interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.

Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.

parca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.

mulţumesc Raluca, mă bucur mult că ai rezonat cu aceste versuri. ceea ce ai subliniat tu mai sus, este ceea ce, în mare parte am dorit să trasmit.
mie nu-mi place să-mi comentez textele, pentru că toţi cititorii, sau aproape toţi, mă rog, cred că pot înţelege cu uşurinţă ceea ce se spune.
o poezie care a pornit pur şi simplu de la o poză din hăt, hăt...ce ar mai fi de spus?
seară bună, Raluca !

mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)

clocot. e singurul cuvant intre ramele caruia pot fereca revarsarea aceasta. sper sa mai gasesc si maine textul aici...

S.o.s. cu majuscule - S.O.S.

Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela

Sunt de alta parere fata de cea a lui Andu.Virgil are texte mult mai bune si cel de sus pare nitel fortat. si dificil.

Doru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție

Ţi s-a mai spus, repet: un text pe zi, diacritice.

Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".

Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)

daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!