... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
interesant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
multumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
Rima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
Mi-au placut formularile: "amețeam în întuneric ca într-o moarte ușoară" "mi-am lipit umbrele de un bărbat" Nu mi-a placut: * "nemiloase" din versul "măștile unui sentiment sunt nemiloase" * "apărută pur și simplu întâmplător" * utilizarea lui "neîntâmplată" si "întâmplător" desi in strofe diferite atinge in mod negativ ochiul care citeste... poate pentru ca accentul nu cade pe cuvintele de sprijin. Nu stiu Madi... textul aceasta ma face sa cred ca esti intr-un impas poetic... parca te-ar retine cineva sa nu spui totul, sa nu te exprimi asa cum esti.
N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
deocamdata, pina la realizarea posibilitatii de autoeditare a profilului personal te rog trimiti noua adresa de email la [email protected] tin insa sa sa precizez ca trebuie sa fie o adresa valida si o adresa la care poti fi apelata si in cazul altor situatii. vreau sa subliniez ca nu este nevoie sa primesti notificarile prin email daca nu doresti aceasta.
Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
mie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie
pentru textul : la nave del olvido deexista sectiunea Espanol - Rumano
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda debinecuvantata coaja de nuca... Altfel, antipoem:) multam!
pentru textul : Antipoem deVirgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
pentru textul : [REC] deMai trebuie curăţat via punctuaţie.
pentru textul : scleroză deMultumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Ferestre deAlina, mulțumesc. mă bucură impresia ta. salutări din iași:)
pentru textul : rewind deDraga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deinteresant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu demultumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
pentru textul : *** deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
pentru textul : a love song for bobby long deemiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
pentru textul : hurricane plane deuitasem. penita, cu mult drag.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 derecunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
pentru textul : Argintiu furişat deare aer de poezie de liceu. vazusem pe pagina ta scrieri mai bune si o intrebare: de ce tot iti scoti textele? ametesti asa. uite textul, nu e textul
pentru textul : port curajul deRima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
pentru textul : Autodafé deMi-au placut formularile: "amețeam în întuneric ca într-o moarte ușoară" "mi-am lipit umbrele de un bărbat" Nu mi-a placut: * "nemiloase" din versul "măștile unui sentiment sunt nemiloase" * "apărută pur și simplu întâmplător" * utilizarea lui "neîntâmplată" si "întâmplător" desi in strofe diferite atinge in mod negativ ochiul care citeste... poate pentru ca accentul nu cade pe cuvintele de sprijin. Nu stiu Madi... textul aceasta ma face sa cred ca esti intr-un impas poetic... parca te-ar retine cineva sa nu spui totul, sa nu te exprimi asa cum esti.
pentru textul : La 5 și 10 deN-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 dedeocamdata, pina la realizarea posibilitatii de autoeditare a profilului personal te rog trimiti noua adresa de email la [email protected] tin insa sa sa precizez ca trebuie sa fie o adresa valida si o adresa la care poti fi apelata si in cazul altor situatii. vreau sa subliniez ca nu este nevoie sa primesti notificarile prin email daca nu doresti aceasta.
pentru textul : anunțuri prin e-mail dee un poem vizual si atit si da, eu l-am facut
pentru textul : preemptive love deFlorin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
pentru textul : Același joc deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței deideea nu este proasta. transformarea ei intr-un text poetic este insa o chestie jalnica. iti recomand sa mai citesti poezie adevarata.
pentru textul : izvorâtorul de fluturi deer: asta o data asta de doua ori, mai ramanea asta a treia oara si era adjudecata situatia mea... noroc ca am scapat!
pentru textul : no satisfaction demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern dePagini