Virgil -
ploaie și gloanțe
noaptea
mîinile mele ploaie și gloanțe
mă duc acolo unde vor
mă lipesc cu trupul de tine
mă dor
pînă inima-ți simt grea
în gură
o limbă de clopot îngropat
într-o vreme de prigoană război
vara într-o vale cu maci
cînd aerul plutește
broboadă de maici
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
Poezie:
Comentarii
ei bine da
bobadil -
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
Andu
publicul detestă gerunziul în
Virgil -
publicul detestă gerunziul în finalul textului. și trebuie să placem publicului plătitor, nu?
pe bune că am zis mereu că textul e slab. nu m-a amețit așa cum îmi place mie. oricît de cognac tare zici tu că este. dar acum cînd îl recitesc mă gîndesc că asta este poate din cauză că l-am amețit eu pe el mult prea mult. mama ei de viață. numai poet să nu fii...
care public?
bobadil -
sorry că întreb, nu de alta dar mi-ai trezit curiozitatea Virgil... care public detestă gerunziul pe final?
Facem iar gramatică poetică, un exercițiu mai inutil chiar decât jocul de picioare înainte de scaunul electric?
Textul este foarte bun și nu mai da din colț în colț... oi fi zis tu că textul e slab ca fata mare la măritat... dacă era slab ți-am scris în comm-ul anterior... aș fi sărit pe el cu bâta! Dar textul este foarte bun, dacă era simplu bun, nu semnam condica la el, m-aș fi făcut că plouă.
Pentru că sincer, pornirea mea pe orice text al unui Consilier Hermeieia este să-l desființez (pentru că sunt de părere că acest Consiliu nu servește drept exemplu literar membrilor site-ului, acest Consiliu doarme în papuci iar inițiativele sunt la nivelul dormezei) însă respect și voi respecta mereu literatura de calitate dincolo de orice.
Iar aici tu ai scris un text de excepție.
Chapeau!
Fără punct!
Dorel -
Să mă iertaţi amândoi, Virgil, Andu, dar eu aş suprima, pur şi simplu, ultimul vers. El explică, încearcă să pună punct. Iar în poezie nu trebuie să se pună punct! Fără versul ăsta finalul ar rămâne deschis...
- vă desfiinţez pe toţi la kilogram, mânca-v-aş -
a.a.a. -
Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
nu
bobadil -
Nici vorbă de-a suprima ultimul vers! Eu am propus doar o altă formă și nu sunt de acord defel cu eventuala sa suprimare!
Cât privește comentarii de tipul celui de mai sus, mă abțin să mai răspund acestor imberbi lipsiți de pudoare la o adică și față de părinții lor. Neînsemnați, ei au impresia că lumea a apărut în jurul datei când le-a dat lor părul la subsuoară.