sa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
I'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
mă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
emil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
evident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Silvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
Se continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
câtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
și se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Mi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
Gata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
Care era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
comentariul meu a fost pur "la literatura", nu la altceva, te asigur. nu neg ca s-ar putea ca tu sa fi simtit ceva. Dar pe mine nu m-ai facut sa o simt Sau poate oi fi devenit eu mai ne-simtitor in ultima vreme cu atita munca administrativa
apreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
pentru textul : decembre defrumos text. imi place sentimentul, imi aminteste de psalmi si de prea buna pierdere a fiecaruia in tacere
pentru textul : Doliu decred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre deI'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
pentru textul : K.2 dewow, mulțumesc. evident este o onoare pentru mine. am să încerc. cîte trebuie? 2-3 ?
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă demă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
pentru textul : a șaptea întâmplare deemil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deEmil, excelent tot textul...dar finalul e de milioane!
pentru textul : a fost odata un tunel deevident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
pentru textul : în medalionul din piept deMulțumesc, Marina, mă bucur de vizită și trimiterea la esența poeziei.
pentru textul : moartea și praștia desincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
dar unde e Andu, ca sa zica cineva pe dos...?!
pentru textul : Obiecte fragile deda, multam. nu stiu ce-i in capul meu.
imi pare bine ca stii despre ce vorbesc eu aici
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara deSilvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
01:10
pentru textul : Spuneai deSe continuă aici drumul spre o simbolizare care tinde spre esenesenţă. Început în „respirări” din ultimul volum al Adrianei. Simbolul „ciob(ului) de oglindă/ care-ncearcă să taie cuvântul/mărunt” pertru a revela (şi reflecta) ce este dincolo de cuvinte nu face decât să transparentizeze vălul acestui simbol şi ajută să trecem dincolo de el. Iar „plânsul vestind/ alungarea (din rai) [aici, «din rai» slăbeşte polivalenţa sugestiei iar, după umila mea părere, ar fi bine să fie şters, n.m. G.M.]/m-am legat de lumină ca un prunc de părinte,/să-mi întârzii căderea către ce va urma,/ către tot ce nu știu, dar îmi mângâie gândul./eu sunt doar o chemare/înspre alt început.” spune tot ce vrea poeta să transmită.
*
Începusem să însăilez un text “despre ea niciodată”. În care, printer altele, am scris: “Despre sensibilitatea feminină a poeziei Adrianei vorbeşte, mai aplicat decât alţii, şi Tudor Cristea în prefaţa la volumul ei ultim. Dar se mai opreşte şi asupra dimensiunii metafizice a acestei poezii. Însă, cred, doar tangenţial.
Voi încerca, în cele ce urmează, să zăbovesc mai cu atenţie asupra acestui aspect mai greu de descifrat, dar cu atât mai interesant. Pentru că el se bazează pe simbol (şi nu pe un simbolism desuet).”
O dată Adriana mi-a răspuns la un comentariu al meu pe Hermeneia în legătură cu un text ce-i aparţine („năvod”, nu ştiu de ce ne inclus în volum):
”domnule Gorun, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public.”
Textul meu a rămas neterminat. Iată că poeta a publicat cartea. Şi sunt de-a dreptul supărat pe Teodor Cristea că mi-a luat-o înainte.
Singura mea scuză este că nu am găsit (deocamdată) starea de suficientă detaşare pentru a mă rupe de vraja poeziilor ei.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deeste primul meu poem scris primului meu copil pe care il astept in curand. multumesc. mult
pentru textul : crucile deBine, Poate am exagerat un pic. Îmi cer scuze, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deUn Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
pentru textul : Cei trei Iacob denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu decâtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deși se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Mi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr deatunci explică-mi aici: "pe cealaltă la bete sprijinită ca un lacăt".
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că deGata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCare era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
Hello Nicole, je te remerçie beaucoup. J'ai fait les corrections. Oui, le text est maintenant bien plus fluide
pentru textul : Flash-back denico, dude, tu lărgește împărăția... scuzele nu îți erau adresate... ceao...
pentru textul : când se crapă de ziuă, deFoarte fain! Unifică poezia pe de hermeneia, ăsta e un fel de mic dar de Crăciun, nu? :)
pentru textul : aşa a spus el decomentariul meu a fost pur "la literatura", nu la altceva, te asigur. nu neg ca s-ar putea ca tu sa fi simtit ceva. Dar pe mine nu m-ai facut sa o simt Sau poate oi fi devenit eu mai ne-simtitor in ultima vreme cu atita munca administrativa
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deapreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
pentru textul : să nu mă întrebi des-a facut! paradoxal, contrar la ce s-a banuit la un mom dat, eu chiar nu il am... pe ale mele le stii poate [email protected] sau [email protected]
pentru textul : clown deMi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii de"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum dePagini