Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
Imi place textul... utilizezi in doua cazuri conectori logici care in loc sa confere cursivitate prelungesc artificial ideile... ma refer la "și" in fragmentele "o mîzgă aurie și sfîntă" și "și pierdut de florii"... cel putin la final nu-i vad rostul.
Virgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
am citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
Singura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
Adrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
sau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
Le-am dat elevilor să citească și să interpreteze poemul. Nu i-am influențat deloc. Am fost surprinsă de varietatea răspunsurilor lor.
Din păcate, deocamdată, nu dispun de timpul necesar pentru a transcrie câteva răspunsuri. Poate peste câteva zile.
acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
Este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
Andu, textul ăsta fu scris sub influența vremelnică a unor picături de vin roș, deloc limpezi, după culesul viilor și fermentație, ceea ce se trecu în tulbureală versificată. Cu atât mai onorant comentariul tău, mulțam fain. Despre partea textelor SF, însă, Andu, să ne ierți - Calea Ginambria se blocă deocamdată, pe termen îndelungat, precum autostrăzile noastre - o să încerc a purcede întru găsirea asfaltului pierdut - om muri și-om vedea, mulțam încă o dată, pentru îndemn.
Interesant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
e foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
mi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
Un poem ca un accident de circulatie, un meci de box...am remarcat dedicatia acestui bilet pe care il agati intr-o usa... Si iata traducerea in franceza: (avec un clin d'oeil de ma part à Beniamin) Je n’existe plus Au bord de la ville, mes pas se sont effacés. Lorsque tu es passé par ici Mon sang a frissonné En de longs cahots prolongés, Toutes les syllabes sont tombées Diffuses autour de moi Impuissantes elles griffaient le parquet Elles se traînaient à peine Vers les milliers d’années nécessaires Pour revenir ensuite Dans des mots.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Virgil, tot ce am scris mai sus are legătură cu anunțul de față și cu comentariul tău. Nu e vorba de nicio recidivă și nici de aberații. Acestea sunt faptele. Nu am încălcat niciun regulament, câtă vreme sunt precizări referitoare la conținutul acestui anunț. Iar tu continui cu amenințări și jigniri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deImi place textul... utilizezi in doua cazuri conectori logici care in loc sa confere cursivitate prelungesc artificial ideile... ma refer la "și" in fragmentele "o mîzgă aurie și sfîntă" și "și pierdut de florii"... cel putin la final nu-i vad rostul.
pentru textul : teofilia deVirgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
pentru textul : o călătorie cu darwin deam citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSingura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
Bine, Virgil, hai să nu ne mai certăm. Mai ales că ne-am luat de la ceva care nu merită disputa noastră. Zău așa!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deAdrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
pentru textul : noapte cu plată deAdrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
pentru textul : Gânduri deAdriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
pentru textul : poveste cu nuferi deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song deda, cred că e un pic sacadat finalul, dar sper să nu deranjeze prea tare, dat fiind faptul că este vorba de o reducere la absurd.
pentru textul : tur de orizont deîţi mulţumesc mult.
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
pentru textul : locul tău gol desau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
pentru textul : numai umbra deAsta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pentru textul : I do deLe-am dat elevilor să citească și să interpreteze poemul. Nu i-am influențat deloc. Am fost surprinsă de varietatea răspunsurilor lor.
pentru textul : ceainicul deDin păcate, deocamdată, nu dispun de timpul necesar pentru a transcrie câteva răspunsuri. Poate peste câteva zile.
"ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt" - mi-a plăcut asta.
Cred că fragmentarea e puţin nefericită.
pentru textul : acest alb din cămaşa lui deacum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deEste unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deVă mulţumesc!
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deAndu, textul ăsta fu scris sub influența vremelnică a unor picături de vin roș, deloc limpezi, după culesul viilor și fermentație, ceea ce se trecu în tulbureală versificată. Cu atât mai onorant comentariul tău, mulțam fain. Despre partea textelor SF, însă, Andu, să ne ierți - Calea Ginambria se blocă deocamdată, pe termen îndelungat, precum autostrăzile noastre - o să încerc a purcede întru găsirea asfaltului pierdut - om muri și-om vedea, mulțam încă o dată, pentru îndemn.
pentru textul : dura-vura deInteresant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic dePaul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
pentru textul : Etaj VII dee foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
pentru textul : el moare demi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deUn poem ca un accident de circulatie, un meci de box...am remarcat dedicatia acestui bilet pe care il agati intr-o usa... Si iata traducerea in franceza: (avec un clin d'oeil de ma part à Beniamin) Je n’existe plus Au bord de la ville, mes pas se sont effacés. Lorsque tu es passé par ici Mon sang a frissonné En de longs cahots prolongés, Toutes les syllabes sont tombées Diffuses autour de moi Impuissantes elles griffaient le parquet Elles se traînaient à peine Vers les milliers d’années nécessaires Pour revenir ensuite Dans des mots.
pentru textul : Bilet în ușă deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deVreau sa-mi fie suspendat contul. Multumesc.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deVirgil, tot ce am scris mai sus are legătură cu anunțul de față și cu comentariul tău. Nu e vorba de nicio recidivă și nici de aberații. Acestea sunt faptele. Nu am încălcat niciun regulament, câtă vreme sunt precizări referitoare la conținutul acestui anunț. Iar tu continui cu amenințări și jigniri.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deGrele de stele Corăbii-alunecă-n timp, Cuceritoare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 dePagini