nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
Și revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
Nu te-am asemănat cu Vasile Voiculescu sau Felix Aderca. Ți-am recomandat să-i citești. Este foarte adevărat că nimeni nu plătește să participi la un cenaclu literar. Dar este o experiență inedită, un loc în care ascultând, poți învăța de la alții. Nici nu știi ce ai pierdut.
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Blanc et vert, deux couleurs qui forment un universe dans lequel quelqu'un (le poet ou l'homme qui passe la limite) pourrait trouver la tranquilleté ou la route de laquelle les racines sont ouvertes par les graines. Je voudrais remarquer le title de ce poème.
Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
Dialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
Elena, observatia este valida. Vei vedea insa in articolul urmator (sau unul din ele) ca ne-am gindit la un anumit mod in care sa contracaram astfel de derapaje. Tot la fel s-ar putea obiecta faptul ca aceasta acordare de voturi poate sa alunece usor in manifestari de troc. Pericolele acestea exista in orice comunitate si ne-am gindit la ele. Obiectivitarea este oarecum un deziderat contradictoriu daca ne gindim ca in esenta dorim sa aflam "opinii personale". Orice opinie personala este in esenta subiectiva. O alternativa ar fi sa recompensam comportamentele "percepute ca etice" dar asta ar duce din nou la "clase" de membri, si ajungem sa ne invirtim in cerc. Aceasta dilema este greu de rezolvat, daca nu imposibil. Asa cum am spus, in articolul urmator (sau unul din ele) voi expune solutia pe care o intentionam pentru pastrarea unui spatiu competitiv fara derapaje etice si eventual fara alunecare in cinism.
...precum voi afirma, îmi place fotografia extrem de mult. și a ta katya:)! ai sensibilitatea manifestată decent aici și deși tematica umbrei a făcut înconjurul lumii, de ce nu ar poposi chiar și pe această pagină. m-ai trezit definitiv:) eram înainte de cafea:)!frumos! atent, mai pustiit un pic azi, paul
Încă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
Un poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
Nu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
Vedeţi, d-le Dinu, tipul comentariului pe care l-aţi postat este găunos, veleitar şi dilatant. Ştiţi de ce? Nu, nu pentru c-aş avea ceva personal cu d-voastră (aşa cum exagerat şi, aş spune, prea plin de importanţă credeţi), ci pentru că: acest tip de comentariu trebuie să vină imperativ cu pixul roşu ori cu arătătorul după el; acest tip de comentariu trebuie să sublinieze, să arate clar, pârâcios: aici, acolo, dincolo, asta, ăla şi cu ălalalt, pentru că. Şi aici urmează argumente parţial obiective, parţial literare. Clar, coerent şi, dacă se poate, numai dacă se poate, bine intenţionat. Aşa se poate câşţiga credibilitate în orice spaţiu literar, aşa se poate câştiga, în cele din urmă, respect. Nu împroşcând cu venin, nu cu smiorcăieli (că tot văd că e la modă termenul) comico-lapidaro-inculte, nu părând o victimă, mereu nedreptăţită de jivinele astea rele, şi insensibile, şi fudule, şi arogante, şi arde-le-ar ah!
...Bianca...știm cu toții cât de prețios ne este timpul, dai un exemplu cu mine? cui? celor care își exprimă părerea în modul care vor? am să urmez indicațiile tale, dar poate mă vei păsui un timp, sau poate că vei găsi în istoria hermeneia alt exemplu:)! deci da, dar nu acum!
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
Comentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
sper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
Ioan( scuzele se accepta, mesajul ma onoreaza), Cristina( un comentariu stimulator,care ma obliga la acribie stilistica); va multumesc si va mai astept!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
I've seen last night "The fight club" and I remembered the idea that you only utter vowels with a gun in your mouth
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels deIoan, nu ştiu precis dacă şerpii năpârlesc toamna, dar cam asta e ideea.
Daniel, bună sesizare, e şi un fel de itinerar acolo.
Mulţumesc pentru intervenţii.
pentru textul : La margine (Profetul) denu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
pentru textul : Luciano Pavarotti demoartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte desorry, n-am stiut!
pentru textul : dialog în tâlcuri demulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
pentru textul : scrisori imaginare deȘi revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDouă observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
pentru textul : Haiku deNu te-am asemănat cu Vasile Voiculescu sau Felix Aderca. Ți-am recomandat să-i citești. Este foarte adevărat că nimeni nu plătește să participi la un cenaclu literar. Dar este o experiență inedită, un loc în care ascultând, poți învăța de la alții. Nici nu știi ce ai pierdut.
pentru textul : Satul din vale deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deBlanc et vert, deux couleurs qui forment un universe dans lequel quelqu'un (le poet ou l'homme qui passe la limite) pourrait trouver la tranquilleté ou la route de laquelle les racines sont ouvertes par les graines. Je voudrais remarquer le title de ce poème.
pentru textul : Blanche de solitude deŞi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
pentru textul : erotușe deDialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
pentru textul : Scrisoare deElena, observatia este valida. Vei vedea insa in articolul urmator (sau unul din ele) ca ne-am gindit la un anumit mod in care sa contracaram astfel de derapaje. Tot la fel s-ar putea obiecta faptul ca aceasta acordare de voturi poate sa alunece usor in manifestari de troc. Pericolele acestea exista in orice comunitate si ne-am gindit la ele. Obiectivitarea este oarecum un deziderat contradictoriu daca ne gindim ca in esenta dorim sa aflam "opinii personale". Orice opinie personala este in esenta subiectiva. O alternativa ar fi sa recompensam comportamentele "percepute ca etice" dar asta ar duce din nou la "clase" de membri, si ajungem sa ne invirtim in cerc. Aceasta dilema este greu de rezolvat, daca nu imposibil. Asa cum am spus, in articolul urmator (sau unul din ele) voi expune solutia pe care o intentionam pentru pastrarea unui spatiu competitiv fara derapaje etice si eventual fara alunecare in cinism.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a deMulţumesc pentru semnul de lectură Alina.
pentru textul : Dungi şi buline de...precum voi afirma, îmi place fotografia extrem de mult. și a ta katya:)! ai sensibilitatea manifestată decent aici și deși tematica umbrei a făcut înconjurul lumii, de ce nu ar poposi chiar și pe această pagină. m-ai trezit definitiv:) eram înainte de cafea:)!frumos! atent, mai pustiit un pic azi, paul
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline depentru probleme tehnice site-ul are o adresa speciala de email
pentru textul : Premiile "RefleXos" deÎncă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
pentru textul : Dependențe de sânge deUn poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
pentru textul : Primul infern deNu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
de la omul acela, e ca o suliţă.
pentru textul : ...dacă debun poemul, mă mir că nu sînt comentarii!
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deŢi-a scăpat un spaţiu în "ne vrute".
"pentru a mai vedea marea ce mi-a inundat holul" - personal, aş încerca să elimin "ce"ul explicativ din acest vers.
pentru textul : din oase se aud ţipăte de pescăruşi deVedeţi, d-le Dinu, tipul comentariului pe care l-aţi postat este găunos, veleitar şi dilatant. Ştiţi de ce? Nu, nu pentru c-aş avea ceva personal cu d-voastră (aşa cum exagerat şi, aş spune, prea plin de importanţă credeţi), ci pentru că: acest tip de comentariu trebuie să vină imperativ cu pixul roşu ori cu arătătorul după el; acest tip de comentariu trebuie să sublinieze, să arate clar, pârâcios: aici, acolo, dincolo, asta, ăla şi cu ălalalt, pentru că. Şi aici urmează argumente parţial obiective, parţial literare. Clar, coerent şi, dacă se poate, numai dacă se poate, bine intenţionat. Aşa se poate câşţiga credibilitate în orice spaţiu literar, aşa se poate câştiga, în cele din urmă, respect. Nu împroşcând cu venin, nu cu smiorcăieli (că tot văd că e la modă termenul) comico-lapidaro-inculte, nu părând o victimă, mereu nedreptăţită de jivinele astea rele, şi insensibile, şi fudule, şi arogante, şi arde-le-ar ah!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) de...Bianca...știm cu toții cât de prețios ne este timpul, dai un exemplu cu mine? cui? celor care își exprimă părerea în modul care vor? am să urmez indicațiile tale, dar poate mă vei păsui un timp, sau poate că vei găsi în istoria hermeneia alt exemplu:)! deci da, dar nu acum!
pentru textul : viitorul ochilor în lume demi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă debun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
pentru textul : Canibalism liric deComentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 desper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 deIoan( scuzele se accepta, mesajul ma onoreaza), Cristina( un comentariu stimulator,care ma obliga la acribie stilistica); va multumesc si va mai astept!
pentru textul : O nouă provocare dePagini