Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
felicitari, Laurentiu! ma bucur pentru tine, pentru toti castigatorii si recunosc ca ma unge pe suflet cand cdei care au bani multi si fac bani multi isi mai spala, din cand in cand, pacatele sustinand arta si cultura!
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
alma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
Da, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
Domnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
Un semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
Domnule Emil Fanache, tot lecturând texte pe-aici, am fost plăcut impresionat de "Poemul" dumneavoastră și am trecut la celelalte. Permiteți-mi două remarci vis-a-vis de versurile 8 și 9: versul 8-ușor deranjantă trecerea de la persoana întâi la persoana a treia; versul 9-"mâine" sună apropiat, dar nu rimează. Altfel, încântat de creație! Respect.
Mi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu
poezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
Sorin, textul nu e rău, dar, având în vedere miza lui, aș aerisi puțin finalul. ( lasă-i și citiorului o temă de gândire, nu îi arunca morala în brațe, ai o proză alegorică aici, nu o fabulă.) Cam așa: "Fără să perceapă câtă vreme trecuse de când părăsise stâlpii de electricitate, ajunse la două bătrâne de zăpadă așezate față în față. Privi cu luare-aminte urmele înșirate dezordonat înainte-i și propriile urme făcute cu bocancii grei: erau identice. Mai bine și-ar construi un iglu, precum eschimoșii, s-ar întinde pe blana sa de oaie și ar aștepta acolo zorile sau moartea cu arama somnului de gheață. Mai bine și-ar continua drumul cât se mai zăresc urmele." mai citim...:)
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Adela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marina, multumesc de trecere. Paul si Tincuta, voua va multumesc si mai mult pentru ca m-ati "salvat". Cu aceeasi imbratisare calda, Vio
pentru textul : tablou cu două siluete deStii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
pentru textul : fotografii mișcate defelicitari, Laurentiu! ma bucur pentru tine, pentru toti castigatorii si recunosc ca ma unge pe suflet cand cdei care au bani multi si fac bani multi isi mai spala, din cand in cand, pacatele sustinand arta si cultura!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 de"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță dealma, eu cred ca tu incepi sa ai o problema. care nu are nici o legatura cu tot ce se petrece aici. tu insa simti nevoia sa iti rezolvi aici problema. si, cum spun medicii, folosesti un tratament nepotrivit pentru problema pe care o ai. si e pacat pentru ca nici problema nu se rezolva si te agiti degeaba. ce am scris eu mai inainte este o zicala romaneasca si ideea nu este in a jigni pe cineva ci a caracteriza o apucatura, o situatie. sper sa inteleaga paul asta. si oricine cade in hermeneutica lui de aici. in ce priveste tu, alina, ce are capra cu iapa? tu chiar nu pricepi ca aluneca spre penibil toata smiorcaiala asta? te-am obligat eu vreodata sa faci ceva? ba mai mult, te-am rugat eu sa o faci? pina si orice urma de recunostinta isi pierde orice haz cind cel ce o merita se coboara la ce te cobori tu. enigma mea este cum de tu nu pricepi asta. sau poate o fi asa de aiurea in romania zilele astea ca nu se mai vede binele de rau si normalul de anormalitate. ciudat...
pentru textul : îngeri sub cărămizi deLucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
pentru textul : figurine albnegre deși nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă demai mult ţin la prima, merci Ottilia.
pentru textul : suntem trei deDe acord cu Virgil, cu precizarea ca ar trebui sa inchizi ochii INAINTE sa-l citesti Bobadil
pentru textul : febra deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. te mai astept cu drag Djamal
pentru textul : Perna deDa, nu am contestat niciodata ca esti pictural in textele tale (oare exista termenul asta in limba romana?). Si cu siguranta ca minuiesti foarte abil cuvintele si sensurile lor. Aproape as fi curios cum ai ilustra o toamna cetoasa pe malul oceanului in California
pentru textul : Septembrie, începuturi deraluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
pentru textul : carantină deDomnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film deai dreptate, dar... acesta este drumul...
pentru textul : pe tibia-n jos demulţumesc pentru această opinie.
eşti binevenit.
Un semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
pentru textul : iadeș dedar cam cum intelegi tu poezia Bobadile? inflorituri dulceagoase a la dame peste 30? sau bascalii frustrate a la domni peste 30?
pentru textul : fericirea II deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
pentru textul : revelație desă ajung. unde? nici eu nu ştiu. casă am, rucsac am, stau bine, merg comod, destinaţia o văd, îmi lipseşte perechea în plus de tălpici... merci, tyly.
pentru textul : ţel deDomnule Emil Fanache, tot lecturând texte pe-aici, am fost plăcut impresionat de "Poemul" dumneavoastră și am trecut la celelalte. Permiteți-mi două remarci vis-a-vis de versurile 8 și 9: versul 8-ușor deranjantă trecerea de la persoana întâi la persoana a treia; versul 9-"mâine" sună apropiat, dar nu rimează. Altfel, încântat de creație! Respect.
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deserios, nu înțeleg de ce deranjează acel „o sută de ani”. poate îmi explică cineva
pentru textul : smalț dehaiku-uri reuşite. Imaginea creată e deosebită. Cu plăcere a lecturat LIM.
pentru textul : iarnă deMi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? depoezia pierde din forță, pe la ... "atent de cordul meu învolburat..." prima și ultima strofă sunt închegate, în a doua imaginile sunt comune. ramân la parerea ca strofa a doua suferă.
pentru textul : mă caută întrebarea! deSorin, textul nu e rău, dar, având în vedere miza lui, aș aerisi puțin finalul. ( lasă-i și citiorului o temă de gândire, nu îi arunca morala în brațe, ai o proză alegorică aici, nu o fabulă.) Cam așa: "Fără să perceapă câtă vreme trecuse de când părăsise stâlpii de electricitate, ajunse la două bătrâne de zăpadă așezate față în față. Privi cu luare-aminte urmele înșirate dezordonat înainte-i și propriile urme făcute cu bocancii grei: erau identice. Mai bine și-ar construi un iglu, precum eschimoșii, s-ar întinde pe blana sa de oaie și ar aștepta acolo zorile sau moartea cu arama somnului de gheață. Mai bine și-ar continua drumul cât se mai zăresc urmele." mai citim...:)
pentru textul : Șarpele Midgardului de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deAdela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
pentru textul : Viața demulțumesc Aranca, o să corectez ''portocal'', dar la ''nu-mi trebe''chiar îmi place cum sună așa. cu respect, simona
pentru textul : De ziua mea... decomplicat.... foarte mi-e dor de virgil&co (LA MULTI ANI!)
pentru textul : mi-e dor dePagini