Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
descopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
stai ca interviu cu mine insumi am scris si eu la concurenti si m-au luat peste picior dar nu asta e problema ci zborul peste cuibul de cuci care se termina al dracului de prost daca ma gandesc . imi aduci aminte de o scena la Jerusalem cand o turista electrizata de Via Dolorosa se trantise pe caldaram intre coji de banane si coji de seminte scuipate in prealabil de o cultura moderna si striga : ma doare crucea si noi strigam: da nu e aici locul si ea repeta: dar ma doare, samd de emoticoane inca nu auzisem primitivi barbari ce suntem. hyperlinkul cu metafaza si fonturi gotice iti trimete toata simpatia mea ca doar e 06-06-06 azi si zic sa nu murim cat timp mai avem de zburat peste cuci & comenta ceva . La 07-07-07 spera cineva? Ce repede trece o zi.
Sixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
Virgil, imi pare rau nu stiu ce te-a suparat asa de tare sa-mi vorbesti asa pe americaneste in off-topic. La nervi noi aici in Romania ne moralizam copiii, ne pedepsim nevasta cu poprire de la bijuterii o luna sau ne imbatam pur si simplu, nu-i injuram pe altii. Se pare ca in lumea voastra noua de cand cu recesiunea ati inceput sa o luati razna.
Ma bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
Uite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
Este de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său și în publicarea ediției bilingve.
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
e că am scris rândurile de mai sus în câteva minute. mă bucură gândul că ceea ce a ieșit place.
îți mulțumesc pentru remarci. probabil că voi mai face mici modificări.
este oare chiar asa de greu sa schimbati incadrarea ? daca in urmatoarele 24 de ore nu modificati incadrarea voi fi nevoit sa anulez textul si sa va ofer un avertisment
Paul, vreau să te contrazic (cordial) în problema contextului. Nu cu referire la textul lui Virgil, care e remarcabil (cel puţin până la ultimele trei versuri). Poezia adevărată iese din context (este, aceasta, şi situaţia unor texte ale lui Labiş, inclusiv a celor citate). Poezia este sau nu este. Evident că se produce o "mutaţie a valorilor estetice", cum zicea Lovinescu, în sensul că fiecare text comunică intim mai ales cu epoca în care a fost creat, iar pe măsură ce trece timpul devine un bun cultural, presupune o seamă de explicaţii, adică o contextualizare care-i diminuează impactul. Exemplul-limită (dat şi de el) ar fi "Iliada", cu toată figuraţia ei mitologică pe care omul grec o cunoştea îndeaproape aşa cum cunoaştem noi azi mărcile de maşini, aeroporturuile internaţionale sau terminologia internautică. Azi, între noi şi textul homeric stă, necesarmente, un dicţionar mitologic. Dar, nu mai puţin, râmâne şi un sâmbure (deci un ce esenţial) de artă şi de adevăr uman, dincolo de orice context. Pentru că, la urma urmei, în artă (o zice şi Călinescu) nu există progres (în afara unui eventual progres tehnic). Literatura adevărată nu devine nicicum desuetă. E o problemă de opţiune (care ţine şi de un stil al epocii) dacă unii nu mai au antene pentru poezia mai veche. După mine e o atitudine păguboasă, care duce la un epigonism de duzină (epigonismul de grup, de generaţie, de promoţie). Este evident că un automobil îi e superior unei trăsuri (deşi chiar şi asta se poate discuta), dar e dincolo de orice îndoială că Shakespeare nu are egal, deşi de la moartea lui au trecut aproape patru sute de ani.
În al doilea rând, referindu-ne strict la N. Labiş, evident că în poezia lui sunt multe influenţe (şi în Rimbaud sunt). Dar există şi un timbru original.
În al treilea, Labiş nu mai e aproape deloc prezent în manuale, fiind considerat un poet comunist (am analizat destul de sever situaţia lui în eseul meu, dar am încercat, spre deosebire de alţi critici de ultimă oră sau de cei mai vechi care şi-au revopsit pana, să fiu obiectiv).
În al patrulea rând, versurile lui Ţărnea sunt frumoase, dar al doilea text este puternic marcat de stilistica argheziană. Îmi vin în minte, acum, două versuri: "Voiam să pleci, voiam să şi rămâi.../ Ai ascultat de gândul meu dintâi". Seriile opozitive (dar şi sonorităţile) provin, la Ţărnea, din Arghezi. Dar nu lipseşte nici la el nota personală.
Mă rog, discuţia rămâne deschisă, iar Virgil ne va scuza că o desfăşurăm în marginea (sau chiar în afara) textului său. Căci ea poate fi utilă.
A, şi era să uit: e posibil ca eu să-i fi adresat lui Labiş un "domnule", dar asta numai trăind "pe-aceleaşi vremuri" şi întâlnind omul. Aici vorbim, însă, de poet, de un poet care a murit copil şi a cărui creaţie i-a modelat imaginea. Poezia aceasta, în partea ei ce respinge categoric şi apelativul "tovarăşe", refuză şi cuvântul "domn", în favoarea numelui (cf. şi "fii dârz şi luptă, Nicolae!"). Ia să zicem noi "şi mâncam, Nicolae Labiş, mâncam...", în loc de "domnule Labiş" (scorţos, pedant, distant şi rece, dar şi un pic dezagreabil ca fonetică). Pentru că "domnul" poate fi (în alte cazuri) cel care scrie textul, dar nicidecum cel care mănâncă plângând...Dacă lucrurile stau invers, iar noi simţim în text "domnul" care scrie, atunci nu e-n regulă. Ceea ce, pe ici, pe colo, în "Moartea căprioarei" ar putea, din nefericire, să se întâmple...
Scuze dacă am fost cam...profesoral. Şi pentru că, în loc de un comentariu, am realizat un eseu!
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
Mulțumim pentru invitație, vom încerca să o onorăm în măsura timpului disponibil. Totodată îmi iau permisiunea cu această ocazie de a-l felicita pe domnul Adrian Munteanu pentru opera domniei sale, pentru calitatea acesteia de a salvagarda adevărata artă literară.
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
A doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
just wonderful, i really enjoy your short writings. i go to romania much often, like once every two years, sometimes every year and for me it didn't move so much forwards, still really dislike some things about it, especially the stray dogs and the gypsies. but anyway, i guess it's on the right path. romanians in romania are so different from the romanians in southern adn western europe, i think, because most of the lower classes left the country, so it's a pretty clean place to stay now
Ela, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune deţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală dedescopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
mulțumesc pentru variantă, dar deocamdată nu reușesc să mă desprind de forma asta. am s-o las un timp, poate revin.
pentru textul : vals pentru masha destai ca interviu cu mine insumi am scris si eu la concurenti si m-au luat peste picior dar nu asta e problema ci zborul peste cuibul de cuci care se termina al dracului de prost daca ma gandesc . imi aduci aminte de o scena la Jerusalem cand o turista electrizata de Via Dolorosa se trantise pe caldaram intre coji de banane si coji de seminte scuipate in prealabil de o cultura moderna si striga : ma doare crucea si noi strigam: da nu e aici locul si ea repeta: dar ma doare, samd de emoticoane inca nu auzisem primitivi barbari ce suntem. hyperlinkul cu metafaza si fonturi gotice iti trimete toata simpatia mea ca doar e 06-06-06 azi si zic sa nu murim cat timp mai avem de zburat peste cuci & comenta ceva . La 07-07-07 spera cineva? Ce repede trece o zi.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deSixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
pentru textul : Dumnezeu detu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deVirgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie deVirgil, imi pare rau nu stiu ce te-a suparat asa de tare sa-mi vorbesti asa pe americaneste in off-topic. La nervi noi aici in Romania ne moralizam copiii, ne pedepsim nevasta cu poprire de la bijuterii o luna sau ne imbatam pur si simplu, nu-i injuram pe altii. Se pare ca in lumea voastra noua de cand cu recesiunea ati inceput sa o luati razna.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deCe seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deMa bucur ca te-ai oprit sa-mi citesti textul. Este un semn bun.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deUite!.. ai si primit raspuns de la Marynna. Noi am ramas cu reflexul asta de ,,invechit'', eu zic, daca rascoleste ceva acolo in suflet..merge!
,,Osul''.. este un ,,tot', si nimic mai mult.
Si uite!.. traim din suferinte.
Multam de trecere si opinie, eu o gasesc edificatoare.
Cu stima,
Iuri.
Este de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său și în publicarea ediției bilingve.
pentru textul : dunărea în inimi dedestul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) deEi bine: Dinu Lazar Fotografia poate fi gasita in "Under the backstage", mai multe indicatii nu dau.
pentru textul : Grilaj dee că am scris rândurile de mai sus în câteva minute. mă bucură gândul că ceea ce a ieșit place.
pentru textul : dezmierdare deîți mulțumesc pentru remarci. probabil că voi mai face mici modificări.
este oare chiar asa de greu sa schimbati incadrarea ? daca in urmatoarele 24 de ore nu modificati incadrarea voi fi nevoit sa anulez textul si sa va ofer un avertisment
pentru textul : Poèmes sous-réalistes dee obligatoriu sa fie trimise toate cele 3 poezii, odata? se pot trimite doar 2 poezii, sau doar una?
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePaul, vreau să te contrazic (cordial) în problema contextului. Nu cu referire la textul lui Virgil, care e remarcabil (cel puţin până la ultimele trei versuri). Poezia adevărată iese din context (este, aceasta, şi situaţia unor texte ale lui Labiş, inclusiv a celor citate). Poezia este sau nu este. Evident că se produce o "mutaţie a valorilor estetice", cum zicea Lovinescu, în sensul că fiecare text comunică intim mai ales cu epoca în care a fost creat, iar pe măsură ce trece timpul devine un bun cultural, presupune o seamă de explicaţii, adică o contextualizare care-i diminuează impactul. Exemplul-limită (dat şi de el) ar fi "Iliada", cu toată figuraţia ei mitologică pe care omul grec o cunoştea îndeaproape aşa cum cunoaştem noi azi mărcile de maşini, aeroporturuile internaţionale sau terminologia internautică. Azi, între noi şi textul homeric stă, necesarmente, un dicţionar mitologic. Dar, nu mai puţin, râmâne şi un sâmbure (deci un ce esenţial) de artă şi de adevăr uman, dincolo de orice context. Pentru că, la urma urmei, în artă (o zice şi Călinescu) nu există progres (în afara unui eventual progres tehnic). Literatura adevărată nu devine nicicum desuetă. E o problemă de opţiune (care ţine şi de un stil al epocii) dacă unii nu mai au antene pentru poezia mai veche. După mine e o atitudine păguboasă, care duce la un epigonism de duzină (epigonismul de grup, de generaţie, de promoţie). Este evident că un automobil îi e superior unei trăsuri (deşi chiar şi asta se poate discuta), dar e dincolo de orice îndoială că Shakespeare nu are egal, deşi de la moartea lui au trecut aproape patru sute de ani.
pentru textul : domnule Labiș deÎn al doilea rând, referindu-ne strict la N. Labiş, evident că în poezia lui sunt multe influenţe (şi în Rimbaud sunt). Dar există şi un timbru original.
În al treilea, Labiş nu mai e aproape deloc prezent în manuale, fiind considerat un poet comunist (am analizat destul de sever situaţia lui în eseul meu, dar am încercat, spre deosebire de alţi critici de ultimă oră sau de cei mai vechi care şi-au revopsit pana, să fiu obiectiv).
În al patrulea rând, versurile lui Ţărnea sunt frumoase, dar al doilea text este puternic marcat de stilistica argheziană. Îmi vin în minte, acum, două versuri: "Voiam să pleci, voiam să şi rămâi.../ Ai ascultat de gândul meu dintâi". Seriile opozitive (dar şi sonorităţile) provin, la Ţărnea, din Arghezi. Dar nu lipseşte nici la el nota personală.
Mă rog, discuţia rămâne deschisă, iar Virgil ne va scuza că o desfăşurăm în marginea (sau chiar în afara) textului său. Căci ea poate fi utilă.
A, şi era să uit: e posibil ca eu să-i fi adresat lui Labiş un "domnule", dar asta numai trăind "pe-aceleaşi vremuri" şi întâlnind omul. Aici vorbim, însă, de poet, de un poet care a murit copil şi a cărui creaţie i-a modelat imaginea. Poezia aceasta, în partea ei ce respinge categoric şi apelativul "tovarăşe", refuză şi cuvântul "domn", în favoarea numelui (cf. şi "fii dârz şi luptă, Nicolae!"). Ia să zicem noi "şi mâncam, Nicolae Labiş, mâncam...", în loc de "domnule Labiş" (scorţos, pedant, distant şi rece, dar şi un pic dezagreabil ca fonetică). Pentru că "domnul" poate fi (în alte cazuri) cel care scrie textul, dar nicidecum cel care mănâncă plângând...Dacă lucrurile stau invers, iar noi simţim în text "domnul" care scrie, atunci nu e-n regulă. Ceea ce, pe ici, pe colo, în "Moartea căprioarei" ar putea, din nefericire, să se întâmple...
Scuze dacă am fost cam...profesoral. Şi pentru că, în loc de un comentariu, am realizat un eseu!
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
pentru textul : cascade deMulțumim pentru invitație, vom încerca să o onorăm în măsura timpului disponibil. Totodată îmi iau permisiunea cu această ocazie de a-l felicita pe domnul Adrian Munteanu pentru opera domniei sale, pentru calitatea acesteia de a salvagarda adevărata artă literară.
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ deVrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții debine ai venit Stefan Ciobanu! sper sa iti regasesti aici "libertate de încheietură nevoia de a dansa"...
pentru textul : și eu știu să țin minte devezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
pentru textul : Dansul zidului deprobabil
pentru textul : ai eliberat șaua tată deIoana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
pentru textul : cazane deA doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deeste o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
pentru textul : Glasul tăcerilor defelicitari, poete!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dejust wonderful, i really enjoy your short writings. i go to romania much often, like once every two years, sometimes every year and for me it didn't move so much forwards, still really dislike some things about it, especially the stray dogs and the gypsies. but anyway, i guess it's on the right path. romanians in romania are so different from the romanians in southern adn western europe, i think, because most of the lower classes left the country, so it's a pretty clean place to stay now
pentru textul : Home is a Taste deEla, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini