in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
Dacă ar fi să comentez ceva din problematică în sine, aș spune că eu sunt de părere că zbaterea și conflictul pornesc nu de la încercarea de a "deveni" ceva, ci sunt consecința unei deveniri care s-a petrecut deja. Încercarea de a "redeveni" (cel puțin acesta este conceptul creștin - pentru că a fost enumerat ca una dintre tematicile de pornire în acest dialog imaginar) ar putea fi soluția, conștientizarea mișcării interioare despre care spuneai că nu mai are nevoie de timp. Astfel privind lucrurile, concluzia la care am ajunge ar fi aproximativ aceeași, pentru că devenire implică un proces "temporal", pe când re-devenire implică un proces împotriva noțiunii de "timp". Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeleasă, sunt un pic pe grabă, pentru că, nu-i așa, suntem încă sub presiunea falsei deveniri (nu mă pot abține, aici aș vorbi mai curând despre o falsă devenire impusă de acel exterior despre care vorbesc personajele tale aici). Așteptăm (deși și asta implică presiunea timpului) continuarea dialogului.
Cailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
Violeta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
Frumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
Margas
Asta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
dorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
multumesc mult de oprire si semn.
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
cadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
nu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
când spun vechime mă refer la activitate. în schimb dacă ați fost un cititor fidel al Hermeneii, acest fapt poate fi privit ca fiind pozitiv, dar și negativ. neimplicându-vă, cred că judecățile dvs. pot fi anulate prin simplul fapt că nu ați făcut nimic ca să împiedicați ceea ce eu cred că este o părere mai mult decât subiectivă, ca să nu zic eronată. vă citesc cu plăcere.
ok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
am luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
recunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
I wish I would know where the first half ends and where it starts to fall apart, even if at the moment I don't feel like changing anything. Thanks for passing by.:)
D-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
poeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
cred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
si in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
cu nuvela ... multumesc frumos!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deDacă ar fi să comentez ceva din problematică în sine, aș spune că eu sunt de părere că zbaterea și conflictul pornesc nu de la încercarea de a "deveni" ceva, ci sunt consecința unei deveniri care s-a petrecut deja. Încercarea de a "redeveni" (cel puțin acesta este conceptul creștin - pentru că a fost enumerat ca una dintre tematicile de pornire în acest dialog imaginar) ar putea fi soluția, conștientizarea mișcării interioare despre care spuneai că nu mai are nevoie de timp. Astfel privind lucrurile, concluzia la care am ajunge ar fi aproximativ aceeași, pentru că devenire implică un proces "temporal", pe când re-devenire implică un proces împotriva noțiunii de "timp". Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeleasă, sunt un pic pe grabă, pentru că, nu-i așa, suntem încă sub presiunea falsei deveniri (nu mă pot abține, aici aș vorbi mai curând despre o falsă devenire impusă de acel exterior despre care vorbesc personajele tale aici). Așteptăm (deși și asta implică presiunea timpului) continuarea dialogului.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deCailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Contuzii deVioleta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
pentru textul : Foame de vultur deFrumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
pentru textul : london here i come deMargas
Virgil, te rog reîncadrează acest text unde crezi că merge... când ai timp...
pentru textul : doar o părere deexcelentă poezie. eu nu i-am găsit defecte.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deAsta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase demultumesc frumos pt semn, ma bucura aprecierea ta.
mult succes si inspiratie
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu dela fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dedorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
pentru textul : în umbra părului tău deviorel
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
pentru textul : Compactă demultumesc mult de oprire si semn.
un delir care pe drept a fost remarcat.
pentru textul : delirice III de...sau maxilarul...sau pe-amandoua :)
pentru textul : 110 m garduri deatentie al doilea vers...
pentru textul : Narcoză demultumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
pentru textul : sequoia II decadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
pentru textul : Cândva de"se prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor" - e cumva tautologic; predictibil.
"poate ne prinde şi ora doisprezece" - ora douăsprezece...
"dar nu bag mâna în foc" - un cred că mai trebuie să zic ceva.
"o să-mi deosebeşti chipul
de lungimea nopţii" - asta mi-a plăcut, doar că aş fi spus firesc: "o să mă deosebeşti de lungimea nopţii"
Şi o ultimă observaţie cu care ar fi trebui să încep: exagerat de multă anatomie: urechi, trup, palmă, mână, chip, braţe, guri, pumni. Nu crezi?
pentru textul : prăbuşire denu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
pentru textul : despre noi I I ▒ decând spun vechime mă refer la activitate. în schimb dacă ați fost un cititor fidel al Hermeneii, acest fapt poate fi privit ca fiind pozitiv, dar și negativ. neimplicându-vă, cred că judecățile dvs. pot fi anulate prin simplul fapt că nu ați făcut nimic ca să împiedicați ceea ce eu cred că este o părere mai mult decât subiectivă, ca să nu zic eronată. vă citesc cu plăcere.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc demultumesc pentru comentarii; in orice constructie poetica, simbolurile genereaza o emotie care este sau nu receptata ,care este sau nu inteleasa;
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deok, acum am inteles ce intrebai. trecand peste faptul ca am eu o slabiciune pentru canide...am mizat pe faptul ca lupul a fost asociat lui Apollo, fiind privit ca "stramos al luminii" datorita vederii nocturne. ursul, dimpotriva, in aceeasi cultura este asociat intunericului, pesterii, cruzimii. (imaginea zeitei Artemis). de fapt, am scris poezia dezvoltand, concentric, de la imaginea acesta. de ce "buza" si nu "gura"? ma gandisem la ranjet - sarcasm - cinism. si la imposibilitatea eliberarii. ramanem acolo, de fapt, infipti in intuneric..."deschiderea gurii noptii" ar fi insemnat o usa larg deschisa pentru evadarea noastra (sau pentru alungarea noastra!) in lumina.
pentru textul : (meta)morfoze deam luat candva la Caransebes un premiu important dar nu stiam exact cine mi l-a dat...
pentru textul : despre poem derecunosc ca nici acum nu stiu :)
poate intri pe mess si-mi spui mai multe... cat despre scris, "binele" ala e tot atat de relativ,
ca toate celelalte lucruri din lumea asta.
precum în cer așa și pre pământ?!?
pentru textul : portretul unui anonim (secolul XXI) deI wish I would know where the first half ends and where it starts to fall apart, even if at the moment I don't feel like changing anything. Thanks for passing by.:)
pentru textul : Look up deD-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
pentru textul : poem de 70 de cenți deaprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
pentru textul : Ne va ucide depoeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
cred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
pentru textul : erhan înainte de iarnă desi in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
pentru textul : Plutaș dePagini