se tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
Remarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
Imi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Ce sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
semnificativa observatia ta Adriana. cert este ca am luptat cu ispita asta a unei rime sparte. ca si cum ai incerca sa faci aplici muzica lui glass la un text. dar cred ca am sa renunt la ea. stay tuned
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
mulţumesc Oana.
uneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
well, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
Ioana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
LIM.
Din nefericire cred că ai dreptate Virgil. După ce am scris textul mi-am amintit de Kafka şi eram în criză de idei de titlu mai bun.
E un lucru pe care cred că îl voi modifica, mulţumesc pentru trecere.
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
eu nu ma pricep la limba franceza dar mi-a spus cineva odata ca "nuit" inseamna noapte. si in poza vad ziua. asa ca trag concluzia ca nu e bine, e o nepotrivire de ora, banuiesc, in rest n-am inteles, poate ne traduce cineva
David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
Imi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
Nici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
se tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
mai trec,
pentru textul : Al Veronicăi dealex
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
pentru textul : luni... e o profesie deRemarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
pentru textul : Ca sunetul în fluier debobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama deSi daca nu ne gandim, s-ar putea sa devenim niste cyborgi, hibrizi programati. Asa, ca-i mai bine sa ramanem, ganditori...
pentru textul : Când fac dragoste deCu respect, Iuri.
Sa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deImi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
pentru textul : În loc de aplauze deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deMulțumesc pentru adăstare și încondeiere.
pentru textul : Durere deCe sa zic, Marga? Decat ca "penita" nu-mi apartine. Ea, de drept, este pentru Daniel Sur al carui rext l-am reprodus. Daca am si eu un oarece merit el se refera la promovare unor tineri in rubrica "Alta generatie" a NOEMEI. Tineri care au ceva de spus. Si care ma indrituiesc sa sper ca, mai devreme sau mai tarziu, cultura noastra va depasi conditia de cultura periferica. In acest sens, cred ca este interesant de semnalat interpretarea filosofului Dragomir, elev al lui Heidegger, a "Scrisorii pierdute" in care se arata, pe planul care ne intereseaza, modul in care noi depindem, caricatural, de un "centru" imaginar al Occidentului. Dragomir care nu a publicat, in timpul vietii, nici un text. Dar, facand parte din cercul lui Noica, era cunoscut pentru adevaratele prelegeri pe care le sustinea in acest cerc. Opera sa este abia acum descoperita prin publicarea ei postuma. Revenind, marturisesc ca acum, cand timpul este la dispozitia mea (si nu invers) - cat o mmai fi, am diverse intalniri, la mine acasa, mai ales cu tineri cu mintea deschisa, cunoscuti mai ales de pe internet si care se prelungesc, uneori, din seara pana spre dimineata.
In alta ordine de idei, mi se pare extrem de interesant ce se intampla cu cei din diaspora. Si felul in care, peste "nucleul" autohton pe care nu l-au pierdut, se adauga influentele noului context cultulral in care traiesc in prezent. Si ma refer, indeosebi, la spatiul Nord American pe care am sansa sa-l vizitez pe perioade relativ lungi. Din acest spatiu, cinci nume, personalitati puternice, focalizeaza atentia mea: Constantin Virgil Negoita (fost coleg la institutul in care am lucrat pe timpuri), Adrian Ionita, Mary Nicolescu (semneaza Cecilia Maria Nicu/ Mara). Luminita Suse si, nu in ultimul rand, Virgil Titarenco, gazda noastra (si nu o spun din complezenta gandindu-ma la eforturile de a intretine acest loc in care ne intalnim si de care sunt legat, ci ma refer, in primul rand, la ceea ce scrie).
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai desemnificativa observatia ta Adriana. cert este ca am luptat cu ispita asta a unei rime sparte. ca si cum ai incerca sa faci aplici muzica lui glass la un text. dar cred ca am sa renunt la ea. stay tuned
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deAi nişte expresii... să le spunem "nefericite":
"emana cuvintele" - cam afectat.
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
pentru textul : cântec candriu demultumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul demulţumesc Oana.
pentru textul : in memoriam deuneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
Mi-a plăcut alegoria din unitatea doi. Cam mult "contur", poate, dar na.
pentru textul : jumătăți de icoană de... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
pentru textul : la răsărit de eden dewell, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
pentru textul : ritualuri de cartier I deIoana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
pentru textul : Despre o buză deLIM.
Din nefericire cred că ai dreptate Virgil. După ce am scris textul mi-am amintit de Kafka şi eram în criză de idei de titlu mai bun.
pentru textul : sculptură în lemn viu deE un lucru pe care cred că îl voi modifica, mulţumesc pentru trecere.
de trecere şi cuvinte.
pentru textul : Autostopista deai acţiuni deschise, aple.
pentru textul : Rechizitoriu de(un pic diferă de un rechizitoriu obişnuit, al tău e mai grav :))
rămâne sentinţa de văzut!
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
pentru textul : Poveste de Dragobete deîn cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju deVirgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deeu nu ma pricep la limba franceza dar mi-a spus cineva odata ca "nuit" inseamna noapte. si in poza vad ziua. asa ca trag concluzia ca nu e bine, e o nepotrivire de ora, banuiesc, in rest n-am inteles, poate ne traduce cineva
pentru textul : la liberté promise deDavid e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
pentru textul : deuteronomia deImi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
pentru textul : și noaptea ca o duenă deÎmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
pentru textul : rețeaua de inutil deNici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii dePagini