am citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
imi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
doar pe ea am mizat:) glumesc...
plouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
Domnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
În ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
iar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
foarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
la acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
personal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
sincer, regret.
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
din mână...!
dar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...
Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
Adrian, am taiat "acelea", drept, era redundant, dar am putut vedea chestia asta abia azi. Totusi, de ce aproape natural? Sper ca nu e ca la sucurile naturale unde 5% e fruct si restul sirop:)
Cristina, bine ai venit sub textul meu. Ma bucura ca te-a miscat atat de tare. Iti multumesc pentru ganduri si te mai astept.
Impresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
Virgil mi-e greu sa gasesc o nisa potrivita. Acum vreo doi ani am publicat Manifestul NuNu care chema la o revitalizare a scrisului. Doream sa polarizez texte hedoniste care nu sunt nici poezie, nici proza, ci un melanj vizual, mai mult scenarii ale unor trairi in virtual. Mi-era clar ca literatura digitala se departeaza din ce in ce mai mult de textul scris, cel clasic, scolastic. Din pacate miscarea NuNu s-a dizolvat repede in luptele orgolioase de pe Agonia. Regret lipsa unei stari mentale care sa detaseze realul de expresie ( cum era Dada de exemplu, acum 90 de ani) In schimb suntem inundati de junk si e din ce in ce mai greu sa definim o directie, totul e posibil . Personal am incetat sa mai citesc. Imi menajez ochii.
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
Dorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deimi pare rau ca raspund cu intarziere comentariilor voastre deoarece n-am fost anuntat pe adresa de email ca de obicei. virgil, iti multumesc de sugestii si de semn si asept comentariile tale ca intotdeauna cu mult inters. cu stima
pentru textul : Haiku deFrate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dedoar pe ea am mizat:) glumesc...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deplouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
pentru textul : Protocolar deimi pare un pic cam brusc ori cam scurt finalul. oricum, nu apare des asa un text prin preajma. felicitari.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei demate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
pentru textul : sarea pămîntului deMultumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă deSună foarte interesant şi zglobiduş la prima vedere, dar e un zâmbet discret, necesar spunerii lucururilor serioase.
pentru textul : necum deInteresanta imaginea: "amintirile sînt oglinzi din care au zburat toate păsările" Vroia cu repetitia "incheieturilor" sa sugerezi ideea de oglinda?
pentru textul : forbidden love deDomnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
pentru textul : 8 Martie deÎn ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
Orice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land deiar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
pentru textul : pietrele umbrei defoarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
pentru textul : viața ca o dâră stacojie dela acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
personal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
pentru textul : inima dimprejur tăiată denegativE
pentru textul : Mai singură... deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deumorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desincer, regret.
D-le Lăzărescu,
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
Celestin, îţi salut trecerea!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dedin mână...!
pentru textul : sunt o vrabie urbană dedar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...
Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
pentru textul : zilnică deAdrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deDomnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deAdrian, am taiat "acelea", drept, era redundant, dar am putut vedea chestia asta abia azi. Totusi, de ce aproape natural? Sper ca nu e ca la sucurile naturale unde 5% e fruct si restul sirop:)
pentru textul : corespondență de septembrie deCristina, bine ai venit sub textul meu. Ma bucura ca te-a miscat atat de tare. Iti multumesc pentru ganduri si te mai astept.
Caline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze demultumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei deImpresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
pentru textul : lespezile deVirgil mi-e greu sa gasesc o nisa potrivita. Acum vreo doi ani am publicat Manifestul NuNu care chema la o revitalizare a scrisului. Doream sa polarizez texte hedoniste care nu sunt nici poezie, nici proza, ci un melanj vizual, mai mult scenarii ale unor trairi in virtual. Mi-era clar ca literatura digitala se departeaza din ce in ce mai mult de textul scris, cel clasic, scolastic. Din pacate miscarea NuNu s-a dizolvat repede in luptele orgolioase de pe Agonia. Regret lipsa unei stari mentale care sa detaseze realul de expresie ( cum era Dada de exemplu, acum 90 de ani) In schimb suntem inundati de junk si e din ce in ce mai greu sa definim o directie, totul e posibil . Personal am incetat sa mai citesc. Imi menajez ochii.
pentru textul : Oglinzi decred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
pentru textul : Oala cu lapte deDorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
pentru textul : Colind păgân dePagini