uite de ce se poate spune ca este greu sa te plictisesti pe Hermeneia. spor la inspiratie, Vlad. si mai asteptam. daca e nevoie facem si cutiuta speciala pe prima pagina.
unele din textele tale postate aici mi-au placut, chiar daca nu integral. aici m-am bucurat de un pic de tristețe... in privinta finalului am retineri desi cred ca l-ai ales cu grija. te mai citesc. al dvs, francisc
asa e, e greseala mea, sincer - eu scriam mult mai prost. cand am spus "adolescent" am nimerit-o (destul de nefericit dealtfel), pentru ca nu m-am uitat.
madalina,
fara intentia de incurajare, eu chiar scriam prost (nici acum nu ma laud, e doar o chestie in care cred si-mi face placere). cu excese sentimentale, tot tacamul. peste putin timp o sa razi de mesajul asta, ai sa vezi. mult succes, scrie mai departe, chiar n-ai niciun motiv sa te descurajezi, ok?
fuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
e bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
mă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
De ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
Să ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
sau after him! în alb se poate întâmpla orice. cred că experimentul a devenit și mai interesant datorită acestei întâmplări. mai în glumă, mai în serios... ai și tu o cruce, trebuie să ți-o duci, acum va deveni și mai ușor pentru ca are și un simbol interesant.
e destul de evident chiar si ptr un novice. sperasem sa fiu reprimit cu bratele deschise. nu am gand rau. textul de aici e bun, macar in comparatie cu pseudotextele unde am obs in comentariile dvoastre o mult mai mare ingaduinta.
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
Interesant, a doua poezie (consecutivă) în care trupul e un fel de graniță. Mic poem de atmosferă, ca și "Penumbră...", aceeași serie. Fiecare strofă are câte o imagine frapantă, de intimitate, care însă e proiectată înspre universul exterior prin asocieri metaforice. Asta până la "strofa" a patra, unde simțirea interioară e însăși metafora (coapsa tresărea 'ca' un fluture). De fapt, aceste două ultime poezii ale Elei nu trebuie analizate, te așezi doar, liniștit, în interiorul atmosferei lor ca să le savurezi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pai da Andu, dar daca e asa nu se scrie "o data" (despartit) ? Asta incerc sa zic...
pentru textul : două mâini deuite de ce se poate spune ca este greu sa te plictisesti pe Hermeneia. spor la inspiratie, Vlad. si mai asteptam. daca e nevoie facem si cutiuta speciala pe prima pagina.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deunele din textele tale postate aici mi-au placut, chiar daca nu integral. aici m-am bucurat de un pic de tristețe... in privinta finalului am retineri desi cred ca l-ai ales cu grija. te mai citesc. al dvs, francisc
pentru textul : toamna la Tg-Jiu depaul,
asa e, e greseala mea, sincer - eu scriam mult mai prost. cand am spus "adolescent" am nimerit-o (destul de nefericit dealtfel), pentru ca nu m-am uitat.
madalina,
fara intentia de incurajare, eu chiar scriam prost (nici acum nu ma laud, e doar o chestie in care cred si-mi face placere). cu excese sentimentale, tot tacamul. peste putin timp o sa razi de mesajul asta, ai sa vezi. mult succes, scrie mai departe, chiar n-ai niciun motiv sa te descurajezi, ok?
pentru textul : Between the bars de"În ei (ochi) ... se cambra ultimul arc". Atât.
pentru textul : Miel la Proțap deFoarte frumos şi foarte sensibil. Dar fără "improbabile adieri" şi fără "în limba orelor". Afectate şi filosofante...
pentru textul : copacul dinăuntru deDoamna Ştefan,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă depa, pa
fuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
pentru textul : iarna deAlma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here dee bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
pentru textul : Mitul lui Sisif deAş reformula "lama inimii/ coaja amiezii ".
pentru textul : pastel dePrimele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
pentru textul : nevroză demă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deDe ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deSă ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
pentru textul : Spasm nocturn de... ei!
pentru textul : Cu o saptamana, in urma desau after him! în alb se poate întâmpla orice. cred că experimentul a devenit și mai interesant datorită acestei întâmplări. mai în glumă, mai în serios... ai și tu o cruce, trebuie să ți-o duci, acum va deveni și mai ușor pentru ca are și un simbol interesant.
pentru textul : rosario dee destul de evident chiar si ptr un novice. sperasem sa fiu reprimit cu bratele deschise. nu am gand rau. textul de aici e bun, macar in comparatie cu pseudotextele unde am obs in comentariile dvoastre o mult mai mare ingaduinta.
pentru textul : să ne rugăm dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
pentru textul : despre poezie deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deNu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
pentru textul : Viceversa deRevin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deerr: Corijabilă
pentru textul : Bacoviană defemeia!
pentru textul : tânăr deconcentrat primăvăratic fără prescripţie medicală.
inima, inima, cu ce e bine să o tratezi?! iată.
multumesc pt apreciere, faptul ca ti-a placut e suficient, nici nu trebuia mai mult.
stima mea
pentru textul : Retro deInteresant, a doua poezie (consecutivă) în care trupul e un fel de graniță. Mic poem de atmosferă, ca și "Penumbră...", aceeași serie. Fiecare strofă are câte o imagine frapantă, de intimitate, care însă e proiectată înspre universul exterior prin asocieri metaforice. Asta până la "strofa" a patra, unde simțirea interioară e însăși metafora (coapsa tresărea 'ca' un fluture). De fapt, aceste două ultime poezii ale Elei nu trebuie analizate, te așezi doar, liniștit, în interiorul atmosferei lor ca să le savurezi...
pentru textul : aqua marine decred ca nu am salvat comentariul de nu a aparut. iti multumeam, Cristina.
pentru textul : Săpînţa, mon amour deAdriana, semnul tau m-a emotionat... Pur si simplu!
Multumesc!
pentru textul : Sunt zile deslab, asa nu!
pentru textul : Ascultă dePagini