Mulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
erată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
Profetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
uite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
in poezie ca si in viata, lasam uneori cheia sub presul de la intrare, la indemana... vor intra doar cei ce stiu sa asculte "stolul de vecernii inzapezite pe o dunga a iernii", simbolul mainii care alinta, e picatura de liniste, uneori poezia e doar o ... "melodie trista" , asa cum tipatul, e o stare de odihna. deosebit versul: "vei fi frumoasa si fara mine", imi place mult, de-altfel sunt multe versuri aici care au aceea profunzime empirica, ce a locuit intai spatiul inimii tale... cu siguranta versul tau merita mai mult decat pot eu spune, ti-am citit poemele, le-am tot citit:)
imi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
Ca sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Un text mediocru, stereotipic prin sufletul care se cufunda in tacere sau prezenta lui "in sentimente" pe care personal o consider o eroare(in general vorbind) pentru ca un text trebuie sa exprime sentimentul in sine fara a fi nevoie de a enunta ideea denotativ. Ati putea reformula versul introdus prin constructia "si dupa ce" deoarece rupe ritmul, chiar ati putea renunta la ea. Parerea mea... Ialin
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
Termenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
ghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
Până voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
îţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
Adrian, nu este vorba daca acea fotografie era sau nu acceptata de hermeneia. problema nu a fost pusa asa; chiar era selectionat textul pentru pagina sectiunii respective. pur si simplu, photobucket.com nu mai permitea vizionarea ei fiind incalcate conditiile impuse de photobucket.com si mentiunea aparea ca atare, mai putin imaginea.
Spre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți deerată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
pentru textul : 11.11.11 deemi...ai dreptate cu prima strofă deci am modificat. sper că spre bine. mersi pentru apreciere...:)
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă dePoezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul deProfetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
pentru textul : deuteronomia detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deuite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
pentru textul : interogatoriu dein poezie ca si in viata, lasam uneori cheia sub presul de la intrare, la indemana... vor intra doar cei ce stiu sa asculte "stolul de vecernii inzapezite pe o dunga a iernii", simbolul mainii care alinta, e picatura de liniste, uneori poezia e doar o ... "melodie trista" , asa cum tipatul, e o stare de odihna. deosebit versul: "vei fi frumoasa si fara mine", imi place mult, de-altfel sunt multe versuri aici care au aceea profunzime empirica, ce a locuit intai spatiul inimii tale... cu siguranta versul tau merita mai mult decat pot eu spune, ti-am citit poemele, le-am tot citit:)
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă debine cezar. am reconfigurat. acum poti introduce mai putine si poti reedita. multumesc
pentru textul : toamnă deimi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
pentru textul : alter ego deCa sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
pentru textul : story of a city delol Vlad, aș vrea eu...
pentru textul : covrigi calzi demulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Un text mediocru, stereotipic prin sufletul care se cufunda in tacere sau prezenta lui "in sentimente" pe care personal o consider o eroare(in general vorbind) pentru ca un text trebuie sa exprime sentimentul in sine fara a fi nevoie de a enunta ideea denotativ. Ati putea reformula versul introdus prin constructia "si dupa ce" deoarece rupe ritmul, chiar ati putea renunta la ea. Parerea mea... Ialin
pentru textul : departe deefort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary deAtenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deTermenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
pentru textul : Despre încredere şi antivirus deNostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
pentru textul : Umbra păsărilor deNu-mi place deloc dublul genitiv din primul vers.
pentru textul : între timp afară a început să ningă deÎmi place atmosfera intimă, dar, în acelaşi timp, deschisă cititorului.
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
pentru textul : ghemuire II deMultumesc Petre, cuvintele tale merg si ele "firesc" Andu
pentru textul : inner smile deEu am regăsit poezia numai în versurile "iar fluvii s-or sfârși în mine/ vărsându-se fără hotar" Cu respect /O\
pentru textul : Poesie dePână voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
pentru textul : La multă descompunere, tată deîţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
m-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;
pentru textul : Mit deSebi mulțumesc de trecere și observații ,am remediat textul sper sa fie puțin mai bine...
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deAdrian, nu este vorba daca acea fotografie era sau nu acceptata de hermeneia. problema nu a fost pusa asa; chiar era selectionat textul pentru pagina sectiunii respective. pur si simplu, photobucket.com nu mai permitea vizionarea ei fiind incalcate conditiile impuse de photobucket.com si mentiunea aparea ca atare, mai putin imaginea.
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deSpre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
pentru textul : bunica a avut dreptate depaparudele cu turbane si de patruzeci vor face dansul ploii - exelenta sugestie, mie mi-a scapat termenul
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
Pagini