Interesant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
Nu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Şi eu consider că publicaţiile pe hârtie (a nu se înţelege însă că orice publicaţie) prevalează încă în literatură. Şi e firesc. Oferă o oarecare garanţie axiologică. Este, dacă vreţi, un argument autoritar. Deplasându-mă scurt, la obiect, conchid: literatura e în bibliotecă. Şi va fi. Internetul ramâne un instrument capital către bibliotecă. O uriaşă sită valorică. Avem nevoie de mai mulţi sitari, aşa ca d-l Cristea.
Pentru că aţi spus că aşteptaţi propuneri pentru LITERE, îmi permit să fac două, ori măcar să vă invit, d-le Cristea, sa urmariţi autoarele Mădălina Căuneac (Masha Căuneac) şi Cristina Sirion (caminante).
>am inteles nota ta explicativa [desi suna oarecum ca o self-accusation!].
1.regulamentul Hermeneiei nu stipuleaza din cite stiu eu regula de care mentionezi - a nu se comenta decit in limba in care a fost scris textul
2. pentru detalii de practicare a englezei - oh, well, le stabilim pe mess :p
Precizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
N-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
Adevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu
am trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
Emilian, bucuroasa de oaspeti! Da, pentru empatia de cititor pica foarte bine sinceritatea. In care chiar cred si care imi este de altfel si unul dintre instrumentele de scris. Multumesc de opinie si ma bucur de aprecieri! Draga Marina, multumesc pentru lectura si opinie. Cu mare drag vei mai primi un volum cu dedicatie, voi lua adresa ta de la Luminita! Bucuroasa de reg[sire!
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
ce e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
NU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
nu am asteptari de la acest poem. este doar o expiratie de duminica. iti multumesc pentru impartialitate. si poate ca fiind unul din cele mai slabe poeme isi atinge scopul.
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
Mulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deNu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.
pentru textul : Retroactiv deMă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a deCa un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II deUn poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas
Şi eu consider că publicaţiile pe hârtie (a nu se înţelege însă că orice publicaţie) prevalează încă în literatură. Şi e firesc. Oferă o oarecare garanţie axiologică. Este, dacă vreţi, un argument autoritar. Deplasându-mă scurt, la obiect, conchid: literatura e în bibliotecă. Şi va fi. Internetul ramâne un instrument capital către bibliotecă. O uriaşă sită valorică. Avem nevoie de mai mulţi sitari, aşa ca d-l Cristea.
Pentru că aţi spus că aşteptaţi propuneri pentru LITERE, îmi permit să fac două, ori măcar să vă invit, d-le Cristea, sa urmariţi autoarele Mădălina Căuneac (Masha Căuneac) şi Cristina Sirion (caminante).
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 de>am inteles nota ta explicativa [desi suna oarecum ca o self-accusation!].
1.regulamentul Hermeneiei nu stipuleaza din cite stiu eu regula de care mentionezi - a nu se comenta decit in limba in care a fost scris textul
2. pentru detalii de practicare a englezei - oh, well, le stabilim pe mess :p
16.39 - this interview is over.
pentru textul : Costa's dePrecizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
pentru textul : some rule rules some rules deN-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
pentru textul : poem din flori deAdevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu
pentru textul : Plecări deiti multumesc pentru sugestii
pentru textul : vineri deam trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deEmilian, bucuroasa de oaspeti! Da, pentru empatia de cititor pica foarte bine sinceritatea. In care chiar cred si care imi este de altfel si unul dintre instrumentele de scris. Multumesc de opinie si ma bucur de aprecieri! Draga Marina, multumesc pentru lectura si opinie. Cu mare drag vei mai primi un volum cu dedicatie, voi lua adresa ta de la Luminita! Bucuroasa de reg[sire!
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deUn Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
pentru textul : Cei trei Iacob deNu se poate micșora imaginea?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 devai Aranca! ce atitudine! obiectiva si plina de obiectivism la adresa poemului. conforma regulamentului.
pentru textul : Gând de vecernie deAm corectat. Mulțumesc.
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr de"M-am dus azi, pe la două, în bucătărie, să-mi fac o salată.
Arunc pe masă bolul, cuțitul, varza, uleiul și încep lucrul manual."
de unde-nteleg ca nu prea iti gatesti singur...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant dece e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I depoezia si sahul - finalurile:) lipsea un „să”:) multam, Raul Coldea, zile bune iti doresc!
pentru textul : să denu inteleg de ce e nevoie de atita teribilism si nici nu inteleg de ce este nevoie acolo de firma avon
pentru textul : Apocalypto deNU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demultumesc frumos, din pacate , asa e , multa ipocrizie in ideea de iubire de semeni
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deNici una nici alta... mai degraba i-as spune incultura. Evident e clasor... Greseala mea... Imi cer scuze ! Ialin
pentru textul : Ferestre denu am asteptari de la acest poem. este doar o expiratie de duminica. iti multumesc pentru impartialitate. si poate ca fiind unul din cele mai slabe poeme isi atinge scopul.
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
pentru textul : ainsi soit-il deMulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
pentru textul : Richard dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist deExcelent afisul. Vad ca domnul Aalizei nu a uitat nici de bucatareasa (sau gospodina) ca e la moda se pare. Va urez mult succes si in continuare.
pentru textul : Virtualia Zece dePagini