Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
Imi place enorm respiratia literelor ca si cum ar fiecare ar crea o senzatie, o imagine, o reflectie in om. Michel, creatorul de frumos, se sprijina pe semne. Sufletul tau le ghiceste altfel, intorcandu-le rosturile spre neinteles. Asa e cu spiritele aparte, ele incearca simtirea mereu din alt unghi. Aud orga, Ela..
Raluca, titlul (care, spui tu, ţi-a plăcut foarte mult) nu are absolut nicio noimă fără, exact!, unitatea doi (care, citez, strică tot textul). Nu militez pro untiatea doi - se poate să fie slabă -, mă refer la ultimul sens al textului. Ori motorul său. Fără finalul ăla, textul ar fi doar un manierism descriptiv, iar titlul un truism alegoric exploatat, un truism creionat în imagini. Repet, ca să nu se înţeleagă aiurea - unitatea doi poate fi slabă, dar, în acelaşi timp, este esenţială. Mulţumesc de trecere!
"cat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta" - nu, mă refer la vocativ.
Probabil faceţi apel la faptul că propoziţia incidentă este răspunzătaore şi cu precizarea autorului, a unui personaj, a unei persoane etc. În cazul acesta, o propoziţie incidentă ar fi aceasta:
sau poate dumnealui, domnul Agheorghesei, şi-a format - unde se precizează o persoană.
În cazul dumneavaostră, adică aici:
sau poate dumneata domnule Agheorghesei, avem de-a face cu o abordare, adresare directă prin folosirea apelativului, aşadar, cu vocativul prin definiţie.
Cred că e o atitudine utilă - aceasta de-a nu vă demonstra cunoştinţele gramaticale...
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
P.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
Pardon,
Margas
Un text inspirat, în opinia mea, unde sunt bine dozate expresiile lirice și simplitatea discursului. Imaginea de la final totuși, parcă s-ar cere exprimată altfel, mai puțin complicat. Adică există acolo o aglomerare de verbe,simțuri(auz,văz) și lucruri(claviculă, bisturiu) prea mare pe cm pătrat de hârtie pixelată - bineînțeles raportat la restul poemului. O părere, Eugen.
Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
Mulțumesc, alma, pentru părtășia cu mine la trecut și toate celelalte. am înlocuit coliziunea cu ciocnire, nu sînt multe posibilități aici în afară de ciocnire și întâlnire. ar trebui să refrazez întreg paragraful, probabil, dar nu am îndemn. dacă aș renunța la ceea ce-mi sugerezi, aș tăia legatura între cele trei părți ale textului, lăsând ultima parte undeva suspendată. prefer să mă mai gândesc.
Daniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
Acum dupa o zi incarcata am avut si eu timp sa citesc in tihna totul. Si ma tot gindesc daca as mai avea ceva de adaugat. Am o oroare teribila de am mai scrie ceva ce ar incuraja oameni care nu au decit o placere incalificabila de a se certa. De fapt cind vorbeam despre balcanism la asta ma refeream. Nu cred ca cineva care nu este de aceeasi parere cu mine este "balcanic", Cine a inteles asa fie nu vrea, fie nu poate intelege mai mult. Cautarea asta sordida dupa prilej de harță este ceea ce eu consider o trasatura balcanica. Teribil de paguboasa. Mi-aduc aminte cu ani in urma lucram la o companie in Atlanta si in timp am ajutat multi romani sa se angajeze acolo. Si la un moment dat am intrebat pe un coleg american cu care eram bun prieten, cam ce parere are despre romani. Mi-a spus cu sinceritatea aceea tipic americana, putin naiva, a copilului care vede ca regele e gol: Romanii? Oameni foarte harnici, muncesc mult si sint priceputi dar sa te fereasca Dumnezeu sa ii pui doi in aceeasi echipa ca te-ai fript. Nu au conceptul muncii in echipa. Ce as mai avea de adaugat? Doar ca imi cer scuze de la ceilalti membrii Hermeneia pentru acest spectacol jalnic in care s-au implicat si doi din editorii de pe Hermeneia si vreau sa va asigur ca voi depune un efort sporit si inteligent ca asa ceva sa nu se repete. Nu ca nu mi-as dori dezbateri dar nu astfel de alunecari primitive. Imi doresc foarte mult sa am editori pe Hermeneia, oameni inteligenti, harnci, cu personalitate si onesti si voi continua sa ii caut. Nu am nici o prejudecata fata de nimeni. Inca o data imi cer scuze in numele celor care sint convins ca nu o vor face si vreau sa precizez ca nu am facut niciodata parte din contul Aranca, asa cum rautacios s-au grabit sa aluzioneze unii. Si sa precizez ca deschiderea contului s-a facut in total acord cu mine, inainte ca regulamentul sa precizeze ceva despre clone (spun asta desi sint ferm convins ca aici nu a fost niciodata vorba de o clona), iar deschiderea acestui cont s-a facut asa pentru ca la data respectiva nu era si nici acum de fapt nu exista posibilitatea unui cont comun. Stiu ca ultima parte a punctului 7.1 din regulament vorbeste despre ceva de genul acesta dar din cite imi aduc eu aminte la data amendarii regulamentului contul Aranca incetase sa mai fie un cont comun. Continui sa fiu insa precaut fata de acest aspect pentru ca sint adeptul principiului ca legea este facuta pentru om si nu omul pentru lege, iar in aceasta privinta exista posibilitatea unor exceptii majore legate de conturile comune. In esenta precizarea de la sfirsitul punctului 7.1 (ca de altfel tot punctul 7.1) a fost si este menita sa impiedice frauda, furtul de identitate si mundana batjocura pe site. In acelasi timp nu este exclus ca unii oameni sa vrea sa scrie in comun sau sa vrea sa realizeze colaje. Unele din aceste demersuri se vor uneori doar pe o anumita perioada a evolutiei lor literare. Mi s-ar parea o prostie, ca si proprietar si director al acestui site sa stavilesc orice initiativa, oricit de exotica, dar facuta cu buna credinta. Tocmai de aceea adresa mea de email a fost deschisa oricui a avut o doleanta si nu cred ca nu am raspuns cu amabilitate oricaror dorinte sau cereri. Poate unele nu au fost realizabile dar in general am vrut ca sa ofer fiecaruia oricit de mult ca sa poata sa scrie si sa se simta respectat si incurajat. In felul acesta am tratat si contul Aranca, care mie mi s-a parut ceva interesant la vremea lui si prin care nimeni nu a vrut sa insele pe nimeni si toti (cel putin din cite am vazut eu) nu au vrut decit sa scrie citeva texte literare. Daca aceste bune si decente intentii au deranjat pe unii, sint convins, si s-a vazut si din reactii ca problema este la domniile lor. Imi doresc ca toti membrii Hermeneia sa scrie cit mai bine, mai interesant si mai divers cu putinta.
Da, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
Precizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
de multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
multumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
E foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie deavand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
Pentru că nu aveţi cont pe facebook, twitter şi nici pe google+ .
pentru textul : rețeaua de inutil deCostel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : A second life detest
pentru textul : test interviu deImi place enorm respiratia literelor ca si cum ar fiecare ar crea o senzatie, o imagine, o reflectie in om. Michel, creatorul de frumos, se sprijina pe semne. Sufletul tau le ghiceste altfel, intorcandu-le rosturile spre neinteles. Asa e cu spiritele aparte, ele incearca simtirea mereu din alt unghi. Aud orga, Ela..
pentru textul : Michel deRaluca, titlul (care, spui tu, ţi-a plăcut foarte mult) nu are absolut nicio noimă fără, exact!, unitatea doi (care, citez, strică tot textul). Nu militez pro untiatea doi - se poate să fie slabă -, mă refer la ultimul sens al textului. Ori motorul său. Fără finalul ăla, textul ar fi doar un manierism descriptiv, iar titlul un truism alegoric exploatat, un truism creionat în imagini. Repet, ca să nu se înţeleagă aiurea - unitatea doi poate fi slabă, dar, în acelaşi timp, este esenţială. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Cub rubick de"cat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta" - nu, mă refer la vocativ.
Probabil faceţi apel la faptul că propoziţia incidentă este răspunzătaore şi cu precizarea autorului, a unui personaj, a unei persoane etc. În cazul acesta, o propoziţie incidentă ar fi aceasta:
sau poate dumnealui, domnul Agheorghesei, şi-a format - unde se precizează o persoană.
În cazul dumneavaostră, adică aici:
sau poate dumneata domnule Agheorghesei, avem de-a face cu o abordare, adresare directă prin folosirea apelativului, aşadar, cu vocativul prin definiţie.
Cred că e o atitudine utilă - aceasta de-a nu vă demonstra cunoştinţele gramaticale...
pentru textul : mistică deȘi cum ai omis "portret în bustrofedon"(http://www.hermeneia.com/poezie/907/)?
pentru textul : toamna fără de îngeri devoi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deda, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
"Prin ochiul atelierului, în ceață." - in versul asta nu e o abatere de la prozodie, Cristi? a-te-li-er... sau ma insel?
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare deP.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
pentru textul : go fishing dePardon,
Margas
Un text inspirat, în opinia mea, unde sunt bine dozate expresiile lirice și simplitatea discursului. Imaginea de la final totuși, parcă s-ar cere exprimată altfel, mai puțin complicat. Adică există acolo o aglomerare de verbe,simțuri(auz,văz) și lucruri(claviculă, bisturiu) prea mare pe cm pătrat de hârtie pixelată - bineînțeles raportat la restul poemului. O părere, Eugen.
pentru textul : amintire din iulie deDa, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deMulțumesc, alma, pentru părtășia cu mine la trecut și toate celelalte. am înlocuit coliziunea cu ciocnire, nu sînt multe posibilități aici în afară de ciocnire și întâlnire. ar trebui să refrazez întreg paragraful, probabil, dar nu am îndemn. dacă aș renunța la ceea ce-mi sugerezi, aș tăia legatura între cele trei părți ale textului, lăsând ultima parte undeva suspendată. prefer să mă mai gândesc.
pentru textul : poem cu părinți deda, să sperăm că revine
pentru textul : duşmanii deerata: texte excelente
pentru textul : don petrică deDaniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
pentru textul : Fabrica de îngeri deAcum dupa o zi incarcata am avut si eu timp sa citesc in tihna totul. Si ma tot gindesc daca as mai avea ceva de adaugat. Am o oroare teribila de am mai scrie ceva ce ar incuraja oameni care nu au decit o placere incalificabila de a se certa. De fapt cind vorbeam despre balcanism la asta ma refeream. Nu cred ca cineva care nu este de aceeasi parere cu mine este "balcanic", Cine a inteles asa fie nu vrea, fie nu poate intelege mai mult. Cautarea asta sordida dupa prilej de harță este ceea ce eu consider o trasatura balcanica. Teribil de paguboasa. Mi-aduc aminte cu ani in urma lucram la o companie in Atlanta si in timp am ajutat multi romani sa se angajeze acolo. Si la un moment dat am intrebat pe un coleg american cu care eram bun prieten, cam ce parere are despre romani. Mi-a spus cu sinceritatea aceea tipic americana, putin naiva, a copilului care vede ca regele e gol: Romanii? Oameni foarte harnici, muncesc mult si sint priceputi dar sa te fereasca Dumnezeu sa ii pui doi in aceeasi echipa ca te-ai fript. Nu au conceptul muncii in echipa. Ce as mai avea de adaugat? Doar ca imi cer scuze de la ceilalti membrii Hermeneia pentru acest spectacol jalnic in care s-au implicat si doi din editorii de pe Hermeneia si vreau sa va asigur ca voi depune un efort sporit si inteligent ca asa ceva sa nu se repete. Nu ca nu mi-as dori dezbateri dar nu astfel de alunecari primitive. Imi doresc foarte mult sa am editori pe Hermeneia, oameni inteligenti, harnci, cu personalitate si onesti si voi continua sa ii caut. Nu am nici o prejudecata fata de nimeni. Inca o data imi cer scuze in numele celor care sint convins ca nu o vor face si vreau sa precizez ca nu am facut niciodata parte din contul Aranca, asa cum rautacios s-au grabit sa aluzioneze unii. Si sa precizez ca deschiderea contului s-a facut in total acord cu mine, inainte ca regulamentul sa precizeze ceva despre clone (spun asta desi sint ferm convins ca aici nu a fost niciodata vorba de o clona), iar deschiderea acestui cont s-a facut asa pentru ca la data respectiva nu era si nici acum de fapt nu exista posibilitatea unui cont comun. Stiu ca ultima parte a punctului 7.1 din regulament vorbeste despre ceva de genul acesta dar din cite imi aduc eu aminte la data amendarii regulamentului contul Aranca incetase sa mai fie un cont comun. Continui sa fiu insa precaut fata de acest aspect pentru ca sint adeptul principiului ca legea este facuta pentru om si nu omul pentru lege, iar in aceasta privinta exista posibilitatea unor exceptii majore legate de conturile comune. In esenta precizarea de la sfirsitul punctului 7.1 (ca de altfel tot punctul 7.1) a fost si este menita sa impiedice frauda, furtul de identitate si mundana batjocura pe site. In acelasi timp nu este exclus ca unii oameni sa vrea sa scrie in comun sau sa vrea sa realizeze colaje. Unele din aceste demersuri se vor uneori doar pe o anumita perioada a evolutiei lor literare. Mi s-ar parea o prostie, ca si proprietar si director al acestui site sa stavilesc orice initiativa, oricit de exotica, dar facuta cu buna credinta. Tocmai de aceea adresa mea de email a fost deschisa oricui a avut o doleanta si nu cred ca nu am raspuns cu amabilitate oricaror dorinte sau cereri. Poate unele nu au fost realizabile dar in general am vrut ca sa ofer fiecaruia oricit de mult ca sa poata sa scrie si sa se simta respectat si incurajat. In felul acesta am tratat si contul Aranca, care mie mi s-a parut ceva interesant la vremea lui si prin care nimeni nu a vrut sa insele pe nimeni si toti (cel putin din cite am vazut eu) nu au vrut decit sa scrie citeva texte literare. Daca aceste bune si decente intentii au deranjat pe unii, sint convins, si s-a vazut si din reactii ca problema este la domniile lor. Imi doresc ca toti membrii Hermeneia sa scrie cit mai bine, mai interesant si mai divers cu putinta.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDa, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAm întâlnit aici serenitate și frumusețe. Un poem ca o răsuflare de căprioară.
pentru textul : grîu și maci dePrecizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
pentru textul : a murit steve jobs deFinalul cam patetic și previzibil. Pare un text abia început. Ce urmează, poate ne spui printr-o continuare: d&g 2.
pentru textul : d&g dede multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului demultumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
pentru textul : În aceeași supă demultumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
pentru textul : semne deE foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă dePagini