am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
promit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
Cred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
aceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
Daca ati urmarit si prozodia in vreun fel... ati esuat. Ritmic vorbind e un text slab. Strofa intai de cinci ori "de" (de trei ori numai in ultimul vers) daca iau in calcul si DElimiteaza ... suna foarte slab. Amestec de termeni ai poeticului clasic(chiar romantic) cu termeni exacti... "perdeaua delimiteza "(?). In ultima strofa cacofonia "sabiile legate" comparatia "ca niste carnati" pe care nici la estetica uratului n-o pot incadra. Parerea mea este ca textul e slab. Ialin
mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
crochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
Paul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
e o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
e mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
superb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
am uitat, și pentru lumînare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De acoed, Margas.
De aceea am avut grije sB spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal deam notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
pentru textul : Paneraș cu ouă depromit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
pentru textul : prag între ani deCred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
pentru textul : Mercenar prin timp deExcelent textul chiar dacă e un „biet” jurnal. Interesantă această izbucnire întru euharistie ca un fel de vindecare de mundan și imund.
pentru textul : despre pierderea lucidității deaceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
cheers to hope! :)
pentru textul : Feminitate sine qua non detext reusit. este interesant cum dimensiunea rationalista il conditioneaza pe autor chiar atunci cind scrie poezie.
pentru textul : Pe muchie de cuţit deDaca ati urmarit si prozodia in vreun fel... ati esuat. Ritmic vorbind e un text slab. Strofa intai de cinci ori "de" (de trei ori numai in ultimul vers) daca iau in calcul si DElimiteaza ... suna foarte slab. Amestec de termeni ai poeticului clasic(chiar romantic) cu termeni exacti... "perdeaua delimiteza "(?). In ultima strofa cacofonia "sabiile legate" comparatia "ca niste carnati" pe care nici la estetica uratului n-o pot incadra. Parerea mea este ca textul e slab. Ialin
pentru textul : Tot pieptul cerului demie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
pentru textul : It is possible to die deAlma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești dedin ce trece timpul, dragă bobadil, constat câtă dreptate ai.
pentru textul : amalia decrochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
pentru textul : last man standing I demă simt onorat, Adrianule Lisandrule, de atenţia acordată acestui text.
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deMulţumiri, i.p.v.
ai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!
schimb, norocosul de mine!
pentru textul : soartă deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip defoarte faine:
atunci am simțit
un miros straniu de leoaică în părul tău
a stat mult acolo un fel de french kiss vegetal
nu am mai vorbit din ziua aceea
cred că un titlu mai bun merită, părerea mea...
pentru textul : french kiss vegetal dee putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II dePaul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
pentru textul : cascade de... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deFelicitări câştigătorilor, dar şi organizatorilor şi juriului, care au depus un efort considerabil pentru realizarea acestui concurs :). La mai multe!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deNu pot schimba nimic. E perfect. Sunt trăirile tale la care eu sunt neputincios. Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul den-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
pentru textul : high rojo deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi dee o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
pentru textul : crucile deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire dee mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deAranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă desuperb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
pentru textul : făgăduinţă deam uitat, și pentru lumînare.
as sterge strofa 2.
de ce "steauă"?
si revezi incadrarea textului,
pentru textul : seară dedaca e cu traducere...
n-ar trebui sa existe suspiciuni, intelesul "celulei" fiind diferit:) sau nu?
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePagini