Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
Daniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
Învăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
Andu, Laurenţiu, mă voi gândi la alt titlu. Mărturisesc că pentru substanţa textului - ironia şi blamul falsei euforii primăvăratice - mi s-a părut potrivit, dar era departe de-a mă mulţumi. Acum, după comentarii, mi se pare şi mai palid. Voi modifica, deci. Nu ştiu cum încă, dar voi modifica.
Virgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
Felicitări câştigătorilor!
Felicitări tuturor celor care au participat într-un fel sau altul!
Mulţumesc organizatorilor şi juriului pentru că şi-au rupt o părticică din timpul lor şi din sufletul lor pentru a ne ajuta, într-un fel pe fiecare, să ne identificăm în peisajul acestui mic şi unic tărâm numit Hermeneia. Oamenii, în general, sunt mai mult grăbiţi şi puţini se îndură, sau se încumetă, sau se opresc să ofere şi altora puţin din darurile primite, să-i ajute şi pe ceilalţi să se identifice, să evolueze, să se coaguleze ca şi comunitate. Aceasta este, cred şi eu, menirea oricărei competiţii.
Pentru mine a fost primul concurs de poezie la care am participat efectiv. Nu m-am luat niciodată prea în serios cu scrisul, pe care l-am considerat mai mult o modalitate de evadare, de a respira din când când puţin din aerul mai pur şi mai rarefiat al lumii ideilor şi inefabilului.
A fost frumos, chiar dacă organizatorul principal ne-a cam dat emoţii la un moment dat! Dar emoţiile sunt constructive şi au farmecul lor. Hermeneia se dovedeşte a fi încăodată o comunitate micuţă dar bine închegată, cu oameni pe care mi-a făcut o mare bucurie să-i întâlnesc, să-i cunosc, atât cât permite acest spaţiu virtual. Hermeneia este o nemuritoare şi aşa trebuie să rămână.
Încep să iubesc site-ul acesta. Îți mulțumesc. Rar am avut parte de critici atât de bine argumentate. Unele îmi spuneau să las dialogul, altele îi agâțau stele. Tu zici ca e bun dialogul, să trăiți, îl ținem mai ales că jucăria mea preferată. Cât despre dramaturgie, întâi să studiez problema, oricum, presupune texte mai lungi și mă ia cu dureri de cap când vine vorba de acte, dar voi încerca. Dacă vrei o bucațică de proză ceva mai lungă, vezi următoarele texte. Voi publica și un text în care nu vei găsi deloc dialog, în general am fost instruită să scriu așa, fără, nu mie greu, dar mi se ia jucăria. Cât despre "%", voi corecta, iar cât despre sexualitate, rar am atins subiectul, acum s-a nimerit să fie în două texte succesive, dar în general, nu-l ating. E tare neinspirat să-l abordezi cu atâția douamiiști si fracturiști dezorientați hălăduind pe tărâmul poetesc al patriei...
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
Viorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
de ce m-am oprit, că n-o prea fac pe poezie, că nu-i ograda mea, dar mi-a plăcut gușa aceea de curcan, șuvoiul, piatra, picioarele înghețate, genele, firimiturile din lapte, mă duc cu gândul la perspectiva unei pisici. Dar probabil că nu băteai tocmai acolo...
Îmi place atmosfera oricum, it feels like home.
E ora cind se lasa o liniste ciudatata si cerul nu e-albastru si rosu inca nu e, e ora cind stirile n-au spus ceva rau si speri sa spuna ceva bine, e ora cind ne scoatem bocancii obositi si punem sa se culce cartile de telefon, e ora cind adorm ,sfirsiti de urlet pruncii, e ora cin femeia isi vede-n fata omul. E ora cind uitam sa ne mai scoatem ochii, e ora cind innebunim... de dragoste. de viata.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
Câteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
Bobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
reusit text. am mici rezerve fata de folosirea pluralului "retine" acolo dar in rest e un text care te duce cu gindul la noptile-diminetile acelea de iarna cind parca te inunda cuvintul "pustiu"
Doamnă Mădălina, vă rog aveţi amabilitatea să-mi traduceţi cuvintele din engleză.
Dacă erau în rusă ar fi fost altceva.
După aceea aş putea recepta corect şi total comentariul acesta.
Vă mulţumesc!
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
da, eu am atasat codul de bare fotografiei. aveam in minte ideea insa abia astazi am reusit s-o concretizez. mentionez cu aceasta ocazie ca este ptr prima data cand fac un experiment vizual in serie si am avut -recunosc- emotii in privinta receptarii lui. cu aceasta si acest ciclu s-a incheiat. sper sa placa. multumesc
alma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deDaniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deÎnvăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
Andu, Laurenţiu, mă voi gândi la alt titlu. Mărturisesc că pentru substanţa textului - ironia şi blamul falsei euforii primăvăratice - mi s-a părut potrivit, dar era departe de-a mă mulţumi. Acum, după comentarii, mi se pare şi mai palid. Voi modifica, deci. Nu ştiu cum încă, dar voi modifica.
pentru textul : Îndobivărare deVirgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent desunt majore, Adriana:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deFelicitări câştigătorilor!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deFelicitări tuturor celor care au participat într-un fel sau altul!
Mulţumesc organizatorilor şi juriului pentru că şi-au rupt o părticică din timpul lor şi din sufletul lor pentru a ne ajuta, într-un fel pe fiecare, să ne identificăm în peisajul acestui mic şi unic tărâm numit Hermeneia. Oamenii, în general, sunt mai mult grăbiţi şi puţini se îndură, sau se încumetă, sau se opresc să ofere şi altora puţin din darurile primite, să-i ajute şi pe ceilalţi să se identifice, să evolueze, să se coaguleze ca şi comunitate. Aceasta este, cred şi eu, menirea oricărei competiţii.
Pentru mine a fost primul concurs de poezie la care am participat efectiv. Nu m-am luat niciodată prea în serios cu scrisul, pe care l-am considerat mai mult o modalitate de evadare, de a respira din când când puţin din aerul mai pur şi mai rarefiat al lumii ideilor şi inefabilului.
A fost frumos, chiar dacă organizatorul principal ne-a cam dat emoţii la un moment dat! Dar emoţiile sunt constructive şi au farmecul lor. Hermeneia se dovedeşte a fi încăodată o comunitate micuţă dar bine închegată, cu oameni pe care mi-a făcut o mare bucurie să-i întâlnesc, să-i cunosc, atât cât permite acest spaţiu virtual. Hermeneia este o nemuritoare şi aşa trebuie să rămână.
Încep să iubesc site-ul acesta. Îți mulțumesc. Rar am avut parte de critici atât de bine argumentate. Unele îmi spuneau să las dialogul, altele îi agâțau stele. Tu zici ca e bun dialogul, să trăiți, îl ținem mai ales că jucăria mea preferată. Cât despre dramaturgie, întâi să studiez problema, oricum, presupune texte mai lungi și mă ia cu dureri de cap când vine vorba de acte, dar voi încerca. Dacă vrei o bucațică de proză ceva mai lungă, vezi următoarele texte. Voi publica și un text în care nu vei găsi deloc dialog, în general am fost instruită să scriu așa, fără, nu mie greu, dar mi se ia jucăria. Cât despre "%", voi corecta, iar cât despre sexualitate, rar am atins subiectul, acum s-a nimerit să fie în două texte succesive, dar în general, nu-l ating. E tare neinspirat să-l abordezi cu atâția douamiiști si fracturiști dezorientați hălăduind pe tărâmul poetesc al patriei...
pentru textul : Dependențe de sânge desi parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
pentru textul : mă iartă, Doamne deViorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
"firmituri"-le alea tot nu se vor îndreptate. :)
de ce m-am oprit, că n-o prea fac pe poezie, că nu-i ograda mea, dar mi-a plăcut gușa aceea de curcan, șuvoiul, piatra, picioarele înghețate, genele, firimiturile din lapte, mă duc cu gândul la perspectiva unei pisici. Dar probabil că nu băteai tocmai acolo...
pentru textul : Oala cu lapte deÎmi place atmosfera oricum, it feels like home.
ai și un typo: "în fata oficiilor" sau "în fața oficiilor" "aruncau-ca" sună ca nuca-n perete...să mă exprim eufemistic...
pentru textul : în anul fiarelor deE ora cind se lasa o liniste ciudatata si cerul nu e-albastru si rosu inca nu e, e ora cind stirile n-au spus ceva rau si speri sa spuna ceva bine, e ora cind ne scoatem bocancii obositi si punem sa se culce cartile de telefon, e ora cind adorm ,sfirsiti de urlet pruncii, e ora cin femeia isi vede-n fata omul. E ora cind uitam sa ne mai scoatem ochii, e ora cind innebunim... de dragoste. de viata.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deDacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb deacest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
pentru textul : [ praf de nimfă ] deAș vrea și eu cartea în format electronic dacă este posibil. Te voi contacta la adresa. Ok?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deFoarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
pentru textul : Haiku deFrânturi de lumină care bucură sufletul! tincuta
pentru textul : Pe șine-nzăpezite deCâteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
pentru textul : inerție a zilei deBobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
pentru textul : the kill deSilvia iti multumesc pentru rabdare si incredere, mai ales ca fiecare zi este un nou inceput...de drum...
pentru textul : primul pas deatăt de multă tristeţe reţinută în aşa puţine cuvinte. bine te am găsit!
pentru textul : capcana dereusit text. am mici rezerve fata de folosirea pluralului "retine" acolo dar in rest e un text care te duce cu gindul la noptile-diminetile acelea de iarna cind parca te inunda cuvintul "pustiu"
pentru textul : Stanțe pustii deDoamnă Mădălina, vă rog aveţi amabilitatea să-mi traduceţi cuvintele din engleză.
pentru textul : om! deDacă erau în rusă ar fi fost altceva.
După aceea aş putea recepta corect şi total comentariul acesta.
Vă mulţumesc!
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deoff-topic Vio_B, dupa semnele de punctuatie se lasa spatiu in textele tiparite. Ar fi bine sa faci asta in comentarii.
pentru textul : semnul de plecare deAndreea, comentariul tau m-a dus cu gandul la celebrul dicton marxist: dragostea trece prin stomac.
pentru textul : if you go away deCred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
pentru textul : copiii erau fericiți deda, eu am atasat codul de bare fotografiei. aveam in minte ideea insa abia astazi am reusit s-o concretizez. mentionez cu aceasta ocazie ca este ptr prima data cand fac un experiment vizual in serie si am avut -recunosc- emotii in privinta receptarii lui. cu aceasta si acest ciclu s-a incheiat. sper sa placa. multumesc
pentru textul : rosario dealma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
pentru textul : deuteronomia dePagini