acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
Eugen, cu placere. Ai dreptate cu unde dai si unde crapa. Mai mult ca sigur si acest era trecut cu vederea daca eu nu acordam penite la alte doua texte. Astfel, Virgil trebuia sa acorde si el undeva, iar dupa ce am intervenit in discutie, ceilalti doi ti-au acordat penita doar pt ca sunt in contre cu mine. De altfel, comentariul dl Manolescu este superficial, nu are nicio referire la text, omul face comparatie intre textele lungi si scurte. Atitudinea ta insa este exemplara, esti un mare domn. Ruse este un poet slabut si un prozator mediocru. Dar poezia cu pricina trebuie sa o citesti, pt ca o sa regasesti elementele tale, si crucea si curva, un pic altfel nuantat. Si le-a mai folosit intr-un poem din volumul sau, unul care imi scapa numele. Vreau sa te rog ceva: intreaba 2-3 critici buni despre textul tau si dupa aceea te mai gandesti la ceea ce ti-am spus. Sa ai bafta si te felicit pentru stil!
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
Matei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
fiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
Eu n-am inteles nimic din acest poem "pe bach aproape orb" - adica cum? "bratele lui din cheratina" - din ce altceva? "putrefacta dar vie" ... pretiozitati de domnisoara de pension, "catedrala unde privighetorile nu pot canta" - hai sa fim seriosi! Ma intreb cum se mai poate scrie astfel in anul de gratie 2008... dar e funny anyway. Mai scrie asa, exista o sansa reala, am trimis deja textul la o firma care se ocupa cu aruncatul de fluturasi pe plaja la Costinesti si la Mamaia. Astia de la Nescafe (am un preieten la marketing acolo) mi-au propus chiar un contract, daca ori unii ori altii imi dau ceva bani pe textul asta jur ca facem juma-juma. Andu
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Sunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
imagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
Finalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
Nu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
de fapt; in varianta italiana publicata nu se accentueaza atit "cumintea ora", asa ca o mai pot schimba (ora).. multumesc pentru comentarii. Micul meu Print nu e cel al lui Antoine de Saint-Exupéry, dar e linga el.
intreg e aici:
Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
domnule Cezar, mi-as dori ca intr-o zi (si o spun cu toata sinceritatea) sa recititi atat "disputa" de aici (mai ales ultimul comentariu ce pace l-ati lasat), cat si textul-cauza, si sa radeti din toata inima. Ar fi dovada unei evolutii.
pana atunci, (si)pentru binele dumneavoastra, voi muta textul in santierul literar.
mentionez ca doar dumneavoastra puteti aduce textele din magazie in atelier...dar banuiesc ca nu se va intampla asta, atata timp cat nu veti constientiza ca mai e mult pana departe.
"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
Excelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
nu e chiar un poem minimalist dar mi-o plăcut oricum. dacă era ceva mai comprimat și cu finalul mai puțin pompos era chiar de evidențiat. și apropo de femeile de la ultimul etaj, iată un poem de „șeful” generației doomii, dan sociu, din foarte apreciatul volum „cîntece eXcesive”:
Femeia bătută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 8
o invidiază
pe femeia batută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 1:
pe cea dintîi n-o compătimesc
decît eventualii pescăruși
flămînzi, rătăciți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deEugen, cu placere. Ai dreptate cu unde dai si unde crapa. Mai mult ca sigur si acest era trecut cu vederea daca eu nu acordam penite la alte doua texte. Astfel, Virgil trebuia sa acorde si el undeva, iar dupa ce am intervenit in discutie, ceilalti doi ti-au acordat penita doar pt ca sunt in contre cu mine. De altfel, comentariul dl Manolescu este superficial, nu are nicio referire la text, omul face comparatie intre textele lungi si scurte. Atitudinea ta insa este exemplara, esti un mare domn. Ruse este un poet slabut si un prozator mediocru. Dar poezia cu pricina trebuie sa o citesti, pt ca o sa regasesti elementele tale, si crucea si curva, un pic altfel nuantat. Si le-a mai folosit intr-un poem din volumul sau, unul care imi scapa numele. Vreau sa te rog ceva: intreaba 2-3 critici buni despre textul tau si dupa aceea te mai gandesti la ceea ce ti-am spus. Sa ai bafta si te felicit pentru stil!
pentru textul : Umbra. dewell.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
pentru textul : timidă umbra ta de fată deCorect. Exact aşa gândesc şi eu :) Mulţumesc, Virgil. Îmi place că ai început să înţelegi şi tu mai mult despre haiku. Şi eu mai învăţ încă.
pentru textul : de Anul Nou deAm observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
pentru textul : Un episod al veteranului deTe felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
Matei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
pentru textul : sephirot I defiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
pentru textul : Trei cinci opt deNu te ştiam şi versificator, aici de excepţie. Poezie de atmosferă cu toată savoarea dumneavoastră pălăriei din cui.
pentru textul : cina dragostei deEu n-am inteles nimic din acest poem "pe bach aproape orb" - adica cum? "bratele lui din cheratina" - din ce altceva? "putrefacta dar vie" ... pretiozitati de domnisoara de pension, "catedrala unde privighetorile nu pot canta" - hai sa fim seriosi! Ma intreb cum se mai poate scrie astfel in anul de gratie 2008... dar e funny anyway. Mai scrie asa, exista o sansa reala, am trimis deja textul la o firma care se ocupa cu aruncatul de fluturasi pe plaja la Costinesti si la Mamaia. Astia de la Nescafe (am un preieten la marketing acolo) mi-au propus chiar un contract, daca ori unii ori altii imi dau ceva bani pe textul asta jur ca facem juma-juma. Andu
pentru textul : arabescurile dorului deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deResit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
pentru textul : Umbra deEu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Sunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deSă încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
pentru textul : Tango deimagini multe și puternice, fără îndoială, cu toate astea textul îmi pare oarecum fragmentat, spart. În mare, o poezie chiar faină, care îți rămâne în minte. Nu i-ar strica oarece substanță de legătură, totuși, mai ales în prima strofă, unde, în ciuda vizualului reușit, parcă sunt rupturi de film după fiecare vers.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deFinalul îmi pare grăbit. Concluzia ar fi: o scriere reușită dar ne-finisată parcă.
am mărit fontul în pagină. cînd mai aveți probleme tehnice aș prefera să folosiți adresa de webmaster
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
pentru textul : poetul I deNu radem, Virgil, nu radem, dar acum n-ai vrea sa ni se inece gondolele?! uite, eu tocmai am remarcat cat de frumos foloseste Corina oximoronul: "barbatul ideal"!
pentru textul : caut femeie deun poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
pentru textul : sim deAlina - am introdus în pagina unde sînt listați membrii Hermeneia un filtru care te va ajuta sa identifici răspunsul la întrebarea ta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deMarina, je suis enchantée par "seule l’instance des papillons écrit en blanc la peine du souvenir sur le printemps promis." c’est très beaux!
pentru textul : tes yeux amers dede fapt; in varianta italiana publicata nu se accentueaza atit "cumintea ora", asa ca o mai pot schimba (ora).. multumesc pentru comentarii. Micul meu Print nu e cel al lui Antoine de Saint-Exupéry, dar e linga el.
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deintreg e aici:
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deOri cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
...deci văd că intră bine. am înțeles Ioana, do you feel me? atent, fii și tu atentă, paul mă bucur că am atâtea comentarii de la tine. pe text.
pentru textul : blogbadil deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dee trist ce se intampla aici.
domnule Cezar, mi-as dori ca intr-o zi (si o spun cu toata sinceritatea) sa recititi atat "disputa" de aici (mai ales ultimul comentariu ce pace l-ati lasat), cat si textul-cauza, si sa radeti din toata inima. Ar fi dovada unei evolutii.
pana atunci, (si)pentru binele dumneavoastra, voi muta textul in santierul literar.
mentionez ca doar dumneavoastra puteti aduce textele din magazie in atelier...dar banuiesc ca nu se va intampla asta, atata timp cat nu veti constientiza ca mai e mult pana departe.
pentru textul : toamnă 3 de"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deExcelenta traire livresca. Penita fina a descrierii. Filmul intregeste ansamblul (ar fi bine sa se specifice sursa). Cine imi va mai spune ca autoarea e o naiva (chiar daca acel cineva este ea insasi) ii voi raspunde ca daca afirma ca Turcescu e ofiter acoperit - cum urla presa pe la noi - il voi crede.
pentru textul : Secolul luminilor în viaţa mea denu e chiar un poem minimalist dar mi-o plăcut oricum. dacă era ceva mai comprimat și cu finalul mai puțin pompos era chiar de evidențiat. și apropo de femeile de la ultimul etaj, iată un poem de „șeful” generației doomii, dan sociu, din foarte apreciatul volum „cîntece eXcesive”:
Femeia bătută
pentru textul : Un poem minimalist decare privește în gol
pe fereastră
la etajul 8
o invidiază
pe femeia batută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 1:
pe cea dintîi n-o compătimesc
decît eventualii pescăruși
flămînzi, rătăciți.
Pagini