nu, nu putem încheia aici, aşa. nu îmi place cînd cineva aruncă "săgeţile parţilor" şi apoi se face că flutură steagul alb. mi se pare cumplit de ipocrit. matei, dacă nu vroiai să se ajungă aici trebuia să nu începi ce ai început şi văd că insişti să continui. comportamentul tău îmi amiteşte de sarah palin, care după ce a instigat o ţară întreagă la violenţă şi ură, acum o face pe mironosiţa şi pretinde că n-a vrut să se ajungă unde toată lumea vede că s-a ajuns. nu se poate să semeni vînt şi să nu culegi furtună. mi se pare, aşa cum spuneam, ipocrit. dacă alina sau vlad te-au "atacat" vreodată tu ai făcut-o şi mai cu sîrg şi de multe ori injurios. iar eu (cel veşnic tiran şi care abuzez administrativ) am tăcut. aşa cum nu am tăcut şi ţi-am luat apărarea cînd atacau unii textele tale şi le considerau anti-româneşti. sau acele "nedreptăţi administrative" le-ai uitat??! (cît de uşor uită oamenii!). tu chiar nu realizezi cît de multe abuzuri şi atacuri ţi s-au tolerat ţie??
şi da, eu am scos acel text (cred că l-am trimis la inacceptabile sau şantier). pentru că era şi slab şi avea şi conţinut pornografic. ceea ce mă întreb acum este de ce sînt acum acuzat de abuz şi cenzură şi nu atunci cînd după ce ai cîştigat premiul la concurs nu am dat curs majorităţii care m-au contactat şi mi-au spus că textul tău nu merita locul întîi. e interesant cum atunci cînd îţi convine ţie e mumă, iar cînd nu, e ciumă.
pot să îţi spun un singur lucru. am crezut o vreme că eşti un tînăr cu caracter şi că alţii te percep şi înţeleg greşit. tocmai ţi-ai pierdut creditul la mine. eşti mai ipocrit şi mai jalnic decît cei pe care îi acuzi că te persecută. şi mai ai şi aere de talent neînţeles. ai reuşit să îi furi săptămîna asta lui nicodem coroniţa de jalnic-ridicol

interesant, desigur!:) și ești destul de trează și fără cafea:))! te-ai logat, nu?:))

cîntec pentru ploaie

doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru

În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”

Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.

Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”

„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”

De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).

un poem ce îl percep ca un răspuns, nu neapărat direct, adresat temei fragmentului meu de proză.

Este, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
Adriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.

Uite că m-am trezit de dimineașă și nu-mi pare rău de ce-am scris. 1. Cred că până la urmă nu subscriu la nici una (mai am să mă uit peste câteva) Cu unii autori sunt de acord, dar cu alte creații) 2. vezi că ai uitat totuși... și chiar zici că ai zis. 3. cele mai multe greșeli se fac fără să vrem. 4. ori e obiectivă ori e subiectivă 5. în poezie nu există competiție și nici linie de sosire 6. felicitări pentru limitele înaintate ale conștiinței calității pe care o deții. Zi-ne și nouă rețeta. 7. Sugestii de alte completări: ia exemplu de la "Oscar": cel mai bun rol secundar de susținere, cele mai bune efecte speciale de culise, cea mai mișto stinsă țigară, (mă mai gândesc, că tre' să fug la servici, aseară aveam niște idei super, eram sigur că ne vei întreba, era una cu muște dar mă jenez acum) 8. Lista ta arată ca o evidențiere a tovarășilor de nădejde pe care se poate bizui la nevoie munca de partid. 9. Când mi-am scris comentariul erau deja 30 de citiri și toți tăceau mâlc. Cei premiați (unii chiar cred că n-au văzut-o) ar fi trebuit să fie primii care să se ridice împotriva ei, plebea și plevea (pleava vrea să spun) ce să mai zică? Las' că spune Călin despre asta. Și-au strâns bocceaua mai aproape, și-au curățat pana zămislită din nor, au mai salutat o dată steaua prietenă din geam, crăpătura din dușumea și au învârtit ușurel, încă o dată, cheia din ușa din turn.

un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.

felicitări!!

interesant, desi am senzatia ca undeva in partea a doua se dilueaza putin as inlocui "al mamei mele suspin" cu "al mamei suspin"

multumesc Hecatonhir. observatiile tale sint cu atit mai interesante cu cit vin de la un barbat. nu ca as avea prejudecati fata de opiniile sexului frumos

eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.

În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...

Adrian, dar dacă ai zice: "O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
(Ledul e încă.)" - doar ledul/
ca să ne pui puţin pe jar. ce spui? puţin să simţim răcoarea cum urcă pe şira spinării...
oricum, poemul e superb!:)

scuzele de rigoare. hai dom'le că nu-i bine să se bată creştin cu creştin, ce, am ajuns mai rău ca ăia din multistan? lupta poetică nu merită jertfe!