da, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
nu știu cum a fost original textul (și nici nu știu dacă a fost schimbat) dar mi-ar fi plăcut mai mult dacă (așa cum este acum) primul vers ar fi fost titlul iar titlul ar fi luat locul primului vers
uneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
Spunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
Tot n-am avut timp să las semn și mă gândeam cu teamă un pic: dacă Ioana chiar șterge poezia aceea? Din păcate, și azi cam pe scurt: și dacă nu aș fi citit nimic scris de tine până acum, tot aș spune că nu e o poezie voit scrisă într-un anume stil. Mai mult decât atât, dacă tot trebuia să o scrii (și eu cred ca a fost musai!), cred că ai găsit forma cea mai potrivită. De va rezista au ba propriei tale traiectorii, numai tu o știi. Știi ce-i funny? Că mie mi se pare, cu excepția culorii salopetei aceleia (se cunoaște ochiul de scenarist, abia aici aș spune), chiar prea puțin personală poezia. Mă gândeam mai ales să-ți spun să NU ștergi nimic din ce postezi. Eventual, în ultima instanță, dacă ai fi așa nemulțumită de un text, mai bine îl pui pe tot "tăiat"... ideea este să rămână. Ne folosește tuturor, eu așa cred. Oricum, nu este cazul aici. Ca să răspun indirect la întrebarea ta, adresată lui Virgil: e plin de emoticoane (cred că la acestea te-ai referit, nu la diactrice?!) și în comentariul meu. Te provoc să le descoperi. Altfel, Virgil are dreptate... parcă suntem nevoiți să exploatăm mai mult limbajul convențional, nu? Și nu, nu se mai poate face nimic dacă nu ai bifat de la început opțiunea de a fi notificat în legătură cu comentariile. Cel puțin deocamdată aceasta este situația.
Când spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Marinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
şi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
IPV
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Cel mai remarcabil vers la prima lectură
'și hop!-'
dar nici continuarea nu e mai prejos
'puloverul te îmbracă până la ochi...
uneori, peste ochi.'
Versurile astea m-au pus pe gânduri...
Poate voi reveni cu o peniță după o recitire mai atentă a întregii construcții poetice.
Margas
comentariul tau imi aminteste de regurgitare. am vazut de curand "How to train your dragon", e absolut impresionant cum dragutul animal (ei na, dragon e prea mult aici!) scuipa jumatate de peste si vrea sa-l imparta. la asa ceva n-as putea raspunde, n-as sti cum. deci nu, multumesc.:o)
probabil ca daca exprimarea ar fi fost ok, as fi fost chiar de acord cu tine.
Blace la mine. Nu e rau deloc! Crescendo, imagine, veridic, tot ce trebuie... Nu stiu daca sa-ti recomand mai putina constructie (in prima parte), sau nu... cred ca e chestie de gust. In fond, preludiul are rolul lui:))
Voi urmari cu interes si alte scrieri ale tale, m-ai castigat de fan.
Cu drag, (cu, sau fara virgula de interpretare:))
PS Te provoc la un "duel" pe tema fixa. Da tu tonul.
Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Frumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
am admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
Ela fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!
Simpatic acest peter care "se simte atît de amețit și de subțire că ar putea trece prin pereți" si despre care ne spui ca "se ridică și se duce la fereastră", musai "intr-o zi"... interesanta la citire povestica ta. Nu intru in detalii pentru ca nu scriu proza iar aici las loc specialistilor. De la unii dintre ei astept continuari la povesti cu pitici :)
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, poate ca aveti dreptate, textul e o abureala, o stangacie nedemna, cred ca l-as fi sters, daca asta nu ar fi insemnat si o nedreptate fata de comentariile voastre, multumesc pentru reactiile inscrise si pentru rabdarea lecturarii, cu drag si el, Daniel
pentru textul : pat-ranger denu știu cum a fost original textul (și nici nu știu dacă a fost schimbat) dar mi-ar fi plăcut mai mult dacă (așa cum este acum) primul vers ar fi fost titlul iar titlul ar fi luat locul primului vers
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deuneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
pentru textul : Romeo şi Julieta la Mizil - încă şi încă... deSpunea Alma de curând ceva, observ că până la urmă, lăsând la o parte reacția de moment, efectul nu a întârziat să apară. Începi să schimbi. Nu spun de titlurile în engleză, probabil că va trece și asta după ce se va fi consumat suficient necesitatea ta proprie de a le folosi (mă distrează, căutând nu demult un titlu de rubrică, îmi veneau numai titluri în engleză... suntem tributari trebuie să recunoaștem, uzanțelor de fiecare zi). Dar ai reuși să-ți rupi niște bariere, și eu zic că e de bine. Știi ce cred eu că mai poți face? Să încerci să renunți și mai mult la determinări gen "pereții dinspre sud", "degetele altor mâini", "departe fără contur" (aici puteai spune de exemplu direct "plecate fără contur"). Așadar, e de bun augur schimbarea.
pentru textul : too late for an iron life deTot n-am avut timp să las semn și mă gândeam cu teamă un pic: dacă Ioana chiar șterge poezia aceea? Din păcate, și azi cam pe scurt: și dacă nu aș fi citit nimic scris de tine până acum, tot aș spune că nu e o poezie voit scrisă într-un anume stil. Mai mult decât atât, dacă tot trebuia să o scrii (și eu cred ca a fost musai!), cred că ai găsit forma cea mai potrivită. De va rezista au ba propriei tale traiectorii, numai tu o știi. Știi ce-i funny? Că mie mi se pare, cu excepția culorii salopetei aceleia (se cunoaște ochiul de scenarist, abia aici aș spune), chiar prea puțin personală poezia. Mă gândeam mai ales să-ți spun să NU ștergi nimic din ce postezi. Eventual, în ultima instanță, dacă ai fi așa nemulțumită de un text, mai bine îl pui pe tot "tăiat"... ideea este să rămână. Ne folosește tuturor, eu așa cred. Oricum, nu este cazul aici. Ca să răspun indirect la întrebarea ta, adresată lui Virgil: e plin de emoticoane (cred că la acestea te-ai referit, nu la diactrice?!) și în comentariul meu. Te provoc să le descoperi. Altfel, Virgil are dreptate... parcă suntem nevoiți să exploatăm mai mult limbajul convențional, nu? Și nu, nu se mai poate face nimic dacă nu ai bifat de la început opțiunea de a fi notificat în legătură cu comentariile. Cel puțin deocamdată aceasta este situația.
pentru textul : de dragoste deCând spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
pentru textul : verificări derugaminte: titlul fara majuscule
pentru textul : VERSURI deVă urez succes și îi felicit pe colegi pentru aparițiile editoriale, Cu apreciere Djamal
pentru textul : Virtualia Nouă de"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
pentru textul : ghemuire III dein afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul de..
pentru textul : Copac deMarinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
pentru textul : Agora deşi spun că aceste bijuterii poetice nu se pot comenta. Le citeşti, le reciteşti, cauţi dedesupturile, mintea-ţi face asocieri pe multiple planuri, apar viziuni neaşteptate, inspiraţia iasă din conul de umbră şi ai putea să te apuci de scris brodând pe marginea mătăsii cu firul auriu al unor idei ce nu te gândeai că-ţi vor trece prin minte vreodată. Te întorci la prima citire şi laşi toate la locul lor, aşa cum le-a pus autorul. Mie mi-a rămas în simţuri un parfum autentic, un balsam care mă linişteşte după o zi nebună, drept pentru care, mulţumesc autorului.
pentru textul : întârzieri deIPV
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… denu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
pentru textul : psalm deVarianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deEugen.
Cel mai remarcabil vers la prima lectură
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi de'și hop!-'
dar nici continuarea nu e mai prejos
'puloverul te îmbracă până la ochi...
uneori, peste ochi.'
Versurile astea m-au pus pe gânduri...
Poate voi reveni cu o peniță după o recitire mai atentă a întregii construcții poetice.
Margas
ok Eugen, când voi reveni pe text părerea ta va fi tot aici:)
pentru textul : covrigi calzi demulțam de lectură!
comentariul tau imi aminteste de regurgitare. am vazut de curand "How to train your dragon", e absolut impresionant cum dragutul animal (ei na, dragon e prea mult aici!) scuipa jumatate de peste si vrea sa-l imparta. la asa ceva n-as putea raspunde, n-as sti cum. deci nu, multumesc.:o)
pentru textul : Oblică deprobabil ca daca exprimarea ar fi fost ok, as fi fost chiar de acord cu tine.
Blace la mine. Nu e rau deloc! Crescendo, imagine, veridic, tot ce trebuie... Nu stiu daca sa-ti recomand mai putina constructie (in prima parte), sau nu... cred ca e chestie de gust. In fond, preludiul are rolul lui:))
Voi urmari cu interes si alte scrieri ale tale, m-ai castigat de fan.
Cu drag, (cu, sau fara virgula de interpretare:))
PS Te provoc la un "duel" pe tema fixa. Da tu tonul.
pentru textul : Simți? deLucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
pentru textul : Spartan despre patria mea dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Frumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
pentru textul : desen cu alb deam admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
pentru textul : kansas in june deEla fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
pentru textul : Michel deAdriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Perpetuum robia deSărbători fericite!
Simpatic acest peter care "se simte atît de amețit și de subțire că ar putea trece prin pereți" si despre care ne spui ca "se ridică și se duce la fereastră", musai "intr-o zi"... interesanta la citire povestica ta. Nu intru in detalii pentru ca nu scriu proza iar aici las loc specialistilor. De la unii dintre ei astept continuari la povesti cu pitici :)
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deinedit......................ori................
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
pentru textul : sexul cu mintea I deMulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia dePagini