da, multumim Sebi. Bine, ce e drept e drept, nu am putut fi prezenta dar nu din motive de alaptare, am incheiat faza asta, fetita mea are 1 an jumate si nu aveam cu cine o lasa, dar in fine, ideea este ca ma bucur sa vad ca Mirela si Maria au gasit in asta o sursa de provocare la bucuroase marturisiri. Multumim de urare in schimb si ...sa ne fie toturor sanatoase familiile. Felicitari tuturor castigatorilor fie ...novici sau seniori :)

Varianta ta e şugubeaţă dar nu e haiku şi nici senryu, respectiv haiku uşor ironic sau cu umor. Varianta mea pleacă de la observaţii reale. Cred că poţi să îţi imaginezi scena, deşi păianjenii nu au miros. Ei pot să apară brusc în peisaj şi să focalizeze atenţia. Puzzle-ul acela are o anumită semnificaţie. Mulţumesc pentru lectură.

E multă căldură în textele tale, o atmosferă aproape romantică, iar în secvența aceasta ai surprins un detaliu de viață domestic, liniștea plină de sens, un firesc pisicesc...de care știi că mi-era dor...mă bucur că ai venit!

avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"

Recunosc Sancho ca sunt depasit de situa'ie (am vrut, n-am reusit)

dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.

Singura chestie care mi se pare deocamdată aiurea este folosirea termenului "protocolar". Atît în titlu cît și în final. În rest e un text destul de bun și "cu nerv", cum se spune probabil tot în televiziune. Am remarcat chiar o anumită maturitate a scriiturii, un anumit gen de autocontrol în a nu cădea în criticisme și frustrări populiste postdecembriste. Poate puțin s-a exagerat cu sublinierea "sfaturilor de regie", mă cam îndoiesc că un regizoraș din aceștia chiar devine așa de patetic dar e posibil orice venind de la București, sau ma rog, de prin apropiere. Un text savuros despre imagine, în ultimă instanță. Imaginea și obsesia manipulării ei într-o lume care încă mai crede în imagine.

Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.

Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.

Mingia e la tine.

Ce înţelegi prin „abordare analitica”?

Dragă Bobadile, nici nu credeam eu să fi scris ceva neaparat semnificativ aici dar văzînd toată încrîncenarea cu care te aruncași asupra bietului psalm îmi fac socoteală că trebuie să fi comis ceva totuși că altfel nu se explică. În ce privește cîți și cine citește pe Hermeneia nu îți fă tu probleme că le țin eu numărătoarea, așa ca la orice gospodărie care se respectă. Și nu văzui nici o cădere de popularitate sau interes, dacă ești chiar așa frămîntat de problema asta. Eu zic să te liniștești. Lucrurile merg bine, adică așa cum ar trebui să meargă. Încercăm să nu fim Mall sau mahala cum probabil că ți-ai dori tu să ne vezi. Mai bine, zic eu, pune mîna să scrii și tu ceva. Știi, e bine să critici dar cînd ajungi să faci numai asta de la o vreme începe să sune a doagă spartă și nimeni nu te mai bagă în seamă. Se zice că te ramolești. Și mie mi-ar părea rău fiindcă tu ești băiat cu talent (modest ce-i drept), dar ai ceva cînd vrei. Și e păcat să rămîi în istorie doar așa, un fel de cîrcotaș pentru care strugurii la care nu ajunge sînt totdeauna acri. Parol moncher.

un text ok care îmi amintește de scrierile (și nu de picturile!) lui Salvador Dali...
Ambițios, incisiv, tentant, pe alocuri insidios, textul curge frumos către un final nu neapărat reușit, mai degrabă izbutit.
Mi-a plăcut sexualitatea ascunsă a textului, îi dă forță fără vulgaritate.
Pentru asta dau peniță.
Minusurile sunt multe mai ales dpdv al exprimării și textul merită rescris pentru a elimina bâlbele cu care obosește cititorul.
Încă nu e poezie în textul ăsta
Dar comparativ cu ce citesc lately, e totuși ceva care îmi amintește de poezie

aşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.

îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!

Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.

Ioana, mulțam mult, am urmat îndrumările tale, am dat leyer+satin; am tras text dar mai alteral nu se vede prea bine, am bolduit textul, am incercat multe nuante de galben-auriu-lumina, dar se vad foarte sters. Acesta e rezultatul, cel din varianta 2. cred ca tot 1 merge mai bine. am eliminat acel "de" (din "fără de care"). Voi mai lucra mâine, nu sunt mulțumită. Voi reuși cumva. E diferență între cum îmi apare pe desktop și cum apare aici.