Lucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
e că îți mulțumesc Gorune de parcă suntem acolo unde trântim cu farfuriile și cu paharele pe jos, deși poate că doar eu sunt de felul meu grec.
Ideea? Ideea e chiar așa cum spui tu
ca un deget înfipt adânc în gâtul lui salang
apoi dimineața pleacă din patul meu și cântăreața cheală... cât tupeu are femeia asta!
say no more
1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
despre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
nu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
Ottilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
Răspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
Doamnă Mădălina, vă rog aveţi amabilitatea să-mi traduceţi cuvintele din engleză.
Dacă erau în rusă ar fi fost altceva.
După aceea aş putea recepta corect şi total comentariul acesta.
Vă mulţumesc!
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.
să-ți spun și de ce insist. insist fiindcă imaginea asta mi-e foarte dragă. e o rudă de-a mea. o rudă mai tânără, îndepărtată, dar cu atât mai dragă.
uite
„uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă întrată în carne
atunci întorc noapte pe dos și urlu
fericită în ea
ca într-o peșteră.”
(gravură rupestră cu femeie și măr)
Repet – în afară de urlet, idei diferite, surse diferite. Tocmai de aceea îmi permit să vin cu sugestia asta.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Virgil, pentru opinia ta.
pentru textul : Scoica dee mai mult un exercitiu.
pentru textul : graţierea unui sunet deai admirația mea, emiliane!
pentru textul : ford transit deva multumesc pentru comentariile si opiniile exprimate
pentru textul : încă o zi depărerea mea este că textul acesta ar fi putut fi mult mai bun dacă ar fi fost mai concentrat și mai scurt
pentru textul : în cădere liberă deLucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
pentru textul : Concepție deerata: m-am
pentru textul : lasă, lasă dee că îți mulțumesc Gorune de parcă suntem acolo unde trântim cu farfuriile și cu paharele pe jos, deși poate că doar eu sunt de felul meu grec.
pentru textul : numărul meu deIdeea? Ideea e chiar așa cum spui tu
ca un deget înfipt adânc în gâtul lui salang
apoi dimineața pleacă din patul meu și cântăreața cheală... cât tupeu are femeia asta!
say no more
1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” de2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
Virgile, ti-ai tras clona sau te prajesc astia la slujba si scrie comp-ul fara tine? Asa, de curiozitate. Parca ai fi Aranca. Bobadil.
pentru textul : la o cafea dedespre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur denu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
Ottilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
pentru textul : Despre obiecte dedin motive menționate în alte comentarii ale mele. ai ales să le ignori. textul nu poate apare așa pe site.
pentru textul : Umbre căzute din lună dee un poem de raiting, placut, pupat piata independentei si labuta pisicii, ai scarmanat sfoara cu motocei, multumesc pt purici. mai vin.
pentru textul : Mâțâli deIoana, pentru informații cu privire la PROJECTCOLajPOetiC ma poti contacta direct
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deAlma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
pentru textul : Michel deRăspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) demulțumesc, textul nu e în forma finală. va mai apărea poate un paragraf, două.
pentru textul : un minut cu singurătatea deideea era de a corecta. pe urma, daca imi veti permite, vorbesc despre text.
pentru textul : Orléans desalut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deSilvia, Adina, Sorin, sunt onorata si bucuroasa de prezenta voastra aici si ca... nu m-ati uitat!
pentru textul : primul pas despre care deîn urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
succes la jurizare!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deDoamnă Mădălina, vă rog aveţi amabilitatea să-mi traduceţi cuvintele din engleză.
pentru textul : om! deDacă erau în rusă ar fi fost altceva.
După aceea aş putea recepta corect şi total comentariul acesta.
Vă mulţumesc!
Am venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo deEla, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
pentru textul : edict scris în vertical deMaria Doina, mulțumesc!
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deAr fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
pentru textul : Viaţa după Irina dePe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.
să-ți spun și de ce insist. insist fiindcă imaginea asta mi-e foarte dragă. e o rudă de-a mea. o rudă mai tânără, îndepărtată, dar cu atât mai dragă.
uite
„uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă întrată în carne
atunci întorc noapte pe dos și urlu
fericită în ea
ca într-o peșteră.”
(gravură rupestră cu femeie și măr)
Repet – în afară de urlet, idei diferite, surse diferite. Tocmai de aceea îmi permit să vin cu sugestia asta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demultumesc, paul!
pentru textul : Nocturne deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I dePagini