minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
Deosebita ultima strofa a poemului. "Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată."
Îmi place. Cu toate astea, primele două versuri și ultimul vers nu... sunt prea puerile în raport cu restul. Recitește-ți textul fără ele și vezi cum ți se pare. P.S. Cred că merită să-i dai un titlu.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
Sincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
Niciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
francisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
pacat ca acest colaj nu este mai vizionat. este bun si bine realizat. poate daca ai fi inceput cu limba romana sau franceza...?! iar drumul sunetului, in vibratie catre varsare, in zgomot, este magistral. picatura care a umplut paharul...?! este, iata, o alta viziune asupra lucrurilor... imi permit sa adaug un fel de subtitlu: "teoria gestului complet". felicitari, marlena
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
Claudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
Nu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
Alina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
am remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
pentru textul : poetul I deadriana, m-am jucat pur si simplu, iar atunci cand iei totul in joaca imposibilul devine posibil. multumesc pentru staruinta. cu drag.
pentru textul : Tricou albastru cu fulgi în dorul lelii dee bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
pentru textul : poetul I deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III deDeosebita ultima strofa a poemului. "Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată."
pentru textul : Din vocea ta deÎmi place. Cu toate astea, primele două versuri și ultimul vers nu... sunt prea puerile în raport cu restul. Recitește-ți textul fără ele și vezi cum ți se pare. P.S. Cred că merită să-i dai un titlu.
pentru textul : confesión deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz deSincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
pentru textul : Adonai – întreită mirare deNiciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
pentru textul : Chant patriotique deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Felicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui denu pricep ce caută majusculele în text. în orice caz textul e o prozodie jenantă demnă aș zice mai degrabă de niște benzi desenate
pentru textul : They and us... defrancisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
pentru textul : oane deAsistăm la un scandal gen Virgil-Andu varianta feminină între profetul Iona și Boba Del Alma?
pentru textul : Felix catus depacat ca acest colaj nu este mai vizionat. este bun si bine realizat. poate daca ai fi inceput cu limba romana sau franceza...?! iar drumul sunetului, in vibratie catre varsare, in zgomot, este magistral. picatura care a umplut paharul...?! este, iata, o alta viziune asupra lucrurilor... imi permit sa adaug un fel de subtitlu: "teoria gestului complet". felicitari, marlena
pentru textul : טיפת צליל deda, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deMultumesc pentru atentie! Il pastrez si ma mai gandesc la el, poate imi vine o alta idee intre timp.
pentru textul : Respectul între vecini deClaudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
pentru textul : moartea nu are deNu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deAlina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
pentru textul : shambala deAmen!
pentru textul : Pour Homme dedaca tot e rost de scandal,
si nu am unde sa scriu in alta parte si pentru ca vreau sa fie public:
sa imi explice editorii acestui site de ce textul:
http://hermeneia.com/content/perpetuum_nobile
este text inacceptabil.
va e jena de cuvantul cu f? vai!
pentru textul : Viraj mult prea strâns desi iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" de"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
pentru textul : diary of a dream deam remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
pentru textul : Sonet 151 dePoezie cu alei, nori, ploaie, pomi, dor, zvicnet, obsesiv. Nu-i rau spus "mătasea gîndurilor". Astept insa altceva, o provocare poetica, un suflu nu neaparat nou, ci ascendent.
pentru textul : plagă a primăverii demulţumesc mult, Angi.
pentru textul : lună din miere de salcâm turnată în vas maritim dealtceva, despre poezie? se poate?
pentru textul : căutarea marelui doi denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deuite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dePagini