așa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
Toți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
Ioana Baciu, in primul rind incalci varianta prezenta a Regulamentului Hermeneia cu plethora asta de texte. Aceasta este o problema relativa pentru ca oricum sint pe cale sa il modific in ce priveste postarea de catre membrii novice. Dar asta totusi spune ca nu ai citit sau nu vrei sa respecti regulamentul. Ambele variante sint daunatoare. Eu ti-as propune urmatoarele: sa stergi celelalte texte si sa lasi numai unul pentru ziua de astazi. Apoi sa le postezi cite unul pe zi. Si in al treilea rind sa le segmentezi in seriale mai scurte. Ma tem ca cineva va avea rabdarea sa le citeasca in intregime asa cum sint iar aceasta nu va fi un beneficiu nici pentru tine si nici pentru cititori.
Poate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
Una peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
mi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
Chiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
LIM.
ca nu am facut asa ceva. ce rost ar avea sa-mi fur singur caciula? dupa cum ati observat, nu am texte extraordinare si stiu sa-mi recunosc greselile, dar asta nu inseamna ca incerc sa mint: este exact textul postat initial )se poate verifica pe site-ul doamnei Cristina Stefan (a fost postata acolo cu mult timp inainte)..
ok, am ajuns și-aici, sper să nu fie prea târziu, să se fi închis camerele deschise publicului larg... dar who cares about those?! Da, un fel de self sufficiency în această poezie, o chestie care pe mine în general mă deranjează, daaar aici e contrabalansată de o reconfortantă auto-ironie, de un fel de joacă inteligentă cu imaginația și răbdarea cititorilor tăi, iar rezultatul e plăcut lecturii. Am și câteva reproșuri de făcut, ca să nu plec cu mâna goală: prima strofă este construită cam greoi. Versul doi și trei, fiecare cu comparația sa, sunt obositoare ("ca un melc... / cum o vioară..."). Do something (nu-ți spun ce, vorba ta, că tot suntem români) about it. Ar mai fi o ambiguitate de rezolvat în prima strofă... să te văd dacă o remarci și tu, acum că ți-am atras atenția. De asemenea, "muzica zilelor", ironie voită prin căderea în banal cu această expresie atât de uzitată, e ok. Doar că sună prea... zâzâit. Ai uneori un mod ciudat de a construi. Mie nu-mi sună deloc "domingo la bucătăria unui prieten".
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
"am vrut să te dor şi eu o dată
cum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
înțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
Ionuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
Am prelucrat prima strofa pentru ca, acum cand recitesc, mi se pare ca face parte dintr-un alt film. Poemul nu se vrea unul usor sau aerisit, din contra, vizual si chiar putin socant, deci pe ici pe colo exagerarea intra la pachet. Acum ca prima strofa a disparut, nici tonul confesiv nu mai e, sau cel putin nu mai este atat de puternic, si da, era putin fals, dar numai pentru ca strofa nu facea parte din poem. In rest, nu ma pronunt, as mai putea spune insa ca din cauza faptului ca scriu incriptat, unele imagini ar putea parea cautate, insa de cele mai multe ori efortul poetic este prea mic.
Nu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
Alina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
Proza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
In rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
așa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deToți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
pentru textul : în noaptea asta deBine ați venit, Constantin Frosin! Este o ocazie deosebită de a vă citi pe acest site, poemele, traducerile și de ce nu? comentariile.
pentru textul : Poèmes sous-réalistes devin cu o varianta mai sintetica a primei strofe:
când eram tineri
vorbeam şoptit abia mişcându-ne buzele
pline de rouă
erau atât de aproape că ştiau trăi fără
vorbe
imi cer iertate versurilor pe care le-am dat deoparte.
pentru textul : agnozie depina la "prieteni morti" (inclusiv) ii un poem cutremurator
pentru textul : l'approche du nuage deIoana Baciu, in primul rind incalci varianta prezenta a Regulamentului Hermeneia cu plethora asta de texte. Aceasta este o problema relativa pentru ca oricum sint pe cale sa il modific in ce priveste postarea de catre membrii novice. Dar asta totusi spune ca nu ai citit sau nu vrei sa respecti regulamentul. Ambele variante sint daunatoare. Eu ti-as propune urmatoarele: sa stergi celelalte texte si sa lasi numai unul pentru ziua de astazi. Apoi sa le postezi cite unul pe zi. Si in al treilea rind sa le segmentezi in seriale mai scurte. Ma tem ca cineva va avea rabdarea sa le citeasca in intregime asa cum sint iar aceasta nu va fi un beneficiu nici pentru tine si nici pentru cititori.
pentru textul : Evolutia Ideii de Frumos dePoate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deUna peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
mi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
pentru textul : Poem deCe am reținut în mod special din acest text este:
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
doar o părere,
pentru textul : newsflash deEugen.
Aici sun de acord cu Alma... o basculă de nume înșirate. Și atunci te întrebi, "Cannes, 2001" face parte din text sau e o datare?
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deChiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deLIM.
ca nu am facut asa ceva. ce rost ar avea sa-mi fur singur caciula? dupa cum ati observat, nu am texte extraordinare si stiu sa-mi recunosc greselile, dar asta nu inseamna ca incerc sa mint: este exact textul postat initial )se poate verifica pe site-ul doamnei Cristina Stefan (a fost postata acolo cu mult timp inainte)..
pentru textul : decembre deok, am ajuns și-aici, sper să nu fie prea târziu, să se fi închis camerele deschise publicului larg... dar who cares about those?! Da, un fel de self sufficiency în această poezie, o chestie care pe mine în general mă deranjează, daaar aici e contrabalansată de o reconfortantă auto-ironie, de un fel de joacă inteligentă cu imaginația și răbdarea cititorilor tăi, iar rezultatul e plăcut lecturii. Am și câteva reproșuri de făcut, ca să nu plec cu mâna goală: prima strofă este construită cam greoi. Versul doi și trei, fiecare cu comparația sa, sunt obositoare ("ca un melc... / cum o vioară..."). Do something (nu-ți spun ce, vorba ta, că tot suntem români) about it. Ar mai fi o ambiguitate de rezolvat în prima strofă... să te văd dacă o remarci și tu, acum că ți-am atras atenția. De asemenea, "muzica zilelor", ironie voită prin căderea în banal cu această expresie atât de uzitată, e ok. Doar că sună prea... zâzâit. Ai uneori un mod ciudat de a construi. Mie nu-mi sună deloc "domingo la bucătăria unui prieten".
pentru textul : cromozomii de fier decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme de"am vrut să te dor şi eu o dată
pentru textul : Poem penibil decum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 devă mulţumesc pentru lectură, comentarii.
Masha mă surprinzi cu acest cadou, îl iau cu inima împăcată şi cu mulţumirea unuia care ştie ce este darul.
pentru textul : spovedanie desimplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deînțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deIonuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
Am prelucrat prima strofa pentru ca, acum cand recitesc, mi se pare ca face parte dintr-un alt film. Poemul nu se vrea unul usor sau aerisit, din contra, vizual si chiar putin socant, deci pe ici pe colo exagerarea intra la pachet. Acum ca prima strofa a disparut, nici tonul confesiv nu mai e, sau cel putin nu mai este atat de puternic, si da, era putin fals, dar numai pentru ca strofa nu facea parte din poem. In rest, nu ma pronunt, as mai putea spune insa ca din cauza faptului ca scriu incriptat, unele imagini ar putea parea cautate, insa de cele mai multe ori efortul poetic este prea mic.
pentru textul : Centrul de plasament alimentar deNu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
pentru textul : Mirare de toamnă deAlina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
pentru textul : Camuflaj deProza ta îmi amintește de un roman, nu mai știu dacă l-ai citit în cele din urmă, ori dacă ai urmărit filmul, Nontimuovere, Margaret Mazzantini, în ecranizarea lui Sergio Castelito. Redarea deosebit de fină și de subtilă a realităților surprinse la limita între două planuri existențiale, mergând în urma simțurilor, pe vârfurile durerilor neîndurătoare, într-un entre-deux, în care abia mai poți mișca sau respira, fiindcă nu te afli concret în niciun dintre spații. Senzația că orice fir atins poate fi ruptură. E un text lucrat cu deosebită grijă, spre a armoniza ideatica, sensul, imaginea, subînțelesurile, personajele, viața, moartea. Nu pot să nu afiirm că este una din cele mai bune scrieri ale tale. Nu pot spune cea mai, nu pentru că nu ar fi, ci fiindcă aș fi nedreaptă cu altele. Decupez ceva ce încă reverberează cu trăirile mele: "Cineva moare. Cineva iubește. Mâna mea știe să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, față în față într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgențe, el iubindu-ne nenăscuți, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc și se va întoarce." Nu mă mișc. Am aritmie. E viață încă.
pentru textul : Respiro deștii cum se spune, nu este bine să te abții....că... nu știi ce se mai întîmplă.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. dep de la textul de dinaintea acestuia
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
pentru textul : Dum vita est deIn rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
PS. Dacă se poate, rugăm o fotografie la profil.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deFrumos, intr-adevar. Dincolo de experiment, un text trait, care se marturiseste... M-a atins...
pentru textul : Epilog... dePagini