Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
mi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
scrisul tau e... firesc
traiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
Domnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
Adrian,
Prima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
...precum voi afirma, îmi place fotografia extrem de mult. și a ta katya:)! ai sensibilitatea manifestată decent aici și deși tematica umbrei a făcut înconjurul lumii, de ce nu ar poposi chiar și pe această pagină. m-ai trezit definitiv:) eram înainte de cafea:)!frumos! atent, mai pustiit un pic azi, paul
nu e o problema ca vedeti asa azi:)
acest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
experimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
credeti sau nu credeti, cand am postat acel comentariu nu observasem suspendarea contului. nu stau tot timpul in fata calculatorului, si doar o parte din timpul acela este destinat internetului. asa ca... in alta ordine de idei, eu nu ca va cerusem sa stergeti textul. daca mai cititi o data ce-am scris, fara patima, poate remarcati asta. dar eu mi-as fi sters comentariul, daca ar fi fost posibil.
Mult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
Splendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
Ca un descântec, și totuși cu o ușoară atingere jumătate ironică (dată și de rimă), jumătate tristă, așa cum am mai citit în poeziile tale. Și, tot ca un descântec, rămâne în auz, chiar necitită cu voce tare. Cred că te-ai jucat puțin aici, și a ieșit bine. Mi se pare în plus acel " era fără Hrist" si detaliul "invizibil" din "fir invizibil de humă". Dar aceasta este doar percepția mea, desigur. De ce nu folosești diacritice?
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
pentru textul : Mizantropii demi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri descrisul tau e... firesc
pentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit deda, si mie imi place, in special a doua jumatate, chiar daca as retusa pe ici pe colo.
pentru textul : Poemul suflet detraiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deDomnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină detemperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă deAdrian,
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePrima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii deDoamna Adriana. Inchinaciune pentru frumosul Dvs. comentariu. Si pentru ironia fina. Si atat.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deUn text foarte bun pentru care felicit autorul. Am sa revin cu un comentariu mai amplu.
pentru textul : puterea mea e în tine deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare dedraga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deiertați-mi graba, mai devreme uitasem copyright-ul. :D
pentru textul : companioni cărunți deDa, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere de...precum voi afirma, îmi place fotografia extrem de mult. și a ta katya:)! ai sensibilitatea manifestată decent aici și deși tematica umbrei a făcut înconjurul lumii, de ce nu ar poposi chiar și pe această pagină. m-ai trezit definitiv:) eram înainte de cafea:)!frumos! atent, mai pustiit un pic azi, paul
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline denu e o problema ca vedeti asa azi:)
pentru textul : verbuire deacest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
traiasca Hermeneia! :p
o membra de patru ani si o luna
pentru textul : Șapte ani deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deexperimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
pentru textul : Adio deAlma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
pentru textul : Cariño, me dice decredeti sau nu credeti, cand am postat acel comentariu nu observasem suspendarea contului. nu stau tot timpul in fata calculatorului, si doar o parte din timpul acela este destinat internetului. asa ca... in alta ordine de idei, eu nu ca va cerusem sa stergeti textul. daca mai cititi o data ce-am scris, fara patima, poate remarcati asta. dar eu mi-as fi sters comentariul, daca ar fi fost posibil.
pentru textul : emanație deMult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deam sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
mulţumesc pentru bunăvoinţă!
pentru textul : şi s-au ales cu mine decinci pâini şi doi peşti sunt...
pentru textul : starea mea de poet deSplendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II deCa un descântec, și totuși cu o ușoară atingere jumătate ironică (dată și de rimă), jumătate tristă, așa cum am mai citit în poeziile tale. Și, tot ca un descântec, rămâne în auz, chiar necitită cu voce tare. Cred că te-ai jucat puțin aici, și a ieșit bine. Mi se pare în plus acel " era fără Hrist" si detaliul "invizibil" din "fir invizibil de humă". Dar aceasta este doar percepția mea, desigur. De ce nu folosești diacritice?
pentru textul : impersonala deŞi mie mi-au plăcut unele fragmente aici, dar cel mai mult am apreciat sugestia. Se pare că ati făcut un progres din acest pdv, d-le Dinu.
"între felii pun litera h de la haine
haina e o fereastră între aer şi nud/
ca o
furtună în ceainic femeia pe care o
lipeşti de buzele tale şi pleoapele tac"
Cred că "sala" ar putea lipsi din "sala de maternitate", adică
"în maternitate
pentru textul : in extremis deun cuvânt se naşte..." etc.
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
pentru textul : locus dePagini