Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
ai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
Alina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
Adrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
da, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
Intr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
merci pentru comentariu. am să mă mai gîndesc. probabil ai dreptate, deși, nu știu de ce, dar mie mi-o picat bine cînd am scris chestia aceea la început. dar poate mai revin.
Ioana, iți multumesc foarte mult pentru comentariu! Convinsă fiind că există tineri români (atât în România cât și în întreaga lume, nu are importanță) extrem de bine pregătiți care merită toate șansele, voi continua și eu să ofer aceste mici informații utile (și mulțumesc lui Virgil pentru înțelegerea și sprijinul de care dă dovadă), de multe ori neîndeajuns de mediatizate... In viață, important este să perseverezi! Talentul și inteligența vor fi răsplătite oriunde în lume!
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
Alma, cred că am deviat mult de la subiect. Acum ce facem? Psihanalizăm autorul și copilăria lui, ori îi interzicem să mai scrie în limba română doar pentru că avem impresia că el nu simte ori nu înțelege la fel ca toți ceilalți limba? Sau poate e vorba mai degrabă de un procedeu de înstrăinare a unui autor de ceea ce scrie și simte? Nu ai de unde să știi ce am simțit atunci când am scris un text sau altul, la fel cum nu ai de unde să știi ce copilărie am avut. Accept ideea că unora nu le place ce și cum scriu, la fel cum nici mie anumiți autori, însă, mai bune sau mai rele, sunt textele mele la care accept critici pertinente, dar până la urmă eu ca autor hotărăsc ce și cum, decizia îmi aparține. Eugen.
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
sincere felicitări pentru acest eveniment comentariile lui Virgil mi se par și mie de o virulență nejustificată, lipsa de politețe nu este scuzabilă niciodată, părerea mea...
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
hai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
și încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
Sper să nu fi deranjat prea tare.
pentru textul : ceainicul deai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
pentru textul : Feel in the blanks deAlina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
pentru textul : dana point I defelicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAdrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
e un regionalism si inseamna tacut, inchis in el-insusi, un antisocial...
pentru textul : deschideri defrumoasă lumea din poezia ta, iar faptul ca poti sa impletesti o poveste din versurile ei inseamna mult pentru mine.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deda, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
pentru textul : Un vis fără chip deAndu, asa sunt barbatii, cum ii ameninti ca ii parasesti, cum isi dau seama ce dragoste mare au ratat :)).
pentru textul : două mâini de:)
Omul e melodia ţărînei. La ea cântă migălos, răbdător Dumnezeu. Aşa îl văd eu.
Te citesc.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru deIntr-adevar e ceva diafan si delicat in acest poem. "Papusile plang" reveleaza fragilitatea feminina si disperarea evanescentei pe care o induce aceasta. Femeile - eterne papusi intr-un teatru mai mult sau mai putin absurd, oniric sau dimporiva realist. In aceasta cheie am citit poezia. Felicitari, Tincuta, pentru o poezie frumoasa!
pentru textul : Păpușile plâng de"să înnoptăm"
pentru textul : mi-e părul alb deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia deerata: extincţie (la ultimul rand). scuze.
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deVezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
pentru textul : scrisori imaginare demerci pentru comentariu. am să mă mai gîndesc. probabil ai dreptate, deși, nu știu de ce, dar mie mi-o picat bine cînd am scris chestia aceea la început. dar poate mai revin.
pentru textul : intim deIoana, iți multumesc foarte mult pentru comentariu! Convinsă fiind că există tineri români (atât în România cât și în întreaga lume, nu are importanță) extrem de bine pregătiți care merită toate șansele, voi continua și eu să ofer aceste mici informații utile (și mulțumesc lui Virgil pentru înțelegerea și sprijinul de care dă dovadă), de multe ori neîndeajuns de mediatizate... In viață, important este să perseverezi! Talentul și inteligența vor fi răsplătite oriunde în lume!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris deda, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre deOvidius, venit din depărtata Sulmona, este surprins intr-o ipostază de inceput: " poet roman" Aranca, mulțumesc pentru citire, mai vorbim.
pentru textul : poet latin deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă decred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
pentru textul : ziua de mâine dede acord cu adrian
pentru textul : esp dedeși aș fi scos pe „toți” din penultimul vers
Alma, cred că am deviat mult de la subiect. Acum ce facem? Psihanalizăm autorul și copilăria lui, ori îi interzicem să mai scrie în limba română doar pentru că avem impresia că el nu simte ori nu înțelege la fel ca toți ceilalți limba? Sau poate e vorba mai degrabă de un procedeu de înstrăinare a unui autor de ceea ce scrie și simte? Nu ai de unde să știi ce am simțit atunci când am scris un text sau altul, la fel cum nu ai de unde să știi ce copilărie am avut. Accept ideea că unora nu le place ce și cum scriu, la fel cum nici mie anumiți autori, însă, mai bune sau mai rele, sunt textele mele la care accept critici pertinente, dar până la urmă eu ca autor hotărăsc ce și cum, decizia îmi aparține. Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire dete rog să adaugi diacriticele la acest text
pentru textul : Mic tratat despre descompunere desincere felicitări pentru acest eveniment comentariile lui Virgil mi se par și mie de o virulență nejustificată, lipsa de politețe nu este scuzabilă niciodată, părerea mea...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție decometariul tau e un poem in sine, Silvia.
pentru textul : contre-jour de:)
multumesc.
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deBine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem dehai să fim serioși Adrian. tu vrei să spui că acesta este un argument? dacă ar fi așa atunci limba română ar fi ca engleza. am face cuvinte „noi” on the fly. dar, așa cum ți-o vor spune mulți pe aici, în limba română așa ceva nu este permis. cel puțin atîta timp cît există academia.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deși încă ceva, se scrie „laitmotiv” și nu „lait-motiv”. tot în limba română.
Pagini