Linea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?

am promis și mă voi ține de cuvînt. un text care demonstrează pentru mine încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul Corinei Papouis. Împletit cu nu mai puțin umor and self-deprecation.

Sic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.

In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"

Dorine, Dorine, adica pe aici se posteaza numai texte ne-bune?! Eu zic ca e suficient de nebun de...frumos.

îmi plac ultimele patru versuri... acolo te desprinzi de clișee și ești tu...

salut schimbarile propuse si sper sa nu vina in detrimentul scrisului. o sa incerc sa fiu membru mai activ in noul an.

va multumesc pentru citire si observatii

Tăcerea e ceea ce vorbirea nu poate exprima..ea se află deci dincolo de cuvinte. E însă muzica de dincolo de cuvinte, lumea în care au acces doar anumite simțuri..Sunt conștientaă ca vorbele înșirate pe ață nu sunt egale muzicii, și poate și de aceea eu mă încăpățânez să dau cuvintelor o anume muzicalitate, pentru ca SENSURILE să se legene în cuvinte, pentru ca puterea lor sa se asemene cu cea a valurilor izbite în auz.. Dar eu mai știu, că există și o altă cale, interioară, o explorare a propriei substanțe până ce straturile încep să sune unele peste altele, ca într-un joc de oglinzi stârnite de cercurile în cerc, cercurile în cerc.. Cuvintele au așadar un miez ce se învârte în jurul aceluiași sâmbure tăcere, obsedant, ca un paradis. Iar paradisul cine poate spune că nu există, din moment ce NE SUNĂ?..:) Mi-a plăcut să citesc despre cuvintele tale tăceri...

trebuie sa fi inflorit livada cu visini...:)

am înţeles foarte bine comentariul tău. Şi era la fel de OK şi dacă spuneai că nu îţi place. Eu aştept orice fel de comentarii sub textele pe care le postez aici (deşi evident că mă bucur cînd reuşesc să scriu ceva peste mediocru) mai ales cînd conţin cel puţin o brumă de explicaţii. Ca întotdeauna, încurajez comentariile şi dialogul.

N-am altceva de comentat.

eu nu ma apuc acum sa pretind ca am o pregatire/cunoastere exhaustiva, insa nici nu sufoc atmosfera din jurul acestui text. am urmarit foarte atenta toata argumentatia enciclopedista a dlui Sixtus. mi-a fost foarte folositoare insa nu am gasit acolo tocmai punctul lui de vedere. se pare ca nu mai incape nimic, recipientul e deja incarcat cu think-tankuri. nu-mi ramane decat sa mai adaug niste fire de nisip. fenomenologic vorbind, postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static) dupa parerea mea, iesirea din ipostaza binara poate fi una singura: preluarea tensiunii /energiei de input respectiv de output polarizate in pattern-urile care asteapta sa fie umplute asta ca o contrapondere atitudinala la patternul buddhist de intelepciune si intelegere a lumii sigur, vorbesc absolutamente semidoct

Rar ma entuziazmez. De data asta da. Prins de ritmul si muzicalitatea textului, imi e greu sa-l comentez. Deocamdata. Sper sa revin.

Emile, long time no see :-) textul asta e asa cum e, imperfect si destul de vechi, ca orice necrolog. Cert este ca ori de cate ori cineva cu care am ucis impreuna plictiseala moare, imi vine sa rescriu textul asta, de la syd barett la ingrid bergman. Multumesc pentru lectura, Bobadil