emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
Cred ca un om se defineste si prin oniricul lui, asa ca imi place sa explorez aceasta latura. De asemenea cred ca ceea ce nu stim despre noi ne defineste mai bine decat ceea ce stim sau vrem sa credem ca stim despre noi.
Am vazut "Edmond" si mi-a placut intr-o anumita masura pentru ca personajul avea intrebari, avea ganduri pe care nici el nu le stia ca le are si pe care le-am descoperit impreuna.
Buna Cristina, iti respect optiunile! Eu mai scot o carte acum - "Hotel in Atlantida". Contine poeme care, cred, ti-ar placea - mai meditative. Scrie-mi la [email protected] si lasa-mi adresa ta sa-ti trimit ambele carti dupa lansare. Daca ai messenger, andrei_velea este id-ul meu.
Muțumesc, Alma. Inițial am ales un alb-perle. Însă am simțit că estetic și revelator este acest oranj complementar, să dea ceva solar imaginii. "Plutesc rotund" acum, de la un virtual la altul.
Stimate nicodem, Intai ca eu nu ti-am stricat nici numele si nici nick-ul, asa ca astept scuze in legatura cu acel "bobica". In capul matale patrat desigur daca esti capabil, nu aici ca nici nu mai deschid ce are legatura cu matale de acum incolo. Apoi eu pe text am comentat (oricum mersi de explicatii) chiar daca ironic (ce sa fac, daca nu mi-a placut, mai mult mi s-a parut pe alocuri chiar de ras) asa ca nu am unde sa ma intorc. Multumirile matale din final nu fac doua parale, eu am incercat sa-ti spun ceva... a doua oara nu mai fac. Matale dupa cum te vad ramai sanatos, ia vitamine si ingroasa obrazul, este o combinatie care te va trece de pragul celor o suta de ani, eventual sub cerul instelat al Georgiei din care matale vei pricepe numai ca trebuie sa te faci tot mai ingamfat ca un curcan bun de taiat. Ciao
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
apoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
aplauzelor...astea nu au cum sa imi fie de ajutor.
multumesc, Virgil. il las sa se aseze cateva zile si pe urma o sa vad ce schimbari ii aduc. daca merita.
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Oui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!
toate imaginile au o semnificație și o încărcătură ...hai să folosesc un cuvânt riscant și îndrăzneț : hermeneutică - în pofida aparenței surrealiste de pe alocuri. ( mă așteptam chiar să mi se reproșeze asta, cu obișnuită formulă: "clișeu !" ) însă aș face praf tot textul dacă aș recurge, eu, la o traducere a lor. așa că îmi asum riscul de a fi mai puțin înțeles. mulțumesc, și mă bucur că ai găsit, totuși, ceva bun în el.
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
Bun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
Surprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
asa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu pot schimba nimic. E perfect. Sunt trăirile tale la care eu sunt neputincios. Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul dealt subiect, adica despre ce subiect am scris aici? "subiect" in poezie, domnule virgil titarenco, ma faceti sa rad....
pentru textul : Imperfect deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
părul proaspăt vopsit
pentru textul : mi-e părul alb desă îți miroasă a sânge
un timp să îmi explici
alt timp să mă convingi
si... sa fim seriosi, nu ai ai nici o tangenta cu poezia !!!!!!!!!!!
pentru textul : povestea soldatului de fier dedin suflet mulțam, Cris!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deCred ca un om se defineste si prin oniricul lui, asa ca imi place sa explorez aceasta latura. De asemenea cred ca ceea ce nu stim despre noi ne defineste mai bine decat ceea ce stim sau vrem sa credem ca stim despre noi.
Am vazut "Edmond" si mi-a placut intr-o anumita masura pentru ca personajul avea intrebari, avea ganduri pe care nici el nu le stia ca le are si pe care le-am descoperit impreuna.
Multumesc pentru recomandarea filmului.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deBuna Cristina, iti respect optiunile! Eu mai scot o carte acum - "Hotel in Atlantida". Contine poeme care, cred, ti-ar placea - mai meditative. Scrie-mi la [email protected] si lasa-mi adresa ta sa-ti trimit ambele carti dupa lansare. Daca ai messenger, andrei_velea este id-ul meu.
pentru textul : poemele mele de;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
multumesc frumos. da, ai dreptate, parca suna mai bine fara versurile mentionate de tine. cu respect, adelina
pentru textul : confesión deMuțumesc, Alma. Inițial am ales un alb-perle. Însă am simțit că estetic și revelator este acest oranj complementar, să dea ceva solar imaginii. "Plutesc rotund" acum, de la un virtual la altul.
pentru textul : cântecul meduzei deStimate nicodem, Intai ca eu nu ti-am stricat nici numele si nici nick-ul, asa ca astept scuze in legatura cu acel "bobica". In capul matale patrat desigur daca esti capabil, nu aici ca nici nu mai deschid ce are legatura cu matale de acum incolo. Apoi eu pe text am comentat (oricum mersi de explicatii) chiar daca ironic (ce sa fac, daca nu mi-a placut, mai mult mi s-a parut pe alocuri chiar de ras) asa ca nu am unde sa ma intorc. Multumirile matale din final nu fac doua parale, eu am incercat sa-ti spun ceva... a doua oara nu mai fac. Matale dupa cum te vad ramai sanatos, ia vitamine si ingroasa obrazul, este o combinatie care te va trece de pragul celor o suta de ani, eventual sub cerul instelat al Georgiei din care matale vei pricepe numai ca trebuie sa te faci tot mai ingamfat ca un curcan bun de taiat. Ciao
pentru textul : Scriptorium desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină deapoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
pentru textul : pictograme (1) deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea dezic că aș fi folosit "te invitasem" în primul vers. devii minimalist, Virgil? :)
pentru textul : astăzi deaplauzelor...astea nu au cum sa imi fie de ajutor.
pentru textul : Oala cu lapte demultumesc, Virgil. il las sa se aseze cateva zile si pe urma o sa vad ce schimbari ii aduc. daca merita.
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
...viciile ca pietre ce se vor ( sau nu ) dezlegate din zale...
pentru textul : Stăviliri desabaticul...
imi pare rau ca provoc dezmagiri :)
"noi vrem mai mult!"...ei, partea asta imperativa chiar m-a facut sa rad.
multulesc de popas
pentru textul : dragoste deLa mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită deok Eugen, când voi reveni pe text părerea ta va fi tot aici:)
pentru textul : covrigi calzi demulțam de lectură!
Oui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!
pentru textul : Val de timp /Vague de temps detoate imaginile au o semnificație și o încărcătură ...hai să folosesc un cuvânt riscant și îndrăzneț : hermeneutică - în pofida aparenței surrealiste de pe alocuri. ( mă așteptam chiar să mi se reproșeze asta, cu obișnuită formulă: "clișeu !" ) însă aș face praf tot textul dacă aș recurge, eu, la o traducere a lor. așa că îmi asum riscul de a fi mai puțin înțeles. mulțumesc, și mă bucur că ai găsit, totuși, ceva bun în el.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă de...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
pentru textul : Cândva deBun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
pentru textul : orhan deStefan, iti multumesc de trecere si pentru semn.
pentru textul : Decojirea deSurprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
pentru textul : Laura deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani deasa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural dePagini