Cred că s-ar putea găsi o comparaţie mai bună - inedită, expresivă - decât "fereastra", vizavi de "transparenţă", chiar dacă ea - "fereastra" - mulează, ulterior, tematic. Această mulare se poate face şi pe alte coordonate, cum ar fi sugestia. Ar putea lipsi lejer "să zboare". Adică aşa:

"mi-am lăsat vrăbiile de pe umeri [...]
tot mai sus" - câştigându-se, din nou, la capitolul sugestie.

Aş reformula şi la "coasta cerului" (metaforă în genitiv - lejeră, oarecum superficială), şi aş înclocui un "semn" din cele două din final.

Dacă vei face oareşce retuşări, apasă "atenţie editor", te rog. Oricum, faţă de prima variantă este mai bună.

de alte poezii ale tale-amintiri, aceasta mi se pare foarte încărcată ideatic şi nu numai (dar autoarea poate discerne ce este de cernut şi ce nu, ori dacă mai e cazul). unele dintre ele sunt de evidenţiat. spre exemplu, mie mi-a atras atenţia aceasta: "eram albă şi lucidă până la rădăcina dinţilor".

nu vă temeți! o să-mi vină și mie rândul și promit s-o fac în modul cel mai serios.

Inainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.

Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.

Mulţumesc de sfat.
Cu respect Cezar

nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.

textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.

Adriana,
îţi doresc o lansare frumoasă pe orbita consacrării. O meriţi cu prisosinţă.

Cu preţuire

Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...

Doina...recunosc scrierea asta ca fiind plăcerea mea. E ok! O să corectez. Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul, când tocmai ei ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalţi? Tu ce zici?

Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.

Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).

Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"

Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.

Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.

De acord, dar eu n-am scris niciodata un text pe care sa am tupeul sa-l intitulez "psalm". Fericiti cei saraci cu duhul ar zice religiosii Virgile, dar "incrancenarea" mea tu n-o pricepi pentru ca nu e incrancenare e doar parerea mea cat se poate de sincera (uneori violenta, recunosc) dar nu va mai dura mult pana voi tacea naibii din gura pe aici prin curtea ta... sper ca atunci vei fi in fine multumit, intelept si cu gura mirosind a om batran. Stii mirosul acela sper

iata ca trei ani jumate de hermeneia dau roade; textele mele de acum arata foarte diferit de primele mele texte de pe site; am fost si suspendat, ca un "enfant terrible" ce sint (uneori); una peste alta, publicatul virtual e foarte ok, te motiveaza si te loveste mult mai repede acolo unde trebuie, feedbackul e imediat si necrutator, la nevoie; prezenta si implicarea pe un site literar ii ca un antrenament continuu, iar cum hermeneia nu are foarte multi membri, ne putem citi intre noi, in timp putem chiar depista prin ce faze trec unii, altii; la final, multumesc initiatorului, juriului si colegilor de site, de concurs, pentru lectura, pentru aprecieri :) un toast virtual pentru devenirea si propasirea noastra intru poezie!

Da, te rog sa imi dai numele cronicilor si ale autorilor care au zis ca Bacovia scria SIMPLU. Chiar si citate din acele gazete, ca parerea ta sa fie acceptata. Si chiar si asa, critica contemporana este mai avizata intrucat are o mai larga viziune in ceea ce priveste incadrarea literara, curentele etc. Deci imi poti da exemple chiar din critica contemporana in care sa scrie negru pe alb ca bacovia scria SIMPLU. Eventual poti cauta pe Google, ca daca stiai pana acuma imi dadeai exemple concrete. Nu stiu de ce ai impresia ca m-am referit la Beaudelaire ca precursor al simbolismului. Eu nu despre simbolism vorbeam si nici nu ma refeream la tinerii care invata la gimmnaziu dupa manuale. Dar chiar, in ce clasa se invata curentele literare si influenta simbolismului francez? Eu ma refeream la starea poetica, la sumbrul-macabrul bacovian. Caci daca este sa mergem pe firul inspiratiei, Bacovia se inspira din Beaudelaire, iar Beaudelaire din romantismul lui Poe, poet pe care Baudelaire l-a tradus si care i-a marcat enorm si definitiv opera literara.

Parere contradictorie? Nicidecum, fiind primul care a lasat comentariul aici. Eu nu am contrazis pe nimeni, mi-am exprimat o opinie. Tu, venind cu o parere contradictorie, trebuia sa exemplifici, ca sa nu pari drept un individ care incearca sa combata un antecomentator cu argumente lipsa, doar de dragul de a vorbi orice dar numai sa vorbeasca.

Apropo, de unde stii tu ca eu cuvant din manuale? Ce fel de manuale? Daca faci o afirmatie despre ce fac eu, te rog sa exemplifici. Sa aflu si eu ce manuale imi lipsesc din bagajul literar.

Oricum discutia este interesanta. Daca as avea timpul si dispozitia necesara te-as introduce mai mult in literatura franceza si influentele ei in literatura romana, ca doar traiesc in francofonie si ma lovesc de chestiile astea la orice pas. Succes!