Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
Spre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
Am foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
e bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
Lucian, eu nu am pretenția a fi mare critic de literatură, dar mă tratez. Pînă una alta însă vreau să îți spun că textul de mai sus este foarte slab și daca vei continua așa voi fi nevoit să întreb editorii hermeneia dacă nu ar fi mai bine pentru tine să fii încadrat la categoria novice.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
Ioana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
Mulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
Don Virgile banchetul de Sărbători al Hermeneiei unde se ține? A...nu se ține...:) Păi de ce ? Ar trebui să șe țină ar fi o idee de milioane...apropo de anuala Virtualie. Nu? Organizatorul anual ar trebui să fie cel mai mare colecționar de penițe de pe site...ca să-și răscumpere păcatele...:)) Sărbători și un 2009 fericite și pline de succese vă doresc, d-voastră și consiliului. Închei cu speech-ul de final al Irodului din teatrul popular specific de pe Tîrnave: " astăzi avem o zi mare noi creștinii, fiecare ne bucurăm preafrumos de Nașterea lui Cristos cu-n glas mic, copilăresc poftim darul cel ceresc poftim la toți sănătate și de-aproape și departe Nașterea lui Cristos să vă fie cu folos întru mulți ani viitori și-n aceste Sărbători! La anul și la mulți ani!
Relativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
Pare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
Urmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
Lucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
pentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
in ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
dincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
La inceput Bobadil o da rau cu oistea-n gard. Aici (si acum) cred ca v-a intins o mica cursa. Eu as traduce asa: "apăi nici eu nu v-oi (vă voi) mai scrie nimic". Mai ales ca mai departe scrie (tot corect): "până când nu voi simți". Intru-n fel e cam acelas lucru daca eu as fi scris: "cred ca va intins". Dar recunosc ca "apăi nici eu nu v-oi", chiar daca in context e corect, totusi in limba romana "suna ca dracu'".
Semneaza: unul care si el da (adesea) cu bata in balta cand e vorba de "gramatica".
Referitor la textul Dvs. cred ca Bobadil nu are dreptate. Si aceasta deoarece mi se pare ca nu e vorba de o cronica de carte sau altceva de acest gen. Ci mai mult de un text cu nuanta eseistica. Unde intrepretarea autorului tinde spre o anumita libertate (chiar uneori "deformatoare"); e dreptul sau, al autorului. Cititorul poate (sau nu) sa fie de acord.
De fapt chiar Boba zice:"Un eseu...". Gura pacatosului, asa si pe dincolo...
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
a publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
pentru textul : Haiku deerată: deferența=diferența. și după ultima expresie citată a se pune punct.
pentru textul : pictograme (1) deSpre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
e bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! demi-a plăcut finalul, romantic înmiresmat dar și cu o nuanță dură, sugerată de drumul tăiat alb peste câmp. am citit cu plăcere.
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară deLucian, eu nu am pretenția a fi mare critic de literatură, dar mă tratez. Pînă una alta însă vreau să îți spun că textul de mai sus este foarte slab și daca vei continua așa voi fi nevoit să întreb editorii hermeneia dacă nu ar fi mai bine pentru tine să fii încadrat la categoria novice.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului decred că ai dreptate. am modificat. mulțumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deSă văd ce pot face. Şi mie mi s-a părut puţin forţat finalul faţă de rest şi mulţumesc pentru opinia sinceră.
pentru textul : Amnezie deIoana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
pentru textul : Ultrasonografie deMulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
Don Virgile banchetul de Sărbători al Hermeneiei unde se ține? A...nu se ține...:) Păi de ce ? Ar trebui să șe țină ar fi o idee de milioane...apropo de anuala Virtualie. Nu? Organizatorul anual ar trebui să fie cel mai mare colecționar de penițe de pe site...ca să-și răscumpere păcatele...:)) Sărbători și un 2009 fericite și pline de succese vă doresc, d-voastră și consiliului. Închei cu speech-ul de final al Irodului din teatrul popular specific de pe Tîrnave: " astăzi avem o zi mare noi creștinii, fiecare ne bucurăm preafrumos de Nașterea lui Cristos cu-n glas mic, copilăresc poftim darul cel ceresc poftim la toți sănătate și de-aproape și departe Nașterea lui Cristos să vă fie cu folos întru mulți ani viitori și-n aceste Sărbători! La anul și la mulți ani!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deRelativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deși dacă liinile infinite își caută de drum, culcându-ne traverse rămânem, jaluzele trase, peste a lunii reci ferestre
pentru textul : într-o gară... deMatei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
pentru textul : la marginea drumurilor dePare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă deUrmaresc cu interes evoutia autoaerei,atat in proza cat si in poezie. Incet, incet crisalida tinde sa se transforme in fluture. Nu paiez inca pe fluture. Dar ceva imi spune ca ar trebui s-o fac.
pentru textul : elegie 011 deLucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
pentru textul : Poem detitlul nu conține diacritice. te rog să îl corectezi.
pentru textul : Strada cu colţi deFoarte buna ultima strofa. Mai ales acel razboi.
pentru textul : în atelierul pictorului orb II depentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deFinalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
pentru textul : Absenții deultimul vers este un poem in sine..:)
Corina
pentru textul : jurnal de bord deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
in ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
pentru textul : Doină dedincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
pentru textul : Paseo de los Tristes deDomnule Cristea,
La inceput Bobadil o da rau cu oistea-n gard. Aici (si acum) cred ca v-a intins o mica cursa. Eu as traduce asa: "apăi nici eu nu v-oi (vă voi) mai scrie nimic". Mai ales ca mai departe scrie (tot corect): "până când nu voi simți". Intru-n fel e cam acelas lucru daca eu as fi scris: "cred ca va intins". Dar recunosc ca "apăi nici eu nu v-oi", chiar daca in context e corect, totusi in limba romana "suna ca dracu'".
Semneaza: unul care si el da (adesea) cu bata in balta cand e vorba de "gramatica".
Referitor la textul Dvs. cred ca Bobadil nu are dreptate. Si aceasta deoarece mi se pare ca nu e vorba de o cronica de carte sau altceva de acest gen. Ci mai mult de un text cu nuanta eseistica. Unde intrepretarea autorului tinde spre o anumita libertate (chiar uneori "deformatoare"); e dreptul sau, al autorului. Cititorul poate (sau nu) sa fie de acord.
De fapt chiar Boba zice:"Un eseu...". Gura pacatosului, asa si pe dincolo...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deîți foarte mulțumesc.
pentru textul : toamnă depaul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile dea publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
pentru textul : Morţi on-line dePagini