sapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
doar pe ea am mizat:) glumesc...
plouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
Remarc...
"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
E pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
Urechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
e atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
Am observat și în celălalt text o tendință la prea multe virgule, am impresia că dumneavoastră nu puneți virgule după reguli gramaticale, ci după cum faceți pauză între gânduri. Ține de tehnică, le puteți înlătura, se descurcă cititorul. :) Un pic de atenție și la "cearceaful" acela, la "bunu-simț", "găzdoiu", la "iar educaţia, istorică" și "Tort de ciocolată, n-am avut".
Altfel, e haioasă rău. De la polonicul acela am râs într-una. Mă bucur de-un scriitor așa de dezinvolt pe site. Îmi place tare mult cursivitatea, descrierile, umorul ăsta grozav de situație cu care nu de descurcă oricine. Sper să mai postați astfel de texte, dar periați-le totuși înainte.
Ralu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
Corecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
Roxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
Sapphire, într-adevăr, unde se subțiază am ascuns o întâmplare nu tocmai plăcută... e locul unde strângi cu mâna și unde rămâne drojdia, încât nu îți mai vine să bei. Eu corelez orice întâmplare personală, sau despre care aflu, cu alte întâmplări asemănătoare din prezent, din trecut sau de aiurea. Le compar, caut asemănări și deosebiri, le reordonez așa încât să înțeleg o anume tendință. A mea sau din jur. Mulțumesc pentru ochiul critic. Actaeon, uite că nada mă face să mă gândesc la o cupă mare, cât un lac de mare unde înoată tot felul de înaripate. :-) Aranca, ai observat clar cupa de cucută. Pot spune că am băut una, dar n-am murit. Încă. :-) Ori nu era cucută, ori are efect întârziat, ori îmi trebuie mai multe. :-)
Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
Sonetul tău mi-a amintit de o lucrare a lui Escher: http://www.math.technion.ac.il/~rl/M.C.Escher/1/relativity.gif Ca și cum ai căuta drumul spre în afară, dar ferestrele sunt relative, ușile sunt relative, scările urcă și coboară mereu spre același loc, respirația e și ea relativă. Reușit poem.
Un text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
E locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atmosfera se mentine, poeticul creste cu fiecare vers. imi place stilul clasic, tonul si arsenalul atent folosit.
pentru textul : irodiacă desapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
pentru textul : În aceeași supă deun soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
pentru textul : Îndobivărare defalange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
doar pe ea am mizat:) glumesc...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deplouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
Remarc...
pentru textul : măceșe zdrobite de"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
Virgule - nu, ortografie - nu, gramatică - nu, talent - da.
Până veni Radu și Cornel bău deja jumătate de pahar. >> Până veniRĂ Radu și Cornel, bău deja jumătate de pahar.
pentru textul : Between the bars deE pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
pentru textul : Frunze deUrechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
...nu reușesc să fiu decât întâmplător ...mulțumesc, Marina...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine dee atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
pentru textul : casa de pe colină dein fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu deAm observat și în celălalt text o tendință la prea multe virgule, am impresia că dumneavoastră nu puneți virgule după reguli gramaticale, ci după cum faceți pauză între gânduri. Ține de tehnică, le puteți înlătura, se descurcă cititorul. :) Un pic de atenție și la "cearceaful" acela, la "bunu-simț", "găzdoiu", la "iar educaţia, istorică" și "Tort de ciocolată, n-am avut".
Altfel, e haioasă rău. De la polonicul acela am râs într-una. Mă bucur de-un scriitor așa de dezinvolt pe site. Îmi place tare mult cursivitatea, descrierile, umorul ăsta grozav de situație cu care nu de descurcă oricine. Sper să mai postați astfel de texte, dar periați-le totuși înainte.
pentru textul : În vizită deRalu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
so, multumesc! :)
me
pentru textul : Friday, 13 deultimul vers, ca și titlul, face tot mesajul artistic. în rest... rest.
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint deacum am aflat ca esti moderator
pentru textul : Moderator pe hermeneia dedaca vei citi mai cu atentie vei intelege de ce este acolo caciula. as recomanda o distantare fata de text si o citire cu ochii mai atenti la context
pentru textul : copilul verde de:) mi-a plăcut alala din " cealalaltă" - bună treabă.
pentru textul : alala deParca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) deibidem Dorin! o trec la preferate! mi-aș fi dorit să știu și părerea lui Vald, nu mai spun de ce!
pentru textul : Feminitate sine qua non deun moment frumos păstrat pe măsura lui!
Corecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deRoxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
pentru textul : septembrie deSapphire, într-adevăr, unde se subțiază am ascuns o întâmplare nu tocmai plăcută... e locul unde strângi cu mâna și unde rămâne drojdia, încât nu îți mai vine să bei. Eu corelez orice întâmplare personală, sau despre care aflu, cu alte întâmplări asemănătoare din prezent, din trecut sau de aiurea. Le compar, caut asemănări și deosebiri, le reordonez așa încât să înțeleg o anume tendință. A mea sau din jur. Mulțumesc pentru ochiul critic. Actaeon, uite că nada mă face să mă gândesc la o cupă mare, cât un lac de mare unde înoată tot felul de înaripate. :-) Aranca, ai observat clar cupa de cucută. Pot spune că am băut una, dar n-am murit. Încă. :-) Ori nu era cucută, ori are efect întârziat, ori îmi trebuie mai multe. :-)
pentru textul : contingență demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche deFrumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
pentru textul : ultimul vis deSonetul tău mi-a amintit de o lucrare a lui Escher: http://www.math.technion.ac.il/~rl/M.C.Escher/1/relativity.gif Ca și cum ai căuta drumul spre în afară, dar ferestrele sunt relative, ușile sunt relative, scările urcă și coboară mereu spre același loc, respirația e și ea relativă. Reușit poem.
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată deUn text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
pentru textul : interludiu|mîinile deE locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
pentru textul : Ulcior dear fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
pentru textul : şi s-au ales cu mine demulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
Te-am suparat, imi cer scuze.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deCred că se spune corect dezvirginată. Drăguță poezie. Dar cam siropoasă.
pentru textul : scaranoastradebloc deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia dePagini