citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
hialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
Raluca, îmi pare rău că trebuie să-ţi dau vestea proastă că lumea nu se învârte în jurul tău. Persoana ta nu mă interesează. Eu mi-am expus o opinie, nimic mai mult. În ceea ce priveşte valoarea literară a lui Emilian, a mea şi a ta - să spunem doar că nu e elegant deloc să te apuci să faci comparaţii.
Ela, sa stii ca am redescoperit kvasul aici, in California. Si icrele de Manciuria. Merci de corectura. Sapphire, da, cred ca sint intr-un "mood" mai de experimentare in ultima vreme. Te invit sa participi si tu.
Raluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
Am sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
cailean, n-am crezut niciodată că zace atât amar de talent în mine. Am multe de învățat și de citit. Și mai ales, am multa muncă înainte. Ca să nu mi-o iau în cap, strategia e simplă: zi-mi de rele. Te ascult. Mi-ai zis de "la naiba"... m-am tot fâțâit la scriere în jurul lui. Nu știam de unde să-l apuc. M-am lămurit. Într-adevăr, textul a fost scris la îndemnul tău și mă încânt că ți-a plăcut. Eseul de pe site, mi-a spus și Dorin să îl refac, îl voi raface și rămâne. Cât de detașată pot sta de eseu, nu știu. Mă atrage. Voi avea însă grijă ce scriu... Mulțumesc de critică, și te aștept oricând să-mi spui de rele. :-)
Foarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
geneza din imagine sugereaza ca dimpotriva, existati... aveti un typo spre final /mă iertați că nu vă conduc pînă la ieșire nu e loc de [I[au revoir vă sărut adieu nu exist/ *poetul imi apare ca un charlot in luminile rampei... e interesant scris... o alta culoare fata de poemele actuale... ati avut un volum de debut realmente reusit...
Sunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
Un poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
Vladimir, plăcut surprins de vizită. Bineînţeles, textul poate fi îmbunătăţit, dar, din motive personale (+ faptul că e publicat deja pe hârtie), trebuie să fiu sincer şi să spun că nu voi reveni pe el.
Mă bucur să văd că te-ai întors. Din ce reţin, eşti un autor/ comentator valoros.
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
Alina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
Iată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
mircea, ma bucur din tot sufletul ca ai adus "orasul" pe hermeneia, si pe tine in el. sper ca aici vei fi primit si apreciat asa cum trebuie sa fie primit un poet, iar experienta si stiinta ta sa foloseasca tuturor. inca este o societate curata si sper sa ramana asa. oricum, ai avut dreptate. voi face intocmai. bine ai venit!
" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
să nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
Ela, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
Da, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
Cred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri dehialin, tonul tau categoric imi da impresia ca explicatiile mele te/au deranjat. te rog sa ma ierti! nu am urmarit si nici nu am intentionat asa ceva. ai foarte multa dreptate in ceea ce priveste faptul ca daca vrem, in tot ceea ce scriem, gasim "ceva ce a mai scris cineva". nici nu mai stiu ce sa iti spun...
pentru textul : Poem fecund deRaluca, îmi pare rău că trebuie să-ţi dau vestea proastă că lumea nu se învârte în jurul tău. Persoana ta nu mă interesează. Eu mi-am expus o opinie, nimic mai mult. În ceea ce priveşte valoarea literară a lui Emilian, a mea şi a ta - să spunem doar că nu e elegant deloc să te apuci să faci comparaţii.
pentru textul : nada te turbe deEla, sa stii ca am redescoperit kvasul aici, in California. Si icrele de Manciuria. Merci de corectura. Sapphire, da, cred ca sint intr-un "mood" mai de experimentare in ultima vreme. Te invit sa participi si tu.
pentru textul : din lumile mele deHabar n-aveam, Viorel, eu n-am reusit niciodata sa numar pana la 10.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deRaluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAm sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
cailean, n-am crezut niciodată că zace atât amar de talent în mine. Am multe de învățat și de citit. Și mai ales, am multa muncă înainte. Ca să nu mi-o iau în cap, strategia e simplă: zi-mi de rele. Te ascult. Mi-ai zis de "la naiba"... m-am tot fâțâit la scriere în jurul lui. Nu știam de unde să-l apuc. M-am lămurit. Într-adevăr, textul a fost scris la îndemnul tău și mă încânt că ți-a plăcut. Eseul de pe site, mi-a spus și Dorin să îl refac, îl voi raface și rămâne. Cât de detașată pot sta de eseu, nu știu. Mă atrage. Voi avea însă grijă ce scriu... Mulțumesc de critică, și te aștept oricând să-mi spui de rele. :-)
pentru textul : Livada ușilor deschise deîmi descheiam pantalonii cu o mână sau așa ceva
(ori renunțasem pe la jumătatea slitului)
erau si versurile astea in poem? nu-mi mai amintesc de ele
pentru textul : weed room deFoarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
pentru textul : Despre căile filosofării degeneza din imagine sugereaza ca dimpotriva, existati... aveti un typo spre final /mă iertați că nu vă conduc pînă la ieșire nu e loc de [I[au revoir vă sărut adieu nu exist/ *poetul imi apare ca un charlot in luminile rampei... e interesant scris... o alta culoare fata de poemele actuale... ati avut un volum de debut realmente reusit...
pentru textul : de fapt eu nu exist ▒ deSunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
Cu stimă
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi dehuh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
pentru textul : plouă cu dragoste deun titlu potrivit acestor marunte cuvinte adunate in si la gramada. parca ar fi unul din tablourile Profetului.
pentru textul : mălai deAndrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
Un poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
pentru textul : SSSt! dear fi interesant sa participi la "Concurs de texte dramatice, în cadrul Intîlnirilor Teatrale Berlineze 2007"; ai avea sanse.
pentru textul : Teatru Scurt deVladimir, plăcut surprins de vizită. Bineînţeles, textul poate fi îmbunătăţit, dar, din motive personale (+ faptul că e publicat deja pe hârtie), trebuie să fiu sincer şi să spun că nu voi reveni pe el.
Mă bucur să văd că te-ai întors. Din ce reţin, eşti un autor/ comentator valoros.
pentru textul : Emoţia verde dewell, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deAlina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
pentru textul : Poveste de Dragobete dee o porcarie, crede-ma pe cuvant.
pentru textul : Ruines de Rome deIată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru textul : Fabrica de îngeri demircea, ma bucur din tot sufletul ca ai adus "orasul" pe hermeneia, si pe tine in el. sper ca aici vei fi primit si apreciat asa cum trebuie sa fie primit un poet, iar experienta si stiinta ta sa foloseasca tuturor. inca este o societate curata si sper sa ramana asa. oricum, ai avut dreptate. voi face intocmai. bine ai venit!
pentru textul : Să punem dinamită de" cerşea doar zâmbete" - şi ăsta e un clişeu mult prea mare.
Mai multă poezie există în "sărăcia" din ultima unitate, decât în poetizarea din prima. Părerea mea.
Adică, asta:
"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă
aleea-ţi legăna şoldurile
grijile se pierduseră în iarbă
bătrânul din colţ cerşea doar zâmbete
ziua începuse să alerge desculţă" - e o mică poetizare stângace, cu accente hilare.
Iar asta:
"şi doar ţi-am spus mereu
pentru textul : verificări desă nu pleci niciodată de acasă
fără să verifici
cu maximă atenţie
apa lumina gazul ferestrele
dar mai ales
dacă s-a terminat
pasta de dinţi
apa minerală
pâinea
dragostea " e chiar simpatică.
Ela, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
pentru textul : Respiro deion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
pentru textul : mama iubire deDa, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
pentru textul : poveste cu zâne deUn text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
pentru textul : 100% safe deCred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : radiografie cu monştri dePagini