sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
citez ce nu merge și distruge întregul, care și el la rândul lui este de un optzecism întârziat la întâlnirea cu postmodernismul după ce a pierdut calea modernismului pe care a plecat bine în prima strofă, singura reușită pentru autor, în opinia mea. "ca dovadă îți voi trimite portretul tău nou scris pe aripi de fluture (e mai mult decât dulceag) în fiece an" strofa a treia nu izbutește să scoată poezia din ea , dar încearcă prin primele două versuri iar verbul "clocește" din ultima parte e total nepotrivit, dizgrațios (nu că ar fi ceva grațios dezirabil neapărat) mai vin, mai citesc, acesta sunt eu.
pretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
Imi place ritmul acestei poezii, versurile par frante si indedependente unele de altele.Cred ca esenta acestei poezii se afla in versurile:"venele doar un alt labirint/ prin care îmi rătăcește sângele/ căutând o ieșire". Primul labirint ar fi acel al mintii "ca un palat cu beciurile inundate". Versurile acestea imi sugereaza imaginea unei minti stralucite, luminate, asemeni unui palat, dar care la un moment dat clacheaza, este inundata de tot felul de ganduri indiscrete. Al doilea labirint, cel al venelor, are rolul de a fi comparat cu primul. Sangele, asemenea noua, cauta o iesire, fiind mereu limitat de granitele venelor, poate ca se intreaba mereu ca si noi ce e dincolo de acestea? Faptul ca autorul fumeaza pipa sugereaza ideea de distantare, de detasare. Nisipul este cel care acopera, e ca si cum am spune ca s-a pus praful pe ceva, iar autorul nu face decat sa priveasca. Muzica e cea care il trezeste, il dezmorteste intr-un fel, atfel readucand si imaginea iubitei. Chiar daca aceste versuri apar ca o sclipire, penultimul: "resturi din umbra sufletului meu", ne trimite la starea redata in primele. Sunt imaginile care mi-au fost redate la o prima lectura, am sa revin.
da, textul are valoare. imaginea are ceva ciudat in context. am senzatia ca parca are o legatura si totusi e ceva ce imi scapa. e parca o durere, o durere in care se scufunda textul in inima celui care priveste in gol aceasta piata in crepuscul
Mi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
Dacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
îți înțeleg idignarea. ea vine sinceră și spontană. e drept că e și vulcanică dar mai cred că bunul simț pe care îl ai te îndeamnă să mai lași de la tine, iar reacția (evident subiectivă) o poți transforma într-un mod subtil, finuț, cum cred că este potrivit nu numai pentru hermeneia ci și pentru tine.o polemică se face literar, chiar și pe un text (ori mai ales) care nu convine. sper că m-am făcut înțeles.
"din ce în ce mai aproape cu gust negru tăișul iubirii" iată trei rînduri care m-au făcut să "simt". poate oarecum m-am împiedecat în "făcute căuș privirile noastre" deși expresia m-a fascinat totodată.. un sentiment ambivalent
...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceva trebuie să luăm în serios!
se pare că moartea are doi copii: unul vesel şi celălalt trist. dar nu se-ndură să legene numai pe unul.
pentru textul : trio decăci şi moartea are sufletul ei.
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
pentru textul : crucile decitez ce nu merge și distruge întregul, care și el la rândul lui este de un optzecism întârziat la întâlnirea cu postmodernismul după ce a pierdut calea modernismului pe care a plecat bine în prima strofă, singura reușită pentru autor, în opinia mea. "ca dovadă îți voi trimite portretul tău nou scris pe aripi de fluture (e mai mult decât dulceag) în fiece an" strofa a treia nu izbutește să scoată poezia din ea , dar încearcă prin primele două versuri iar verbul "clocește" din ultima parte e total nepotrivit, dizgrațios (nu că ar fi ceva grațios dezirabil neapărat) mai vin, mai citesc, acesta sunt eu.
pentru textul : Scrisoare deProbabil ca Daniela e cam singura de pe aici, in afara de Nicole, care intelege in profunzime ce scrie Marina in franceza. Si reciproca.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu detextul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
pretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
pentru textul : femeia-cameleon deImi place ritmul acestei poezii, versurile par frante si indedependente unele de altele.Cred ca esenta acestei poezii se afla in versurile:"venele doar un alt labirint/ prin care îmi rătăcește sângele/ căutând o ieșire". Primul labirint ar fi acel al mintii "ca un palat cu beciurile inundate". Versurile acestea imi sugereaza imaginea unei minti stralucite, luminate, asemeni unui palat, dar care la un moment dat clacheaza, este inundata de tot felul de ganduri indiscrete. Al doilea labirint, cel al venelor, are rolul de a fi comparat cu primul. Sangele, asemenea noua, cauta o iesire, fiind mereu limitat de granitele venelor, poate ca se intreaba mereu ca si noi ce e dincolo de acestea? Faptul ca autorul fumeaza pipa sugereaza ideea de distantare, de detasare. Nisipul este cel care acopera, e ca si cum am spune ca s-a pus praful pe ceva, iar autorul nu face decat sa priveasca. Muzica e cea care il trezeste, il dezmorteste intr-un fel, atfel readucand si imaginea iubitei. Chiar daca aceste versuri apar ca o sclipire, penultimul: "resturi din umbra sufletului meu", ne trimite la starea redata in primele. Sunt imaginile care mi-au fost redate la o prima lectura, am sa revin.
pentru textul : Solitudine deda, textul are valoare. imaginea are ceva ciudat in context. am senzatia ca parca are o legatura si totusi e ceva ce imi scapa. e parca o durere, o durere in care se scufunda textul in inima celui care priveste in gol aceasta piata in crepuscul
pentru textul : Jaded deMi se pare că ai vrut să strecori niște idei profunde pe ici pe colo, dar textul mi se pare amuzant de-a dreptul.
Mai aproape de poetic (în sensul clasic al cuvântului) aș semnala:
„nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
...
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii”
În schimb la:
”de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.”
m-am amuzat teribil.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. deo prepoziție, cred că e mai bine. mulțam, Adrian!
pentru textul : jar deAş modifica "nu-ţi mai irosi paşii în van" - e o exprimare pleonastică.
pentru textul : metamorfoză deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deRepet şi aici, excepţională idee, voi încerca să prin legătura. Regret că nu am putut participa, dar iată că vine cenaclul la noi acasă! Abia aştept.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important dedaca vei citi mai cu atentie vei intelege de ce este acolo caciula. as recomanda o distantare fata de text si o citire cu ochii mai atenti la context
pentru textul : copilul verde deNicholas, „jandarmeria”?! De ce? :)
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
pentru textul : Supraportret deDacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
sa stii ca nu ma ofensezi daca iti exprimi parerea ceva mai explicit in orice caz, sus scrie, dupa cum vad eu, poezie si generala
pentru textul : în celălalt vis dehai ca nu-i asa rau, mai sus ai una calda una rece. eu zic c-ar fi pacat sa pleci pt un comentariu :)
pentru textul : suferinţă deVirgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deîți înțeleg idignarea. ea vine sinceră și spontană. e drept că e și vulcanică dar mai cred că bunul simț pe care îl ai te îndeamnă să mai lași de la tine, iar reacția (evident subiectivă) o poți transforma într-un mod subtil, finuț, cum cred că este potrivit nu numai pentru hermeneia ci și pentru tine.o polemică se face literar, chiar și pe un text (ori mai ales) care nu convine. sper că m-am făcut înțeles.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele de"din ce în ce mai aproape cu gust negru tăișul iubirii" iată trei rînduri care m-au făcut să "simt". poate oarecum m-am împiedecat în "făcute căuș privirile noastre" deși expresia m-a fascinat totodată.. un sentiment ambivalent
pentru textul : Strange face of love dearanca, glumeam hialin, nu ma plictisi
pentru textul : din viața noastră secretă deşti sau ştii? just askin'
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deinteresantă abundenţa asta de nervi aici.
prefer strofa I. restul se cam mărunţeşte
Mulţumesc pentru opriri şi păreri, apreciez :)
pentru textul : atât de absurd de...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester decontinuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale dema opresc pentru ultimile versuri, restul e putin banal dar cald, sentimental, sensibil.
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
si am o intrebare, cum arati tu in proza?
pentru textul : ultimele zile deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
pentru textul : văd cireși de smoală de'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte deComentariul tău, Paul, este cel mai bun argument pentru titlul textului. Mă bucur că ai vibrat, mă bucură trecerea ta!
pentru textul : Bacoviană deMulţumesc!
Pagini