hai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
tu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
dar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
Un text eminescian (ca idee şi atitudine). Adică în felul mai multora, de la "Scrisoarea V" la "Antropomorfism"... Desigur, într-o tratare modernă. Şi cu o referenţialitate contemporană. Bine ritmat, bine condus către final. Un text bun şi plăcut.
O singură observaţie, de natură... ortografcă: DARĂMITE e forma corectă (ca şi PASĂMITE)!
Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
Pare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
calupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
Citesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
Talentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
straniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
Revenind, după sfatul întotdeauna bun al nopţii, aş mai observa că textul pe care-l comentăm e, de fapt, un cântec de lume (adică de viaţă şi de moarte). Dar nu o manea. Vine din folclor, trece prin Anton Pann, ocoleşte, poate, pe la Garcia Lorca şi apoi pe la Miron Radu Paraschivescu, se molipseşte de imaginarul urban şi de melancoliile cartierelor mărginaşe, adastă puţin prin lamentaţiile marelui Nichita şi, iată, poposeşte aici, pe hermeneia, dându-ne bătăi de cap. Ceea ce e, la urma urmei, foarte bine.
la care te referi, Cezar, n-a fost sters de nimeni, a disparut in timp ce se lucra la site. a fost o eroare de sistem. nu doar textul tau a avut soarta asta. de ex.,si mie mi-a disparut unul, l-am repostat ulterior.
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
mergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
Ai un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
Mulțumesc pentru citire și pentru cuvinte. E o poezie pe care chiar am scris-o în propria palmă, într-o seară tristă (de aici titlul). Nu țin foarte mult la ea, iar în spatele ei întrezăresc din nou porțile turnului de fildeș, mai ales acum când citirea mea pe site tinde din ce în ce mai mult și mai vertiginos spre zero. Absolut.
Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
daca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
eu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha dehai să fim serioși! „ceasul iubirii de semeni”, „amiros de duminică”, „din mâini răsar ceruri”, „închid pleoapa vremii”, „vântul despleteşte basmale”, etc..
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri detu chiar îți poți imagina un astfel de text publicat într-o carte de poezie?
ah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar de/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
pentru textul : eine kleine musik dedar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
Un text eminescian (ca idee şi atitudine). Adică în felul mai multora, de la "Scrisoarea V" la "Antropomorfism"... Desigur, într-o tratare modernă. Şi cu o referenţialitate contemporană. Bine ritmat, bine condus către final. Un text bun şi plăcut.
pentru textul : Clar şi de-slujit deO singură observaţie, de natură... ortografcă: DARĂMITE e forma corectă (ca şi PASĂMITE)!
.
pentru textul : încă o zi perfectă deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții dePare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
pentru textul : Mă privești de departe dece poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...
si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!
pentru textul : părea că ninge deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna decalupul cu plasa salveaza tot poemul. ultimele doua versuri sint si nu sint. oricum, paul e trecut prin toate, e constant, se vede ca nu scrie de putina vreme, poa sa faca poem din mai orice
pentru textul : covrigi calzi deeu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.
pentru textul : poem elizabethan deCitesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deTalentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
straniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
pentru textul : m-am pierdut deMulte felicitări lui Matei Hutopila.
Felicit întreaga conducere a site-ului. Hermeneia a evoluat frumos. Să sperăm că acest concurs va avea continuitate.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deRevenind, după sfatul întotdeauna bun al nopţii, aş mai observa că textul pe care-l comentăm e, de fapt, un cântec de lume (adică de viaţă şi de moarte). Dar nu o manea. Vine din folclor, trece prin Anton Pann, ocoleşte, poate, pe la Garcia Lorca şi apoi pe la Miron Radu Paraschivescu, se molipseşte de imaginarul urban şi de melancoliile cartierelor mărginaşe, adastă puţin prin lamentaţiile marelui Nichita şi, iată, poposeşte aici, pe hermeneia, dându-ne bătăi de cap. Ceea ce e, la urma urmei, foarte bine.
pentru textul : Podul Grant depropun [in] in loc de [pentru]
pentru textul : Rezoluţie deAndule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului dela care te referi, Cezar, n-a fost sters de nimeni, a disparut in timp ce se lucra la site. a fost o eroare de sistem. nu doar textul tau a avut soarta asta. de ex.,si mie mi-a disparut unul, l-am repostat ulterior.
pentru textul : toamnă 3 deun text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
pentru textul : expression dede aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
pentru textul : îți descopăr privirea devoi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deFragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
pentru textul : la nave del olvido demulțumesc Virgil, orice trecere a ta îmi face bine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : personificare de toamnă demergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
pentru textul : am evadat un timp (3) deAi un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie deuite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!
pentru textul : noapte cu plată deMulțumesc pentru citire și pentru cuvinte. E o poezie pe care chiar am scris-o în propria palmă, într-o seară tristă (de aici titlul). Nu țin foarte mult la ea, iar în spatele ei întrezăresc din nou porțile turnului de fildeș, mai ales acum când citirea mea pe site tinde din ce în ce mai mult și mai vertiginos spre zero. Absolut.
pentru textul : Poem într-o palmă deVladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dedaca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
pentru textul : dezvățatul de a fi I deeu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
Pagini