în noaptea asta moartea
şi-a pus genunchii pe sufletul meu
de parcă m-ar fi pregătit
să-l dau afară
ca pe o naştere forţată

în noaptea asta
pentru prima dată
nu m-am opus
şi-am trecut dincolo
în peştera umedă întunecată şi rece
unde copii cu aripi
zâmbesc atârnaţi cu capul în jos

ţipete
ecoul imită ţipete neînţelese

haite de lupi se năpustesc în mintea mea
îmi sfâşie ultima dorinţă prin care încerc să scap
să fug
să fug tot mai departe de mine
spre lumina din colţ unde soarele
se scurge pe zidul întunecat
ca igrasia în casele vechi

umbre
peste tot umbre îşi întind falangele
încearcă să mă prindă
să mă

să

mă

ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

domnule doctor
pacienta...