e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
Ar fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
parerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
Precizari: Philolaos (in acest context) nu este matematicianul si filosoful grec din vremea lui Socrate. M-am referit la sculptorul contemporan Philolaos Tloupas care in 1972 a creat "Pasarea mecanica" in La Defence, Paris. Materialul preponderent utilizat in sculpturile sale este otelul. Grec prin origine, francez prin adoptie, a fost decorat anul trecut pentru activitatea sa artistica de exceptie.
Felicitări pentru idee. Abdicarea lui Dumnezeu o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne... ...cozile sunt lungi, așteptăm cuminți să ne vină rândul certificate de naștere, de căsătorie, de deces rugăciunea spusă în fiecare seară crucea înainte de masă, slujba de duminică spovedania, să ni se ierte cele mai grele păcate erau vremuri când era mai ieftin să mori, Doamne și mai simplu toate pomelnicele astea nu mai ajung gropile trebuie să le umplem cu aur o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne așa că iau cuvântul în mâini și lupt ca un erou pe frontul suferinței pentru eradicarea fărădelegilor sfinte strâng semnăturile oamenilor nefericiți și îți cer, Doamne să abdici de la tronul împărăției tale manifeste, peste tot manifeste vrem alegeri libere revoluția a fost înfrântă prin ignorare așteptăm cuminți să ne vină rândul nu există alternativă mai bună decât mila
Poezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
am uitat să-ți spun despre gustul apei câd este băută cu această tiugă, are un gust aparte, de apă sfințită, de molivdă. nu știam despre "gourd". mulțumesc pentru răspuns. Madim
Adriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
zambesc intr-un fel anume, Diana, cand afirmi senin ceva de genul "din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată"... notiunile gramaticale mentionate se invata in scoala generala. dar totul e ok cand se termina cu bine.
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
Madalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
hialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
o scriere care mi-a sunat foarte bine, ca și celelalte curge frumos,e curată și de impact. Personal nu aș lăsa acolo referirea la Tolstoi, nu știu de ce, parcă îmi strică puțin (prea puțin totuși pentru a fi cu adevărat semnificativ) starea.
Tot văd textele tale ca pe niște exerciții , unele îmi par bune dar poate cumva aride...scrise doar pentru a relata și cumva atât, însă ăsta e unul dintre cele ”vii”. Așa îl simt. O poezie frumoasă.
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
îmi place că ai scotocit şi ai găsit acea trimitere la jocul video! În legătură cu ultimile două versuri pot spune că eşti foarte aproape de ceeea ce am gândit şi simţit eu.
Cred totuşi că imaginile din poem nu sunt deloc tari. Vorba Cristinei Ştefan: dacă vei arunca o privire pe alte site-uri vei avea parte de un erotism dus către vulgaritate.
Mulţumesc pentru semn şi votul pozitiv. Unii ar putea crede că dacă nu eşti cu ei, eşti împotriva lor. Eu nu voi crede asta niciodată dacă ar fi să mi se întâmple mie.
:)
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
Într-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
Ai idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
pentru textul : Punctum deMarina Nicolaev, îți era dedicată! Te rog, citește și printre rânduri!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAr fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
pentru textul : psalm deyes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara deparerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
pentru textul : felii de tort dehai, mai departe, sa vedem unde ajungi...
pentru textul : Spoiler 2 deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dePrecizari: Philolaos (in acest context) nu este matematicianul si filosoful grec din vremea lui Socrate. M-am referit la sculptorul contemporan Philolaos Tloupas care in 1972 a creat "Pasarea mecanica" in La Defence, Paris. Materialul preponderent utilizat in sculpturile sale este otelul. Grec prin origine, francez prin adoptie, a fost decorat anul trecut pentru activitatea sa artistica de exceptie.
pentru textul : helioză II deFelicitări pentru idee. Abdicarea lui Dumnezeu o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne... ...cozile sunt lungi, așteptăm cuminți să ne vină rândul certificate de naștere, de căsătorie, de deces rugăciunea spusă în fiecare seară crucea înainte de masă, slujba de duminică spovedania, să ni se ierte cele mai grele păcate erau vremuri când era mai ieftin să mori, Doamne și mai simplu toate pomelnicele astea nu mai ajung gropile trebuie să le umplem cu aur o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne așa că iau cuvântul în mâini și lupt ca un erou pe frontul suferinței pentru eradicarea fărădelegilor sfinte strâng semnăturile oamenilor nefericiți și îți cer, Doamne să abdici de la tronul împărăției tale manifeste, peste tot manifeste vrem alegeri libere revoluția a fost înfrântă prin ignorare așteptăm cuminți să ne vină rândul nu există alternativă mai bună decât mila
pentru textul : Dumnezeu dePoezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deam uitat să-ți spun despre gustul apei câd este băută cu această tiugă, are un gust aparte, de apă sfințită, de molivdă. nu știam despre "gourd". mulțumesc pentru răspuns. Madim
pentru textul : O umbră în plus deAdriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
pentru textul : liubliu ia vas dezambesc intr-un fel anume, Diana, cand afirmi senin ceva de genul "din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată"... notiunile gramaticale mentionate se invata in scoala generala. dar totul e ok cand se termina cu bine.
pentru textul : Alt fel de iubire deIoana, nu este lozinca mea, literatura te contrazice! Dar tu știi asta...
pentru textul : ieși afară javră ordinară deUn prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deMadalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
pentru textul : story of a city deLuminita,
pentru textul : amărui demultumesc mult, semnele tale ma bucura intotdeauna.
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”
Citit cu interes,
pentru textul : nevoia de predictibil II deEugen.
dada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor dehialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
pentru textul : Ipoteza ipotetică deCarmen, Virgil, mă bucură reacția voastră și vă mulțumesc.
pentru textul : grădini lângă atlantic deFrate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deo scriere care mi-a sunat foarte bine, ca și celelalte curge frumos,e curată și de impact. Personal nu aș lăsa acolo referirea la Tolstoi, nu știu de ce, parcă îmi strică puțin (prea puțin totuși pentru a fi cu adevărat semnificativ) starea.
pentru textul : lullaby deTot văd textele tale ca pe niște exerciții , unele îmi par bune dar poate cumva aride...scrise doar pentru a relata și cumva atât, însă ăsta e unul dintre cele ”vii”. Așa îl simt. O poezie frumoasă.
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani de"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
pentru textul : ultimul dans deîmi place că ai scotocit şi ai găsit acea trimitere la jocul video! În legătură cu ultimile două versuri pot spune că eşti foarte aproape de ceeea ce am gândit şi simţit eu.
Cred totuşi că imaginile din poem nu sunt deloc tari. Vorba Cristinei Ştefan: dacă vei arunca o privire pe alte site-uri vei avea parte de un erotism dus către vulgaritate.
Mulţumesc pentru semn şi votul pozitiv. Unii ar putea crede că dacă nu eşti cu ei, eşti împotriva lor. Eu nu voi crede asta niciodată dacă ar fi să mi se întâmple mie.
pentru textul : fahrenheit game de:)
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
pentru textul : Ruines de Rome desau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
pentru textul : Fuga deÎntr-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
pentru textul : Haiku deAi idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
pentru textul : Dedoianii dePagini