da, saphire, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste folosirea unui cuvant cu sensuri diferite intr/o singura strofa. ca dovada, voi reveni asupra textului. si acel inca este zadarnic. voiesc insa sa iti spun ca nu intentionez, nu am cautat si nici nu am urmariti niciodata si in nici un fel sa scriu in versuri. daca am ales forma de strofa in patru versuri si, uneori, a mai iesit si o rima sau am dat impresia ca intentionez a o concepe, nu asta am urmarit. am scris cum am simtit. de aceea, te cred, pe buna dreptate, cand spui ca poemele mele sunt neslefuite. asa este. pe acest site le pun calde, daca pot spune astfel. parerile voastre ma ajuta sa le slefuiesc, sa elimin balastrul lor, sa opresc ce este de valoare, daca este ceva valoros. iti multumesc pentru ajutorul ce continuu mi/l dai si te astept la fel de obiectiva si la urmatoarele texte.
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
mie mi se pare interesanta.
e fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
Alma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
faina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
aranca si solomon, va rog sa respectati regulamentul in ce priveste comentariile si sa mutati discutiile care au alt obiect in alta parte. internetul e mare. merci
- Vladimir, Sancho Panza, va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un pic si la vrsurile mele. - Sancho Panza, comentariul tau este un deliciu. Atat de frumos ai "plonjat" printre versurile mele și atât de frumos ai prins imaginile si emotiile pe care am vrut sa le transmit! de parca tu ai fi fost autorul versurilor. Ai prins atat de frumos "tâlcul" versurilor mele! m-ai emoționat. Suntem atat de mici, orice am reuși, în fața acestui "tăvălug" uriaș, născocit chiar de noi, pământenii: TIMPUL, încât noi doar "curgem" cu el ,"T", marele "T", crezând că înotăm, mai mult, unii ne credem la un campionat de înot. Cât de frumos! dar în final aflăm adevărul: suntem într-o banală trecere!...materie - spirit - materie,...repetitiv!... Vă mai aștept, Cu drag, Marinela
alma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
Excelentă revenirea la textul ăsta, cred că este o calitate remarcabilă a Hermeneiei acest mecanism de readucere aminte... pe bune Virgile, tu mai susții ce ziceai atunci? Pentru că eu sunt încă pe aici... nu înseamnă neapărat că asta e ceva bun, dar...
"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
zborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
Daca Michael ar fi auzit ce pictezi tu pentru oameni ar fi putut el ,oare sa scrie poeme despre pasarile lui rosii? pe lume exista o justa impartire a suferintei Ela. Cine e tatal colorilor nu poate sa fie orga la notre-dame, dar e bine cind se completeaza .si ce poate de fapt sa fie mai frumos decit un cap de copil? fie si de alabastru?
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, saphire, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste folosirea unui cuvant cu sensuri diferite intr/o singura strofa. ca dovada, voi reveni asupra textului. si acel inca este zadarnic. voiesc insa sa iti spun ca nu intentionez, nu am cautat si nici nu am urmariti niciodata si in nici un fel sa scriu in versuri. daca am ales forma de strofa in patru versuri si, uneori, a mai iesit si o rima sau am dat impresia ca intentionez a o concepe, nu asta am urmarit. am scris cum am simtit. de aceea, te cred, pe buna dreptate, cand spui ca poemele mele sunt neslefuite. asa este. pe acest site le pun calde, daca pot spune astfel. parerile voastre ma ajuta sa le slefuiesc, sa elimin balastrul lor, sa opresc ce este de valoare, daca este ceva valoros. iti multumesc pentru ajutorul ce continuu mi/l dai si te astept la fel de obiectiva si la urmatoarele texte.
pentru textul : Concepție demie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
pentru textul : frica de moarte deLa mulţi ani!
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru textul : viața mea demie mi se pare interesanta.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine dee fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deMă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deImi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
pentru textul : fotografie din spaţiu deAlma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
pentru textul : Cuvinte fară stăpîn: cușmă, furcă, drob deam corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 deVin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist deD-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.
pentru textul : amintirea deerr: unele trăsături negativă/ Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale sumbre, de te iau măselele.
pentru textul : Mai singură... deo, iubito, esti roza ca roza vanturilor. ( :D m-a inspirat, pentru ca mi-a placut ideea, care idee cred ca ma ....preaziduri)
pentru textul : Peisaj urban defaina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
pentru textul : al doilea psalm mondial decâte nu mai ştiau bătrânii noştri!
frumos, frumos peste tot. o mică reţinere la poarta lăsată. avea poarta arcuri?
mi-a plăcut:
"sanie de tablă frica
tăia întunericul din uşă
cu două dungi albe".
dar nu numai.
pentru textul : Şi aerul e o zgardă deaş da peniţă dar mi-au amorţit mâinile.
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă dearanca si solomon, va rog sa respectati regulamentul in ce priveste comentariile si sa mutati discutiile care au alt obiect in alta parte. internetul e mare. merci
pentru textul : știi, doar dimineața... de- Vladimir, Sancho Panza, va multumesc pentru faptul ca v-ati oprit un pic si la vrsurile mele. - Sancho Panza, comentariul tau este un deliciu. Atat de frumos ai "plonjat" printre versurile mele și atât de frumos ai prins imaginile si emotiile pe care am vrut sa le transmit! de parca tu ai fi fost autorul versurilor. Ai prins atat de frumos "tâlcul" versurilor mele! m-ai emoționat. Suntem atat de mici, orice am reuși, în fața acestui "tăvălug" uriaș, născocit chiar de noi, pământenii: TIMPUL, încât noi doar "curgem" cu el ,"T", marele "T", crezând că înotăm, mai mult, unii ne credem la un campionat de înot. Cât de frumos! dar în final aflăm adevărul: suntem într-o banală trecere!...materie - spirit - materie,...repetitiv!... Vă mai aștept, Cu drag, Marinela
pentru textul : Ninsoarea din noi dealma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
pentru textul : altarele deExcelentă revenirea la textul ăsta, cred că este o calitate remarcabilă a Hermeneiei acest mecanism de readucere aminte... pe bune Virgile, tu mai susții ce ziceai atunci? Pentru că eu sunt încă pe aici... nu înseamnă neapărat că asta e ceva bun, dar...
pentru textul : mirabela nu există de"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
pentru textul : cu ţigările aprinse demarginea gândului tău - imi pare ceva ce s-a mai folosit. de fapt, cred ca cea mai reusita parte a poemului este prima strofa.
pentru textul : poveste de demult deScuze, dar nu inteleg despre ce corecturi este vorba. Poti detalia?
pentru textul : poemele mele de1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
zborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
pentru textul : zborul precum scoicile deDaca Michael ar fi auzit ce pictezi tu pentru oameni ar fi putut el ,oare sa scrie poeme despre pasarile lui rosii? pe lume exista o justa impartire a suferintei Ela. Cine e tatal colorilor nu poate sa fie orga la notre-dame, dar e bine cind se completeaza .si ce poate de fapt sa fie mai frumos decit un cap de copil? fie si de alabastru?
pentru textul : Michel de"un copil care se plictisește înfășurînd o scară pe deget" foarte frumoasa imagine. e atat de frumoasa incat ma intristeaza.
pentru textul : încă o zi desi totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. deConsider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deIntru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru textul : Ghiocelul și vântul dePagini