multam de oprire, Sebi! da, iepurasii sunt numa' buni de pus in sotii:) in tot felul de sotii... Cele bune si tie, spor!

trec peste faptul ca am facut o urare despre care, iata!, s-a discutat mai mult decat despre poem si nu-mi cer scuze pentru complezenta. asa sunt eu invatata, sa urez ce e de urat tuturor, la timpul potrivit, mai ales ca ziua sf valentin a devenit traditionala peste tot in lume. dar daca tot am integrat atat de bine mcdonald's in romania, de ce am fi atat de circumspecti cand ne ureaza cineva happy valentine's? cu sinceritate recunosc ca nu m-a sifonat faptul ca nu mi s-a urat back sau nu mi s-a multumit, cum se obisnuieste, si cam atat cu amabilitatile. poemul de mai sus este un poem de dragoste. "popotica" este binecunoscutul (sper) alint al lui eminescu pentru veronica micle, asa cum este si "momoti". "emin" o alinta pe iubita lui in diverse feluri, asa cum si veronica il alinta pe eminescu. prima parte a textului este un citat dintr-o scrisoare a poetului pentru veronica si, in poem, vrea sa spuna: iata adevaratul limbaj de dragoste al poetului nepereche si al temutului publicist care stiti foarte bine cum, unde si de ce a murit, dupa cum stiti, la fel de bine, cand unde si de ce a murit si iubita lui veronica. daca trebuie sa intru si in zona imaginarului, ma conformez. maine. doar sa-mi spuneti. yours (a voastra)

Mulțumesc frumos, Luminița. E o simplitate pe care o trăiesc și mă bucur că ți-a plăcut.

Interesantă metaforă, "spuma îngerilor". Vine de la "spuma zilelor"? Aș zice altfel decât secret "intim", ceva deosebit, găsești tu. Corect, cred eu, este vei "rămîne". Este unul din textele tale care îmi vor rămâne în minte, pentru multă vreme.

...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))

Typo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:

Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)

Sapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami

Amestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"

versul e in limba romana, iti spun exact, nu cunosc alta limba spre fericirea mea:) de ce nu ai spus de la inceput ca e ceva cu versul ala? posibil sa fi fost prea finut pentru mine. gata, precum propui, ma opresc din agitatie...

sunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya

neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."

pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!

Bună ideea de "câmpuri" de acces. Și ca design. Și ca facilitare vizuală. Felicit concretizarea atât de eficientă în timp minim.

mai ce sa zic, o penita venita de la tine este ma onoreaza. pentru ca vine de la un om care scrie bine

Bun începutul, bună ideea. Așa și trebuie, să îți fie teamă și nu numai ție, ci la toți. Spre final treci, însă, în alt registru, deși era interesant de continuat tema cu teama. Îmi E teamă de femeie.. sună parcă mai bine.