nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
e ridicol pentru că așa e în dragoste Boba, ridicol să fi rațional. nu pentru că ți se pare ție ridicol. got it? e și un pic absurd să reproșezi un defect care s-a vrut deliberat defect. deci take it or leave it: e simplu...:) iar orbul voluntar și anume acela care o ia...nu e o poveste anume care io-te că nu te duce la vreun film cu gîndul, ci doar un orb, fără apartenență politică, liber s-o ia drept în prăpastie dacă așa i se pune pata. per ansamblu pare un comentariu-replică, deliberat dur și căutat cu lumînarea. încheiat cu subtilități naționaliste așa cum îi stă bine bobadilului cînd nu mai are argumente...:) thanx anyway dar a trecut pe lîngă...:)
Adriana, îți gânduresc toate respectele mele. Îmi pare rău de situația creată, dar simt o repulsie care n-o mai pot îmblânzi față de acest fenomen al literaturii romane (profetul). Îi miroase urât penița când se apucă să scrie ceva. N-am pretenția să-mi fie înaurite poemele, dar el a deraiat rău de la adevărul a ceea ce constituie o poezie. Cu zahăr, cu sare, lipsită de ele, poezia mea e mai lucidă decat vituperările sale literare și faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol. Spune-i și lui treaba asta, că de la mine nu vrea s-o primească. Ori trăim în Ghehenă, deja!
Dragă Vali,
Dacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
Tot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
onorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
Deci se poate proceda astfel. De acum ştiu.
N-am dorit să fiu lipsită de respect faţă de cei ce mi-au scris, de aceea am răspuns fiecăruia.
Mulţumesc pentru link!
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
se simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
Mulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
la paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
citeşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
One can almost “taste” this poem, Marlena, a poem where it seems you have stopped at the flavour of unspoken words, of buried nuances that lie between two heard words.
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea detare seamana cu unica poza a sefului de pe site-ul de poezie agoniac :D deja numitul herinean radu. o fi fost o mica scapare, oricum comica
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? dee ridicol pentru că așa e în dragoste Boba, ridicol să fi rațional. nu pentru că ți se pare ție ridicol. got it? e și un pic absurd să reproșezi un defect care s-a vrut deliberat defect. deci take it or leave it: e simplu...:) iar orbul voluntar și anume acela care o ia...nu e o poveste anume care io-te că nu te duce la vreun film cu gîndul, ci doar un orb, fără apartenență politică, liber s-o ia drept în prăpastie dacă așa i se pune pata. per ansamblu pare un comentariu-replică, deliberat dur și căutat cu lumînarea. încheiat cu subtilități naționaliste așa cum îi stă bine bobadilului cînd nu mai are argumente...:) thanx anyway dar a trecut pe lîngă...:)
pentru textul : A hard woman is good to find deAdriana, îți gânduresc toate respectele mele. Îmi pare rău de situația creată, dar simt o repulsie care n-o mai pot îmblânzi față de acest fenomen al literaturii romane (profetul). Îi miroase urât penița când se apucă să scrie ceva. N-am pretenția să-mi fie înaurite poemele, dar el a deraiat rău de la adevărul a ceea ce constituie o poezie. Cu zahăr, cu sare, lipsită de ele, poezia mea e mai lucidă decat vituperările sale literare și faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol. Spune-i și lui treaba asta, că de la mine nu vrea s-o primească. Ori trăim în Ghehenă, deja!
pentru textul : ce frumusețe rară deMulțumesc pentru citire și părerile amîndurora.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deScriu foarte rar eseuri și nu mă simt atras de ele.
Virgile, ti-ai tras clona sau te prajesc astia la slujba si scrie comp-ul fara tine? Asa, de curiozitate. Parca ai fi Aranca. Bobadil.
pentru textul : la o cafea deDragă Vali,
pentru textul : Între cer şi Vale deDacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva de"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii deprea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...
pentru textul : Porumbelul alb deLa mulți ani! Aici e 2008 deja!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deTot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
pentru textul : linia deși acum ... Da, Ioana, mă alint:)! Călin, dupe cum vezi, ai avut drep....:)! cu drag vouă, paul
pentru textul : cromozomii de fier deÎncep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Sarut mâinile.
pentru textul : E. R. deaceastă analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
pentru textul : faute de mieux deonorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
Deci se poate proceda astfel. De acum ştiu.
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deN-am dorit să fiu lipsită de respect faţă de cei ce mi-au scris, de aceea am răspuns fiecăruia.
Mulţumesc pentru link!
s-o lasam balta. era de ajuns un singur raspuns, din partea autoarei articolului. e la info si ceream informatii suplimentare. inutila interventia voastra, sancho, emiemi, francisc. inteleg, ca buni crestini, cuviinciosi purtatori ai moralei, nu v-ati putut abtine (si ati incalcat regulamentul!). pe viitor, interveniti pe text, si nu atacati pe cel ce lasa comentariul. asa ar fi civilizat. punct
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deintradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
pentru textul : desperado deÎmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deAi unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă deam corectat. ai dreptate în ceea ce privește "sufletul". multumesc.
pentru textul : Freamăt de luptă dese simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
pentru textul : Portret cu bătrân în prag decare mă ia pe sus! să-ți dea Dumnezeu bucurii, Virgil!
pentru textul : iarna întârzie la un film deMulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
pentru textul : Haiku dela paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
pentru textul : autumn music 2 deciteşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
One can almost “taste” this poem, Marlena, a poem where it seems you have stopped at the flavour of unspoken words, of buried nuances that lie between two heard words.
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
pentru textul : uneori femeia detocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire deregret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Va multumesc foarte mult pentru trecere si comentariu.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) dePagini