mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
O oază de liniște, sau o liniște cu zimți:"Țurțuri pe streșini-", care este însoțită de plasa păianjenului, de o absență.Însă cuvântul "obscur" nu este bun, orice colț e obscur, deci nu spune nimic, ai putea înlocui.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
Paul, te rog să menționezi numele autorului (dacă este cunoscut) fotografiei, precum și adresa de unde ai preluat fotografia postată. Ideal este însă să obții, atât cât se poate, acceptul autorului. Ba încă și mai corect, să folosești numai creații proprii. Dacă nu este posibilă nici una dintre aceste variante, te rog să retragi fotografia.
Silvia, vad ca indemnul meu il ignori...:) desi am incercat sa nu sune catusi de putin ofensator. pot sa intreb de ce?
" este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc."
nu iti ingradeste nimeni libertatea, eu va rog doar, si pe tine si pe Cristina, sa justificati penitele, pentru ca asa trebuie. atat.
mă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
Bianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
încă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
da, AAA, m-am gindit si eu la asta. Se pare ca intre DEX 98 si Noul DEX a exista o schimbare de perspectiva. Oricum si pina in 98 se spunea "hirtie sugativa" si nu cum am scris eu. Deci, cred ca voi modifica.
Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
uf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
Da, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
sincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
comentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
nu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
pentru textul : Despre trădare deMersi, Raluca. Ai o bere din partea mea :)
pentru textul : poemele mele deDomnule Vlad Turburea, eu sunt dislexic, asa ca nu vad astfel de greseli. Ati fi asteptat mult si bine!
O oază de liniște, sau o liniște cu zimți:"Țurțuri pe streșini-", care este însoțită de plasa păianjenului, de o absență.Însă cuvântul "obscur" nu este bun, orice colț e obscur, deci nu spune nimic, ai putea înlocui.
pentru textul : Colțul obscur deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I depaul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru textul : seară rotundă dePaul, te rog să menționezi numele autorului (dacă este cunoscut) fotografiei, precum și adresa de unde ai preluat fotografia postată. Ideal este însă să obții, atât cât se poate, acceptul autorului. Ba încă și mai corect, să folosești numai creații proprii. Dacă nu este posibilă nici una dintre aceste variante, te rog să retragi fotografia.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deFrumos, fluent, sensibil...Şi cu o aproape imperceptibilă notă (auto)ironică, ba char ludică...
pentru textul : cantoluna deSilvia, vad ca indemnul meu il ignori...:) desi am incercat sa nu sune catusi de putin ofensator. pot sa intreb de ce?
" este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc."
nu iti ingradeste nimeni libertatea, eu va rog doar, si pe tine si pe Cristina, sa justificati penitele, pentru ca asa trebuie. atat.
pentru textul : timidă umbra ta de fată demă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
pentru textul : a șaptea întâmplare decu siguranţă yester, este un text pus în grabă. îl voi modifica. mulţumesc pentru interes.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III deInteresant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
pentru textul : apocalypto in vitro deBianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
pentru textul : fotografii mișcate deSau poate ca e un simplu martisor si atat... de 1 martie si cineva il poarta in piept :)
pentru textul : obsesia firului deno, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deîncă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deO poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deda, AAA, m-am gindit si eu la asta. Se pare ca intre DEX 98 si Noul DEX a exista o schimbare de perspectiva. Oricum si pina in 98 se spunea "hirtie sugativa" si nu cum am scris eu. Deci, cred ca voi modifica.
pentru textul : blue moon deUn poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deMi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
pentru textul : poetul I deuf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
pentru textul : Iubire deDa, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
pentru textul : În tranzit desincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
pentru textul : Străină deMulțumesc, am în vedere. Acel "nu știu de ce" e întotdeauna cel mai greu de definit. Dar și când iese...
pentru textul : Nu mă voi mai întoarce deȘi mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului decomentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
pentru textul : e bună tipa deparerea mea e ca profetul e nitel gelos.... (uite asa se mai umanizeaza si el, cateodata!)
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă deMarius, s-a notat.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
pentru textul : Fragmentar denu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dePagini