un poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
Andreea, ai perfectă dreptate, și eu îmi reproșez același lucru: versurile prea lungi. Pesemne că era vreo boală de-a mea de pe vremea când am scris această poezie... cine-și mai aduce aminte? Dacă le voi lua vreodată la purecat și mai rămâne vreuna, atunci și din aceasta se vor "scurta" multe. Deocamdată las așa, ca să aibă sens comentariul tău pertinent. Mulțumesc de feed-back, confirmate părerile mele... Fabius, teleportarea fără avizare poate să fie derutantă, și-apoi niciodată nu știi cu singuranță de unde pleci și unde ajungi, sper numai să fi fost de bine de data aceasta, deși eu nu sunt atât de sigură. Mulțumesc și ție de trecere. Lucian, tendința mea ar fi să spun din prima: sunt de acord cu orice critică la obiect adusă acestui poem, în primul rând pentru că este atât de vechi (se fac aproape doi ani...) încât nu prea merită din partea mea o apărare prea serioasă... și în al doilea rând pentru că pe alocuri ai dreptate chiar (sic & smile). Nu aș mai folosi acum cuvântul "răsfirate" grrr... Dar vezi tu, apele sunt răsfirate "prin" stânci, nu "printre" (deci imaginea zic eu că e cu totul alta, și nimic dulceag aici), iar de întins ne întindeam noi, adică un eu și un el, și făcea legătura cu finalul primului vers. mai explicit: noi am putea fi poduri, dacă ne-am întinde (adică am "tinde") mai tare, peste apele care trec prin stânci. Cu ce sunt de acord este că aveam un stil mult prea ermetic atunci, și-mi plăcea la nebunie să induc în eroare așezând versurile ciudat, tăindu-le unde nu te aștepți. Senzația de "prea multe idei" vine de la ermetism, I guess. Și de la o ușoară tendință spre dicteu automat al memoriei. Care încă se mai practică serios în zilele noastre și de care te vei mai izbi, mai nuanțat, în ceea ce scriu și azi. Când mai scriu. Și iar sunt de acord cu tine: nu-i nimic clar. E ceva? De-aia îmi place mie mai mult proza. Dă impresia de soliditate, când de fapt păcăleala e și mai mare. Mulțumesc de trecere.
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
prima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
e o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
si destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
Ela, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
Bună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
untext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
Va rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
Alina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
tocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
dar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
am impresia că ai scris un pic mai mult decât ai vrut să zici...
mi-a plăcut însă structura discursului, are ritm, are pe vino-ncoa.
poemul merită rescris, scuturat de zorzoane
și schimbat finalul care e neinspirat, se vede că e încropit
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc frumos, Otilia, imi place cum ai sintetizat, pup!
pentru textul : poem lung in care plouă deun poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
pentru textul : De anima deAndreea, ai perfectă dreptate, și eu îmi reproșez același lucru: versurile prea lungi. Pesemne că era vreo boală de-a mea de pe vremea când am scris această poezie... cine-și mai aduce aminte? Dacă le voi lua vreodată la purecat și mai rămâne vreuna, atunci și din aceasta se vor "scurta" multe. Deocamdată las așa, ca să aibă sens comentariul tău pertinent. Mulțumesc de feed-back, confirmate părerile mele... Fabius, teleportarea fără avizare poate să fie derutantă, și-apoi niciodată nu știi cu singuranță de unde pleci și unde ajungi, sper numai să fi fost de bine de data aceasta, deși eu nu sunt atât de sigură. Mulțumesc și ție de trecere. Lucian, tendința mea ar fi să spun din prima: sunt de acord cu orice critică la obiect adusă acestui poem, în primul rând pentru că este atât de vechi (se fac aproape doi ani...) încât nu prea merită din partea mea o apărare prea serioasă... și în al doilea rând pentru că pe alocuri ai dreptate chiar (sic & smile). Nu aș mai folosi acum cuvântul "răsfirate" grrr... Dar vezi tu, apele sunt răsfirate "prin" stânci, nu "printre" (deci imaginea zic eu că e cu totul alta, și nimic dulceag aici), iar de întins ne întindeam noi, adică un eu și un el, și făcea legătura cu finalul primului vers. mai explicit: noi am putea fi poduri, dacă ne-am întinde (adică am "tinde") mai tare, peste apele care trec prin stânci. Cu ce sunt de acord este că aveam un stil mult prea ermetic atunci, și-mi plăcea la nebunie să induc în eroare așezând versurile ciudat, tăindu-le unde nu te aștepți. Senzația de "prea multe idei" vine de la ermetism, I guess. Și de la o ușoară tendință spre dicteu automat al memoriei. Care încă se mai practică serios în zilele noastre și de care te vei mai izbi, mai nuanțat, în ceea ce scriu și azi. Când mai scriu. Și iar sunt de acord cu tine: nu-i nimic clar. E ceva? De-aia îmi place mie mai mult proza. Dă impresia de soliditate, când de fapt păcăleala e și mai mare. Mulțumesc de trecere.
pentru textul : Piața norilor deprimele doua strofe sint chiar foarte bune. au tonus. ultimele doua insa dezamagesc din pacate
pentru textul : Sunt nepotrivite nopțile reci deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deprima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
pentru textul : Poem deGata, a apărut replica mea, cu "Un întreg fragmentat"...
pentru textul : un fragment întreg dee o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
pentru textul : Mulţimi desi destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
si ma bucur sa te aud.
pentru textul : mai tare ca mine deEla, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
pentru textul : dezblestemare deimi cer scuze pentru gafa comisa! azi am avut chef de comentarii si am dat-o-n bara. de rererecitit poemul!
pentru textul : kreițerova sonata deerr. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha dete rog pune un titlu ca sa nu fiu nevoit sa trimit textul in santier
pentru textul : Oarecum definitiv deBună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
pentru textul : pluvială deuntext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deapoi totul se întîmplă cu întîrziere...
acest vers, nu știu de de, mi-a amintit brusc de melodia din anii 70-80 de la telecinematecă !
James Last/Charlie Chaplin
http://www.youtube.com/watch?v=OlZ-yrfOfNA
o filmare slow motion
pentru textul : această neînțeleasă cochilie deîn vers !
mulțumesc frumos! miroase a primăvară, Mariana...
pentru textul : little terra deStefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
pentru textul : spovedania venelor albastre de"vrea să-ți găsească un defect pe semne." va rog sa corectati adverbul acela.
pentru textul : Cum să-ți umpli o zi obișnuită defoarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deVa rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
pentru textul : poemul cornet de semințe devladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare deAlina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
pentru textul : dana point I deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
tocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
pentru textul : mai bine moare un om dedar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
am impresia că ai scris un pic mai mult decât ai vrut să zici...
pentru textul : echinox fără peron pe partea dreaptă demi-a plăcut însă structura discursului, are ritm, are pe vino-ncoa.
poemul merită rescris, scuturat de zorzoane
și schimbat finalul care e neinspirat, se vede că e încropit
Evident! Pai se putea - la mine - fara asa ceva? Doamne fereste! Multam.
pentru textul : Poesie de1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
pentru textul : În căutarea conștiinței - V1.0 de2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III dePagini