Specific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
domnule, aveţi un typo la cuvântul "duminca" şi altul la cuvântul "îmoaie". după cum ştiu precis, se zice şi prin popor şi prin dicţionare "duminica" şi "înmoaie" ( ca în declaraţia: mi se înmoaie inima). în rest ...acelaşi mălai.
Véritable hiver à la beauté figée, peut-être irréelle, - en tous cas magique et photographique -où tout repose et dort...mais qui se prépare dans l'intimité et le creux de la saison au renouveau de la vie. Les oiseaux ont quitté leurs nids mais reviendront.
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
Da, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
Expresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
îți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
varianata mea, daca mi se permite /curata trupul nisipului mie decojeste-mi caldura de pe trup nu va mai faceti sufletele intindere de asteptare desfaceti palmele si inchideti orbitor ochii/ asa, lumina care se revarsa din palme e doar sugerata in ultima strofa:)
Tare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
Marina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
Virgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
Ce e chestia asta? : "două vremi și încă o jumătate de vreme" Dar asta? : "prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
Virgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
La liberté est le moteur du train de nos vies, chacun de nos choix est une fleur qui à chaque instant éclot , fâne et meurt… elle est bien jolie, ta maman, Bogdan, dans ce train et je la reconnais bien à travers la fenêtre : Marina, et ce reflet du voyage incessant qui mous mène vers d’autres horizons, d’autres connaissances… le train du bonheur ne s’arrête pas. :)
Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
Ecaterina, textul acesta este laborios. Eu unul m-am straduit sa-l parcurg da capo al fine de doua ori si nu pot sa spun ca am regretat aceasta intreprindere. Iar daca tu spui in biografie ca abia ai implinit 17 ani eu nu pot decat sa te felicit si sa ma repet spunand "atentie fratilor, Labis traieste!" Dar daca e sa fiu sincer (si ar trebui, nu?) ori ai 17 ani si ar trebui sa scrii altfel in anul de gratie 2008, ori n-ai de fapt 17 ani si atunci ar trebui sa te comentez eu altfel. Una ori alta... parerea mea de tata de fata de 17 ani. Andu
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
textul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
acum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Specific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
pentru textul : mistică dedomnule, aveţi un typo la cuvântul "duminca" şi altul la cuvântul "îmoaie". după cum ştiu precis, se zice şi prin popor şi prin dicţionare "duminica" şi "înmoaie" ( ca în declaraţia: mi se înmoaie inima). în rest ...acelaşi mălai.
pentru textul : rugăciunea mămăligii deVéritable hiver à la beauté figée, peut-être irréelle, - en tous cas magique et photographique -où tout repose et dort...mais qui se prépare dans l'intimité et le creux de la saison au renouveau de la vie. Les oiseaux ont quitté leurs nids mais reviendront.
pentru textul : Eclats de cristaux glacés deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh deEu nu pot sa-i spun decat sa scrie ce simte si sa nu caute niciodata poezia.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deDa, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deExpresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
pentru textul : dana point I deîți deplang chiar si moartea
intre zidurile ce își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
descalta-te de
luciul pantofilor dornici
de trepte
descălțate
în lacrimile mele
se desfac atâția maci să-si spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o sadica tăcere
pășeste cu grija
pentru textul : Doliu deprintre sâmburi în căutare...
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
pentru textul : Nada devarianata mea, daca mi se permite /curata trupul nisipului mie decojeste-mi caldura de pe trup nu va mai faceti sufletele intindere de asteptare desfaceti palmele si inchideti orbitor ochii/ asa, lumina care se revarsa din palme e doar sugerata in ultima strofa:)
pentru textul : Decojirea deTare nepotrivita alegere. Sunt suparata, nu mai vorbesc cu tine niciodata! Vlad ar fi dat banii din premiu pentru copiii saraci. Asa contribuiai si tu, indirect, erai si corect literar, si te faceai si cu o bila alba la Cel de Sus. Adio!
pentru textul : două mâini deMarina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu
pentru textul : avon cosmetics de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' deVirgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
pentru textul : blind cu einstein degood question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
pentru textul : cercul - episod pilot deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran deCe e chestia asta? : "două vremi și încă o jumătate de vreme" Dar asta? : "prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm deVirgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deam corectat si o sa ma gandesc la cele semnalate de tine.
pentru textul : de vorbă cu tine II deLa liberté est le moteur du train de nos vies, chacun de nos choix est une fleur qui à chaque instant éclot , fâne et meurt… elle est bien jolie, ta maman, Bogdan, dans ce train et je la reconnais bien à travers la fenêtre : Marina, et ce reflet du voyage incessant qui mous mène vers d’autres horizons, d’autres connaissances… le train du bonheur ne s’arrête pas. :)
pentru textul : la liberté ne s'arrête pas deMărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
pentru textul : figurine albnegre deuite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deExcelenta idee. Mereu inovatori ! I am in ! Adrian
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deEcaterina, textul acesta este laborios. Eu unul m-am straduit sa-l parcurg da capo al fine de doua ori si nu pot sa spun ca am regretat aceasta intreprindere. Iar daca tu spui in biografie ca abia ai implinit 17 ani eu nu pot decat sa te felicit si sa ma repet spunand "atentie fratilor, Labis traieste!" Dar daca e sa fiu sincer (si ar trebui, nu?) ori ai 17 ani si ar trebui sa scrii altfel in anul de gratie 2008, ori n-ai de fapt 17 ani si atunci ar trebui sa te comentez eu altfel. Una ori alta... parerea mea de tata de fata de 17 ani. Andu
pentru textul : fructul verde depaul, acesta nu este un text poetic care sa te reprezinte. fii mai vesel si scrie despre primavara, de ex. lasa agonismele defulatoare!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe de"timpul / sictirit " prin caracterul peiorativ argotic al expresiei, e departe de a aduce servicii textului. ce parere ai?
pentru textul : Delirul mieilor deÎmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune detextul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deacum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
Alex, ma bucur ca am reusit sa prind in cuvinte ceva din acel "ceva". :)
pentru textul : fugara demultumesc pentru trecere si comentariu.
...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
pentru textul : ...istoria scrumului dePagini