parerea mea este ca este un titlu fantastic (aproape invidiez ca nu l-am gasit eu - care stau asa prost cu titlurile -), dar pacat de titlu pentru ca textul e undeva intre slabut si abscons. Imaginea nisipului coagulat desi este nemaiauzita este si cam greoaie, dificil de simtit estetic.
"Timpul nu mai străbate
prin clepsidra maternă;" -- suna destul de banal. Si absolut nimeni nu stie de ce clepsidra aceea e materna sau ce ar vrea sa insemne acel lucru. Restul textului nu arunca nici o lumina asupra acestui lucru si nici nu este ajutat de el.
"păsările lui Hitchcock" sint o cadere brusca in istoriografia cinematografica si incerci sa te legi de ele ca de un fel de speranta ca poate afli ceva. Dar nu afli decit ca pasarile acelea au... genunchi. O chestie la fel de greoaie si absconsa ca si chestia cu nisipul coagulat.
Despre genunchii astia stranii de pasare ni se spune ca sint... inerti. Nu stiu ce vrea sa insemne asta. Poate ca vrea sa insemne "nemiscati". OK. Deci sint nemiscati si din ei... irumpe. Un verb oarecum arhaic si mai degraba metafizic decit fizic, daca ma intrebi pe mine. Deci e cam nepotrivita asocierea. In orice caz afli ca din ei, din genunchi, irumpe un duh de naftalina. Bizar. Imi este greu sa spun ca toata chestia asta mi-a spus ceva. Pentru ca nu mi-a spus. Singurul lucru pe care pot sa il spun este ca cred ca duhul asta de naftalina merita o soarta sau o poezie mai buna. Parerea mea.