Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
treaba asta cu autoevaluarea. presupun ca importa mult si cu cine te compari. oricum ... la modul obiectiv vorbind, tu te situezi destul de bine. poate e loc si de mai bine. ca intotdeauna de altfel.
cat despre multumiri... nu e nevoie.
mai vroiam sa spun doar ca uite aici:
"e un cavou de cristal prin care alunecăm
pentru că e și asta o moarte
însă tremur
par un magazin demolat" - cred ca ai putea umbla putin la exprimare in folosul logicii, sa-i spunem. dar, ca de obicei, e o parere subiectiva.
Versurile: "urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie e alpinism la rece așa sper ne sprijinesc prea mult vorbe de fier bocancii însă nu vor să mai suie te car în spate ca pe un rucsac de parcă ai avea ce-mi trebuiește căldură hrană și nu se oprește aici această listă tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi" conțin elemente stilistice imature și perimate. De la "masiv plăpând" până la "căldură / hrană". Nimic nou. Compunere de gimnaziu. Mai mult ar fi într-adevăr pierdere de vreme să argumentez. Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a, nu primește sufixul -esc / -ește. La acest lucru mă refeream. În rest, e logic.
Dacă ar fi să comentez ceva din problematică în sine, aș spune că eu sunt de părere că zbaterea și conflictul pornesc nu de la încercarea de a "deveni" ceva, ci sunt consecința unei deveniri care s-a petrecut deja. Încercarea de a "redeveni" (cel puțin acesta este conceptul creștin - pentru că a fost enumerat ca una dintre tematicile de pornire în acest dialog imaginar) ar putea fi soluția, conștientizarea mișcării interioare despre care spuneai că nu mai are nevoie de timp. Astfel privind lucrurile, concluzia la care am ajunge ar fi aproximativ aceeași, pentru că devenire implică un proces "temporal", pe când re-devenire implică un proces împotriva noțiunii de "timp". Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeleasă, sunt un pic pe grabă, pentru că, nu-i așa, suntem încă sub presiunea falsei deveniri (nu mă pot abține, aici aș vorbi mai curând despre o falsă devenire impusă de acel exterior despre care vorbesc personajele tale aici). Așteptăm (deși și asta implică presiunea timpului) continuarea dialogului.
mulțumesc sebi, pentru efortul de a citi și, chiar mai mult, de a lăsa un comentariu, chiar acolo unde poate tehnic este mai greu să faci asta. apreciez bunăvoința gestului. eu. mereu un cui cenușiu și rece în pîinea arămie de pe lemn. stropit de maci.
multumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
E o poezie scrisă cu inspirație lirică. De aceea m-am referit exact la acea muză, a cărei legendă, după cum se vede, o știi. Cred că uneori și zeii se hrănesc de la oameni. De fapt, mai ales ei! Și bine, se poate lectura și altfel poezia ta, ca o scrisoare ce i-ai trimis-o unei femei pe care o iubești. Se poate și așa. Mie îmi plac ambele interpretări. Și, îmi place la nebunie, minciuna din text "ce nu mă intresează este dragostea"!
A morpurgi sau a nu morpurgi... Astfel de cronici sunt în stare să te ţină în viaţă, să-ţi şoptească-n ureche: bă, fraiere, să ştii că nu numa' ţie ţi se pare că alea-s de tot rahatu'!
O marturisire poetica in si bemol as zice, as fi preferat pe Beethoven in locul romanticului Rainer M.R... Mi-a placut insiruirea aproape explicita de trairi necenzurate de minte, poemul e ca un somn... pe care ti-l doresti odihnitor. Bobadil.
Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
incerc pe viitor sa rabd. recunosc ca astfel de comentarii nu ajuta nici autorul nici cititorii de aici. deci am un avertisment, e bine de stiut. multumesc pentru comentariu. stiu despre pasajele acelea, urmeaza sa fie modificate cand o sa ma aplec asupra ei iar. seara buna
fain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
Viorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
"să țese mama haine pentru noi" poate corectați conjugarea verbului. "Un piapten" e regionalism? "când cânepa era mărinimoasă și ne dădea la toți îmbrăcăminte"...sigur. canepa si conducatorul iubit. ooooof! "O mânecă din iea mamei mele" ?????? Domnule Buricea, ne incercati vigilenta sau care-i scopul acestor postari?
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePaul si Cristina, bucuria mea e mare cat un soare :) Multumesc frumos!
pentru textul : Haiku...poleit deSa vina primavara!
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
pentru textul : Gânduri detreaba asta cu autoevaluarea. presupun ca importa mult si cu cine te compari. oricum ... la modul obiectiv vorbind, tu te situezi destul de bine. poate e loc si de mai bine. ca intotdeauna de altfel.
cat despre multumiri... nu e nevoie.
mai vroiam sa spun doar ca uite aici:
"e un cavou de cristal prin care alunecăm
pentru textul : pastel pentru alecsandri depentru că e și asta o moarte
însă tremur
par un magazin demolat" - cred ca ai putea umbla putin la exprimare in folosul logicii, sa-i spunem. dar, ca de obicei, e o parere subiectiva.
textul şi potrivit zilelor. E un reportaj reuşit, poate nu chiar reportaj, mai degrabă impresie personală. Dar se regăsesc mulţi aici.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deVersurile: "urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie e alpinism la rece așa sper ne sprijinesc prea mult vorbe de fier bocancii însă nu vor să mai suie te car în spate ca pe un rucsac de parcă ai avea ce-mi trebuiește căldură hrană și nu se oprește aici această listă tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi" conțin elemente stilistice imature și perimate. De la "masiv plăpând" până la "căldură / hrană". Nimic nou. Compunere de gimnaziu. Mai mult ar fi într-adevăr pierdere de vreme să argumentez. Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a, nu primește sufixul -esc / -ește. La acest lucru mă refeream. În rest, e logic.
pentru textul : Ca sunetul în fluier desemnificativ text. ma mir ca nu a fost observat de mai multa lume
pentru textul : Imn mistic deDacă ar fi să comentez ceva din problematică în sine, aș spune că eu sunt de părere că zbaterea și conflictul pornesc nu de la încercarea de a "deveni" ceva, ci sunt consecința unei deveniri care s-a petrecut deja. Încercarea de a "redeveni" (cel puțin acesta este conceptul creștin - pentru că a fost enumerat ca una dintre tematicile de pornire în acest dialog imaginar) ar putea fi soluția, conștientizarea mișcării interioare despre care spuneai că nu mai are nevoie de timp. Astfel privind lucrurile, concluzia la care am ajunge ar fi aproximativ aceeași, pentru că devenire implică un proces "temporal", pe când re-devenire implică un proces împotriva noțiunii de "timp". Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeleasă, sunt un pic pe grabă, pentru că, nu-i așa, suntem încă sub presiunea falsei deveniri (nu mă pot abține, aici aș vorbi mai curând despre o falsă devenire impusă de acel exterior despre care vorbesc personajele tale aici). Așteptăm (deși și asta implică presiunea timpului) continuarea dialogului.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic demulțumesc sebi, pentru efortul de a citi și, chiar mai mult, de a lăsa un comentariu, chiar acolo unde poate tehnic este mai greu să faci asta. apreciez bunăvoința gestului. eu. mereu un cui cenușiu și rece în pîinea arămie de pe lemn. stropit de maci.
pentru textul : grîu și maci deextraordinar colindul. te-ai gandit sa te inscrii in ASCOR? abia acolo ar fi apreciata cum trebuie forma lirica a ispiratiei tale.
pentru textul : Veste mare demultumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
pentru textul : valsând cu fiara deNu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deEla, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.
pentru textul : dernier baiser deE o poezie scrisă cu inspirație lirică. De aceea m-am referit exact la acea muză, a cărei legendă, după cum se vede, o știi. Cred că uneori și zeii se hrănesc de la oameni. De fapt, mai ales ei! Și bine, se poate lectura și altfel poezia ta, ca o scrisoare ce i-ai trimis-o unei femei pe care o iubești. Se poate și așa. Mie îmi plac ambele interpretări. Și, îmi place la nebunie, minciuna din text "ce nu mă intresează este dragostea"!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II demultumesc cristina pentru observatii. voi reveni.
pentru textul : vinovați deA morpurgi sau a nu morpurgi... Astfel de cronici sunt în stare să te ţină în viaţă, să-ţi şoptească-n ureche: bă, fraiere, să ştii că nu numa' ţie ţi se pare că alea-s de tot rahatu'!
pentru textul : Fluturi pe lampă* deO marturisire poetica in si bemol as zice, as fi preferat pe Beethoven in locul romanticului Rainer M.R... Mi-a placut insiruirea aproape explicita de trairi necenzurate de minte, poemul e ca un somn... pe care ti-l doresti odihnitor. Bobadil.
pentru textul : Pământ deQuenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
pentru textul : Așteptând/ En attendant deNu știu dacă am înțeles ideea textului tău, încă de la titlu. Crezi că ai putea să îmi dai niște îndrumări de lectură?
pentru textul : Posteriorul unui eletist demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii deEla, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
pentru textul : fiara de lut deincerc pe viitor sa rabd. recunosc ca astfel de comentarii nu ajuta nici autorul nici cititorii de aici. deci am un avertisment, e bine de stiut. multumesc pentru comentariu. stiu despre pasajele acelea, urmeaza sa fie modificate cand o sa ma aplec asupra ei iar. seara buna
pentru textul : viața mea desingura certitudine"clipa lucind ca un brici".
pentru textul : tăiș deaceastă imagine lasă un sentiment copleşitor cititorului.
semn de apreciere.
just a mistake. asa e cind incerc sa fac mai multe lucruri de-odata.
pentru textul : cea mai mare problemă defain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
pentru textul : Desprindere deViorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
pentru textul : domnule Labiș de"să țese mama haine pentru noi" poate corectați conjugarea verbului. "Un piapten" e regionalism? "când cânepa era mărinimoasă și ne dădea la toți îmbrăcăminte"...sigur. canepa si conducatorul iubit. ooooof! "O mânecă din iea mamei mele" ?????? Domnule Buricea, ne incercati vigilenta sau care-i scopul acestor postari?
pentru textul : Am revenit, cu dor, la mine-n sat depentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe dedacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
pentru textul : Externare de primăvară dePagini