m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
Versul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
multumesc pentru oprire si numai bine.
intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
Nu-mi place să-mi apăr textele, doar mă întreb cum de a fost publicat un text atât de slab în revista România literară, și iar mă întreb cum a reușit să obțin cu textul acesta premiul literar «Simfoniiile primăverii» la concursul de poezie din Vișeu de Sus, un premiu care consta și într-o sumă de bani destul de mărișoară, ce o fi fost în capul juriului format din scriitori renumiți ai USR.
Desigur și dumneavoastră sunteți un nume în lit. Dar dacă mai mulți scriitori au avut altă părere despre acest text vă rog respectuos să-l scoateți din șantier (cuvântul sună a epocă de aur) sau dacă nu ștergeți-mi contul de Hermeneia.
...Andule... ceva îmi place, dar încă nu te-ai regăsit. simt asta și cred că și cititorii tăi cu niște aripi de cerneală or să-mi cadă trei picături înapoi în călimară monede ușoare, fluturi pe care triburile poeților uite, pasajul e pă dulcea mea fiere:)! noroace! cu gânduri bune, paul .
frumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
jos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
Ce-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
adrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
textul are si poezie si poveste dar e mult prea "construit" pe alocuri si cu acele formule "ex catedra" la care autorul ar fi trebuit sa renunte de mult (zic eu). nu cred ca sint prea reusite formularile "ochii fardați" - obrajii pot fi fardati, ochii doar machiati, "țigările din gură se arcuiau de dorință" - mi se pare putin cam aiurea sau comic, "pulsatie erectilă a inimii" - nu stiu daca adjectivul e chiar potrivit aici, nu imi pot imagina cum o pulsatie a inimii poate fi erectila, oricit am incercat sa imi exersez imaginatia tot a ramas ceva fortat, "flirtul apropierii trupești" - suna de-a dreptul amuzant, "transpirația lor mirosea a grefă" - cum poate sa miroase o grefa va ramine o enigma pentru mine, poate mergea mai bine grapefruit, "nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" - pur si simplu m-a trezit brutal la realitate, deci care va sa zica era acolo un tip dur si gras care nu lasa mustele sub 18 ani sa intre pe ring, hai sa fim seriosi - suna aiurea total. finalul insa are farmec prin valoarea cinematografica
Dragă Sancho, o să încerc să mai "plivesc" din epitete. Cât despre "primele", în lumea răbdătoare a pescarilor, este subînțeleasă concurența cu timpul. Deoarece, dimineața trage cel mai bine peștele, pescarii sunt obsedați descopere bălți sau locuri de pescuit ce par virgine, să fie întotdeauna primii pe malul apei, chiar dacă își sacrifică somnul cel mai dulce și să lege cârlige la prima geană de lumină , când răsăritul îți face promisiunea veșnicilor plaiuri ale pescuitului, unde speri să repeți aceleași gesturi, gânduri și senzații la infinit.
... sa ma ierti stimabile profet ca nu stau non-stop pe hermeneia si astfel nu pot reactiona instantaneu la cerintele dumitale. ca de obicei observ logica militieneasca in care pui problema: "ori...ori"; "ai citeva ore la dispozitie desi ti s-a atras atentia...". :) suna ca un fel de amenintare! -nu-i nimic, fiecare cu vocatia sa! (ai uitat insa sa-mi spui cu ce urgie cumplita ma vei lovi daca ... nu fac precum spui domnia ta). inteleg ca un cuvintel marunt pune probleme grave (iarasi!) de disciplina (slava Domnului ca nu pune probleme de Interpretare... ) pe acest site deosebit de hermeneutic, ce-l conduceti cu slava Excelenta Voastra. "Tele" este un regionalism, un simplu regionalism, domnule Titarenco. scris cu majuscula pt a sublinia ambivalenta relatiei descrise in text. Divinul este si/sau nu este confundat cu instanta (organica) feminina, destinatara acestei preudoepistole sufite. alte explicatii sunt sigur ca va poate oferi domnul Sixtus, ca mi-e cam somn pe la ora asta (02:35). cu mult si mare respect, Ovidiu.
Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
multumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
Maria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
Am remarcat crucea "în cuie de apă" și crucea de alb de dincolo de cuvintele poemului vizual. Deși s-ar pierde oarece echilibru, aș săpa în piatră întregul poem (așa cum este prima strofă, cea din stânga).
raspund aici mesajului absolut "barbatesc" pe care mi l-ati lasat altundeva si tin sa va asigur ca foliculina mea e bine merci in limite fiziologice; in plus, eu nu m-am referit la dvs. ca persoana, ins, individ, detinator de testosteron etc; necunoscandu-va, mi s-ar parea absolut deplasat. ci numai la textul de mai sus, pentru care, repet, singur ati cerut comentarii. ma iertati ca ale mele n-au fost conforme asteptarilor dumneavoastra... si, daca mai aveti ceva sa-mi comunicati ori vreo oala sparta pentru care sa-mi cereti socoteala, puteti folosi adresa de mail de la profilul meu...dar, va rog, nu mai scuturati prin subsolurile altora traista cu nemultumiri. sau cu umori. toate bune.
Adrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
atac la persoana, Bobadile? Hai ca asta e culmea ridicolului! Adica daca eu iti spun ca nu ai putut sa intelegi sau sa simti ceea ce ai observat (si deci ai declarat ca doar ti se pare ceva) este atac la persoana??!!! Si asta in timp ce in nenumarate comentarii de ale tale tu jignesti pe alti sau pe mine cu o sirguinta demna de o cauza mai buna. Cred ca e de notorietate; am fost acuzat chiar si intr-un articol cindva, ca "inchid" ochii la atacurile tale. E de notorietate masura de atacuri la persoana cu care toata lumea s-a obisnuit cu tine incit mi se pare, asa cum spuneam, ca frizeaza un ridicol kafkian sa ma acuzi pe mine ca te-as ataca la persoana. Dar probabil ca trebuia sa o aud si pe asta. In orice caz nu ma impresioneaza chestia asta. Si nu, repet, nu ai putut nici sa simti si nici sa intelegi textul. Si nu ma simt obligat sa ti-l explic. Probabil daca aveai o alta atitudine m-as fi razgindit. Dar asa nu. Nu este problema mea daca tu vezi balast acolo unde eu am scris altceva. Cred insa ca problema ta se afla intr-o intelegere de un anumit gen a conceptului de poezie (nu am sa o definesc ca sa nu iasa scintei) dar din aceasta cauza noi nu sintem compatibili in ce priveste poezia (oricit de bizar ar suna expresia asta). De fapt am si observat ca singurele dati cind eventual "intelegi" sau "iti place" ce scriu este cind aleg eu sa folosesc registrul tau de intelegere. Dar dincolo de asta nu intilnesc decit o privire alba. Si, cum iti spuneam, nu cred ca e vina mea si nici responsabilitatea mea sa te scot de acolo. Inchei prin a spune ca as fi putut explica mai mult (sau fi mai explicit) dar am preferat sa nu o fac pentru ca nu am vrut sa iasa din nou o furtuna intr-un pahar cu apa. Oriucum you don't care.
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
eram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
Marina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
Doamna Cristina,
aşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deVersul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
pentru textul : sing me a hungarian song demultumesc pentru oprire si numai bine.
intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.
pentru textul : I saw you in the wild deioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
pentru textul : punga de plastic deNu-mi place să-mi apăr textele, doar mă întreb cum de a fost publicat un text atât de slab în revista România literară, și iar mă întreb cum a reușit să obțin cu textul acesta premiul literar «Simfoniiile primăverii» la concursul de poezie din Vișeu de Sus, un premiu care consta și într-o sumă de bani destul de mărișoară, ce o fi fost în capul juriului format din scriitori renumiți ai USR.
pentru textul : În ajun de ziua crucii deDesigur și dumneavoastră sunteți un nume în lit. Dar dacă mai mulți scriitori au avut altă părere despre acest text vă rog respectuos să-l scoateți din șantier (cuvântul sună a epocă de aur) sau dacă nu ștergeți-mi contul de Hermeneia.
...Andule... ceva îmi place, dar încă nu te-ai regăsit. simt asta și cred că și cititorii tăi cu niște aripi de cerneală or să-mi cadă trei picături înapoi în călimară monede ușoare, fluturi pe care triburile poeților uite, pasajul e pă dulcea mea fiere:)! noroace! cu gânduri bune, paul .
pentru textul : diacritice sentimentale defrumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti dejos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deCe-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
Un text plăcut.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deadrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru textul : De vorbă cu tata depentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
textul are si poezie si poveste dar e mult prea "construit" pe alocuri si cu acele formule "ex catedra" la care autorul ar fi trebuit sa renunte de mult (zic eu). nu cred ca sint prea reusite formularile "ochii fardați" - obrajii pot fi fardati, ochii doar machiati, "țigările din gură se arcuiau de dorință" - mi se pare putin cam aiurea sau comic, "pulsatie erectilă a inimii" - nu stiu daca adjectivul e chiar potrivit aici, nu imi pot imagina cum o pulsatie a inimii poate fi erectila, oricit am incercat sa imi exersez imaginatia tot a ramas ceva fortat, "flirtul apropierii trupești" - suna de-a dreptul amuzant, "transpirația lor mirosea a grefă" - cum poate sa miroase o grefa va ramine o enigma pentru mine, poate mergea mai bine grapefruit, "nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" - pur si simplu m-a trezit brutal la realitate, deci care va sa zica era acolo un tip dur si gras care nu lasa mustele sub 18 ani sa intre pe ring, hai sa fim seriosi - suna aiurea total. finalul insa are farmec prin valoarea cinematografica
pentru textul : Loraine desuperb. nici nu as lasa-o la note. e mai degraba un poem cu surprinzatoare textualitate. pacat ca se scrie atit de putin asa.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deDragă Sancho, o să încerc să mai "plivesc" din epitete. Cât despre "primele", în lumea răbdătoare a pescarilor, este subînțeleasă concurența cu timpul. Deoarece, dimineața trage cel mai bine peștele, pescarii sunt obsedați descopere bălți sau locuri de pescuit ce par virgine, să fie întotdeauna primii pe malul apei, chiar dacă își sacrifică somnul cel mai dulce și să lege cârlige la prima geană de lumină , când răsăritul îți face promisiunea veșnicilor plaiuri ale pescuitului, unde speri să repeți aceleași gesturi, gânduri și senzații la infinit.
pentru textul : Copca de... sa ma ierti stimabile profet ca nu stau non-stop pe hermeneia si astfel nu pot reactiona instantaneu la cerintele dumitale. ca de obicei observ logica militieneasca in care pui problema: "ori...ori"; "ai citeva ore la dispozitie desi ti s-a atras atentia...". :) suna ca un fel de amenintare! -nu-i nimic, fiecare cu vocatia sa! (ai uitat insa sa-mi spui cu ce urgie cumplita ma vei lovi daca ... nu fac precum spui domnia ta). inteleg ca un cuvintel marunt pune probleme grave (iarasi!) de disciplina (slava Domnului ca nu pune probleme de Interpretare... ) pe acest site deosebit de hermeneutic, ce-l conduceti cu slava Excelenta Voastra. "Tele" este un regionalism, un simplu regionalism, domnule Titarenco. scris cu majuscula pt a sublinia ambivalenta relatiei descrise in text. Divinul este si/sau nu este confundat cu instanta (organica) feminina, destinatara acestei preudoepistole sufite. alte explicatii sunt sigur ca va poate oferi domnul Sixtus, ca mi-e cam somn pe la ora asta (02:35). cu mult si mare respect, Ovidiu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deBobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deok, nicodem, vad că îți place să fii obraznic și să o iei pe calea lui bobadil. călătorie sprîncenată.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna demultumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
pentru textul : valsând cu fiara depretioasa nu cred ca este. eu zic ca transmite mesajul
pentru textul : Capăt de drum destima
Maria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deAm remarcat crucea "în cuie de apă" și crucea de alb de dincolo de cuvintele poemului vizual. Deși s-ar pierde oarece echilibru, aș săpa în piatră întregul poem (așa cum este prima strofă, cea din stânga).
pentru textul : angemon deraspund aici mesajului absolut "barbatesc" pe care mi l-ati lasat altundeva si tin sa va asigur ca foliculina mea e bine merci in limite fiziologice; in plus, eu nu m-am referit la dvs. ca persoana, ins, individ, detinator de testosteron etc; necunoscandu-va, mi s-ar parea absolut deplasat. ci numai la textul de mai sus, pentru care, repet, singur ati cerut comentarii. ma iertati ca ale mele n-au fost conforme asteptarilor dumneavoastra... si, daca mai aveti ceva sa-mi comunicati ori vreo oala sparta pentru care sa-mi cereti socoteala, puteti folosi adresa de mail de la profilul meu...dar, va rog, nu mai scuturati prin subsolurile altora traista cu nemultumiri. sau cu umori. toate bune.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deTu ai sesizat bine sensul cuvantului "odata" insa "deodata" are si un inteles peiorativ pe care am dorit sa il evit folosind o forma arhaica. Andu
pentru textul : două mâini deAdrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
pentru textul : Orléans deatac la persoana, Bobadile? Hai ca asta e culmea ridicolului! Adica daca eu iti spun ca nu ai putut sa intelegi sau sa simti ceea ce ai observat (si deci ai declarat ca doar ti se pare ceva) este atac la persoana??!!! Si asta in timp ce in nenumarate comentarii de ale tale tu jignesti pe alti sau pe mine cu o sirguinta demna de o cauza mai buna. Cred ca e de notorietate; am fost acuzat chiar si intr-un articol cindva, ca "inchid" ochii la atacurile tale. E de notorietate masura de atacuri la persoana cu care toata lumea s-a obisnuit cu tine incit mi se pare, asa cum spuneam, ca frizeaza un ridicol kafkian sa ma acuzi pe mine ca te-as ataca la persoana. Dar probabil ca trebuia sa o aud si pe asta. In orice caz nu ma impresioneaza chestia asta. Si nu, repet, nu ai putut nici sa simti si nici sa intelegi textul. Si nu ma simt obligat sa ti-l explic. Probabil daca aveai o alta atitudine m-as fi razgindit. Dar asa nu. Nu este problema mea daca tu vezi balast acolo unde eu am scris altceva. Cred insa ca problema ta se afla intr-o intelegere de un anumit gen a conceptului de poezie (nu am sa o definesc ca sa nu iasa scintei) dar din aceasta cauza noi nu sintem compatibili in ce priveste poezia (oricit de bizar ar suna expresia asta). De fapt am si observat ca singurele dati cind eventual "intelegi" sau "iti place" ce scriu este cind aleg eu sa folosesc registrul tau de intelegere. Dar dincolo de asta nu intilnesc decit o privire alba. Si, cum iti spuneam, nu cred ca e vina mea si nici responsabilitatea mea sa te scot de acolo. Inchei prin a spune ca as fi putut explica mai mult (sau fi mai explicit) dar am preferat sa nu o fac pentru ca nu am vrut sa iasa din nou o furtuna intr-un pahar cu apa. Oriucum you don't care.
pentru textul : vase comunicante deMDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deProfetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
eram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
pentru textul : telegrama dee perfectiune. poezia asta poate ca nu o atinge, dar dupa parerea mea este foarte buna.
pentru textul : cerc deMarina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
pentru textul : rue saint jacques 1 deerată - care se exprimă o realitate - care exprimă o realitate.
pentru textul : Unui mare poetastru deDoamna Cristina,
pentru textul : Ulyse deaşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
Pagini