Pentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
Ce vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.

*jurnal

tuturor!
Un An Nou cu mult zâmbet şi optimism!

2014 să se arate mai capabil decât cel care este pe sfârşite!

Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.

Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.

Djamal, as renunta la versul "din minaretul înalt al moscheei"...contine 3 precizari inutile: muezinul intotdeauna cheama din minaret, minaretul e inotdeauna inalt...si e intotdeuna al moscheei, nu? da, as renunta si la "in timp ce"...impune o conditionare in timp de care consider ca te poti lipsi. gasesc finalul sugestiv...dar cu siguranta ai texte mai bune decat acesta.

Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?

Zâmbeam amar gândind că ceea ce pentru unii reprezintă nobilul testosteron pentru alţii se reduce la cea mai crudă dintre realităţi: supravieţuirea. Supravieţuirea în ceea ce a devenit un alt fel de lagăr de experimentare şi implicit extertminare în masă.
Introducerea primelor experimente de tip Codex Alimentarius într-o ţară decimată de malnutriţie, reducerea celor mai elementare surse de venit care să asigure nu strictul necesar ci ceea ce mai exact înseamnă un minim subliminal de hrana şi medicamente, de haine nu mai vorbim, pentru categoriile cele mai defavorizate: femei, copii, bătrâni.
Loviturile direcţionate sistematic împotriva a tot ceea ce înseamnă educaţie, sănătate, împotriva tuturor instituţiilor care încă mai funcţionau, împotriva celor care mai reprezentau ţara, care făceau să bată cu mândrie inimile de român, oamenii de ştiinţă, artiştii, sportivii campioni mondiali târâţi în mizerie şi ruşine, în mizerie, să muşte din ţărână, tot ceea ce înseamnă demnitate şi mândrie naţională.
Drumurile, capcane ale morţii, ţara, o junglă în care răzbeşte nu cel mai tare ci cel mai ticălos şi mai infam şi mai fără de scrupule.
Cele enumerate sunt doar câteva vagi exemple.
La noi, pe platourile cele mai inaccesibile ale Tibetului, sunt încă alcătuiri tribale. Nu avem drumuri asfaltate, dar avem demnitate şi avem morală. Morala este simplă, constă în respectul pentru bătrâni. Şi Occidentul, cel spre care a alergat România ca spre un vis de aur, îi ajută pe bătrânii, prea mulţi la număr, să moară, visând frumos. Pentru eutanasie se găsesc mijloace destul de civilizate, am putea spune. În România nu. Dar ce mai contează, urmaşi ai nemuritorilor daci, românii nu vor mai îmbătrâni niciodată; rând pe rând, încetul cu încetul, devin şi ei nemuritori.

mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc

Impresionat!... Cristi

Da, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.

"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".

nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.

Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.

Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
Repet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.

Data viitoare când vei mai dori să te comentez, va trebui să îmi trimiţi o rugăminte scrisă :)).

scrisul ca scrisul dar intr-un asemenea caz vina cea mai mare o are editorul care a acceptat sa publice asa ceva. pacatul monumental in tara asta rupta-n gura de foame e ca unele edituri accepta sponsorizari din partea autorilor pentru a le publica toate secretiile putride. e rusinos ca intr-o tara care un mic locsor in cultura universala, desi inca suntem o cultura minora, publica toate mizeriile. am mai vazut un roman (banuiesc ca mult mai bun decat cel incriminat aici) dar slab, dupa opinia mea, publicat la ed. artemis. ar merita de acum inainte ca fiecare volum la care autorul contribuie cu bani sa fie infierat din start, macar asa stim si sa isi poarte crucea autorii care nu reusesc sa convinga un editor sa le publice cartea din fondurile proprii. si chiar daca nu obisnuiesc sa fac asta pt tecstele care au deja un semn galben, voi dubla aici si acum, tocmai pt a atrage atentia asupra acestor practici.

în primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!

:-) Mă așteptam la un răspuns de acest gen. Tu chiar ai crezut că așa va fi? ;-) Poate schimbi încadrarea în cazul acesta. Sau revii... Și, lasă, nu mă mai felicita, serios că n-a fost greu. Vezi că unele serii creează dependență. Habar n-am cum e cu scăderea dozei până la dispariție :-)

intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.