Spunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
Silvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
Daca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
laurentiu, mi a placut prima strofa, comparatia soare-caracatita. de asemenea, dragut si titlul. amendamentele le las pt mai tarziu. deocamdata, daca mi permiti, eu citesc astfel: "soarele stătea ascuns în inima ta precum o caracatiță fosforescentă într-o amforă de pe fundul mării"
Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
la mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
un text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
se schimba destul de frecvent nu numai numerele la case ci si numele strazilor, doar exista un serviciu specializat in acest sens...nomenclatura strazilor :) in plus e un oras compozit din multe puncte de vedere; daca te-ai obisnuit o vreme cu el nu mai are nimic obsedant...parerea mea. totul e ce vrei dupa ce te obisnuiesti...
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
Alma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
în sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
E vorba de cultură generală, nimic special. De altfel, nu literatura este specialitatea mea, după cum poate ai observat. Dar ca să cultivi un hobby, trebuie să te autocultivi.
nu, nu am sa spun asta. ci am sa te rog sa iti pastrezi criticile si observatiile pentru atunci cind vei fi in fata textelor si va trebui sa le notezi. esti in juriu, nu? atunci cind vei nota textele va trebui sa tii cont de aceste lucruri.
pina atunci exista suficiente texte pe site postate in afara concursului pe care poti, si te invit, sa le critici si sa le comentezi. multumesc pentru intelegere.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
Ultima strofa mi-a placut... restul imi pare o introducere prea lunga si exagerat de plangacioasa. As face din primele trei strofe doar una, cred ca ar fi de ajuns.
lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Poezia se citește cu mintea, cu sufletul, cu trupul. Se ascultă în noi, se desfiră în linii personale, în paralele culturale, în timpi, se rostește pe nivelul lingvistic, stilistic, se caută cheile compoziției, forma, dinamica interioară, coerența, tehnica, expersivitatea, discursul, starea, atmosfera, stilul și așa mai departe. Unii pot spune despre o poezie că este: non-poezie, foarte slabă, slabă, alții mediocră, alții îndeajuns de bună, bună, de colecție, rară (în, fine, a se admite categorizarea ce nu se dorește exhaustivă); foarte puțini poate vor trece peste acest nivel valoric. Eu mă încadrez, până la această etapă, după diferite criterii de evaluare proprii și ale unui critic literar, la "îndeajuns de bună". Unele poezii sunt sub această limită, altele sunt deasupra ei. Știu bine cât mai am de lucrat. Și creația nu include doar lucru. Aici nu fac un eseu. Vladimir: iau intențiile tale întotdeauna drept bune, până la limita în care se percepe - de orice cititor - spiritul "mușcător", nu în idei, ci în adresare. Am înțeles că nu îți place ermetismul meu, cel pe care îl întâlnești aici, chiar dacă înțelegi ce se află dincolo de el, în substanța poeziilor. Am înțeles și că vrei să vezi viul acela netehnicizat și simțirea, ce caracterizează scrierea mea. Sigur le vei găsi și în câteva din poeziile scrise aici. Am făcut o greșeală: m-am abținut în a comenta textele tale fiindcă am preferat - tocmai fiindcă înlănțui simboluri și ești foarte criptic - să las timp până când pot vorbi despre ele. Știi cum îți citesc eu poeziile, mă cunoști de un an. știi cum ți-am comentat poezie după poezie aproape. Știi în ce sfere culturale ne aflăm fiecare din noi, iar Poezia, cel puțin în acest moment, pentru fiecare dintre noi este o încercare, cu reușite parțiale. Eu o recunosc deschis. Fiecare din noi are poezii pe marja între non-poezie și poezie foarte bună. Dincolo de acest prag, până acum, nu am găsit autori aici sau pe alte site-uri unde ne aflăm. Dacă tu ai considerat că scriu aici "de atelier", deși sincer vei recunoaște în tine că ai greșit afirmând acest lucru, este pentru că poeziile necesită încă prelucrare. Toate ale mele, toate ale celorlalți. Prin urmare, nu îmi cere să exemplific unde se laudă poezii la limita valorică medie, fiindcă este vizibil. În plus, se acordă fiecăruia dreptul să spună orice, cu o condiție cel puțin: a respectului față de text și om. Și prin acțiune-fapt constructive. Mulțumesc pentru schimbarea de registru din al doilea comentariu al tău, e un semn de înțelegere, la care mă așteptam și pe care eu îl voi respecta. Și te aștept pe textele mele în continuare, cu bune intenții, indiferent de cum bat vânturile și cât de deschisă este poarta lor. Mă voi gândi la următoarele: - dacă să mai fragmentez. așa am simțit în ultimul timp lucrurile, oamenii, realitățile, așa le-am redat - voi schimba "sticloși" deși în acest context merge, dar fiindcă nici mie nu îmi place să uzez mai mult ceva prea uzat, voi încerca să dau ochilor acelora altă calitate. - fire albe (rămășițele din "leu", firele care îi perpetuează spiritul, le las așa, ca și palmele vântului - inițial scrisesem brațele, dar nu, cenușa pe brațe nu merge; am încercat variante ca: mâinile, pletele etc.; până la urmă am păstrat palmele). - eu scriu demult și scriu diverse. unele texte stau la dospit, altele sunt deja șterse, aruncate, unele le las pentru a fi ajutată, altele le scriu spontan, tu știi toate acestea. nu cred că deranjează că postez un text ci că uneori îmi asum riscul, ca toți de altfel, să las un text prelucrabil. sunt volume de poezie deja publicate de ani de zile care conțin poezii întregi ce ar merita refăcute, știm toți asta. încercarea mea este de a scrie în timp bine. măcar bine. dacă parcurgi ce scriam în martie de exmplu, cu ce scriu acum, vei vedea singur evoluția și în poezie. Deși am spus că las non-răspuns, faptul că ești un om pe care eu îl apreciez de atâta timp și faptul că suntem într-un spațiu public afișat m-a determinat să îți răspund. Cred că mai mult de atât este deja prea mult și că mâna a fost dată. Să avem grație și înțelepciune. Ela
Alma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
Uite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.
pentru textul : Sărbători fericite! deSpunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
pentru textul : too late for an iron life deE un text ok, cu aritmiile de rigoare (uşor de corectat), ori poate asumate, cu doza de nostalgie potrivită, cu un iz de romantism târziu etc.
"şi inima bate ca un pas de-ofiţer" - e un vers frumos, ilustrativ, zise muza.
:)
Hai salut!
pentru textul : Hemoragii deSilvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deDaca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
laurentiu, mi a placut prima strofa, comparatia soare-caracatita. de asemenea, dragut si titlul. amendamentele le las pt mai tarziu. deocamdata, daca mi permiti, eu citesc astfel: "soarele stătea ascuns în inima ta precum o caracatiță fosforescentă într-o amforă de pe fundul mării"
pentru textul : Licuriciul din amforă deEu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
pentru textul : Și dacă decin' te puse să „soundtrack”?
pentru textul : april soundtrack deCu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
ialin
pentru textul : timidă umbra ta de fată dela mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
pentru textul : hermeneia 3.0-b decred ca este destul de greu sa scrii despre inutil. cred ca daca te-ai fi concentrat pe o imagine sau o senzatie singulara ar fi fost mai bine
pentru textul : Inutil deun text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
pentru textul : sensibilități de femeie (ἔρως & ἀγάπη) dese schimba destul de frecvent nu numai numerele la case ci si numele strazilor, doar exista un serviciu specializat in acest sens...nomenclatura strazilor :) in plus e un oras compozit din multe puncte de vedere; daca te-ai obisnuit o vreme cu el nu mai are nimic obsedant...parerea mea. totul e ce vrei dupa ce te obisnuiesti...
pentru textul : să schimbăm numerele la case decele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deAlma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
pentru textul : Despre suflet deîn sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deE vorba de cultură generală, nimic special. De altfel, nu literatura este specialitatea mea, după cum poate ai observat. Dar ca să cultivi un hobby, trebuie să te autocultivi.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deimi cer scuze Florin, ai fost incadrat la categoria novice dintr-o greseala. acum am remediat
pentru textul : Ines deDar să lăsăm sicofantelor ce e al sicofantelor, "e o erată proastă expirată". Nouă ne rămâne "toamna asta calmă temperată"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii denu, nu am sa spun asta. ci am sa te rog sa iti pastrezi criticile si observatiile pentru atunci cind vei fi in fata textelor si va trebui sa le notezi. esti in juriu, nu? atunci cind vei nota textele va trebui sa tii cont de aceste lucruri.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” depina atunci exista suficiente texte pe site postate in afara concursului pe care poti, si te invit, sa le critici si sa le comentezi. multumesc pentru intelegere.
sunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deUltima strofa mi-a placut... restul imi pare o introducere prea lunga si exagerat de plangacioasa. As face din primele trei strofe doar una, cred ca ar fi de ajuns.
pentru textul : naufragiu deeu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
pentru textul : Milli delol Vlad, aș vrea eu...
pentru textul : covrigi calzi demulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Poezia se citește cu mintea, cu sufletul, cu trupul. Se ascultă în noi, se desfiră în linii personale, în paralele culturale, în timpi, se rostește pe nivelul lingvistic, stilistic, se caută cheile compoziției, forma, dinamica interioară, coerența, tehnica, expersivitatea, discursul, starea, atmosfera, stilul și așa mai departe. Unii pot spune despre o poezie că este: non-poezie, foarte slabă, slabă, alții mediocră, alții îndeajuns de bună, bună, de colecție, rară (în, fine, a se admite categorizarea ce nu se dorește exhaustivă); foarte puțini poate vor trece peste acest nivel valoric. Eu mă încadrez, până la această etapă, după diferite criterii de evaluare proprii și ale unui critic literar, la "îndeajuns de bună". Unele poezii sunt sub această limită, altele sunt deasupra ei. Știu bine cât mai am de lucrat. Și creația nu include doar lucru. Aici nu fac un eseu. Vladimir: iau intențiile tale întotdeauna drept bune, până la limita în care se percepe - de orice cititor - spiritul "mușcător", nu în idei, ci în adresare. Am înțeles că nu îți place ermetismul meu, cel pe care îl întâlnești aici, chiar dacă înțelegi ce se află dincolo de el, în substanța poeziilor. Am înțeles și că vrei să vezi viul acela netehnicizat și simțirea, ce caracterizează scrierea mea. Sigur le vei găsi și în câteva din poeziile scrise aici. Am făcut o greșeală: m-am abținut în a comenta textele tale fiindcă am preferat - tocmai fiindcă înlănțui simboluri și ești foarte criptic - să las timp până când pot vorbi despre ele. Știi cum îți citesc eu poeziile, mă cunoști de un an. știi cum ți-am comentat poezie după poezie aproape. Știi în ce sfere culturale ne aflăm fiecare din noi, iar Poezia, cel puțin în acest moment, pentru fiecare dintre noi este o încercare, cu reușite parțiale. Eu o recunosc deschis. Fiecare din noi are poezii pe marja între non-poezie și poezie foarte bună. Dincolo de acest prag, până acum, nu am găsit autori aici sau pe alte site-uri unde ne aflăm. Dacă tu ai considerat că scriu aici "de atelier", deși sincer vei recunoaște în tine că ai greșit afirmând acest lucru, este pentru că poeziile necesită încă prelucrare. Toate ale mele, toate ale celorlalți. Prin urmare, nu îmi cere să exemplific unde se laudă poezii la limita valorică medie, fiindcă este vizibil. În plus, se acordă fiecăruia dreptul să spună orice, cu o condiție cel puțin: a respectului față de text și om. Și prin acțiune-fapt constructive. Mulțumesc pentru schimbarea de registru din al doilea comentariu al tău, e un semn de înțelegere, la care mă așteptam și pe care eu îl voi respecta. Și te aștept pe textele mele în continuare, cu bune intenții, indiferent de cum bat vânturile și cât de deschisă este poarta lor. Mă voi gândi la următoarele: - dacă să mai fragmentez. așa am simțit în ultimul timp lucrurile, oamenii, realitățile, așa le-am redat - voi schimba "sticloși" deși în acest context merge, dar fiindcă nici mie nu îmi place să uzez mai mult ceva prea uzat, voi încerca să dau ochilor acelora altă calitate. - fire albe (rămășițele din "leu", firele care îi perpetuează spiritul, le las așa, ca și palmele vântului - inițial scrisesem brațele, dar nu, cenușa pe brațe nu merge; am încercat variante ca: mâinile, pletele etc.; până la urmă am păstrat palmele). - eu scriu demult și scriu diverse. unele texte stau la dospit, altele sunt deja șterse, aruncate, unele le las pentru a fi ajutată, altele le scriu spontan, tu știi toate acestea. nu cred că deranjează că postez un text ci că uneori îmi asum riscul, ca toți de altfel, să las un text prelucrabil. sunt volume de poezie deja publicate de ani de zile care conțin poezii întregi ce ar merita refăcute, știm toți asta. încercarea mea este de a scrie în timp bine. măcar bine. dacă parcurgi ce scriam în martie de exmplu, cu ce scriu acum, vei vedea singur evoluția și în poezie. Deși am spus că las non-răspuns, faptul că ești un om pe care eu îl apreciez de atâta timp și faptul că suntem într-un spațiu public afișat m-a determinat să îți răspund. Cred că mai mult de atât este deja prea mult și că mâna a fost dată. Să avem grație și înțelepciune. Ela
pentru textul : Ochi de leu deexcelent. esti tu, doar tu, cum spunea Li, real. te citesc și accept sfaturile tale oricând. cu invidie prietenească, paul
pentru textul : ford transit deAlma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
pentru textul : Doar femeie decă textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deUite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
pentru textul : Dor deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului dePagini