dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
mie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
fără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
Nu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
Dar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
poem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
primul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
Am avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
Ovy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
L-am cumparat pe Guenon (Simboluri sacre). Acum haladuiesc prin Canada. Cand ma intorc (prin septembrie) sper sa reluam discutia dupa ce o sa-l citesc si eu.
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
Invariabil nu mai pot citi poeziile Adrianei fără a mi-o închipui audibil. Nu știu dacă asta e bine sau nu. Versurile sunt foarte variate ca măsură, dar tăierea lor are efect, fixând centrele de greutate. De remarcat este siguranța cu care începe fiecare strofă, pentru ca mai apoi să alunece încet înspre fragil (strofa I și a III-a) ori posibil (strofa a II-a). Și ce altceva este cumpăna? Există și o treptată abstractizare până la acea ”răsucire între strigăt și frig”.
Limpezimea expresiei ține până la penultimul vers, când autoarea ne supune unui excurs logic mai pretențios: un timbru ”dezlipit” care abia se mai ține însă ”pe” scrisoare. Ultimul vers descheie eliberator la șireturi corsetul unei ”cumpene” tensionate.
Alma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
Draga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
Ehei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
oana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
domnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
Eu am raspuns strict la obiectiile tale. Nu m-am lamentat. Am zis ca e ultimul meu com, nu ca nu mai public pe site. Daca vrei sa dai lectii invata gramatica, dar presupun ca si asta e FIX problema ta.
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
umbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
de fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină deBineînţeles, începând de ieri anunţul poate fi preluat oriunde. Chiar vă mulţumim pentru aceasta.
Ups!, da, o scăpare, tot până la 1 mai, da.
pentru textul : Premiile naţionale pentru poezie "Mircea Ivănescu" dealma am nevoie de o lamurire, daca se poate prin mail : [email protected] . multumesc.
pentru textul : 12'' dedialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
nu m-am referit la fond ci la forma. a judeca fondul mi se pare nedrept forma insa am dreptul, nu?
pentru textul : Electra demie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză defără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
Nu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deDar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
si care e sugestia?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 depoem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
pentru textul : delirice IV deprimul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
pentru textul : Gura murmură tăcere deAm avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
pentru textul : Mâțâli deOvy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
pentru textul : dreamcatcher deL-am cumparat pe Guenon (Simboluri sacre). Acum haladuiesc prin Canada. Cand ma intorc (prin septembrie) sper sa reluam discutia dupa ce o sa-l citesc si eu.
pentru textul : Coșmar deTextul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie demate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
pentru textul : sarea pămîntului deare, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deHepl!
poezie feminină, ok. teme, trăiri ale genului. viața și poezia, tot aia.
pentru textul : de dragoste deInvariabil nu mai pot citi poeziile Adrianei fără a mi-o închipui audibil. Nu știu dacă asta e bine sau nu. Versurile sunt foarte variate ca măsură, dar tăierea lor are efect, fixând centrele de greutate. De remarcat este siguranța cu care începe fiecare strofă, pentru ca mai apoi să alunece încet înspre fragil (strofa I și a III-a) ori posibil (strofa a II-a). Și ce altceva este cumpăna? Există și o treptată abstractizare până la acea ”răsucire între strigăt și frig”.
Limpezimea expresiei ține până la penultimul vers, când autoarea ne supune unui excurs logic mai pretențios: un timbru ”dezlipit” care abia se mai ține însă ”pe” scrisoare. Ultimul vers descheie eliberator la șireturi corsetul unei ”cumpene” tensionate.
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip detextul nu e prost dar forma de asezare in pagina ma tem ca face un deserviciu textului parerea mea
pentru textul : altarele deAlma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
pentru textul : story of a city de... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
pentru textul : delirum hristum deDraga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
pentru textul : monotonie deEhei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
pentru textul : Mă privești de departe deoana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : ultima țigară dedomnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
pentru textul : Crepuscul deEu am raspuns strict la obiectiile tale. Nu m-am lamentat. Am zis ca e ultimul meu com, nu ca nu mai public pe site. Daca vrei sa dai lectii invata gramatica, dar presupun ca si asta e FIX problema ta.
pentru textul : Cantata în mi minor deUn fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Adrian, sunt onorată de invitația ta, pe care o accept, desigur. Ar fi interesant un eseu pe tema propusă de tine, aștept.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani demda. mulțam de semnal la typo... aici nu mizez numai pe tecst!
pentru textul : just scream peace deumbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
pentru textul : frica de nu dede fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
Pagini