Da, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Nu înțeleg de ce asemenea texte se găsesc pe pagina principală a acestui site iar un editor face comentarii atât de voalate re. text în loc să-l trimită direct la șantier. Oare Hermeneia a ajuns în criză de texte? Dacă da, nu-i bai, pentru că acest site, cel puțin în opinia mea păcătoasă, are un renume de apărat și chiar dacă nu ar mai apărea niciun text în pagina principală timp de nu se știe cât și tot nu ar trebui să se transforme în gazda unor texte oarecare, demne de facebook în cel mai fericit caz.
Regret această situație (anume aceea că am citit acest text datorită faptului că se află în pagina principală Hermeneia) și sper în corectarea ei prin re-evaluarea și trecerea acestui text la șantier.
Desigur, doar dacă nu cumva acest misterios și sexos Vladimir nu este însuși Putin.
Dacă e așa... retractez tot ce am spus anterior și propun textul la remarcate.
Clovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
Căliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
E un poem care sfredeleşte emoţii adânci ca un burghiu de argint. Nici nu îmi dau prea bine seama de ce...poate datorită versurilor:
,,dacă aș reuși să te fac la loc
din argilă și pământul mormintelor sfinte
sau dacă eu mi-aș smulge chipul
pentru a-l lipi de abdomenul tău roditor
nimeni nu ar observa că trec
leneș ca un obiect negândit
fără ploi și neguri
fără dimineți cu cafele tari parfumate"...şi mai cu seamă versului ,,pentru a-l lipi de abdomenul tău roditor"...aici e ,,cheia", cheia raiului...( îmi vine în minte stăruitor un titlul de carte ,,Căminul-un colţ de rai" )
Paul, poemul tău s-a aşezat cald în sufletul meu. Mulţumesc.
ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui de cățel albi
fără să fi făcut ochi
mă trezește scîncetul lor
și privesc
cum pe gîtul tău coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
îmbătrînit și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
covata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
indiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
Mulțumiri, Adriana!
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
Silviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:)) tu glumești Virgil și unii zgârie cu lăbuțele:)) este acesta un text de o ludicitate construită inteligent. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : caut femeie deavem în acelaşi timp un amurg liniştit şi o stridentă, răpăitoare ploaie. nu cred că este posibil nicăieri, Japonia included. poezie de atelier.
pentru textul : ascultând ploaia demulţumesc mult pentru ajutor.
pentru textul : chipul de umbră deimaginea de final îmi pare şi mie mult mai sugestivă aşa.
dom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare demultumesc, Simona. te mai astept. mircea.
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov deDa, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
pentru textul : copacul dinăuntru deacest text incalca punctele 14.5 si 14.6 din Regulament. Te rog sa iei masurile necesare cit mai repede pentru a nu risca suspendarea contului
pentru textul : Restul, reformulez demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deprin 90, ierea răzbel și săream cu parașuta. aha? cum adică câte parașute?
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină desă vă fie rușine pentru ce ați spus mai sus!
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Nu înțeleg de ce asemenea texte se găsesc pe pagina principală a acestui site iar un editor face comentarii atât de voalate re. text în loc să-l trimită direct la șantier. Oare Hermeneia a ajuns în criză de texte? Dacă da, nu-i bai, pentru că acest site, cel puțin în opinia mea păcătoasă, are un renume de apărat și chiar dacă nu ar mai apărea niciun text în pagina principală timp de nu se știe cât și tot nu ar trebui să se transforme în gazda unor texte oarecare, demne de facebook în cel mai fericit caz.
pentru textul : din scrisorile larisei II deRegret această situație (anume aceea că am citit acest text datorită faptului că se află în pagina principală Hermeneia) și sper în corectarea ei prin re-evaluarea și trecerea acestui text la șantier.
Desigur, doar dacă nu cumva acest misterios și sexos Vladimir nu este însuși Putin.
Dacă e așa... retractez tot ce am spus anterior și propun textul la remarcate.
Pacat ca nu ai coerenta(punctul meu de vedere)
pentru textul : pântecele absidei deClovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú depot doar să spun că abia aştept să am cartea în mâini, restul se înţelege.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deCăliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
pentru textul : am evadat un timp deErau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
E un poem care sfredeleşte emoţii adânci ca un burghiu de argint. Nici nu îmi dau prea bine seama de ce...poate datorită versurilor:
pentru textul : little terra de,,dacă aș reuși să te fac la loc
din argilă și pământul mormintelor sfinte
sau dacă eu mi-aș smulge chipul
pentru a-l lipi de abdomenul tău roditor
nimeni nu ar observa că trec
leneș ca un obiect negândit
fără ploi și neguri
fără dimineți cu cafele tari parfumate"...şi mai cu seamă versului ,,pentru a-l lipi de abdomenul tău roditor"...aici e ,,cheia", cheia raiului...( îmi vine în minte stăruitor un titlul de carte ,,Căminul-un colţ de rai" )
Paul, poemul tău s-a aşezat cald în sufletul meu. Mulţumesc.
corectat! de ce am senzatia ca si "calumea" era ok?! nu stiu... dar am corectat. multumesc.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă deam modificat și pun varianta originală aici:
ore mici se cuibăresc în așternut
ca doi pui de cățel albi
fără să fi făcut ochi
mă trezește scîncetul lor
și privesc
cum pe gîtul tău coboară
leneș șuvițe negre
ca un fluviu chinezesc
îmbătrînit și tăcut
afară iarna scurmă cu copita
pentru textul : nopți de ianuarie decovata albă a nopții
timpul stă agățat de grinzile tavanului
și se leagănă
indiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
pentru textul : nu sîntem liberi dom’le deSeva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
pentru textul : pulsații deMulțumiri, Adriana!
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Cristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze deDa, cred că ai dreptate cu forma "en". Fiind obișnuit cu "dans", am avut o reacție ce ține de propriile mele prejudecăți.
pentru textul : La bastide des vagues deMultumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deSilviu, nu e vorba de mine, ci de cei care premiază literatura de proastă calitate. E un cerc vicios, cei premiaţi se cred poeţi şi scriu în continuare la fel de prost.
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? detext foarte slab. "aceasta este o poezie pentru tine" "cuvinte niciodată rostite" "aceasta este chiar viața" "aceștia suntem noi" mai ai banalitati?
pentru textul : tango demetafora a murit în baie, cu o mână pe Rasputin şi alta pe Bobadil. ;)
pentru textul : cu tălpile goale dePagini