deși textul ar putea fi îmbunătățit alocuri (de exmplu: "care crește" (preferabil crescută; oricum se repetă des acest pronume relativ...), "pe pi_ele" etc.(dar, la urma urmei, ce nu este perfectibil?), găsesc inspirată această resemnificare alfabetică, ce pare să sugereze că întreaga existență a fost semnificată și ar putea fi resemnficată prin sunte elementare, primare, că ceea ce obișnuim a numi sens, finalitate etc nu este altceva decât un ecou ce va înceta atunci când însăși existența (ontologic vorbind) va înceta. îmi place, de asemena, eclecticul expresiei, limbajul care nu forțează tradiționalul, dar caută să îi imprime noi valori estetice, împletind, asemenea vinului bun, lumina din culoare cu tăria cuminte a timpului. cu drag, Vasile Munteanu
Citesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
Textele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
ia te uita
abia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
Sunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
Şi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
E nevoie de o fotografie la profil.
e foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
Mulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
Trebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
Raluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
În haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Am remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
Mulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
ba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
este de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
Ar mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
Poemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.
nu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte bun titlul. Dar poeziile despre Romania unde mai sunt?
pentru textul : defectul simplu I dedeși textul ar putea fi îmbunătățit alocuri (de exmplu: "care crește" (preferabil crescută; oricum se repetă des acest pronume relativ...), "pe pi_ele" etc.(dar, la urma urmei, ce nu este perfectibil?), găsesc inspirată această resemnificare alfabetică, ce pare să sugereze că întreaga existență a fost semnificată și ar putea fi resemnficată prin sunte elementare, primare, că ceea ce obișnuim a numi sens, finalitate etc nu este altceva decât un ecou ce va înceta atunci când însăși existența (ontologic vorbind) va înceta. îmi place, de asemena, eclecticul expresiei, limbajul care nu forțează tradiționalul, dar caută să îi imprime noi valori estetice, împletind, asemenea vinului bun, lumina din culoare cu tăria cuminte a timpului. cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deFelicitari! Voi fi acolo! Vreau un exemplar pentru o cronica la Dunarea de Jos!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deCitesc si ma minunez stiti de ce? Ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un an adica) a crescut fiica-mea de a juns la 17 ani si a inceput sa ne ridice (mie si Danei adica) niste probleme teribil de complicate. Constat ca de cand n-am mai fost la Virtualia (de un adica, din nou) i-au dat tuleiele si lui Matei Hutopila care a descoperit ca i-a crescut in pantaloni o chestie care nu seamana cu nimic din ce a mai vazut el pana acum in cartile cu benzi desenate si asta l-a facut sa ajunga degraba (fiind el iute la manie si repede varsatoriu de sange ca orsice fiu al Moldovei care se trage din Stefan cel Mare si Sfant) la concluzia ca nu e gospodina ca acelea care se intrunesc la Virtualia dintre care as cita nume de gospodine barbati ca Liviu Nanu, Florian Silisteanu, Dan Mitrut, Virgil Titarenco, Daniel Bratu si inca cateva nume de gospodine femei ca Eugenia Reiter, Alina Manole, Katya Kelaro sau Simona Marcu si nu are rost sa le insir aici pe toate ca sunt multe gospodinele de la Virtualia cu fuste si cu picioare paroase. Eu imi cer scuze ca m-am trezit avertizat asa de tare de Virgil ca am facut "comentariu la comentariu" in primul meu comentariu (cred ca era o singura propozitie acolo, in rest erau mai multe care se refereau la Virtualia) si repet ce am spus acolo, daca aveti posibilitatea veniti fratilor si surorilor la Iasi. Virtualia traieste, iata, pe cand alte chestii simandicoase si pline de fitze cum ar fi celebrele Cenacluri Agonia au murit asa, fara sa ne dea de veste. Pana la urma mortii cu mortii iar viii cu viii. Amin. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deTextele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
pentru textul : degete încrucișate deia te uita
pentru textul : stingerea deabia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deCâteodată suntem autorii unei singure capodopere. :)
pentru textul : my Mary decatrene pline de patima, cu intelesuri dincolo de cuvinte: "e prea târziu s-adorm acum,/ mormintele sunt pline". frumos.
pentru textul : E prea târziu deSunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
pentru textul : Forme de empatie demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs deŞi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti de''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
pentru textul : Trăieşte! deE nevoie de o fotografie la profil.
e foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
pentru textul : La distanță de-un om deEr: ultima propozitie a fost evident prea emotionala din partea mea, deci e plina de greseli de scriere si exprimare :-)
pentru textul : Îngeri ® deMulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deTrebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
Raluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
pentru textul : Haiku deÎn haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Am remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
pentru textul : Fragmentum denumai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!
mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă de"mi-a plăcut rău de tot"... da' cum nu?
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deMulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
pentru textul : Zidul fostei grădini deba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeste de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
pentru textul : Același joc deMerci, Emilian. Intr-adevar, asta caut. Sa "spun" fara cuvinte "mari" ori constructii "savante" :)
pentru textul : Aici începe totul deAr mai merge fără binecunoscutul, clasicul, atât de memoratul şi clişeizatul "vara-i departe"(vezi "Ce te legeni" de Mihai Eminescu: "Iarna-i ici , vara-i departe")
pentru textul : ruginiu deCred că singurul lucru care nu îmi sună în poemul tău este "ochii creați". În rest, e o construcție poetică fără reproș.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Poemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.
pentru textul : o soluție temporară denu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
pentru textul : poem pentru tine, Elena dedragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
pentru textul : Gărzile negre dePagini