În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
sunt un bun crestin, ovYus, dovada ca intampin suspinele cu flori si cintari. nu vreau sa scormonesc prea mult prin ce te supara, de aceea ma retrag. te cam supara clasicul, vad!
Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
am ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
am subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
Poate că aveţi dreptate, dar vedeţi Dv., chestea aia cu "zeiţo", "iubito", ş.a.m.d. au cam ieşit din uz. Sunt prea des folosite în poezia clasică. Eu încerc să caut ceva nou. Unora le place aşa, altora nu. Mă refer ca cititor. Ca editor trebuie să se analizeze după anumite şabloane şi nu după gusturi. Tocmai asta e problema pe toate site-urile. Pe unele sunt acceptate, punctate, recomandate, pe altele sunt privite ironic, iar pe altele sunt puse la ateliere, şantiere etc.
Eu unul nu mai ştiu ce să înţeleg, de aceea mă rezum doar la accepta fiecare părere şi a o folosi pe cea care voi crede că este mai bună.
Vă mulţumesc pentru sugestii şi sinceritate.
Cezar
:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
mulțumesc
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
din pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
La prima citire, a fost parerea mea. La a doua citire e valabila alegerea ta. Uf, barbatii!! Steinbeck le-a dat un bobarnac si au cazut de pe raft, ele cele doua carti, tocmai ele. Multumesc, ca ne scrii! o cititoare oarecare, Vio
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
Camelia, te sfătuiesc să citești punctele 23.1 si 23.4 din regulament cu precădere. De altfel, se presupune că citim cu toții regulamentul atunci când devenim membri. Ai fost avertizată deja de două ori să nu mai repeți comentariile off-topic. Am mai evidențiat o problemă în trecut: editorii au un consiliu în care sunt discutate abaterile noastre. De aceea nu ai să vezi decât în situații excepționale că se atrage atenția unui editor pe site. Aceasta nu înseamnă că abaterile editorilor sunt trecute cu vederea, dimpotrivă, poți fi sigură că sunt privite cu mai puțină înțelegere. Munca de moderator presupune acest aspect mai puțin plăcut: intervenția fără legătură cu textul. Pentru mine aceasta va fi ultima intervenție aici, și sper că și pentru tine, atâta vreme cât nu vei avea ceva de comunicat în legătură cu textul.
poemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
Aranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
da, forța gravitațională:) Mulțumesc de urări Viorel! Un an mai frumos prin cele și cei ce te înconjoară, mai bun prin ce dorești și ce speri, mai binecuvântat prin ce faci! cu drag,
paul
superb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
primele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
Cezar,
întîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină desunt un bun crestin, ovYus, dovada ca intampin suspinele cu flori si cintari. nu vreau sa scormonesc prea mult prin ce te supara, de aceea ma retrag. te cam supara clasicul, vad!
pentru textul : uneori mă doare... deIalin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deam ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
pentru textul : high definition deam subliniat versurile: "sau că, dacă te-ai îmbogățit cu o sută de cuvinte, te transformi în cocoș sau poet" îmi plac nuanțele pe care le dai poeziei pentru copii (mari și mici).
pentru textul : Mărgica deumlate, existâd, degradăii, reâncredinţarea...
pentru textul : luminile s-au stins deAșa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
Poate că aveţi dreptate, dar vedeţi Dv., chestea aia cu "zeiţo", "iubito", ş.a.m.d. au cam ieşit din uz. Sunt prea des folosite în poezia clasică. Eu încerc să caut ceva nou. Unora le place aşa, altora nu. Mă refer ca cititor. Ca editor trebuie să se analizeze după anumite şabloane şi nu după gusturi. Tocmai asta e problema pe toate site-urile. Pe unele sunt acceptate, punctate, recomandate, pe altele sunt privite ironic, iar pe altele sunt puse la ateliere, şantiere etc.
pentru textul : în zori deEu unul nu mai ştiu ce să înţeleg, de aceea mă rezum doar la accepta fiecare părere şi a o folosi pe cea care voi crede că este mai bună.
Vă mulţumesc pentru sugestii şi sinceritate.
Cezar
:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul demulțumesc
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deare atmosferă textul ~ și probabil că unul din meritele lui este că transmite mult mai mult prin ceea ce nu spune.
pentru textul : Conjunctiv deam tinut cont de sfat si am scuturat putin textul. sper ca e mai bine acum.:)
pentru textul : pasodoble dedin pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
pentru textul : roca din care mă nasc deLa prima citire, a fost parerea mea. La a doua citire e valabila alegerea ta. Uf, barbatii!! Steinbeck le-a dat un bobarnac si au cazut de pe raft, ele cele doua carti, tocmai ele. Multumesc, ca ne scrii! o cititoare oarecare, Vio
pentru textul : scrisoare despre mâine depoemul se vrea a fi dintr-o fulgurantă privire peste peretele pictat al unei biserici. frumos gand!
pentru textul : Fugară de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deCamelia, te sfătuiesc să citești punctele 23.1 si 23.4 din regulament cu precădere. De altfel, se presupune că citim cu toții regulamentul atunci când devenim membri. Ai fost avertizată deja de două ori să nu mai repeți comentariile off-topic. Am mai evidențiat o problemă în trecut: editorii au un consiliu în care sunt discutate abaterile noastre. De aceea nu ai să vezi decât în situații excepționale că se atrage atenția unui editor pe site. Aceasta nu înseamnă că abaterile editorilor sunt trecute cu vederea, dimpotrivă, poți fi sigură că sunt privite cu mai puțină înțelegere. Munca de moderator presupune acest aspect mai puțin plăcut: intervenția fără legătură cu textul. Pentru mine aceasta va fi ultima intervenție aici, și sper că și pentru tine, atâta vreme cât nu vei avea ceva de comunicat în legătură cu textul.
pentru textul : se-ntâmplă uneori depoemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
pentru textul : dacă aș fi perdea deŞtiu că textele mai lungi/lunguţe se citesc mai greu în virtual. Cu atât mai mult, mulţumesc de lectură, Sorin!
pentru textul : Cartea cu imagini demerçi beaucoup yester!
pentru textul : la septicémie de la mémoire deAranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
pentru textul : și zeii plîng deda, forța gravitațională:) Mulțumesc de urări Viorel! Un an mai frumos prin cele și cei ce te înconjoară, mai bun prin ce dorești și ce speri, mai binecuvântat prin ce faci! cu drag,
pentru textul : al treilea război personal depaul
inca un poem puternic si plin de patos. o rugaciune frumoasa, dar si educativa.
pentru textul : Scrum (XIII) deOana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală desuperb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
pentru textul : despre ea, niciodată deprimele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
pentru textul : Săptămâna Creației deIoana, pentru mine, rea;itatea e un fel de delir, in care imagini concrete, filtrate prin perceptiile mele devin halucinatii. Multumesc de apreciere.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) dela inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile deCezar,
pentru textul : în zori deîntîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Pagini