"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
Ba, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
În concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
domnule Virgil, am aşteptat în zadar mai multe zile ...Am modificat demult textul, am scos linkul aşa cum aţi sugerat şi cum mi s-a părut şi mie corect. Cu bună credinţă vă întreb de ce îl consideraţi încă un text inacceptabil. Oare fiindcă e prea şcolăresc, ca un fel de referat? Adică trebuia să îl scriu într-un stil mai aproape de eseu de exemplu? Adică e prea clar? Vă rog mult să nu vă supăraţi pe mine că vă întreb (nici eu nu mă supăr); dacă nu îmi răspundeţi voi înţelege că răspunsul dvs. e inclus în cele enumerate de mine mai sus.
Francisc, mon cher, e si asta un fel de "apreciere" "da-nu-da-nu" tinind cont de configuratia maslinilor....am tinut cont de solstitiu idei dezastre naturale etc, Merci.
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
Mulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
Alexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
poemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
gnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
Elia, Și tu ai multă sensibilitate și conduci bine firul narativ atît de necesar pentru poezia pentru copii. Felicitări, începi să strîngi de-o cărticică!
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
Sixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
Signur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
Ce?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
Raspuns: tu stii bine ce anume ma supara pe mine, daca ma supara. Asa cum stii ca aceasta polemica este mai mult decit inutila. Tu insasi ai scris mai sus: " Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine)". Nu e vorba de capra vecinului, daca asa gindesti, e alegerea ta. E ceea ce exista: fiecare are stilul sau. Eu asta am spus. Si fireste ca m-am referit la tine cita vreme si tu te-ai referit la tine. Inteleg bine ce astepti. Si de la mine, si de la tine, si de la toti ceilalti in care crezi. Fiindca avem asteptari asemanatoare. Imi pare rau ca nu am putut raspunde pozitiv la un comentariu care nu a avut ton pozitiv, cu atit mai mult cu cit au mai urmat inca altele 3 din partea ta. Si daca citesti cu atentie - cum sigur o faci - aceasta poezie nu este despre talpi, mir, ingeri. Si daca lipseste albastrul, ironia sortii. Te rog sa oprim toate discutiile astea la acest nivel, sa scriem fiecare pe cit de bine reuseste. Sper sa te poti bucura realmente de volum. Si fii sigura ca voi pastra ce este pozitiv din ce ai scris aici si voi lasa la o parte celelalte.
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui dedupă ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu demultumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deBa, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
pentru textul : ceainicul deÎn concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
Luminița, cred că "ochii decolorați " ar fi fost mai potrivit. Am vrut să acord ochii, nepăsării. O nepăsare oarecum metafizică... Mulțumesc
pentru textul : sayonara deNu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deSilvia, mulţumesc pentru semn. Şi mie îmi place strofa aceea. E plină de înţelesuri.
pentru textul : întrebare deAranca, mulțumesc mult pentru semn. penița pe care mi-ai acordat-o m-a intimidat... te mai aștept Madim
pentru textul : Punctul sălbatic dedomnule Virgil, am aşteptat în zadar mai multe zile ...Am modificat demult textul, am scos linkul aşa cum aţi sugerat şi cum mi s-a părut şi mie corect. Cu bună credinţă vă întreb de ce îl consideraţi încă un text inacceptabil. Oare fiindcă e prea şcolăresc, ca un fel de referat? Adică trebuia să îl scriu într-un stil mai aproape de eseu de exemplu? Adică e prea clar? Vă rog mult să nu vă supăraţi pe mine că vă întreb (nici eu nu mă supăr); dacă nu îmi răspundeţi voi înţelege că răspunsul dvs. e inclus în cele enumerate de mine mai sus.
pentru textul : Scurt pe doi deFrancisc, mon cher, e si asta un fel de "apreciere" "da-nu-da-nu" tinind cont de configuratia maslinilor....am tinut cont de solstitiu idei dezastre naturale etc, Merci.
pentru textul : nu despre... deAranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pentru textul : marți se iubește mai mult deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 deMultumesc pentru corecturi si intelegere.
pentru textul : liber la-nflorire dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deMulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
pentru textul : Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris deAlexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
pentru textul : cu maya depoemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deLaurentiu, te rog reciteste regulamentul. Si incearca sa-l respecti.
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine degnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
pentru textul : reclamă pentru viață deElia, Și tu ai multă sensibilitate și conduci bine firul narativ atît de necesar pentru poezia pentru copii. Felicitări, începi să strîngi de-o cărticică!
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deMai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
pentru textul : 33 dePaul, a fost o constatare, îmi place să mișc lumea, ție nu? E bună muzica literei, și poemul e energizat acum!..fain!
pentru textul : cromozomii de fier demariana, penita de aur e la tine
pentru textul : Abraam, regele, a spus: decînd se aliniază sau cînd se suprapun?
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deSixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deMulţumesc pentru citire, opinie şi încurajare. Am corectat unele greşeli.
pentru textul : La numărul 99 nu mai locuiesc oameni deSignur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deCe?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
Raspuns: tu stii bine ce anume ma supara pe mine, daca ma supara. Asa cum stii ca aceasta polemica este mai mult decit inutila. Tu insasi ai scris mai sus: " Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine)". Nu e vorba de capra vecinului, daca asa gindesti, e alegerea ta. E ceea ce exista: fiecare are stilul sau. Eu asta am spus. Si fireste ca m-am referit la tine cita vreme si tu te-ai referit la tine. Inteleg bine ce astepti. Si de la mine, si de la tine, si de la toti ceilalti in care crezi. Fiindca avem asteptari asemanatoare. Imi pare rau ca nu am putut raspunde pozitiv la un comentariu care nu a avut ton pozitiv, cu atit mai mult cu cit au mai urmat inca altele 3 din partea ta. Si daca citesti cu atentie - cum sigur o faci - aceasta poezie nu este despre talpi, mir, ingeri. Si daca lipseste albastrul, ironia sortii. Te rog sa oprim toate discutiile astea la acest nivel, sa scriem fiecare pe cit de bine reuseste. Sper sa te poti bucura realmente de volum. Si fii sigura ca voi pastra ce este pozitiv din ce ai scris aici si voi lasa la o parte celelalte.
pentru textul : downtown deNebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deÎnsingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
Pagini