nu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
Textul acesta e ca un sentiment atât de adânc şi concret dintr-un vis, care, mai apoi, se încearcă a fi explicat raţional, printr-un limbaj insuficient.
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
da dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
...pentru ultima dată Marina Nicolaev, încerc să fiu pe înțelesul tău. când ești creștin, îl reprezinți pe Christos. când ești membru U.S.R., nu îți permiți să faci afirmații gratuite sau orice implică denigrarea acestei instituții. exagerearea este pentru a mă... cum spun negrii...: do you feel me?:)
Să ne întoarcem la text. Un poem frumos, care poartă amprenta unui poet veritabil, cum este Mircea Florin Șandru. Un poem care are ritm (ca întreaga sa poezie), un ritm care se amplifică treptat și te atrage în vârtejul lui, cu aceeași putere de seducție cu care atrage și cuvintele. O mostră veritabilă de lirism de substanță gravă, care-și atinge ținta: catharsisul.
te înțeleg, Virgil, dar nu am de gând să explic aici de ce nu este subiect, intrigă, dramă, conflict. înțeleg ce vrei de la un text în proză, însă uite că se întâmplă ca eu să nu vreau același lucru. nu cred că e americanul din tine. doar un cititor cu altfel de așteptări la care oricine are dreptul. mulțumesc pentru opinie.
ah, A. întors proaspăt de pe veșnicele plaiuri ale vânătorii, băgător în seamă să fie numele tău indian:)
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
Stef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
inchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
Eugen, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bulbuceala asta de rime si "expersii frumoase" nu (prea) convinge. Ti-a spus-o si Virgil, ti-a spus-o si Dorin (in felul sau mai hatru)...eu am stat in cumpana daca sa o spun cu menajamente sau frust. Am ales a doua varianta.
Nu ma deranjeaza faptul ca textul are rime, ma deranjeaza calitatea lor!
Nu ma derajneaza nici tema romantica, ci faptul ca o manuiesti cu stangacie.
Nu ma deranjeaza nici abundenta figurilor de stil, ci faptul ca ele nu reusesc sa trasmita nimic si isi pun piedica una alteia.
Unii spun ca pentru a scrie multumitor poezie, trebuie sa citim, la randul nostru, multa poezie; asta poate fi o conditie necesara, dar nu intotdeauna suficienta. Eu nu spun ca aici se simte lipsa lecturilor. Nu imi permit sa recomand o bibliografie; cel mult te-as sfatui, daca-mi ingadui, sa privesti scrisul cu ceva mai multa detasare. Nu-i nicio drama ca nu suntem toti facuti pentru poezie, cu siguranta fiecare din noi poate excela intr-un domeniu sau intr-o modalitate de expresie care i se potriveste mai bine. Totul e sa nu ne pierdem cu firea pana cand le identificam.
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
draga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
de pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
Un poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
pentru textul : Cândva deP.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deAlina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deÎmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deTextul acesta e ca un sentiment atât de adânc şi concret dintr-un vis, care, mai apoi, se încearcă a fi explicat raţional, printr-un limbaj insuficient.
pentru textul : ploaie de vis cu povesti deDigestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deda dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar de...pentru ultima dată Marina Nicolaev, încerc să fiu pe înțelesul tău. când ești creștin, îl reprezinți pe Christos. când ești membru U.S.R., nu îți permiți să faci afirmații gratuite sau orice implică denigrarea acestei instituții. exagerearea este pentru a mă... cum spun negrii...: do you feel me?:)
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deSă ne întoarcem la text. Un poem frumos, care poartă amprenta unui poet veritabil, cum este Mircea Florin Șandru. Un poem care are ritm (ca întreaga sa poezie), un ritm care se amplifică treptat și te atrage în vârtejul lui, cu aceeași putere de seducție cu care atrage și cuvintele. O mostră veritabilă de lirism de substanță gravă, care-și atinge ținta: catharsisul.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc demi se pare mie sau simt ceva invidie in comentariul tau, bobadile? invidie in ce priveste cultura, evident. ca de lipsa ei nu vad sa se plinga nimeni.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dete înțeleg, Virgil, dar nu am de gând să explic aici de ce nu este subiect, intrigă, dramă, conflict. înțeleg ce vrei de la un text în proză, însă uite că se întâmplă ca eu să nu vreau același lucru. nu cred că e americanul din tine. doar un cititor cu altfel de așteptări la care oricine are dreptul. mulțumesc pentru opinie.
ah, A. întors proaspăt de pe veșnicele plaiuri ale vânătorii, băgător în seamă să fie numele tău indian:)
pentru textul : locul dePoate l-ai citit pe blog, e posibil. Mulţumesc pentru gândul tău aici!
pentru textul : după douăzeci de ani deAlma, multumesc pentru com! Eu stiu ce este dincolo de zbatere? Tresele de general?
pentru textul : de vorbă cu tine deCe e viata fara tentatii mon camarade ralu?
nu stiu cat de celebru e de fapt. citeste-l cand mergi cu trenul :) oricum, pentru un om care sta la propriu fata in fata cu moartea, vorbeste despre ea cu o naturalete aproape reconfortanta.
pentru textul : Lunea se moare uniform deStef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
pentru textul : proiecție 1 deinchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deEugen, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bulbuceala asta de rime si "expersii frumoase" nu (prea) convinge. Ti-a spus-o si Virgil, ti-a spus-o si Dorin (in felul sau mai hatru)...eu am stat in cumpana daca sa o spun cu menajamente sau frust. Am ales a doua varianta.
Nu ma deranjeaza faptul ca textul are rime, ma deranjeaza calitatea lor!
Nu ma derajneaza nici tema romantica, ci faptul ca o manuiesti cu stangacie.
Nu ma deranjeaza nici abundenta figurilor de stil, ci faptul ca ele nu reusesc sa trasmita nimic si isi pun piedica una alteia.
Unii spun ca pentru a scrie multumitor poezie, trebuie sa citim, la randul nostru, multa poezie; asta poate fi o conditie necesara, dar nu intotdeauna suficienta. Eu nu spun ca aici se simte lipsa lecturilor. Nu imi permit sa recomand o bibliografie; cel mult te-as sfatui, daca-mi ingadui, sa privesti scrisul cu ceva mai multa detasare. Nu-i nicio drama ca nu suntem toti facuti pentru poezie, cu siguranta fiecare din noi poate excela intr-un domeniu sau intr-o modalitate de expresie care i se potriveste mai bine. Totul e sa nu ne pierdem cu firea pana cand le identificam.
pentru textul : Deşertul indigo deNici eu nustiu de ce apare de 2 ori. Eu l-am introdus o singura data. Cel putin asa imi amintesc. Dar poate gresesc.
pentru textul : Săgeata deimagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deCred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom dePling poetele de soc estetic mai Gorune" de la Volga pin' la Tisa tot poetul plinsu... ( habar n-am cum se scrie treaba asta)
pentru textul : Plansu-mi-s-a de" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deAranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
pentru textul : risipita deDomnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
pentru textul : Gânduri dedraga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă debine descrisă tortura ploii.
mi-a plăcut: " Totul se mişcă precum într-o fotografie mişcată."
sfârşitul e abrupt, desigur n-avem experienţa şi revelaţia completă asupra cerului.
pentru textul : taverna deFoarte frumos text; o poezie de fapt, după formă, plină de un conţinut profund şi o metaforică sugestivă cu nuanţe filozofice. Mi-a plăcut.
pentru textul : uneori demă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
Un poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
pentru textul : Popas dePagini