îți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
1. Bine ai venit!
2. Citeşte regulamentul!
3. Caută reguli de ortografie şi punctuaţie.
4. Vezi gramatica (Speranța veche ce sa stins/ Căci tot ce-aveam frumos s-ă etc)
5. Citeşte, citeşte, citeşte. Apoi, eventual, scrie. Şi dacă ţi se pare că, la o mie de texte, ţi-a ieşit o poezie, posteaz-o.
6. Lasă poezia secolelor 17-19.
7. Lasă-l pe Eminescu. Cu versuri de genul, nu faci altceva decât să-i jigneşti memoria :).
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
multumesc
eu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
şi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
E un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
Bun venit!
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
Ela, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
Când spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
da, mulţumesc de trecere, e vorba de eul meu artistic, nu mai intru în amănunte :)
ai dreptate într-un fel. veneam de la o înmormântare şi în 2 min şi 40 de sec, cred, am scris rîndurile de mai sus. mai o variantă pe care o voi posta.
macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
am parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
personal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
Mi se întâmplă foarte rar spre deloc să citesc un vers, două... pe care să-mi doresc să le fi scris eu. Acesta "ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine" este unul dintre ele. Mă-ncearcă o invidie frumoasă.
Mi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
In rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
pentru textul : în ultima cameră, el deUn text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
pentru textul : It is possible to die deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi de1. Bine ai venit!
pentru textul : Nici nu te am, nici nu te uit de2. Citeşte regulamentul!
3. Caută reguli de ortografie şi punctuaţie.
4. Vezi gramatica (Speranța veche ce sa stins/ Căci tot ce-aveam frumos s-ă etc)
5. Citeşte, citeşte, citeşte. Apoi, eventual, scrie. Şi dacă ţi se pare că, la o mie de texte, ţi-a ieşit o poezie, posteaz-o.
6. Lasă poezia secolelor 17-19.
7. Lasă-l pe Eminescu. Cu versuri de genul, nu faci altceva decât să-i jigneşti memoria :).
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră de"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
pentru textul : Poem demultumesc
eu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
pentru textul : Într-o Iarnă deşi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
pentru textul : Noapte bună, copii deE un text bun. E drept, titlul, câteva motive şi unele expresii sunt atacabile, dar întregul ideatic şi discursiv e bine articulat şi închegat.
pentru textul : trembling deBun venit!
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr desi cite boabe de piper sint in acest arbore... va multumesc.
pentru textul : arborele de piper decum e turcu şi pistolu'. şi eu ca poemul: neoprotestant, cu iz de ţară. dar nu mă ruşinez. mai or fi pe-aici dintr-ăştia?
pentru textul : pe acestea şi pe acelea deIncearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
pentru textul : psalm deÎn loc de alt răspuns:
Distinsă precupeaţă, astăzi fii-mi
Versată muză! Spune-mi cum lăstunul
E cântător, şi, concurând, ceaunul
Iţi umple, firav, sorţul cu grăsimi,
Cum, delicată,-nvârţi cu făcăleţul
Dactile, doamne-doamne, şi idei,
(jertfite din oţetul cu ardei)
Stupefiindu-l până şi pe creţul
Buldog (tâlhar de ouă); şi plusez –
Cum de transcenzi atât de calculată
Din pătrunjel, prin liră, în orez?!
Şi dacă-mi spui aceste taine-ndată,
pentru textul : Cub rubick deIţi fac un imn şi o sarma! Semnez:
Poet „smardoi” şi genial deodată.
multam pt comentariu si felicitari! cele absolut bune!
pentru textul : refuz deEla, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCând spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de...mă făcuși filozof:)! sper să nu termin ca primul și să am mirarea celui de-al doilea! mulțumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!
pentru textul : Totul despre Mine deda, mulţumesc de trecere, e vorba de eul meu artistic, nu mai intru în amănunte :)
ai dreptate într-un fel. veneam de la o înmormântare şi în 2 min şi 40 de sec, cred, am scris rîndurile de mai sus. mai o variantă pe care o voi posta.
pentru textul : aproximativ demacelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
pentru textul : Tânărul din Nain deam parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
pentru textul : portarul de la spital deDESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
pentru textul : sans doute depersonal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
Mi se întâmplă foarte rar spre deloc să citesc un vers, două... pe care să-mi doresc să le fi scris eu. Acesta "ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine" este unul dintre ele. Mă-ncearcă o invidie frumoasă.
pentru textul : flowers for yulia decalci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMi se pare cam sofisticat textul, un fel de poezie cuantica. Nu inteleg cum de apare asa ceva la un autor care se vrea consacrat: " nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei". Pare a fi o traducere google. Remediaza, pe cat posibil. Strofa cu trotinetele e nereusit redata. Versul "în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi" nu imi arata mie, ca lector, ca e vorba de aceeasi femeie, iubita dinainte de a-i deveni sotie, ci, in mod hilar, de iubita de dupa sau din timpul casatoriei.
Mie cel mai bun mi se pare ultimul vers, adica, in sfarsit, un vers!
pentru textul : Dum vita est deIn rest, nu curge, nu se leaga, ideea e grozava, insa redarea e greoi exprimata in romaneste. Poate ca ar suna mai bine in engleza.
Emanuel, mulțumim. Silvia
pentru textul : Sărbători cu bucurie și înțelegere dePagini