este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
Versuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
Multumesc mult Consiliului Hermeneia pentru increderea (re)acordata si revin daca mai este cazul cu precizarea ca s-a cam exagerat pe tema asta cu plagiatul meu din Matei Ghigiu (ori de cate ori ma gandesc la asta, nu pot sa nu zambesc si imi cer scuze pentru asta fata de voi toti care nu intelegeti, este normal), dar daca virgula chestiunea a servit ca exemplu unora sau doar ca amuzament altora tot e bine. Andu.
"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
Nu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
un soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
mulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
Desi as fi dorit, nu m-am gasit in stare sa scriu altceva semnificativ decat Bianca la acest text. Poate doar ca Emil are acel avantaj (care poate fi si un handicap uneori) de "new kid in town". Si intr-adevar "they're all doing the monster mash" - my favourite from dire straits Andu
fain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
gând bun! om bun! și week-end plăcut!
"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.
Domnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
am promis și mă voi ține de cuvînt. un text care demonstrează pentru mine încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul Corinei Papouis. Împletit cu nu mai puțin umor and self-deprecation.
mi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
pe alocuri imi pare oleaca fortat, interventiile celor doua nu-mi par transpuse natural. altfel, ultima strofa ii chiar o poema, in loc de "ozon" as pune "el" si as renunta la fix ultimu vers
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant, desi am senzatia ca undeva in partea a doua se dilueaza putin as inlocui "al mamei mele suspin" cu "al mamei suspin"
pentru textul : Tânărul din Nain deeste de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
pentru textul : cu Nimănui deVersuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
pentru textul : versuri simple I dedomnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
pentru textul : pietrele umbrei denu esti deloc departe de adevar
pentru textul : Cântec pentru Ulma deMultumesc mult Consiliului Hermeneia pentru increderea (re)acordata si revin daca mai este cazul cu precizarea ca s-a cam exagerat pe tema asta cu plagiatul meu din Matei Ghigiu (ori de cate ori ma gandesc la asta, nu pot sa nu zambesc si imi cer scuze pentru asta fata de voi toti care nu intelegeti, este normal), dar daca virgula chestiunea a servit ca exemplu unora sau doar ca amuzament altora tot e bine. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com de"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Cu ganduri bune,
pentru textul : Schizo în varianta „Personalităţi multiple” – G.M. în dialog de la distanţă, prin com-uri, cu Bobadil deGorun
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deNu inteleg la ce vulnerabilitate va referiti, dar nu sunt surprinsa deoarece multe nu inteleg eu. Nici de ce mi-se pare un text mai profund cu " puritate" in loc de " incultura". Ar fi un pocal de idei cu un spectru mai larg pentru energia ironizarii. Oricum penitele sunt dovada ca e o reusita poetica. Felicitari!
pentru textul : indie deun soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
pentru textul : Rația de libertate I - Salvarea podului deP.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
pentru textul : femeia domnului Pa deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali demulţumesc pentru opinie Virgil.
pentru textul : Porţia de filozofie demulțumesc pentru încredere, actaeon. felul în care o spui mă face să mă simt îndatorat față de poemele ce le voi scrie. da. semnele de suspensie ascund, de obicei, ceea ce nu putem exprima si, ca atare, mărturisesc o neputință. de multe ori încerc să fac totul dintr-o răsuflare. aici, recunosc, e o mare lipsă. una profesionistă. nu înțeleg ce încerci să îmi sugerezi cu "incearca o rearanjare a cuvintelor, leaga-le altfel pentru a urma o "poveste" care sa se impuna citirii". aș fi îndatorat dacă ai fi mai concret. mulțumesc pentru comentariu. pe viitor îmi doresc numai astfel de păreri alăturate poemelor mele. le consider constructive și binevenite. iara și iară îți mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : Cerere ființială deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi deDesi as fi dorit, nu m-am gasit in stare sa scriu altceva semnificativ decat Bianca la acest text. Poate doar ca Emil are acel avantaj (care poate fi si un handicap uneori) de "new kid in town". Si intr-adevar "they're all doing the monster mash" - my favourite from dire straits Andu
pentru textul : missing dedar cam cum intelegi tu poezia Bobadile? inflorituri dulceagoase a la dame peste 30? sau bascalii frustrate a la domni peste 30?
pentru textul : fericirea II defain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
pentru textul : Sonor vertical degând bun! om bun! și week-end plăcut!
Da, Silviu, nici pe mine nu mă multumeşte comparaţia aia.
pentru textul : p.s de"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee deDomnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dePunct?
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deam promis și mă voi ține de cuvînt. un text care demonstrează pentru mine încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul Corinei Papouis. Împletit cu nu mai puțin umor and self-deprecation.
pentru textul : The 102nd humorous poem demi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
pentru textul : babilon depe alocuri imi pare oleaca fortat, interventiile celor doua nu-mi par transpuse natural. altfel, ultima strofa ii chiar o poema, in loc de "ozon" as pune "el" si as renunta la fix ultimu vers
pentru textul : Foc de tabără cu esenţe de folk deMda, parcă aş tăia si augumentativul "băltoacă", limitându-mă la "baltă". Acest vers:
"privește apoi în mine
pentru textul : dade I deca-ntr-o băltoacă" -, iertat îmi fie limbajul academic, e ţavărţă (tare/beton)!
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii dede acord cu tine, Masha! mai trebuie puțin lucrat, iar obiecțiile tale sunt necesare și binevenite. Mulțumesc frumos!
pentru textul : quinta de treflă deAm luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deMi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
pentru textul : e bine dePagini