Cailean, ma bucura entuziasmul si increderea ta in mine. Insa, uneori, e suficienta o singura citire, fara niciun semn. Stii ca am dreptate. Multumesc inca o data Catalina, multumesc, nu ma asteptam sa vii. Bucuros. Filmul cred ca l am vazut. Voi verifica. Andu, multumesc de atentie
eu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
Ecaterina, în ultimul tău comentariu promiți a treia oară sub acest text că nu vei mai comenta (adică ai mai promis de cel puțin înca două ori). Chiar nu crezi că e puțin ridicol să tot promiți asta fără să te ții de cuvînt? Eu nu am nimic împotrivă să continui să comentezi dar a promite (avertiza) în felul acesta pentru ca apoi să o faci din no e ceva ce nu prea am mai întîlnit.
Nu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
liricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
Text amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
pentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
de pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
1/ Laurentiu, nu pot sa fiu mai explicit, din pacate sunt la limita puterii mele de explicitare in cazul de fata. 2/ Sa nu-ti faci griji pentru mine, te rog. 3/ Daca vrei, nu te mai comentez, eu ziceam ca fac o fapta buna. Mi-e mult mai usor sa tac, nu-s muiere. Andu
Stimata Ecaterina, aveti un stil incisiv, chiar daca mai putin poetic. Ati reusit astfel sa atrageti comentatorii. Insa textul nu spune nimic. Din pacate.
azi (sau poate ieri, precis de curand ) mi s-au nascut doua gemene nepoate una neagra de fum alta radea de atata culoare una peste alta oamenii se fac cu multa poezie. AG
Profesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
Trec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
Recent, academicianul Solomon Marcus a afirmat că sistemul românesc de învățământ e un dezastru și ar trebui reformat din temelii. Sigur, toată lumea vrea reformă, mai toți clamează necesitatea schimbării. Când a fost ultima dată făcută o reformă în adevăratul sens, nu ceea ce au încercat, atât cât i-a dus capul, diverși miniștri?
În cazul raportării la Eminescu, afirmația matematicianului și lingvistului Marcus Solomon devine și mai veridică. Majoritatea profesorilor e încă tributară (nu-mi dau seama dacă se prind de chestia aceasta sau nu), protosincronismului care a dominat cultura națională începând cu deceniul 7. De aici tendința de exagerare a valorilor. literare, istorice, etc. Da, s-a făcut o teză a luptei de clasă din ”Împărat și proletar”, da, s-a realizat un film, impresionant din punct de vedere cinematografic, mai puțin exact istoricește vorbind, precum ”Mihai Viteazul”. În paranteză fie spus nu mi-e rușine nici cu ”Roșu vertical” a lui Nichita și nici cu ”Delirul” lui Marin Preda.
Pătrunși de importanța lor în consolidarea mitologiei eminesciene, a destinului culturii naționale în cheie europeană, mulți profesori de limba și literatura română/istorie au funcționat ca niște instrumente ideologice(până la urmă a făcut-o și George Călinescu, la care face aluzie Preda în ”Cel mai iubit”), care au sădit în conștiința plăpândă a elevilor sentimentul intangibilității culturii românești.
Expresii de genul ”ce a vrut să spună poetul în versul următor”, au rămas, sunt convins, în memoria generațiilor de elevi captivi și reprezintă exemplul execrabil de manipulare, prostie și lipsă de creativitate pe care îl putea da școala românească forjată de unelte prolecultiste.
După 90 a început să apară, timid, câte ceva și din publicistica lui Eminescu. O publicistică foarte bună,critică, acidă chiar. De altfel, așa cum trebuie. Cine își imaginează că romanticul Eminescu trebuie să fie egal cu ziaristul Eminescu ar trebui să-și ardă o carte în cap, la propriu. Cine crede că despre Eminescu trebuie vorbit doar din vârful buzelor, are o mare problemă. Nu mai e Eminescu cel pe care îl știam noi din pagina 80, sus, a manualului de Limba și Literatura Română? Nu, nu mai e. Nici Creangă nu mai e. Nici Nichita alcoolicul, nici Ion Barbu cocainomanul, la fel Preda mort după o cruntă beție.
E rău, e bine că e așa? Le scade din valoarea operei? Sau o face mai...comercială? Cine dă bani pentru reeditări? Cum se promovează acestea? Când s-a mai epuizat un tiraj de 100 000 de exemplare, așa cum se întâmpla cu cărțile lui Marin Preda? Că inițiații, prietenii scriitorilor știau cum au trăit/murit prieteniilor, e altceva. Mutarea s-a petrecut la nivelul opiniei publice, a subconștientului colectiv și atunci apre temerea: s-a distrus un mit, mai multe, se aruncă cu noroi, nu mai avem nimic sacru, etc. Oare?
Apoi, presa. Nu știu de când are aceasta rolul de a apăra sine die memoria cuiva. Nu sunt de acord și mi se pare de prost-gust expresia:”Presa educă”. Fals! Educația o face familia și școla! Presa informează, investighează, opininează. Nu-i poți pretinde unui post tv comercial să facă educație, nu e treaba lui. Îi poți pretinde însă postului național la care plătim abonamente impuse. Da, acolo trebuie să existe emisiuni dedicate culturii. Cum sunt acestea realizate din punct de vedere al dinamismului, al stârnirii interesului e altă discuție. Cine mă obligă pe mine să mă uit la Bianca Drăgușan/Victor Slab?
De altfel, chiar posturile/publicațiile comerciale au avut de multe ori momente bune în prezentarea marilor scriitori, a oprei lor și, da, au făcut-o mai interesant, chiar șocând, decât anostele programe, așa-zis culturale ,ale postului public care papă sute de miliarde ineficient.
Eminescu e Împărat. Și,așa proletar cum e, tot Împărat va fi! La mulți ani!
Tincuta, eu te felicit pentru titlu, e bun, are impact, atrage. La text, sunt idei bune, descrieri autentice, dar nu are zvac. Trebuie mai multe dialoguri, mai multa actiune, senzatii intense, sentimente, etc. Adica insufla-i viata. Altfel, sculptura nu va putea niciodata sa fie o femeie adevarata. ;) prietenii stiu de ce. exista in orice caz potential. p.s. ca un sfat general - oare de ce refuza cu obstinatie autorii romani sa isi plaseze actiunea pe scena mondiala, in locatiile acesteia? asta ca o tema de meditatie. keep walking. petre
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
o poezie delicată în care te redescopăr treptat eșafodajul discret de metafore bine construite precum o cetate a semnelor însingurate. neliniștea pietrelor migrează uneori zadarnic dintr-un loc în altul la nesfârșit în locuri neștiute de ceilalți "dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urcă în zadar muntele" ducând povara blajinilor mai departe de noi înșine. e adevărat că "trebuie doar să adăpăm ploaia din ochii lungi ai păsărilor" "din ochiul păsării care se desparte de anotimp în ochiul nostru" atunci când visele noastre se populează de neliniști, îndoieli în zbaterea zadarnică a zilei irosite. superbă imaginea: "pietrele din pântec vor naște pui de mierlă" felicitări, anna! te așteptam...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cailean, ma bucura entuziasmul si increderea ta in mine. Insa, uneori, e suficienta o singura citire, fara niciun semn. Stii ca am dreptate. Multumesc inca o data Catalina, multumesc, nu ma asteptam sa vii. Bucuros. Filmul cred ca l am vazut. Voi verifica. Andu, multumesc de atentie
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deeu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deEcaterina, în ultimul tău comentariu promiți a treia oară sub acest text că nu vei mai comenta (adică ai mai promis de cel puțin înca două ori). Chiar nu crezi că e puțin ridicol să tot promiți asta fără să te ții de cuvînt? Eu nu am nimic împotrivă să continui să comentezi dar a promite (avertiza) în felul acesta pentru ca apoi să o faci din no e ceva ce nu prea am mai întîlnit.
pentru textul : poetul I deNu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
pentru textul : Milli dePrin ce poate epata, prin subiect sau mijloacele de exprimare?
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deliricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
pentru textul : Ca sub un stejar deText amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
pentru textul : amănunte depentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
frumos!
pentru textul : o noapte preasfințită demă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
nu e ca nu pricep, pt ca daca vreau, pricep. dilema mea e insa aici mai simpla: a vorbi limba poetica, inseamna a nu vorbi?
pentru textul : nimic despre Nimic de1/ Laurentiu, nu pot sa fiu mai explicit, din pacate sunt la limita puterii mele de explicitare in cazul de fata. 2/ Sa nu-ti faci griji pentru mine, te rog. 3/ Daca vrei, nu te mai comentez, eu ziceam ca fac o fapta buna. Mi-e mult mai usor sa tac, nu-s muiere. Andu
pentru textul : Pandora deStimata Ecaterina, aveti un stil incisiv, chiar daca mai putin poetic. Ati reusit astfel sa atrageti comentatorii. Insa textul nu spune nimic. Din pacate.
pentru textul : opi deazi (sau poate ieri, precis de curand ) mi s-au nascut doua gemene nepoate una neagra de fum alta radea de atata culoare una peste alta oamenii se fac cu multa poezie. AG
pentru textul : astăzi astăzi dein varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
Profesor de limba şi literatura română? În cazul acesta, ar trebui să ştiţi că limba româna are nişte simboluri vitale, care se numesc "semne diacritice". Fără ele, nu vorbim româna.
pentru textul : CONFUZIE deMarina vezi pe forum.
pentru textul : Concurs literar deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
Corectat. multumiri. Sunt in continuare devastat de porumbei, Sa vedeti cum arata masina mea dimineata ...
pentru textul : Cinema, Cinema deTrec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
pentru textul : ceva strălucitor deAndule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deAcum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
pentru textul : Recuperarea Realului deRecent, academicianul Solomon Marcus a afirmat că sistemul românesc de învățământ e un dezastru și ar trebui reformat din temelii. Sigur, toată lumea vrea reformă, mai toți clamează necesitatea schimbării. Când a fost ultima dată făcută o reformă în adevăratul sens, nu ceea ce au încercat, atât cât i-a dus capul, diverși miniștri?
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deÎn cazul raportării la Eminescu, afirmația matematicianului și lingvistului Marcus Solomon devine și mai veridică. Majoritatea profesorilor e încă tributară (nu-mi dau seama dacă se prind de chestia aceasta sau nu), protosincronismului care a dominat cultura națională începând cu deceniul 7. De aici tendința de exagerare a valorilor. literare, istorice, etc. Da, s-a făcut o teză a luptei de clasă din ”Împărat și proletar”, da, s-a realizat un film, impresionant din punct de vedere cinematografic, mai puțin exact istoricește vorbind, precum ”Mihai Viteazul”. În paranteză fie spus nu mi-e rușine nici cu ”Roșu vertical” a lui Nichita și nici cu ”Delirul” lui Marin Preda.
Pătrunși de importanța lor în consolidarea mitologiei eminesciene, a destinului culturii naționale în cheie europeană, mulți profesori de limba și literatura română/istorie au funcționat ca niște instrumente ideologice(până la urmă a făcut-o și George Călinescu, la care face aluzie Preda în ”Cel mai iubit”), care au sădit în conștiința plăpândă a elevilor sentimentul intangibilității culturii românești.
Expresii de genul ”ce a vrut să spună poetul în versul următor”, au rămas, sunt convins, în memoria generațiilor de elevi captivi și reprezintă exemplul execrabil de manipulare, prostie și lipsă de creativitate pe care îl putea da școala românească forjată de unelte prolecultiste.
După 90 a început să apară, timid, câte ceva și din publicistica lui Eminescu. O publicistică foarte bună,critică, acidă chiar. De altfel, așa cum trebuie. Cine își imaginează că romanticul Eminescu trebuie să fie egal cu ziaristul Eminescu ar trebui să-și ardă o carte în cap, la propriu. Cine crede că despre Eminescu trebuie vorbit doar din vârful buzelor, are o mare problemă. Nu mai e Eminescu cel pe care îl știam noi din pagina 80, sus, a manualului de Limba și Literatura Română? Nu, nu mai e. Nici Creangă nu mai e. Nici Nichita alcoolicul, nici Ion Barbu cocainomanul, la fel Preda mort după o cruntă beție.
E rău, e bine că e așa? Le scade din valoarea operei? Sau o face mai...comercială? Cine dă bani pentru reeditări? Cum se promovează acestea? Când s-a mai epuizat un tiraj de 100 000 de exemplare, așa cum se întâmpla cu cărțile lui Marin Preda? Că inițiații, prietenii scriitorilor știau cum au trăit/murit prieteniilor, e altceva. Mutarea s-a petrecut la nivelul opiniei publice, a subconștientului colectiv și atunci apre temerea: s-a distrus un mit, mai multe, se aruncă cu noroi, nu mai avem nimic sacru, etc. Oare?
Apoi, presa. Nu știu de când are aceasta rolul de a apăra sine die memoria cuiva. Nu sunt de acord și mi se pare de prost-gust expresia:”Presa educă”. Fals! Educația o face familia și școla! Presa informează, investighează, opininează. Nu-i poți pretinde unui post tv comercial să facă educație, nu e treaba lui. Îi poți pretinde însă postului național la care plătim abonamente impuse. Da, acolo trebuie să existe emisiuni dedicate culturii. Cum sunt acestea realizate din punct de vedere al dinamismului, al stârnirii interesului e altă discuție. Cine mă obligă pe mine să mă uit la Bianca Drăgușan/Victor Slab?
De altfel, chiar posturile/publicațiile comerciale au avut de multe ori momente bune în prezentarea marilor scriitori, a oprei lor și, da, au făcut-o mai interesant, chiar șocând, decât anostele programe, așa-zis culturale ,ale postului public care papă sute de miliarde ineficient.
Eminescu e Împărat. Și,așa proletar cum e, tot Împărat va fi! La mulți ani!
... hai să facem altfel, dragii mei. modificam...textul!
pentru textul : cromozomii de fier deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deuneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric
semn de citire si apreciere a versului tau.
pentru textul : capcana deMa faci sa ma tem c-as putea sa mi-o iau in cap (chestia cu "mare povestitor") ... Glumesc ... Merci pentru vorbele frumoase... I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Înghețați detrebuia sa arunci cu altceva
pentru textul : Dezambiguizare deTincuta, eu te felicit pentru titlu, e bun, are impact, atrage. La text, sunt idei bune, descrieri autentice, dar nu are zvac. Trebuie mai multe dialoguri, mai multa actiune, senzatii intense, sentimente, etc. Adica insufla-i viata. Altfel, sculptura nu va putea niciodata sa fie o femeie adevarata. ;) prietenii stiu de ce. exista in orice caz potential. p.s. ca un sfat general - oare de ce refuza cu obstinatie autorii romani sa isi plaseze actiunea pe scena mondiala, in locatiile acesteia? asta ca o tema de meditatie. keep walking. petre
pentru textul : Oli chiorul deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deo poezie delicată în care te redescopăr treptat eșafodajul discret de metafore bine construite precum o cetate a semnelor însingurate. neliniștea pietrelor migrează uneori zadarnic dintr-un loc în altul la nesfârșit în locuri neștiute de ceilalți "dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urcă în zadar muntele" ducând povara blajinilor mai departe de noi înșine. e adevărat că "trebuie doar să adăpăm ploaia din ochii lungi ai păsărilor" "din ochiul păsării care se desparte de anotimp în ochiul nostru" atunci când visele noastre se populează de neliniști, îndoieli în zbaterea zadarnică a zilei irosite. superbă imaginea: "pietrele din pântec vor naște pui de mierlă" felicitări, anna! te așteptam...
pentru textul : pietrele Annei dePagini