Multumesc, Virgil. Fiecare avem etapele noastre, pe care Cineva, poate chiar El, ni le da, poate pentru a le asterne si aici. Intr-adevar, repetitiile acelea suna a refren, intentia mea, sper sa fi reusit.

Mariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.

Cu exceptia versului "sa auzim cum ne citeste gindurile" care mi se pare prea uzitat, un poem bun, din punctul meu de vedere, de la cap la coada. Probabil si forma scurta, sacadata a versurilor, care se succed in rafale, imprima o atmosfera buna, zic, revelatoare pentru ceea ce, in opinia mea, reprezinta un profet. Incepind de la pasarea neagra, finalul e realizat remarcabil. Un text bun, in opinia mea.

Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.

emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre

eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită

labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie

Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.

In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.

ialin

Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”

Dimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.

mulţumesc Silviu, se pare că totuşi ai desprins unele înţelesuri din haikuul meu :)
Cred că pot să îţi mai prezint prima variantă, dar tot cu scoica închisă...

scoică închisă -
îmi amintesc ochii mari
ai păpuşii mele

Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.

unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.

va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva