Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).

un flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
ganduri bune
Anna

Marina, Felicitări pentru acest text informativ, ar trebui afișat pe prima pagină! Și în comentariu ai adus detalii utile și mult optimism! Prezența ta ne bucură!

n-ai înțeles. ia o coală de hârtie și desenează. pune o cruce, extazul, altă cruce, coșmarul. unește crucile printr-o linie. apoi definește "același" punct pe dreapta care unește crucile. îți mai lipsește ceva ca să îl poți defini. cât despre titlu, nu mi se pare comun, mi se pare că nu are legătură cu textul.

Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.

Paul, mă bucură de fiecare dată semnele lăsate de tine. Habar n-am dacă e maturitate a scrierii, dar știu că țin la mare preț ce mi-a spus cineva odată... atunci când credeam că nu mai pot scrie: proză scriem când am reușit să sintetizăm experiențele, când ele au dospit și s-au transormat, când le putem privi ca fiind cumva ale altcuiva. Poate de aceea ai citit astfel acest text, pentru că este un fel de culegere de esențe din multe experiențe, fie ele trăite, fie imaginare (există și o experiență a imaginarului, în egală măsură, nu crezi?), ale mai multor persoane reale. Așa. Smile. Sper că am fost suficient de ne-explicită. Musai trebuie să văd ce-i cu bătrânica aceea.

ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.

Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.

și eu am sângele ardelean, Viorel. nu ai făcut diferența între contextul social și cel conjunctural, între cauzalități, mai pe înțels. numai de bine!

Mulţumesc dle Nicodem, pentru aplecarea cu înţelegerea justă asupra poemului meu, pentru aprecierea şi sugestiile făcute. Mă bucur să constat ca sunt şi destui oameni de bună credinţă pe acest site.
Vă doresc tuturor mult noroc!

"cu aş putea să te pun la vreun colţ." se va citi "cum aş putea să te pun la vreun colţ."

dar, domnia voastră, stimată doamnă Ştefan, cine sunteţi ? Ce aţi scris dv. aşa de profund, unic, inegalabil, ca să mă comentaţi? Sunteţi o nimeni cu pretenţii ! Veniţi dv. , eu nu am experienţele pe care le invocaţi, din cenacluri pupincuriste, dintr-o lume roz, în care totul e perfect! Ştim, doamna Ştefan, cum se fac lansările de 2 bani, în care toată lumea e prietenă cu toată lumea !
Oricum, în Bacău,sunteţi nimeni !
Aveţi spaţiul virtual,în care puteţi expanda cât doriţi. Să fiţi sănătoasă !
Mult succes vă doresc, o să vă citesc,cu sau fără plăcere pt. că dv. conturaţi deja, un gen !
pa, pa...

Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.

si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.