Surprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
remarc "cum o țeavă de eșapament se înnegrește de dragoste pentru atmosferă" și "după ce facem dragoste, țigările tale miros a livadă". restul aprecierilor ramane ca rest.
frumoase constructii lingvistice, nu lipsite de un lirism frumos dozat... sonetul, acest gen de scriere atat de desavarsit nu doar prin forma lui, in cazul de fata mai ales prin esteticismul unor imagini, prin redarea acelui capat de lume din noi, neatins... imi place „urcusul” acesta, sange al nostru viu, ce intrece uneori cerul... subtilitatea metaforei: „...libertatea e-un mult mai aprig lat” precum si puterea cuvantului rostit ca un crez: „Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă, Iubirea e rotundă, calină și eternă”
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
Reamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
Cred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
a, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
da, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
cu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
Titlul îl consider original, subtitlul inutil în context. Ultima parte din poem mi se pare cu adevărat reușită: "îmi plăcea să fiu cu tine tu cu mine tu cu noi în inima ta mirosea puternic a brad mirosea tare ca piatra dar eram departe desculț nu mă spălasem pe față pe primul rând de dinți așa că nu ți-am mai spus nu ți-am dat bretonul la o parte"
Critica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Degust fina ironie care învăluie acest text. O voce detașată, plictisită de războaie, care nu poate decât din timp în timp să se amuze ... Ce mi-a plăcut în ultimele tale 2-3 texte este claritatea imaginilor transpuse în text și simplitatea, cu puține metafore și figuri de stil.
Sunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
aveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
nu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
Lucian, îți mulțumesc pentru semn și pentru cele la care n- am răspuns, deși nu a fost frumos din partea mea. Știi că eu nu vreau să epatez pe nimeni, mă bucur că totuși ți- a plăcut. Știu că sună altfel și chiar constat că e plăcut în real. Te mai aștept, Cami
eu zic sa ne calmam.
am facut si ce nu ar trebui sa fiu nevoit sa fac (nu de alta dar exista riscul sa o iau razna daca ajung sa o fac in orice situatie). am citit comentariile de mai sus ca sa fac ordine in scandal. pentru ca atunci cind vad ca doi comentatori se iau de par si un editor hermeneia este admonestat iar regulamentul este considerat nerespectat..... ceva, ceva inseamna ca nu e in regula. si iata ce am descoperit:
- regulamentul este chiar foarte bun dar nu a fost respectat.
- cristina este cea care prima a facut un comentariu despre comentariul lui adrian - lucru profund descurajat pe hermeneia și, iata, ca s-a dovedit ca am dreptate sa il descurajez. pentru simplul motiv ca oamenii nu il pot pastra la modul civilizat ci incep sa atace ad hominem (fie caracteristici personale ale celuilalt comentator, fie educatia, virsta, nu mai stiu ce abilitati, caracterul, pozitia pe hermenia, etc.
- deci, desi practic eu am permis astfel de discutii intre comentatori de dragul dialogului literar, filosofic, intelectual, etc... daca nu il puteti pastra fara sa va atacati partenerul de discutie nu îl mai începeți ca să nu fiu nevoit să procedez disciplinar.
Va rog sa imi spuneti daca ceva din ce am scris aici nu este inteligibil sau nu puteti respecta.
P.S. vreau sa precizez (daca mai este cazul) ca, din ratiuni functionale, editorii si moderatorii Hermeneia pot aborda un comentator (printr-un comentariu) atunci cind aceasta este necesar. Deocamdata nu am intilnit vreun caz cind cind cineva din consiliul hermeneia ar fi abuzat de aceasta in mod nejustificat.
textul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Este un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Surprins de textul asta. In opinia mea un text matur, o reintoarcere la suflul poetic de altadata, un patinaj pe retina al planurilor prezente si trecute. Ai citeva teribilisme din punctul meu de vedere, gen "lume extraordinar de vinovata", dar cred ca ma pot obisnui intrucit acestea fac parte din lirismul marca Bobadil. Text bun in opinia mea.
pentru textul : Laura deIntru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deExistă un parfum al lucrurilor vetuste puțin înțeles de alți sicofanți. Știi cum e cântecul: "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deSincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deremarc "cum o țeavă de eșapament se înnegrește de dragoste pentru atmosferă" și "după ce facem dragoste, țigările tale miros a livadă". restul aprecierilor ramane ca rest.
pentru textul : țigară cu fum de caise deNicholas Dinu , am corectat.Multumesc.E mult mai bine acum.
pentru textul : tablou cu berze defrumoase constructii lingvistice, nu lipsite de un lirism frumos dozat... sonetul, acest gen de scriere atat de desavarsit nu doar prin forma lui, in cazul de fata mai ales prin esteticismul unor imagini, prin redarea acelui capat de lume din noi, neatins... imi place „urcusul” acesta, sange al nostru viu, ce intrece uneori cerul... subtilitatea metaforei: „...libertatea e-un mult mai aprig lat” precum si puterea cuvantului rostit ca un crez: „Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă, Iubirea e rotundă, calină și eternă”
pentru textul : Sonet 149 deRevin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
pentru textul : lordul banal deReamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics deCred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
Nu ştiu exact de ce, mi-a plăcut finalul.
pentru textul : memento deAm uitat: ce-i cu ultimul vers?!
pentru textul : pesimiste I demie poemul imi pare matemeatic. fix. totul se petrece intre puncte ipotetice ce isi asteapta formulelele. simt ca poarta in sine un fel de orgoliu.
pentru textul : tattoos dea, nu, de data asta nu era un reproș; voiam doar să spun că mi se pare un text bun și nu văd de ce l-ai îngropa "în nisip". "scurt-metraj" e doar o catalogare funcție de efectul vizual-curgător ...eu l-aș lăsa la poezie. dar tu decizi.
pentru textul : unghiuri deda, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
pentru textul : încape şi-un evantai decu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
Titlul îl consider original, subtitlul inutil în context. Ultima parte din poem mi se pare cu adevărat reușită: "îmi plăcea să fiu cu tine tu cu mine tu cu noi în inima ta mirosea puternic a brad mirosea tare ca piatra dar eram departe desculț nu mă spălasem pe față pe primul rând de dinți așa că nu ți-am mai spus nu ți-am dat bretonul la o parte"
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deCritica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
pentru textul : unhappily ever after deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
multumesc de incurajare si de directia sugerata.
pentru textul : Despărțire deDegust fina ironie care învăluie acest text. O voce detașată, plictisită de războaie, care nu poate decât din timp în timp să se amuze ... Ce mi-a plăcut în ultimele tale 2-3 texte este claritatea imaginilor transpuse în text și simplitatea, cu puține metafore și figuri de stil.
un cititor,
pentru textul : endemic deEugen.
Sunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
pentru textul : între două ferestre deaveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
pentru textul : scrisori imaginare denu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
Lucian, îți mulțumesc pentru semn și pentru cele la care n- am răspuns, deși nu a fost frumos din partea mea. Știi că eu nu vreau să epatez pe nimeni, mă bucur că totuși ți- a plăcut. Știu că sună altfel și chiar constat că e plăcut în real. Te mai aștept, Cami
pentru textul : de la stele la pietre de...acolo poți lăsa restul:)!
pentru textul : țigară cu fum de caise deeu zic sa ne calmam.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deam facut si ce nu ar trebui sa fiu nevoit sa fac (nu de alta dar exista riscul sa o iau razna daca ajung sa o fac in orice situatie). am citit comentariile de mai sus ca sa fac ordine in scandal. pentru ca atunci cind vad ca doi comentatori se iau de par si un editor hermeneia este admonestat iar regulamentul este considerat nerespectat..... ceva, ceva inseamna ca nu e in regula. si iata ce am descoperit:
- regulamentul este chiar foarte bun dar nu a fost respectat.
- cristina este cea care prima a facut un comentariu despre comentariul lui adrian - lucru profund descurajat pe hermeneia și, iata, ca s-a dovedit ca am dreptate sa il descurajez. pentru simplul motiv ca oamenii nu il pot pastra la modul civilizat ci incep sa atace ad hominem (fie caracteristici personale ale celuilalt comentator, fie educatia, virsta, nu mai stiu ce abilitati, caracterul, pozitia pe hermenia, etc.
- deci, desi practic eu am permis astfel de discutii intre comentatori de dragul dialogului literar, filosofic, intelectual, etc... daca nu il puteti pastra fara sa va atacati partenerul de discutie nu îl mai începeți ca să nu fiu nevoit să procedez disciplinar.
Va rog sa imi spuneti daca ceva din ce am scris aici nu este inteligibil sau nu puteti respecta.
P.S. vreau sa precizez (daca mai este cazul) ca, din ratiuni functionale, editorii si moderatorii Hermeneia pot aborda un comentator (printr-un comentariu) atunci cind aceasta este necesar. Deocamdata nu am intilnit vreun caz cind cind cineva din consiliul hermeneia ar fi abuzat de aceasta in mod nejustificat.
textul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
pentru textul : iz de madona deDomnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
pentru textul : La rădăcină deSky, e frumos să spui că poezia va salva lumea.
Am promis că revin, dar să vedeți, plecasem în grabă și m-am îmbrăcat pe scări. Am ajuns la ăia, intru val vârtej, că aveam în minte poezia lui Homer vis-a-vis de ciungii din urma războiului Troiei, că Virgil zicea că acolo nici unul, nici altul, ci poezia a învins, și vreo 6 oameni se uită fix la mine. Îmi strâng decent umbrela cu origine atât de sofisticată de care vă spuneam, stau cât de drept pot cu geanta cu laptop pe umăr, ăia tot fix. Îmi zic, bă, dacă juma de duzină de oameni se uită ciudat la tine, ar trebui să te uiți și tu, și-mi dau seama că nasturii de la sacou îi încheiasem la găicile de la balon. Cum nu stau deloc bine la capitolul prezență de spirit, am îngăimat ceva de genul, știți, tot nasturi se cheamă. Dar au fost amabili și au schițat un zâmbet. Ei, cam atât despre actul existențial, să trecem la lucrurile amuzante:
Așadar, foarte de acord cu Adriana când spune că atunci când poeții au început să se rărească a apărut teoria literaturii ori critica literară ca să-i facă pe alții. La faina asociere cu sunetul și cântarea, ”Carmen”, pe care Sancho le asociază foaaarte interesant unei ”calități a aerului”, și care m-a făcut să iau notițe și să scrijelesc în zid că ”sunetul este implicit legat de Logos și de actualizarea informației Intelectului Prim”, vreau să mai spun că poeta asta care mă intimidează cu lecturile ei, ne face să mergem dincolo de Logos, și tot legat de aer să asociem poezia cu D/duhul, care în mai toate limbile ancestrale se chema ”suflare de vânt”, și ce e poezia altceva decât inspirația suflării?
Va trebui să recunosc că în ziua de azi poezia, chiar mai mult decât religia, a rămas destul de izolată pe ultima baricadă a actului de ”a da formă acelui ceva fără de formă”. Perfect de acord cu distincția pe care tot Adriana o face între imaginație și fantezie, dar n-am înțeles cum e cu fluturele. Eu aș fi zis invers: că tocmai ”fluturele imaginativ” e ”baza” acelor concepte.
Landerul de sky îmi amintește de o super secvență din filmul ”Contact”, unde un om de știință (Jodie Foster) e trimis pe-o altă planetă din altă galaxie și când vede frumusețile de acolo spune: ”nu există cuvinte pentru așa frumusețe,... ar fi trebuit să trimită un poet”. Sky, toate trei laolaltă o vor salva, și numai toate trei, le-ai numit bine.
Dar cu pași mici, numai cu pași mici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deEste un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
pentru textul : nesărbătoare dePagini