Întâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
Apoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
Aş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
dacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
cool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
În subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Salutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
Arty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
în ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
iti spun ca nu inteleg comentariul tau. poate sint eu asa mai limitat. ce spui tu vrea sa insemne ca am dat-o in bara la sfirsit (si de ce?) sau invers?
Dorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
Ma bucur sa va vad in subsolul unui text de-al meu. Multumesc de aprecieri, sper sa va placa si celelalte texte, daca apucati sa le cititi. Parerea dumneavoastra inseamna mult, stiu cat de bine scrieti. :)
Da, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
de călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Întâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
pentru textul : rețeaua de inutil deApoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
textul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu deAş fi preferat ca personajul Ada să fie prin anul trei sau patru. Chiar dacă sunt moldovean, limbajul Adei mi s-a părut obositor. Eu aş fi scris: "diştept" sau "înţăpător" şi nu "dieştiept" sau "înţiepător", dacă nu cumva, accentul din primul an de facultate e deja corcit.
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) dedacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
pentru textul : încă o zi perfectă deÎți mulțumesc și ție, Vladimir, cartea se va gasi în librăriile în care Vinea e prezentă Eu am vazut-o doar la Cărturești....
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester dePe cand o carte de povesti pentru copii? E foarte reusita poezia, felicitari!
pentru textul : Căsuțe umblătoare de:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deFelicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deSecțiunea aceasta numită experiment, are oarece ascuză prin însă-și denumirea...
pentru textul : în sepia lumii decool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
pentru textul : Oster-Monath detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi dedacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deÎn subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
mulțumesc Maria,
pentru textul : încă trei haiku decred că sugestia ta este foarte corectă.
Salutare! Accept remarca ta. Sunt de acord cu ea in principiu. Ceea ce incerc sa fac intr-un nou ciclu de poeme e sa surprind o realitate mai dura, mai bruta, mai putin "poetizata", fardata. Poemul asta e despre un caz absolut real. Poemul "Diogene Cinicul", trimis in santier, era si el despre un caz real. Ma exersez putin si in acest registru. Nu inseamna o capitulare sau o schimbare definitiva de atitudine.
pentru textul : înnoirea mesei deArty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
pentru textul : trenul tău a plecat deîn ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
un poem ce se vrea teribil de aranjat și reanrajat pentru a epata. spre exemplu: "carnea plesnind de plăcere/ca un himen în noaptea nunții" ș.c.l.
pentru textul : Uneori, un tremur dureros deBianca, mulțumesc pentru părere. am să reiau acest poem cât de curând. ai dreptate, ceva scârțâie acolo.
pentru textul : O umbră în plus deiti spun ca nu inteleg comentariul tau. poate sint eu asa mai limitat. ce spui tu vrea sa insemne ca am dat-o in bara la sfirsit (si de ce?) sau invers?
pentru textul : interior de ceață 2 demie nu-mi plac decat primele 3 versuri. continuarea e diluata rau.
pentru textul : downloadez poezii deDorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deMa bucur sa va vad in subsolul unui text de-al meu. Multumesc de aprecieri, sper sa va placa si celelalte texte, daca apucati sa le cititi. Parerea dumneavoastra inseamna mult, stiu cat de bine scrieti. :)
pentru textul : Tabu deDa, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...
pentru textul : Fără să știi depoezia asta este o refelctie in oglinda: simt urme de copite nebatute inca, dar si culmi cucerite...cine sintem noi sa judecam? nimeni.
pentru textul : Poveste cu un cal deNu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
pentru textul : Septembrie, începuturi deMulţumesc pentru vizită şi părere.
pentru textul : meditaţie detot ce spuneti e absolut corect. cu mentiunea ca nu postez aici in ordinea aparitiei "operei" respective. totusi, nu as sterge. sau mai bine da?
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? de3 observaţii:
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
pentru textul : fotografie din spaţiu dede călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) deRevenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) dedorin, matei, ma bucur ca v-a placut poemul. multumesc si iubire vesnica! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor dePagini