pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
trec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
Pe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
Margas
Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
Felicitari, Adriana! Si multumiri lui Vlad si lui Tudor. M-as fi bucurat sa pot participa si eu dar viata este asa cum este si deocamdata sintem limitati de timp si spatiu. Fiica mea este in Romania si este posibil sa o rog sa ia legatura cu tine Adriana, pentru procurarea unui volum. Daca nu, atunci poate cindva in viitor. Oricum, m-as simti onorat.
P.S.
am si eu o intrebare vazind citatul din cuvintul inainte al lui Tudor Cristea. si l-as ruga sa nu se supere pe mine. forma feminina a adjectivului livresc este "livreasca" sau "livresca"? pentru ca din cite stiam eu si din cite m-am documentat forma "livreasca" este considerata incorecta. merci anticipat.
Am mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
bine scris, madalina.
tot timpul m-am temut ca ma voi impiedica de ceva dulceag, cred ca din cauza clovnului, are si porumbei, si fluturi, si totusi toate sunt exact in locul care trebuie pentru ca tot aranjamentul sa fie poezie.
am senzatia ca recitind-o toata starea asta de multumire s-ar intoarce impotriva-mi, dar primul impact a fost perfect. are o cuceritoare lipsa de frica (intentionat n-am scris curaj) si-mi place ca scrii cu grija.
De data aceasta Emilian introduce in text (oarecum pe șestache) doua elemente mai rar intilnite la el. Un gen de spirit ludic sau mai degraba ironic si o anumita incrincenare. Textul este mai scurt, mai concentrat, mai putin "mioritic", mai putin panseist si contine niste ziceri care m-au facut sa ma uit cu invidie. "Sînt destule camere care se deformează după chipul și asemănarea omului.", "Cînd a plecat în lumea aia fără dozatoare, cum îi plăcea el să spună, a plecat cum se cuvine. Cu fruntea sus și bătîndu-și nevasta.", "La cine dracu să te rogi, că toți sfinții și-au transformat bucata lor de veșnicie într-un buncăr, sătui de toate avioanele care le trec prin cap oamenilor... ", "Așa scrie-n Geneză. Shit happens.", "Noi să fim sănătoși și să nu facem pe vitejii, mai bine un nimic viu decît un mort important. Sau nu?". Intr-un cuvint un text scris nu numai cu talent dar si cu nerv.
poemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
Silviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
Virgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
alina, nu mă plătește liptonu.....
mulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
Un text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Surpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
un homme averti en vaut deux! un om avertizat face cât doi :) Va multumesc de trecere si gand, sigur atunci cand voi avea ragaz am sa revin fără lacrimi la femeia de ploaie ce ma incolteste in fiecare seara . cu drag si respect, erika
E frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
trec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
pentru textul : lodenul alb dePe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deMargas
Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
pentru textul : Singurătate dedacă nu se va supara autoarea...
suntem trei ,,frumoşi"...
...:i ne zbatem
de ne crapă nasturii ...
Pare-se că este si o eroare in titlu. Nu?
pentru textul : Zborul dem-a dus cu gîndul la „gîndacul” lui kafka
pentru textul : sculptură în lemn viu de"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
pentru textul : Friedrich de... dacă privesc mai bine, îți dau dreptate... diurnul își are influențele lui. mulțam de sfat, Marina.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deO stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
pentru textul : bucle deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III deFelicitari, Adriana! Si multumiri lui Vlad si lui Tudor. M-as fi bucurat sa pot participa si eu dar viata este asa cum este si deocamdata sintem limitati de timp si spatiu. Fiica mea este in Romania si este posibil sa o rog sa ia legatura cu tine Adriana, pentru procurarea unui volum. Daca nu, atunci poate cindva in viitor. Oricum, m-as simti onorat.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deP.S.
am si eu o intrebare vazind citatul din cuvintul inainte al lui Tudor Cristea. si l-as ruga sa nu se supere pe mine. forma feminina a adjectivului livresc este "livreasca" sau "livresca"? pentru ca din cite stiam eu si din cite m-am documentat forma "livreasca" este considerata incorecta. merci anticipat.
Am mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
pentru textul : Axis Mundi deun text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
pentru textul : Renașterea împușcata debine scris, madalina.
pentru textul : orașul de nicăieri detot timpul m-am temut ca ma voi impiedica de ceva dulceag, cred ca din cauza clovnului, are si porumbei, si fluturi, si totusi toate sunt exact in locul care trebuie pentru ca tot aranjamentul sa fie poezie.
am senzatia ca recitind-o toata starea asta de multumire s-ar intoarce impotriva-mi, dar primul impact a fost perfect. are o cuceritoare lipsa de frica (intentionat n-am scris curaj) si-mi place ca scrii cu grija.
paul, nici eu nu am ce să mai spun în fața acestui comentariu. un pic overwhelming. dar o să mă străduiesc să "te țin aproape". mulțumesc mult.
pentru textul : rewind deDe data aceasta Emilian introduce in text (oarecum pe șestache) doua elemente mai rar intilnite la el. Un gen de spirit ludic sau mai degraba ironic si o anumita incrincenare. Textul este mai scurt, mai concentrat, mai putin "mioritic", mai putin panseist si contine niste ziceri care m-au facut sa ma uit cu invidie. "Sînt destule camere care se deformează după chipul și asemănarea omului.", "Cînd a plecat în lumea aia fără dozatoare, cum îi plăcea el să spună, a plecat cum se cuvine. Cu fruntea sus și bătîndu-și nevasta.", "La cine dracu să te rogi, că toți sfinții și-au transformat bucata lor de veșnicie într-un buncăr, sătui de toate avioanele care le trec prin cap oamenilor... ", "Așa scrie-n Geneză. Shit happens.", "Noi să fim sănătoși și să nu facem pe vitejii, mai bine un nimic viu decît un mort important. Sau nu?". Intr-un cuvint un text scris nu numai cu talent dar si cu nerv.
pentru textul : katiușa mea depoemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
pentru textul : vintage collection -audio deSilviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
pentru textul : consiliere cu freud deVirgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
alina, nu mă plătește liptonu.....
pentru textul : casa este aproape demulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
Un text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil de"Să trăieşti murind în fiecare clipă" - celor doi (Manolescu Gorun şi Adriana Lisandru)
dacă vor, dacă nu...
Sub impact vizual, moment (acum şi aici!), ca stare de spirit zic aşa:
"Să trăieşti murind în fiecare clipă"
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deE ca şi cum ai sorbi yerba mate, din aceeaşi pipă, cu cel mai înţelept om de pe pământ.
Surpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deIdeea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
pentru textul : Aproape de cer dePaul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deun homme averti en vaut deux! un om avertizat face cât doi :) Va multumesc de trecere si gand, sigur atunci cand voi avea ragaz am sa revin fără lacrimi la femeia de ploaie ce ma incolteste in fiecare seara . cu drag si respect, erika
pentru textul : Femeie de ploaie deE frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
pentru textul : national treasure de„prin fata porții” - un typo mititel aici.
„și peste cuvintele mele or să înceapă să cadă
cuvintele tale
și alte zece mii de cuvinte care vor ști să
descrie zăpada
Dar sunt numai cuvintele mele
așternându-se peste cuvintele tale
drumul spre lumea pierdută
și lumea oamenilor care nu dorm
în fața caselor fără trepte
unde mă aștepți numai tu”
partea asta mi-a plăcut, e curgătoare (deloc agloreată) și sugestivă, m-a făcut să mă gândesc la o gură de aer curat. :)
pentru textul : casa concept deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini dede acord. Am luat nota. De obicei sunt un "copil" linistit.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deCapcana era vizibila,regret ca nu am ocolit-o.
Pagini