Vă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
din judeţul Olt sau
pardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
margas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
Fermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
poemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
câteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
Stimate Nicholas,
Eu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
Cu putin efort in a chema si luciditatea la aceasta masa sentimentala - ar fi iesit un poem nespus de frumos. Niciodata nu-i tarziu, insa. Se mai poate lucra pe text. O bijuterie nu apare brusc - vezi povestea diamantului neslefuit. Totusi, pentru curajul de-a indrazni sa intri in teritoriul atat de oropsit de contemporaneitate al lucrurilor spuse din inima, iata o penita de aur. Speranta mea e sa citesc in curand ceva mai elaborat. Sa ai pace, Dancus
Umbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
Da, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
Deci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
domnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
Pentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
Domnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
o trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
pentru textul : Ultimul muritor deeu nu cred in Marea Câinoiadă.
pentru textul : chițcanii de aur dedin judeţul Olt sau
pentru textul : Q Fever depardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
margas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
pentru textul : siberii suspendate deFermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
pentru textul : Când începe o dimineață deAlbil este si culoarea doliului la asiatici. Doar in cateva cuvinte este prinsa o multitudine de sigestii
pentru textul : alb depoemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
pentru textul : femeie în costum de iepure decâteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
Stimate Nicholas,
pentru textul : semper idem deEu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
pentru textul : cazane de"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire deCu putin efort in a chema si luciditatea la aceasta masa sentimentala - ar fi iesit un poem nespus de frumos. Niciodata nu-i tarziu, insa. Se mai poate lucra pe text. O bijuterie nu apare brusc - vezi povestea diamantului neslefuit. Totusi, pentru curajul de-a indrazni sa intri in teritoriul atat de oropsit de contemporaneitate al lucrurilor spuse din inima, iata o penita de aur. Speranta mea e sa citesc in curand ceva mai elaborat. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Aici începe totul de"O nouă zi se prelinge Prin strâmta clepsidră a devenirii;" Marian, atributul clepsidrei e usor in plus...zic eu. :) bine ai revenit. Adriana
pentru textul : Clepsidră între două lumi deUmbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
pentru textul : Poem cu umbre deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deDa, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
pentru textul : Mut deDeci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
domnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
pentru textul : Poèmes de Constantin FROSIN deîi dau dreptate lui bobadil. fragmentul citat de el e reusit. in rest, o amestecatura cam fara sens sau care vrea poate sa spuna mai multe decît poate
pentru textul : poveste cu nuferi deDomnule Titarenco, mulţumesc pt. avertisment. Ştiu că e urât din partea mea, voi comenta mai mult. Pentru că de citit, citesc. :)
pentru textul : nicotină şi uitare desi tot nu inteleg daca textul acesta e proza sau e altceva. incadrarea mi se pare ciudata
pentru textul : Ultimul text la Kyoto dePentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMulţumesc. O să mă strădui să-ţi urmez sfatul. Dar nu promit că n-o să fur meserie de pe ici de pe colea. :-)
pentru textul : Cavalerul Trac demy favourite
pentru textul : My Baby Ballade deDomnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia defacem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
pentru textul : un cartuș și o nebună deUn poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
pentru textul : sub acoperire de“unde se duce iubirea când mori” – nicăieri; rămâne cu tine. “sperând să-mi zâmbești în fiecare femeie ce mă va ascunde sub piele șoptindu-mi că-s viu” – așa va fi. “viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea așteptându-mă cu sufletu-n palmă ca un sfânt dezgustat de lumină” – nu mai contează din moment ce trebuie s-o trăiești murind în fiece clipă iar iubirea te va ascunde în fiecare femeie șoptindu-ți “că-s viu”. Prozodie înfășurând-desfășurându-se ca, în final, să se înfășoare iar. Ar mai fi multe de spus. Mă opresc aici cu o “peniță”
pentru textul : Imprecație deo trecere-metamorfoza de la o ipostaza la alta prin propria putere aflata/lasata in mainile altcuiva, asa cum sunt toate clipele efemere... deosebite versurile: "eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța umerii și căderea să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit"
pentru textul : puterea mea e în tine deAlma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns deAceasta este o poezie dintr-un volum din 2002. Nu înțeleg ce anume doriți, domnilor?
pentru textul : cine-mi va deschide deP.S. Am uitat sa-ti multumesc pentru sesizarea esentei textului meu. G.M.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul dePagini