vad ca editura e din cluj, in rest ce legatura are cu cluju? ce tot slaviti cluju

Primele doua strofe desi exclusiv descriptive contureaza o atmosfera crepusculara, undeva la limita dintre amintirea ca instrument al cunoasterii de sine si incantarea insului in raport cu propriile perceptii, intelese acum de o maniera diferita. In continuarea strofelor remarcate, cred ca in incercarea de a reda elemente dinamice, textul isi pierde din coerenta si mai mult autorul sacrifica tocmai ceea ce a incantat la inceput, respectiv atmosfera. Sfarsitul mi se pare unul slab... daca incerci sa mai lucrezi partea a doua a textului cred ca exista premise ca acesta sa creasca in valoare.

Dorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...

Poezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
sau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!

de cotidian, textul are multe cuvinte de legătură, atributele destul de uzate. ar trebui lucrat. nu dau sfaturi ce şi cum. autorul trebuie să-şi decidă drumul. opinie de cititor.
succes!

nu vad unde este inovatia si apoi daca se doreste o comunicare cu consiliul hermeneia exista caile rezervate ptr asa ceva.

mulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. e mai bine acum?

Și aș mai adăuga acum doar atât: mulțumesc celor care țin seama de exigența interioară și care ne-o reamintesc uneori, ca un impuls spre a te înălța, nu pentru a te inhiba. Și vorbesc acum, clar, despre Virgil, care știe cum să aducă în lumină potențialul bun al autorilor. Și de Alma care, cu excepția uneor registre personale inevitabile deocamdată - știe să îi ajute pe autori să se șlefuiască în timp. De asemenea, Biancăi pentru stilul comentariilor pe text, indiferent cine le semnează. Și lui Călin și Dorin pentru arta comentariilor și analizelor literare. Desigur că și ceilalți autori au avut contribuțiile lor bune, periodic, aici m-am referit însă la cei ce comentează constant, aproape zilnic, și fac efortul ca și ei, și ceilalți să evolueze. Și sper să fim cât mai mulți așa, să contribuim cât de bine putem la maturizarea noastră în ars scribendi.

copiii.
nu prea vad legatura cu titlu. iar prima strofa parca face parte din alt poem.

Şi, se, trans, for, mă-n, vor, be-n, găi, ma, te - 10 silabe
Bănuiesc unde se greșește (-gă-i-).

sunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:

Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu

și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
gând bun!

un poem remarcabil. pentru mine acest poem este cel mai frumos dintre toate poemele scrise de tine până acum. găsesc atâta emoţie în el, atâta blândeţe încât nu are cum să nu placă. fiecare vers este pus la locul lui, bine strunit, se simte izul uşor al acceptării unei pierderi, de altfel nici nu avea cum să fie hrănit veşnic acel suflet, de aceea îl şi iubim. tot ce e frumos este şi tragic, mă refer în sensul de frumuseţe eternă. am să revin pe text în momentul în care se vor putea acorda peniţe. este un poem tare frumos... şi, ca să fiu dreaptă, în ultimul timp, ici colo dacă am mai citit asa ceva, plin de candoare sufletească. te felicit!

Sapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan

Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".