excelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
uneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
Este puțin forțat scris "lucru-l vom face". Ai o greșeală de typo: "fica". Ca și cititor, aș fi găsit mai interesant un final care să mimeze, nu și să expună trecerea timpului.
Ce buna idee are textul acesta, ca in norii cand se duc, unde se duc? Si ce fac acolo? asta e ideea. Raspunsul e ca asteapta sa le vina randul. Chiar daca e putin anacronic, acest text ramane un frumos poem care emotioneaza sufletul, intr-o seara ploioasa de vara.
adriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
offtopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
imi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
da am inteles. si recunosc ca nu-i una din poeziile care sa-mi placa macar personal foarte mult. obiectiv nu mai vorbesc. dar am prostul obicei de a posta tot ce scriu.
asa ca da, inteleg.
oricum, avem ceva in comun. merele verzi. care desi au devenit cam prea populare, probabil merita mai mult si mai bine decat poezia asta. (p.s. - in caz ca nu stiai "be delicious" de la donna karan miroase a mere verzi)
Cezar, răspunsul tău îmi place și am hotărât să te mai citesc.
Cât privește ironia, eu propun să avem o relație literară în trei timpi, la început când sunt ironic tu te faci că nu vezi și sari peste pasajul respectiv. Al doilea timp va fi când vei agrea ironia mea și vei începe să fii și tu ironic cu mine în același fel, sau într-un fel superior, nicidecum într-unul inferior. Al treilea timp va fi când vom renunța amândoi la ironie sau o vom folosi nu va mai conta. Ai fi o premieră la pasul trei, dar eu mizez mereu pe noua generație de poeți. Să scrii cu spor dar mai ales cu inspirație,
Andu
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
Aranca multumesc de trecere si asociatii. Alma eu nu stiu cum se poate scrie sub bombe. Strofa a doua este autodistrugere necesara din simpatie cu ce se intampla in jur.. si nu cred, nu, ca explicitul te deranjeaza , e altceva mai adanc de care ne este frica ..
Remarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
absență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
poate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Anna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
Un poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
copiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
întotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
excelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
pentru textul : și eu te iubesc deuneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
pentru textul : de profundis decare merită remarcată este aceasta:
pentru textul : septembrie de"ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului"!
Este puțin forțat scris "lucru-l vom face". Ai o greșeală de typo: "fica". Ca și cititor, aș fi găsit mai interesant un final care să mimeze, nu și să expună trecerea timpului.
pentru textul : The Red Scarlet Flower deCe buna idee are textul acesta, ca in norii cand se duc, unde se duc? Si ce fac acolo? asta e ideea. Raspunsul e ca asteapta sa le vina randul. Chiar daca e putin anacronic, acest text ramane un frumos poem care emotioneaza sufletul, intr-o seara ploioasa de vara.
pentru textul : uneori întrebările deadriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deofftopic: va rog pe toti sa cititi Regulamentul si sa-l respectati. Va asigur ca astfel de atitudini si comentarii nu vor (mai) fi ingaduite pe Hermeneia.com. Exista alte site-uri "literare" unde puteti face asa ceva. Ar fi bine sa nu ne confundati. Danutza, cu astfel de atitudini debutul tau pe Hermeneia nu este de bun augur. As vrea sa cred ca este vorba doar de un accident. De asemeni te atentionez ca "expresii precum "Cuvinte în sutiene și chiloți Jolidon" frizeaza o zona de preocupari pe care noi cei de pe Hermeneia le avem la baie, nu în literatură . Sper sa nu ma fi inteles gresit. Multumesc.
pentru textul : Poem biologic detoti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi despre deosebire, mie imi place partea descriptiva, construieste o atmosfera; este un text cu potential, sigur trebuie sa-l mai recitesc.
pentru textul : construct deimi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
pentru textul : Primul martir denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deS-ar putea să ai dreptate. Mă mai gândesc! tincuța
pentru textul : Duhul din mine dePoetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
pentru textul : transformarea în alb deioana,
da am inteles. si recunosc ca nu-i una din poeziile care sa-mi placa macar personal foarte mult. obiectiv nu mai vorbesc. dar am prostul obicei de a posta tot ce scriu.
asa ca da, inteleg.
oricum, avem ceva in comun. merele verzi. care desi au devenit cam prea populare, probabil merita mai mult si mai bine decat poezia asta. (p.s. - in caz ca nu stiai "be delicious" de la donna karan miroase a mere verzi)
pentru textul : Dimineață cu mere verzi dedorin multumesc pentru lectura si apreciere
pentru textul : Ea de ultima dată deprintre atâtea și atâtea exerciții am mai făcut aici împreună încă unul
pentru textul : admirația ca senzație fizică dechiar dacă tastatura îmi mai joacă feste
mulțumesc
Cezar, răspunsul tău îmi place și am hotărât să te mai citesc.
pentru textul : 8 Martie deCât privește ironia, eu propun să avem o relație literară în trei timpi, la început când sunt ironic tu te faci că nu vezi și sari peste pasajul respectiv. Al doilea timp va fi când vei agrea ironia mea și vei începe să fii și tu ironic cu mine în același fel, sau într-un fel superior, nicidecum într-unul inferior. Al treilea timp va fi când vom renunța amândoi la ironie sau o vom folosi nu va mai conta. Ai fi o premieră la pasul trei, dar eu mizez mereu pe noua generație de poeți. Să scrii cu spor dar mai ales cu inspirație,
Andu
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword deAranca multumesc de trecere si asociatii. Alma eu nu stiu cum se poate scrie sub bombe. Strofa a doua este autodistrugere necesara din simpatie cu ce se intampla in jur.. si nu cred, nu, ca explicitul te deranjeaza , e altceva mai adanc de care ne este frica ..
pentru textul : Lacrimi explicite demultumesc pentru atentionare
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deViorica Petrică, mulțumesc pentru trecere și semn. Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deRemarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deabsență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
pentru textul : l’absente depoate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Anna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : despre poem deimi place. nu spun nu. dar as fi vrut mai mult. sau mai putin. in plus, as pune alt titlu
pentru textul : Și piatra dintre noi denu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deUn poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă decopiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deîntotdeauna m-a atras poezia cu rimă şi de fiecare dată când vreau să scriu o poezie încep cu rimă.
e un mesaj profund aici ce se-ntoarce în timp, o amintire plăcută ce-şi păstrează parfumul seductibil din adolescenţă, cuvinte frumoase aşezate cu tâlc ce vibrează cu armonie în fiecare strofă.
e ca o poveste de dragoste ce continuă în timp pe un ton acustic plăcut.
Felicitările mele!
pentru textul : adolescentină debun, duel sa fie. Tema, tema.. tema... hm: despre trădare. În orice ton, în orice lungime, orice metodă, orice stil. Aveți alte sugestii? :)
pentru textul : Simți? dePagini