Foarte interesant eseu, Adrian. Despre asemenea poeți care au scris cu prețul libertății, au încercat să facă din poezie un mesager al acesteia, este încă nevoie să ne aducem aminte. o lectură foarte plăcută. Felicitări!
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
orașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
emi, fratele meu genial, in peregrinarile mele prin gradinita poeziei, am invatat de la fluturi si de la cercelusi, de la zane si purcelusi, de la pasari si pasarele, sa fiu om. dar nu orice om, copilul meu ( pot sa ti spun asa?) ci omul care se cara pe sine ( caci ce e un poet daca nu un copil mare si dolofan?). deci, cum iti spuneam, ma incearca asa un eXtaz cand vad ca, dand din picioare si maini, langa mine esti si tu. mai ca fratele nicodem facand atatia bulbuci ma tulbura peste masura. ca colegele mele dintr a noua, la seminar nicodem, yo, bro, respect pentru! yo, peace!
in continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
Când spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
Fragmentare, simțită până dincolo de spațiile albe din care s-a compus cândva celula ta germinată, acum/atunci erodată de "zeamă de cuțit și halate". Definirea din primul vers este cutremurătoare, dar suportabilă, fiindcă deși mersul este imposibil, spiritul îi dă tălpii alt fel de umblet: cel care face din fiecare urmă o zvâcnire de viață. Cel mai mult îmi place acea revoltă subtilă din strofa a 2-a "n-am să arunc doar părțile mai bune spre Dumnezeu/și cele rele înspre pământ", fiindcă, da, dincolo de împărțirea rațională, conștientă între polarele compozite, esențial este întregul: și pe pământ, și în ochiul lui Dumnezeu suntem întregiți și suntem "dincolo de bine și de rău". Remarc finalul fiecărui vers în "e". Cred că în alte sonete nu ai folosit tehnica asta. De la eternitate? De la efemer? De la...?
Am doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
pentru lectură şi semn.
eu spun că este bine cum am scris şi chiar îmi place mai mult cum sună în varianta existentă. dar, apreciez observaţia ta.
te aştept, în continuare.
de ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
Cred că pentru un poem atât de scurt şi o imagine atât de frumoasă, ar trebui să revedeţi ultimele 3 versuri. cu cele două construcţii: "căldura stelelor" şi "lumina lunii" plus frigul veşnic, construcţii destul de facile în opinia mea, prăfuite. Şi care nu ajută în contextul acesta. Primele 5 versuri sunt interesante, desenează destul de coerent, deşi se pierd în detalii, cumva...Revin şi subliniez: pentru un poem atât de scurt, ar trebui mai multă atenţie. Eu aşa cred, nu bag mâna în foc că am dreptate. sper să nu supere părerea.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
am o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
Un text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
Exemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte interesant eseu, Adrian. Despre asemenea poeți care au scris cu prețul libertății, au încercat să facă din poezie un mesager al acesteia, este încă nevoie să ne aducem aminte. o lectură foarte plăcută. Felicitări!
pentru textul : Robert Desnos (1900-1945) deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide deOdiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAm reţinut :
"pentru zilele fără miez fără sâmburi"
Ce înseamnă : agammemnorele? :)
pentru textul : Spleen boreal deorașele își colorează genele blue desert reclamele nopții își șterg lacrimile de parbrize și numai tu știi să subțiezi depărtarea prin semne și umbre mai vechi ca într-un tango de adio se aud deja lunecând stranii caravane lichefiate de nori treptat nostalgia fi-va o altă înfrigurare străină târzie cu litere sărate albe precum un cântec închis într-o lebădă if you go away...
pentru textul : if you go away deemi, fratele meu genial, in peregrinarile mele prin gradinita poeziei, am invatat de la fluturi si de la cercelusi, de la zane si purcelusi, de la pasari si pasarele, sa fiu om. dar nu orice om, copilul meu ( pot sa ti spun asa?) ci omul care se cara pe sine ( caci ce e un poet daca nu un copil mare si dolofan?). deci, cum iti spuneam, ma incearca asa un eXtaz cand vad ca, dand din picioare si maini, langa mine esti si tu. mai ca fratele nicodem facand atatia bulbuci ma tulbura peste masura. ca colegele mele dintr a noua, la seminar nicodem, yo, bro, respect pentru! yo, peace!
pentru textul : la vale, pe Gangele viu dein continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
pentru textul : cercul - episodul 3 deSapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deCând spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
pentru textul : verificări deFragmentare, simțită până dincolo de spațiile albe din care s-a compus cândva celula ta germinată, acum/atunci erodată de "zeamă de cuțit și halate". Definirea din primul vers este cutremurătoare, dar suportabilă, fiindcă deși mersul este imposibil, spiritul îi dă tălpii alt fel de umblet: cel care face din fiecare urmă o zvâcnire de viață. Cel mai mult îmi place acea revoltă subtilă din strofa a 2-a "n-am să arunc doar părțile mai bune spre Dumnezeu/și cele rele înspre pământ", fiindcă, da, dincolo de împărțirea rațională, conștientă între polarele compozite, esențial este întregul: și pe pământ, și în ochiul lui Dumnezeu suntem întregiți și suntem "dincolo de bine și de rău". Remarc finalul fiecărui vers în "e". Cred că în alte sonete nu ai folosit tehnica asta. De la eternitate? De la efemer? De la...?
pentru textul : Cioburi de alb deAm doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deefort poetic... însă merită scuturat de detalii inutile, poezia nu e o gazetă de perete
pentru textul : Filozofie mecanicistă(povestea omului vierme) dete mai citesc
pentru lectură şi semn.
pentru textul : De încălţat deeu spun că este bine cum am scris şi chiar îmi place mai mult cum sună în varianta existentă. dar, apreciez observaţia ta.
te aştept, în continuare.
de ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
pentru textul : - deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben deCred că pentru un poem atât de scurt şi o imagine atât de frumoasă, ar trebui să revedeţi ultimele 3 versuri. cu cele două construcţii: "căldura stelelor" şi "lumina lunii" plus frigul veşnic, construcţii destul de facile în opinia mea, prăfuite. Şi care nu ajută în contextul acesta. Primele 5 versuri sunt interesante, desenează destul de coerent, deşi se pierd în detalii, cumva...Revin şi subliniez: pentru un poem atât de scurt, ar trebui mai multă atenţie. Eu aşa cred, nu bag mâna în foc că am dreptate. sper să nu supere părerea.
Raul C.
pentru textul : De noapte de„pasăre care îşi are cuibul în văzduh”, cu asta-s de acord; cu restu nu
pentru textul : dragoste depoet roman sau poet român?? atenție la diacritice!
pentru textul : poet latin deNimeni. Poti sa-l descrii?
pentru textul : tablou cu cadă de baie deiasa la fel si cea care urmeaza. Multumesc
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deCorzile acelea sunt asa ca un fel de nervi de oţel, pardon, de arama, din varsta de arama a lumilor. Mie imi suna a fals stradivarius ăsta.
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb deexigența, am vrut să spun, dar apreciez și sinceritatea.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea de...să fie, Marina. atent, Paul
pentru textul : girovag al maculelor deMa rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deEu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept deuneori titlul nu vine...
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deam o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
pentru textul : Imago desapte magic, rotund ca o cifra ...impara care deschide. Sarbatori fericite!
pentru textul : Psalmul 41291 deUn text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
pentru textul : Încă deExemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare"
ca sa vezi...si cand colo, te-ai impiedicat de punctul de sub semnul meu de intrebare! :)
pentru textul : la mormântul lui menelau denu te-a parasit inspiratia, de ce dai alarme false?
Pagini