Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
nu e mai prost decît ce se scrie în general, pentru că în general se scrie slab. poezia bună e rară și de preț și cu atît mai rară pe comunități de astea online. nu mi-o plăcut textu, dar nici nu m-o deranjat, așa cum o fac toți ăia care se-ncurcă-n cuvinte pompoase și exprimări fără vreun sens, doar să sune „poetic”. viziniuc are statutul de „novice” observ, însă nu e mai novice decît majoritatea membrilor comunităților literare online
Aranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
margas, ce nu inteleg eu este daca tu iti dai sau nu seama ca datul asta cu parerea pe care il practici cu sirg despre cine si de ce este suspendat si cine si de ce ataca sau nu la persoana chiar nu intereseaza pe nimeni. iata ca am scris o fraza oribil de lunga dar nu stiu cum sa o scriu altfel. in esenta intrebarea ta "nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?" nu valoreaza nici cit bitii care ii consuma pe ecranul meu. si sper sa nu consideri si asta atac la persoana. ca observ ca ai bagatelizat conceptu' pina la ciuri-buri. sau poate si asta este intentia. in orice caz, emilian, ca de altfel oricine altcineva aici, are dreptul sa spuna si sa practice lipsa de interes fata de absolut orice comentariu sau fata de toate comentariile. fiecare o face si culege implicatiile. bune sau nebune. dar mi se pare o gogomanie sa il obligi pe cineva sa aprecieze ceea ce nu apreciaza sau sa consideri faptul ca nu il intereseaza opinia cuiva drept atac la persoana. ma intreb daca tu chiar nu iti dai seama de ridicolul intrebarii tale. sau ai pus-o numai asa ca sa faci si tu zgomot citeva secunde...
tot la fel nu cred ca te-a intrebat cineva sau intereseaza pe cineva parerea ta despre cum sanctioneaza consiliul hermeneia pe cei care se invrednicesc de asta. daca vreodata ma va interesa sa te propun ca editor am sa te anunt. pina atunci functionarea consiliului este ceva care se face fara ca sa tina cont de parerea ta. si, te rog, nu considera nici asta un atac la persoana.
eu te-am mai rugat de citeva ori sa intelegi ca scopul comentariilor pe hermeneia este comentarea textelor. am fost, cred ca esti de acord cu mine, destul de intelegator cu iesirile tale in decor. te rog frumos sa nu ne fortezi sa luam decizii care sa intrerupa pentru o vreme participarea ta pe hermeneia. multumesc pentru intelegere.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
cred că tu ești unul dintre ei.
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
Laurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
n-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
Virgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
Cu drag,
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
pentru textul : Intensitate dethe lesson being: electricity makes people fool around with copper wires?
i enjoyed your story.
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. de1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
pentru textul : Conul de umbră denu e mai prost decît ce se scrie în general, pentru că în general se scrie slab. poezia bună e rară și de preț și cu atît mai rară pe comunități de astea online. nu mi-o plăcut textu, dar nici nu m-o deranjat, așa cum o fac toți ăia care se-ncurcă-n cuvinte pompoase și exprimări fără vreun sens, doar să sune „poetic”. viziniuc are statutul de „novice” observ, însă nu e mai novice decît majoritatea membrilor comunităților literare online
pentru textul : iarna deAranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
pentru textul : înjur de ora trei demargas, ce nu inteleg eu este daca tu iti dai sau nu seama ca datul asta cu parerea pe care il practici cu sirg despre cine si de ce este suspendat si cine si de ce ataca sau nu la persoana chiar nu intereseaza pe nimeni. iata ca am scris o fraza oribil de lunga dar nu stiu cum sa o scriu altfel. in esenta intrebarea ta "nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?" nu valoreaza nici cit bitii care ii consuma pe ecranul meu. si sper sa nu consideri si asta atac la persoana. ca observ ca ai bagatelizat conceptu' pina la ciuri-buri. sau poate si asta este intentia. in orice caz, emilian, ca de altfel oricine altcineva aici, are dreptul sa spuna si sa practice lipsa de interes fata de absolut orice comentariu sau fata de toate comentariile. fiecare o face si culege implicatiile. bune sau nebune. dar mi se pare o gogomanie sa il obligi pe cineva sa aprecieze ceea ce nu apreciaza sau sa consideri faptul ca nu il intereseaza opinia cuiva drept atac la persoana. ma intreb daca tu chiar nu iti dai seama de ridicolul intrebarii tale. sau ai pus-o numai asa ca sa faci si tu zgomot citeva secunde...
pentru textul : text parțial lipsă detot la fel nu cred ca te-a intrebat cineva sau intereseaza pe cineva parerea ta despre cum sanctioneaza consiliul hermeneia pe cei care se invrednicesc de asta. daca vreodata ma va interesa sa te propun ca editor am sa te anunt. pina atunci functionarea consiliului este ceva care se face fara ca sa tina cont de parerea ta. si, te rog, nu considera nici asta un atac la persoana.
eu te-am mai rugat de citeva ori sa intelegi ca scopul comentariilor pe hermeneia este comentarea textelor. am fost, cred ca esti de acord cu mine, destul de intelegator cu iesirile tale in decor. te rog frumos sa nu ne fortezi sa luam decizii care sa intrerupa pentru o vreme participarea ta pe hermeneia. multumesc pentru intelegere.
Părerea mea despre cacofonii am spus-o. N-o mai repet. În mare, nu le dau atenţie/nu le observ.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deVoi modifica.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
pentru textul : radiografie cu monştri demi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
pentru textul : fără pereche decred că tu ești unul dintre ei.
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
pentru textul : Flacără tremurândă decorect.
pentru textul : unui hermenel decopil minune! care transformă inventarul în ceea ce-i place. care ştie ce să facă cu viaţa lui. bravo!
pentru textul : inventar deputem da şi noi o ocheadă?!
III simpatic text! constiincios! imi place!
pentru textul : arhitectul de eșecuri decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor deeu totusi nu inteleg de ce ai ales sa formatezi textul in felul asta. este destul de greu de citit.
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi dedoresc să mulțumesc și pe această cale, lui Virgil și Luminiței, pentru inițiativa de a propune/compune/traduce exercițiul literar.
pentru textul : despre umbre deLaurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii den-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
pentru textul : monolog I deMariana,
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine detu ştii să cobori în adâncuri să iei pulsul cuvintelor, să alini.
nu mi-am dorit să doară,dar...mulţumesc şi iertare.
Intorc urarea lui Dorin catre toti cei de pe Hermeneia
pentru textul : Pascală (2) de... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deDa, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom demulțumesc, nu mă mir că ție ți-a plăcut versul acela... :)
pentru textul : viața ca o dâră stacojie deE greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deVirgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
pentru textul : sunt român deCu drag,
Andu
Pagini