Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
după ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
mulţam Virgil, Alina, ...
dragi colegi, am postat acest poem aici ca sa va aflu parerea despre el. indiferent daca este sau nu una buna. ma indoiesc din ce in ce mai tare ca as avea vreo legatura cu scrisul si ma genadescca foarte multi dintre cei care ma comentau la un moment dat imi apreciau textele doar pentru ca se considerau prietenii mei in acel moment. ma intereseaza opinia voastra sincera, este importanta pentru mine, nu este prima data cand va rog asta. nu vreau sa va necajiti pe mine pentru ca actualul conflict din H nu ma intereseaza deloc si nu ma implic. astept opiniile voastre. iar daca doriti opiniile mele la textele dumneavoastra sa imi spuneti iar, pentru ca incep sa ma indoiesc si de asta. va multumesc.
... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
"Ne susținem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reușiți în viziunea lui Nero sau Chaplin?! Totul pare o glumă lătăreață și oltenească, Savurată precum un banc sec!" Un fragment in care autoarea ne abandoneaza intr-un labirint al reperelor istorice si geografice, noi trebuind sa cautam firul salvator. Si uite-asa am trecut din perioada Inchizitiei in era calculatoarelor, invatand din mers ca nici vrajitoria nu a fost o ocupatie mereu rentabila ("vrajitoarele sezoniere"), pe urma am nimerit in Imperiul Roman, de acolo in perioada antebelica si interbelica, facand un pas urias din Peninsula Italica pana in Los Angeles si, in final, ajungand in Baicoi, ne-am ciocnit si de Nea Marin al nost', . Oricum, fusesem preveniti ca luminita de la capatul tunelelor nu ni se va arata inca din versurile anterioare: "De atâta alb au înghețat și ideile mai marilor zilei." Tensiunea este sporita de punctuatie: "Ce zici de ironia dinspre anotimpuri !?! ", cititorul fiind somat, printr-o inaltare a sprancenelor, sa-si puna intrebari, sa se participe, sa se implice. Spre final, insa, autoarea ii demonstreaza ca implicarea cu pricina este inutila, ca intrebarile erau retorice, fiindca "totul e trecere, doar noi ...suntem mereu aceiași " respir usurata si imi promit sa nu ma mai aventurez in labirinturi daca nu am un ghem in buzunar.
Ai dreptate Virgil... m-a cam 'luat valul' tot citind și văzând cum people freak-out upon this subject...
Propunerea ta din final e încă și mai bună.
Aștept cu interes și te rog să te bazezi pe contribuția mea așa cum a fost anunțată.
Cred că putem 'descătușa' niște energii literare pe această temă.
Desigur, cum zici, dacă mai apucăm după 1 ianuarie.
Măcar rămâne intenția anterioară, nu?
Textul "impune" inca de la inceput lectorului o anumita modalitate de abordare... cred ca aici se afla experimentul, la nivelul obisnuintelor noastre de a percepe, a caii considerate potrivite de catre lumea normalitatii... tensiunea acumulata si aparenta lipsa de sens, un anume soi de disconfort difuz te indeamna sa schimbi paradigma, pana la urma sa accepti ca exista ceva dincolo de oglinda ca de fapt privitorul isi cunoaste adevarata conditie - aceea de privit. "șuroaie"... aici cred ca e vorba de "șiroaie" "Iți faci cizmele cu ceară din urechi ca să auzi mai bine"... de fragmentul acesta, desi are tocmai rolul de a imbogati in sensuri si raportari textul, cred ca te-ai putea dispensa.
interesanta perspectiva. si probabil mai onesta decit a multora. mi se pare totusi putin cam naiv-evaziva formularea "nu spun că e minciună,/ se poate să existe"
e ca si cum se presupune ca cineva il acuza pe autor ca ar crede ca dumnezeu este o minciuna. astfel de prezumtii culpabilizatore sint oarecum dezavantajoase. si nu inteleg de ce in primul vers dumnezeu apare cu majuscula iar in antepenultimul vers apare cu majuscula. este vorba de aceeasi persoana sau avem de-a face cum altceva?
în primul rînd am senzația că apelativul „Virgile” nu prea sună corect românește. „Virgil” este suficient. În al doilea rînd vreau să îți mulțumesc. Într-adevăr finalul trebuia scurtat. Sînt de acord și cu unele din celelalte observații chiar dacă nu în totalitate.
las inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
Mulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
prima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
insa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
cred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
A, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
silvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
de aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
Am perceput poezia ta ca un popas inainte de inceputuri... atatea posibile inceputuri si pe umeri si crucea, in suflet corabia, dar care cumva trage a greu sufletului obisnuit poate prea mult cu "lumina laptoasa a zilei". Cateva simboluri m-au trimis departe cu gandul, si asa m-am intors si eu invariabil la "ziua de luni", adica la inceputul poeziei tale, regasind sensurile: "o calatorie singulara/etimologica prin subtilitati". Construita cu delicatete si dibacie, asa imi pare poezia ta, Virgil. Numai ... numai de apele s-ar "tulbura" cu un vant prielnic. Nu mi se pare insa reusita comparatia "parfumul locului gol / ... ca o gaura perfecta".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deda, aşa este...ca poem în proză nu prea e bun
pentru textul : uşa trântită deUn articol foarte interesant Adrian. Unde se pot gasi cantece evreesti din Maramures?
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert de"apropie-ți pântecul de mine
pentru textul : aruncai verigari spre mine decum apropii un ceas mecanic de ureche" - mă sâcâie, în general, cuvântul "pântec", dar imaginea e foarte reuşită.
după ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
pentru textul : nihil sine labore demulţam Virgil, Alina, ...
dragi colegi, am postat acest poem aici ca sa va aflu parerea despre el. indiferent daca este sau nu una buna. ma indoiesc din ce in ce mai tare ca as avea vreo legatura cu scrisul si ma genadescca foarte multi dintre cei care ma comentau la un moment dat imi apreciau textele doar pentru ca se considerau prietenii mei in acel moment. ma intereseaza opinia voastra sincera, este importanta pentru mine, nu este prima data cand va rog asta. nu vreau sa va necajiti pe mine pentru ca actualul conflict din H nu ma intereseaza deloc si nu ma implic. astept opiniile voastre. iar daca doriti opiniile mele la textele dumneavoastra sa imi spuneti iar, pentru ca incep sa ma indoiesc si de asta. va multumesc.
pentru textul : jane doe de... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
pentru textul : la răsărit de eden de"Ne susținem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reușiți în viziunea lui Nero sau Chaplin?! Totul pare o glumă lătăreață și oltenească, Savurată precum un banc sec!" Un fragment in care autoarea ne abandoneaza intr-un labirint al reperelor istorice si geografice, noi trebuind sa cautam firul salvator. Si uite-asa am trecut din perioada Inchizitiei in era calculatoarelor, invatand din mers ca nici vrajitoria nu a fost o ocupatie mereu rentabila ("vrajitoarele sezoniere"), pe urma am nimerit in Imperiul Roman, de acolo in perioada antebelica si interbelica, facand un pas urias din Peninsula Italica pana in Los Angeles si, in final, ajungand in Baicoi, ne-am ciocnit si de Nea Marin al nost', . Oricum, fusesem preveniti ca luminita de la capatul tunelelor nu ni se va arata inca din versurile anterioare: "De atâta alb au înghețat și ideile mai marilor zilei." Tensiunea este sporita de punctuatie: "Ce zici de ironia dinspre anotimpuri !?! ", cititorul fiind somat, printr-o inaltare a sprancenelor, sa-si puna intrebari, sa se participe, sa se implice. Spre final, insa, autoarea ii demonstreaza ca implicarea cu pricina este inutila, ca intrebarile erau retorice, fiindca "totul e trecere, doar noi ...suntem mereu aceiași " respir usurata si imi promit sa nu ma mai aventurez in labirinturi daca nu am un ghem in buzunar.
pentru textul : Ninsoarea din noi deerată: preludiu "al" unei; îmi cer scuze
pentru textul : Aristide Bruant deAi dreptate Virgil... m-a cam 'luat valul' tot citind și văzând cum people freak-out upon this subject...
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 dePropunerea ta din final e încă și mai bună.
Aștept cu interes și te rog să te bazezi pe contribuția mea așa cum a fost anunțată.
Cred că putem 'descătușa' niște energii literare pe această temă.
Desigur, cum zici, dacă mai apucăm după 1 ianuarie.
Măcar rămâne intenția anterioară, nu?
rating on the dreams of 5'o clock news. cin-cin!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deTextul "impune" inca de la inceput lectorului o anumita modalitate de abordare... cred ca aici se afla experimentul, la nivelul obisnuintelor noastre de a percepe, a caii considerate potrivite de catre lumea normalitatii... tensiunea acumulata si aparenta lipsa de sens, un anume soi de disconfort difuz te indeamna sa schimbi paradigma, pana la urma sa accepti ca exista ceva dincolo de oglinda ca de fapt privitorul isi cunoaste adevarata conditie - aceea de privit. "șuroaie"... aici cred ca e vorba de "șiroaie" "Iți faci cizmele cu ceară din urechi ca să auzi mai bine"... de fragmentul acesta, desi are tocmai rolul de a imbogati in sensuri si raportari textul, cred ca te-ai putea dispensa.
pentru textul : Oglinzi deinteresanta perspectiva. si probabil mai onesta decit a multora. mi se pare totusi putin cam naiv-evaziva formularea "nu spun că e minciună,/ se poate să existe"
pentru textul : dumnezeu e un drog dee ca si cum se presupune ca cineva il acuza pe autor ca ar crede ca dumnezeu este o minciuna. astfel de prezumtii culpabilizatore sint oarecum dezavantajoase. si nu inteleg de ce in primul vers dumnezeu apare cu majuscula iar in antepenultimul vers apare cu majuscula. este vorba de aceeasi persoana sau avem de-a face cum altceva?
în primul rînd am senzația că apelativul „Virgile” nu prea sună corect românește. „Virgil” este suficient. În al doilea rînd vreau să îți mulțumesc. Într-adevăr finalul trebuia scurtat. Sînt de acord și cu unele din celelalte observații chiar dacă nu în totalitate.
pentru textul : inge fjord delas inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
pentru textul : Ușile deMulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
pentru textul : Bunica decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deSi eu stiu ale cui sunt textele postate deja, dar am sa ma fac precum ca habar n-am. Oricum, mai astept si altele sa ma sensibilizeze. Ceva mai mult.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deprima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deinsa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
Scuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
pentru textul : Trupul gol al deșertului decred că „hristos” sau „christos” ar fi formele corecte, după grecescul χριστός, care e cu „h” (cînd transliterezi de exemplu chalkidiki spui „halchidichi”, „ch” grecesc = „h” romînesc)
comparația cu futbolu își are adevăru ei; eu îs fanu apostolului matei, era mai petrecăreț și mai jovial
pentru textul : Fanii lui Cristos deA, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
pentru textul : Despre pom deBună, Smărăndiţa!
În primul rând, am să te rog mult de tot să citeşti, când ai tu timp şi chef, acest text: http://www.hermeneia.com/content/raspunsuri_la_intrebari_frecvente_pentr...
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
pentru textul : Nopti albe deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut desilvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită dede aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
Le monde est proche. l'horizon de cendre plonge dans la rivière, se confondant avec le bruissement végétal pulsatile. Fourmis et lucioles surgissent à travers le tissu de mauvaises herbes - bestioles curieuses et affamées. les libellules bondissent dans l'étincelant reflet de cette sainte matinée Dans le vert brumeux d'octobre le chrysanthème montre son oeil jaune minuscule, surpris par tout. Le monde est proche Des images chuchottent dans mes yeux, intimes et bizarres tout à la fois. *** la seule chose qui n'est pas correcte est " surpris par top." Mais est-ce vraiment "poate ou bien plutôt "toate" ? et cette approximation du monde "en détails" est très jolie, avec un charme diffus, mais certain. à bientôt, Ioana. :)
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche deAm perceput poezia ta ca un popas inainte de inceputuri... atatea posibile inceputuri si pe umeri si crucea, in suflet corabia, dar care cumva trage a greu sufletului obisnuit poate prea mult cu "lumina laptoasa a zilei". Cateva simboluri m-au trimis departe cu gandul, si asa m-am intors si eu invariabil la "ziua de luni", adica la inceputul poeziei tale, regasind sensurile: "o calatorie singulara/etimologica prin subtilitati". Construita cu delicatete si dibacie, asa imi pare poezia ta, Virgil. Numai ... numai de apele s-ar "tulbura" cu un vant prielnic. Nu mi se pare insa reusita comparatia "parfumul locului gol / ... ca o gaura perfecta".
pentru textul : netulburarea apelor deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
Iti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir dePagini