[în cel mai bun caz o rezervă, ceva] mi se pare o explicitare inutilă după imaginea spitalului de nebuni [vom renaște cu transfuzii în loc de metafore] aș fi spus invers, cu metafore în loc de transfuzii... :) dar nu e poemul meu, desigur... [și să-l notezi pe cordonul ombilical la ieșire] de ce tocmai la ieșire, când cordonul se rupe? iarăși [la ieșire] mi se pare în plus [la plecarea în vacanță pe alocuri aiurea] nu văd legătura cu pasajul dinainte, parcă îi diluează impactul dacă s-ar fi terminat textul la [nevăzut de mine] parcă s-ar fi închegat mai bine dar ultima strofă trimite pe altă pistă de lectură și nu comunică decât ceea ce știam: că la spital oamenii mor tineri nu văd rostul trimiterii la moarte, la absurditatea extincției, într-un poem care pare a fi de dragoste, or, dacă s-a dorit a se arunca umbra fragilității umane peste incandescența iubirii, de ce tocmai în final? am remarcat ceea ce mi s-a părut a fi balast, dar în rest poemul mi-a lăsat un gust plăcut, suav
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
La o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
da, un poem cintec, sensibil, ce-mi place in mod deosebit... mai ales, versurile:acestea au o paleta sentimentala de o nostalgie blinda, impacata cu tine insusi: "doar noaptea mai vii pe pămînt ca un vis fără somn prin vitralii te simt te alint mă privești iar eu sînt doar un sfînt de tablă și lut rătăcit printre cruci și pierdut de florii"...
tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
Iată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
Djamal, mulțumesc pentru semnul lăsat la acest poem. îmi cer scuze pentru că răspund cu întârziere. mă onorează trecerea ta. te mai aștept și la alte poeme. să ne citim cu bine! Lucian, poemul acesta este mai vechi. mi-a făcut plăcere să îl postez și aici. Lucian este un copil. atâta tot. tu, ai un nume frumos. știai? mulțumesc, Madim
Un text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
Alexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
Mulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
Fain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
ram, comentariul tau e rautacios. crezi ca poti sustine ceva fara amintirile tale din nu stiu care ce unde calatorie? nu vreau sa te jignesc, dar imi amintesti de cineva si tu. dar, fii linistit, nu esti un barbat primitiv, emoticoanele erau pentru barbatii adevarati care suporta de-acum banalele licente poetice. iar faptul ca azi e nu stiu care zi e o gluma de prost gust care nu are ce cauta pe un site de literatura. iar finalul nu se termina deloc prost, dimpotriva. iata ca te-ai comentat sau com tau se refera la carte si nu la textul meu?
..eu am venit intr-un suflet doar sa spun: Virgil, am intrat pe aceasta postare prin FB :p, insa pentru mine the tune is too slow..[Corina loves either swing or Bach - this one is a bit of an elevator tune]. Have a good '12.
de ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
câteva sincope ici și colo, în rest un poem solid.
clape ale unui pian
cât de nepoetic
pisica lui bulgakov
ce rost are acolo
DA, renunțarea la imitație chiar dacă nu în totalitate, e ok așa.
Văd c-ajung să mă comentez mai mult pe mine ca pe alții, știu că nu-i frumos (sunt și personaje care numai asta fac, nu spunem cine...), dar nici să nu răspund nu e frumos... Mulțumesc, dragă Alina, și pentru acest comentariu, a fost prima mea încercare de proză după multă vreme de "tăcere" iar prima parte e de fapt o descriere fidelă a propriilor mele experiențe din timpul ședințelor de meditație Zen. Partea a doua (conectata cu prima) se dorește o scoatere a cititorului din realitatea cotidiană. În ce măsură mi-a reușit, părerile, printre prieteni și citirori sunt împărțite... Ca întodeauna, e loc de mai bine.
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
Iată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
[în cel mai bun caz o rezervă, ceva] mi se pare o explicitare inutilă după imaginea spitalului de nebuni [vom renaște cu transfuzii în loc de metafore] aș fi spus invers, cu metafore în loc de transfuzii... :) dar nu e poemul meu, desigur... [și să-l notezi pe cordonul ombilical la ieșire] de ce tocmai la ieșire, când cordonul se rupe? iarăși [la ieșire] mi se pare în plus [la plecarea în vacanță pe alocuri aiurea] nu văd legătura cu pasajul dinainte, parcă îi diluează impactul dacă s-ar fi terminat textul la [nevăzut de mine] parcă s-ar fi închegat mai bine dar ultima strofă trimite pe altă pistă de lectură și nu comunică decât ceea ce știam: că la spital oamenii mor tineri nu văd rostul trimiterii la moarte, la absurditatea extincției, într-un poem care pare a fi de dragoste, or, dacă s-a dorit a se arunca umbra fragilității umane peste incandescența iubirii, de ce tocmai în final? am remarcat ceea ce mi s-a părut a fi balast, dar în rest poemul mi-a lăsat un gust plăcut, suav
pentru textul : idee pentru toamna asta deUn exerciţiu stilistic şi tematic... convingător. Ioan.
pentru textul : din suferinţele toponimice ale căpşunăresei deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic deLa o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
pentru textul : hermeneia 2.0 deun arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deIntr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
pentru textul : Sărutul deMa bucur sa va citesc si pe Hermeneia.
pentru textul : La taifas deda, un poem cintec, sensibil, ce-mi place in mod deosebit... mai ales, versurile:acestea au o paleta sentimentala de o nostalgie blinda, impacata cu tine insusi: "doar noaptea mai vii pe pămînt ca un vis fără somn prin vitralii te simt te alint mă privești iar eu sînt doar un sfînt de tablă și lut rătăcit printre cruci și pierdut de florii"...
pentru textul : teofilia detocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
pentru textul : nihil sine deo descheletul acelui cal m-a urmărit mult timp. pe lunca Bistriței, în drumul zilnic spre un loc adânc ca ochii unei colege...
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deDeși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” demariana, penita de aur e la tine
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deIată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
pentru textul : epifania de primăvară de... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
thank you for your attention to this matter!
pentru textul : Hemoragii deDjamal, mulțumesc pentru semnul lăsat la acest poem. îmi cer scuze pentru că răspund cu întârziere. mă onorează trecerea ta. te mai aștept și la alte poeme. să ne citim cu bine! Lucian, poemul acesta este mai vechi. mi-a făcut plăcere să îl postez și aici. Lucian este un copil. atâta tot. tu, ai un nume frumos. știai? mulțumesc, Madim
pentru textul : Lucian dePaul Blaj ai un mod ciudat de a urmari binele cuiva. Fie si al Hermeneii.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deUn text cu un discurs liric curat si rafinat, aflat la graniţa dintre manierismul pozitiv (dacă pot să mă exprim antagonic) şi naturaleţea care explodează din meditaţia lucidă.
Dacă ar fi ceva care să (mă) deranjeze, ar fi porţiunile care duc textul dintr-o zonă de intuiţie pur artistică, într-una a realităţii imediate:
"îmi cufundam capul în aerul acelei după-amiezi"
"toate îmi deveneau însă familiare în timp ce se petreceau"
"ci doar o furnică mare roșie".
Imaginea e bună, echilibrată dpdv al ambiguităţii. Ea urmăreşte sensul, nu e scop în sine, e originală şi percutantă.
E tipul de scriere care doar apasă pe clanţă. Intratul/ ieşitul e despre/ pentru cititor.
Poatei voi reveni.
pentru textul : dezmierdare deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deAlexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deMulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
Fain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
pentru textul : jurnal deram, comentariul tau e rautacios. crezi ca poti sustine ceva fara amintirile tale din nu stiu care ce unde calatorie? nu vreau sa te jignesc, dar imi amintesti de cineva si tu. dar, fii linistit, nu esti un barbat primitiv, emoticoanele erau pentru barbatii adevarati care suporta de-acum banalele licente poetice. iar faptul ca azi e nu stiu care zi e o gluma de prost gust care nu are ce cauta pe un site de literatura. iar finalul nu se termina deloc prost, dimpotriva. iata ca te-ai comentat sau com tau se refera la carte si nu la textul meu?
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II de..eu am venit intr-un suflet doar sa spun: Virgil, am intrat pe aceasta postare prin FB :p, insa pentru mine the tune is too slow..[Corina loves either swing or Bach - this one is a bit of an elevator tune]. Have a good '12.
pentru textul : început de an la malul oceanului deam uitat sa spun (desi initial a fost un alt titlu), titlul e "catchy"
pentru textul : (la nunta din cană, Galileea) dede ce "Finalul nu vine salvator pentru poezie", alma? de ce portiunea respectiva nu e corecta... genetic? M-am gindit ca s-ar putea sa nu fie corecta terminologic de vreme ce exista caractere fenotipice dar a spune "actiune fenotipica" poate nu e tocmai corect. Totusi unde e greseala... genetica?
pentru textul : nu știu dacă decâteva sincope ici și colo, în rest un poem solid.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă declape ale unui pian
cât de nepoetic
pisica lui bulgakov
ce rost are acolo
DA, renunțarea la imitație chiar dacă nu în totalitate, e ok așa.
Văd c-ajung să mă comentez mai mult pe mine ca pe alții, știu că nu-i frumos (sunt și personaje care numai asta fac, nu spunem cine...), dar nici să nu răspund nu e frumos... Mulțumesc, dragă Alina, și pentru acest comentariu, a fost prima mea încercare de proză după multă vreme de "tăcere" iar prima parte e de fapt o descriere fidelă a propriilor mele experiențe din timpul ședințelor de meditație Zen. Partea a doua (conectata cu prima) se dorește o scoatere a cititorului din realitatea cotidiană. În ce măsură mi-a reușit, părerile, printre prieteni și citirori sunt împărțite... Ca întodeauna, e loc de mai bine.
pentru textul : Meditație deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută deIată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
Iulia dragă, mă bucură tare cuvintele tale.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu denu e puţin lucru să citeşti o cronică cu care să şi rezonezi!
Pagini