"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
ok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
"Ne susținem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reușiți în viziunea lui Nero sau Chaplin?! Totul pare o glumă lătăreață și oltenească, Savurată precum un banc sec!" Un fragment in care autoarea ne abandoneaza intr-un labirint al reperelor istorice si geografice, noi trebuind sa cautam firul salvator. Si uite-asa am trecut din perioada Inchizitiei in era calculatoarelor, invatand din mers ca nici vrajitoria nu a fost o ocupatie mereu rentabila ("vrajitoarele sezoniere"), pe urma am nimerit in Imperiul Roman, de acolo in perioada antebelica si interbelica, facand un pas urias din Peninsula Italica pana in Los Angeles si, in final, ajungand in Baicoi, ne-am ciocnit si de Nea Marin al nost', . Oricum, fusesem preveniti ca luminita de la capatul tunelelor nu ni se va arata inca din versurile anterioare: "De atâta alb au înghețat și ideile mai marilor zilei." Tensiunea este sporita de punctuatie: "Ce zici de ironia dinspre anotimpuri !?! ", cititorul fiind somat, printr-o inaltare a sprancenelor, sa-si puna intrebari, sa se participe, sa se implice. Spre final, insa, autoarea ii demonstreaza ca implicarea cu pricina este inutila, ca intrebarile erau retorice, fiindca "totul e trecere, doar noi ...suntem mereu aceiași " respir usurata si imi promit sa nu ma mai aventurez in labirinturi daca nu am un ghem in buzunar.
A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Remarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
Erată, uf: "Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el"... mă gândeam că am scris "text" în loc de poezie. Așa, în context, logic, se va citi "ea" (poezia), în loc de "el". Ei, lasă că înțelegi tu.
mie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
aia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
Am observat că, dacă intru pe un text al meu, intrarea se contabilizează. Nu e în regulă! Asta înseamnă că orice autor poate, prin acest procedeu necinstit, să ajungă în fruntea topului la accesări (cele mai citite texte). Deși nu știu la ce i-ar folosi. Doar că i-ar deruta pe ceilalți...
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
S-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
imi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
mi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
Pare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
"punte fragila" - final bobadilic "clasic" - de data asta reusit. Spre deosebire de altele (multicele) ratate. Dar tot bobadilice sunt. Nu i se poate contesta "brendul". Indiferent de calitatea marfii. Totul e sa nu devina rutina. Spre care tinde. Daca-ti spun sa mai schimbi apa in care-ti imbaiezi textele, cu toate ca incerci s-o "sfiniezi" ca sa ramana curata, stiu ca n-o sa te superi. Intre noi harjoana afinitatilor elective, simt ca (inca) functioneaza.
Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă deAndrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
plânge pentru că te știe bun de iubit sub pielea ta e culcușul unui dumnezeu somnoros sfârșit (strofa a doua mi-a placut mai mult) felicitari!
pentru textul : Poveste de iarnă deo simpla coincidență. Da. Dar mi+ai dat o idee sa mai comit asta și altă dată. Mulțumesc pentru citire și interes.
pentru textul : nanovers denu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
pentru textul : Conspect deok, andu. voi incepe cu "osul"! mustirea lui ar putea fi intuita in continuarea versului. taietura ceea groasa a ranei ar fi ajuns pana la os. dar daca suna jenibil, apoi vad eu cum oi croseta afacerea "osul" numa sa nu lase cititorii in dileme existentiale. ;) acum despre horaieli rurale. mmda, zici bine cu bagatelizarea, dar, intelege-ma si tu: acolo am neaparata nevoie de o hora! nu stiu de ce imi imaginam o scena idilica si usor ridicola a unor sateni in itari prinsi intr-o hora ireala, mai degraba decupata din desenele de clasa a 2-a decat din "viata satelor" (duminica pe la 10, daca esti interesat! desi acum s-ar putea sa-i fi schimbat titlul in: "euroagricultorii", talkshow reprogamat la o ora de varf, nu in timpul crestinestei leturghii, cum foarte urat aparea in mai vechea grila). hora e una din imaginile esentiale ale poemului, ramane sa vad cum o pot aseza frumos si gospodareste intr-un realism liric. poate renunt la "sate", oricum am alergie la contondentii tarani postmoderni care fac stirile de la 5, iar cei "clasici" parca nu mai au acelasi impact precum odinioara. s-o fi nascut vesnicia la sat, dar satul de azi esueza la protv/antena1 unde "sangele curge in rauri. tineti aproape!" (carcotasii). cat dinspre partea oprobriului..."Cand Dumnezeu vrea sa piara furnica, ii da aripi" (proverb arab).
pentru textul : Doină dedin cauza urmatoarelor versuri nu mai cred nimic din rest, cu atat mai putin finalul...
pentru textul : here comes that rainbow again de"scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota"
"Ne susținem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reușiți în viziunea lui Nero sau Chaplin?! Totul pare o glumă lătăreață și oltenească, Savurată precum un banc sec!" Un fragment in care autoarea ne abandoneaza intr-un labirint al reperelor istorice si geografice, noi trebuind sa cautam firul salvator. Si uite-asa am trecut din perioada Inchizitiei in era calculatoarelor, invatand din mers ca nici vrajitoria nu a fost o ocupatie mereu rentabila ("vrajitoarele sezoniere"), pe urma am nimerit in Imperiul Roman, de acolo in perioada antebelica si interbelica, facand un pas urias din Peninsula Italica pana in Los Angeles si, in final, ajungand in Baicoi, ne-am ciocnit si de Nea Marin al nost', . Oricum, fusesem preveniti ca luminita de la capatul tunelelor nu ni se va arata inca din versurile anterioare: "De atâta alb au înghețat și ideile mai marilor zilei." Tensiunea este sporita de punctuatie: "Ce zici de ironia dinspre anotimpuri !?! ", cititorul fiind somat, printr-o inaltare a sprancenelor, sa-si puna intrebari, sa se participe, sa se implice. Spre final, insa, autoarea ii demonstreaza ca implicarea cu pricina este inutila, ca intrebarile erau retorice, fiindca "totul e trecere, doar noi ...suntem mereu aceiași " respir usurata si imi promit sa nu ma mai aventurez in labirinturi daca nu am un ghem in buzunar.
pentru textul : Ninsoarea din noi de"Il faut savoir encore sourire"...
pentru textul : Eclats de cristaux glacés deA traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
pentru textul : Umbra Ingerului deAleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
pentru textul : stele de lapte deasa e, domnule, noi, astia din consiliu, am comis un abuz. ni-l asumam. barbateste si gospodareste.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste dePacat de titlu si de mai multe chestii din text. Unele fragmente sunt chiar emotionante.
pentru textul : stele negre stele galbene den-ai incercat niciodata? :)
nici nu stii ce-ai pierdut...
in fine, se pare ca mi-a iesit o oala cu lapte...acru.
pentru textul : Oala cu lapte deRemarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
pentru textul : promit de mâine nu mai plâng de(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
P.P.S. As mai propune inlocuirea lui "veteran" (care poate fi interpretat usor lamentabil in context) cu "suveran"
pentru textul : Ecran deErată, uf: "Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el"... mă gândeam că am scris "text" în loc de poezie. Așa, în context, logic, se va citi "ea" (poezia), în loc de "el". Ei, lasă că înțelegi tu.
pentru textul : epifania de primăvară demie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut de"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
pentru textul : via sepia deaia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
pentru textul : vremuri deAm observat că, dacă intru pe un text al meu, intrarea se contabilizează. Nu e în regulă! Asta înseamnă că orice autor poate, prin acest procedeu necinstit, să ajungă în fruntea topului la accesări (cele mai citite texte). Deși nu știu la ce i-ar folosi. Doar că i-ar deruta pe ceilalți...
pentru textul : despre noi I I ▒ deأسامة بن محمد بن عوض بن لادن
pentru textul : poeta turbanul și blajinul deDragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deS-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
pentru textul : Renaștere deimi place poemul. iar tema e pe masura. de asemeni, titlu bun, desi e in franceza...
pentru textul : l’absente demi-a placut datorita ritmului si modului de adresare, constient, distant si totodata familiar. cred ca ac mod e o solutie de salvare si de recunoastere a faptului ca suntem in aceeasi barca..cu volan.
nu stiu ce ne retine aici, trebaluind fiecare care-ncotro si privindu-ne tot mai rar. vai, poate ca viata, poate prostia sau obisnuinta unor locuri comune peste care, ca si in limbaj, trecem greu, fiind o inchisoare atat de buna noua. si, desigur, comoda.
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) dePare că există un fel de numitor comun în ceea ce privește românii de la Dunăre, ceva în credința lor, în felul lor de a fi, acel ceva menit a depăși granițe impuse, este un dar de bine, un har izvorât din valori spirituale străvechi, profunde, de necontestat. Felicitări pentru acest volum, dar și pentru seriozitatea de a primi harul și a-l transmite mai departe!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” de"punte fragila" - final bobadilic "clasic" - de data asta reusit. Spre deosebire de altele (multicele) ratate. Dar tot bobadilice sunt. Nu i se poate contesta "brendul". Indiferent de calitatea marfii. Totul e sa nu devina rutina. Spre care tinde. Daca-ti spun sa mai schimbi apa in care-ti imbaiezi textele, cu toate ca incerci s-o "sfiniezi" ca sa ramana curata, stiu ca n-o sa te superi. Intre noi harjoana afinitatilor elective, simt ca (inca) functioneaza.
pentru textul : Legea 61 deLaurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
pentru textul : Dor indoor dePagini