şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
noi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
un text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
Până la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
Se pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
nici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
sper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
multumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
singura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
Anna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
pentru textul : Curtea miracolelor denoi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
un text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
pentru textul : En passant dePână la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
pentru textul : Pământ de...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
pentru textul : luni... e o profesie deam modificat... multam!
pentru textul : Clopotarul deSe pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
pentru textul : adieu deEste prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră depoemul se vrea a fi dintr-o fulgurantă privire peste peretele pictat al unei biserici. frumos gand!
pentru textul : Fugară deSapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu denici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
pentru textul : tunelul desper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
Ma bucur ca va placut. Da, poate voi posta si texte mai lungi.
pentru textul : Unchiul Fedea (6) deva multumesc!
Se prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deMulţumesc cu întârziere pentru citire şi comentariu.
pentru textul : legământul cel nou dear fi fost dragut si un "pariu" de genul: poezia x apartine autorului cutare.
felicitari, Matei!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deI love the title
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc ion pascal vlad pentru comentariu, aplecarea peste text si efortul rescrierii. chiar le-am citit pe amindoua una dupa alta ca sa simt. diferenta. sau diferentele. recunosc ca exista lucruri in textul meu care trebuiesc cizelate. de acord si cu acel vers pe care il voi taia. e fascinant sa vezi "cum" (in intelesul functional si nu in intelesul de "că") citesc altii.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deamanunte. amanunte ce surprind ceva din farmecul amanuntelor cotidiene.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deinteresant, chiar daca predictie e ok, exista si functioneaza, predicteaze e prezice. of, dulcele grai...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul derevin cu penița, acum că a făcut ochișori prepoziția. Noapte bună...
pentru textul : blue moon depentru oprire şi apreciere :)
pentru textul : cu ferestrele închise deam băgat textul meu prostesc înainte de a-l citi pe al tău cu.... Lasă! Altădată
pentru textul : nerușinare desingura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
pentru textul : come as you are de...dacă aș fi Atlas m-aș supăra, Nuța:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : mai departe decât tristețea dealma, deocamdata aici e o repetitie. vor urma altele, sper. Concertul merita, am incredere. multumesc din nou.
pentru textul : Concert de muzică de Paște defi*, chiar
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? desapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
pentru textul : a căzut o stea deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deAnna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : despre poem dePagini