pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
E aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
ce fac eu acum e inutil. adică tu știi, lumea știe, eu știu. textele tale sunt foarte faine.eu nu găsesc nimic de corectat. dar sunt alții mai deștepți ca mine... poate ei... în fine... discursul tău e inegalabil, tropii la fel tra la la. pivot când e nevoie, paul
mulţumesc Oana.
uneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
Sincer, câtă influență poate avea Adrian (sau oricine) ca să te bage într-o asemenea cacofonie?
Zice el "nimeni nu are voie să vorbească atunci când trupurile nu-și mai găsesc suflarea" - fără "atunci"... iar tu, ce să vezi? chiar îl scoți pe 'atunci' acela de acolo, exact cel care evita cacofonia și rescrii 'nimeni nu are voie să vorbeasCĂ CÂND trupurile nu-și mai găsesc suflarea'
Super! 'Căcând trupurile nu-și mai găsesc suflarea'... pesemne că avem aici de-a face cu o căcare foarte puternică care (sic) îți chiar taie suflarea!
Nu știu ce cacofonie ai evitat la primul sfat Masha dragă, dar pe asta ai comis-o bine de tot!
Oare chiar trebuie să iei de bun tot ce îți spune cineva, chiar dacă este membru în Consiliu? Este și el un om, supus greșelii...
Părerea mea este că poemul are o idee bună însă merită simplificat, adus mai aproape de o variantă dacă nu chiar minimalistă, atunci hai să spun așa 'sugestiv abreviată'.
Iartă-mi intervenția poate ușor hâdă, dar mai rar mi-a fost dat să văd așa sfat literar slab dar atât de repede însușit.
Se întâmplă însă și la case mai mari.
Cred că toată ideea este să scriem mai serios, mai cu credință, atunci va fi mai bine.
Dacă ne jucăm, o să ne năpădească jucăriile într-o bună zi și n-o să mai avem unde face nici măcar o cacofonie dimineața când ne dăm jos din pat.
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
Adriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
I-ai pus pe toti in oala si de aici filosifia ta despre romanica. Sitn satul de directori si alte alea. Din pacate, aici e un spatiu privat, e spatiul tau in care iti permiti ce vrei. Dar nu permit sa fiu calcat in picioare. Romania este a mea, sau a celui care traieste in ea nu a celui care vine in vacanta, apoi din taste injura romanii. Cu asta am pus punct definitiv. Acest site, in care am pus suflet, nu ma mjai reprerzinta.
Daca in subsolul unui text tu, ca director, iti permiti sa inmprosti cu rahat un fost editor(amintind de ieseirea mea asa zis rusinoasa, desi nici nu se pusese problema de asa ceva, ignorind toate problemele ca una e ancheta si una e editorialul), e prea mult pt mine. Dar asta se intimpla peste tot. De cind sint in redactie au fost gramada de concursuri pt ocuparea unui post de reporter. Si se prezentau tot felul de oameni. Unii dintre ei chiar aveau cont pe site-uri literare. Uan e sa cochetezi cu literatura alta cu jurnalismul. Renunta la atitudinea asta ca le stii pe toate daca stii sa scrii. Este ultima data cind am mai intrat in acest spatiu privat. Spatiu Privat si nu site de literatura cum iti place tie sa crezi.
un poem în care mă identific cu naratorul și cum sunt subiectiv în lecturi nu pot să nu îl savurez. doar la "prelingându-se" am unele rețineri. poezie frumoasă, nostalgică, textul meu din seara asta. (e chiar stilul în care nu se zăpăcește cititorul cu figuri de stil, ci descriptiv reușește să substituie prezența lirică inducând-o la nivel de stare)
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
nu stiam.
ii gasesc interesanti, pana acum am vazut/ remarcat (mai degraba) doar "challenged people" facand asta - cred ca e intamplator, dar am vazut orbi, persoane fara un picior si chiar fara cateva degete cantand la pianul din mall. de-aici mi-a venit ideea "sparturii", la cei vazuti de mine era chiar eroica.
nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
Sapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
Acvariul pustiu:
Roza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era: mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
pentru textul : memento deMi-a plăcut, are ceva din atmosfera minulesciană şi nu pare să fi trecut prin prea mult travaliu tehnic.
Cred că e "să iasă".
pentru textul : să deSunt două variante: ori tu eşti genial ori eu sunt prost din cale-afară, n-am înţeles nimic.
pentru textul : Katia i Kostea deE aici o căutare a sinelui: " mă strâng în mine", " am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte". Îmi place metafora" rugăciuni de frunze de om". Casa e pe rând un copac, o rugăciune, un gol, în mijlocul "lor", un lirism în genul lui Bacovia, părerea mea. Anna a intuit foarte bine. Bun venit!
pentru textul : Casă printre copaci deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată dece fac eu acum e inutil. adică tu știi, lumea știe, eu știu. textele tale sunt foarte faine.eu nu găsesc nimic de corectat. dar sunt alții mai deștepți ca mine... poate ei... în fine... discursul tău e inegalabil, tropii la fel tra la la. pivot când e nevoie, paul
pentru textul : acel nenorocit meci de handbal demulţumesc Oana.
pentru textul : in memoriam deuneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
Marius, s-a notat.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
pentru textul : Fragmentar de"dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii"
Aceste versuri le-am citit astăzi. Astăzi au o rezonanţă deosebită, tulburătoare, o emoţie pe care am trăit-o profund la doar câteva zile după ce se năştea poemul acesta, ca un cântec din subconştientul colectiv, pe care l-ai pus pe note astfel.
pentru textul : Lumi secundare deSincer, câtă influență poate avea Adrian (sau oricine) ca să te bage într-o asemenea cacofonie?
pentru textul : Cantata în mi minor deZice el "nimeni nu are voie să vorbească atunci când trupurile nu-și mai găsesc suflarea" - fără "atunci"... iar tu, ce să vezi? chiar îl scoți pe 'atunci' acela de acolo, exact cel care evita cacofonia și rescrii 'nimeni nu are voie să vorbeasCĂ CÂND trupurile nu-și mai găsesc suflarea'
Super! 'Căcând trupurile nu-și mai găsesc suflarea'... pesemne că avem aici de-a face cu o căcare foarte puternică care (sic) îți chiar taie suflarea!
Nu știu ce cacofonie ai evitat la primul sfat Masha dragă, dar pe asta ai comis-o bine de tot!
Oare chiar trebuie să iei de bun tot ce îți spune cineva, chiar dacă este membru în Consiliu? Este și el un om, supus greșelii...
Părerea mea este că poemul are o idee bună însă merită simplificat, adus mai aproape de o variantă dacă nu chiar minimalistă, atunci hai să spun așa 'sugestiv abreviată'.
Iartă-mi intervenția poate ușor hâdă, dar mai rar mi-a fost dat să văd așa sfat literar slab dar atât de repede însușit.
Se întâmplă însă și la case mai mari.
Cred că toată ideea este să scriem mai serios, mai cu credință, atunci va fi mai bine.
Dacă ne jucăm, o să ne năpădească jucăriile într-o bună zi și n-o să mai avem unde face nici măcar o cacofonie dimineața când ne dăm jos din pat.
As mai lucra urmatoarele versuri:
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
pentru textul : întoarcerea la praga deAdriana, multumesc frumos, mi-a placut finalul comentariului tau. Ionut Caragea, textele sint deja grupate si ele inca se scriu. Mi-ar fi placut, intr-adevar, un volum pe care sa-l intitulez Story of a city, un volum de proza scurta, pentru ca eu cred ca ma prinde mai bine proza. Uneori poezia imi iese sau nu, dar cel mai bine ma scriu fara semne de punctuatie si dintr-o respiratie.
pentru textul : story of a city detare vragila poezia asta a ta.
pentru textul : Ultimul ascunziş deAleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
pentru textul : culoarea ochilor închiși demai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
pentru textul : crucile deBoba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deI-ai pus pe toti in oala si de aici filosifia ta despre romanica. Sitn satul de directori si alte alea. Din pacate, aici e un spatiu privat, e spatiul tau in care iti permiti ce vrei. Dar nu permit sa fiu calcat in picioare. Romania este a mea, sau a celui care traieste in ea nu a celui care vine in vacanta, apoi din taste injura romanii. Cu asta am pus punct definitiv. Acest site, in care am pus suflet, nu ma mjai reprerzinta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDaca in subsolul unui text tu, ca director, iti permiti sa inmprosti cu rahat un fost editor(amintind de ieseirea mea asa zis rusinoasa, desi nici nu se pusese problema de asa ceva, ignorind toate problemele ca una e ancheta si una e editorialul), e prea mult pt mine. Dar asta se intimpla peste tot. De cind sint in redactie au fost gramada de concursuri pt ocuparea unui post de reporter. Si se prezentau tot felul de oameni. Unii dintre ei chiar aveau cont pe site-uri literare. Uan e sa cochetezi cu literatura alta cu jurnalismul. Renunta la atitudinea asta ca le stii pe toate daca stii sa scrii. Este ultima data cind am mai intrat in acest spatiu privat. Spatiu Privat si nu site de literatura cum iti place tie sa crezi.
un poem în care mă identific cu naratorul și cum sunt subiectiv în lecturi nu pot să nu îl savurez. doar la "prelingându-se" am unele rețineri. poezie frumoasă, nostalgică, textul meu din seara asta. (e chiar stilul în care nu se zăpăcește cititorul cu figuri de stil, ci descriptiv reușește să substituie prezența lirică inducând-o la nivel de stare)
pentru textul : în căutarea pietrei albe II deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă denu stiam.
pentru textul : Pianistul din mall deii gasesc interesanti, pana acum am vazut/ remarcat (mai degraba) doar "challenged people" facand asta - cred ca e intamplator, dar am vazut orbi, persoane fara un picior si chiar fara cateva degete cantand la pianul din mall. de-aici mi-a venit ideea "sparturii", la cei vazuti de mine era chiar eroica.
nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
pentru textul : fulgerări... de"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire deOff topic. Ce Dumnezeu cauta Leo Ancuta la "membrii corespondenti" ale caror texte nu apar pe prima pagina?
pentru textul : cînd dragostea n-a murit pentru tine deSapphire, zic și eu precum... younger sister, "m-ai prins" cu versul al patrulea. :) Unele texte sunt în așa fel construite că nu prea mai ai ce să le faci. Accentul pe "umbrele" e la alegerea cititorului. :) Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : half/lines deCred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
pentru textul : Poem cu capul în nori deAcvariul pustiu:
pentru textul : acvariul pustiu deRoza Vânturilor, Steaua Cardinală … nostalgia unei Atlantide pierdute, un spaţiu spiritual-material, definit, ca un asamblu energetic guvernat de Legea unică a echilibrului şi a stabilităţii unitare, un spaţiu al interferenţei unor fluxuri logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală existentă între formele „geo” şi „bio” în manifestare.
Alegerea unei formule clasice, ritmul firesc, ca un cântec, ca o incantaţie, elegia dulce amăruie a simplităţii lucrurilor de început…
poate nu ar fi rău să îți completezi profilul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe decă vrei cam mult?
pentru textul : nu vă întreb ca să-mi răspundeți deuite că te-am întrebat, nu ţi-am răspuns! :)
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era:
mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deDeci se poate. Un text frumos, nostalgic, plin de emoție și fără greșeli. Bun.
pentru textul : bicicleta dePagini