dimineaţa oamenii
îşi pun supărările în maşină
pornesc la drum ca şi când
ar avea ceva
de aruncat într-un loc
la marginea lumii
nişte pisici albastre
se zvârcolesc
sălbatic
îşi amestecă ghearele
în carnea vlăguită
a existenţei
nu-i timp de virat către linişte
când îţi sar în faţă
frânezi
te loveşti de toate
emoţiile
şi
lumina se taie
Poezie:
Comentarii
calea
kalipeto -
no, am recitit și nu am găsit calea... da' trebuie să fie pe undeva, ea, calea. rerecitesc! zile faine!
Silviu,
Ottilia Ardeleanu -
mulţumesc pentru ((re)re) citire. o cale trebuie să existe!
salt
angela nache mamier -
un poem scris cu o economie de cuvinte,un ton sobru,pe alocuri cotidienist,dar care o anumita implicare existentiala...finalul ar fi de revazut si un ton ceva mai "vehement",mai "angajat"...
retin:
pornesc la drum ca şi când
ar avea ceva
de aruncat într-un loc
la marginea lumii
nişte pisici albastre
se zvârcolesc
sălbatic
îşi amestecă ghearele
în carnea vlăguită
a existenţei
te loveşti de toate
emoţiile
Angela,
Ottilia Ardeleanu -
deocamdată, finalul acesta se pliază pe starea care m-a determinat să scriu. probabil că ar fi putut avea un altfel de finiş.
îţi mulţumesc pentru lectură şi bunăvoinţă.