poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
Ioan, mă bucură faptul că ai rezonat. Ai intuit bine mesajul. Deşi am revenit de mai multe ori pe acest text cu modificări şi corecturi, sunt sigur că mai poate fi îmbunătăţit. În consecinţă, aştept şi observaţii critice şi pertinente. Sunt binevenite oricând.
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
M-a atras titlul, pentru ca am eu asa o slabiciune pentru ingeri insa citindu-te am constientizat cat de "pe muchie" se afla o astfel de rostire poetica, cat de aproape se afla romantismul de voyerism, amor heroes de patologic si astfel nu pot decat sa laud o intreaga pleiada de artisti care nu s-au ratacit.
Interesant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
e prea multă strâmbătate printre atâția drepți și dreptăți ... Ștefan, "averisment" înseamnă că, la o următoare ieșire de genul ăsteia, consiliul Hermeneia va discuta despre niște penalități. Deci, poți publica liniștit, deocamdată, în R.S.H. (care, să nu uităm, are granițele larg deschise - aviz amatorilor!) cât despre comentarii și modul de a le răspunde...vezi tu, eu (și sunt convinsă că nu-s singura) te consider un autor suficient de inteligent și de talentat pentru o șarja elegantă, nu pentru un salt cu barda la gâtul adversarului. (mai ales că, venind într-un astfel de loc, pretindem că ne îmbrăcăm în stofe, nu în piele abia argăsită.) Nu ne dezamăgi! sper că mi-am exprimat destul de limpede punctul de vedere. :) multă inspirație.
un om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
got it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
și fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
A fost o seară frumoasă, cu de toate (chiar şi bustul lui Eminescu a strâmbat puţin din ureche la un moment prea mult actoricesc, şi prea puţin literar).
Felicitări Almei, felicitări tuturor celor prezenţi în sală şi în volum, felicitări pentru "cronică", Maria!
Blace la mine. Nu e rau deloc! Crescendo, imagine, veridic, tot ce trebuie... Nu stiu daca sa-ti recomand mai putina constructie (in prima parte), sau nu... cred ca e chestie de gust. In fond, preludiul are rolul lui:))
Voi urmari cu interes si alte scrieri ale tale, m-ai castigat de fan.
Cu drag, (cu, sau fara virgula de interpretare:))
PS Te provoc la un "duel" pe tema fixa. Da tu tonul.
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Imi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
Nu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
Si nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul deIoan, mă bucură faptul că ai rezonat. Ai intuit bine mesajul. Deşi am revenit de mai multe ori pe acest text cu modificări şi corecturi, sunt sigur că mai poate fi îmbunătăţit. În consecinţă, aştept şi observaţii critice şi pertinente. Sunt binevenite oricând.
Mulţumesc pentru lectură
şi semnul de netăcere
Cu prietenie,
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, deEugen
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei derespectele mele tuturor celor care au pus suflet în tot ce înseamnă Hemeneia!
pentru textul : Șapte ani devoi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
pentru textul : Nimic deM-a atras titlul, pentru ca am eu asa o slabiciune pentru ingeri insa citindu-te am constientizat cat de "pe muchie" se afla o astfel de rostire poetica, cat de aproape se afla romantismul de voyerism, amor heroes de patologic si astfel nu pot decat sa laud o intreaga pleiada de artisti care nu s-au ratacit.
pentru textul : înger dede gustibus non est disputandum andule
pentru textul : defunctis amor deDar tu ești un sonetist împătimit și descurci destul de bine. Sunt curioasă: de ce nu rimă albă? Sau nu am ajuns eu cu lectura până acolo?
pentru textul : Popas deInteresant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deScuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
e prea multă strâmbătate printre atâția drepți și dreptăți ... Ștefan, "averisment" înseamnă că, la o următoare ieșire de genul ăsteia, consiliul Hermeneia va discuta despre niște penalități. Deci, poți publica liniștit, deocamdată, în R.S.H. (care, să nu uităm, are granițele larg deschise - aviz amatorilor!) cât despre comentarii și modul de a le răspunde...vezi tu, eu (și sunt convinsă că nu-s singura) te consider un autor suficient de inteligent și de talentat pentru o șarja elegantă, nu pentru un salt cu barda la gâtul adversarului. (mai ales că, venind într-un astfel de loc, pretindem că ne îmbrăcăm în stofe, nu în piele abia argăsită.) Nu ne dezamăgi! sper că mi-am exprimat destul de limpede punctul de vedere. :) multă inspirație.
pentru textul : viața mea deun om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
pentru textul : Singur deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
got it, tu când vrei să fluieri, fluieri, dar asta nu te face mai deștept poate încerci o regurgitare silențioasă
pentru textul : mie nu-mi pare rău deși fyi, eu nu perii pe nimeni cu atât mai puțin pe tine la care aș munci ca un sisif doar la îndepărtarea moliilor
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deun text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
pentru textul : mama أم deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deTu ai ce ai cu mirosurile bune. Sper ca edwardian mint miroase frumos. Ca in rest, dau cu tamaie =)).
pentru textul : diavole unde ești deRaspunsul de la mine il stiu, dar n-am ce face cu el, daca tu nu o sa lucrezi pe text.
pentru textul : psalm deMultumesc Bobadil, bineinteles intr-un mod perfect imberb. Am facut si modificare, multam de sugestii ! Ialin
pentru textul : Mizantropii dede la oltean la oltean/să trăiți bine domnule Lucian
pentru textul : clasică deA fost o seară frumoasă, cu de toate (chiar şi bustul lui Eminescu a strâmbat puţin din ureche la un moment prea mult actoricesc, şi prea puţin literar).
Felicitări Almei, felicitări tuturor celor prezenţi în sală şi în volum, felicitări pentru "cronică", Maria!
pentru textul : Virtualia în real decu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva
pentru textul : psalm deBlace la mine. Nu e rau deloc! Crescendo, imagine, veridic, tot ce trebuie... Nu stiu daca sa-ti recomand mai putina constructie (in prima parte), sau nu... cred ca e chestie de gust. In fond, preludiul are rolul lui:))
Voi urmari cu interes si alte scrieri ale tale, m-ai castigat de fan.
Cu drag, (cu, sau fara virgula de interpretare:))
PS Te provoc la un "duel" pe tema fixa. Da tu tonul.
pentru textul : Simți? deSi da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella deBine ai venit Nicholas,
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Cu drag,
pentru textul : vis a vis deImi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDe fapt , dacă mă gândesc logic, probabil musca aceea era captivă în ulcior şi apoi a nimerit mai rău....scuze tuturor pentru explicaţii.
pentru textul : Amnezie deNu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deSi nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Pagini