"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
o precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
Stef, mulțumesc pentru părere. Este inteționatr așa, pentru a acentua anumite cuvinte-stări - evident depinde și de cum re-ciți/rostești - în tine. Și am lăsat așa și pentru formă. Încearcă să citești rar cuvintele, atunci vei simți că nu e tăiată răsuflarea. Virgil, desigur că așa este, fiindcă e un fel de "respiro" de final, ca o ușoară lăsare de urmă, de atingere, "sărut de seară" cu tandrețe și de bun rămas. Mulțumesc.
Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
Ecaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
stii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
aveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
Neliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
Aranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
Mircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
Revin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
Emile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
multumesc nicholas, am scos negatia din bobul de ploaie ! ... mai departe am incercat un "scenariu" care este sustinut (zic eu). iti multumesc de parere, toate cele bune!
Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
Îmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
eu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
pentru textul : scrisori imaginare deo precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului debun venit! emiemi a facut o observatie incotestabila.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deCristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
pentru textul : ochii cailor deCălin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deStef, mulțumesc pentru părere. Este inteționatr așa, pentru a acentua anumite cuvinte-stări - evident depinde și de cum re-ciți/rostești - în tine. Și am lăsat așa și pentru formă. Încearcă să citești rar cuvintele, atunci vei simți că nu e tăiată răsuflarea. Virgil, desigur că așa este, fiindcă e un fel de "respiro" de final, ca o ușoară lăsare de urmă, de atingere, "sărut de seară" cu tandrețe și de bun rămas. Mulțumesc.
pentru textul : magnolii în iarnă deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deImi cer scuze, ai un id care seamana foarte mult cu alt autor si am citit in graba.Dar ca tot sint aici: fii sincer cu tine si cu cititorii.
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deEcaterina incearca te rog sa inlocuiesti "<" cu "[", ">" cu "]" si i cu I ("i mare") in tagurile tale de italics. Daca ai alte dificultati legate de HCODE intreaba . ialin
pentru textul : strâmtori deTeamă mi-e că a impresiona e chiar rostul poeziei...
pentru textul : Colorado deVersul se paote să fie slăbuţ.
Nici nu vreau să renunți. Tot ce vreau e să scrii.
pentru textul : Trăiește capra vecinului destii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
pentru textul : două cântece roşii deMulțumesc de sfaturi. Oricând e loc pentru mai bine! tincuta
pentru textul : Te țin în brațe deavem în faţă
pentru textul : last supper deun sushimi cu fungus
făcut pe mine
OK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deSpasebi!
pentru textul : Vinul de Trandafiri deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
Marga Stoicovici, asta de poate rezolva ușor.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
pentru textul : Scrisoare deNeliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
Aranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
pentru textul : Jules Perahim deMircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
pentru textul : Esență de Marie deRevin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
pentru textul : downtown deMihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
pentru textul : Ferestre deEmile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deCrăciun în tihnă ție familiei tale utilizatorilor și vizitatorilor acestui site. Doamne ajută.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 demultumesc nicholas, am scos negatia din bobul de ploaie ! ... mai departe am incercat un "scenariu" care este sustinut (zic eu). iti multumesc de parere, toate cele bune!
pentru textul : de la o ploaie la alta deUn iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
(ai uitat un spaţiu aici "unbătrân").
Text bun.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deÎmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
pentru textul : Iarna deeu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dePagini