în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
textul este sub-mediocru

ma surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere

pentru spuse, dar și pentru nespuse, mulțam Eugen!

Andu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.

observ, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.

N-ai de ce sa iti ceri scuze. Suna oricum mai bine asa, cum ai corectat.

bun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
cum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!

Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!

o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.

Eul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)

francisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag

Finalul e ca o lansare pe orbită.

titarenco!
daca-ti închipui ca-ti permit sa ma jignesti cu mârlaniile si proasta ta crestere, te înseli amarnic.stiu ca ti-am intrat în ochi de când mi-am "permis" sa-ti spun ceea ce altii n-au curajul sa-ti spuna, si nu vor avea în vecii vecilor :esti un poet mediocru (pentru mine termenul "mediocru" este mai rau decât "slab"), lucru pe care vreau sa ti-l repet ,ca sa nu-l uiti. Scrii o poezie (hai sa-i spunem asa) scrâsnita si încrâncenata si te rog sa ma crezi, as vrea sa am motiv sa fiu invidios pe talentul tau. din pacate motivul nu exista. ce e trist este ca nici "obedientii" de serviciu nu te ajuta crezând ca-ti fac un serviciu laudându-te,entuziasmându-se si "împenitându-te" fara rost si fara încetare. compari tu "disciplina si autodisciplina" din Germania cu statutul unora de "neica nimeni" din obscure cotloane ale Americii? crezi ca e suficient sa traiasca cineva nu stiu câti ani în california ca sa-si piarda mentalitatea de "colentina"? fara sa ma cunosti, te apuci sa-mi analizezi comportamentul si aptitunile ? pai nu ti-e rusine? daca ma provoci , atunci ma comport dupa cum meriti si-ti raspund pe masura. daca frustrarile si mentalitatea ta de mic dictator te-au determinat sa-ti contruiesti aceasta "jucarie" prin care sa-i murdaresti pe toti si pe toate, n-ai decât. dar doar cu cei care îti permit. cei fara pareri proprii si fara coloana vertebrara. Si daca tot vrei sa te joci, ce-ar fi sa o faci cu "puta-n tarâna"? Sunt fericit ca la o secunda dupa ce voi trimite acest com, te voi fi si uitat. Nu ma mai cauta sa-mi comunici suspendarea. Voi fi deja la mii de kilometri de tine.

PS citeam mai zilele trecute ca ar exista un asa zis site literar condus de unul "HITLERENCO". nu stiam atunci la ce se refera. Acum stiu.

PS2 Puţa era o metaforă dacă cumva ai înțeles altceva.

Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.