Excelentă idee Sapphire! Așa am să fac. Actaeon, variațiunea ta e mult mai pretențioasă. A mea ("ambele amândouă", de fapt) sunt ceva ca un joc. Dar dacă au prins, înseamnă că merită mai multă atenție chiar și din partea mea.
exact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
Cristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
Corect "așază".
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
sau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
plecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
Scuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
Chiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
Și tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
queen margot: Am observat paradoxul.Vanturile sunt asemenea unor iele fara discernamant, cu voie, sau fara voia lor fac numai rau.De data ceasta nu sunt adieri blande de primavara. multumesc pentru vizita si pentru parere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Excelentă idee Sapphire! Așa am să fac. Actaeon, variațiunea ta e mult mai pretențioasă. A mea ("ambele amândouă", de fapt) sunt ceva ca un joc. Dar dacă au prins, înseamnă că merită mai multă atenție chiar și din partea mea.
pentru textul : Colecționara de ape detare seamana cu unica poza a sefului de pe site-ul de poezie agoniac :D deja numitul herinean radu. o fi fost o mica scapare, oricum comica
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deexact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deCristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
pentru textul : Amnezie deLa ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
er: gingaş
pentru textul : Fluturi pe lampă* deEu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deCorect "așază".
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
pentru textul : Cu sufletul printre degete desau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
pentru textul : decor deNu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deAdriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
pentru textul : și eu te iubesc deUn poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet de"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deplecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
pentru textul : Edith Piaf deacest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Felicitari, Paul!
pentru textul : patul în formă de gondolă dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deinteresant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf dein contextul 'suminagashi' poezia devine foarte sugestiva, o lectura placuta in care linistea/nelinistea cititorului este o alta picatura adaugata.
pentru textul : suminagashi 2 deTrist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
pentru textul : kansas in june deScuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
pentru textul : ars poetica II de"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Propun:
"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.
pentru textul : capcana deChiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
pentru textul : ghid de apărare împotriva mea deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții deVă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deȘi tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
Nicio problema Cristina, multumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cearşaful de stele deandu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia deAici sun de acord cu Alma... o basculă de nume înșirate. Și atunci te întrebi, "Cannes, 2001" face parte din text sau e o datare?
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deMultumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul dequeen margot: Am observat paradoxul.Vanturile sunt asemenea unor iele fara discernamant, cu voie, sau fara voia lor fac numai rau.De data ceasta nu sunt adieri blande de primavara. multumesc pentru vizita si pentru parere.
pentru textul : în anul fiarelor deAndu, de ce nu ai ales doi cloni poeti in loc de doua clone poete?
mmmmm?
pentru textul : un cavaler pentru milady dePagini