Prima și ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă și cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificațiilor, și per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de șlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi " în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ același lucru: nisip, pustiu, deșert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiție, cred că ar merge foarte bine fără "deșert".)
un poem imbracat in haine de sarbatoare la curtile orizontului. citeva imagini deosebite: "cândva am să văruiesc scoarțele zilelor înnorate, precum părinții ne ascund tristețile lor" sau "am să ridic în cireși cămășile albe ale tatei". o simbioza intre subiect si proiectia lui atemporala. pe crevasele sufletului un pictor batrin schiteaza drumurile inca nelimpezite ale cuvintelor ce vom deveni.
Ideea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
Bun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
virgil, am uitat sa bifez pentru trimis mail la comentarii. mai pot face ceva? offtopic: graunfels, am obosit cu baraca asta... la naiba, emoticon cu rad de-a binelea, ala cu omuletul care se tavaleste. la familia are micile ei obsesii de titulatura. tu, inteligent, vei spune ca ai uitat sa adaugi un c si ca ce mare film e ala, wow! nu te mai lua dupa toti idiotii si frustratii, un turnulet cu ochean - un frustrat; literatura se mananca , dupa cum stii, cu bresa, nu cu gura. eu stiu ce inseamna cuvintele alea dar te las sa cauti in google.
Ela, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
poemul pare mai descatusat asa..french kiss insa - (stiu ca iar imi arat coltii!) nu merge cu vegetalul, ori nu se aude bine, ori ceva se poticneste cind il spui cu voce tare.
ca este french, neo-zeelandez sau roman un sarut ramine un tribut oferit dragostei. poate mers pe miza asta poate fi re-gindit ca titlu si vers.
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
Un text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
Frumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Hopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
Am visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
va multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
Felicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
Revin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Prima și ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă și cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificațiilor, și per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de șlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi " în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ același lucru: nisip, pustiu, deșert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiție, cred că ar merge foarte bine fără "deșert".)
pentru textul : Răsare dede la Neagoe Basarab citire-Dumnezeu nu se arată celui care este îndîrjit. dar mai încercați. cine știe!
pentru textul : downloadez poezii II deun poem imbracat in haine de sarbatoare la curtile orizontului. citeva imagini deosebite: "cândva am să văruiesc scoarțele zilelor înnorate, precum părinții ne ascund tristețile lor" sau "am să ridic în cireși cămășile albe ale tatei". o simbioza intre subiect si proiectia lui atemporala. pe crevasele sufletului un pictor batrin schiteaza drumurile inca nelimpezite ale cuvintelor ce vom deveni.
pentru textul : Cândva deIdeea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
pentru textul : inițiere detextul nu e prost dar am rezerve fata de valoarea poetica a cuvintului secretia, cel putin in contextul acesta
pentru textul : ora celor o mie de poeme deBun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
pentru textul : loveşte numai atunci când sunt la pământ demi a placut ideea textului, mai ales finalul. desi nu ador unele sintagme, un text bun
pentru textul : Dezordine devirgil, am uitat sa bifez pentru trimis mail la comentarii. mai pot face ceva? offtopic: graunfels, am obosit cu baraca asta... la naiba, emoticon cu rad de-a binelea, ala cu omuletul care se tavaleste. la familia are micile ei obsesii de titulatura. tu, inteligent, vei spune ca ai uitat sa adaugi un c si ca ce mare film e ala, wow! nu te mai lua dupa toti idiotii si frustratii, un turnulet cu ochean - un frustrat; literatura se mananca , dupa cum stii, cu bresa, nu cu gura. eu stiu ce inseamna cuvintele alea dar te las sa cauti in google.
pentru textul : de dragoste deEla, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
pentru textul : Route 66 depoemul pare mai descatusat asa..french kiss insa - (stiu ca iar imi arat coltii!) nu merge cu vegetalul, ori nu se aude bine, ori ceva se poticneste cind il spui cu voce tare.
ca este french, neo-zeelandez sau roman un sarut ramine un tribut oferit dragostei. poate mers pe miza asta poate fi re-gindit ca titlu si vers.
cheers!
pentru textul : french kiss vegetal deun text simplu si totuşi profunzimea imagisticii aduce o anume greutate
pentru textul : dacă demă rog, zic şi eu...nu ştiu dacă mi-am câştigat statut de...vorbitor
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deUn text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
pentru textul : port curajul deFrumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu dePaul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
pentru textul : mereu Jack depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Muțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală deHopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
pentru textul : La taifas deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deAm visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deun tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.
pentru textul : tremolo deeu m-am plictisit. recunosc. textul nu imi zice nimic.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deSixtus, mulțumesc, pentru aprecierea din peniță! Sper să recidivezi! Cu amiciție,
pentru textul : Recidivare în tăcere deva multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
pentru textul : impersonala decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog deFain. Există, da, și pagina fiecărui autor. Și ai vreme pentru toate paginile. :) Ela
pentru textul : prima pagină deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deVirgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deFelicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:
1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )
Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deRevin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
pentru textul : de regăsire dePagini