prima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
Înainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
Adriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
un poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
Salut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?
cred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
Adriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
Lea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
eu cred că textul de mai sus suferă dintr-o singură cauză: tipul de adresare nu e neapărat cel mai potrivit. dincolo de asta, mi se pare o mărturie care merită aten'ia, pentru că e o mărturie puternică si emotionantă si pentru că ar trebui sa ne puna putin pe ganduri in legatura cu multe lucruri, de la abordarea (gresita, zic eu, dupa ce i-am citit pe altii mai curajosi de pe la mijlocul secolului trecut) bolii psihice in asa-zisele "spitale", care de fapt sunt un fel de lagăre - numai dacă mergi un pic să vizitezi astfel de locuri iti dai seama de asta, până la atitudinea noastră, a tuturor in fata altor oameni...
dar mă rog, despre text se poate zice că e prost scris, dacă asta vrem.
mie, unuia, imi place si ii apreciez sinceritatea (de la forma la continut) si faptul ca e chiar emotionant.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
dragă Sixtus, chiar că nu înțeleg reacția ta. Alma ți-a remarcat un text, a făcut și niște observații pe el. Nu înțeleg de ce ai reacționat așa. Să înțeleg că nu mai vrei să îți comenteze cineva textele?
Interesant mod de a vedea "Cartea cărţilor de poezie" ca obstacol, dar privirea care o face, este lucidă, ochiul e îndreptat în toate părţile deodată, iar să gândeşti la rece în momente fierbinţi, nu e la îndemâna oricui. Nu cred că părerea mea unilaterală îşi are locul aici, dar undeva trebuie s-o spun: că pentru mulţi dintre cei care am fost adolescenţi în timpul "Flăcării", aceasta a fost singura noastră raţie de libertate, iar cărţile lui Adrian Păunescu, pentru că se dădeau pe sub mână, le găseai doar în secuime. Aşa gândesc şi-mi amintesc acum. Mâine? Cine ştie? Atât şi peniţă pentru un excelent şi necesar articol.
putin cam prea "poetizat" pe alocuri (cel putin pentru gustul meu), dar fara indoiala o poezie adevarata. remarc abilitatea de a face echilibristica intre prozodie si poetica.
Solomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
Leo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
Apoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
Probabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
pentru textul : apa trece, pietrele trec deÎnainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
pentru textul : nihil sine deo de"Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită." - ca tot e perceptie...
pentru textul : coborârea în Carte deacelea erau comentariile:) cer scuze
pentru textul : pe tocuri prea înalte deAdriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
pentru textul : liubliu ia vas demăi sa fie. după ce am ajuns la final am exclamat - brrrr! apoi am văzut la comentarii că și Lisandra a avut o reacție asemănătoare. brrrr și bbbbr!
pentru textul : What a wonderful world(!) deun poem ce reflecta nu doar acceleratia timpului si pasii nostri mici de furnica ce incearca sa tina piept rotatiei pamintului, boom-ului universal. treptat se evidentiaza un raport intre fiinta si restul civilizatiei care absoarbe totul in cresterea ei progresiva de multe ori aberanta. si unde, in ce loc nelinistea isi va opri respiratia, pentru a fi noi, fara a ne altera identitatea si intimitatea? frumoase si rotunde in lirismul lor, aceste versuri devenind usor laitmotivul poemului, ce se regasesc pe frontispiciul sentimentelor uitate citeodata, risipite fara noima - si nu traim decit o data: "așteaptă așteaptă așteaptă-mă te voi mângâia mâine te voi privi mâine blând tandru încețoșat"
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone dedaca stergi prima strofa o sa iasa ceva dragut. prima expresie e fortata, in rest merge frumos.
pentru textul : incoruptibil deAndu in ipostaza melancolina. Nu-i asa ca, uneori, lucrurile simple, spuse din suflet, sunt mai aproape de ceea ce intelegem prin poezie?
pentru textul : unele lucruri deSalut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?
pentru textul : Studentul decred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
pentru textul : Sonet 174 deAdriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
pentru textul : Coșmar deLea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
pentru textul : avon cosmetics deUn început sugestiv şi un final în forţă, deosebit de expresiv. Ioan.
pentru textul : …ca pe tine însuţi deda, am abuzat pentru ultima oară. mă simt OK!
pentru textul : Punct deun pic încâlcit traseul expunerii de mai sus. mi se pare că sare prea brusc de la o idee la alta. ori poate citesc într-o cheie nedesluşită
pentru textul : Pentru cel care-o scrie dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deeu cred că textul de mai sus suferă dintr-o singură cauză: tipul de adresare nu e neapărat cel mai potrivit. dincolo de asta, mi se pare o mărturie care merită aten'ia, pentru că e o mărturie puternică si emotionantă si pentru că ar trebui sa ne puna putin pe ganduri in legatura cu multe lucruri, de la abordarea (gresita, zic eu, dupa ce i-am citit pe altii mai curajosi de pe la mijlocul secolului trecut) bolii psihice in asa-zisele "spitale", care de fapt sunt un fel de lagăre - numai dacă mergi un pic să vizitezi astfel de locuri iti dai seama de asta, până la atitudinea noastră, a tuturor in fata altor oameni...
dar mă rog, despre text se poate zice că e prost scris, dacă asta vrem.
mie, unuia, imi place si ii apreciez sinceritatea (de la forma la continut) si faptul ca e chiar emotionant.
o zi buna!
pentru textul : Gărzile negre demultumesc Virgil pentru trecere şi sprijin.
pentru textul : Teatru conjugal demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze deLuminita, multumesc de apreciere. Acesta este doar un preludiu...:) Corina
pentru textul : Doar femeie dedragă Sixtus, chiar că nu înțeleg reacția ta. Alma ți-a remarcat un text, a făcut și niște observații pe el. Nu înțeleg de ce ai reacționat așa. Să înțeleg că nu mai vrei să îți comenteze cineva textele?
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deInteresant mod de a vedea "Cartea cărţilor de poezie" ca obstacol, dar privirea care o face, este lucidă, ochiul e îndreptat în toate părţile deodată, iar să gândeşti la rece în momente fierbinţi, nu e la îndemâna oricui. Nu cred că părerea mea unilaterală îşi are locul aici, dar undeva trebuie s-o spun: că pentru mulţi dintre cei care am fost adolescenţi în timpul "Flăcării", aceasta a fost singura noastră raţie de libertate, iar cărţile lui Adrian Păunescu, pentru că se dădeau pe sub mână, le găseai doar în secuime. Aşa gândesc şi-mi amintesc acum. Mâine? Cine ştie? Atât şi peniţă pentru un excelent şi necesar articol.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deSă înţeleg că îţi e indiferent dacă primeşti un comentariu de la mine sau că nu doreşti să te mai comentez?
Către editorul afon, care a modificat: suna mai bine "cur". A se asculta rezonanţa cuvintelor, oricare ar fi ele.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deputin cam prea "poetizat" pe alocuri (cel putin pentru gustul meu), dar fara indoiala o poezie adevarata. remarc abilitatea de a face echilibristica intre prozodie si poetica.
pentru textul : dintr-o altă rătăcire deSolomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
pentru textul : Emo Conta - western deLeo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
pentru textul : eminescu să mă judece deApoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
pentru textul : pietrele umbrei deProbabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Pagini