N-aş fi intervenit aici dacă insolenţa, aberaţia şi fudulia ta, Eugen, ar fi rămas la cotele cu care ne-ai obişnuit.
"nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar"
......Nu este prima dată când spui asta. Şi ai dreptate - textul tău este peste medie, dar peste media de kitsch. Ţi-am mai spus, o repet: tu nu faci decât să practici arhicunoscutul şi arhirăspânditul diletantism liric, în numele libertăţii de exprimare si al sentimentelor --> simt, scriu, deci poexist.
......Cum ar spune Topârceanu şi vecinul meu tractorist, de la 4, tu n-ai talent. Nu ai talent nici măcar cât să-l poţi stoarce de un vers credibil. Din păcate (sau din fericire!), nu ai nici minimul necesar lingvistic, pentru a putea ascunde lipsa talentului. Că n-ai! Talent.
E plină lumea de unii care trăiesc doar din talent sau de alţii care vieţuiesc numai din sudoare, aproximativ nimic rău în asta. Dar când n-ai nici una, nici alta, aşa ca tine, şi mai eşti şi plin de fudulii şi veleităţi, devii cel puţin ridicol şi cel mult impertinent.
......Oricât de mult ne-ar plăcea nouă să credem că habar nu avem ce e poezia, trebuie să cădem de acord că ea, în orice eră s-a aflat şi s-ar afla, păstrează câteva amprente implacabile - limbaj specific, motive/simboluri care derivă în/din secvenţe poetice subiective şi tind spre universal, relaţii de antagonie/ simetrie, unitate stilistică, inefabil concret sau latent, intuiţie, sens şi trăire concentrate în aceeaşi axă, sensibilitate discursivă, domino metaforic etc. Şi pentru că tu nu ai nici talent şi nici tact lingvistic, scrierea ta, de cele mai multe ori, e o lălăială la modul general, fără nicio caracteristică lirică, de întinderi relative, între reţeta de papanaşi cu dude şi cartea de telefoane a Chinei, presărată cu obsesii de sezon - fumatul, urmărirea unei femei din spatele geamului, fumatul, luna, umbra, fumatul, de ziua ta, noaptea, fumatul. Limbajul tău este unul scorţos, agresiv, situat neapărat între amantul violento-înşelat şi Bolintineanu, nu există strop de sensibilitate, iar singurul instrument liric care îţi funcţionează propice este furca. Scrisul tău se vrea unul cameleonic, via SUA, minimalist în ceea ce priveşte tropii, dar cu un grad ridicat de realism penetrant. Doar că scrierea pe care o fabrici se îndepartează până la paralelism de şablonul de dinainte, iar rezultatul pe care ni-l faci public este o vehementă stare de nestare, o fiţuică plină de testosteron spânzurat între două metafore, un rechizitoriu public captat prin cele mai rudimentare scule poetice. Pentru că-ţi lipsesc cultura literară, exerciţiul, sinceritatea faţă de tine şi capacitatea de cenzurare lirică. Şi talentul. Nu simti niciodată vibraţia de după cuvânt şi eşti incapabil să formezi încărcătura energică între două vorbe şi, mai departe, să obţii, din încheietura a două versuri, sensuri estetice complementare. Pui - e drept, cu talent muncitoresc - cărămidă peste cărămidă, dar ele-s diforme şi inegale, iar chitul îti lipseşte. Nu creezi niciodată legătura cu cititorul, pentru că "poezia" ta nu transmite nici sufletesc, nici cerebral, iar acest fapt - a transmite/ a sensibiliza - rămâne scopul primordial al poeziei. Şi tu nu poţi transmite, pentru că n-ai. Talent.
......Este îngrozitor de amuzant cât de mult crezi tu în că pe cititor îl interesează toate gândurile şi impresiile care te vizitează. E interesant şi revelator când te apuci de filosofii în timp ce fumezi, pentru că tu fumezi frumos şi unic, iar din vârful ţigării tale începe lumea. Ţie îţi place să fumezi, fumezi mult în timp ce scrii şi ne spui succint că fumezi - în suta de rânduri plat. Iar tu fumezi mult şi interesant, pentru că fumatul duce la fumat şi degetele tale trebuie descrise atunci când fumezi. Ştim cu toţii că un an întreg ai urmărit de la geam o tipă - ba iubită, ba târfă, ba inger - că nouă luni i-ai tras gloanţe-n cap sau ai rugat-o să-şi tragă glonţ în ţeastă, "ţeastă" pentru că ţie îţi pare un cuvânt dur, masculin, şi îl foloseşti rar - de două ori pe minut -, ştim că de opt mii cinci sute trei ori ai devenit propria ta umbră, că ai închis ochii şi ai văzut întunericul, ştim când ai concediu, când te duci acasă, ştim că plouă cu lună, cu soare şi eşti singur, şi luna şi soarele devin lunete, ciocane, maşini de spălat vase şi alte ustensile, şi, mai ales, ştim că toate astea se întâmplă când fumezi, pentru că tu fumezi unic, iar fumatul e un gest intelectual. Şi ştii de unde şi de ce ştim? Pentru că ai tu grijă să ni le repeţi cu fiecare text, de trei-patru ori în fiecare pixel pe care-l nenoroceşti pe viaţă.
......De aceea, când văd că afirmi că textele tale sunt peste tot ce se postează pe aici şi când văd că dai nume care scriu foarte prost - nume care ţi-ar putea oferi, contra cost, lecţii lirice -, mă înghesuie plânsu-râsu'.
.......Cu un singur lucru ai dreptate: "Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea." - da, când acest site găzduieşte scrierile tale, promovează non-valoarea. Şi ştii de ce?
A, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
wow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
Caline, eu nu cred ca trebuie sa fim chiar atat de sfielnici sau tehnici sau dogmatici incat de frica sa nu calcam sobrietatea teologica pur si simplu inlaturam subiectul mantuirii din literatura. e cel mai acut subiect, cel mai mare, cel mai important, cel mai necesar, iar noi de frica sa nu deranjam idolul vremii ne spalam pe maini, ne prefacem ca subiectul apartine altor incadrari si mai degraba screiem despre inorogi, prometei, licorni, ochi verzi si alte bazaconii. come on, maestre, hai, ca vremea s-a scurtat, sa ne folosim puterea creatoare si pentru cele foarte importante, pentru cele vesnice, care de fapt ele conteaza in ultima instanta, despre aur, argint si pietre scumpe care nu vor arde la testul suprem. de-astea de pe hermeneia, agonia, versul, luceafarul, poezii ro. de tot felul, e plina lumea si in ultima instanta sunt un balast baalic, o inchinare straina si falsa la acel dumnzeu necunoscut al atenei, daca vrei. fa ce vrei, dar eu voi continua sa scriu despre El, Logosul cel dintai, cel dintotdeauna, si cel de pe urma. mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos. iar acum ma duc sa-ncui usa, c-aud lupii venind.
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
DDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
titlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
Nuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
Cezar
stupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
ai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
Ce sa mai zic?! Nimic! E suficient sa ascult (cu urechea interioara)/ Sa vad (cu al treilea ochi)/ Sa simt parfumul si gustul sangelui pe care-l «bem pe Dumnezeu până la ultima picătură»/ Pipaindu-l. Occident? Orient? - Ambele: A Treia Cale. Cu o mare simplitate. Dincolo de cuvinte. Sau prin cuvintele tacerii. A mai da "penita" e un gest de impietate.
nici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
o sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
acesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
Alma... am senzația că începi să scrii tu de undeva de pe la versul al patrulea încolo. Și nu cred că e vorba despre căderea lui Alice în vizuină, dacă înțelegi ce vreau să spun :-) Plăcut "am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat la ușă în seri fără semne iar eu nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău cu o oră în minus", deși atât de transparent... Dar pe mine m-a prins, am alunecat de fapt... și cuiul acela de mare efect. Și mie îmi place să mă folosesc des de obiectul acesta de decor.
Elia, cu un pic :-) de intarziere, iti multumesc pentru confirmare, si da, este sentimentul acela al inclestarii in fata realitatii iminente, a sentimentului ca trebuie sa fie si o astfel de zi, in care mastile sa cada, chiar cu riscul de a nu ne mai recunoaste unii pe altii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
N-aş fi intervenit aici dacă insolenţa, aberaţia şi fudulia ta, Eugen, ar fi rămas la cotele cu care ne-ai obişnuit.
"nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar"
......Nu este prima dată când spui asta. Şi ai dreptate - textul tău este peste medie, dar peste media de kitsch. Ţi-am mai spus, o repet: tu nu faci decât să practici arhicunoscutul şi arhirăspânditul diletantism liric, în numele libertăţii de exprimare si al sentimentelor --> simt, scriu, deci poexist.
......Cum ar spune Topârceanu şi vecinul meu tractorist, de la 4, tu n-ai talent. Nu ai talent nici măcar cât să-l poţi stoarce de un vers credibil. Din păcate (sau din fericire!), nu ai nici minimul necesar lingvistic, pentru a putea ascunde lipsa talentului. Că n-ai! Talent.
E plină lumea de unii care trăiesc doar din talent sau de alţii care vieţuiesc numai din sudoare, aproximativ nimic rău în asta. Dar când n-ai nici una, nici alta, aşa ca tine, şi mai eşti şi plin de fudulii şi veleităţi, devii cel puţin ridicol şi cel mult impertinent.
......Oricât de mult ne-ar plăcea nouă să credem că habar nu avem ce e poezia, trebuie să cădem de acord că ea, în orice eră s-a aflat şi s-ar afla, păstrează câteva amprente implacabile - limbaj specific, motive/simboluri care derivă în/din secvenţe poetice subiective şi tind spre universal, relaţii de antagonie/ simetrie, unitate stilistică, inefabil concret sau latent, intuiţie, sens şi trăire concentrate în aceeaşi axă, sensibilitate discursivă, domino metaforic etc. Şi pentru că tu nu ai nici talent şi nici tact lingvistic, scrierea ta, de cele mai multe ori, e o lălăială la modul general, fără nicio caracteristică lirică, de întinderi relative, între reţeta de papanaşi cu dude şi cartea de telefoane a Chinei, presărată cu obsesii de sezon - fumatul, urmărirea unei femei din spatele geamului, fumatul, luna, umbra, fumatul, de ziua ta, noaptea, fumatul. Limbajul tău este unul scorţos, agresiv, situat neapărat între amantul violento-înşelat şi Bolintineanu, nu există strop de sensibilitate, iar singurul instrument liric care îţi funcţionează propice este furca. Scrisul tău se vrea unul cameleonic, via SUA, minimalist în ceea ce priveşte tropii, dar cu un grad ridicat de realism penetrant. Doar că scrierea pe care o fabrici se îndepartează până la paralelism de şablonul de dinainte, iar rezultatul pe care ni-l faci public este o vehementă stare de nestare, o fiţuică plină de testosteron spânzurat între două metafore, un rechizitoriu public captat prin cele mai rudimentare scule poetice. Pentru că-ţi lipsesc cultura literară, exerciţiul, sinceritatea faţă de tine şi capacitatea de cenzurare lirică. Şi talentul. Nu simti niciodată vibraţia de după cuvânt şi eşti incapabil să formezi încărcătura energică între două vorbe şi, mai departe, să obţii, din încheietura a două versuri, sensuri estetice complementare. Pui - e drept, cu talent muncitoresc - cărămidă peste cărămidă, dar ele-s diforme şi inegale, iar chitul îti lipseşte. Nu creezi niciodată legătura cu cititorul, pentru că "poezia" ta nu transmite nici sufletesc, nici cerebral, iar acest fapt - a transmite/ a sensibiliza - rămâne scopul primordial al poeziei. Şi tu nu poţi transmite, pentru că n-ai. Talent.
......Este îngrozitor de amuzant cât de mult crezi tu în că pe cititor îl interesează toate gândurile şi impresiile care te vizitează. E interesant şi revelator când te apuci de filosofii în timp ce fumezi, pentru că tu fumezi frumos şi unic, iar din vârful ţigării tale începe lumea. Ţie îţi place să fumezi, fumezi mult în timp ce scrii şi ne spui succint că fumezi - în suta de rânduri plat. Iar tu fumezi mult şi interesant, pentru că fumatul duce la fumat şi degetele tale trebuie descrise atunci când fumezi. Ştim cu toţii că un an întreg ai urmărit de la geam o tipă - ba iubită, ba târfă, ba inger - că nouă luni i-ai tras gloanţe-n cap sau ai rugat-o să-şi tragă glonţ în ţeastă, "ţeastă" pentru că ţie îţi pare un cuvânt dur, masculin, şi îl foloseşti rar - de două ori pe minut -, ştim că de opt mii cinci sute trei ori ai devenit propria ta umbră, că ai închis ochii şi ai văzut întunericul, ştim când ai concediu, când te duci acasă, ştim că plouă cu lună, cu soare şi eşti singur, şi luna şi soarele devin lunete, ciocane, maşini de spălat vase şi alte ustensile, şi, mai ales, ştim că toate astea se întâmplă când fumezi, pentru că tu fumezi unic, iar fumatul e un gest intelectual. Şi ştii de unde şi de ce ştim? Pentru că ai tu grijă să ni le repeţi cu fiecare text, de trei-patru ori în fiecare pixel pe care-l nenoroceşti pe viaţă.
......De aceea, când văd că afirmi că textele tale sunt peste tot ce se postează pe aici şi când văd că dai nume care scriu foarte prost - nume care ţi-ar putea oferi, contra cost, lecţii lirice -, mă înghesuie plânsu-râsu'.
.......Cu un singur lucru ai dreptate: "Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea." - da, când acest site găzduieşte scrierile tale, promovează non-valoarea. Şi ştii de ce?
Pentru că n-ai talent!
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deA, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
pentru textul : Scrâșnitorul dewow. gosh! am ris cu atita pofta cum nu am mai ris de multa vreme. bine ca il ascult pe g harrison cu ceva krishna de-a lui. anyway, bucatica aia de remarca, asa cum bine spunea bobalilu' rămîne o enigmă și așa îi șade și bine. repet ce am spus. pentru ca cei care au urechi de auzit sa auda: queen margot nu scrie prost, are un talent înnascut incontestabil. dar asta i-am spus-o și altă dată. problema este că are un ego la fel de mare (sau poate mai mare decît talentul) iar chestia asta o împieidcă să primească sfaturi sau critici, deci o împiedică să învețe, deci o împiedică să crească. iar cînd un artist nu crește se zice că se plafonează. dar sînt convins că ea care e profesoară de artiști știe chestia asta. dar, așa cum zice vechea zicală: învățătorule învață-te pe tine însuți și doctore vindecă-te pe tine însuți. cu privire la bobadilu nu pot spune decît că penița lui a fost o scăpare pentru că de obicei are ștacheta mai sus. și sînt convins că nu are alte motive iar queen margot nu are nevoie de încurajări ci de chestii din astea dure de la mine. evident nu mă aștept ca vreunul din ei să fie de acord cu mine. so, we agree to disagree...
pentru textul : Lauryannus's Land deCaline, eu nu cred ca trebuie sa fim chiar atat de sfielnici sau tehnici sau dogmatici incat de frica sa nu calcam sobrietatea teologica pur si simplu inlaturam subiectul mantuirii din literatura. e cel mai acut subiect, cel mai mare, cel mai important, cel mai necesar, iar noi de frica sa nu deranjam idolul vremii ne spalam pe maini, ne prefacem ca subiectul apartine altor incadrari si mai degraba screiem despre inorogi, prometei, licorni, ochi verzi si alte bazaconii. come on, maestre, hai, ca vremea s-a scurtat, sa ne folosim puterea creatoare si pentru cele foarte importante, pentru cele vesnice, care de fapt ele conteaza in ultima instanta, despre aur, argint si pietre scumpe care nu vor arde la testul suprem. de-astea de pe hermeneia, agonia, versul, luceafarul, poezii ro. de tot felul, e plina lumea si in ultima instanta sunt un balast baalic, o inchinare straina si falsa la acel dumnzeu necunoscut al atenei, daca vrei. fa ce vrei, dar eu voi continua sa scriu despre El, Logosul cel dintai, cel dintotdeauna, si cel de pe urma. mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos. iar acum ma duc sa-ncui usa, c-aud lupii venind.
pentru textul : despre iubire dedraga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz deDDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deeram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 detitlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo deNuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
Întotdeauna mi-a plăcut aalizei, acum și mai mult când îl simt cum apasă pe pedală.
pentru textul : aici radio Craiova destupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
pentru textul : Gând de vecernie deam fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
pentru textul : rugaminte importanta deAșa da ”urzici”. La mai multe (și la figurat... și la propriu).
pentru textul : Carnivoră deExtrem de sugestivă.
Ce sa mai zic?! Nimic! E suficient sa ascult (cu urechea interioara)/ Sa vad (cu al treilea ochi)/ Sa simt parfumul si gustul sangelui pe care-l «bem pe Dumnezeu până la ultima picătură»/ Pipaindu-l. Occident? Orient? - Ambele: A Treia Cale. Cu o mare simplitate. Dincolo de cuvinte. Sau prin cuvintele tacerii. A mai da "penita" e un gest de impietate.
pentru textul : Sâmburi denici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.
pentru textul : marți se iubește mai mult demie îmi place subtitlul (ptiu! să nu se deoache!)
pentru textul : portret cu vt și langustă demişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
pentru textul : and nothing else matters… deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deîmi cer scuze pentru dezacorduri și celelalte scăpări...sunt prea multe să le menționez pe fiecare în parte.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deo sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
pentru textul : ars poetica II deAm găsit penița. Era un fir de fân în carul cu frunze...
pentru textul : domnule Labiș de* falS
pentru textul : mie redă-mă demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deacesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
pentru textul : Durere deSilviana, crede-mă, ideea ta s-a ascuns foarte bine sub carapace... :) mai ceva că o țestoasă speriată.
pentru textul : anura sapiens sapiens deAlma... am senzația că începi să scrii tu de undeva de pe la versul al patrulea încolo. Și nu cred că e vorba despre căderea lui Alice în vizuină, dacă înțelegi ce vreau să spun :-) Plăcut "am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat la ușă în seri fără semne iar eu nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău cu o oră în minus", deși atât de transparent... Dar pe mine m-a prins, am alunecat de fapt... și cuiul acela de mare efect. Și mie îmi place să mă folosesc des de obiectul acesta de decor.
pentru textul : half/lines deElia, cu un pic :-) de intarziere, iti multumesc pentru confirmare, si da, este sentimentul acela al inclestarii in fata realitatii iminente, a sentimentului ca trebuie sa fie si o astfel de zi, in care mastile sa cada, chiar cu riscul de a nu ne mai recunoaste unii pe altii.
pentru textul : Bal mascat deMarina, je suis enchantée par "seule l’instance des papillons écrit en blanc la peine du souvenir sur le printemps promis." c’est très beaux!
pentru textul : tes yeux amers dePagini