Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
una din cele mai bune creații ale tale: sincer o admir! "deși eu l-am persuadat cu logica mea infailibilă, mitraliindu-l cu silogismele amărăciunii si două sofisme ale misericordiei – ba i-am citit și din poe-mele mele -" revin mai târziu cu studiul de caz, analiza literară etc.
nu rezonez cu 'zilele se cuibareau in nopti' - este emolientizata in exces.
dar poemul este unul fain. plin de nostalgia unor ani care sunt memorabili. imi place foarte mult imaginea celor doi tolaniti cu capul in jos pe canapea. povestind ... este frumoasa si imaginea apusului ... bref, m-a cucerit poemul.
In primul rand "suspendeze" nu am idee in visele cui e corect. Apoi, incearca te rog sa nu te mai victimizezi atata. Nimeni nu vrea sa comentezi mai putin ci sa comentezi pe text. Tu esti persoana careia i s-au dat cele mai multe avertismente. Care a fost raspunsul tau... impertinenta, comentarii aiurea, insinuari si tot asa. Ce e atat de greu ? Nu intelegi ce inseamna sa comentezi pe text ? ialin
Autorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
Dragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
Daca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
foarte mult "foarte bine" exista in acest poem. imi place excesiv imediat dupa prima strofa, totul. absolut. iar fara prima, poemul nu ar fi fost la fel. de bun.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Vio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
cer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
silvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
de aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
pentru textul : Săpînţa, mon amour deuna din cele mai bune creații ale tale: sincer o admir! "deși eu l-am persuadat cu logica mea infailibilă, mitraliindu-l cu silogismele amărăciunii si două sofisme ale misericordiei – ba i-am citit și din poe-mele mele -" revin mai târziu cu studiul de caz, analiza literară etc.
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant deCand pisica neagra trece prin iarba nu inseamna altceva decat ca un biet animalut se indreapta spre un loc oarecare si atat. :)
pentru textul : Pisica neagră denu rezonez cu 'zilele se cuibareau in nopti' - este emolientizata in exces.
dar poemul este unul fain. plin de nostalgia unor ani care sunt memorabili. imi place foarte mult imaginea celor doi tolaniti cu capul in jos pe canapea. povestind ... este frumoasa si imaginea apusului ... bref, m-a cucerit poemul.
ai un typo : neologisme
pentru textul : marile vacanțe deI've seen last night "The fight club" and I remembered the idea that you only utter vowels with a gun in your mouth
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels deIn primul rand "suspendeze" nu am idee in visele cui e corect. Apoi, incearca te rog sa nu te mai victimizezi atata. Nimeni nu vrea sa comentezi mai putin ci sa comentezi pe text. Tu esti persoana careia i s-au dat cele mai multe avertismente. Care a fost raspunsul tau... impertinenta, comentarii aiurea, insinuari si tot asa. Ce e atat de greu ? Nu intelegi ce inseamna sa comentezi pe text ? ialin
pentru textul : opi de...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!
pentru textul : Dansează! deAutorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
pentru textul : ghemuire III deMihaela muţumim. bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deDragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă demai învăț și eu. subtitlul mi se pare cit se poate de ușor de înțeles. vine de la Eros tocmai fiindcă l-am avut în lucru l-am pus în cutia de nisip.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deApreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
pentru textul : Binaritate & PoMo dece să spun? mulțumesc frumos, Daniela, semnul tău contează pentru mine cât și lectura ta.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui desărbătoare plăcută ție și celor dragi!
Sper ca o eventuală lectură a prozei să fie mai plăcută decât versurile. Mulţumesc de trecere şi aştept, pe viitor, comentarii la fel de sincere!
pentru textul : Dincolo deDaca eu as da erate la cate greseli fac cand postez texte si nu numai comentarii (chiar textul prezent a trebuit sa-l corectez de mai multe ori si inca nu stiu daca a iesit cum trebuie, iar in dialogul care l-am purtat, recitindu-l acum, mi-am pus mainile in cap) ar trebui sa umplu spatiul de la com-uri numai cu "......", se va citi "++++++". Singura mea scuza sunt doua: ingineria ca meserie (practicata) si...din nefericire, varsta (ochelarilor pe care-i port de-o viata intreaga).
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deparanteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea deo stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
pentru textul : nu închide ușile toate... deGorune, adevar graiesti. Poti sa scoti naibii ghilimelele alea ca in rest eu tai facturi. Sa ne citim sanatosi si in 2009. Multzam, Andu
pentru textul : pești dedoamne, dar vanitos mai esti... :)
pentru textul : oul de piatră deBrâncuşi!
pentru textul : Sculptorul defoarte mult "foarte bine" exista in acest poem. imi place excesiv imediat dupa prima strofa, totul. absolut. iar fara prima, poemul nu ar fi fost la fel. de bun.
pentru textul : din ce în ce mai galben denu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.
pentru textul : just scream peace deAdriana, hai că n-o fi atât de bună, dar mulțumesc pentru semn.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deVio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.
pentru textul : Un pom uscat s-a învelit în floare de:))) „să scape de zădadă cu o lopată”???
nici eu nu știam de odiseea premierului nostru...
n-are nimeni o replică, tot prin epigramă, la catrenul ăsta? :)
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! desilvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită dede aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
Aproape excelent! Dacă nu ar fi ultimul vers...Ceea ce nu înseamnă că el trebuie doar suprimat.
pentru textul : prezentul simplu deare vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
pentru textul : Your message has been sent dePagini