Marga Stoicovici,
Am constatat-fără să intervin-că apar des în com tale. Ba mă cerţi (“…dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor”) ba mă lauzi (“... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici”). Acum aflu că sînt “un exemplu a ceea ce înseamnă evoluția înspre habar-n-am-ce a poeziei actuale.” De fapt cred că tu mă iubeşti dar încă nu realizezi. Eu am curajul să-ţi spun că îmi eşti dragă. Ce zici, ne încurcăm?
Precizări:
1. Nu sînt un artist grafic excelent. Hai să spunem că am urcat cîteva dealuri doar.
2. O singură poezie semnată de mine are şi grafică.
desi imi place compozitia am si eu o rugaminte. formateaza culoarea fontului putin mai spre gri (ca tot veni vorba de grey) ca sa pot sa vad si eu ce scrie ca nu vad sau macar pune undeva jos textul in rest cred ca e ok
iată și răspunsul. leonard este un autor bun și fără îndoială că postează aici de multă vreme. în același timp însă, din cît îmi aduc eu aminte, refuză să comenteze sau să participe în dialog sub alte texte. cu alte cuvinte se folosește de hermeneia doar pentru a-și afișa textele și cam atît. pentru acest gen de participare pe hermeneia avem încadrarea de membru corespondent. evident cu limitările implicite. dacă el dorește să devină membru cu drepturi (și responsabilități) depline ne poate anunța. sper să fi răspuns întrebării dumneavoastră.
sper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
nici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
Splendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
concluzia: doua avertismente. primul pentru nicodem, care se trezeste vorbind de-ale lui cu adrian, peste capul oamenilor intr-un comentariu. cel de-al doilea pentru bobadil, care ataca ad hominem. la urmatoarea abatere a fiecaruia. veti avea contul suspendat. mariana,.care este moderator va supraveghea ca asta sa se intimple rapid si fara convulsii. p.s. vom continua asa pina vom invata sa distingem intre a scrie, a comenta, a avea eventual conflicte intelectual literare, pe de o parte, si a ne barbariza reciproc, pe de alta parte. multumesc.
ok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
conform dex ANACRÚZĂ, anacruze, s.f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 3 Feb 2004 | Greșeală de tipar anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Oct 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse) *in cazul de fata, secunde anacruzice sunt secunde incomplete, pe jumatate traite ... in poezie, minutul poate sa/si inceapa numaratoarea de la 30 nu de la 0, adica sa cuprinda a doua jumatate de secunde nu de la prima, iar secunda sa iasa din gaoace pe jumatate si in viata sunt oameni carora le surade soarta in ce/a de/a doua jumatate ...
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
mi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
Din ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
Un poem-oglindă, subtil concentrat asupra răspunsului pe care doar sălbaticul Enkidu pare că îl deţine.
Poetul nu a făcut nici un efort de imaginaţie, adevăratul autor este Ghilgameş, care a învins până la urmă moartea...
Mulţumesc mult pentru această replică poetică de mare rafinament.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:) mi-a plăcut alala din " cealalaltă" - bună treabă.
pentru textul : alala deimaginea .. mai greu cu tehnologia asta mai mai :)
pentru textul : pietrele umbrei deN-aș ingera în veci așa ceva.
Cred că e un senryū, dar care mai trebuie lucrat. Nu este indicat a se folosi pronumele.
Și acum, un comentariu în stil „bobadilic” :)
Avem în față un ghiveci trilingv într-o formă extrem-dezorientată :)
pentru textul : last supper denu
pentru textul : weed room deMarga Stoicovici,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAm constatat-fără să intervin-că apar des în com tale. Ba mă cerţi (“…dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor”) ba mă lauzi (“... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici”). Acum aflu că sînt “un exemplu a ceea ce înseamnă evoluția înspre habar-n-am-ce a poeziei actuale.” De fapt cred că tu mă iubeşti dar încă nu realizezi. Eu am curajul să-ţi spun că îmi eşti dragă. Ce zici, ne încurcăm?
Precizări:
1. Nu sînt un artist grafic excelent. Hai să spunem că am urcat cîteva dealuri doar.
2. O singură poezie semnată de mine are şi grafică.
desi imi place compozitia am si eu o rugaminte. formateaza culoarea fontului putin mai spre gri (ca tot veni vorba de grey) ca sa pot sa vad si eu ce scrie ca nu vad sau macar pune undeva jos textul in rest cred ca e ok
pentru textul : Grey rain denu, e iubita mea de la capatul pamantului...
pentru textul : Neclar viziune deiată și răspunsul. leonard este un autor bun și fără îndoială că postează aici de multă vreme. în același timp însă, din cît îmi aduc eu aminte, refuză să comenteze sau să participe în dialog sub alte texte. cu alte cuvinte se folosește de hermeneia doar pentru a-și afișa textele și cam atît. pentru acest gen de participare pe hermeneia avem încadrarea de membru corespondent. evident cu limitările implicite. dacă el dorește să devină membru cu drepturi (și responsabilități) depline ne poate anunța. sper să fi răspuns întrebării dumneavoastră.
pentru textul : prezervativ desper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo denici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.
pentru textul : Cum se naște o poezie demulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deSplendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deconcluzia: doua avertismente. primul pentru nicodem, care se trezeste vorbind de-ale lui cu adrian, peste capul oamenilor intr-un comentariu. cel de-al doilea pentru bobadil, care ataca ad hominem. la urmatoarea abatere a fiecaruia. veti avea contul suspendat. mariana,.care este moderator va supraveghea ca asta sa se intimple rapid si fara convulsii. p.s. vom continua asa pina vom invata sa distingem intre a scrie, a comenta, a avea eventual conflicte intelectual literare, pe de o parte, si a ne barbariza reciproc, pe de alta parte. multumesc.
pentru textul : poem de 70 de cenți deok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
pentru textul : de n luate câte două deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
conform dex ANACRÚZĂ, anacruze, s.f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 3 Feb 2004 | Greșeală de tipar anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Oct 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse) *in cazul de fata, secunde anacruzice sunt secunde incomplete, pe jumatate traite ... in poezie, minutul poate sa/si inceapa numaratoarea de la 30 nu de la 0, adica sa cuprinda a doua jumatate de secunde nu de la prima, iar secunda sa iasa din gaoace pe jumatate si in viata sunt oameni carora le surade soarta in ce/a de/a doua jumatate ...
pentru textul : hurricane plane deaceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii deandrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
pentru textul : naufragiul deeu doar remarcam abundența lor într-un poem... moto...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
mi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deDin ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deacest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
pentru textul : Anunţul de la mica publicitate deam citit textul si am remarcat o mica greseala gramaticala, pistrui la plural e pistruie si nu pistruii. Sper sa-ti fie de ajutor.
pentru textul : conversație deLa mulți ani! Aici e 2008 deja!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deregină, în clipa în care cine va scrie: "sunet umed de fagot în larg", eu nu pot crede că nu are în sânge poezia...
pentru textul : Helen deUn poem-oglindă, subtil concentrat asupra răspunsului pe care doar sălbaticul Enkidu pare că îl deţine.
Poetul nu a făcut nici un efort de imaginaţie, adevăratul autor este Ghilgameş, care a învins până la urmă moartea...
Mulţumesc mult pentru această replică poetică de mare rafinament.
Cu stimă
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deeste cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III dePagini