domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
Lentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
multumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
drept ca Andu nu poate fi uitat usor...eu, cel putin, imi amitesc de el de fiecare data cand deschid Hermeneia. insa, de data asta, muzul fu un pitic cu tichie si stea. in frunce. e o jucarie de-acum cateva saptamani, pe care am asamblat-o ieri. ma bucur ca ti-a placut.
In seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
Mi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
Finalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
cred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
daca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
daca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
atunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
poezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
Cred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
cezar, dacă te refereai la mihail gălățanu, ei bine volumul ăla, „o noapte cu patria” îî savuros și e o critică finuță la adresa patriotarzilor gen adrian păunescu (n-am numit decît dulăul mai mare)
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am făcut modificările sugerate de tine
pentru textul : ieşită din context desper că e mai bine acum
da, acel sunet-ţiiiii- este al aparatului
vă multumesc pentru semn
o zi frumoasă!
care critici, poeți, domnule profesor? nu vă sfiiți vă rog!
pentru textul : Extazul comunicării demulţumesc pentru atenta citire şi înţelegere.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria depare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
pentru textul : delirice III deActeon, Linea, va multumesc pentru comentariile si observatiile efectuate, ....cu scuzele de rigoare pentru intarziere, acelasi, francisc
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deDar am precizat ;-( ) : pentru mesajul artistic, pentru metaforele deosebite, pentru expresivitate șI pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că demultumesc Otilia pentru trecere si atentionare am facut niste modificari pe text,o zi frumoasa
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă deLentib a spart gheata cu un al doilea poem. Bun. Intru in hora si postez inca doua poeme. Nu de alta, dar imi place tema. Va urez succes. O piatră pe cer când dumnezeu tace vorbesc pietrele de pe suflet zadarnic așteptăm cineva să le ridice și să le arunce departe în lumea de dincolo de moarte când dumnezeu tace și diavolul apare bun prieten ștergându-ți lacrimile cu bastista curată zadarnic privim chipul acela de fată ca pe-o icoană când dumnezeu tace urâm cerul nedezlegându-i misterul și câteodată cade și piatra din rinichi oamenii fug ca niște pui de potârnichi pentru că dumnezeu nu tace niciodată se face că plouă Iartă-mă, iubește-mă când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur zile și nopți, nopți și zile au trecut peste tine, copile când sunt mare… nu am idee cum să iubesc o femeie îi scriu c-o doresc am zidit-o în muză însă greșesc vocea mea mă trădează vocea mea o acuză îmi răstignesc într-o poemă cuvântul și o iubesc tăcut ca și vântul ce-ntoarce pagini și lasă iubiri în paragini când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu dar nu realizam că Dumnezeu s-a născut poet poeții scriu muzele dorm în sicriu muza mea sfințește icoana și când greșesc eu mă rog la Ioana
pentru textul : Dumnezeu defrumoasă lumea din poezia ta, iar faptul ca poti sa impletesti o poveste din versurile ei inseamna mult pentru mine.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) demultumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
pentru textul : Tânărul din Nain dedrept ca Andu nu poate fi uitat usor...eu, cel putin, imi amitesc de el de fiecare data cand deschid Hermeneia. insa, de data asta, muzul fu un pitic cu tichie si stea. in frunce. e o jucarie de-acum cateva saptamani, pe care am asamblat-o ieri. ma bucur ca ti-a placut.
pentru textul : pe-un picior. de plai deIn seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deam inteles de unde ai plecat, dar nu ai ajuns, dupa mine, acolo unde trebuia. La multi ani!
pentru textul : simetrie deMi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
pentru textul : Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri deFinalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
cred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
pentru textul : zborul tău sidefiu depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri deAndu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deproblema semnalata amterior, persista: textul in franceza are in continuare greseli.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deai intiut bine acel strigăt sălbatic despre care am scris aici. o să țin cont de sfatul tău. mulțumesc. Madim
pentru textul : careless whisper deam mai încercat cîte ceva. dar valsul e de vina.
pentru textul : ball masque deMi-e imi ies 11 acum (cu elidare). Gresesc?
pentru textul : vorbe dePatetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream dedaca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dedaca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
atunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depoezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
Cred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : după ploaie devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă decezar, dacă te refereai la mihail gălățanu, ei bine volumul ăla, „o noapte cu patria” îî savuros și e o critică finuță la adresa patriotarzilor gen adrian păunescu (n-am numit decît dulăul mai mare)
pentru textul : iarna destau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Pagini