solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
cailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
da, Andu, textul cu fata era construit ca o parabolă, cu tâlc, poantă, oralitate acesta e un colaj de silă și remușcări, un amalgam de stări infecte cred că voi scoate sau modifica strofa penultimă și antepenultimă mulțumesc de citire
Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
Fara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
Mi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
personal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
Apocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
Celebrarea re-nasterii. In acest decembrie mohorat si agitat (pentru toata lumea). In simplitatea lui, fara inflorituri, textul imi pogoara pacea in suflet.
Pal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
Daca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
D-le Dinu, există o vorbă: "nu vede trandafirul, dar se uită cercetător la spini".
Ultimul d-voastră comentariu este absolut jenant. Mie mi-ar crăpa obrazul de ruşine.
Nu mai spun decât: sper că fierea vă este bine. Şi nu uitaţi, evident, de rudotel.
Somn uşor!
rafael, bine ca ai fost pe-aproape. Hai sa privim si asa: din punct de vedere al fizicii cuantice, amfora si femeia inseamna energie.Le consideram doua focare simetrice fata de originea axelor. Acesta, la randul lui este un punct care intruchipeaza esenta universului. Locul geometric al simbolurilor si interpretarilor diverselor situatii din poezie au o anumita proprietate fata de focare si de centrul axelor.Aceste din urma, coincid in anumite conditii. Pare alambicat. mai vorbim, multumesc.
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
Ai dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
Mulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
O Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.
pentru textul : angoase&fisuri desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : să asculţi o trestie gânditoare decailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
pentru textul : de dragoste denu e nevoie să fii ironic. doar fii omul pe care îl prețuiesc și respect de atâta vreme din foarte multe motive.
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deda, Andu, textul cu fata era construit ca o parabolă, cu tâlc, poantă, oralitate acesta e un colaj de silă și remușcări, un amalgam de stări infecte cred că voi scoate sau modifica strofa penultimă și antepenultimă mulțumesc de citire
pentru textul : astral abuse demulțumesc Profetule! și eu te aștept cu o nouă provocare.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 descapăt - aici cred că se voia scăpat
pentru textul : realitatea nu mai poa’ să nască deUn sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo deAm uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
pentru textul : Gând de vecernie deFara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
Frumos recviem in proza, Virgil.
pentru textul : a murit steve jobs deMi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
pentru textul : Pluș deah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deFara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deof.... stuchi/m/ar mâțâli! La multi ani, om bun cu nume din Mărie!
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) depersonal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
pentru textul : rage deApocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deCelebrarea re-nasterii. In acest decembrie mohorat si agitat (pentru toata lumea). In simplitatea lui, fara inflorituri, textul imi pogoara pacea in suflet.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
pentru textul : Cantata în mi minor deDaca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
"Măscărici"? Confundaţi site-ul cu tarlaua. Cred că v-ar prinde bine o vacanţă...
pentru textul : psalm deD-le Dinu, există o vorbă: "nu vede trandafirul, dar se uită cercetător la spini".
pentru textul : Noapte bună, copii deUltimul d-voastră comentariu este absolut jenant. Mie mi-ar crăpa obrazul de ruşine.
Nu mai spun decât: sper că fierea vă este bine. Şi nu uitaţi, evident, de rudotel.
Somn uşor!
rafael, bine ca ai fost pe-aproape. Hai sa privim si asa: din punct de vedere al fizicii cuantice, amfora si femeia inseamna energie.Le consideram doua focare simetrice fata de originea axelor. Acesta, la randul lui este un punct care intruchipeaza esenta universului. Locul geometric al simbolurilor si interpretarilor diverselor situatii din poezie au o anumita proprietate fata de focare si de centrul axelor.Aceste din urma, coincid in anumite conditii. Pare alambicat. mai vorbim, multumesc.
pentru textul : amfora depărerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
pentru textul : odiseea penelopelor deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... deAi dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
pentru textul : Urmă pe nisip deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deMulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
pentru textul : spring roll deO Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
incercam sa ne bucuram de poezie...
sincer, eu asta am de gand sa fac, las dezlegarea ghicitorilor pe mai tarziu. :)
succes participantilor!
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip dePagini