poezia lui alex este una dintre puținele care au nevoie de introducere. m-a uimit întotdeauna modestia și calmul care o însoțesc. aleksandar lasă impresia unei urechi aplecate pe pămîntul schimbător al realității imediate, dar o ureche care caută să audă sunete pentru care un nepoet nu își va face niciodată timp. pentru că a fi poet nu înseamnă în primul rînd a ști să scrii. ci a ști să asculți. mai ales a ști să te asculți. iar situația lui de „om de frontieră” nu face decît să îl avantajeze. criza tranziției sau a incertitudinii unei apartenențe, criza fluidității și metamorfozei identitare și existențiale nu sînt doar simple „discomforturi” ci avantaje pentru cineva care poate scrie poezie. iar aleksandar ne reamintește asta. am așteptat acest volum de foarte multă vreme.
Paul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Inca ceva: nenorocirea este ca, in cf. cu "rationalismul" de sorginte iluminista perpetuat si adancit in materialism si empirism pozitivist, s-a preluat "previziunea" bazata pe "experiente obiective" de la nivelul stiintei la cel al societatii in general (inclusiv in economie). Ca sa nu mai vorbesc ca, acum, nici chiar in stiintele natutii (e.g. in fizica dar si in alte domenii) nu mai functioneaza in mod infailibil; a se vedea, printre altele principiul indeterminarii al lui Heisenberg sau complementaritatea. Asa ca, Ioane, lucrurile sunt mult mai complicate. Iar dihotomia platonica precum si "The hard problem" a lui Descartes sunt si ele puse in discutie. Ca sa nu mai vorbesc ca o "intuitie buna" nu inseamna musai descoperirea unui "adevar absolut" universal valabil in orice domeniu ci, eventual, unul limitat si circuscris unei anumite parti (mai mici sau mai mari) din Realitate. Revenind la Platon. In dialogurile sale tarzii chiar el nu mai considera "Lumea Ideilor" ca fiind imuabila, data o data pentru totdeauna. Ci inclina sa introduca in ea un anumit heraclitism.
cred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
Felicitari Marina pentru text, continut, prezentare si subiect. Putin cunoscut si uneori neinteles iudaismul este un teritoriu fascinant care merita cercetare. Merci beaucoup ! Adrian
gorunul cunoașterii pare-un copac
mai înțesat de cranii decât era olimpul
plin de zei
de vrei să înțelegi ceva din asta
ori ești nebun
ori ești un aalizei!
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
Textul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
Oricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
Ştii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
ok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
In al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Raluca, fix tu eşti în măsură să vorbeşti de maturitate... E ultima dată când te rog pe această cale să nu mai intri/să nu mai încerci să intri in dialoguri extraliterare cu userii. La următaorea abatere, vei fi suspendată.
au venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
Întru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
un zâmbet amar, desigur, Adriana.
sau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
se pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poezia lui alex este una dintre puținele care au nevoie de introducere. m-a uimit întotdeauna modestia și calmul care o însoțesc. aleksandar lasă impresia unei urechi aplecate pe pămîntul schimbător al realității imediate, dar o ureche care caută să audă sunete pentru care un nepoet nu își va face niciodată timp. pentru că a fi poet nu înseamnă în primul rînd a ști să scrii. ci a ști să asculți. mai ales a ști să te asculți. iar situația lui de „om de frontieră” nu face decît să îl avantajeze. criza tranziției sau a incertitudinii unei apartenențe, criza fluidității și metamorfozei identitare și existențiale nu sînt doar simple „discomforturi” ci avantaje pentru cineva care poate scrie poezie. iar aleksandar ne reamintește asta. am așteptat acest volum de foarte multă vreme.
pentru textul : Lansare de carte: Aleksandar Stoicovici - "Vineri" deprecizez, imaginea depășește formatul paginii albe, ea este însă întreagă, nu sînt alte elemente grafice de vizualizat.
pentru textul : Lemuria deMariana! Îmi doresc şi eu această carte. Nu mă pricep la Haiku dar asta nu însemnează că nu pot citi haiku...
pentru textul : Karumi deparerea mea este ca este un text prea incarcat. sau poate eu sint un cititor mai simplu
pentru textul : desene deScuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi dePaul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile de"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
pentru textul : Bila deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deInca ceva: nenorocirea este ca, in cf. cu "rationalismul" de sorginte iluminista perpetuat si adancit in materialism si empirism pozitivist, s-a preluat "previziunea" bazata pe "experiente obiective" de la nivelul stiintei la cel al societatii in general (inclusiv in economie). Ca sa nu mai vorbesc ca, acum, nici chiar in stiintele natutii (e.g. in fizica dar si in alte domenii) nu mai functioneaza in mod infailibil; a se vedea, printre altele principiul indeterminarii al lui Heisenberg sau complementaritatea. Asa ca, Ioane, lucrurile sunt mult mai complicate. Iar dihotomia platonica precum si "The hard problem" a lui Descartes sunt si ele puse in discutie. Ca sa nu mai vorbesc ca o "intuitie buna" nu inseamna musai descoperirea unui "adevar absolut" universal valabil in orice domeniu ci, eventual, unul limitat si circuscris unei anumite parti (mai mici sau mai mari) din Realitate. Revenind la Platon. In dialogurile sale tarzii chiar el nu mai considera "Lumea Ideilor" ca fiind imuabila, data o data pentru totdeauna. Ci inclina sa introduca in ea un anumit heraclitism.
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern decred că aici ai improvizat și-a ieșit un jazz interesant. nota amuzantă din final dă o altă culoare, deși solfegiul textului e construit într-o direcție tristă. deci falsă. bune și farsele astea uneori.
pentru textul : în joacă deFelicitari Marina pentru text, continut, prezentare si subiect. Putin cunoscut si uneori neinteles iudaismul este un teritoriu fascinant care merita cercetare. Merci beaucoup ! Adrian
pentru textul : Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris degorunul cunoașterii pare-un copac
pentru textul : gorunul cunoaşterii demai înțesat de cranii decât era olimpul
plin de zei
de vrei să înțelegi ceva din asta
ori ești nebun
ori ești un aalizei!
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTextul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
Oricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deŞtii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
pentru textul : două cântece roşii deok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIn al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
bref, Cristina am zâmbit. și nu știu cum și nu știu de ce, dar cred că textului i-ar sta bine mai sfios. mă bucur că mă mai citești!
Mariana, călduroasă întâmpinarea ta prin cuvintele molcome, înțelepte. mulțumesc, om bun și darnic
pentru textul : oamenii de care ne este rușine depeste măsură!
corectare: " serpentina"
pentru textul : In dar: mandala deRaluca, fix tu eşti în măsură să vorbeşti de maturitate... E ultima dată când te rog pe această cale să nu mai intri/să nu mai încerci să intri in dialoguri extraliterare cu userii. La următaorea abatere, vei fi suspendată.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deau venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat detext slăbuț și plin de prețiozități. te rog să corectezi diacriticele. ai folosit î cu punct în loc de căciulă
pentru textul : N-am să-ţi spun deMie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
pentru textul : întotdeauna a fost deÎntru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
un zâmbet amar, desigur, Adriana.
pentru textul : amărui desau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară dese pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
pentru textul : pseudo/credo deOtilia, mulţumesc de trecere!
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Mulţumindu-vă,
pentru textul : p.s dede bine!
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
pentru textul : timidă umbra ta de fată devă mulțumesc .
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
pentru textul : Dunele goale depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! dePagini