Felicitarile mele celor doi iubitori de poezie, Ion si Vladimir. Pentru siguranta din comentariul sau, premiul merge la Vladimir, nu am cerut si titlul, intr-adevar, poezia este una dintr-o colectie cat se poate de particulara. Premiul se va decerna, ca intotdeauna, in varianta cea mai convenabila castigatorului, astept sa fiu contactat in acest sens pe adresa de e-mail din profil. Va multumesc pentru participare si voi reveni, daca Consiliul Hermeneia nu are nimic impotriva, cu alte concursuri bobadilice. Andu. P.S. Ramane un bonus (pur literar de mare apreciere insa) pentru cel (cea) care imi va spune titlul poeziei si unde a fost ea publicata (pentru ca a fost!)
mi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
"chiar un maghiar"... what's that suppose to mean? Nu mai sint maghiarii din Romania cetateni români sau s-a vadimizat România în asa hal de nu am s-o mai recunosc cînd mai vin?? Hai sa fim seriosi. In România nu există stîngă politică probabil de 30 de ani. Nici nu se știe ce e aia. Nu că stînga ar fi per se neprhihănită. Să nu ne facem iluzii. Dar esența e că nu e. Nu a existat nici înainte de război. România este nulă la capitolul înțelegerii și practicării ideilor socialiste sau stataliste. Din mai multe motive de natură istorică pe care nu are rostul să le înșir aici. În România este o abureală coruptă și balcanică de cea mai jenantă speță. Iar eu dragul meu nu sînt neaparat ce crezi tu. Sînt poate mai degrabă asemenea unui coleg și amic de-al meu din Suedia care a muncit și trăit o vreme în US. El spunea, dom'le eu în Suedia sînt de dreapta ptr că e aberant să fi acolo socialist. Dar poziția mea de dreapta din Suedia cade de fapt în spectrul de stînga din US. Și cam așa cred că sînt și eu. Dar pentru asta voi ar trebui să înțelegeți ce înseamnă dreapta și stînga în US. Iar pentru asta tre' să trăiești ceva timp aici, ceva ani bunișori. Altfel vorbim discuții. Iar de maghiar nu îți fă probleme. Carol I a fost neamț. Și cred că dacă nu erau Hohenzolernii ne apuca secolul douăzeci în evul mediu.
Părerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
Toți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
Fiecare cuvânt ca un tir trece prin noi…
Am revenit cât de repede am putut.
Pentru început vreu să spun că nu ştiu cine este persoana Oana Zahiu şi în ce colţ de lume îşi duce existenţa. Nu avem nici un fel de filiaţie sau alte legături, în afară de poezie. Spun asta pentru a nu se interpreta cine mai ştie ce. Rândurile mele sunt doar nişte impresii subiective despre creaţia Oanei, fără pretenţii de critică şi analiză literară.
Mereu am sentimentul de jenă că tot ceea ce ni se spune a mai fost spus de altcineva, mai înainte, altfel sau fără să-şi fi dus gândul până la capăt. Cu alte cuvinte, poetul vine şi şterge cu versul său un alt vers, vine şi scrie peste ceea ce a fost scris ceea ce nu s-a scris încă.
Pornind de la ceastă impresie, s-ar părea că totul e simplu, dar, treptat, ne dăm seama că, dimpotrivă, totul e foarte complicat, iar uneori de nepătruns.
Desluşesc, după primele citiri ale textelor tale, că “marea lupta”, “încrâncenata luptă”pe care o porţi, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, este lupta împotriva cuvântului şi pentru cuvânt. Şi, îndrăznesc să spun, că nimic nu este mai importat decât cuvântul - această fiinţă care se naşte odată cu noi pentru a ne ajuta să traversăm fărâma noastră de eternitate. Cuvântul, cel care ni s-a dat pentru a fi liberi, iar noi, printre altele, am făcut din el până şi instrument de tortură. Fruct desprins dintr-un arbore nevăzut, menit să ne vindece singurătăţile.
Nu ştiu de ce am impresia că tu auzi cuvântul cu privirea, îl vezi cu auzul şi-i simţi tăcerea ca pe o rană deschisă devenită fântână. “cuvintele…cele nerostite cad pe caldarâmul cadrilat…nişte bile colorate, lovindu-se de lumea în aşteptare, strângându-se cu delicateţea unor balerine înotătoare, în forma unei flori lotus chiar în centrul peronului” sau al poemului, aş spune eu.
Deşi nu pare vizibil tu îţi despici sternul din care iasă poeme ca nişte aripi de păsări nemaivăzute şi te “laşi fuior în mâinile altora să te spună ca pe o rugăciune” deşi “uneori, doar uneori, ar fi atât de bine să nu existe cuvinte”. Inexistenţa cuvintelor înseamnă tăcere, dar în lucrările tale, tăcerea e altceva ce nu se găseşte la oamenii obişnuiţi: „tăcerea asta-n doi ar putea fi un avatar frumos pe o şosea incendiată”. Tăcerea ta mi se pare o tăcere gândită, măsurată, în care se află un întreg univers, o lume a cărei structură şi armonie depinde de tensiunea ce i se opune, aşa cum se întâmplă în cazul arcului care sloboade săgeata numai dacă este bine întins sau în cazul lirei din corzile căreia, apăsându-le, mâna eliberează cântecul.
Acest “incendiu” de “pe autostradă” e cauzat de flacăra ta interioară, care dă naştere la foarte, foarte multe expresii, gânduri, construcţii poetice frumoase şi profunde. Mă surprinde plăcut şi forţa discursului poetic, ceea ce scoate în evidenţă bogăţia şi varietatea zăcământului tău interior.
“fiecare cuvânt (ca) / un tir / trece prin noi”…”se aude şina cum geme sub cuvânt”…
p.s. Modestele mele rânduri sunt doar o faţetă a scriiturii tale. Paleta interpretărilor este mult mai largă. Dacă nu am deranjat prea mult, poate mai încercăm şi din alte unghiuri.
3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
Poezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
Vii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
în care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
vă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
da, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
apreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
Diferenţa dintre mine şi toţi ceilalţi cititori ai lui Virgil e că eu ştiu toate poemele lui. Diferenţa dintre el şi mulţi alţii e că, pe acele poeme din anii 2004-2005, a primit marele premiu pentru poezie la concursul de la Bistriţa. Pentru o minimă documentare a ta:
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
nu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
Virgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
Sapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc Ioana. opiniile și aprecierile tale sînt importante pentru mine.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deLacrima cristi...da.
pentru textul : perdera deCris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deFelicitarile mele celor doi iubitori de poezie, Ion si Vladimir. Pentru siguranta din comentariul sau, premiul merge la Vladimir, nu am cerut si titlul, intr-adevar, poezia este una dintr-o colectie cat se poate de particulara. Premiul se va decerna, ca intotdeauna, in varianta cea mai convenabila castigatorului, astept sa fiu contactat in acest sens pe adresa de e-mail din profil. Va multumesc pentru participare si voi reveni, daca Consiliul Hermeneia nu are nimic impotriva, cu alte concursuri bobadilice. Andu. P.S. Ramane un bonus (pur literar de mare apreciere insa) pentru cel (cea) care imi va spune titlul poeziei si unde a fost ea publicata (pentru ca a fost!)
pentru textul : poezia mea de azi demi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
inerțial”
pentru textul : Disoluţie deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti de"chiar un maghiar"... what's that suppose to mean? Nu mai sint maghiarii din Romania cetateni români sau s-a vadimizat România în asa hal de nu am s-o mai recunosc cînd mai vin?? Hai sa fim seriosi. In România nu există stîngă politică probabil de 30 de ani. Nici nu se știe ce e aia. Nu că stînga ar fi per se neprhihănită. Să nu ne facem iluzii. Dar esența e că nu e. Nu a existat nici înainte de război. România este nulă la capitolul înțelegerii și practicării ideilor socialiste sau stataliste. Din mai multe motive de natură istorică pe care nu are rostul să le înșir aici. În România este o abureală coruptă și balcanică de cea mai jenantă speță. Iar eu dragul meu nu sînt neaparat ce crezi tu. Sînt poate mai degrabă asemenea unui coleg și amic de-al meu din Suedia care a muncit și trăit o vreme în US. El spunea, dom'le eu în Suedia sînt de dreapta ptr că e aberant să fi acolo socialist. Dar poziția mea de dreapta din Suedia cade de fapt în spectrul de stînga din US. Și cam așa cred că sînt și eu. Dar pentru asta voi ar trebui să înțelegeți ce înseamnă dreapta și stînga în US. Iar pentru asta tre' să trăiești ceva timp aici, ceva ani bunișori. Altfel vorbim discuții. Iar de maghiar nu îți fă probleme. Carol I a fost neamț. Și cred că dacă nu erau Hohenzolernii ne apuca secolul douăzeci în evul mediu.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dePărerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deToți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Oana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deVasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
pentru textul : delirum hristum demultumesc de citire si apreciere. sunt de acord cu sugestia dv. se poate renunta la acele versuri. chiar suna mai bine fara ele.
pentru textul : Bunicul deca atare le scot
Fiecare cuvânt ca un tir trece prin noi…
Am revenit cât de repede am putut.
Pentru început vreu să spun că nu ştiu cine este persoana Oana Zahiu şi în ce colţ de lume îşi duce existenţa. Nu avem nici un fel de filiaţie sau alte legături, în afară de poezie. Spun asta pentru a nu se interpreta cine mai ştie ce. Rândurile mele sunt doar nişte impresii subiective despre creaţia Oanei, fără pretenţii de critică şi analiză literară.
Mereu am sentimentul de jenă că tot ceea ce ni se spune a mai fost spus de altcineva, mai înainte, altfel sau fără să-şi fi dus gândul până la capăt. Cu alte cuvinte, poetul vine şi şterge cu versul său un alt vers, vine şi scrie peste ceea ce a fost scris ceea ce nu s-a scris încă.
pentru textul : incendiu pe autostradă dePornind de la ceastă impresie, s-ar părea că totul e simplu, dar, treptat, ne dăm seama că, dimpotrivă, totul e foarte complicat, iar uneori de nepătruns.
Desluşesc, după primele citiri ale textelor tale, că “marea lupta”, “încrâncenata luptă”pe care o porţi, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, este lupta împotriva cuvântului şi pentru cuvânt. Şi, îndrăznesc să spun, că nimic nu este mai importat decât cuvântul - această fiinţă care se naşte odată cu noi pentru a ne ajuta să traversăm fărâma noastră de eternitate. Cuvântul, cel care ni s-a dat pentru a fi liberi, iar noi, printre altele, am făcut din el până şi instrument de tortură. Fruct desprins dintr-un arbore nevăzut, menit să ne vindece singurătăţile.
Nu ştiu de ce am impresia că tu auzi cuvântul cu privirea, îl vezi cu auzul şi-i simţi tăcerea ca pe o rană deschisă devenită fântână. “cuvintele…cele nerostite cad pe caldarâmul cadrilat…nişte bile colorate, lovindu-se de lumea în aşteptare, strângându-se cu delicateţea unor balerine înotătoare, în forma unei flori lotus chiar în centrul peronului” sau al poemului, aş spune eu.
Deşi nu pare vizibil tu îţi despici sternul din care iasă poeme ca nişte aripi de păsări nemaivăzute şi te “laşi fuior în mâinile altora să te spună ca pe o rugăciune” deşi “uneori, doar uneori, ar fi atât de bine să nu existe cuvinte”. Inexistenţa cuvintelor înseamnă tăcere, dar în lucrările tale, tăcerea e altceva ce nu se găseşte la oamenii obişnuiţi: „tăcerea asta-n doi ar putea fi un avatar frumos pe o şosea incendiată”. Tăcerea ta mi se pare o tăcere gândită, măsurată, în care se află un întreg univers, o lume a cărei structură şi armonie depinde de tensiunea ce i se opune, aşa cum se întâmplă în cazul arcului care sloboade săgeata numai dacă este bine întins sau în cazul lirei din corzile căreia, apăsându-le, mâna eliberează cântecul.
Acest “incendiu” de “pe autostradă” e cauzat de flacăra ta interioară, care dă naştere la foarte, foarte multe expresii, gânduri, construcţii poetice frumoase şi profunde. Mă surprinde plăcut şi forţa discursului poetic, ceea ce scoate în evidenţă bogăţia şi varietatea zăcământului tău interior.
“fiecare cuvânt (ca) / un tir / trece prin noi”…”se aude şina cum geme sub cuvânt”…
p.s. Modestele mele rânduri sunt doar o faţetă a scriiturii tale. Paleta interpretărilor este mult mai largă. Dacă nu am deranjat prea mult, poate mai încercăm şi din alte unghiuri.
Doamna Ştefan,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă depa, pa
3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
Per total un text complex, dar plăcut.
pentru textul : Sorbul mut dePoezioara Otiliei Cazimir se intitulează, de fapt, "Gospodina", dar mai toate educatoarele care-i învaţă pe copii acest text îl intitulează "O furnică" sau "Furnica". Ea a intrat, de altfel, aproape în folclor, are şi variante pentru ultima strofă, iar multă lume nu-i cunoaşte autoarea...Tot aşa cum următorul cîntecel: "Înfloresc grădinile/ Ceru-i ca oglinda/ Prin livezi albinele/ Şi-au pornit colinda// Joacă fete şi băieţi/ Hora-n bătătură.../Ah! de ce n-am zece vieţi/ Să te cânt natură!" este este interpretat, cu veselie, în clasele primare, de elevi cu glasuri cristaline şi de învăţătorii lor, fără ca ei să mai ştie că autorul textului e St. O. Iosif!
pentru textul : ceainicul deVii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
pentru textul : Vârcolaci deîn care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
pentru textul : în felul meu de copil devă promit că citesc tot și vă voi răspunde. Rim, alăturarea cu Liternet, precum și prezența ta aici îmi face onoare. Acest site este doar o mică încercare de-a mea iar mîna tehnică este a fiului meu de 19 ani, David. Doar atît. Deci aveți răbdare cu noi.
pentru textul : prima pagină deda, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
pentru textul : netulburarea apelor deapreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
pentru textul : să nu mă întrebi deInteresante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deDiferenţa dintre mine şi toţi ceilalţi cititori ai lui Virgil e că eu ştiu toate poemele lui. Diferenţa dintre el şi mulţi alţii e că, pe acele poeme din anii 2004-2005, a primit marele premiu pentru poezie la concursul de la Bistriţa. Pentru o minimă documentare a ta:
http://agonia.ro/index.php/poetry/99771/ars_poetica
http://agonia.ro/index.php/poetry/80224/de_ce_ne_dor_cuvintele
http://agonia.ro/index.php/poetry/77943/camera_cu_vedere_la_%C3%AEnt%C3%...
http://agonia.ro/index.php/poetry/90596/aceast%C4%83_c%C4%83ru%C5%A3%C4%...
http://agonia.ro/index.php/poetry/86285/am%C3%AEnare_perpetu%C4%83_spre_...
http://agonia.ro/index.php/poetry/85378/epidemia_poeziei_tentaculare
http://agonia.ro/index.php/poetry/66717/de_fapt_eu_nu_exist
http://agonia.ro/index.php/poetry/65432/de_ce_nu_spunem_tot...
Virgil este printre puţinii care au ceva de spus prin şi în poezie.
pentru textul : neon fado deun poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
pentru textul : ca din greșeală denu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
şi eu am o oarecare reţinere cu privire la "prelingîndu-se". Am să încerc să găsesc altceva.
pentru textul : în căutarea pietrei albe II de"Tare aş vrea să ştiu unde este şcoala care te învaţă să simţi..."
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deCred că prefer gogonelele, unor gogomănii, ele cu siguranţă nu au frustrări!
Virgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
pentru textul : jasmine dehttp://srv.diacritice.com/
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pentru textul : exil deSapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
pentru textul : se-ntâmplă uneori deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deamu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea dePagini