a.a.a. merci pentru veşnica comparaţie între termenul albastru şi cel sufocant de galben din pădurea de mâni.

draga Adrian, nu pot decit sa imi exprim saisfactia citind asa ceva aici. Pentru citeva clipe am avut senzatia ca citesc intr-o revista literara de calibru. Te incurajez sa continui si ma intreb daca ai avea ceva impotriva daca as face o sectiune a site-ului in care sa adun toata aceasta colectie de articole pe care le postezi tu aici. Un articol inedit care nu lasa ca idealismul acelor scriitori romani-evrei sa se piarda. As zice ca e o mare cinste ca Israelul si Romania sint intr-un fel unite prin arta acestor oameni despre care occidentul celei de-a doua jumatati a secolului 20 poate nici nu stie.

eu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna

alma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice

multumesc Sebi de trecere și comentariu, o zi frumoasa

Nu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.

Poate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?

Iti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult

imi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna

Am citit poemul tau. E un strigat.

Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.

Adrian, tu ai aici un eseu muncit si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit cateva clipe placute citind despre viata celui nascut pe 4 august 1900, cel care a pus bazele miscarii suprarealiste in literatura, sau cum i se mai spunea? PROFETUL miscarii... Robert Desnos preciza că “fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici” Am sa redau doua dintre poeziile lui care mi-au placut in mod deosebit Pe marginea poemului Poetul sapă adâncul propriului poem pe marginea căruia bineînțeles va fi mitraliat. si Atât de mult te-am visat Atât de mult te-am visat, ca ți-ai pierdut realitatea. Și-a mai rămas vreo clipă să mângâi solarul tău trup și să sărut pe-această gură glasul drag răsărind? Atât de mult te-am visat, că brațele-mi obișnuite să-ți cuprindă umbra, rămase-ncrucișate peste pieptu-mi, n-or să mai afle, poate, linia trupului tău și că, înaintea acestei reale aparențe a ceea ce de zile și ani ma tot chinuiește, eu însumi deveni-voi umbră. O, sentimentale balanțe! Atât de mult te-am visat încât probabil nu mai e cazul să mă trezesc. Dorm în picioare cu trupul viu expus tuturor aparențelor vieții și dragostei, iar ție, care ești totul acum pentru mine, mi-ar fi mai greu să-ți sărut fruntea și buzele decât fruntea și buzele primului venit. Atât de mult te-am visat, atât am mers, a vorbit, cu dulcea ta fantomă culcându-mă, încât nu-mi mai rămâne, poate, decât să trec printre fantome și-o umbră să fiu, de-o sută de ori mai umbră decât umbra, o umbră ce se mișcă și-o să se miște într-una pe cadranul solar al vieții tale. Varianta originala este: J’ai tant rêvé de toi J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant Et de baiser sur cette bouche la naissance De la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués En étreignant ton ombre A se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas Au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante Et me gouverne depuis des jours et des années, Je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales. J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps Sans doute que je m’éveille. Je dors debout, le corps exposé A toutes les apparences de la vie Et de l’amour et toi, la seule qui compte aujourd’hui pour moi, Je pourrais moins toucher ton front Et tes lèvres que les premières lèvres et le premier front venu. J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé, Couché avec ton fantôme Qu’il ne me reste plus peut-être, Et pourtant, qu’a être fantôme Parmi les fantômes et plus ombre Cent fois que l’ombre qui se promène Et se promènera allègrement Sur le cadran solaire de ta vie. Se pare ca exista si o varianta… mai scurta a acestui poem, gasita in buzunarul sau dupa deportare -sau macar asa spune legenda… J’ai rêvé tellement fort de toi, J’ai tellement marché, tellement parlé, Tellement aimé ton ombre, Qu’il ne me reste plus rien de toi. Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres D’être cent fois plus ombre que l’ombre D’être l’ombre qui viendra et reviendra dans ta vie ensoleillée.

Nu, înțeleptule Apeiron, sînt doar o ființă de aer și lumină captivă în vasul acesta de lut. Și nu știu ce să fac atunci cînd vin vînturile din miazănoapte și gîndurile cele mai sincere, cele mai bune se întorc împotriva mea ?

Cu riscul de a fi descalificat (pe care mi-l asum).