Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
multumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
Virigil, am exprimat direct, deschis, pe față, spontan, tot ce am avut de spus. Iar analizele mele au fost in comentarii, in limita timpului. Cred ca se observa numarul si calitatea lor. Care desigur poate sa creasca in valoare. E vorba de curaj, desigur, asta nu am tagaduit. E vorba de citirea si evaluarea textelor, inseamna mult. iti spun eu, fiindca stiu ce inseamna sa evalueyi texte zilnic, nu neaparat pe site+uri. De aceea am apreciat lucrul Almei - lucru deja marturisit direct. Și este evident că se implică în administrarea și promovarea site-ului, ceea ce își dorește și are și capacitatea să o înfăptuiască. Eu am susținut-o și o susțin. Cât privește postarea acetsui text, mi-am expimat impresia, aici, sinceră. E bine că susții inițiativa Almei, mai ales că era de dorit să mizezi pe ajutorul ei, să vă înțelegeți, să colaborați, să construiți împreună și aici, profesional, ce este de construit. Asta presupune că dorești o ierarhizare a valorilor. Ele, valorile, se decantează oricum. Da, analiza literară este necesară, recenziile sunt necesare. Realizate de cei specializați în așa ceva. Asta chiar ar ajuta site-ul. Oricum, chiar și printre critici, literați existe adesea divergențe de opinii, asupra aceluiași text sau chiar autor sau chiar curent literar. Prin urmare, tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor. Și modalitatea de a comunica - aici, pe site - în scris, prin texte și comentarii, cu ceilalți. Care sunt egali. Știi la fel de bine ca mine că toate textele "cele mai" indiferent după opinia personală a oricăruia dintre noi, deci fieacre din "cele mai" necesită încă prelucrări, elaborări, șlefuiri. Dar dacă se dorește să se meargă pe "cele mai", atunci se va proceda ca atare. Sper să îmi apreciezi și mie curajul de a-mi exprima deschis: comentariile, analizele pe conținut și tehnica textelor (ca până acum), impresiile și contribuția pe Hermeneia. Fiindcă există. Mai mult nu mi s-a cerut, iar dinspre mine, vezi bine că a fost oferit. În 100 de zile, se poate vdede măcar câte păreri pe texte am adus. Și aș fi adus mai multe, fiindcă am posibilitatea. Chiar și la funcționarea site-ului mi-am exprimat părerile aici, nu pe la spate, aici, pe prima pagină. Și, în continuare, tot aici voi spune lucrurilor pe nume, atunci când sunt chestiuni legate de site, nu lucruri personale. Mulțumesc, sper să fiu înțleasă în acord cu ce gândesc și simt.
"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
adica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
textul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
multumesc, o sa reflectez la ceea ce mi/ai spus...recunosc, imi modific greu textele la sugestia sau interventia cuiva (de obicei nu le modific)insa e buna observatia ta ...
Alma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
din nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
alma, am fost atent ca de obicei ptr. a nu irosi cuiele si nici lemnul. ce va sa vină va veni daca si numai daca iesim afara si intindem bratele. moartea e o nastere si invers. buna sugestia ta, ma voi gandi multumesc ps: dane, daca ma vezi acum si vorbesti aici, cu siguranta voi fi cu tine in rai.
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
Virgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
Mariana, multumesc mult. Zambetul Angelei a fost pe tot parcursul evenimentului ca de la tine.
Multumesc frumos, Adrian! Am devenit conas pe vremea manifestului Boierismul literar. Asa am semnat comentariul meu pe marginea lui.
Silvia, mereu atenta si generoasa.Multumesc mult!
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
Joaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
Doar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
Interesant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
Nu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
dar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" dein marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
pentru textul : Tanța portanța și chitanța de„sufletul nu este meseria mea”- ce-mi mai placu bucata asta! multam si viata faina!
pentru textul : avarul demultumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
pentru textul : Joc deBuna Laurtibby, Imi pare rau pentru RF si pentru tine. Cat despre indemn am sa caut un site de promo. La buna auzire.
pentru textul : Așa cum sunt deVirigil, am exprimat direct, deschis, pe față, spontan, tot ce am avut de spus. Iar analizele mele au fost in comentarii, in limita timpului. Cred ca se observa numarul si calitatea lor. Care desigur poate sa creasca in valoare. E vorba de curaj, desigur, asta nu am tagaduit. E vorba de citirea si evaluarea textelor, inseamna mult. iti spun eu, fiindca stiu ce inseamna sa evalueyi texte zilnic, nu neaparat pe site+uri. De aceea am apreciat lucrul Almei - lucru deja marturisit direct. Și este evident că se implică în administrarea și promovarea site-ului, ceea ce își dorește și are și capacitatea să o înfăptuiască. Eu am susținut-o și o susțin. Cât privește postarea acetsui text, mi-am expimat impresia, aici, sinceră. E bine că susții inițiativa Almei, mai ales că era de dorit să mizezi pe ajutorul ei, să vă înțelegeți, să colaborați, să construiți împreună și aici, profesional, ce este de construit. Asta presupune că dorești o ierarhizare a valorilor. Ele, valorile, se decantează oricum. Da, analiza literară este necesară, recenziile sunt necesare. Realizate de cei specializați în așa ceva. Asta chiar ar ajuta site-ul. Oricum, chiar și printre critici, literați existe adesea divergențe de opinii, asupra aceluiași text sau chiar autor sau chiar curent literar. Prin urmare, tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor. Și modalitatea de a comunica - aici, pe site - în scris, prin texte și comentarii, cu ceilalți. Care sunt egali. Știi la fel de bine ca mine că toate textele "cele mai" indiferent după opinia personală a oricăruia dintre noi, deci fieacre din "cele mai" necesită încă prelucrări, elaborări, șlefuiri. Dar dacă se dorește să se meargă pe "cele mai", atunci se va proceda ca atare. Sper să îmi apreciezi și mie curajul de a-mi exprima deschis: comentariile, analizele pe conținut și tehnica textelor (ca până acum), impresiile și contribuția pe Hermeneia. Fiindcă există. Mai mult nu mi s-a cerut, iar dinspre mine, vezi bine că a fost oferit. În 100 de zile, se poate vdede măcar câte păreri pe texte am adus. Și aș fi adus mai multe, fiindcă am posibilitatea. Chiar și la funcționarea site-ului mi-am exprimat părerile aici, nu pe la spate, aici, pe prima pagină. Și, în continuare, tot aici voi spune lucrurilor pe nume, atunci când sunt chestiuni legate de site, nu lucruri personale. Mulțumesc, sper să fiu înțleasă în acord cu ce gândesc și simt.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deeste ca un leu în cuşcă!
desigur, titlu bun, în concordanţă cu finalul!
"când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii" - cam aşa e, senzaţia este de fals. mai bine să spui ce ai de spus!
pentru textul : perplexitate decu iz de ţară. Aşa mi se pare poemul.
pentru textul : pe acestea şi pe acelea deadica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
pentru textul : soirée detextul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
multumesc, o sa reflectez la ceea ce mi/ai spus...recunosc, imi modific greu textele la sugestia sau interventia cuiva (de obicei nu le modific)insa e buna observatia ta ...
pentru textul : المرأه في الحب deAlma, era vorba despre o alta cetate, a Iasilor :) de altfel, fiecare isi poarta colinele ei:) ...si nu am facut nici o aluzie la faptul ca pe Hermeneia, unde da, aici suntem autori, scriem, publicăm, ne-am putea comenta "din prietenie".
pentru textul : și zeii plîng deRaluca, am scris în acelaşi timp, acelaşi gând! :)
Adriana, am uitat să spun: azi am citit din volumul tău ,,Despre ea, niciodată" şi am băut ceai lângă fântâna arteziană, aniversând :)
pentru textul : arămie dedin nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » dealma, am fost atent ca de obicei ptr. a nu irosi cuiele si nici lemnul. ce va sa vină va veni daca si numai daca iesim afara si intindem bratele. moartea e o nastere si invers. buna sugestia ta, ma voi gandi multumesc ps: dane, daca ma vezi acum si vorbesti aici, cu siguranta voi fi cu tine in rai.
pentru textul : crucile deNu-mi stă în fire să refac texte, dar:
Ochi bătrân
naşte coridoare
de oglinzi
unele în altele
la capătul lor
pentru textul : ochi de bătrân deîntr-o lacrimă
copil
copilul
coopilului...
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deVirgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot deMariana, multumesc mult. Zambetul Angelei a fost pe tot parcursul evenimentului ca de la tine.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMultumesc frumos, Adrian! Am devenit conas pe vremea manifestului Boierismul literar. Asa am semnat comentariul meu pe marginea lui.
Silvia, mereu atenta si generoasa.Multumesc mult!
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa deJoaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
pentru textul : Oala cu lapte deDoar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
pentru textul : Helen deInteresant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică demultumesc Oriana. voi reveni cu mai multa atentie. Promit!
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea deNu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
pentru textul : Poemul-blestem dedar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
A propos... ce părere ai dacă aș scrie la persoana a treia?
pentru textul : re-Facerea dealma, este iar eu l-am atins, nu este nicio ambiguitate. imi plac sentimentele create si imaginile, este un text bun, aerisit, la obiect. medeea
pentru textul : fericire închisă rotund dedestul de subțire
pentru textul : Printre ultimele petale decred că trebuie să revin și să precizez că aleg să păstrez expresia (incorectă tehnic vorbind) „dupamiaza” ca o licență poetică. dacă mi se permite.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePagini