nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
Tocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
imagini frumoase,sub soarele Perugiei, iese fumul din ele. concentrate.
am o nedumerire, totuşi. în ultima strofă: "dungi argintii dungi de monede puse sub oglindă". ai vrut să spui "puse sub lupă" ?, mie cam asta îmi trasmite imaginea dungilor, dar e doar o părere, desigur.
toate bune.
Francisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
primele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
Emilian, finalul este savuros... Per total, un text profund, care socheaza la prima vedere printr-un limbaj aparent neliterar, dovedindu-se in cele din urma un adevarat carusel, purtandu-l pe cititor prin intreaga paleta a trairilor umane... mantra din final e superb aleasa... In primul rand pentru ea acord o penita de aur... Felicitari sincere cu prietenie petre
Alma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
Pe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Am citit si Stele fara nume si Cantec de acasa...Imi place Galbenusul. Ar fi interesant de citit si in variante mai lungi, eventual o poveste...sau o alta structura a textului
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
Hai, mai Boba. Ne distram si noi cum putem (nu cum "putem" daca se schimba accentul). Tu de Zen-ul meu, eu de repetitiile tale (fara diferente). Se pare ca ambii avem idei putine, da fixe. Si ce e rau in asta, atata timp cat ne citim unul pe altul si invers; si avem de ce ne distra ?
la plus
bun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
Aranca, eu incerc cat pot in comentarii sa nu vin cu "as schimba versul x in y". Vorbesc despre poezie sau despre partile ei la care am vibrat pe aceeasi lungime de unda. Lasand la o parte observatia ca poezia ta este usor incarcata pe la mijloc, remarc ca esti mai atenta in privinta imaginilor fortate. Primele 6 versuri mi-au parut exceptionale si te felicit pentru imaginea ingerilor migdalilor respirand deasupra, imagine ce ma duce cu gandul la miresele migdalilor, din alta poezie, ce paleste acum prin comparatie. Versurile 7 si 8 schimba directia si focusul spre iubit astfel incat adresarea la persoana a doua singular din restul poeziei nu cade ca o surpriza. Dar nu cred ca le sta bine cu semnul intrebarii si nu imi suna bine "fanta" nostalgiei, oricum o fi ea, maligna. Preferam benigna. Am zabovit indelung, ca matematician, asupra afirmatiilor din versurile trei si patru. Nu am gasit nici o hiba, deocamdata. Ma mai gandesc. Sigur, versurile 9 pana la final, sunt croite dupa tiparul Arancai dintotdeauna si ma bucur ca nu ai renuntat la acest stil.
Marina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
Mă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tot poemul e bun, dar finalul este,intr-adevar, memorabil.
pentru textul : [REC] denu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
pentru textul : Accident deÎmi pare prea poetizat acest text...
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deTocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
pentru textul : Ison deimagini frumoase,sub soarele Perugiei, iese fumul din ele. concentrate.
am o nedumerire, totuşi. în ultima strofă: "dungi argintii dungi de monede puse sub oglindă". ai vrut să spui "puse sub lupă" ?, mie cam asta îmi trasmite imaginea dungilor, dar e doar o părere, desigur.
pentru textul : Sub soarele Perugiei detoate bune.
Francisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deda, foarte bun haiku, felicitari. interesanta trecerea de la ideea de sonoritate la cea ce miraj optic
pentru textul : Haiku deprimele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
pentru textul : the final countdown deam completat profilul. desi cred ca nu este foarte important.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet demultumesc de citire.
nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
pentru textul : fulgerări... deMetafore si sugestii prea "cautate". La "rece". Obsesia aia a Minotaurului (si labirintului), regasita si in alte texte ale tale, este "ocultata".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you deEmilian, finalul este savuros... Per total, un text profund, care socheaza la prima vedere printr-un limbaj aparent neliterar, dovedindu-se in cele din urma un adevarat carusel, purtandu-l pe cititor prin intreaga paleta a trairilor umane... mantra din final e superb aleasa... In primul rand pentru ea acord o penita de aur... Felicitari sincere cu prietenie petre
pentru textul : quenotte deRitmul e fain. Nu m-am gândit niciodată să rimez Amsterdam cu epitalam. ...un typo din păcate în final la "guvaier"...giuvaier voiai să spui?
pentru textul : Duios șurub deAlma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deExact, dar să știi că ideea vitraliului pleacă de mult mai devreme. De la restaurarea scrisorii pe fereastră. Asta e cel mai interesant.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini deSilviu, vroiam să văd o evoluție la tine, chiar vroiam să văd asta...
pentru textul : Strig la o stea deMi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
pentru textul : răsărit deoh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
pentru textul : Scrinul negru depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
alma, sper ca vorbesti cu domnul Andu Moldovan. ca altfel, nu stiu despre ce gunoi vb.
pentru textul : bandajul meu alb deMulțumim frumos.
pentru textul : De Nașterea Domnului deMulțumesc Matei. Mai exact cinci ani și trei zile. Am vrut să scriu ceva despre dar am amînat pentru cîteva zile.
Am citit si Stele fara nume si Cantec de acasa...Imi place Galbenusul. Ar fi interesant de citit si in variante mai lungi, eventual o poveste...sau o alta structura a textului
pentru textul : Gălbenușul deÎmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu deHai, mai Boba. Ne distram si noi cum putem (nu cum "putem" daca se schimba accentul). Tu de Zen-ul meu, eu de repetitiile tale (fara diferente). Se pare ca ambii avem idei putine, da fixe. Si ce e rau in asta, atata timp cat ne citim unul pe altul si invers; si avem de ce ne distra ?
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deAm să procedez în consecinţă!
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie dela plus
pentru textul : ad interim debun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
Aranca, eu incerc cat pot in comentarii sa nu vin cu "as schimba versul x in y". Vorbesc despre poezie sau despre partile ei la care am vibrat pe aceeasi lungime de unda. Lasand la o parte observatia ca poezia ta este usor incarcata pe la mijloc, remarc ca esti mai atenta in privinta imaginilor fortate. Primele 6 versuri mi-au parut exceptionale si te felicit pentru imaginea ingerilor migdalilor respirand deasupra, imagine ce ma duce cu gandul la miresele migdalilor, din alta poezie, ce paleste acum prin comparatie. Versurile 7 si 8 schimba directia si focusul spre iubit astfel incat adresarea la persoana a doua singular din restul poeziei nu cade ca o surpriza. Dar nu cred ca le sta bine cu semnul intrebarii si nu imi suna bine "fanta" nostalgiei, oricum o fi ea, maligna. Preferam benigna. Am zabovit indelung, ca matematician, asupra afirmatiilor din versurile trei si patru. Nu am gasit nici o hiba, deocamdata. Ma mai gandesc. Sigur, versurile 9 pana la final, sunt croite dupa tiparul Arancai dintotdeauna si ma bucur ca nu ai renuntat la acest stil.
pentru textul : nostalgia deMarina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
pentru textul : peisaj transcendent deMă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
pentru textul : secret revelation dePagini