nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
Pina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
Domnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
Poemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie: „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă” „de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor” „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul „toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este : „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
Un text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
andule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
Da, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
Foarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
Multumesc. Eu insami am ezitat in a lasa anumite cuvinte in text. Acum am revenit asupra lui, cu convingerea ca aveam dreptate.:) Nu este un text filozofic decat in masura in care isi doreste cititorul sa fie. :)
Andule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
yeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
cred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deAranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani deeu as modifica, taia textul. as schimba titlul / gustul alb al ierbii/. poate iti prinde bine parerea mea.
încinsă
dimineaţa
şi-a spălat copiii şi i-a trimis
în lume
s-au întors cu degete arse
de acelaşi iulie
doar cameramanul strigă
să fie lăsat în pace
n-are cum filma
cântecul palmelor
un fir de sânziană
îmi atinge glezna apoi braţele apoi
părul revărsat necuviincios
peste gândul frumos
al ierbii
un nor alb
uscat de-atâta lumină
apoi cerul
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii depleacă mai departe
vei fi aici şi mâine
Pina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie deDomnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
pentru textul : lumina dinaintea vederii dePoemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
pentru textul : regulile jocului I deCitind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deSe spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
pentru textul : Săgeți în piept deUn text care ilustrează foarte bine tensiunea dntre aparenţă şi realitate. Un text al paradoxurile, foarte inteligent prezentate. O mică observaţie: nu aş folosi conjuncţia la începutul propoziţiei ( vezi ,,dar" ). Prefer varianta a doua fiindcă oferă la final o imagine de ansamblu şi îndeamnă lectorul la a reciti textul pentru aprofundare şi pentru a descoperi sensurile absconse.
pentru textul : Epifanigramă (2) deandule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
pentru textul : Felicia deaşa aş vrea să citesc la ultimul vers. bravo! poem foarte echilibrat (vreau să zic). prima strofă e ţuţ. după părerea mea ar merita remarcată.
pentru textul : Toamna deCohen, of course. Sorry, acum am vazut k-ul, Dorin.
pentru textul : centrul lumei dedoamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă dein dreapta paginii sus scrie undeva HCODE. fa click acolo si urmeaza recomandarile. de asemeni poti citi si http://www.hermeneia.com/info/231
pentru textul : My Baby Ballade deDa, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
pentru textul : air on a string deCe-i cu textul asta?
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deViorel, esti bun sa recitesti (cu atentie) versul 3? fara pauze de respiratie...:)
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deFoarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
pentru textul : meandropauză deMultumesc. Eu insami am ezitat in a lasa anumite cuvinte in text. Acum am revenit asupra lui, cu convingerea ca aveam dreptate.:) Nu este un text filozofic decat in masura in care isi doreste cititorul sa fie. :)
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deAndule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
pentru textul : abac de septembrie deyeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
pentru textul : Oster-Monath deochii foarte mari, ca să încapă hawai cu totul. :)
are ceva de poveste textul acesta, chiar te face să intri în el ca într-o casă albă cu obloane mari.
pentru textul : BIG EYES deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deAlina, ce este prost în acest titlu?
pentru textul : poveste cu păsări și pești deexercițiu. scuze. ora târzie.
pentru textul : tigri pe cai defrumoasa coperta. imi pare rau ca nu pot sa ajung, dar abia astept sa am cartea in maini.:)
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
pentru textul : fluier crăpat deI always admired Corina as a survivor under the most bizarre of criticisms
pentru textul : Drapeau blanc dePagini