consideraţie!

un poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
poemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului

"numeri privirile care nu le-am întors" - numeri privirile pe care nu le-am întors

cataclizmul - o fi exista cuvântul şi cu "z", dar eu aş scrie "cataclismul".

Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.

Sincere felicitări, Paul!
Sincere felicitări,Raluca!

Într-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
Nu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas

daca aceasta este singura nedumerire, nu pot sa va ajut!

Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.

Pot să dau o peniță pentru comentariul Arancăi? Felicitări Marina Nicolaev. Acesta e rolul criticii: după ce o citești să-nceapă să-ți placă poezia care la început nu ți-a plăcut.

Acest poem chemare e deosebit, parca se aude cum răsună peste Venetia, noaptea. Foarte frumos!

a gu gu gu tare drăgălașă poezioara, elio

Domnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!

Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.

am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.