...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)

Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.

Salut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu

Faptul că ai șters expresia arabă din text, dovedește altceva. Oricum, cred că nu se valsează pe ,,cantece pentru hisham'' , indiferent de partener. E ca și cum ai dansa Strauss arăbește...

Am vazut mult mai tarziu din motive obiective, demersul facut catre Virgil Titarenco. Scuzele de rigoare. Iti doresc Succes!

Virgil, se poate spune și așa. Deși nu văd ce are italiana altceva decât engleza, de exemplu, care mi se pare că apare deseori... Ambilor, scuze pentru întârzierea răspunsurilor. Abia am ajuns. Cami

Mersi de aprecieri. Și eu țin mult la poemul ăsta, deși e așa banal. Dar zboară cuminte peste toate, ca un zmeu chinezesc. Toate cele bune!

din nou, numai un vers am putut alege, desi imaginea nu e noua: "trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri" ai un typo chiar in titlu.....

textul e plin de locuri comune. aș rescrie strofa asta pentru imagine. numai un oraș poate să moară priveghindu-se-ntre stâlpi de lumină și-acoperindu-și fața cu giulgiul fumului ce urcă la cer.

Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..

Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!

Cristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.

Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.

Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.

Va mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.

Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.