părerea mea este că ultima strofă destramă farmecul inițial al textului. o continuare pe o altă linie, mai puțin facilă, ar fi putut să îl facă memorabil
Foarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
Ceva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
Apreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:
„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”
Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
Alexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
Mulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
Gasesc ca textul e subtil si are o esenta tare. Ne ridica urmatoarea intrebare: ce anume este mai important, tinderea spre perfectiune sau prinderea sclipirii fie ea si de moment? Dar totul e relativ, clipa "cea repede" trece pe langa fiecare si oare depinde intotdeauna de noi daca o lasam sau nu "sa se lepede"? Poti trece "usor" prin viata. Dar acest "usor" e un act de superficialitate sau o incercare de zbor?! Ceea ce conteaza pana la urma este cat de "inspirat" esti ne sugereaza raspunsul Virgil pe care il felicit pentru un poem care indeamna la meditatie. Se poate citi si in alta cheie aceasta poezie dar eu am preferat o nuanta poate ceva mai subiectiva. Violeta
am citit poezia ta de mai multe ori si cred ca mi-am dat seama. cred ca poeziile tale sunt deosebite prin faptul ca stii sa stimulezi cititorul sa cladeasca in jurul vorbelor tale.
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
și până la urmă scrisul ce-are? reîntregirea cuvântului, silaba care așteaptă să fie alipită... un motiv bun pentru o poezie. dorința de a face parte din viața ei, din ea. să-i aparții. da, chiar îmi place. sper să nu folosești cratimă ci să găsești o altă posibilitate, iubirea veșnică de exemplu...
Corecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
Paule,
Nu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
meșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
avand in vedere inversiunile initiale, aveam impresia ca textul se vrea unul cu rima sau unul ludic, cu rima inserata la mijlocul versului; eu zic ca ti-a iesit splendid acest poem, asa complex cum e, un adevarat periplu in lumea miturilor; filosofia si religia au stat mereu mana in mana, imi place cum ai facut trecerea de pe un plan pe altul, apoi acea apasare pe interior raportata la oniric, la sentimental. am remarcat tumultul, metamorfozarea spatiilor, transpunerea pe o alta forma de neliniste. o intrebare: nu voiai sa spui "deschide-ti coasta" in loc de "deschideti coasta"? admiratia mea.
fascinanta imi pare ideea de a reprezenta anul 1907, un an de inceput de secol, printr-o roata de locomotiva. este ca o prevestire a tehnologiei ce o va dezvolta acest secol tulburat si fantastic de constructiv. ingenios.
despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dar ca sa nu par superficial aici vorbesc despre ipostazele poeziei pentru mine!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? depărerea mea este că ultima strofă destramă farmecul inițial al textului. o continuare pe o altă linie, mai puțin facilă, ar fi putut să îl facă memorabil
pentru textul : Domnul Ghecev deFoarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
pentru textul : indie deCeva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
rectuificare in loc de "voi pute " se va citi "voi putea", cu toate ca nici inainte nu era rau.
pentru textul : barba iubitului meu deîntrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
pentru textul : Ruines de Rome deion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
pentru textul : mama iubire deApreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:
„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
pentru textul : memento devreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”
Iata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali deAlma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
pentru textul : cu sens interzis deAlexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deMulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
Sixtus: Se prea poate, nu spun nu. Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectați". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta deGasesc ca textul e subtil si are o esenta tare. Ne ridica urmatoarea intrebare: ce anume este mai important, tinderea spre perfectiune sau prinderea sclipirii fie ea si de moment? Dar totul e relativ, clipa "cea repede" trece pe langa fiecare si oare depinde intotdeauna de noi daca o lasam sau nu "sa se lepede"? Poti trece "usor" prin viata. Dar acest "usor" e un act de superficialitate sau o incercare de zbor?! Ceea ce conteaza pana la urma este cat de "inspirat" esti ne sugereaza raspunsul Virgil pe care il felicit pentru un poem care indeamna la meditatie. Se poate citi si in alta cheie aceasta poezie dar eu am preferat o nuanta poate ceva mai subiectiva. Violeta
pentru textul : racing live deam citit poezia ta de mai multe ori si cred ca mi-am dat seama. cred ca poeziile tale sunt deosebite prin faptul ca stii sa stimulezi cititorul sa cladeasca in jurul vorbelor tale.
mi-a placut tare mult lumea ta de aici.
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran deși până la urmă scrisul ce-are? reîntregirea cuvântului, silaba care așteaptă să fie alipită... un motiv bun pentru o poezie. dorința de a face parte din viața ei, din ea. să-i aparții. da, chiar îmi place. sper să nu folosești cratimă ci să găsești o altă posibilitate, iubirea veșnică de exemplu...
pentru textul : Am rămas să te scriu deCorecte observații, Adriana. Potrivit principiului minimului efort, ar "merge" și așa, dar cred că poemul acesta ar merita să-l mai lucrez - în sensul rezolvării celor semnalate de tine. Mulțumesc pentru observații! Mă bucură și faptul că ți-a plăcut cantilena. Cu prețuire,
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă depun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
te aştept cu plăcere,
Ottilia
pentru textul : one way ticket deAs fi vazut finalul "eu cu eu", dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : dualism deun poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! deCorina, probabil cel mai indicat este sa o intrebi pe Alina personal aceste lucruri.
pentru textul : Virtualia dePaule,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deNu știu dacă tu trăiești de pe urma a ceea ce scrii, pot doar presupune că nu, pentru că așa-s vremurile. Eu clar nu, mărturisesc sincer, deci ideea cu băgarea în seamă pică brutal, nu vreau să fiu băgat în seamă de către oameni care nu-mi dau un șfanț. Clar? Recunosc că fac teatru uneori, dar asta are alte conotații, sper că pricepi diferențele.
Poate că tu însă vrei să fii băgat în seamă și dacă e așa caută-ma că am ceva bani de sponsorizare pentru tinere speranțe. Oricum pentru a face un pas înainte cred că ar trebui să părăsești Tecuciul natal, să îți aduni bagajul și să părăsești, așa, pur-și-simplu Tecuciul.
Un fel de leaving las vegas dacă vrei. Leaving Tecuci ai putea să intitulezi filmul plecării tale din Tecuci, e doar o sugestie desigur
Maria Doina, mulțumesc!
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice demeșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
pentru textul : inscripție în trei nuanțe deaalizeei, de cind nu ai mai primit tu o cutie cu creioane colorate? :)
pentru textul : șase creioane deam urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
pentru textul : burger queen dedragul meu sixtus, ce pot sa iti spun,... de gustibus. am observat ce iti place tie dar ma tem ca nu ne potrivim la gusturi
pentru textul : defectul simplu V deavand in vedere inversiunile initiale, aveam impresia ca textul se vrea unul cu rima sau unul ludic, cu rima inserata la mijlocul versului; eu zic ca ti-a iesit splendid acest poem, asa complex cum e, un adevarat periplu in lumea miturilor; filosofia si religia au stat mereu mana in mana, imi place cum ai facut trecerea de pe un plan pe altul, apoi acea apasare pe interior raportata la oniric, la sentimental. am remarcat tumultul, metamorfozarea spatiilor, transpunerea pe o alta forma de neliniste. o intrebare: nu voiai sa spui "deschide-ti coasta" in loc de "deschideti coasta"? admiratia mea.
pentru textul : domnul salvează regina defascinanta imi pare ideea de a reprezenta anul 1907, un an de inceput de secol, printr-o roata de locomotiva. este ca o prevestire a tehnologiei ce o va dezvolta acest secol tulburat si fantastic de constructiv. ingenios.
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 dedespre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
pentru textul : Alt fel de iubire demultam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
pentru textul : Priviri dePagini