Multumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
Stiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
Dar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
că acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
corect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
Virgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
Și iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
Iată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
imi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ca n-am citit acest text la timpul sau. Dar niciodata nu-i prea tarziu.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut defrumos fara rasuflarea de gheata a copiilor
pentru textul : long et douloureux deMultumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina denu am auzit de cuvintul "ghiuvetă" in limba romana.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deAlina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi depentru efort și răbdare.
pentru textul : Lucea farul dep.s. mai adaugă diacritice pe unde mai lipsesc
Dia, eu as reformula primul vers, nu este o imagine reusita!
pentru textul : Şase dimineaţa decu drag, ioana
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik deasa e, aceeasi fotografie. au schimbat doar luminozitatea. si-au cerut scuze?
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deNu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deStiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
pentru textul : Noapte bună, copii demai lucreaza-l putin. vezi ca ai si niste typo. ultimele 2 strofe sunt ok, cel putin ultima mi-a placut.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns desi schimba titlul, neaparat.
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deDar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deSau...
Geamul odăii
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
din aşchii
lacrimi se preling
Mi-a placut mult, l-am simtit ca o rezonanta intima, asa cum cred ca si este.
pentru textul : înţelegi? decă acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
pentru textul : let's pretend nothing happened deTe rog să remediezi în cel mult 24 de ore.
pentru textul : de regăsire decorect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
pentru textul : BIG EYES deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide deTincuța, acest text se referă la ceaiul meu preferat englezesc marca Tetley. Ție îți plac mușcatele?
pentru textul : Tetley deDespre Vladimir Streinu nu ştiam atât de multe, doar că a fost prieten cu Şerban Cioculescu şi că a scris versuri. Mulţumesc pentru informaţii.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deVirgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deȘi iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deIată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
pentru textul : epifania de primăvară deo extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” demie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist.
pentru textul : Îndobivărare deimi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
pentru textul : Primul martir denu prea înţeleg primul comentariu. textul acesta nu putea fi încadrat decât la tabletă, jurnal sau povestire. dacă ai putea fi mai clar, ar ajuta.
Adrian, sînt câteva chestii care plac, de acord. mulţam de citire.
pentru textul : spovedanie dePagini