"am o altă religie care se constituie din hiperteologie și explică anume că teologia, deși necesară, nu trebuie să distrugă celelalte domenii, arta, știința, tehnica, precum vechea teologie" Sună incitant această interdisciplinaritate. Apreciez efortul tău, Aranca, de a scrie acest articol care ne-a oferit coordonatele înțelegerii unui artist uitat.
Un cumul de cântece de dragoste închipuind altă dragoste, alt cântec, un alt "Love song". Poate că dragostea rezultă din firimiturile altor iubiri, poate e doar o variațiune pe aceeași temă... Poate că finalul e fad: "...trecătoarele îmi zâmbesc cu reținere când cu buzele umede fredonez molatec..."
Scrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
Vlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
Ba mie mi se pare ca acel "cuvantul musteste a vorba" este atat de mishto, ca merita doar el o penita de la maria sa franciscanus philosophus kozanus. Intr-adevar "scriem poeme, suntem huliti cu drag" este cam cheap, dar intra totusi in atmosfera. "artificii fara de nori cerul cu nouri" iarasi e o imagine buna, eu unul tocmai am vazut un tablou de genul asta prin Tirol, si.. ce chestie! am gandit ceva similar. Nu sunt adeptul folosirii temenului "blog" asa direct in poezie (desi se practica), mi se pare sinistru de nashpa. Organele sexuale, actele sexuale, orice mi se par mult mai artistice decat acest cuvant "blog" suna ca dracu, cine l-a inventat in niciun caz nu se gandea la poezie... suna a "drog" combinat cu "bleg". Recomand eliminarea lui de indata din acest poem frumos. In rest, un poem care ma face sa ma bucur ca, reintorcandu-ma pe hermeneia dupa o vacanta omeneasca, gasesc ceva de citit din a treia incercare. Inchegat, rotund, dual, ironic si umoristic atat cat ii sta bine unui text totusi sobru (prin final) eu il semnez cu aprecierea mea. Pazea! Andu
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
ovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
"De ce l-or fi poreclit Lenin [virgulă] nu se poate spune cu precizie.
"Stăteam cu ochii mijind de somn pe laviţa strâmtă [v] de lemn"
" despre Ciontolag [v] care se spânzurase în şură, despre Dudur şi Duduroaie, rude mai îndepărate [v] care ne lăsaseră moştenire icoane vechi pe sticlă [v] acum pierdute, despre moşul Nicodim [v] care a trăit peste o sută de ani şi apăruse în ziar în ultimul an de viaţă, şi despre încă mulţi alţii."
" de pildă [virgulă] în loc de „V” [ virgulă] la începutul cuvântului [virgulă] trebuia să folosesc un sunet gutural..."
"Când am mai crescut [v] mă duceam singură..."
" Într-o zi [v] am tremurat de emoţie,..."
"învăţătorul de odinioară din sat [v] care le învăţase carte şi pe bunica şi pe mama. "
"Dar vorba pe care nu o voi uita niciodată [v] şi poate că nici acum nu o înţeleg întrutotul..." - atenţie la "intrutotul"! --> întru totul (dezlegat)
"avusesem o rudă poreclită aşa [v] nu mai era la fel de amuzant:
"Mi-am amintit atunci de femeia bătrână [v] care îmi vorbea în mijlocul satului."
"bărbaţilor le lipseşte un braţ pe cromozomul Y [v] comparativ cu cromozomul X."
"bun la oraş [v] iar bătrânii s-au ascuns".
Stilul este omul însuşi. Autorii a căror identitate nu este recunoscută doar prin scris cred eu că ar trebui să se întristeze. Şcolăreşte vorbind, profesorii îşi recunosc elevii care s-au remarcat fie în bine, fie în rău, chiar dacă lucrarea are colţul îndoit. Dar competiţia este frumoasă, ca viaţa, merită trăită, chiar şi numai de dragul ei. Mie chiar mi-au plăcut câteva texte. Site-ul s-a animat, se simte vântul de primăvară...
Vânt din pupa tuturor!
domnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
Jocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
cristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
Da Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
Dar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
cumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
pentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
e o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
ok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"am o altă religie care se constituie din hiperteologie și explică anume că teologia, deși necesară, nu trebuie să distrugă celelalte domenii, arta, știința, tehnica, precum vechea teologie" Sună incitant această interdisciplinaritate. Apreciez efortul tău, Aranca, de a scrie acest articol care ne-a oferit coordonatele înțelegerii unui artist uitat.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deUn cumul de cântece de dragoste închipuind altă dragoste, alt cântec, un alt "Love song". Poate că dragostea rezultă din firimiturile altor iubiri, poate e doar o variațiune pe aceeași temă... Poate că finalul e fad: "...trecătoarele îmi zâmbesc cu reținere când cu buzele umede fredonez molatec..."
pentru textul : Love song deScrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
pentru textul : drumul spre Okinawa deVlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deBa mie mi se pare ca acel "cuvantul musteste a vorba" este atat de mishto, ca merita doar el o penita de la maria sa franciscanus philosophus kozanus. Intr-adevar "scriem poeme, suntem huliti cu drag" este cam cheap, dar intra totusi in atmosfera. "artificii fara de nori cerul cu nouri" iarasi e o imagine buna, eu unul tocmai am vazut un tablou de genul asta prin Tirol, si.. ce chestie! am gandit ceva similar. Nu sunt adeptul folosirii temenului "blog" asa direct in poezie (desi se practica), mi se pare sinistru de nashpa. Organele sexuale, actele sexuale, orice mi se par mult mai artistice decat acest cuvant "blog" suna ca dracu, cine l-a inventat in niciun caz nu se gandea la poezie... suna a "drog" combinat cu "bleg". Recomand eliminarea lui de indata din acest poem frumos. In rest, un poem care ma face sa ma bucur ca, reintorcandu-ma pe hermeneia dupa o vacanta omeneasca, gasesc ceva de citit din a treia incercare. Inchegat, rotund, dual, ironic si umoristic atat cat ii sta bine unui text totusi sobru (prin final) eu il semnez cu aprecierea mea. Pazea! Andu
pentru textul : Odinioară aproape deCristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 de<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
pentru textul : Dincolo de horele, orele... desi care e sugestia?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 denu stiu cat de bine se leaga textu meu de textu tau. s-a nascut independent de al tau, dar cu gandul la parai, e parodie si are cam acelasi decor :)
pentru textul : două mâini deiată
un fluture
mi se așază în palmă
înfricoșat
nu e loc de întors
în jocul ăsta
beau cupa
atingând clapele
doar fluturii
pot să audă
melodia noastră
până când
îi tremură aripile
renasc în el
pentru textul : Iată defără opreliști
tentația florilor
setea adâncă
de cer
Revin. Observ ca acum, cand am scris cele anterioare, textul a ajuns la a aptea citire. Lucru deloc intamplator
pentru textul : Bufonul deovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
pentru textul : Replierea dee ciudat, pentru ca desi textul e relativ pesimist, mie imaginea mi se pare relativ optimista. sau poate e o tacere anume...
pentru textul : Urme de dor dePăi să le vedem:
"De ce l-or fi poreclit Lenin [virgulă] nu se poate spune cu precizie.
"Stăteam cu ochii mijind de somn pe laviţa strâmtă [v] de lemn"
" despre Ciontolag [v] care se spânzurase în şură, despre Dudur şi Duduroaie, rude mai îndepărate [v] care ne lăsaseră moştenire icoane vechi pe sticlă [v] acum pierdute, despre moşul Nicodim [v] care a trăit peste o sută de ani şi apăruse în ziar în ultimul an de viaţă, şi despre încă mulţi alţii."
" de pildă [virgulă] în loc de „V” [ virgulă] la începutul cuvântului [virgulă] trebuia să folosesc un sunet gutural..."
"Când am mai crescut [v] mă duceam singură..."
" Într-o zi [v] am tremurat de emoţie,..."
"învăţătorul de odinioară din sat [v] care le învăţase carte şi pe bunica şi pe mama. "
"Dar vorba pe care nu o voi uita niciodată [v] şi poate că nici acum nu o înţeleg întrutotul..." - atenţie la "intrutotul"! --> întru totul (dezlegat)
"avusesem o rudă poreclită aşa [v] nu mai era la fel de amuzant:
"Mi-am amintit atunci de femeia bătrână [v] care îmi vorbea în mijlocul satului."
"bărbaţilor le lipseşte un braţ pe cromozomul Y [v] comparativ cu cromozomul X."
"bun la oraş [v] iar bătrânii s-au ascuns".
Nu sunt sgur că le-am văzut pe toate, dar sper.
Textul este atutentic. Şi emoţionant.
pentru textul : X şi Y deStilul este omul însuşi. Autorii a căror identitate nu este recunoscută doar prin scris cred eu că ar trebui să se întristeze. Şcolăreşte vorbind, profesorii îşi recunosc elevii care s-au remarcat fie în bine, fie în rău, chiar dacă lucrarea are colţul îndoit. Dar competiţia este frumoasă, ca viaţa, merită trăită, chiar şi numai de dragul ei. Mie chiar mi-au plăcut câteva texte. Site-ul s-a animat, se simte vântul de primăvară...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deVânt din pupa tuturor!
sorry ! "lina" se va citi "limba"
pentru textul : oolong tea de"legănîndu-ne în badachinul unei jungle nesfîrșite"
cred ca baldachinul e cuvantul intentionat aici, nu?
pentru textul : nevoia de predictibil II dedomnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
pentru textul : Eminescu azi dePoezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
pentru textul : obsesia definițiilor II deJocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
pentru textul : pe sub flori mă legănai decristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dere
pentru textul : svensk bufee deDa Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
cumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
pentru textul : octopus depentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
pentru textul : nerușinare dePersonal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi depe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
pentru textul : Sonet 159 dee o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
pentru textul : dar nu vine niciodată deok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
pentru textul : patul în formă de gondolă depoate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deîmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
Pagini