Nu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
Dacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
Detest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
Un poem neglijent, ușor jenant.
imi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
poetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
Imi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
Dorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
Alina dragă, care este necazul? Cine te-a supărat așa rău? Dacă tu îți imaginezi că eu (sau absolut oricine altcineva) va avea răbdarea (probabil moldovenească) de a urmări 36 de minute de știri doar ca să audă un text scris de e Virgil Titarenco și recitat de Alina Manole timp de 2 minute te înșeli amarnic !!! Gestul este apreciat cu sinceritate dar tot cu sinceritate îți spun că soluția „telem” (era să scriu telemea, sorry !!!) este cel mult aiurea. Nimeni nu face nazuri. La ce să fac nazuri?! La ceva ce nu va avea răbdare să urmărească nimeni? Hai să fim serioși și nu o mai lua așa personal. Virtualia e ceva frumos, nu am spus niciodată altceva. Dar soluția asta video este o gafă. Nu înțeleg de ce le amesteci. Și nimeni nu este cîrcotaș. A fost lăudată Virtualia ad nauseam și s-au oferit penițe cu carul. Numai să poți să le duci acasă. Și nimeni nu s-a supărat și nu a zis nimic. Deci, nu înțeleg de ce trebuie să trîntești cu bîta în baltă cînd cineva face o observație care la urma urmei nici nu este vina Virtualiei. Da, din fața monitorului e simplu, dar nu este ușor. Tot la fel aș putea spune și eu că este ușor să faci un cenaclu o dată la 6 sau 10 luni dar este mai greu să faci și să întreții zilnic un site dinamic cu zeci de membri. Dar, crede-mă, ultimul lucru care mă interesează acum este să îmi flexez mușchii. Mai ales cu tine. Prefer să discutam calm.
nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
M-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
evident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
da dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
Și culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu m-asteptam de la o mimosa senzitiva sa devina floare carnivora: "te pot descânta între coapsele mele"! Dar amestecul intre cele doua ipostaze in text m-a incatat. Semn ca te citesc si-mi place. Chiar fan n-am devenit. Dar, cine stie?
pentru textul : să nu mă întrebi deva recomand sa nu mai puneti numele si prenumele sub text. el apare deja in pagina.
pentru textul : ultimul poem scris in omeu deDacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
pentru textul : Viraj mult prea strâns debobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? deEmil, mulțumesc de comentariu. Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Vânzătorul de mere deSa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
pentru textul : despre poezie deIaacov stia ca murise. linia din palma-i arata numai ca n-o sa moara mortal.si-asa a fost!
pentru textul : Cei trei Iacob deDetest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deUn poem neglijent, ușor jenant.
imi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
pentru textul : eu aș desființa cultura deSursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism depoetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
pentru textul : crucile de(m) celălalt - (f) cealaltă sau ceealaltă în loc de „cealalaltă”.
pentru textul : alala deImi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
pentru textul : și noaptea ca o duenă deargumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului defrumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!
pentru textul : valeriană de toamnă de...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
...Personal, aştept o continuare. Felicitări!
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu dePreţiozitate lirică accentuată, poetizare mimetică, pedantism lexical.
pentru textul : trecere. 6. demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
Dorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Licuriciul din amforă deAlina dragă, care este necazul? Cine te-a supărat așa rău? Dacă tu îți imaginezi că eu (sau absolut oricine altcineva) va avea răbdarea (probabil moldovenească) de a urmări 36 de minute de știri doar ca să audă un text scris de e Virgil Titarenco și recitat de Alina Manole timp de 2 minute te înșeli amarnic !!! Gestul este apreciat cu sinceritate dar tot cu sinceritate îți spun că soluția „telem” (era să scriu telemea, sorry !!!) este cel mult aiurea. Nimeni nu face nazuri. La ce să fac nazuri?! La ceva ce nu va avea răbdare să urmărească nimeni? Hai să fim serioși și nu o mai lua așa personal. Virtualia e ceva frumos, nu am spus niciodată altceva. Dar soluția asta video este o gafă. Nu înțeleg de ce le amesteci. Și nimeni nu este cîrcotaș. A fost lăudată Virtualia ad nauseam și s-au oferit penițe cu carul. Numai să poți să le duci acasă. Și nimeni nu s-a supărat și nu a zis nimic. Deci, nu înțeleg de ce trebuie să trîntești cu bîta în baltă cînd cineva face o observație care la urma urmei nici nu este vina Virtualiei. Da, din fața monitorului e simplu, dar nu este ușor. Tot la fel aș putea spune și eu că este ușor să faci un cenaclu o dată la 6 sau 10 luni dar este mai greu să faci și să întreții zilnic un site dinamic cu zeci de membri. Dar, crede-mă, ultimul lucru care mă interesează acum este să îmi flexez mușchii. Mai ales cu tine. Prefer să discutam calm.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
solomon, multumesc pentru trecere. stiu ca nu mai e la moda gerunziul. :-) incerc sa-l evit. cateodata imi mai scapa. cu prietenie, kranich
pentru textul : împrejur deM-am întrebat și eu de ce titlul "Cai în livezi" și uite, acum că ai zis, am luat o temă pentru acasă. Așa că în "Dicționar de simboluri" de J.Chevalier și A.Gheerbrant acest simbol este tratat în 11 pagini. Nu am citit tot, dar câteva interpretări mi-au sărit în ochi, de exemplu : a. calul, divinitate a apelor – se crede că are harul de a face să țâșnească izvoare lovind pământul cu copita.(…) calul poate fi socotit și drept un avatar, sau un auxiliar, al divinității; b. bidiviul solar - în textele budiste, ca și în cele ale Indiei, ba chiar și în cele ale Greciei lui Platon, caii sunt mai ales simboluri ale simțurilor înhămate la carul spiritului; c. calul simbol al măreției - calul alb devine imaginea frumuseții desăvârșite. Bine ai revenit.
pentru textul : Cai în livezi dealegoria asta de întinde prea mult și prea șovăielnic.
și încă încerc să înțeleg ce-i aia „nedicizie”. să fie „indecizie”? chiar și așa, nu-i văd rostul. e un fel de buclă inutilă. cred eu...
pentru textul : pe o scară, la o uşă zidită deevident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
pentru textul : între trup și-ntre vis deUn text frumos, cu iz memorialistic, în ton cu toamna care ne înveleşte tiptil.
"burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele" - foarte reuşit semiportret.
"din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin" - "nu reţin" mi se pare redundant.
De bine!
pentru textul : i-am pus numele studenție deda dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deîmi era amar de dulcele fals
al cucoanelor
restul imi pare alergare pe banda rulanta
pentru textul : meditaţie deȘi culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
pentru textul : nihil sine deo den-ai incercat niciodata? :)
nici nu stii ce-ai pierdut...
in fine, se pare ca mi-a iesit o oala cu lapte...acru.
pentru textul : Oala cu lapte dePagini