Nimic nu e aruncat la întâmplare, nici măcar comentariul tău pentru care mulţumesc. Am corectat. Sine cera? Îmi place cum sună sincer în latină... dar departe de mine vreo pretenţie în acest sens.
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
Este doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Alma, te contrazic. Se zice "Luați loc, doamnă Maier", și în general e mai mult respect decât într-un spital. Și mai mult suflet. "un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic" asta de unde până unde? Eu nu sunt medic, sunt studentă, iar adevărul nu este vorbire de rău. Partea cu sarcina, da, se prezintă ceva mai târziu tinerele. Oamenii sunt mai ignoranți, dar asta nu înseamnă că medicina se practică superficial. Există maniere și responsabilitate, mai ales fiind vorba de comunități mici, în care oamenii se cunosc între ei. Sigur... sunt si medici iresponsabili. Așa cum sunt și în orașe. Nu trebuie generalizat.
Ştefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
P.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
m-am logat mai devreme...dar situl semana cu o zapada nou-nouta, ca mi-a fost si tema sa intru. :)
fireste ca-mi pare ciudat acum, dar sper sa ma acomodez cu noua configuratie.
felicitari, Virgil, tie si celor care au contribuit la realizarea ei! si scuze publice pentru lunga mea absenta.
Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Aduc mulțumiri tuturor celor care au citit și apreciat acest text.
Virgil, mulțumesc de lectură și semn. O să mă mai gândesc la sugestia ta în legătură cu acel „care”. părerea ta contează. Eugen.
Ionuț, e interesant ceea ce spui tu. Nu cunosc Manifestul cu pricina. Poezia lui Andrei Ruse o citesc rar și fără mare tragere de inimă, iar atunci când o fac, uit repede ce am citit. Lucru care nu se poate spune despre proza autorului în cauză. Oricum, am să dau un search pe google să văd despre ce e vorba. Surprins oarecum de interpretarea ta în legătură cu anumite idei și cuvinte din text... Mă bucur să te revăd. Eugen.
Paul, mulțumesc de lectură și semn. Părerea ta pentru mine contează. Din nou, rămân surprins de interpretarea ta în legătură cu textul. Oricum, ai întrevăzut în el și lucruri la care efectiv nu m-am gândit atunci când am scris. Ceea mă bucură, pentru că, iată cum anumite rânduri pot fi susceptibile de mai multe interpretări.Mulțumesc încă o dată. Eugen.
Domnule Gorun, mulțumesc de prezența constantă în subsolul textelor mele. Mă simt onorat să vă am ca cititor. Părerile dumneavoastră întotdeauna au contat. În ceea ce privește textele mele, eu personal consider că am texte cu mult mai reușite decât acesta, dar care au trecut neobservate. Dar vorba aceea: „unde dai și unde crapă!”. De lungimea textelor nu vreau să discut, pentru că, așa cum am observat, aprecierile și criticile sunt foarte împărțite și subiective, oricât de obiectivi nu ne-am strădui să fim și să analizăm un text la rece. Oricum, dincolo de toate acestea, mă strădui să scriu cât mai variat, în cât mai multe feluri. uneori îmi iese, alteori - nu prea. mulțumesc încă o dată de semn. Cu stimă și apreciere,Eugen.
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
nu prea vad ce legatura are cu tecstul incriminat felul in care scriu eu. ca n-am vorbit nici despre mine si nici despre tecstele mele, deci mi se pare deloc onest, ba chiar rautacios comentariul tau, plus ca e oleaca offtopic, plus ca valoarea mea literara nu se discuta in materie de termenii pe care ii folosesc in scrieri si nici nu se discuta aici. asa ca nu te mai alinta singur si accepta barbateste o parere. nu sunt eu cea mai justa parere, dar cred ca am libertatea sa mi-o spun. si stii bine, cand am avut de apreciat am facut-o fara tagada.
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
esti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
Ca și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Cristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
te aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
si probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
1. alma, mai bine spuneai acolo unde ti s-a spus ca este fals ce ti s-a spus. altfel, cum sa spun, dragut si inutil sa doresti/precizezi/multumesti. ce? că "părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere". copiii de... trei ani poate ca inca nu stiau inca. cat despre parerile din articol, ele sunt putine si clare. astept continuarea. 2. elian, ideile in episodul asta au pornit de aici: ""Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie"”, "“A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare”". uita-te la ele, analizeaza la ele, zambeste la ele, scoate sunete la ele, canta la ele, mediteaza la ele, reformuleaza la ele... dupa aia, draga elian, dupa aia, spune-ne cu vigoare ce vrei tu sa ne spui! PS: noteaza bine, bine de tot aceste cuvinte: "Asta sună de-a dreptul profetic. Ni se spune ce vremuri speciale trăim. Ni se spune că noi sîntem asemenea unei recolte coapte, gata să fie culeasă. Și ni se spune mai ales cum trebuie să gîndim" (VT) 3. altfel, "analiza" "manifestului" pare aproape bine pusa in pagina, deci mai trebuie lucrata. lucrata si continuata :)
mult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
se aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
avand in vedere inversiunile initiale, aveam impresia ca textul se vrea unul cu rima sau unul ludic, cu rima inserata la mijlocul versului; eu zic ca ti-a iesit splendid acest poem, asa complex cum e, un adevarat periplu in lumea miturilor; filosofia si religia au stat mereu mana in mana, imi place cum ai facut trecerea de pe un plan pe altul, apoi acea apasare pe interior raportata la oniric, la sentimental. am remarcat tumultul, metamorfozarea spatiilor, transpunerea pe o alta forma de neliniste. o intrebare: nu voiai sa spui "deschide-ti coasta" in loc de "deschideti coasta"? admiratia mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie să fie un eveniment dacă am citit un text scris de emilian pal și m-a făcut să zîmbesc.
pentru textul : how fast we grow deNimic nu e aruncat la întâmplare, nici măcar comentariul tău pentru care mulţumesc. Am corectat. Sine cera? Îmi place cum sună sincer în latină... dar departe de mine vreo pretenţie în acest sens.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi dedin punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
pentru textul : oolong tea deEste doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Alma, te contrazic. Se zice "Luați loc, doamnă Maier", și în general e mai mult respect decât într-un spital. Și mai mult suflet. "un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic" asta de unde până unde? Eu nu sunt medic, sunt studentă, iar adevărul nu este vorbire de rău. Partea cu sarcina, da, se prezintă ceva mai târziu tinerele. Oamenii sunt mai ignoranți, dar asta nu înseamnă că medicina se practică superficial. Există maniere și responsabilitate, mai ales fiind vorba de comunități mici, în care oamenii se cunosc între ei. Sigur... sunt si medici iresponsabili. Așa cum sunt și în orașe. Nu trebuie generalizat.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deŞtefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : ..que la vie est belle? deP.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : colivia de oțel deai admirația mea, emiliane!
pentru textul : ford transit dem-am logat mai devreme...dar situl semana cu o zapada nou-nouta, ca mi-a fost si tema sa intru. :)
fireste ca-mi pare ciudat acum, dar sper sa ma acomodez cu noua configuratie.
felicitari, Virgil, tie si celor care au contribuit la realizarea ei! si scuze publice pentru lunga mea absenta.
La multi ani!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAdriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
pentru textul : și eu te iubesc deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deAduc mulțumiri tuturor celor care au citit și apreciat acest text.
Virgil, mulțumesc de lectură și semn. O să mă mai gândesc la sugestia ta în legătură cu acel „care”. părerea ta contează. Eugen.
Ionuț, e interesant ceea ce spui tu. Nu cunosc Manifestul cu pricina. Poezia lui Andrei Ruse o citesc rar și fără mare tragere de inimă, iar atunci când o fac, uit repede ce am citit. Lucru care nu se poate spune despre proza autorului în cauză. Oricum, am să dau un search pe google să văd despre ce e vorba. Surprins oarecum de interpretarea ta în legătură cu anumite idei și cuvinte din text... Mă bucur să te revăd. Eugen.
Paul, mulțumesc de lectură și semn. Părerea ta pentru mine contează. Din nou, rămân surprins de interpretarea ta în legătură cu textul. Oricum, ai întrevăzut în el și lucruri la care efectiv nu m-am gândit atunci când am scris. Ceea mă bucură, pentru că, iată cum anumite rânduri pot fi susceptibile de mai multe interpretări.Mulțumesc încă o dată. Eugen.
Domnule Gorun, mulțumesc de prezența constantă în subsolul textelor mele. Mă simt onorat să vă am ca cititor. Părerile dumneavoastră întotdeauna au contat. În ceea ce privește textele mele, eu personal consider că am texte cu mult mai reușite decât acesta, dar care au trecut neobservate. Dar vorba aceea: „unde dai și unde crapă!”. De lungimea textelor nu vreau să discut, pentru că, așa cum am observat, aprecierile și criticile sunt foarte împărțite și subiective, oricât de obiectivi nu ne-am strădui să fim și să analizăm un text la rece. Oricum, dincolo de toate acestea, mă strădui să scriu cât mai variat, în cât mai multe feluri. uneori îmi iese, alteori - nu prea. mulțumesc încă o dată de semn. Cu stimă și apreciere,Eugen.
pentru textul : Umbra. deraluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deextrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel de..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
pentru textul : nu căuta aici poezie deGăsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!
un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
pentru textul : Tetley dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love denu prea vad ce legatura are cu tecstul incriminat felul in care scriu eu. ca n-am vorbit nici despre mine si nici despre tecstele mele, deci mi se pare deloc onest, ba chiar rautacios comentariul tau, plus ca e oleaca offtopic, plus ca valoarea mea literara nu se discuta in materie de termenii pe care ii folosesc in scrieri si nici nu se discuta aici. asa ca nu te mai alinta singur si accepta barbateste o parere. nu sunt eu cea mai justa parere, dar cred ca am libertatea sa mi-o spun. si stii bine, cand am avut de apreciat am facut-o fara tagada.
pentru textul : domnule Labiș deva recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deesti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deerată: multe şi de bine
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
pentru textul : poem pentru ploaie deCa și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Cristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
pentru textul : refrene ciclice dete aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului desi probabil ca eu acum ar trebui sa ma simt in offside si sa joc la levată. iata genul de comentarii care se vor neinspirat culpabilizatoare. daca era dedicat textul puteai sa o spui de la inceput si probabil ca "intelegeam" ca nu e literatura de criticat ci altceva. oricum, e si asta un fel de a raspunde la critica. in ce priveste sarcasmul ma tem ca atunci cind se repeta incepe sa demonstreze penurie de imaginatie
pentru textul : crucile destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & de1. alma, mai bine spuneai acolo unde ti s-a spus ca este fals ce ti s-a spus. altfel, cum sa spun, dragut si inutil sa doresti/precizezi/multumesti. ce? că "părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere". copiii de... trei ani poate ca inca nu stiau inca. cat despre parerile din articol, ele sunt putine si clare. astept continuarea. 2. elian, ideile in episodul asta au pornit de aici: ""Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie"”, "“A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare”". uita-te la ele, analizeaza la ele, zambeste la ele, scoate sunete la ele, canta la ele, mediteaza la ele, reformuleaza la ele... dupa aia, draga elian, dupa aia, spune-ne cu vigoare ce vrei tu sa ne spui! PS: noteaza bine, bine de tot aceste cuvinte: "Asta sună de-a dreptul profetic. Ni se spune ce vremuri speciale trăim. Ni se spune că noi sîntem asemenea unei recolte coapte, gata să fie culeasă. Și ni se spune mai ales cum trebuie să gîndim" (VT) 3. altfel, "analiza" "manifestului" pare aproape bine pusa in pagina, deci mai trebuie lucrata. lucrata si continuata :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului demult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dese aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
avand in vedere inversiunile initiale, aveam impresia ca textul se vrea unul cu rima sau unul ludic, cu rima inserata la mijlocul versului; eu zic ca ti-a iesit splendid acest poem, asa complex cum e, un adevarat periplu in lumea miturilor; filosofia si religia au stat mereu mana in mana, imi place cum ai facut trecerea de pe un plan pe altul, apoi acea apasare pe interior raportata la oniric, la sentimental. am remarcat tumultul, metamorfozarea spatiilor, transpunerea pe o alta forma de neliniste. o intrebare: nu voiai sa spui "deschide-ti coasta" in loc de "deschideti coasta"? admiratia mea.
pentru textul : domnul salvează regina demultumesc pentru atentionare
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului dePagini