Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Dorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Ai dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
da, emi E un text frumos pe care l-as remarca alaturi de o penita de remarcat texte. De cand ii spun lui Virgil sa avem si noi asa ceva. Nu pentru ca e numele meu acolo - coincidenta sau nu -, cu sau fara nume, textul nu isi pierde din valoare. Ba chiar devine si mai putin contextual. :) Frumos.
emi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
Poate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
am rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
Virgil, eu am multe pacate, unul din ele este cel de a inventa cuvinte sau imprumutul de la altii. E nevoie uneori de sonor, sau de un tric neasteptat ca sa nu cadem in banal. Ma gindesc la Hayden care in mijlocul unei simfonii plicticoase ("Surpriza" ) trintea un bubuit de tobe de scula din somn publicul ce motaia pe acolo.
tu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
aud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
da, un text din mai mult texte și care ar trebui probabil prelucrat. scoase multe chestii de umplutură. senzația care ți-o oferă este că autorul are imaginație dar nu are răbdare să transpună cu talent. uneori arta nu este a scrie ci a ști cum să sugerezi fără să scrii.
Fiecare vers mi s-a părut un val de poezie, de emoții și de durere. Aș vrea să spun ceva care să flateze, dar nu cred că este nevoie, poemul stă în picioare singur, fără lingușelile altora.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deDorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
pentru textul : locus dehttp://www.agonia.ro/index.php/poetry/1813613/krei%FEerova_sonata oare?
pentru textul : kreițerova sonata deam reformulat puţin .
pentru textul : chipul de umbră decred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Ai dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
pentru textul : Ţăran cu plugul deda, emi E un text frumos pe care l-as remarca alaturi de o penita de remarcat texte. De cand ii spun lui Virgil sa avem si noi asa ceva. Nu pentru ca e numele meu acolo - coincidenta sau nu -, cu sau fara nume, textul nu isi pierde din valoare. Ba chiar devine si mai putin contextual. :) Frumos.
pentru textul : goodmorning vietnam deemi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
pentru textul : Misericordiae dePoate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
pentru textul : mon cher vous êtes retardé desunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
Virgil, spunea-i că simți că ai să regreți... ai impecabile premoniții. scuze de offtopic.
pentru textul : când se crapă de ziuă, dede fiecare data cand pleci, eu cad in stomacul tau. inima mea este o cutie goala.
pentru textul : if you go away deam rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
pentru textul : trecere în revistă dema supun doar tie si doar iubirea ta o veghez
cum atinge cum atinge cum atinge cum atinge
cum vorbeste cum vorbeste cum vorbeste cum vorbeste
autoconstragere pana seaca bezna si rautatea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deraurile de lacrimi
pana schimbarea...
multumesc, ma bucur ca am reusit sa indrept ceva.
pentru textul : dispersie deO greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.
pentru textul : Genesis deasa cum il citesc eu acum imi place, in mod special finalul, ultimele trei versuri stau in picioare chiar despartite de intreg.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului deVirgil, eu am multe pacate, unul din ele este cel de a inventa cuvinte sau imprumutul de la altii. E nevoie uneori de sonor, sau de un tric neasteptat ca sa nu cadem in banal. Ma gindesc la Hayden care in mijlocul unei simfonii plicticoase ("Surpriza" ) trintea un bubuit de tobe de scula din somn publicul ce motaia pe acolo.
pentru textul : Libertango deAndu, deschizi de prea multe ori gura ca să îmi spui că sunt membru... :))
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deKatya, mulțumesc pentru semnul de trecere și pentru varianta alternativă, și scuze pentru răspunsul întârziat (abia acum observasem comentariul tău).
La mulți ani!
Cu prietenie,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen.
În lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română detu faci cu ochiul tu modelezi forme eu locuiesc într-o scoică în care nu știu dacă sînt durerea care naște perla sau pur și simplu lichidul în care adoarme ...cam atât aș păstra din poezie. restul, pare doar un pretext pentru final. eu am o senzație de lipire eșuată.
pentru textul : Poezie deImi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
pentru textul : cântecul lui Abigail deGallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deprima strofa este foarte buna. poate si primul vers din a doua. poate. dar m-as fi oprit acolo.
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deAmice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
...reprofilează-te. e mai ușor să aberezi despre religie.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deaud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
eu asa am vazut poemul tau
pentru textul : Deşertul indigo detin cont, multumesc.
pentru textul : Filon deda, un text din mai mult texte și care ar trebui probabil prelucrat. scoase multe chestii de umplutură. senzația care ți-o oferă este că autorul are imaginație dar nu are răbdare să transpună cu talent. uneori arta nu este a scrie ci a ști cum să sugerezi fără să scrii.
pentru textul : Matrioska deFiecare vers mi s-a părut un val de poezie, de emoții și de durere. Aș vrea să spun ceva care să flateze, dar nu cred că este nevoie, poemul stă în picioare singur, fără lingușelile altora.
pentru textul : dengue fever dePagini