Andu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
E buna prostia cit nu doare, Ioana Dana Nicolae! Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut. Nimanui nu ii este ingaduit asa ceva, cu atit mai putin celor a caror principala menire este aceea de a-i purta cuvintul, cu atit mai putin unui poet laureat al tarii care l-a primit cu dragoste si omenie! Tara care te-a nascut este mama! Mama este femeia, sotia, fiica! Nu ai tara nu existi. Nu ai dragoste, nu esti alceva decit acel jidov ratacitor condamnat la cea mai neagra vesnicie!
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
poezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
ehee, bine-ai trecut pe-aci, nicodem! zici tu bine despre soarte si fantani de altele decat astea de ne-am cam saturat de ele... In rest, galben si maci!:)
despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
nebunul acesta nu e unul oarecare, tocmai pentru ca el "nu dirijează mașinile în ritmul unei muzici numai de el auzite" ... de aceea nici nu m-am straduit sa-i inteleg actiunile si gesturile in sens strict caci in gesturile lui recunosc gesturile unei lumi intregi, imaginea lui constituie doar desenul, mai departe urmeaza esenta, iar esenta este sensul pe care noi vrem sa-l dam desenului... caci... cati dintre noi nu suntem sclipitori, in insasi nebunia noastra? :)
la chute de tout ce qui nous nous construise, jamais cette perte oubliable. il y a parfois un pont avec l'autre, le silence, car dans ce silence jamais, rien, ne puisse se detruire. (Marlena, c'est silence, pas silance, vers huit)
Adrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
de ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
Cred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
"trebuia să-mi întind aripile și împrăștii pulbere sclipitoare" - aici ar trebui un "să" înainte de împrăștii. "se fâcea" cu "ă". asta-i faina: "ei fugeau spre moarte ca și cum ar fi fugit spre tain noi ne țineam strîns de coama lor fuga lor a trecut în oasele noastre" dar ce inseamna "tain"? si finalul ramine, se memorizează. e bun.
Adriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
Matei, eu tot n-am inteles. Cine este la menopauza? Gospodinele sau "siturile" literare? Doi. Ce are menopauza cu chestia asta? Daca cumva te referi la scriitori slabi sint convins ca ei sint si "masculini" si "feminini". Cei "masculini" nu experimenteaza menopauza iar in ce priveste cei "feminini" scrisul prost se manifesta si inainte dar si dupa... menopauza. Deci nu vad legatura. Daca prin "menopauza" te referi la o faza de declin in calitatea scrierii asta presupune (daca ar fi sa fim loiali comparatiei) cu faptul ca a existat cindva o perioada de apogeu, de "fertilitate". Ceea ce imi este mai greu de crezut. Pentru ca de obicei cine a ajuns sa scrie bine continua sa scrie bine iar daca nu mai poate scrie bine nu se prea agita sa fie "foarte public". Deci, in concluzie, nu iti inteleg logica. Inteleg insa ca esti frustrat, nemultumit. Ce legatura are asta cu textul de fata ramine insa o enigma pentru mine.
În 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
Apoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu mâna pe inimă că, măcar de data asta, n-a fost nicio ironie la mine. Ai dreptate în ceea ce spui.
pentru textul : despre noi I I ▒ deAndu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
pentru textul : fado curvo deAm citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master demai ai doua incercari
pentru textul : cazane deE buna prostia cit nu doare, Ioana Dana Nicolae! Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut. Nimanui nu ii este ingaduit asa ceva, cu atit mai putin celor a caror principala menire este aceea de a-i purta cuvintul, cu atit mai putin unui poet laureat al tarii care l-a primit cu dragoste si omenie! Tara care te-a nascut este mama! Mama este femeia, sotia, fiica! Nu ai tara nu existi. Nu ai dragoste, nu esti alceva decit acel jidov ratacitor condamnat la cea mai neagra vesnicie!
pentru textul : e bună tipa deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deși dacă liinile infinite își caută de drum, culcându-ne traverse rămânem, jaluzele trase, peste a lunii reci ferestre
pentru textul : într-o gară... destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii depoezia ca refugiu, o mica infricosare in fata cotidianeitatii si o delimitare a discursului poetic de logica faptului stiut si coercitiv. sau altfel spus, cuvantul e un caine care vorbeste.
pentru textul : casa de pe colină deehee, bine-ai trecut pe-aci, nicodem! zici tu bine despre soarte si fantani de altele decat astea de ne-am cam saturat de ele... In rest, galben si maci!:)
pentru textul : imagine deFie sa avem un an darnic in bucurii! sa ne reintalnim cu bine in 2009!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deCozane Cozane trebuia tu musai să mai pui ultimele şase versuri, nu?
pentru textul : Inscripție pe o frunte dema bucura semnul tau, pentru ca te citesc si stiu ca aprecierea ta are greutate
pentru textul : zbor demultumesc
despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
pentru textul : ora cocoşului denebunul acesta nu e unul oarecare, tocmai pentru ca el "nu dirijează mașinile în ritmul unei muzici numai de el auzite" ... de aceea nici nu m-am straduit sa-i inteleg actiunile si gesturile in sens strict caci in gesturile lui recunosc gesturile unei lumi intregi, imaginea lui constituie doar desenul, mai departe urmeaza esenta, iar esenta este sensul pe care noi vrem sa-l dam desenului... caci... cati dintre noi nu suntem sclipitori, in insasi nebunia noastra? :)
pentru textul : morile de vânt nu au ecou dela chute de tout ce qui nous nous construise, jamais cette perte oubliable. il y a parfois un pont avec l'autre, le silence, car dans ce silence jamais, rien, ne puisse se detruire. (Marlena, c'est silence, pas silance, vers huit)
pentru textul : La chute des verbes (J) deAdrian, am aceeași senzație de spărtură aici, și nici măcar nu-s cioburile aceluiași vas. Am un feeling că faci niște experimente, dar te mai urmăresc până să fiu sigură. De aceea nici nu voi atrage atenția ce mi-a plăcut aici și ce nu, consider că ar trebui să reiei cap-coadă. Mai mult decât atât, te voi ruga din nou să fii atent la diacritice: se spune "caldarîm" (sau cu "â", dar văd că te-ai oprit parcă mai mult la "î", asta e alegerea ta, dar ramâi la ea măcar), "sfîrșeală", iar în alte părți pur și simplu nu le-ai mai folosit... Sper ca de data aceasta să aibă ecou rugămintea mea... e obositor ochiului.
pentru textul : Corb Orb dede ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
pentru textul : aparent era noapte debășină schizofrenică? trebuie să te hotărăști...
pentru textul : Martell XO detrage aer adânc în piept, nu te grăbi...
Cred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
pentru textul : hermeneia 2.0 de"trebuia să-mi întind aripile și împrăștii pulbere sclipitoare" - aici ar trebui un "să" înainte de împrăștii. "se fâcea" cu "ă". asta-i faina: "ei fugeau spre moarte ca și cum ar fi fugit spre tain noi ne țineam strîns de coama lor fuga lor a trecut în oasele noastre" dar ce inseamna "tain"? si finalul ramine, se memorizează. e bun.
pentru textul : diary of a dream de... interesantă, dacă scoateţi moftul acela al cuvintelor date în altă limbă.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deEu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deAdriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deluciane, subscriu
pentru textul : nu scriu poezie deMatei, eu tot n-am inteles. Cine este la menopauza? Gospodinele sau "siturile" literare? Doi. Ce are menopauza cu chestia asta? Daca cumva te referi la scriitori slabi sint convins ca ei sint si "masculini" si "feminini". Cei "masculini" nu experimenteaza menopauza iar in ce priveste cei "feminini" scrisul prost se manifesta si inainte dar si dupa... menopauza. Deci nu vad legatura. Daca prin "menopauza" te referi la o faza de declin in calitatea scrierii asta presupune (daca ar fi sa fim loiali comparatiei) cu faptul ca a existat cindva o perioada de apogeu, de "fertilitate". Ceea ce imi este mai greu de crezut. Pentru ca de obicei cine a ajuns sa scrie bine continua sa scrie bine iar daca nu mai poate scrie bine nu se prea agita sa fie "foarte public". Deci, in concluzie, nu iti inteleg logica. Inteleg insa ca esti frustrat, nemultumit. Ce legatura are asta cu textul de fata ramine insa o enigma pentru mine.
pentru textul : sînt un nesuferit deÎn 1st rând, felicitări pentru efort şi reuşită!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deApoi, o problemă tehnică, pe care, personal, o am de o săptămână: mă deloghez, ies, reintru pe site şi sunt deja logat. Mă deloghez, accesez prima pagină şi sunt iarăşi logat. Am pus fenomentul acesta pe seama schimbărilor suferite de site, dar eu ştiu...
ecaterina, incearca sa rezolvi pb tehnica consultand cu atentie pe site ul nostru meniul HCODE. e simplu
pentru textul : seară de iulie în sat deMarturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
pentru textul : the kill deer: "dorind sa accentuezi ceva iti iese pe dos" - scuze
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani dePagini