textul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
Pentru ca eu nu m-am inflamat absolut deloc. Singura inflamatie de aici a fost a ta in momentul in care mi-ai zis ca bat cimpii. Eu, personal, fata de un coleg de breasla nu-mi permit asa ceva. Din ce stiu(poate gresesc si atunci imi cer scuze), erai pe la TVR. Deci e de inteles inflamatia, avind in vedere ca e post de stat Repet, ai confundat textul cu opinia mea exprimata in comentarii. Dar asta e opinia presei centrale care considera ca noi, provincialii, sintem mici si prosti.
Probabil de aia se pune punct.
Si ca idee, faza cea mai frumooasa a venit dupa ce am ramas blocati cu masina in urma coloanei oficiale.
Eram zece ziaristi in microbuzul primariei si faceam haz de necaz. Unul dintre reporteri a filmat tot drumul nostru. La un moment dat discutam despre Boc si glumeam toti; bai ce facem cind ne dam jos din masina? Eu sint cu aplauzele eu il injur eu lesin. "Deci s-a stabilit. Doamna Lia dumneavoatra sinteti cu lesinul restul cu aplauzele". Am ris toti ca de o gluma buna. O televiziune centrala a cerut imagini cu momentul blocarii lui Boc. Si cameramanul a dat imaginile needitate. In seara respectiva mai multe televiziuni centrale au difuzat in prime time imagini cu o femeie lesinind la vederea lui Boc si colata cu o inregistrare audio in care se zicea: Deci s-a stabilit Doamna Lia sinteti cu lesinul restul cu aplauzele.
Deci te rog frumos, Ioana Barac Grigore, nu-mi da lectii de profunzime. Si nici de puncte. Ca atitudini de astea am vazut. Daca aveai ceva de zis asupra textului ai facut-o in primul comentariu.
Dar nu faci comentarii la comentarii. Astea se pot purta pe bloguri sau pe mess.
Mizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
Sfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
Virgil, daca 16 useri ( si nu neaparat 16 novici) posteaza un text in cateva ore, inevitabil, in timp f scurt, fara vina sa, primul user care a postat nu isi va vedea textul in acea lista, textul scapand si eventualilor comentatori. Nu stiu inca daca s-a ajuns la situatia descrisa de mine, eu te rog doar sa o analizezi. Eu cred ca si novicii trebuie incurajati, ca doar pentru asta exista atelierele literare. Sigur, nu agreez atacurile.
lucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
Mulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
Trebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
No, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
vezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
viaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Mădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
Pentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
prefer ca lucrurile sa fie clare. am facut o explicatie sumara aici ptr ca nu am primit niciun feed-back pe text. interpretarile sunt posibile, absolut. merci
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
Pare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
și acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină demulțam Luminița, e bine de știut!
pentru textul : singura pipă din oraș deTe rog să:
- citeşti regulamentul!
- apelezi urgent la o carte de gramatică elementară!
pentru textul : Ruga detextul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
pentru textul : Mizantropii dePentru ca eu nu m-am inflamat absolut deloc. Singura inflamatie de aici a fost a ta in momentul in care mi-ai zis ca bat cimpii. Eu, personal, fata de un coleg de breasla nu-mi permit asa ceva. Din ce stiu(poate gresesc si atunci imi cer scuze), erai pe la TVR. Deci e de inteles inflamatia, avind in vedere ca e post de stat Repet, ai confundat textul cu opinia mea exprimata in comentarii. Dar asta e opinia presei centrale care considera ca noi, provincialii, sintem mici si prosti.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deProbabil de aia se pune punct.
Si ca idee, faza cea mai frumooasa a venit dupa ce am ramas blocati cu masina in urma coloanei oficiale.
Eram zece ziaristi in microbuzul primariei si faceam haz de necaz. Unul dintre reporteri a filmat tot drumul nostru. La un moment dat discutam despre Boc si glumeam toti; bai ce facem cind ne dam jos din masina? Eu sint cu aplauzele eu il injur eu lesin. "Deci s-a stabilit. Doamna Lia dumneavoatra sinteti cu lesinul restul cu aplauzele". Am ris toti ca de o gluma buna. O televiziune centrala a cerut imagini cu momentul blocarii lui Boc. Si cameramanul a dat imaginile needitate. In seara respectiva mai multe televiziuni centrale au difuzat in prime time imagini cu o femeie lesinind la vederea lui Boc si colata cu o inregistrare audio in care se zicea: Deci s-a stabilit Doamna Lia sinteti cu lesinul restul cu aplauzele.
Deci te rog frumos, Ioana Barac Grigore, nu-mi da lectii de profunzime. Si nici de puncte. Ca atitudini de astea am vazut. Daca aveai ceva de zis asupra textului ai facut-o in primul comentariu.
Dar nu faci comentarii la comentarii. Astea se pot purta pe bloguri sau pe mess.
Mizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
pentru textul : e r h a n deîmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) deSfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
pentru textul : Hârtia de o sută deVirgil, daca 16 useri ( si nu neaparat 16 novici) posteaza un text in cateva ore, inevitabil, in timp f scurt, fara vina sa, primul user care a postat nu isi va vedea textul in acea lista, textul scapand si eventualilor comentatori. Nu stiu inca daca s-a ajuns la situatia descrisa de mine, eu te rog doar sa o analizezi. Eu cred ca si novicii trebuie incurajati, ca doar pentru asta exista atelierele literare. Sigur, nu agreez atacurile.
pentru textul : Descoperirea delucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : un mecanism al iluziei deCare ar fi diferenta intre iconografia temporala si cea atemporala?
pentru textul : iconografie atemporală deMulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deTrebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
No, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
pentru textul : înălțarea din pântec devezi ca ai o greseala aici: "oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni" text savuros si elegant. ce e al lui aalizeei e al lui aalizeei. ( hai ca era sa imi scrintesc limba..)
pentru textul : feng shui în lucernă deinteresant articolas. întradevar, nu putem sti nici macar daca sîntem pe aproape in datarea nasterii lui isus, dar ce importanta are?
pentru textul : O, ce veste minunată! deAstfel de texte nu sunt acceptabile pe Hermeneia! Vă rog consultați regulamentul!
pentru textul : Noutate dePentru propunere parteneriat, contactați [email protected].
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
pentru textul : viaţa într-o cabină de taxi deviaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Mădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
pentru textul : mereu Jack dePentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deprefer ca lucrurile sa fie clare. am facut o explicatie sumara aici ptr ca nu am primit niciun feed-back pe text. interpretarile sunt posibile, absolut. merci
pentru textul : urâții deaveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce deMulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cioc! :)
pentru textul : starea hermeneia deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă deSă știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
pentru textul : re ma chi na ri um dePare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
pentru textul : Fotografiind umbre deidee bună (deși nu nouă) realizarea nu o comentez, dacă tot ai spus că textul este vechi...și o diacritică lipsă la "înzestrata:".
pentru textul : Eve postmoderne dem-am pierdut prin opţiuni.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deacum că mi-ai spus am găsit.
mulţumesc.
hopa! alba a intrat cu argumente obiective pe site si asilor a inceput sa li se bulbuce andrenalina critico literara (ca sa fiu domol)
gabi, si pe-aici e o rasa ariana dpdv al textologiei, n-ai scapat de fantome. mie mi-a placut poezia. te sfatuiesc sa nu te lasi intimidata.
pentru textul : Devorah dehai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deși acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
După cum se ştie, statul de ,,corespondent" are unele restricţii.
pentru textul : numai umbra deSe pot afla mai multe de aici http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
Iar dacă se doreşte implicare şi se dovedeşte acest fapt, se poate trimite un mail la adresa potrivită de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Pagini