cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
as scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
Numai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.
"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
Conform regulamentului:
„8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toţi membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri.
9. În același timp însa, din punct de vedere artistic, comunitatea literara Hermeneia are doua categorii de membri:
- o categorie de novice și una de autor. Acestea nu sînt niveluri de acces. Acronimele acestor categorii sînt nH și aH.”
La informaţii despre autor:
„Ancuţa Leonard
Corespondent
[…]
Istoricul activităţii
6 ani 6 luni”
"la suprafață se ridică câte o spinare mare de scoică" Foarte buna imagine vizuala. Frumoasa navigare putin stanesciana, dar nu ma deranjeaza. Final reusit. Tot poemul respira o senzatie de navigare resemnata. Bun in opinia mea. Minimalizat pina la esenta, toate imaginile isi au locul lor acum.
Da, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
Cât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
eu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
dezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
îmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
tecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
Mihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
Francisc, Dedal, Invidios fiind pe versurile voastre mă voi răzbuna cu o fotomanipulare în care să vă mai tai din nas; dar toate la timpul lor. Sapphire, Îl rog pe îngerul meu de albastru să mă ferească de avocați și mai ales de cei care poartă fustă. Știu eu pe cineva care mi-a dat întîlnire apoi a scos codul civil din ciorapul de mătase. Pentru jumătate de zîmbet te rog să te consideri avertizată. Dacă recidivezi te vom suspenda o săptămînă.Onorată curte! Domnule director, Hmm. Să-mi aleg cuvintele cu înțelepciune.Trebuie să recunoști ca am fost gentil și am creionat un troian, nu un backdoor virus cu mesajul- access denied. Mulțumesc pentru zîmbet. Alma, Uite o doamnă generoasă care îmi dă o peniță Klaps. Așa că o răsplătim cu un catren: ba o poetă de la Iași -uff! i-am văzut pe chat buricu- m-a întrebat: nu vrei o mîță? nu vreau acuma frec pisicu și cu o imagine (de ce-mi spui pa, nu vezi cum plîng ?):
Alexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
Părerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
Ai sa razi dar citindu-te mi se face dor sa mai scriu si eu... multe dintre motivele poetice imi par foarte cunoscute :) Strofa a doua se evidentiaza. Titlul poate fi oricand altul...
aici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca imi place ultima. si prima. si cea de mijloc
pentru textul : Lunatice decred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deas scoate urmatoarele, pt ca imi par a fi din alta poveste "am răsuflat ușurat mă pot închina ție și cu mîna stîngă(știu c-ai să mă ierți) dar dacă-aș fi fost vreun poet și existența noastră ar fi depins de asta oare ce-aș fi făcut probabil convalescența mi-aș fi petrecut-o într-un azil de poeți (era la mintea cocoșului că și poeții au un azil ca toți veteranii din toate războaiele) m-aș fi plimbat prin grădină c-o privire sticloasă aș fi stat ursuz la fereastră în schimbul de ture aș fi rugat asistentele să mă sufoce cu perna să nu aștept ziua de vizită cînd vii cu fetițele noastre și ele întreabă bărbatul acesta e tati ? iar tu le răspunzi nu tati a plecat să lucreze pămîntul pentru o vreme"
pentru textul : stoned immaculate deNumai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.
pentru textul : am evadat un timp (3) de"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
pentru textul : un mecanism al iluziei deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc dedom'le, s-a dat cu praf e rîs pe Hermeneia. Așa văd eu. Face omul ce face și iar ies bubbles.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deÎmi cer scuze, dintr-o neatentie l-am incadrat la colaj poetic, nu se va mai repeta
pentru textul : Introspecție deConform regulamentului:
„8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toţi membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri.
9. În același timp însa, din punct de vedere artistic, comunitatea literara Hermeneia are doua categorii de membri:
- o categorie de novice și una de autor. Acestea nu sînt niveluri de acces. Acronimele acestor categorii sînt nH și aH.”
La informaţii despre autor:
„Ancuţa Leonard
Corespondent
[…]
Istoricul activităţii
6 ani 6 luni”
N-am citit bine „regulamentul”? „corespondent”?
pentru textul : prezervativ de"la suprafață se ridică câte o spinare mare de scoică" Foarte buna imagine vizuala. Frumoasa navigare putin stanesciana, dar nu ma deranjeaza. Final reusit. Tot poemul respira o senzatie de navigare resemnata. Bun in opinia mea. Minimalizat pina la esenta, toate imaginile isi au locul lor acum.
pentru textul : între nord și dreapta deDa, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
pentru textul : Haiku deCât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
pentru textul : poemul cornet de semințe decă ai umor e bine, Silviu. cu toții trebuie să avem ceva. însă cred că ai greșit momentul!
pentru textul : april soundtrack denumai bine!
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
eu aș continua textul. are ceva ce promite.
pentru textul : Tendințe primăvară-vară 2014 deo initiativa laudabila, felicitari!
pentru textul : Romul Munteanu comemorat la Călan deeu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
pentru textul : Bizar... dedezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deîmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
tecstul este extrem de greoi. incearca sa citesti cu voce tare ce ai scris si vei intelege ce spun. plus ca o parte din virgule sunt puse cam aiurea. pe de alta parte uimirea ta in fata multiplicitatii creatiei nu mi se pare justificativa...
pentru textul : diversitate... deMihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de...aurul acestei penițe
pentru textul : delirice VI desi totusi nu crezi ca tocmai acest "z" are zimtii lui care iti sugereaza izbiturile de realtatea zilei?
pentru textul : spleen II de"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 de"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
interesanta ideea alegoriei. nici mie nu-mi place finalul. l-as lasa cu sertar. dar ascunzis imi place:)
pentru textul : să nu îți faci prieteni deiar despre text, singurul lucru care merita citit este titlul. restul e departe de a fi poezie
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. deFrancisc, Dedal, Invidios fiind pe versurile voastre mă voi răzbuna cu o fotomanipulare în care să vă mai tai din nas; dar toate la timpul lor. Sapphire, Îl rog pe îngerul meu de albastru să mă ferească de avocați și mai ales de cei care poartă fustă. Știu eu pe cineva care mi-a dat întîlnire apoi a scos codul civil din ciorapul de mătase. Pentru jumătate de zîmbet te rog să te consideri avertizată. Dacă recidivezi te vom suspenda o săptămînă.Onorată curte! Domnule director, Hmm. Să-mi aleg cuvintele cu înțelepciune.Trebuie să recunoști ca am fost gentil și am creionat un troian, nu un backdoor virus cu mesajul- access denied. Mulțumesc pentru zîmbet. Alma, Uite o doamnă generoasă care îmi dă o peniță Klaps. Așa că o răsplătim cu un catren: ba o poetă de la Iași -uff! i-am văzut pe chat buricu- m-a întrebat: nu vrei o mîță? nu vreau acuma frec pisicu și cu o imagine (de ce-mi spui pa, nu vezi cum plîng ?):
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deAlexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
pentru textul : atât de absurd dePărerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
Ai sa razi dar citindu-te mi se face dor sa mai scriu si eu... multe dintre motivele poetice imi par foarte cunoscute :) Strofa a doua se evidentiaza. Titlul poate fi oricand altul...
pentru textul : ...dacă depornind de la poezie, faci poezie.
"pentru că în spatele urii stă dragostea". întrebarea este: mai ştie cineva să iubească pe măsura urii?!
te aştept, Dorine, cu "brânduşele" tale...
pentru textul : Lumi secundare deaici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
pentru textul : Timp sporadic dePagini