Mulțumesc Aleksandar! De altfel așa am intenționat să fie: un poem deconectare de la senzația de sufocare care ne macină ca ființe citadine. Mai treci!
Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
atenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
Sursa: Dicționar ortografic |
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
are dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
Lucian, ma faci sa zambesc... intentia mea NU a fost aceea de a-ti desfiinta textul! ar fi, dealtfel, extrem de dificil, nu am astfel de puteri si nici nu mi le-as dori! "cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului."[I/] iti respect opinia, autorul este Dumnezeu printre cuvintele sale, noi - niste bieti ingeri carcotasi. "despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic?ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul." NU. faptul ca nu am poposit mai mult asupra acelei strofe nu insemna ca e nula valoric, ci ca acolo nu am avut nimic de obiectat. Te rog mult, nu cauta nespuse in spusele mele, altfel nu ajungem nicaieri. Ok...admit ca eu nu m-am exprimat indeajuns de limpede, ca am subliniat mai apasat fragmentele care, in opinia mea de cititor, putea fi tratate altfel...admit pana si faptul ca tu ai fost obosit, poate, si mai putin dispus sa primesti un feedback de acest fel. Toti avem astfel de zile. amical, Sancho
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
Domunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
O scriere interesantă, câteva tablouri art-nouveau, destul de multă decadență și trei secțiuni suprarealiste, cel puțin cam așa am numărat eu... pentru că scrierea aceasta nu m-a captivat așa că m-am pus pe numărat. Nu vreau să fiu eu cea care vine acum, în mileniul trei să îi spună unei tinere absolvente de filozofie că scrierea oricare ar fi ea trebuie să emoționeze, nu știu cum, dar cumva, că nu trebuie să fie o etalare a unor skill-uri, indiferent care ar fi acelea.... dar uite că mi-a luat-o gura pe dinainte și am spus-o!
Margas
multumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
Regret supararile astea personale. Intr-o zi un coleg de lucru mi-a oferit un cartionas cu " 10 porunci" care chemau la o schimbare de metoda. Era vorba de ingaduinta, de acceptare, de non-beligeranta. Incerc sa ma schimb . Incerc sa inteleg pe celalat inainte de a reactiona si riposta. Scopul comunicatiei nu trebuie sa fie atacul personal ci concentrarea pe produs. Focus pe experiment, expresie , estetica . Sunt convins ca in real cei care scriu si iubesc condeiul, sunt oameni normali, pasnici, chiar placuti in social. De ce pe ecran nevoia de exorcizare ? Aranca toate marile realizari sunt facute cu viziune nu cu spaima. Think BIG! Bianca are dreptate cand cheama la scris si nu la polemici. Alma cere desfintarea unor restrictii. Ma alatur. Dati oamenilor bucuria expresiei si nu statistica unor cronologii. Si cred ca e timpul unui cuvant bun pt Virgil, pt efortul lui de a pune pe roate ceva " altfel" .. civilizat, dupa cum ne explica. Mi-am permis aceste remarci pt ca ma socotesc ca fiind cel mai in varsta pe aici. Cineva zicea ca un barbat matur trebuie sa imparta din experienta lui celor mai tineri. Succes la scris ! adrian
multumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
Rãspuns pentru Ela (eratã) 1. In strofa I-a: greșit, într-adevãr, "negrii" sori de la starsit. Trebuia "negri" . De ce când "negri" când "negrii" ? - Aici e mai mult de discutat; sper sã reiasã din context. 2. A doua observație e absolut corecta. G.M.
Cu voia Dvs. :-) vreau sa-ti spun Virgile ca pe tine te incearca rau febra rimei, cred ca trebuie sa o lasi o data sa te cuprinda, scrie un poem cu ritm si rima si dupa aceea daca vei supravietui vei fi vindecat, la fel ca bolnavii de tifos. "trupul rasucit ca un gand nerostit", versul asta are ritm si rima mai mult decat multe poeme cu ritm si rima da capo al fine. Deci? Andu
Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
e doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Sapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Aleksandar! De altfel așa am intenționat să fie: un poem deconectare de la senzația de sufocare care ne macină ca ființe citadine. Mai treci!
pentru textul : Disconnected demultumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei deDomnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
pentru textul : amărui deCe sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deatenţie la folosirea greşită a pluralului şi chiar la definiţia corectă a termenului. În limba română "laitmotiv" nu prea are nici o legătură cu arta grafică ci este exclusiv rezervat domeniului muzical sau eventual literar.
LÁITMOTIV, laitmotive, s.n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
Sursa: DEX '98 |
láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti deSursa: Dicționar ortografic |
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
pentru textul : făgăduinţă deAm observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
pentru textul : Un episod al veteranului deTe felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci deuite asa mai invat si eu cite ceva.
pentru textul : irespirabil deare dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III deLucian, ma faci sa zambesc... intentia mea NU a fost aceea de a-ti desfiinta textul! ar fi, dealtfel, extrem de dificil, nu am astfel de puteri si nici nu mi le-as dori! "cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului."[I/] iti respect opinia, autorul este Dumnezeu printre cuvintele sale, noi - niste bieti ingeri carcotasi. "despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic?ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul." NU. faptul ca nu am poposit mai mult asupra acelei strofe nu insemna ca e nula valoric, ci ca acolo nu am avut nimic de obiectat. Te rog mult, nu cauta nespuse in spusele mele, altfel nu ajungem nicaieri. Ok...admit ca eu nu m-am exprimat indeajuns de limpede, ca am subliniat mai apasat fragmentele care, in opinia mea de cititor, putea fi tratate altfel...admit pana si faptul ca tu ai fost obosit, poate, si mai putin dispus sa primesti un feedback de acest fel. Toti avem astfel de zile. amical, Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche deVirgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
pentru textul : palmele bătrînului deDomunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deO scriere interesantă, câteva tablouri art-nouveau, destul de multă decadență și trei secțiuni suprarealiste, cel puțin cam așa am numărat eu... pentru că scrierea aceasta nu m-a captivat așa că m-am pus pe numărat. Nu vreau să fiu eu cea care vine acum, în mileniul trei să îi spună unei tinere absolvente de filozofie că scrierea oricare ar fi ea trebuie să emoționeze, nu știu cum, dar cumva, că nu trebuie să fie o etalare a unor skill-uri, indiferent care ar fi acelea.... dar uite că mi-a luat-o gura pe dinainte și am spus-o!
pentru textul : Bătrâna clovn deMargas
Ioana, cind am sa ma fac mare ma fac psiholog, dar am auzit ca nu se plateste bine. de ce oare tot ce ajunge sa te pasioneze nu face bani?
pentru textul : îmi este teamă de femeie demultumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
pentru textul : yunginuh deDorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice deRegret supararile astea personale. Intr-o zi un coleg de lucru mi-a oferit un cartionas cu " 10 porunci" care chemau la o schimbare de metoda. Era vorba de ingaduinta, de acceptare, de non-beligeranta. Incerc sa ma schimb . Incerc sa inteleg pe celalat inainte de a reactiona si riposta. Scopul comunicatiei nu trebuie sa fie atacul personal ci concentrarea pe produs. Focus pe experiment, expresie , estetica . Sunt convins ca in real cei care scriu si iubesc condeiul, sunt oameni normali, pasnici, chiar placuti in social. De ce pe ecran nevoia de exorcizare ? Aranca toate marile realizari sunt facute cu viziune nu cu spaima. Think BIG! Bianca are dreptate cand cheama la scris si nu la polemici. Alma cere desfintarea unor restrictii. Ma alatur. Dati oamenilor bucuria expresiei si nu statistica unor cronologii. Si cred ca e timpul unui cuvant bun pt Virgil, pt efortul lui de a pune pe roate ceva " altfel" .. civilizat, dupa cum ne explica. Mi-am permis aceste remarci pt ca ma socotesc ca fiind cel mai in varsta pe aici. Cineva zicea ca un barbat matur trebuie sa imparta din experienta lui celor mai tineri. Succes la scris ! adrian
pentru textul : trei observații deMădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr demultumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
pentru textul : Noaptea însorită deRãspuns pentru Ela (eratã) 1. In strofa I-a: greșit, într-adevãr, "negrii" sori de la starsit. Trebuia "negri" . De ce când "negri" când "negrii" ? - Aici e mai mult de discutat; sper sã reiasã din context. 2. A doua observație e absolut corecta. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deCu voia Dvs. :-) vreau sa-ti spun Virgile ca pe tine te incearca rau febra rimei, cred ca trebuie sa o lasi o data sa te cuprinda, scrie un poem cu ritm si rima si dupa aceea daca vei supravietui vei fi vindecat, la fel ca bolnavii de tifos. "trupul rasucit ca un gand nerostit", versul asta are ritm si rima mai mult decat multe poeme cu ritm si rima da capo al fine. Deci? Andu
pentru textul : mate blues II dece înseamnă "dinții mușcă înfipt"? dar "ai și perche" ?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deEu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
pentru textul : poetul I deFinalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
pentru textul : Absenții dee doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
pentru textul : Înger netrebnic deConține limbaj licențios inacceptabil pe Hermeneia conf. alineatului 16.4 din Regulamentul H.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) deLucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deSapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dePagini