citind acest text scuip în sân, Doamne, ce noroc, cerneala virtuală măcar nu omoară pădurile!
neuronii noștri oricum sunt condamnați la moarte, ce mai contează încă o lectură?
Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
Începi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
mai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
în contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Roxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
deci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
pai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
Deosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
Buna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
Eu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
n-aș spune ca iese foc. ies cîteva concepte-cheie specifice autorului: apa, ploaia, vîntul, vesnicia, moartea, îngerul, s.a. - aici sau pe unde mai postează domnia sa.
textul de față este interesant prin introducerea în atmosferă.
am observat o tendintă spre autodepăsire și nu aș comenta dacă n-aș vedea un licăr de potență în ale scrisului. însă ceva-ceva nu funcționează la cote înalte.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
mie textul imi aduce aproape relatii tandre si vechi, dintr-o realitate care te urmareste prin toate camerele in care ai locuit, totul s-a intamplat intr-un trecut care revine in forta, totul pare acum mai mult un vis decat o traire autentica, un desert in care nu se mai contureaza Fata Morgana... doar tristetea e profunda si dureroasa ca o nastere grea.
mi-a placut mult ca de altfel tot ce scrie Emilian
Anna
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind acest text scuip în sân, Doamne, ce noroc, cerneala virtuală măcar nu omoară pădurile!
pentru textul : programarea unei eve moderne deneuronii noștri oricum sunt condamnați la moarte, ce mai contează încă o lectură?
Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
pentru textul : o soluție temporară deÎncepi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
pentru textul : Noapte albă. Ianuarie negru. demai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
pentru textul : El știe... deerata. nicio forma
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă decaut un fel simplu de a mulțumi fără să prelungesc momentul... m-ai citit , Mihaela, mulțumesc mult!
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă decorectii: "rext" se va citi "text"
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deda, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deîn contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Roxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deun poem excelent.
ne trezim fără să înțelegem
în acest parc
menajerie feudiană
pe pieptul de tablă al omului nou
socialismul ruginește încet
decorații temporale
sărut urechea ta atinsă de frig
trăim ani buni pentru orice frustrare
tu muști din mine
ca dintr-un măr
îți place să privești îmbrățișarea
dintre picătura de sînge cu ger
te acuz
faci experimente
inima trebuie vopsită anticoroziv
ascunsă într-un seif departe
sau bancă din elveția unde mîinile tale înghețate
ascunse în mîinile mele
să descopere frauda secolului
iubirea trebuie înțeleasă
e un sentiment negativ
pe un fond pozitiv
de indiferență sau demență
progresiv ambiguă
pînă la paroxism
atunci
oscilația podurilor lumii
devin rezonanță în noi
așa văd eu poemul acesta, Virgil, se repeta "din mine", în fine , observi tu... ideea e ca a lui Voltaire, "spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte", ceea ce tu faci cu succes.
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii dedeci, pentru că rezonez și noutatea imaginilor este ff frumoasă, las semnul meu de admirație. mai ales pentru final.
multumesc pentru recomandare, ma voi mai gindi... nu am fost suparata si nu as putea fi pe un Poet. Sarbatori fericite!
pentru textul : din muntele vremelnic de ceață depai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
pentru textul : glissando deDeosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
pentru textul : Mâinile Margăi demăi sa fie. după ce am ajuns la final am exclamat - brrrr! apoi am văzut la comentarii că și Lisandra a avut o reacție asemănătoare. brrrr și bbbbr!
pentru textul : What a wonderful world(!) deCe păţişi?
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde dede ce?
pentru textul : my Mary deBuna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
pentru textul : Noapte naivă deEu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
pentru textul : tăcerea hienei deîmi place titlul, este deosebit. felicitări.
pentru textul : cântecul este şi el o scriere dedar de ce e încadrată la jurnal literar?
pentru textul : picioruşe de molii deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul deDa. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deRemarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
AAA.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deMultumesc pentru semn. Sărbători fericite!
pentru textul : alunecări printre gene den-aș spune ca iese foc. ies cîteva concepte-cheie specifice autorului: apa, ploaia, vîntul, vesnicia, moartea, îngerul, s.a. - aici sau pe unde mai postează domnia sa.
pentru textul : străini în Bermuda detextul de față este interesant prin introducerea în atmosferă.
am observat o tendintă spre autodepăsire și nu aș comenta dacă n-aș vedea un licăr de potență în ale scrisului. însă ceva-ceva nu funcționează la cote înalte.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
mie textul imi aduce aproape relatii tandre si vechi, dintr-o realitate care te urmareste prin toate camerele in care ai locuit, totul s-a intamplat intr-un trecut care revine in forta, totul pare acum mai mult un vis decat o traire autentica, un desert in care nu se mai contureaza Fata Morgana... doar tristetea e profunda si dureroasa ca o nastere grea.
pentru textul : nada te turbe demi-a placut mult ca de altfel tot ce scrie Emilian
Anna
deh, ultimele versuri sunt poezia inflorita:) multam!
pentru textul : cerc deam să acord o peniță pentru poezia din această poezie. singurul lucru care mi se pare cam ieftin este versul „întâi în aer apoi în vid”.
pentru textul : carantină deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos dePagini