multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
probabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
am citit poezia aceasta cu bucurie. De ce? Fiindcă este suavă şi aspră în acelaşi timp, dar emoţia delicată şi luminoasă e mai puternică. Cred că am spus şi altădată că îmi place registrul estetic în care te încadrezi. Simplitate şi armonie suavă. În general aduci în prim plan poveşti şi zâne care au farmecul lor. Nu ştiu dacă un poet e şaman sau vraci, eu cred că nu este nici măcar pentru sine, e greu pentru poet să răspundă imperativului cura te ipsum. Mai adesea poetul se descompune pe sine, se hrăneşte cu sine. Ceea ce apare evident dacă nu mă înşel în ultima strofă în această poezie.
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
bine, mai, las sa fiu eu jalnica si tu sa ai dreptate. dar iaca n-ai. indiferent ce ar fi facut Laurentiu, tu, ca un bun manager, aveai obligatia [chiar] sa ii asiguri tot confortul pe site-ul tau. norocul tau e ca el e prea pasnic, altfel, zau, ai fi ramas pe aici tu cu tine insuti sa va comentati reciproc :)).
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
Snowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
merci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
ah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
pentru textul : da probabil deîmi plac "pilulele"...
pentru textul : drum cât se poate de colorat deîţi mulţumesc pentru felul în care ai citit şi pentru apropierea de text.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deprobabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori
pentru textul : Ochiul închis deam citit poezia aceasta cu bucurie. De ce? Fiindcă este suavă şi aspră în acelaşi timp, dar emoţia delicată şi luminoasă e mai puternică. Cred că am spus şi altădată că îmi place registrul estetic în care te încadrezi. Simplitate şi armonie suavă. În general aduci în prim plan poveşti şi zâne care au farmecul lor. Nu ştiu dacă un poet e şaman sau vraci, eu cred că nu este nici măcar pentru sine, e greu pentru poet să răspundă imperativului cura te ipsum. Mai adesea poetul se descompune pe sine, se hrăneşte cu sine. Ceea ce apare evident dacă nu mă înşel în ultima strofă în această poezie.
pentru textul : poetul deIalin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn desuperb. nici nu as lasa-o la note. e mai degraba un poem cu surprinzatoare textualitate. pacat ca se scrie atit de putin asa.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
calin
Nu, nu eram eu. am fost cu numele meu sau cu tuxedo peste tot. Cine ti-a sters textele si de ce? oricum frumoasa poezia ta, inca o data.
pentru textul : Cântecul ei trist deMulțumesc, Thais, aceasta și este. O ciclitate, o spiralare a trăirilor pe mai multe registre existențiale.
pentru textul : expression debine, mai, las sa fiu eu jalnica si tu sa ai dreptate. dar iaca n-ai. indiferent ce ar fi facut Laurentiu, tu, ca un bun manager, aveai obligatia [chiar] sa ii asiguri tot confortul pe site-ul tau. norocul tau e ca el e prea pasnic, altfel, zau, ai fi ramas pe aici tu cu tine insuti sa va comentati reciproc :)).
pentru textul : Viraj mult prea strâns deEi, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță deWell, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deDjamal,
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român detext reusit. este interesant cum dimensiunea rationalista il conditioneaza pe autor chiar atunci cind scrie poezie.
pentru textul : Pe muchie de cuţit de...se perpetuează greşelile, prin preluarea ca atare a unor informaţii din diferite surse şi neverificarea lor. Cică în jurnalistică ai nevoie de trei surse pentru validarea unei ştiri. Se pare că totuşi în cercetare, monografii et Co. nu e valabil :).
Off-topic: ce-aveţi, fraţilor (şi surorilor) cu Caracalul? :D Pe de altă parte, aparent, e normal. Am avut o amică, pe vremuri, născută în Caracal, care obişnuia să spună că acolo doar s-a răsturnat carul. "Aceia" au pornit mai departe pe jos şi s-au răspândit te miri pe unde :).
pentru textul : Marioara Sachelarie din Găeşti şi literatura americană modernă deSnowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul de:)
Omul e melodia ţărînei. La ea cântă migălos, răbdător Dumnezeu. Aşa îl văd eu.
Te citesc.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film demerci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
pentru textul : tăcerea nu e de aur deDa, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul deExcelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România deNu înțeleg unde vezi tu ironia! Te-am întrebat politicos întrucât eu nu știu limba arabă. În plus am căutat pe internet și nu am înțeles ce este.
pentru textul : valsând cu fiara dedragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
pentru textul : ghemuire III deAndu in ipostaza melancolina. Nu-i asa ca, uneori, lucrurile simple, spuse din suflet, sunt mai aproape de ceea ce intelegem prin poezie?
pentru textul : unele lucruri deerata: sa-mi tai capul. *
pentru textul : primăvară sub clopot deah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
pentru textul : Gând de vecernie depaul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
pentru textul : recreația mare dePagini