buna gluma, cred ca diavolul isi doreste la nebunie doua lucruri, fie sa nu vorbim niciodata despre el, fie sa vorbim obsedati intotdeauna despre el buna parodizarea
Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
Un dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
am senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
Părerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
În general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
Apoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
thx, Sorin! imi place grozav de mult locul lasat spre zborul ala imaginar, oricare ar fi el! fiecare e liber sa aleaga directia de zbor! iaca si motivul pt care dintr-alea mari s-a transformat in din acelea mari:)
Raluca, multam pentru revenire si nesuparare dupa anti-ingerul cu pricina. absenta de care spui in comentariu imi e atat de importanta ca nu ma lasa inima sa umblu pe acolo. as schimba, dar nu gasesc ceva potrivit... mai caut. in ce priveste "pieptul" de acolo, cred ca e un punct care se descopera simplu diferenta feminin-masculin, chestiune de senzatie. sau poate nu o fi chiar atata profunzime in partea aia de text. multam inca o data.
Bunic A.A.A. vut dreptate... Ok, partea buna a poeziei ia-o ca pe un semn de recunoastere a gresitei perceptii pe care am avut-o cu privire la felul tau de a comenta ceea ce scriu eu:) referitor la cele comentate despre text: "mana dreapta" e o expresie des folosita in textul biblic si banuiesc ca de pe acolo mi se trage. cand ai vreme, in caz ca nu ai facut-o deja, da o "cautare" si vezi ce fain suna "mana dreapta" in diferitele contexte. "sectionand" - tehnic rau precum spui. am incercat sa il combin cu "ruginit", imperfect pentru actiunea cu pricina, ca sa iese imaginea "perfecta" a unei lamai taiate exact... asa e, trebuie finisata. in ce priveste finalurile, la fel ca in sah, sunt cam varza. de-asta prefer sa castig in jocul de mijloc. o sa revin asupra textului. multam de cele scrise!
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
E ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
Uneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
Sincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
Văd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
multumesc pentru mesajul incurajator! nu e niciun bai sa primesc critici drept in fata. mai bine asa decat comm.-uri dulci de complezenta (asta ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu ma cred vreun poet veritabil); totusi, anumite incrancenari nu le voi intelege niciodata (am vazut pe-aici cateva dispute care depasesc cu mult limitele acceptabile ale unor polemici literare si voi incerca sa ma tin departe de asa ceva, mai bine tac si inghit... crestineste!)
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
Interesant dar experimentul nu reuseste la capitolul condensare "ma enervez" - energic, apoi "adorm" - oniric, din nou "crizele de filozofie" - spasmodic. In final sintagma "vant hoinar" ar trebui evitata in contextul asternuturilor de mai sus, pentru ca sugereaza din pacate printre altele si ca vantul hoinar e unul dintre acelea care se trag noaptea pe sub patura iar asta poate transforma poemul intr-o gluma ieftina. Parerea mea, desigur. Andu
ideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
pentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei debuna gluma, cred ca diavolul isi doreste la nebunie doua lucruri, fie sa nu vorbim niciodata despre el, fie sa vorbim obsedati intotdeauna despre el buna parodizarea
pentru textul : temeți-vă de mine deMai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
Sper să nu fi deranjat prea tare.
pentru textul : ceainicul dewell, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
... nţ!
pentru textul : Acrobaţie deUn dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
pentru textul : matadorul deam senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
pentru textul : fericirea II dePărerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
pentru textul : Joc în aşteptare deÎn general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deApoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
thx, Sorin! imi place grozav de mult locul lasat spre zborul ala imaginar, oricare ar fi el! fiecare e liber sa aleaga directia de zbor! iaca si motivul pt care dintr-alea mari s-a transformat in din acelea mari:)
Raluca, multam pentru revenire si nesuparare dupa anti-ingerul cu pricina. absenta de care spui in comentariu imi e atat de importanta ca nu ma lasa inima sa umblu pe acolo. as schimba, dar nu gasesc ceva potrivit... mai caut. in ce priveste "pieptul" de acolo, cred ca e un punct care se descopera simplu diferenta feminin-masculin, chestiune de senzatie. sau poate nu o fi chiar atata profunzime in partea aia de text. multam inca o data.
Bunic A.A.A. vut dreptate... Ok, partea buna a poeziei ia-o ca pe un semn de recunoastere a gresitei perceptii pe care am avut-o cu privire la felul tau de a comenta ceea ce scriu eu:) referitor la cele comentate despre text: "mana dreapta" e o expresie des folosita in textul biblic si banuiesc ca de pe acolo mi se trage. cand ai vreme, in caz ca nu ai facut-o deja, da o "cautare" si vezi ce fain suna "mana dreapta" in diferitele contexte. "sectionand" - tehnic rau precum spui. am incercat sa il combin cu "ruginit", imperfect pentru actiunea cu pricina, ca sa iese imaginea "perfecta" a unei lamai taiate exact... asa e, trebuie finisata. in ce priveste finalurile, la fel ca in sah, sunt cam varza. de-asta prefer sa castig in jocul de mijloc. o sa revin asupra textului. multam de cele scrise!
pentru textul : bunica a avut dreptate deDa, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. devirgil, am schimbat, multam.
adriana, o sa aplic corecturile imediat ce ma trezesc mai bine si ma aduc la dispozitia de lucru. multumesc.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deE ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deUneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
Felicitari, Mariana!
pentru textul : Karumi deScrii haiku-uri frumoase si cred ca a iesit o carte frumoasa :)
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu deSincer, eu nu vad vreo deosebire între 'prima unitate' și restul poemului. Textul îmi apare închegat, unitar. Iar maniera 'școlărească' ar putea să-i fie reproșată pe tot parcursul lecturii.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deVăd aici mai degrabă un subiect abordat dintr-un unghi poetic ușor naiv, copilăresc însă plin de farmec și nicidecum de șantier, este însă doar părerea mea.
Margas
Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă defoarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
pentru textul : mă iartă, Doamne demultumesc pentru mesajul incurajator! nu e niciun bai sa primesc critici drept in fata. mai bine asa decat comm.-uri dulci de complezenta (asta ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu ma cred vreun poet veritabil); totusi, anumite incrancenari nu le voi intelege niciodata (am vazut pe-aici cateva dispute care depasesc cu mult limitele acceptabile ale unor polemici literare si voi incerca sa ma tin departe de asa ceva, mai bine tac si inghit... crestineste!)
pentru textul : poezia care nu se scrie singură demie, mi-a plăcut titlul. e deosebit. parcă te văd sub o autostradă... sau sub cerul liber...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer debună, Cristian!
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
altfel, mă bucur că ţi-am descoperit poeziile.
pentru textul : Decembrie deInteresant dar experimentul nu reuseste la capitolul condensare "ma enervez" - energic, apoi "adorm" - oniric, din nou "crizele de filozofie" - spasmodic. In final sintagma "vant hoinar" ar trebui evitata in contextul asternuturilor de mai sus, pentru ca sugereaza din pacate printre altele si ca vantul hoinar e unul dintre acelea care se trag noaptea pe sub patura iar asta poate transforma poemul intr-o gluma ieftina. Parerea mea, desigur. Andu
pentru textul : defectul simplu VII deideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
pentru textul : Diary of a dream dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity de"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
pentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?
pentru textul : Cum se naște o poezie dePagini