Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
De acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
În concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
Un text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
pentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
cu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
sună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
imi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
Viorel, bucuroasa de popas, multumesc; vrerea nu este a mea, sunt semnale care vin din afara constientului:)
*
Paul, mi-ai facut un dar de suflet ,multumesc mult! Meritul este si al colegilor de pe Lira, care m-au ajutat sa rotunjesc poemul !
imi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....
Cred, Silvia, că, la un moment dat, travaliul nu doar că este necesar, ci este imperios necesar, dat fiind faptul că mai toate textele revelate au nevoie de "traducere". Şi aici mă refer la textele cu adevărat revelate, adică acelea foarte, foarte rare. Aş mai spune că există texte cerebrale, acolo unde travaliul este nelipsit, dar asta e deja altă discuţie.
1) in primul rand nu sunt Marina Nicolaevna nici pe Andu si nici pentru altcineva si cu atat mai putin in acte. Nu am insinuat ca Andu Moldovean ar purta un alt nume si nici nu m-am gandit sa-i denaturez numele sau sa-i pun porecle. De aceea ce il rog civilizat sa se abtina. 2) faptul ca i-am aratat o greseala pe care uite, nu au observat-o multi, si nu i-am cautat nici nod in papura, cum insinueaza. 3) nu sunt "cu tunurile" pe Andu Moldovean, cum se plange el si nu inteleg aluzia cu bancul vechi adaptat, nici la text si nici la mine, ca persoana. 4) problema este ca nu stii sa accepti o alta parere decat a celorlalti. 5) cauti cu totul altfel de discutii autodecretandu-te victima, sugerand malitios "Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște." 6) am schitat in doua randuri opinia mea despre text pentru ca acest lucru mi-a declansat citirea lui; voi reveni cu analiza pe text a ceea ce am afirmat in momentul in care stilul de comunicare al lui Andu Moldovean se va imbunati considerabil.
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
Co siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
Cristina, mulţumesc mult. O să te rog să îmi accepţi scuzele; iniţial a fost afişată o altă variantă (m-am bazat pe memorie) şi am fost nevoie să o modific fiindcă nu era cea originală.
Îmi face bine feedbackul tău. Într-un fel e bună observaţia cu trei timpi, trei planuri, însă eu aş vrea să cred că acolo, la ,,mersul pe vârfuri", e mai degrabă prezentă metoda saltului, de la imagine la atitudine. Dar e important să ştiu şi cum vezi tu. Pe de altă parte, ştiu că nu e un poem perfect, însă nu pot să îl modific fiindcă a fost jurizat, premiat şi comentat la un concurs de haiku la fotografie ( da, a fost scris după o fotografie). Nu pot da linkul aici, e împotriva regulamentului. Aş vrea să pot lua legătura prin mail. Mulţumesc din nou.
Marga, as spune că respect părerea ta, dacă nu aş fi la curent cu felul tău de-a arunca cronici pseudocritice, aşa, o dată la săptămână, pe vreo două-trei texte. :).
"el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce" - fraza aceasta spune totul despre modul tău de-a citit un text şi, mai grav, de-a recepta metatextul. Acel final pe care tu îl numeşti de clasa a treia (urât, impertinent, aş spune) e tipul de vers care pare c-ar fi putut fi scris de oricine, oricând. Cred eu, el poate fi supus critic numai din perspectivă estetică. Asta ar trebui să spună ceva, dar nu mă aştept să descoperi ce.
Bun. Observ, nu acum, dar o spun în acest moment din raţiuni usor de înţeles, observ, spuneam, o răutate în comentariile tale negative. Atentie, nu ironie, nu sarcasm, nu mişto, ci răutate. În fine, ma limitez să mai spum că nu toţi bărbaţii "e porci", dragă Marga :)
de acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
foarte bine ales titltul. pornind de aici, se naste o stare aparte atunci cand cineva trece prin cuvinte, amintind de fidelitatea oceanului. deosebite - strofa a treia si prima.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deDar sunt premise excelente.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
pentru textul : tunelul deEi, mă bucur. Încerc și eu tot felul de lucruri.
pentru textul : se strică toate deDe acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
pentru textul : [REC] deÎn concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
Un text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
pentru textul : Noapte bună, copii depentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
pentru textul : l'approche du nuage decu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deLa multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
pentru textul : Șapte ani deNick, sper să-ți fie pana inspirată de abundența iernii din State!
pentru textul : Veste mare deok, am rezolvat. multumesc. scuze pentru bataia de cap :
pentru textul : clavier deAcel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.
Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.
O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.
Aceasta este o poezie nereportaj ? :
Trip III
Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III
Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
pentru textul : Devorah deNu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.
sună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
pentru textul : Întoarcerea toamnei deimi cer scuze ca am sa folosesc un exemplu din textul tau. dar nu-ti fa probleme, si eu fac greseli.
"Se simţea gol pe dinăuntru
ca o-ntrebare fără răspuns"
acesta este un text fundamental nepoetic. Pentru ca daca spuneai ca "Se simtea pe dinauntru ca o intrebare fara raspuns" atunci avea inefabil, avea acel ceva ce face un text sa poata aspira la poezie. dar modul acesta mecanic de a folosi comparatii si metafore nu poate fi poezie. pentru ca macar un lucru ar trebui sa intelegem, poezia nu este comunicare, este reprezentare.
pentru textul : Ulbis la pătrat deViorel, bucuroasa de popas, multumesc; vrerea nu este a mea, sunt semnale care vin din afara constientului:)
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea de*
Paul, mi-ai facut un dar de suflet ,multumesc mult! Meritul este si al colegilor de pe Lira, care m-au ajutat sa rotunjesc poemul !
imi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....
pentru textul : Partaj deCred, Silvia, că, la un moment dat, travaliul nu doar că este necesar, ci este imperios necesar, dat fiind faptul că mai toate textele revelate au nevoie de "traducere". Şi aici mă refer la textele cu adevărat revelate, adică acelea foarte, foarte rare. Aş mai spune că există texte cerebrale, acolo unde travaliul este nelipsit, dar asta e deja altă discuţie.
pentru textul : p.s de1) in primul rand nu sunt Marina Nicolaevna nici pe Andu si nici pentru altcineva si cu atat mai putin in acte. Nu am insinuat ca Andu Moldovean ar purta un alt nume si nici nu m-am gandit sa-i denaturez numele sau sa-i pun porecle. De aceea ce il rog civilizat sa se abtina. 2) faptul ca i-am aratat o greseala pe care uite, nu au observat-o multi, si nu i-am cautat nici nod in papura, cum insinueaza. 3) nu sunt "cu tunurile" pe Andu Moldovean, cum se plange el si nu inteleg aluzia cu bancul vechi adaptat, nici la text si nici la mine, ca persoana. 4) problema este ca nu stii sa accepti o alta parere decat a celorlalti. 5) cauti cu totul altfel de discutii autodecretandu-te victima, sugerand malitios "Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște." 6) am schitat in doua randuri opinia mea despre text pentru ca acest lucru mi-a declansat citirea lui; voi reveni cu analiza pe text a ceea ce am afirmat in momentul in care stilul de comunicare al lui Andu Moldovean se va imbunati considerabil.
pentru textul : excalibur deMie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac depoemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deun tecst (ca sa citez un clasic in viata) ca un desen animat
pentru textul : la mormântul lui menelau deCo siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
pentru textul : Ușile deCristina, mulţumesc mult. O să te rog să îmi accepţi scuzele; iniţial a fost afişată o altă variantă (m-am bazat pe memorie) şi am fost nevoie să o modific fiindcă nu era cea originală.
pentru textul : Haiku - (M) deÎmi face bine feedbackul tău. Într-un fel e bună observaţia cu trei timpi, trei planuri, însă eu aş vrea să cred că acolo, la ,,mersul pe vârfuri", e mai degrabă prezentă metoda saltului, de la imagine la atitudine. Dar e important să ştiu şi cum vezi tu. Pe de altă parte, ştiu că nu e un poem perfect, însă nu pot să îl modific fiindcă a fost jurizat, premiat şi comentat la un concurs de haiku la fotografie ( da, a fost scris după o fotografie). Nu pot da linkul aici, e împotriva regulamentului. Aş vrea să pot lua legătura prin mail. Mulţumesc din nou.
Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers deMarga, as spune că respect părerea ta, dacă nu aş fi la curent cu felul tău de-a arunca cronici pseudocritice, aşa, o dată la săptămână, pe vreo două-trei texte. :).
"el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce" - fraza aceasta spune totul despre modul tău de-a citit un text şi, mai grav, de-a recepta metatextul. Acel final pe care tu îl numeşti de clasa a treia (urât, impertinent, aş spune) e tipul de vers care pare c-ar fi putut fi scris de oricine, oricând. Cred eu, el poate fi supus critic numai din perspectivă estetică. Asta ar trebui să spună ceva, dar nu mă aştept să descoperi ce.
Bun. Observ, nu acum, dar o spun în acest moment din raţiuni usor de înţeles, observ, spuneam, o răutate în comentariile tale negative. Atentie, nu ironie, nu sarcasm, nu mişto, ci răutate. În fine, ma limitez să mai spum că nu toţi bărbaţii "e porci", dragă Marga :)
pentru textul : de n luate câte două dede acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
pentru textul : mama la toate țările deUps! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere deRaluca - stay cool:D
pentru textul : 322 deMarga - stay cool, too :p
Cristina - cum spunea Mos Craciun intr-un email recent: 'Be careful what you wish for'.
foarte bine ales titltul. pornind de aici, se naste o stare aparte atunci cand cineva trece prin cuvinte, amintind de fidelitatea oceanului. deosebite - strofa a treia si prima.
pentru textul : ocean soul dePagini