Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
Ah, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
Adrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
am citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună...strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui;inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
Marina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
Din oglinda în care lumina nu pătrunsese niciodată, o stîncă fisurată prin adîncirea mîinii, simbol precreștin al deschiderii sufletului, un fel de botez, țîșnește eliberator pînza freatică a acestui poem. Izvor limpede, clar, dureros de viu, lirismul dens, este concentrat în fiecare metaforă asemenea cristalelor în care se sparg undele unei ape curgătoare. Tăios și lin în același timp, ca spunerea unei povești, ritmul crește, pînă devine o cascadă albă de nea din care lupii străvezii extrag chintesența devenirii lor. Deosebită muzicalitatea versurilor, acea aritmie interioară, fascinantă, intensă, o explozie de lumină purificatoare, vibrantă...
mi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
Bun, cred totuși că ar mai trebui periat, prea multe experimente într-un singur poem. Am zâmbit la: "oamenii tot trec și te uit@ ă adeseori ne trezim dimineața încolăciți pe c âte o pietricică" și la: "...Urm .. .. %ăream" care %ăream ar fi putut fi si "zăream", nu?
Primul lucru pe care îl remarc în poemul tău este despre numere: a doua, trilogie, o jumătate, 180 și mă întreb care le este Rostul. Renunță sau exprimă altfel "a sufletului", "adastă", "nespus de". Finalul e altceva: da.
este o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
desi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
excelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
Si ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant. M-a dus cu gîndul la Dune și la moartea ca o colecționară de ape, apele noastre.
pentru textul : Colecționara de ape deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I deEra vorba despre jurnalul filozofic al lui Noica, pe care l-am citit cu atenţie şi desigur deocamdată în loc de deocandată.
pentru textul : Copil în secolul douăzeci deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester deTrist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.
pentru textul : dengue fever deAh, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
pentru textul : Multiplu de unu deSilviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAdrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
pentru textul : un cartuș și o nebună deam citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună... strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui; inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
pentru textul : Potpuriu deE ok. Atitudinea conteaza. Era destul un simplu "nu stiu". Merci!
P.S. Cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit. Stai linistit, e unul din motivele pentru care nu ma avant sa scriu din prima. :)
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 denu vă temeți! o să-mi vină și mie rândul și promit s-o fac în modul cel mai serios.
pentru textul : ... și au numit-o carte deMarina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deCristina, daca tu aici te-ai oprit eu nu am cum sa te trec de opreliste
pentru textul : Punct culminant deCalin,
multumesc pt aprecierea generoasa. nu fug insa nici de-o critica :)
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
pentru textul : Alice recycled decel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
pentru textul : Poezia deDin oglinda în care lumina nu pătrunsese niciodată, o stîncă fisurată prin adîncirea mîinii, simbol precreștin al deschiderii sufletului, un fel de botez, țîșnește eliberator pînza freatică a acestui poem. Izvor limpede, clar, dureros de viu, lirismul dens, este concentrat în fiecare metaforă asemenea cristalelor în care se sparg undele unei ape curgătoare. Tăios și lin în același timp, ca spunerea unei povești, ritmul crește, pînă devine o cascadă albă de nea din care lupii străvezii extrag chintesența devenirii lor. Deosebită muzicalitatea versurilor, acea aritmie interioară, fascinantă, intensă, o explozie de lumină purificatoare, vibrantă...
pentru textul : aritmie demi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
pentru textul : Păstorul de stânci deBun, cred totuși că ar mai trebui periat, prea multe experimente într-un singur poem. Am zâmbit la: "oamenii tot trec și te uit@ ă adeseori ne trezim dimineața încolăciți pe c âte o pietricică" și la: "...Urm .. .. %ăream" care %ăream ar fi putut fi si "zăream", nu?
pentru textul : Rheomode & Mix-Mix dePrimul lucru pe care îl remarc în poemul tău este despre numere: a doua, trilogie, o jumătate, 180 și mă întreb care le este Rostul. Renunță sau exprimă altfel "a sufletului", "adastă", "nespus de". Finalul e altceva: da.
pentru textul : deja vu ecliptic deeste o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deAm incercat sa sterg un text si m-am trezit cu:
"Introducerea datelor pentru "Experiment literar" este obligatorie."
pentru textul : hermeneia 3.0-c depetre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deVirgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
pentru textul : Camilafca iubirii deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine demultumesc
pentru textul : Obiecte fragile dedesi nici asa nu se salveaza. altfel nu vad cum puteau iesi unele dintre alaturarile de cuvinte si chiar de imagini de mai sus. mi-o placut "apropierea ta este mai tolerabilă"
pentru textul : Încă nu mă vezi deexcelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
pentru textul : ar-av-ăm-irp dedacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deSi ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
pentru textul : totul se petrece în mintea ta dePagini