Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
repet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
..și ce urmează în timp își stă alături în nesfârșit, iarnă a iernilor, primăvară a primăverilor, vară și toamnă a văraticelor anotimpuri, clipă a clipelor și absolută conființă... Sărbători fericite!
Virgil, manifestul literar "Boierismul" a fost cel publicat. iar acest text se supune subtitlului. las persoanele avizate să își exprime pe îndelete părerea lor.
un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
o lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
dragii mei, aici e ceata. dar respiratia este regulata. in ceva vreme plec spre monaco, aranca. trec prin paris. sper sa ne vedem. multumesc pentru cum ai intins palma si cum acolo a aterizat lin pana de c'est chouette. :)
primele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
observații:
- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
Cristina, vreau să fac un experiment, cu acordul tău, adică să listez poemul tău, să îl prezint luni elevilor mei, copii de zece ani, şi să le cer să facă nişte interpretări fără a le da niciun indiciu.
PS. Apropo de "critica" lui Adrian, îţi spun ceva din experienţa proprie: e de bine :) şi spre bine.
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
fratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
Tenta horror nu salvează proza. Fragmentul suferă de inexpresivitate literară poate și datorită unui abuz de dialoguri. Editare neglijentă, prea multe cuvinte lipsite de diacritice să le subliniez pe toate. Titlul nu trebuie scris cu majuscule, nu ajută, din păcate.
de undeva din afară restul lumii un imens borcan de dulceață pe care îl desface seara tăcută atingând încet suprafața lucioasă dulce cu fiecare deget rând pe rând buzele ei se mânjesc de toate frunctele apoi râde din ea crește un fir subțire de iarbă primul
Mulțumesc. Îmi dă de gândit (de bine) ce spui cu prima parte. Cu ultimele versuri, ai dreptate, și pe mine mă deranjează, dar la vremea respectivă voisem să intre ambele versuri deodată, într-un singur rând fiecare, și a fost singura posibilitate, să-l micșorez foarte mult. Nu cred nici eu că e alegerea cea mai fericită pentru că iese din tipar. Mă gândesc să schimb, dacă voi mai avea răbdarea să intru pe editare. Mulțumesc de trecere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
pentru textul : Cântec dede ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul derepet, dragă domnule Djamal: e hidos să îți placă o femeie doar că geme... eu, ca o sufragetă convinsă, consider că e un atac la FEMEIE la institutia ei. în plus, ai copiat titlul de Stefan Banica Jr.....Brrrrrrr!
pentru textul : Te iubesc femeie deE frumoasă viziunea aceasta... să vezi în cât de multe feluri poți să fii fericit.
pentru textul : fericirea I de..și ce urmează în timp își stă alături în nesfârșit, iarnă a iernilor, primăvară a primăverilor, vară și toamnă a văraticelor anotimpuri, clipă a clipelor și absolută conființă... Sărbători fericite!
pentru textul : Piramida deVirgil, manifestul literar "Boierismul" a fost cel publicat. iar acest text se supune subtitlului. las persoanele avizate să își exprime pe îndelete părerea lor.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deun poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
pentru textul : laparovision deo lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Vezi pe poezie.ro andrei ruse cauta pe google
pentru textul : Umbra. deai acolo manifest impotriva cuvantului curva si mai ai si poezia madona.
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată dedacă îți lași trupul
pentru textul : mi-e părul alb desă treacă
prin ochelarii mei
până acolo unde
îmi place să privesc
în gol
de parcă s-ar construi
o corabie
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca dedragii mei, aici e ceata. dar respiratia este regulata. in ceva vreme plec spre monaco, aranca. trec prin paris. sper sa ne vedem. multumesc pentru cum ai intins palma si cum acolo a aterizat lin pana de c'est chouette. :)
pentru textul : telegrama deprimele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
pentru textul : drumul pierdut deuniversul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
pentru textul : Îngeri ® de"cînd chiar că"?!
pentru textul : introfanie de toamnă II deerată: pentru câteva momente impresia că sunt și eu pe acolo...
pentru textul : introfanie de toamnă I deobservații:
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
Da, am citit. Multumesc! Am sa revin cu haiku bune erika
pentru textul : Apus deşti sau ştii? just askin'
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deinteresantă abundenţa asta de nervi aici.
prefer strofa I. restul se cam mărunţeşte
Felicitări, Virgil! Îți doresc lansare frumoasă.
pentru textul : Mirabile Dictu de„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste deCristina, vreau să fac un experiment, cu acordul tău, adică să listez poemul tău, să îl prezint luni elevilor mei, copii de zece ani, şi să le cer să facă nişte interpretări fără a le da niciun indiciu.
PS. Apropo de "critica" lui Adrian, îţi spun ceva din experienţa proprie: e de bine :) şi spre bine.
pentru textul : ceainicul deincantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deMiha, îți mulțumesc frumos! profesionalism e mult spus. cartea lui Andrei merită din plin citită.
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deIonuț, mulțumesc.
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
pentru textul : Laura dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară defratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei deTenta horror nu salvează proza. Fragmentul suferă de inexpresivitate literară poate și datorită unui abuz de dialoguri. Editare neglijentă, prea multe cuvinte lipsite de diacritice să le subliniez pe toate. Titlul nu trebuie scris cu majuscule, nu ajută, din păcate.
pentru textul : Hârtia de o sută dede undeva din afară restul lumii un imens borcan de dulceață pe care îl desface seara tăcută atingând încet suprafața lucioasă dulce cu fiecare deget rând pe rând buzele ei se mânjesc de toate frunctele apoi râde din ea crește un fir subțire de iarbă primul
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deMulțumesc. Îmi dă de gândit (de bine) ce spui cu prima parte. Cu ultimele versuri, ai dreptate, și pe mine mă deranjează, dar la vremea respectivă voisem să intre ambele versuri deodată, într-un singur rând fiecare, și a fost singura posibilitate, să-l micșorez foarte mult. Nu cred nici eu că e alegerea cea mai fericită pentru că iese din tipar. Mă gândesc să schimb, dacă voi mai avea răbdarea să intru pe editare. Mulțumesc de trecere.
pentru textul : Bilet să te găsească dePagini