Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
taranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
şi eu îţi mulţumesc, Virgil, deci...
mă bucur că a fost doar atât, apreciez munca pe care o depui pentru formarea site-ului. desigur o să refac şi comentariul şi textul.
succes în tot ce faci îţi doresc!
matei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
mulţumesc pentru cuvinte şi pentru sfaturi. Ai dreptate, voi încerca să mai lucrez la textele mele, deşi am început să fac asta deja pe ici pe colo. De obicei, abia după repetate citiri şi întoarceri la ele pot interveni pentru anumite schimbări pentru că mi-e foarte greu să mă detaşez când ele sunt proaspete, abia scrise.
apreciez părerea ta şi îţi mulţumesc din nou pentru oprire şi lecturări :)
Există o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
cred ca am putea duce o polemica fructuoasa, fie si in sensul unei clarificari personale, daca putem reface drumul acestei relatii (filosofie-poezie) care incepe in antichitate si se termina in PoMo. apoi, ar fi ok daca am pune, deocamdata, intre paranteze atitudinea pozitivista si cea privind analitica limbajului, in sensul discutarii problemei si nu atat a limbajului si a termenilor care exprima problema. s-o facem adica fenomenologica si daca se va obiecta ab initio ca nu poti ataca problema fara definitii exacte mai ales ca problema pare a fi una de limbaj, adaug ca nu pot acorda credit maniei definitiilor si a reductionismului filosofiei analitice cat timp definitia definitiilor implica un regressum ad infinitum iar filosofia analitica isi are hibele si aporiile sale. in plus, sa nu uitam importanta argumentarii si a retoricii in argumentare, cat timp vorbim despre grade de adevar si conjecturi. asa ca departe de a fi superfluu, discursul retoric traduce nu atat convingeri cat mai degraba pre-judecati care fundamenteaza in fapt tipul de discurs caruia ii acordam increderea noastra; adica pre-judecatile noastre nu sunt altceva decat radacinile solului in care crestem
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
Marina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
Am vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
Eu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
ma tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
am citit cam jumătate din text și mărturisesc că m-a părăsit răbdarea. am tot sperat să spună ceva dar nu s-a întîmplat. apoi, această folosire a imperfectului este îngrozitor de obositoare. nu cred sub nici o formă că își are rostul în felul acesta într-o narațiune. apoi, textul conține din păcate multe formulări realmente școlărești. este slab. dar dincolo de defecte tehnice și de stil probabil că cel mai greu de acceptat este lipsa asta cumplită de obiect, de intrigă, de conținut. e ca o cutie mare plină cu hîrtie de ambalaj și polistiren dar care nu conține absolut nimic. pe bune.
Andu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".
numai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune detextul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado detaranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
pentru textul : țăranul român defrumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
pentru textul : wasted time deşi eu îţi mulţumesc, Virgil, deci...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demă bucur că a fost doar atât, apreciez munca pe care o depui pentru formarea site-ului. desigur o să refac şi comentariul şi textul.
succes în tot ce faci îţi doresc!
matei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
pentru textul : clișee adunate demulţumesc pentru cuvinte şi pentru sfaturi. Ai dreptate, voi încerca să mai lucrez la textele mele, deşi am început să fac asta deja pe ici pe colo. De obicei, abia după repetate citiri şi întoarceri la ele pot interveni pentru anumite schimbări pentru că mi-e foarte greu să mă detaşez când ele sunt proaspete, abia scrise.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deapreciez părerea ta şi îţi mulţumesc din nou pentru oprire şi lecturări :)
Există o discrepanţă stilistică destul de accentuată între prima unitate şi a doua. Nu mă arunc să spun că si ideatică, pentru că m-as hazarda. Totuşi, lexicală, clar este. "Mormintele lumii" nu are corespondent logic (chiar aşa - la nivel de metaforă. Există şi o logică a metaforei...) Mormântul lumii, ar avea un corespondent, dar "mormintele lumii", nu. Oricum, textul are miză, iar per ansamblu, este un destul de reuşit.
pentru textul : Interferenţe decred ca am putea duce o polemica fructuoasa, fie si in sensul unei clarificari personale, daca putem reface drumul acestei relatii (filosofie-poezie) care incepe in antichitate si se termina in PoMo. apoi, ar fi ok daca am pune, deocamdata, intre paranteze atitudinea pozitivista si cea privind analitica limbajului, in sensul discutarii problemei si nu atat a limbajului si a termenilor care exprima problema. s-o facem adica fenomenologica si daca se va obiecta ab initio ca nu poti ataca problema fara definitii exacte mai ales ca problema pare a fi una de limbaj, adaug ca nu pot acorda credit maniei definitiilor si a reductionismului filosofiei analitice cat timp definitia definitiilor implica un regressum ad infinitum iar filosofia analitica isi are hibele si aporiile sale. in plus, sa nu uitam importanta argumentarii si a retoricii in argumentare, cat timp vorbim despre grade de adevar si conjecturi. asa ca departe de a fi superfluu, discursul retoric traduce nu atat convingeri cat mai degraba pre-judecati care fundamenteaza in fapt tipul de discurs caruia ii acordam increderea noastra; adica pre-judecatile noastre nu sunt altceva decat radacinile solului in care crestem
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deiar Ralucăi îi spun că feminismul, ca mișcare, nu și-a propus feminitatea... din moment ce, în bună măsură, a generat taman inversul ei. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie deDe ce n-aţi veni amândoi să vă duelaţi în poeme la cenaclul Virtualia? Apoi mergem să ne veselim la sărbătorile Iaşilor. Pe 14 octombrie, vă aştept!
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deEu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) de"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
pentru textul : Mitul lui Sisif dePrima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 defelicitari&la multi ani tuturor
[email protected]
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deMarina Nicolaev, am citit comentriul tău de mai multe ori, cred că este o apriecere care face cât 10 penițe deși n-am primit nici o pență pentru acest haiku care te-a dus cu gândul la marele maestru Matsuo Basho. Sărut mâinile pentru aceste valoroase cuvinte care vor apărea într-o zi pe paginile unei cărți. Cu respect Djamal
pentru textul : Haiku deAm vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
cu drag,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice des.b
Paul, sper sa mai fi ramas ceva din text si fara acel zumzet, pe care a trebuit sa-l inlocuiesc, odata cu stergerea primei strofe.
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deserios?
pentru textul : Necercul deMiltumesc. Clujul a facut un joc mare. Ma duc sa ma-mbat cu un somn fara vise.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deE un text trist si care se termina cu o metafora foarte frumoasa. Mai exista oameni care sa locuiasca in canale? :-(
pentru textul : Simion deun alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deLuminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deEu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
ma tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deE un text mai emoţionant şi mai puţin artificial decât multe din cele publicate aici de ofticoşii care au comentat negativ mai sus.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deam citit cam jumătate din text și mărturisesc că m-a părăsit răbdarea. am tot sperat să spună ceva dar nu s-a întîmplat. apoi, această folosire a imperfectului este îngrozitor de obositoare. nu cred sub nici o formă că își are rostul în felul acesta într-o narațiune. apoi, textul conține din păcate multe formulări realmente școlărești. este slab. dar dincolo de defecte tehnice și de stil probabil că cel mai greu de acceptat este lipsa asta cumplită de obiect, de intrigă, de conținut. e ca o cutie mare plină cu hîrtie de ambalaj și polistiren dar care nu conține absolut nimic. pe bune.
pentru textul : Tablou cu orgoliu şi palmieri deAndu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".
pentru textul : fotografie de grup cu pescari denumai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 de1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain dePagini