mm, parca am revelatia ca l-am scris eu. ciudat. singura obiectie o am la comparatia iubitul-pasare maiastra din basmele cu zane si zmei. dar, pana la urma vad fluenta si pasiunea din poem. frumos. mcm
pentru textul : și eu te iubesc devă mulțumesc; pentru că ați citit și comentat acest text.
pentru textul : domnule Labiș deadriana, recunosc că m-am temut oarecum (deși la cît de prost scriu, cum spune bobadil, încă un text rebut nu ar fi fost o mare tragedie. dar e aproape necesar dacă lumea crede că ești poet să mai scrii și ceva relevant pentru cetate. a scrie însă bine pornind de la așa ceva este însă înspăimîntător de greu.
luminița, eu cred că știu care este problema ta. tu nu prea pierzi timpul pe hermeneia. și asta nu e bine. există texte în info în care sînt anunțate și explicate aproape toate chestiile astea tehnice. apoi mă strădui (deși nu mă ajută nimeni) să mențin și RIF (FAQ) cît mai la zi. mulțumesc pentru apreciere. există penițe și penițe. știi ce vreau să spun.
Vio_B - e ok
alina, am să îți urmez sfatul și am să schimb titlul. dar deși există repetiția a două cuvinte cu rădăcina comună „a trage„ asta s-a dorit intenționat. există un efect și poate un paradox acolo. în ce privește labiș, de ce să îl pun cu literă mare? în primul rînd că aș încălca o anumită tehnică. chiar așa, chiar crede cineva că dacă nu scriu labiș cu majusculă într-un anumit context guvernat de o anumită tehnică înseamnă că nu îl respect? chiar aș vrea să știu asta. la urma urmei limba este un instrument și nu o heraldică. cel puțin atunci cîd faci artă cu ea. nu? dar sînt deschis la dialog. în ce privește manualul de limba română, evident remarca ta mă onorează în mod deosebit. deși mă îndoiesc că vreunul din textele mele va ajunge vreodată în manualul de limba și literatura română.
Călin, te invidiez pentru că tu ai fost acolo iar eu nu. Sunt convins că a fost o întâlnire frumoasă.
cu stimă
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deîți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!
pentru textul : I have a dream deIdeea transmisiei online-foarte buna, filmarea evident de amator, de începator chiar. Sonorizarea te obliga la eforturi deosebite pentru a întelege ceva. Dar ideea- repet -laudabila, felicitari celor care au pus-o în practica.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSă fi fost satira atât de bine mascată?! După metatext, o scriere cu nerv şi tăiş.
pentru textul : indie deca de fiecare data, aveti dreptate. cum de nu m/am gandit? in cel mai scurt timp, voi lua masurile necesare.
pentru textul : One of us deSuport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
pentru textul : new year samba deandreea, mă bucură popasul tău. la textul ăsta țin mult și mă interesa cum este receptat.
pentru textul : Punctum de"o odă înălțată curului universal", o "impasibilă căcare" ... "ce de vorbărie măi ursule!", asta e poezie?
pentru textul : gheișe deMultumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deDin pacate e real. Asa era acolo.
pentru textul : Oameni fara nume deMarga, pe acest site, peniţele se argumentează. Entuziasmul sau peria dentară nu e de ajuns. Sper să înţelegi...
pentru textul : Spoiler 2 dePagini