Paul, acum serios şi mă bucur că ai luat cele spuse de mine drept glumă. Aşa a şi fost, o glumă:). Dacă a fost slabă sau a căzut aiurea pentru tine, îmi cer scuze. Tot ce am vrut,de fapt, să spun este că schimbă cumva registrul poemului, începutul şi sfârşitul nu se echilibrează din punctul meu de vedere (cu esofagul şi soarele), desigur. De aceea am şi spus că ai tu nişte poeme foarte bune, care-mi merg la suflet, în schimb, aci, am simţit nevoia să-ţi spun ce am spus. Nu imi pasă de urechile nimănui. Eu îmi iubesc doar urechile mele. Sâc!:)
s.b.
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Adrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
Până să citesc acest poem nu am crezut că se poate scrie poezie cu afgani și cu soldați britanici. Însă autoarea un talent reportericesc, poemul e și o relatare de la fața locului.
Foarte interesant, recunosc, zic și eu că merită continuată această linie, pentru că e proaspătă, sinceră și se simte de ambele părți ale 'baricadei'.
Margas.
mie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
Are o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
Boabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
o citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
multumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
da, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte frumos finalul
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către femeia lui dePaul, acum serios şi mă bucur că ai luat cele spuse de mine drept glumă. Aşa a şi fost, o glumă:). Dacă a fost slabă sau a căzut aiurea pentru tine, îmi cer scuze. Tot ce am vrut,de fapt, să spun este că schimbă cumva registrul poemului, începutul şi sfârşitul nu se echilibrează din punctul meu de vedere (cu esofagul şi soarele), desigur. De aceea am şi spus că ai tu nişte poeme foarte bune, care-mi merg la suflet, în schimb, aci, am simţit nevoia să-ţi spun ce am spus. Nu imi pasă de urechile nimănui. Eu îmi iubesc doar urechile mele. Sâc!:)
pentru textul : ultimele zile des.b.
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
pentru textul : patul în formă de gondolă despor la lucru și succes, Virgil!
pentru textul : hermeneia 3.0-a deAriana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deAdrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână dese pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
pentru textul : Lunea se moare uniform demultumesc Petre pentru comentariu si apreciere. Pot spune doar ca incerc sa fiu loial modului in care cred eu ca ma pot exprima mai bine
pentru textul : defectul simplu II deDiana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi deŞi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
pentru textul : penitenciarul nr.11 deîntre cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul dePână să citesc acest poem nu am crezut că se poate scrie poezie cu afgani și cu soldați britanici. Însă autoarea un talent reportericesc, poemul e și o relatare de la fața locului.
pentru textul : 322 deFoarte interesant, recunosc, zic și eu că merită continuată această linie, pentru că e proaspătă, sinceră și se simte de ambele părți ale 'baricadei'.
Margas.
Vladimir, multumesc frumos pentru ganduri. Nici eu nu cred ca e un text slab :). Si mai cred ca e prea lung pentru cei care se plictisesc repede.
pentru textul : domnul Pa și visul demie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deok, m-ai convins că riscul meu era să cred că trăznetul era murat la oțet. bravos națiune!
pentru textul : nimic deCred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
pentru textul : some rule rules some rules deSunt de acord cu tine. Şi mie mi se pare că lipseşte ceva, probabil voi mai lucra la text. Oricum, mulţumesc pentru atenţie şi semn.
pentru textul : în ultimul timp Dumnezeu este mai tânăr deAre o forță a expresiei deosebită acest poem, între îngenunchere și zbor acel strigăt sălbatic spulberă legile firești ale gravitației. Poate puțin nu se potrivește "fără să știu mă umplu de sus pînă jos/ de lumină și apă" Cele două elemente alăturate nu servesc bine ideii, în contextul dat, chiar dacă întregesc lirismul. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : careless whisper deBoabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deo citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
ma bucur sa te citesc.
pentru textul : text parțial lipsă dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deAbia acum am reuşit să aşez un comentariu.
pentru textul : Mi-a zâmbit deMulţumesc fiecăruia în parte pentru comm-uri şi pt. salutul vostru.
Vă mai aştept.
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Ne destindem in continuare nu?
pentru textul : Umbra. deInima suna cumva anatomic in valul de senzatii -sentimente. Inima e un organ indiferent de conotatiile poetice care i se dau.
pentru textul : Șoaptă dePrimul vers şi ultimul vers merg împreună.
"În păduri înfloresc drujbele
Şi ne trezim reci"
Acestea mi-au plăcut.
pentru textul : Defrişare deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deplăcerea este de partea mea.sper să mă acomodez uşor.mulţumesc pentru urări.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deCentrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
pentru textul : white sent (for blanche) deAlma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? demultumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
pentru textul : Geamantan cu pisică deda, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
Pagini