... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
Adriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
Intr-o gropnita undeva-n america de sud cineva, un om, neinspirat fluiera a mirare. M-asteptam ca sunetul trecind prin sutele de ochi deschisi ,prin sutele de guri deschise sa revina-n auzul nostru cumva amplificat ori schimbat ori numai ceva din el sa se intoaca purtind semn de la cei prin care-a trecut.Ciudat insa, sunetul a murit in moarte.vroiam poate ceva ce-ar fi sunat ca " prin vulturi vintul viu vuia"...dar nu, ani mai tirziu aveam sa ma conving cit de tacuta-i moartea .Moartea pe viu.
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
dragă Sofia,
în primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
Pt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
Poți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
un poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
și asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
si atunci, am invatat ca sunt lucruri care ne stau impotriva. asa cum sunt altele, care stau in puterea noastra. epictet indeamna sa le urmam pe ultimele si sa trecem peste rest. poate ca ceea ce e impotriva sunt decisive. asta ar insemna ca, intr-un mod aparte, suntem alesi: fiecare tb sa-si inghita talpile. multumesc, ca si atunci
Bianca, eu n/am jignit pe nimeni. Am spus un lucru firesc. Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu, cam faci exces de zel. Te rog comentează tu textul. Eu nu am timp de așa ceva, îi este dedicat lui Bobadil. Urmărește adresa unde chiar trebuia să te implici.
corectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
finalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
alma, am fost atent ca de obicei ptr. a nu irosi cuiele si nici lemnul. ce va sa vină va veni daca si numai daca iesim afara si intindem bratele. moartea e o nastere si invers. buna sugestia ta, ma voi gandi multumesc ps: dane, daca ma vezi acum si vorbesti aici, cu siguranta voi fi cu tine in rai.
ma bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
pentru textul : erhan înainte de iarnă de... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deAdriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo de..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
cheers!:p
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie de@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
THE END.
pentru textul : 322 deam completat profilul. desi cred ca nu este foarte important.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet demultumesc de citire.
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel deA fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
pentru textul : El efecto mariposa de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deSă încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
pentru textul : Tango deIntr-o gropnita undeva-n america de sud cineva, un om, neinspirat fluiera a mirare. M-asteptam ca sunetul trecind prin sutele de ochi deschisi ,prin sutele de guri deschise sa revina-n auzul nostru cumva amplificat ori schimbat ori numai ceva din el sa se intoaca purtind semn de la cei prin care-a trecut.Ciudat insa, sunetul a murit in moarte.vroiam poate ceva ce-ar fi sunat ca " prin vulturi vintul viu vuia"...dar nu, ani mai tirziu aveam sa ma conving cit de tacuta-i moartea .Moartea pe viu.
pentru textul : Fuga deai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut de"The Quantum Theory I have already seen my dream you saw the other day. Suddenly, the sky has been covered with stars. Torrential rain has filled with life the arid deep wounds of the desert. Rivers and falls? Blue heavy drops. Giggling. Wet yellowish rocks breathing in their calcareous nests. And stars, jealous of the transparent rainbow, aligned in concentric circles around King Solomon, blowing diamond dust over our sweaty bodies. One song. No mouths, no faces, no cries, no tears. Enormous opened windows, marvelous hollow mirrors watching the flow of water. The day I discovered that mirrors were made of silver." Stimată Doamnă, Altă dată m-ai invitat, în altă parte decât aici, să te comentez la obiect. Iată-mă acum, aici. Atunci, referindu-mă la un text al dumitale care nu spunea nimic (dacă nimic înseamnă că un clown care e suficient de lucid să-și dea seama că este clown, lucru pe care alții îl spuseseră mult mai bine) cred că am avut dreptate. În schimb, mărturisesc că "Mălai"-ul (e vorba de poezia postată pe acest sit) dumitale mi-a rămas extrem de pregnant în minte (ca imagine). Dar să revin la chestiune. O sugestie: încearcă să pătrunzi dincolo de "quantic". Acolo de unde "spațiul" și "timpul" vin sub formă de quante "spațiu-timp". Și ai să "vezi" cum prin acea " Enormous opened windows" se vede…Ei, dacă vei putea spune (sau sugera) ce se vede, îmi voi scoate pălăria și-ți voi săruta mâna. Iar în ceea ce privește încheierea prezentului text: "The day I discovered that mirrors were made of silver" nu cred că e prea fericită.
pentru textul : Solomon Science deMi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
pentru textul : nu știu dacă deexprimare defectuoasă - poate chiar neglijentă pe alocuri - și conținut relativ nesemnificativ.
pentru textul : Aproapelui cu ură II deSingurul text care mi-a lăsat un vid în spatele sternului, după mult timp în care nu m-a mai emoţionat nimic.
pentru textul : Mica țigariadă depoemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie dedragă Sofia,
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîn primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
Pt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
pentru textul : ø deDe evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
pentru textul : aceste păduri îmi vor fura zilele dePoți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAm și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
pentru textul : urâții deun poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
pentru textul : vis a vis deși asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
si atunci, am invatat ca sunt lucruri care ne stau impotriva. asa cum sunt altele, care stau in puterea noastra. epictet indeamna sa le urmam pe ultimele si sa trecem peste rest. poate ca ceea ce e impotriva sunt decisive. asta ar insemna ca, intr-un mod aparte, suntem alesi: fiecare tb sa-si inghita talpile. multumesc, ca si atunci
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deBianca, eu n/am jignit pe nimeni. Am spus un lucru firesc. Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu, cam faci exces de zel. Te rog comentează tu textul. Eu nu am timp de așa ceva, îi este dedicat lui Bobadil. Urmărește adresa unde chiar trebuia să te implici.
pentru textul : e bună tipa decorectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
pentru textul : t. a. l. c. II definalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
alma, am fost atent ca de obicei ptr. a nu irosi cuiele si nici lemnul. ce va sa vină va veni daca si numai daca iesim afara si intindem bratele. moartea e o nastere si invers. buna sugestia ta, ma voi gandi multumesc ps: dane, daca ma vezi acum si vorbesti aici, cu siguranta voi fi cu tine in rai.
pentru textul : crucile dema bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
pentru textul : monolog despre creolă dePagini