Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
domnule drag, eu am zis ce mi-a plăcut şi ce am reţinut că merită pentru poezie. am zis că "atât" în sensul în care doar atât găsesc eu, ca simplu cititor subiectiv, aici.
evident că mai trebuie lucrată partea despre care am amintit, să se închege cumva, dar nu cu trasul planetei, musca ţeţe, etc. etc.
doar o părere, fireşte:)
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
Bat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
Am remarcat poezia aceasta pe alt site, o recitesc și aici cu aceeași plăcere. Un vers din următoarele poate fi șlefuit: ghetele de
la caterpillar cu care am urcat munții.
pe talpa lor scrie oil proof
ca într-o reclamă la petrol.
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
singura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
restul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
Un text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
George, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
nu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
Mi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
Emotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
fie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
Eseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Cristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
Rețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Fragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Drăguță mica prințesă! Modul în care își poartă cununa, coroana, marama și ochii în care încape lumea aceasta filtrată într-un mod special, toate acestea alcătuiesc un mic poem.
pentru textul : my Mary deMulțumesc pentru sfat.O voi mai lucra puțin.
pentru textul : Sign-out denu chiar, eu lucrez cu jumătăți de măsură...
pentru textul : how sweet the sound dedomnule drag, eu am zis ce mi-a plăcut şi ce am reţinut că merită pentru poezie. am zis că "atât" în sensul în care doar atât găsesc eu, ca simplu cititor subiectiv, aici.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deevident că mai trebuie lucrată partea despre care am amintit, să se închege cumva, dar nu cu trasul planetei, musca ţeţe, etc. etc.
doar o părere, fireşte:)
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deBat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
eu asta as lasa din text. ce-i aici mi-a placut.
pentru textul : Ne vom mira împreună deAm remarcat poezia aceasta pe alt site, o recitesc și aici cu aceeași plăcere. Un vers din următoarele poate fi șlefuit:
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deghetele de
la caterpillar cu care am urcat munții.
pe talpa lor scrie oil proof
ca într-o reclamă la petrol.
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deEste un eveniment frumos. Felicitari ! Sa aveti o primavara plina de bucuria la Iasi .
pentru textul : Dubla lansare de carte deMh, dacă era pe acolo şi o ţigară, mă cucerea definitiv :).
pentru textul : crochiu II desingura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
pentru textul : cină festivă derestul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
Un text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
pentru textul : Antananarivo! De ce? De aia! deGeorge, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
pentru textul : De ce mă Shanghai denu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deMi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
pentru textul : fotografie de grup cu pescari deEmotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
între „cățeii orbi” și bobul de muștar, între ideea plină și nimicul dintr-un pumn strâns. Mulțam și 2013 plin de litere cuminți!
pentru textul : sunt orb defie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine ded3mona, de-asta ți-am recomandat să citești literatură: măcar cea din manualele școlare...
pentru textul : Între două tăceri deMi-a placut acest poem in proza. Are o resemnare cumva pozitiva in el, o liniste regasita. E frumos.
pentru textul : incognito denu e ca nu pricep, pt ca daca vreau, pricep. dilema mea e insa aici mai simpla: a vorbi limba poetica, inseamna a nu vorbi?
pentru textul : nimic despre Nimic deÎți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
pentru textul : Colțul obscur deEseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deştiu sigur că ai să-mi ierţi întârzierea. vreau să-ţi mulţumesc pentru simţire.
pentru textul : eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele) deok.
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
pentru textul : Alice recycled decel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Cristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deRețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deCori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deFragmentul acesta are cursivitate, o doză bine venită de umor, și un firav fir epic. Dar nu-i rău. Mâna care scrie nu-i deloc nesigură, iar asta se dobândește greu și se pierde lesne. Se vede însă c-a fost scris dintr-o suflare și că nu ai revenit asupra lui. Ți-aș recomanda să revezi următoarele construcții: - "nu mai ajung nici să mă iscălesc pe foaia de prezență a seminarului constipat în antipatia profesorului" (n-am înțeles nimic din construcția asta. Ce caută "în anipatia profesorului" acolo? Constipat nu prea văd să ceară determinarea respectivă, vezi ce faci să clarifici ce-ai vrut să spui); - "destinații mamare" - nu știu dacă ai vrut să faci un joc de cuvinte aici, dar mamar nu are legătură cu mama, iar altfel construcția ta nu are sens, căci bănuiesc că te referi la înjurături cu trimitere la origine, nu? - "În raza privirii mele sărace" - o privire nu prea are cum să fie săracă. Poate raza... și-atunci construcția e confuză din start, ar trebui regândită; - "Dacă la ora aia aș fi avut încă vreun strop de civic în mine, l-aș fi numit rom" - ???!!! - "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?; - "Deci nu-mi făceam prea multe mustrări de conștiință." este inutilă, poți să renunți la ea. Crede-mă, nimeni nu se mai gândește la asta la finalul textului. E ca și cum ai spune la finalul unei glume "acum puteți să râdeți".
pentru textul : Viceversa dePagini