de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
Domnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
Într-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
Consider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
De revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
Surpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
Critica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
Un amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
Tocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
Raluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
totuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
Eu m-am gandit la niste asonante si o simetrie (simetria in cazul lui "cand"). Se pare ca nu a iesit asa cum trebuia. Multumesc pentru opinie, dar oricum numai modific textul acesta. Poate trebuia sa-l incadrez la personale, pt ca e un text in care nu se poate schimba nimic:)
"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
Maestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Frumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
Pune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
Domnule este oglinda deoarece mă refer strict la o neobişnuinţă....cum vine asta? Să ne imaginăm că oglinda aceasta are memoria tuturor chipurilor care au înotat în ea până în mijlocul ochilor...de aici expresia ochii la vedere
pentru textul : aproape alb deÎntr-o oglindă ne regăsim de fiecare dată în simplitatea unui singur chip...oglinda mea are toate chipurile la vedere.
Cu înţelegere
O mână de ajutor:
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deConsider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
prima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
De revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
pentru textul : Drumul întoarcerii înflorește măceșul de”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea deSurpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac demi se pare un text haotic din care n-am inteles aproape nimic oricit m-am straduit. iar legatura cu titlul va ramine pentru mine o enigma.
pentru textul : Höre Israel deCritica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
pentru textul : unhappily ever after deUn amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
pentru textul : capetown dezadarnicia era ideea textului poate ca nu mi-a reusit prea bine transpunerea
pentru textul : Menire deFoarte interesante imaginile poemului! Nu am decât două observaţii negative, pentru "la luminile lungi ale" şi "în niciun caz nevolnică".
pentru textul : Ratare cu mingi verzi detextul in sine e o "recapitulare" si s-a dorit asa...e asa cum ai picta in aceeasi gama o vreme...simplu. pentru El.
pentru textul : eclipsă deMarga... ! You're such a lady:)!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deTocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deRaluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
pentru textul : once upon a time in springland debobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie deVirgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
pentru textul : t. a. l. c. detotuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
Eu m-am gandit la niste asonante si o simetrie (simetria in cazul lui "cand"). Se pare ca nu a iesit asa cum trebuia. Multumesc pentru opinie, dar oricum numai modific textul acesta. Poate trebuia sa-l incadrez la personale, pt ca e un text in care nu se poate schimba nimic:)
pentru textul : poem pentru un copil speriat de"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
pentru textul : năvod deMaestre, Italia este portia din noi necunoscuta ce deschide laguna inimii...Venetia este o proiectie atemporala unde raminem tineri si fericiti, privind nu numai spre laguna ci si dincolo de Scuola Arciconfraternita di San Rocco unde Jacopo Tintoretto iti ia rasuflarea prin La Crocifissione... de oriunde s-ar afla, M are inca aceasta putere de a imblinzi tacerea...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) desilviana, te rog sa citesti in intregime regulamentul de functionare al hermeneia.com si sa te conformezi lui
pentru textul : diversitate... deUn sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 deIată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
clipa si momentul se confunda intrinsec.
pentru textul : Aurore de jour deFrumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale dePune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
pentru textul : Hermeneia în presa de azi dePagini