parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
remarc impresionat : "te iubesc pentru că sub tine am devenit femeie una câte una, boabe din lujerul mare al lunii mi-acoperă sânul cu poeme" și "lacrimile să curgă ca o spermă pe sânii mei îndrăgostiți" un poem delicat si ales, plin de daruita inspiratie, ca de obicei. mircea.
Nu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
mi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
apoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
Sappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
Dănuţ, mulţumesc pentru semnul de lectură şi mă bucur că ţi-a plăcut. În ceea ce priveşte ultima strofă, e bună varianta ta. A mea are o mică doză de "personal".
da, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
dragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
când, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Ela, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
desi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
Virgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
Francisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
Mi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
Ecaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
Cred, Silvia, că, la un moment dat, travaliul nu doar că este necesar, ci este imperios necesar, dat fiind faptul că mai toate textele revelate au nevoie de "traducere". Şi aici mă refer la textele cu adevărat revelate, adică acelea foarte, foarte rare. Aş mai spune că există texte cerebrale, acolo unde travaliul este nelipsit, dar asta e deja altă discuţie.
n-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
congrat.
cred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deremarc impresionat : "te iubesc pentru că sub tine am devenit femeie una câte una, boabe din lujerul mare al lunii mi-acoperă sânul cu poeme" și "lacrimile să curgă ca o spermă pe sânii mei îndrăgostiți" un poem delicat si ales, plin de daruita inspiratie, ca de obicei. mircea.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V deNu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
pentru textul : în care discul se zgârie demi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
pentru textul : Perspectivă deapoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
Sappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
pentru textul : Anywhere but here deDănuţ, mulţumesc pentru semnul de lectură şi mă bucur că ţi-a plăcut. În ceea ce priveşte ultima strofă, e bună varianta ta. A mea are o mică doză de "personal".
pentru textul : closer deda, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
pentru textul : olympa deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Eu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă dedragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deUn poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
pentru textul : old times decând, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
mulțumesc frumos. deși cred că ai putea fi mult mai exigent.
pentru textul : inge fjord deEla, o combinație fantastică între ceea ce ochiul uman percepe ca 'frumos' și 'urât'. Prima strofă pare o rememorare a unui timp 'negru', un timp în care dezmierdarea devine ambiguă, luând naștere, simbolul tristeții și al melancoliei pierdute. De asemenea, trezirea din pământ mă duce cu gândul la o renaștere, o creștere nouă dintr-un Univers al renașterilor, rememorărilor. Bufnița albă... o raritate și o frumusețe. O fi oare și un motiv faptul că e o pasăre nocturnă inserarea acesteia aici? Unde noaptea ar putea fi spațiul în care au loc evenimentele cele mai profunde la care omul ia parte atât cu trupul, cât și cu spiritualitatea sa. În acest spașiu se concretizează oniricul și magicul. Și de remarcat...că veni vorba de magic...și faptul că bufnița este o pasăre nelipsită din acsele adevăratelor 'vrăjitoare'. Aici mă refer la basme. 'lighioanele' din a treia strofă trimit la același lucru. De asemenea, și descătușarea asta nu e pusă aiurea acolo. E vorba de o ăncercare de sacralizare. Iar ultima strofă..ca un deznodământ..vine și completează tabloul. EL devine un erou al tău și al sineului. Fantastic text.
pentru textul : dezblestemare deimpresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ dem-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;
pentru textul : Mit de..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
pentru textul : nu căuta aici poezie deGăsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
pentru textul : în groapa cu lei albi deși poezia unde este? hai să fim serioși, nu orice înșirare de propoziții este demers poetic.
pentru textul : vis de ţigan dedesi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
pentru textul : pe tocuri prea înalte deVirgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
pentru textul : apus deFrancisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
pentru textul : portarul de la spital deDe remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
pentru textul : Adoratio de"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
pentru textul : mistică deMi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
pentru textul : ym deEcaterina, imi cer scuze pentru expresia folosita. Nu m-ai suparat cu nimic. Recunosc ca textul nu este grozav. De aceea a si fost pus de la bun inceput in cutia cu nisip. Apreciez insa ca ti-ai facut timp pentru el.
pentru textul : de ce ar trebui deCred, Silvia, că, la un moment dat, travaliul nu doar că este necesar, ci este imperios necesar, dat fiind faptul că mai toate textele revelate au nevoie de "traducere". Şi aici mă refer la textele cu adevărat revelate, adică acelea foarte, foarte rare. Aş mai spune că există texte cerebrale, acolo unde travaliul este nelipsit, dar asta e deja altă discuţie.
pentru textul : p.s den-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
pentru textul : Sonet 242 decongrat.
Mă tot uit la cum se vede colţul calei prin flacără. (Am nimerit-o? E cală? Nu mă pricep la flori..) Fain!
pentru textul : remember decred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
pentru textul : Sonet 174 dePagini