uite că la această interpretare nu m-am gîndit.

E perfect logic, draga mea consăteancă marga - într-o lume agramată, corectitudinea e blamată. În universul oamenilor mari, deci nu în cel infantil, pentru prostioarele debitate în comentariul care mă viza, ai fi luat rigle la palmă. Intervenţia mea, dpdv gramatical, este aproape impecabilă. Ca mai toate, de altfel. A, că nu poţi tu penetra problemele de stil, că scufunzi marfa cu pomponul, ori că eşti tu obisnuită cu un limbaj frust, de aragaz, asta e cu totul altceva, draga mea, cum spuneam, consăteancă.

În alta ordine de idei, n-ar fi mai bine pentru toţi dacă mi-ai coborî poza pentru ca atunci când ţi se face dor de mine să-mi compui ode şi sărmăluţe în foi de varză? Mai apoi, să mi le trimiţi în privat? Accept şi cereri în căsătorie.

So, fii un copil cuminte şi mai slăbeşte-mă cu pomenitul. Şi mai fă o vizită la oftalmolog! Sunt sigur că va rămâne ăla ca la dentist :).

stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.

poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.

iata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice

Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):

Ce este (acum) poezia?
R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.

Ce ar trebui să fie poezia?
R: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.

"îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?" remarc aici aleasa inspiratie, care face ca aceste rânduri să epateze în dauna întregului. cu sincera prietenie.

ca o (cochilie)
ca o (rochie)
ca o (lacrima)
ca pe (niste securi)

ca o sabie care taie capul angelic al poemului.

Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?

poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.

Cu mult drag, Mariana

precum în cer așa și pre pământ?!?

...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).

Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).

?!?

Candva, in public, am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Adriana Lisandru si Leo Ancuta. Florin a disparut, Dorin si Adriana au luat cate o pauza. Doar Leo rezista. Chiar si numai pentru o poezie ca asta cred ca am castigat pariul. De remarcat nostalgia amara si sentimentul de detasare senina, lucru mai putin obisnuit pentru textele autorului, imbracate intr-o prozodie care curge fara "rupturi"

Ba mie imi aminteste de Kama Sutra. Inclusiv de tehnicile prin care, in tantrism, se ajunge, prin sex, la non-ego. Se stie ca in India exista si un templu faimos plin de simboluri sexuale. Pe care, noi occidentalii, le privim ori cu o jena prefacuta, plina de "pofte", ori cu un suris ironic (care, asijderea, ascunde tot ce am zis). Iar textul mi-a creat o stare deosebita, apropiata de sensul tantric, care merge pe "intelepciunea inimii", diferit de cealalta abordare de tip Yoga Sutras, care se adreseaza "intelepciunii capului" deci "cerebralitatii". Mai adaug ca extrem-orientalii tocmai prin asta sunt deosebiti: propun, in cadrul diverselor abordari (nu numai cele pe care le-am pomenit) o mare varietate de tehnici dintre care fiecare isi poate alege pe cea care i se potriveste. Spre deosebire de noi, occidentalii, care standardizam totul. Inclusiv cand e vorba de credinta religioasa; si, odata aleasa una, celelalte sunt "blasfemii". Acord o penita nu numai justificata de cele anterioare ci si de faptul, cred eu, ca pentru "consumatorii" de poezie, textul trezeste placere estetica prin modul in care a fost realizat, indiferent de alte considerente.