...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
Domnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
Si rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
Încântat să vă citesc acest poem în care emoțiile de astă dată sunt stăpânite și ajung gradual la ochiul cititorului. Foarte dragă inimii mele ultima strofă. Cu stimă
"mai la dos" a vrut sa insemne "intr-un loc mai ocrotit de frig". ca si cum in rîpa aceea ar fi o scobitură unde ai fi puțin mai protejat de viscol.
regret ca cei ce citesc "frigul singurătății" se opresc acolo si nu citesc și următorul vers.
aș fi vrut "mai la umbră" dar nu mergea pentru că este/era noapte. ceva ce vrea să spună ceva despre umbra morții. anyway, există multe jocuri de imagini acolo. și mi se pare aiurea să mi le explic singur. recunosc, finalul putea să fie mai reușit.
Vio_B, da, toți sîntem peste tot. cu acte sau fără acte.
cred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
organizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
o facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
ma tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
"cred că dacă aș sta imobilă pe raft aș avea mai mult timp să fiu homo sapiens sapiens. " titlul, anura sapiens sapiens, e un colaj de denumiri, caci Anura sunt denumite broscutele, iar sapiens sapiens-ei bine, cred ca stiti cu totii de unde provine. ma gandeam ca este descifrabil... mi-ati putea sugera o posibila reformulare/cizelare a poeziei? claritatea si finetea se dezvolta prin critici si sugestii :)
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
ma intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
finalul, adica ultimul vers, e prea abrupt. in rest un text placut, desi am rezerve la anatomia perfecta a unei persoane mai in varsta. nu contest cunostintele tale despre tibet, faraoni si alte excentritati.
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
DDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
sa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
Mulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
Aceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
comentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Adriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
Îmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
multumesc mult de oprire si semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
pentru textul : De veghe în lanul cu maci deDomnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deSi rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
Încântat să vă citesc acest poem în care emoțiile de astă dată sunt stăpânite și ajung gradual la ochiul cititorului. Foarte dragă inimii mele ultima strofă. Cu stimă
pentru textul : fratelui grimm de"mai la dos" a vrut sa insemne "intr-un loc mai ocrotit de frig". ca si cum in rîpa aceea ar fi o scobitură unde ai fi puțin mai protejat de viscol.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deregret ca cei ce citesc "frigul singurătății" se opresc acolo si nu citesc și următorul vers.
aș fi vrut "mai la umbră" dar nu mergea pentru că este/era noapte. ceva ce vrea să spună ceva despre umbra morții. anyway, există multe jocuri de imagini acolo. și mi se pare aiurea să mi le explic singur. recunosc, finalul putea să fie mai reușit.
Vio_B, da, toți sîntem peste tot. cu acte sau fără acte.
cred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.
pentru textul : hermeneia 2.0 deorganizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deo facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj deKatya, iti urez succes! dar cred ca textul trebuia incadrat mai curand la sectiunea "info".
pentru textul : das Marienleben deTextele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor dema tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
pentru textul : Poemul conceperii de"cred că dacă aș sta imobilă pe raft aș avea mai mult timp să fiu homo sapiens sapiens. " titlul, anura sapiens sapiens, e un colaj de denumiri, caci Anura sunt denumite broscutele, iar sapiens sapiens-ei bine, cred ca stiti cu totii de unde provine. ma gandeam ca este descifrabil... mi-ati putea sugera o posibila reformulare/cizelare a poeziei? claritatea si finetea se dezvolta prin critici si sugestii :)
pentru textul : anura sapiens sapiens deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 dema intreb daca chiar e nevoie de divagatia aceea despre parinti, parerea mea este ca linia de forta a textului e ceva mai la vale, in ineditul negru al intamplarii. partea aceea o valorifici cum trebuie, la nivel de idee
insa
si aici sunt ceva nebuloase la nivel de exprimare, ma refer la
"şi asta mie îmi dădea până mai ieri o stare de linişte
până când azi au venit ăştia de la cablu"
(pana ieri sau pana azi?
as zice
"si asta mi-a dat o stare de liniste
pana azi cand au venit cei de la cablu")
si la fragmentul asta:
"au îngropat adânc firele să nu le găsească nimeni poate doar morţii
nu au lansat ştirea pe yahoo încă
dar eu i-am văzut
cu ochii mei"
care poate si el lipsi...
dar autorul decide, evident :)
pentru textul : Chat deportjartiere la "portjatiere".
finalul, adica ultimul vers, e prea abrupt. in rest un text placut, desi am rezerve la anatomia perfecta a unei persoane mai in varsta. nu contest cunostintele tale despre tibet, faraoni si alte excentritati.
pentru textul : nevoia de predictibil I dedomnule Gorun, Paul
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deDDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră desa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
pentru textul : de ce ar trebui deiti multumesc din suflet pentru prima penita pe hermeneia, aranca! imi prinde bine. si asa mi se terminase mina la pix :) te mai astept
pentru textul : pink velvet deRar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
pentru textul : Replierea deMulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
pentru textul : X şi Y deAceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
pentru textul : no moon rise, no moon set deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se decomentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Ceva despre text, domnule editor?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDragă Sebi,
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Cu prietenie,
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină decamaradul tău de tortură.
Adriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
pentru textul : in the sunshine of your love deÎmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
sunt intr-una dintre cele mai wow perioade, andu. nu m-ai nimerit. e... bine. revin.
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! denu'ș cum ai făcut, îmi place mai mult decât a mea. facem schimb?:))
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deviorel
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
pentru textul : Compactă demultumesc mult de oprire si semn.
și poezia unde este? hai să fim serioși, nu orice înșirare de propoziții este demers poetic.
pentru textul : vis de ţigan dePagini