Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
Concursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
atât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
Dar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
Dragii mei frati intru poezie. Cu smerenia cuvenita si cu duhul poeziei aici de fata, indraznesc sa apar in fata dvoastra, nu pentru a ma disculpa, caci numai unul de domnul cuvintelor si el pe toate le vede pe toate le stie, ci pentru a grai cu vorba si a asculta cu inima. Si-n inima mea, cand venii prima oara aici, la masa ac poem, am stiut ca nu fac bine, dar gura mea a vorbit fara mine. Tot timpul ma pizmuiesc si ma blagoslovesc: dorine dorine, ce limba ascutita ai! o sa sara pe tine dinozaurii si o sa ti pape urechiusele fermecatoare.... Asa, sa nu ma abat...gura mea incerca sa spuna ca inima a priceput, dar nu a vrut sa inteleaga. Domnia sa, C, este mai mare ca mine si mintea sa cu mai multa intelegere. Daca n a vazut inima lui, vina este a gurii mele, si voi face sa taca in veci. Domnia ta, B, sufletul meu spune ca ai un suflet bun de bebe si citesti toate viziunile, si pre toate imagisticile. Se bucura inima mea in adancul ei, cand vede grija si tandretea cu care ma inconjori, atentia pe care inima ta o acordeaza la a mea. Ce semn mai mare poate fi ca ma iubesti si ca ramai fara aer cand ma vezi? Stiu ce mare e dragostea, ea ne tine fata in fata si ne da palme cu voia dvoastra, umilul vostru, D
Adrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
nu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
Exceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
Cred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
ioan albu si Snowdon King, va rog sa considerati acest avertisment ca fiind cel de dinaintea suspendarii conturilor voastre pentru o luna pe Hermeneia. nu ma deranjeaza polemica si argumentele legate de text si de literatura dar cind nu va puteti controla, in prea cunoscuta traditie mioritica, si folositi spatiul acesta pentru invective si atacuri la persoana incepeti sa demonstrati doar faptul ca nu stiti la ce foloseste. o luna pe tusa poate fi un prilej bun de meditatie la rostul comentariului si polemicii literare. urmatoarea abatere vi-l va oferi. garantat.
Bienvenue Constantin, sur ce site et dans cette section "traduceri". C'est avec un très grand plaisir que je lis vos traductions, et ici, en l'occurence un de mes poètes préférés, un très grand... de la Roumanie, et non seulement.... Bravo pour votre talent, pour avoir su transcrire dans cette belle langue française, non seulement les vers de Lucian Blaga, mais également toute sa pensée, à travers un vocabulaire très bien choisi qui traduit le charme poétique, la profondeur de cette philosophie (que nous dévouvrons à l'ouest), utilisant également parfois des tournures idiomatiques propres à la langue française. Une très belle oeuvre, mes félicitations de tout coeur.
Asa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
Îmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
te parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
Cristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deConcursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
bine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deatât timp cât imaginea e disponibilă pe internet.
pentru textul : Moulin Rouge deDar de pe un calculator, dintr-un fişier personal, cu alte cuvinte din calculatorul meu??
îmi cer scuze că abuzez de timpul tău, în loc să-mi pun naibii mintea la lucru.
Dragii mei frati intru poezie. Cu smerenia cuvenita si cu duhul poeziei aici de fata, indraznesc sa apar in fata dvoastra, nu pentru a ma disculpa, caci numai unul de domnul cuvintelor si el pe toate le vede pe toate le stie, ci pentru a grai cu vorba si a asculta cu inima. Si-n inima mea, cand venii prima oara aici, la masa ac poem, am stiut ca nu fac bine, dar gura mea a vorbit fara mine. Tot timpul ma pizmuiesc si ma blagoslovesc: dorine dorine, ce limba ascutita ai! o sa sara pe tine dinozaurii si o sa ti pape urechiusele fermecatoare.... Asa, sa nu ma abat...gura mea incerca sa spuna ca inima a priceput, dar nu a vrut sa inteleaga. Domnia sa, C, este mai mare ca mine si mintea sa cu mai multa intelegere. Daca n a vazut inima lui, vina este a gurii mele, si voi face sa taca in veci. Domnia ta, B, sufletul meu spune ca ai un suflet bun de bebe si citesti toate viziunile, si pre toate imagisticile. Se bucura inima mea in adancul ei, cand vede grija si tandretea cu care ma inconjori, atentia pe care inima ta o acordeaza la a mea. Ce semn mai mare poate fi ca ma iubesti si ca ramai fara aer cand ma vezi? Stiu ce mare e dragostea, ea ne tine fata in fata si ne da palme cu voia dvoastra, umilul vostru, D
pentru textul : Furt calificat deAdrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
pentru textul : Gustul Lemnului deTrebuie redimensionata grafica pentru ca ati iesit din pagina. Voi reveni.
pentru textul : De dragoste denu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
pentru textul : Peisaj urban deExceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
pentru textul : memento deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deAndrei, textul e mai degrabă o proză fragmentată decât poezie. E drept, una bună... dar proză.
pentru textul : muzica ţevilor deÎn ultima vreme mă mișc eliptic. Eu credeam că...
Mulțam, Dănuț.
pentru textul : Onyx deatentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deCred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea deIoana, Marina, multumesc de lectura. Cred ca acesta ritmul si vocea care ma imbraca cel mai bine.
pentru textul : lazăre, vino afară deioan albu si Snowdon King, va rog sa considerati acest avertisment ca fiind cel de dinaintea suspendarii conturilor voastre pentru o luna pe Hermeneia. nu ma deranjeaza polemica si argumentele legate de text si de literatura dar cind nu va puteti controla, in prea cunoscuta traditie mioritica, si folositi spatiul acesta pentru invective si atacuri la persoana incepeti sa demonstrati doar faptul ca nu stiti la ce foloseste. o luna pe tusa poate fi un prilej bun de meditatie la rostul comentariului si polemicii literare. urmatoarea abatere vi-l va oferi. garantat.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deBienvenue Constantin, sur ce site et dans cette section "traduceri". C'est avec un très grand plaisir que je lis vos traductions, et ici, en l'occurence un de mes poètes préférés, un très grand... de la Roumanie, et non seulement.... Bravo pour votre talent, pour avoir su transcrire dans cette belle langue française, non seulement les vers de Lucian Blaga, mais également toute sa pensée, à travers un vocabulaire très bien choisi qui traduit le charme poétique, la profondeur de cette philosophie (que nous dévouvrons à l'ouest), utilisant également parfois des tournures idiomatiques propres à la langue française. Une très belle oeuvre, mes félicitations de tout coeur.
pentru textul : Poeme de Lucian Blaga deprima strofa e reusita, a doua parca e din alt univers poetic fata de prima. poate asa ai vrut tu sa fie. mi-a placut
pentru textul : Doar in tine deAsa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
pentru textul : eu nu sunt mesia deÎmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
pentru textul : din lumile mele dete parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
pentru textul : terorism individual* devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deŞi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) de...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deVladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deDa, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul depe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
pentru textul : X pe geamul aburit deCristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
pe curând
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă denu cred că expresia „mă las pe vine” are prea mari șanse să existe în poezie.
pentru textul : pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt demulțumesc de trecere. cu tremur... pentru cei triști... un zâmbet. Madim
pentru textul : Cu tremur dePagini