Am avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
secretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
textul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
singurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
Mereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
serios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
uite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
A doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
da, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
mulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un mort este o tragedie, milioane de morţi sunt o statistică.
Vladimir Ilici Lenin
Nu mi-a plăcut poemul. M-a cutremurat.
pentru textul : Devorah deAm avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
pentru textul : Cutremur derecomand cititorilor anteriori să fie atenţi la primele două versuri... aşa , ca un joc de glezne...
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deAdriana. Mulţumesc. E mult mai bine. Nu mi-am dat seama.
pentru textul : poveste de noiembrie demădă, mi-a plăcut mult finalul:
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinuiesc să învăț pe de rost ființa
să pot ține ritmul
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
pentru textul : Externare de primăvară desecretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
pentru textul : spitalul de fluturi deare, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deHepl!
oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deacum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deam rezerve mari fata de folosirea substantivului flamingo in loc de flamenco in titlu. mi se pare mai degraba o gafa decit un oarecare gen de licenta.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deexplicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues deDjamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
pentru textul : Zimţii deUneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
textul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
pentru textul : bărbatul desingurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
pentru textul : marabu deMereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
Doar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie deÎntr-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber de... ca să nu o mai lungim, Bianca, Dror mi-e prieten. Hermeneia poate sta liniștită . Vrei și tu un fax al prieteniei noatre?:)
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deserios vorbind, mai intai am citit tecstul fara sa vad autorul. ai dat-o-n bara virgil, ai ajuns sa scrii ca aia de atelier, plin de clisee, plin de cosuri, serios. e un tecst copilaros, si naiv in sensul al mai urat, nu se salveaza prin nimic. e un tecst ce trebuie sters, serios vorbesc, cu parere de rau si de bine in acelasi timp.
pentru textul : dezvățatul de a fi I defacem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
pentru textul : un cartuș și o nebună de:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
pentru textul : the brave old world deuite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
A doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... deda, cu siguranţă ai dreptate. se mai poate lucra încă pe text. însă nu ştiu de ce îmi este drag, deocamdată, aşa. :)
pentru textul : de inima ta m-am desprins demulţumesc pentru lectură şi aprecieri.
Virgil, ciudat ca ai observat... si da, cred ca da, despre asta nu se glumeste, nu?
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă de”Zgârcenia” exprimării te prinde bine. Într-adevăr sonorizarea aduce a orient îndepărtat, ca și minuțiozitatea descrierii pe centimetru patrat.
pentru textul : Compunere depoi de ce te miri, domnule poet?
pentru textul : astăzi nu dePagini