Mulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
În ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
să spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
Ariana, îți mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta aici, ai dreptate, al doilea fragment e oarecum ironic și poate la fel de bine să nu fie deloc. Virgil, fotografia este luată așa de pe internet, o să încerc să modific.
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
ca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
"în oasele celor adormiţi"...
"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Poemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
Cu respect, Cezar
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
Vladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
am avut dreptate, Andreea?:) este un text care îmi demonstrează că nu m-am înșelat când te-am debutat, ai progresat. se vede cu ochiul liber. Iar Virgil nu se înșeală. chestia cu nebunia mea e ca o fusta mini într-un liceu comunist e o comparație faină, reușită și vocabularul e proaspăt...deci ca să nu mai mă repet,felicitări!
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
Bine scris textul, realist. Adela este personajul cel mai bine conturat, spre deosebire de Maria, căreia cred că ar trebui să îi îngroși puțin tușa, e doar schițată. Cât despre ceas, sunt de acord cu Sapphire. În general senzațiile astea sunt doar niște umbre, trebuie doar ușor accentuată ideea de respingere, de repulsie, când Maria își amintește de ceas, altfel pare ușor exagerată imaginea. Aș mai avea o sugestie: textul să se încheie la "și nu, nici atunci nu va purta ceas", să elimini acel "niciodată" și ultima replică, din același motiv, de a nu insista prea mult pe o anumită idee, care într-adevăr constituie nucleul textului, dar care nu trebuie să iasă așa mult în evidență pentru că riscă să devină artificială. Altfel, textul este foarte plăcut la lectură, echilibrat, tonul este cald. "Ea striga când nu el nu era de față"-aici cred că e un typo.
"copacii își
scutură floarea
pe scara richter
aceiași vecini" - mi-a plăcut că totul se măsoară în grade, dar nu de orice fel!
frumoasă tare partea asta. pentru mine, desigur.
e ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
Mie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
Dragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
Este inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate că iarna nici nu există și e doar un sentiment. iarnă blândă îți doresc,Ottilia și Sărbători minunate!
pentru textul : iarna întârzie la un film deMulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
pentru textul : Caut un loc... deÎn ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
aranca, daca tu ai o imagine cu mediterana, poti s/o pui, eu nu ma pricep sa inserez imagini, desi de mult vreau sa postez o vizuala
pentru textul : dimineață la nice desă spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ denu e nevoie să fii ironic. doar fii omul pe care îl prețuiesc și respect de atâta vreme din foarte multe motive.
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deAriana, îți mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta aici, ai dreptate, al doilea fragment e oarecum ironic și poate la fel de bine să nu fie deloc. Virgil, fotografia este luată așa de pe internet, o să încerc să modific.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... de"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
pentru textul : recul. 1. deca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
"în oasele celor adormiţi"...
pentru textul : legământul cel nou de"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
cu metaforă*
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei dejumătate din vers din Luceafărul*
Poemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi deCu respect, Cezar
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… dema bucur ca nu ai rezistat. si ca ti-a placut.
pentru textul : balada ploilor pierdute deVladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
pentru textul : insomnie deam avut dreptate, Andreea?:) este un text care îmi demonstrează că nu m-am înșelat când te-am debutat, ai progresat. se vede cu ochiul liber. Iar Virgil nu se înșeală. chestia cu nebunia mea e ca o fusta mini într-un liceu comunist e o comparație faină, reușită și vocabularul e proaspăt...deci ca să nu mai mă repet,felicitări!
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deIoana, te rog corectează, șterge subtitlul și adaugă dedesubtul poeziei: apărută în revista "Neliniști Metafizice", nr icsulescu. Ok?
pentru textul : Ana deCori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie deMacar pentru final trebuia scris textul asta.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși detocmai am (revazut) "Deliverance" si am fost nevoit sa citesc textul din acea perspectiva.. Interesanta coincidenta
pentru textul : Străinul de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deBine scris textul, realist. Adela este personajul cel mai bine conturat, spre deosebire de Maria, căreia cred că ar trebui să îi îngroși puțin tușa, e doar schițată. Cât despre ceas, sunt de acord cu Sapphire. În general senzațiile astea sunt doar niște umbre, trebuie doar ușor accentuată ideea de respingere, de repulsie, când Maria își amintește de ceas, altfel pare ușor exagerată imaginea. Aș mai avea o sugestie: textul să se încheie la "și nu, nici atunci nu va purta ceas", să elimini acel "niciodată" și ultima replică, din același motiv, de a nu insista prea mult pe o anumită idee, care într-adevăr constituie nucleul textului, dar care nu trebuie să iasă așa mult în evidență pentru că riscă să devină artificială. Altfel, textul este foarte plăcut la lectură, echilibrat, tonul este cald. "Ea striga când nu el nu era de față"-aici cred că e un typo.
pentru textul : Anywhere but here deAdrian, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Despre ce vorbești tu... acolo este adevărata artă.
pentru textul : silences deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă de"copacii își
pentru textul : toamnă descutură floarea
pe scara richter
aceiași vecini" - mi-a plăcut că totul se măsoară în grade, dar nu de orice fel!
frumoasă tare partea asta. pentru mine, desigur.
e ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deMie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
pentru textul : Uneori... deDragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
in rest, va doresc o zi faina.
pentru textul : cumpăr ninsori deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb deEste inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) dece m-a făcut să mă opresc este "lemnul uşilor are, încă, miros de primăvară." şi "pielea mi se va face mai aspră decât lespedea treptelor."
pentru textul : cântec negru dePagini