cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
Katya, cred ca imi va fi greu sa explic cum trebuie de ce mi-a placut atat de mult aceasta poezie. Dar am o usoara banuiala ca nu atat pentru legenda adusa aici, cat pentru ceea intr-adevar se simte foarte puternic in poezie: imaginea Muntelui Athos. Si atat de frumos, fara frustrare, ci cu mintea care a cunoscut coborarea in inima (rugaciunea inimii). Impresionant si curajos "insa ea nu observa asta / ci pur si simplu iese din mormant", fara pretentia de a oferi un raspuns la o problema teologica. Poate doar putin prea explicativ pe alocuri ("nicăieri nu se vorbește despre o egală atracție între penelopa și ulise"). Sper din toata inima ca vei tine cont de rugamintea mea...
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
Dan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
L-am scos eu din șantier. Sînt de acord cu Mariana cu privire la inițiale și la folosirea majusculelor. Știu că este laborios să modifici dar te rog să scoți majusculele folosite în întregimea cuvîntului(numelui). Sînt foarte deranjante.
În ce privește însă degajarea pe care ai făcut-o pe verticală am să o contrazic pe Mariana și am să spun că îmi place și este mai recomandabilă. Așa cum este textul acum cu rîndurile distanțate este mai ușor de citit ca scenariu.
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
Interesante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
nu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
e ca o rugăciune, cel puţin prima parte. Ultima subtitrare, scrisul minuscul, nu cred că e binevenită. Imaginile bune, textul pare puţin estompat. Atent la text, poţi găsi valoarea ascunsă.
ciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
nu-ti face probleme de "botez" - nici macar nu observasem, dar acum ca ai sesizat tu greseala poate ca nicolunga era mai potrivit (asta pt ca m-a amuzat si mi-am permis o gluma offtopic) o sa incadrez textul la poezie, chiar daca parca-l vad si ca pe un scenariu (ii lipsesc anumite elemente specifice artei dramatice, insa).
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
Silvia, dupa cum vezi nu prea mai stii unde dai si unde crapa, cel putin in spatiul virtual. Comentariul meu, ca mai toate celelalte, este scris intr-un registru ironico-frust, la fel ca si poezia mea, mai nou. Nu am nimic personal cu nimeni, doar poemul meu are.:)
Oricum, multumesc! Se pare ca factorul furiei ajuta stilului. Imi cer iertare pentru caracter, mi s-a spus ca este prea puternic si mai impunge.
regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
am şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
paul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
Text cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si aici: "Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen"? Noi suntem cu Dragobete :)).
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor decateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata de"vrea să-ți găsească un defect pe semne." va rog sa corectati adverbul acela.
pentru textul : Cum să-ți umpli o zi obișnuită deKatya, cred ca imi va fi greu sa explic cum trebuie de ce mi-a placut atat de mult aceasta poezie. Dar am o usoara banuiala ca nu atat pentru legenda adusa aici, cat pentru ceea intr-adevar se simte foarte puternic in poezie: imaginea Muntelui Athos. Si atat de frumos, fara frustrare, ci cu mintea care a cunoscut coborarea in inima (rugaciunea inimii). Impresionant si curajos "insa ea nu observa asta / ci pur si simplu iese din mormant", fara pretentia de a oferi un raspuns la o problema teologica. Poate doar putin prea explicativ pe alocuri ("nicăieri nu se vorbește despre o egală atracție între penelopa și ulise"). Sper din toata inima ca vei tine cont de rugamintea mea...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV decode red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
pentru textul : Forța majoră deDan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
pentru textul : Umbra deL-am scos eu din șantier. Sînt de acord cu Mariana cu privire la inițiale și la folosirea majusculelor. Știu că este laborios să modifici dar te rog să scoți majusculele folosite în întregimea cuvîntului(numelui). Sînt foarte deranjante.
pentru textul : Oameni moderni deÎn ce privește însă degajarea pe care ai făcut-o pe verticală am să o contrazic pe Mariana și am să spun că îmi place și este mai recomandabilă. Așa cum este textul acum cu rîndurile distanțate este mai ușor de citit ca scenariu.
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deInteresante imaginile si tehnica the realizare a poeziei, si acel vers final. Adevarat ca genitivele pot ingreuna, dar fara ele iar nu e bine. Greu de multumit toate gusturile. Mi-ar place sa stiu ce simbolistica te-a condus la "cățelul pământului/ uită labele în casa clopotarului"?
pentru textul : Redundanță deObserv că ai făcut niște modificări și asta e bine.
PS. În cazul în care dorești să fii activ și prin comentarii, propun spre informare linkurile:
pentru textul : Trecere imaginară dehttp://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo denu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
pentru textul : blue moon deun text interesant
o poezie ce răsună ca un "ecou".
Citit cu plăcere. Sărbători luminate!
pentru textul : ecou deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deşi mulţumesc pentru reconsiderarea refugiului sepiei mele,pântecul,care,în imaginaţia mea,devine un fel de acvariu fluorescent.
pentru textul : o inimă ca o sepie de...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
pentru textul : Dureri de ceară dee ca o rugăciune, cel puţin prima parte. Ultima subtitrare, scrisul minuscul, nu cred că e binevenită. Imaginile bune, textul pare puţin estompat. Atent la text, poţi găsi valoarea ascunsă.
pentru textul : Bilet să te găsească deciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
pentru textul : Se făcea că... denu-ti face probleme de "botez" - nici macar nu observasem, dar acum ca ai sesizat tu greseala poate ca nicolunga era mai potrivit (asta pt ca m-a amuzat si mi-am permis o gluma offtopic) o sa incadrez textul la poezie, chiar daca parca-l vad si ca pe un scenariu (ii lipsesc anumite elemente specifice artei dramatice, insa).
pentru textul : unghiuri deeste o încercare de tanka (la subtitlu am greşit eu) Este primul de acest gen şi nu ştiu dacă mi-a reuşit. Regulile le cunosc oarecum. Cezar
pentru textul : ascultând ploaia deBucuros, Silvia! Mulţumesc pentru atenţie!
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne deun text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
pentru textul : english laundry dela "când o prietenie se-nneacă"!
pentru textul : simulacre deSilvia, dupa cum vezi nu prea mai stii unde dai si unde crapa, cel putin in spatiul virtual. Comentariul meu, ca mai toate celelalte, este scris intr-un registru ironico-frust, la fel ca si poezia mea, mai nou. Nu am nimic personal cu nimeni, doar poemul meu are.:)
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deOricum, multumesc! Se pare ca factorul furiei ajuta stilului. Imi cer iertare pentru caracter, mi s-a spus ca este prea puternic si mai impunge.
Andule, frumoasa alegorie, dar stau si ma-ntreb ridicandu-mi mandibula din praf: de ce ai avut nevoie de ultima strofa?
pentru textul : 110 m garduri deregret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deam şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată depaul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
Text cu iz de melancolie, cred ca inteleg de ce. Imi plac foarte mult imaginile. Putin ironic pe alocuri. Incheierea mie personal mi-a intrat la inima:). Hmm...presimit ca o voi reciti peste vreo cateva luni ca sa-mi definesc anumite trairi:)).
pentru textul : i-am pus numele studenție dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze dePagini