e o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireșelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
la "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
spre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
Luna somnoroasă se ridică,
în singurătate eu m-aşez s-o privesc -
amintiri dureroase discută
în mine,
copii -
în ungherele minţii
jucându-se cu fericiri trecute,
construind castele plutitoare
iluzii din sare şi nisip
marea înghite lacomă undele -
dorinţe ale trecutului în drumul lor spre uitare,
capete plecate,
gloanţe de argint perforând o inimă de hârtie
de notat că verbul "to lie down" nu înseamnă a minţi, ci a te aşeza jos, eventual pe iarbă, atunci când priveşti cerul. "chat" este şi nu e o pălăvrăgeală, e mai mult o discuţie între două sau mai multe persoane, la telefon, internet, chiar direct.
Știi de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
Sfera ca burtă a universului susținându-i măruntaiele, în mâinile unui dumnezeu aplecat peste ea( mi-a plăcut "ființa lui îndoită") sau încovoiat de greutatea eternițătii pe care o ține în mâini, iată o interesantă viziune a creatorului (din pielea Creatorului).Mie mi-ar fi plăcut ca actul creației să fie exprimat altfel, nu prin cântecul cuvintelor. Poate printr-o altă sugerare a muzicii.
multumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
Dinule, din pacate, comentariul adaugat de catre Dedal este unul pur liric. mesajul tainic al rugaciunii, pentru el, este unul de forma. lirica ta i se pare fada in conditiile literaturii contemporane, deoarece nu traieste si nu scrie hranindu/se din filonul credintei. apreciez zbaterea ta zilnica si modul in care expui trairile tale. Remarc d.p.d.v. literar versurile pe care si Dedal le/a pus in evidenta dar, dincolo de reusita lirica, remarc profunda traire si simtire a crediciosului din tine. Poemul acesta este o lupta pierduta frumos pe frontul poeziei, in opinia mea. cu urari de bine!
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
mi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
Nu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
Da, da, așa e cu dinamica intimităților în relații. Un text tare simpatic. Umor, imaginație, plin de elemente cu care să empatizezi dar și la care să zâmbești, cursivitate, bine împărțit pentru o citire mai ușoară online, toate astea duc la o lectură plăcută. De acord, trebuia publicată o asemenea revelație. :))
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
Remarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
bobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
Critica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireșelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.
pentru textul : kansas in june dedom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime dela "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă despre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
O mai bună traducere ar fi cea de jos:
Inimă de hârtie
Luna somnoroasă se ridică,
în singurătate eu m-aşez s-o privesc -
amintiri dureroase discută
în mine,
copii -
în ungherele minţii
jucându-se cu fericiri trecute,
construind castele plutitoare
iluzii din sare şi nisip
marea înghite lacomă undele -
dorinţe ale trecutului în drumul lor spre uitare,
capete plecate,
gloanţe de argint perforând o inimă de hârtie
de notat că verbul "to lie down" nu înseamnă a minţi, ci a te aşeza jos, eventual pe iarbă, atunci când priveşti cerul. "chat" este şi nu e o pălăvrăgeală, e mai mult o discuţie între două sau mai multe persoane, la telefon, internet, chiar direct.
stângăcii în traducere, cum sesizează Călin.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deN-o lua si tu chiar asa.
pentru textul : Sub pânze deMulțumesc pentru semnul tău generos! Chiar aveam ceva dubii în privința textului, dubii pe care le-ai alungat!
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă degând bun! om bun!
Mulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie deȘtii de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
pentru textul : jurnal de nesomn IV deSfera ca burtă a universului susținându-i măruntaiele, în mâinile unui dumnezeu aplecat peste ea( mi-a plăcut "ființa lui îndoită") sau încovoiat de greutatea eternițătii pe care o ține în mâini, iată o interesantă viziune a creatorului (din pielea Creatorului).Mie mi-ar fi plăcut ca actul creației să fie exprimat altfel, nu prin cântecul cuvintelor. Poate printr-o altă sugerare a muzicii.
pentru textul : Ultimul plâns demultumesc. am sterpelit penita iar acum iepurele-si bea paharul de lăptic. eu cred ca si la cealalta poezie meritam una. am scos untul din arahide. dar... mai ghini sa scriem bine decat sa ruginim ca varfurile de tinichea.
pentru textul : *** deDinule, din pacate, comentariul adaugat de catre Dedal este unul pur liric. mesajul tainic al rugaciunii, pentru el, este unul de forma. lirica ta i se pare fada in conditiile literaturii contemporane, deoarece nu traieste si nu scrie hranindu/se din filonul credintei. apreciez zbaterea ta zilnica si modul in care expui trairile tale. Remarc d.p.d.v. literar versurile pe care si Dedal le/a pus in evidenta dar, dincolo de reusita lirica, remarc profunda traire si simtire a crediciosului din tine. Poemul acesta este o lupta pierduta frumos pe frontul poeziei, in opinia mea. cu urari de bine!
pentru textul : Rugă de fiecare zi deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre defelicitari Laurentiu, frumoasa reusita!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deDe ce "nalt" si nu cuvântul întreg, "înalt", se potriveste foarte bine. Sau îmi scapa mie ceva?
pentru textul : amărui deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni demi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
pentru textul : I have a dream deNu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
pentru textul : memento deDa, da, așa e cu dinamica intimităților în relații. Un text tare simpatic. Umor, imaginație, plin de elemente cu care să empatizezi dar și la care să zâmbești, cursivitate, bine împărțit pentru o citire mai ușoară online, toate astea duc la o lectură plăcută. De acord, trebuia publicată o asemenea revelație. :))
pentru textul : Strategiile Fericirii deexplicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deRemarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
pentru textul : Ca sunetul în fluier dePrea "cerebrala".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deVirgil, ești adorabil când mă confunzi cu oameni deștepți. Mulțam!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte debobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
pentru textul : soare viu deIoan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded de"pot înota fără tubul de aer, fără labele mari de scafandru" - eu nu aş fi articulat "tubul" şi "labele".
Mă bucur să te revăd pe Hermeneia!
Textul e ok.
pentru textul : La capătul lumii dede identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
Critica buna, multumesc. Pana la urma, cred ca ai mare dreptate. Not one of my best ones. Am incercat o idee, n-a iesit. Mai incercam. Iar daca te mai plistiseste un text de-al meu, lasa-l fix acolo unde te plictiseste (mi-ar fi de ajutor si daca ai lasa un comentariu ca sa stiu :) ), si nu te chinui sa-l citesti pana la final.. caci exact asta NU vreau sa fac prin textele mele. Pana la urma un text te cucereste el pe tine si nu tu pe el. Asa ca-ti multumesc pentru rabdare, dar sa n-o mai ai. :)
pentru textul : unhappily ever after deVio_B ai intrezarit bine si aceasta posibilitate,iar daca-i asa poate ca n-au stiut cum :)
pentru textul : Cam aşa dePagini