Asta înseamnă a imita poezia mediocră, care nu se poate constitui în model. A imita ceva ce seamănă cu poezia. În rest, greșiți profund. Pe mine mă bucură că tinerii scriu. Dar numai dacă scriu bine sau dacă progresează. Aștept să progresați și dvs. Dar calea spre progres presupune, între altele, multă lectură. Dar nu citiți autori care scriu ca și dvs., ci modele.

făcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
Mai bine ca de obicei.

E multă căldură în textele tale, o atmosferă aproape romantică, iar în secvența aceasta ai surprins un detaliu de viață domestic, liniștea plină de sens, un firesc pisicesc...de care știi că mi-era dor...mă bucur că ai venit!

Virgil, în România doar copiii mai folosesc cuvântul ascunziş. Şi, la urma urmei, cine mai are nevoie de creioane azi, când toţi ne facem prieteni la tastatură?!
Dar mi-a plăcut umbra sepia şi moda retro ale acestui text. În locul creionului prăfuit şi tocit, poate ai ce face cu o peniţă. Virtuală.

Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...

Am văzut și eu că l-am prea tras de coadă, dar nu o să-l modific, va rămâne așa, poate trebuiau niște ghilimele la ZAHIR.

exista vreun motiv pentru care lasi un spatiu asa mare inainte de a introduce un text?

aici părerile noastre sunt divergente. poemul, aşa cum o fi el de super, e încheiat. e drept că în varianta finală au mai mers ceva retuşări, dar minore.

Sunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
Mulţumesc.

Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.

PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)

Am incercat un altfel de stil... And by the way...urasc benzile desenate...deci in nici un caz nu m--as fi gandit la asa ceva. Tot respectul...

Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!

Adrian îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
am cam dat "bir cu fugiţii".
mi s-a mai sugerat ceea ce înseamnă că ai dreptate, aşa că voi modifica.
mulţumesc pentru atenţie.

Bogdan, ții neapărat la vecinătatea asta
„clopote bat/ cu spirale albastre(...)/ nuci albi/ cu frunzele uitate”?

întreb doar...