Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Virgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
Citind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
mulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
uneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
O singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
Younger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
între timp, Madim, am reușit sa pun diacriticele la acest text. Bineînțeles nici Profetul nu-mi mai poate reproșa că sunt în afara regulamentului:). Cu bine,
Cred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
Interesant, da. Ironia din începutul textului parcă nu prea merge cu finalul de la care așteptam altceva. Ce cred că este de reținut, ideea din: "...ziua... a mai trecut o dată "
Iată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
Stiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
respirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
normal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
Un articol discret la obiect dedicat poemelor de dragoste ale lui Octavian Soviany. Am găsit niște rânduri despre autor pe care îmi permit să le adaug: "Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954, în Brașov. A debutat concomitent cu poezie și critică în revista Echinox (1975). Colaborări la România literară, Viața românească, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Cuvântul, Apostrof, Paradigma, Ziua literară. Alte volume de versuri de același autor: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005). De asemenea, a mai publicat proză – Textele de la Monte Negro (2003) –, teatru – Strălucirea și suferințele filosofilor (1992) –, critică – Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 1 (2000), Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 2 (2001), Experiment și angajare ontologică (2002)." Și coperta mi s-a părut reușită, deosebită, pe măsura poemelor, poate o reproduci tu, dragă Violeta.
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
Asta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
Vă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
ce înseamnă să fii ernest
era un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
mulțumesc, am corectatat verbul.
la pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin, scuze pentru typo Adrian :)
pentru textul : cântec candriu denostalgie decantată atent, cu grijă...
mai trec Ioan, tot mai trec și găsesc același suflet hunedorean drag...
p.s. parcă 'chihlimbar'
pentru textul : Brigitte dethis is more like a blog entry but still fun. i enjoy your writings
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deVirgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
pentru textul : Ardo A 400 deo prepoziție, cred că e mai bine. mulțam, Adrian!
pentru textul : jar deCitind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
pentru textul : A dracului întâmplare deUn poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
pentru textul : neon fado demulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deuneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
O singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deYounger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
pentru textul : Alt fel de iubire deeu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deîntre timp, Madim, am reușit sa pun diacriticele la acest text. Bineînțeles nici Profetul nu-mi mai poate reproșa că sunt în afara regulamentului:). Cu bine,
pentru textul : Mai mor… dedacă nu ar avea forma asta de şlagăr probabil că ar putea deveni un crochiu interesant
pentru textul : ROTUND deCred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
pentru textul : Cinema, Cinema deInteresant, da. Ironia din începutul textului parcă nu prea merge cu finalul de la care așteptam altceva. Ce cred că este de reținut, ideea din: "...ziua... a mai trecut o dată "
pentru textul : Citymascope deIată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
pentru textul : fahrenheit game deStiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
pentru textul : Poemul de dragoste derespirare suavă. o singură observaţie: parcă nu sună bine rima (involuntară?) din final: "abia auzim/ cum murim". compară cu "abia auzim/ cum se moare...". sau cam aşa ceva.
pentru textul : dragoste denormal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dee o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
pentru textul : arome deUn articol discret la obiect dedicat poemelor de dragoste ale lui Octavian Soviany. Am găsit niște rânduri despre autor pe care îmi permit să le adaug: "Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954, în Brașov. A debutat concomitent cu poezie și critică în revista Echinox (1975). Colaborări la România literară, Viața românească, Luceafărul, Contemporanul, Familia, Cuvântul, Apostrof, Paradigma, Ziua literară. Alte volume de versuri de același autor: Ucenicia bătrânului alchimist (1983), Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005). De asemenea, a mai publicat proză – Textele de la Monte Negro (2003) –, teatru – Strălucirea și suferințele filosofilor (1992) –, critică – Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 1 (2000), Textualism, postmodernism, apocaliptic, vol. 2 (2001), Experiment și angajare ontologică (2002)." Și coperta mi s-a părut reușită, deosebită, pe măsura poemelor, poate o reproduci tu, dragă Violeta.
pentru textul : Erosul Dilectei deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor deAsta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical deVă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt dece înseamnă să fii ernest
pentru textul : plată deera un titlu mare, eu îl parafrazez aici zicând ce înseamnă să fii virgil titarenco!
un om cu adevărat îngăduitor în comentariul său, parcă vrea să își protejeze adversarul mai ales cu acel 'clueless' care m-a lăsat 'fartless'.
eu am citit aici un text foarte slab plin de stângăcii și de greșeli de exprimare.
asta ca să nu mai menționez cele o sută de mii de texte din literatura sud-americană a anilor 80-90 cu care parcă seamănă mai mult sau mai puțin leit.
dar din păcate, cum se zice, seamănă, dar nu răsare.
că nu-i păcat să semeni orice
dar e nashpa să îți putrezească
clisee, lipsa tehnica, mai degraba vax decit cvas...
pentru textul : Cvas deProbabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
pentru textul : crucile demulțumesc, am corectatat verbul.
pentru textul : despre fructul cunoașterii dela pierderea "conștiinței" este vorba despre "pierderea cunoștinței prin cunoaștere" a lui Nichita, Opera Magna, Vol.II, pag. 493.
Pagini