Foarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
Ceva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas

întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim

Apreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:

„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”

Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte

Sixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.

am citit poezia ta de mai multe ori si cred ca mi-am dat seama. cred ca poeziile tale sunt deosebite prin faptul ca stii sa stimulezi cititorul sa cladeasca in jurul vorbelor tale.

mi-a placut tare mult lumea ta de aici.

și până la urmă scrisul ce-are? reîntregirea cuvântului, silaba care așteaptă să fie alipită... un motiv bun pentru o poezie. dorința de a face parte din viața ei, din ea. să-i aparții. da, chiar îmi place. sper să nu folosești cratimă ci să găsești o altă posibilitate, iubirea veșnică de exemplu...

pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.

te aştept cu plăcere,

Ottilia

un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.

Paule,
Nu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur

meșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.

am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))

avand in vedere inversiunile initiale, aveam impresia ca textul se vrea unul cu rima sau unul ludic, cu rima inserata la mijlocul versului; eu zic ca ti-a iesit splendid acest poem, asa complex cum e, un adevarat periplu in lumea miturilor; filosofia si religia au stat mereu mana in mana, imi place cum ai facut trecerea de pe un plan pe altul, apoi acea apasare pe interior raportata la oniric, la sentimental. am remarcat tumultul, metamorfozarea spatiilor, transpunerea pe o alta forma de neliniste. o intrebare: nu voiai sa spui "deschide-ti coasta" in loc de "deschideti coasta"? admiratia mea.

despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"