Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
Virgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
Cu drag, Mariana
Cred ca pentru a scrie o lamentatie despre tantari, vampiri si babute galagioase ne era de ajuns propria imaginatie si nu mai aveam nevoie de vreun text. Dar daca acestea sunt standardele tale in materie de comentarii... Cu prietenie, V.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
da, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
Virgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
că acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
remarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
Titlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
aplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
Alma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
chiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
imi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
Dau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem demi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă dee putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II deVirgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
pentru textul : Dor de irişi deCu drag, Mariana
Cred ca pentru a scrie o lamentatie despre tantari, vampiri si babute galagioase ne era de ajuns propria imaginatie si nu mai aveam nevoie de vreun text. Dar daca acestea sunt standardele tale in materie de comentarii... Cu prietenie, V.
pentru textul : spovedania venelor albastre defrumos poem, de la cap la coadă nici dacă m-aș chinui nu i-aș găsi o greșeală.
pentru textul : tablou cu cadă de baie deiote că virgil scrie oameni buni mai luați și voi câte un exemplu
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deda, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
pentru textul : Mut deVirgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist de... mda.
pentru textul : iluzia unei insule . decă acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
pentru textul : let's pretend nothing happened deremarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
pentru textul : panama city deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin deTitlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta delumea se schimbă singură. noi doar constatăm şi ne pufneste plînsul. ca la ştirile proş-ti-vi. demenţial de eco...să moară morcovii don' Gorun!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deMargas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.
D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.
Conflict încheiat!
pentru textul : go fishing deun poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră destrofa a treia mi se pare cea mai intrigantă.
pentru textul : Copacul (Psalm) demulțumesc
da, mulţumesc, nu ştiu de ce la mine nu mergea. Sincer îmi pare rău pentru deranj, poate nu se va mai întâmpla, la poezii ar fi mai rău.
pentru textul : Prezenţă de spirit deaplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
pentru textul : pogonici love story deonorat de atenția acordată, mulțu mesc
pentru textul : revelație pong-ping deDeci se poate. Un text frumos, nostalgic, plin de emoție și fără greșeli. Bun.
pentru textul : bicicleta deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă dePropunere:
"Şi suflete smerite i se închină" - "Şi suflete smerite i se-nchină - pentru metru, implicit, ritm.
Nedumerire:
"ce-neştire" - ?
pentru textul : Copacul (Psalm) deun text care m-a surprins. felicitari.
pentru textul : Arșiță deOana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deAlma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
pentru textul : Drumul mătăsii dechiar daca-i cad dintii pana la unul, grigore deseneaza porti pe cer si isi alege singur brazda sub care va sta...
pentru textul : despre grigore deimi place cum construiesti o lume uitata undeva intr-un colt al memoriei si cum aduni puzlele acestea sub copertile unui gand, ce probabil vine dinspre o fireasca dar tulburatoare realitate.
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
Dau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
pentru textul : tangent la soare dePagini