Hm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
Ioan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
după ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
Remarcabile "Pendulările însinguratului cu felinar" precum şi "Amiaza omului cu felinar" ca titluri. Nu-l cunosc pe Dan Bistricean (pseudonim?)dar aş fi bucuros să am cartea lui pe birou. Felicitări din partea unui necunoscut. zapata
Pai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
mai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
Emilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
Relativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
cred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
Un text încărcat de emoţie.
zăpada îl acoperea până la glezne
până la ochiul alb în care încremenise o mamă
şi-o lumânare aprinsă aducea liniştea în care el se ghemuia
Draga domnule Manolescu, nu trebuia sa va cereti scuze, este si vina mea ca nu am reusit de prima oara sa gasesc o modalitate de a comunica mai degajat. Si mai stiu un lucru. Infatuarea, orgoliul acela literar, este un blestem pe care il purtam cu totii pana la moarte. Dar mai exista si calitatea umana si intelepciunea acumulata cu timpul care pot masca dorintele noastre de a ramane in atentia posteritatii. Sanatate.
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
Stiu Andrei ca ai inteles ceea ce avea textul de transmis... nici macar nu e mare lucru daca tii mintea deschisa si sufletul atent la esenta si mai putin urechile deschise spre o abordare dogmatica. Te apreciez pentru faptul ca alegi sa empatizezi mai degraba decat sa devii penibil crezandu-te depozitarul adevarului, fie si a aceluia de conjunctura.
Poem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
straniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
nevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
Bobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deIoan, păstrez ”în” ca să rămână sensul de acolo. Nu e neapărat acoperire în taină, cât cred că ține de unele obsesii de-ale mele. E drept că are și ceva de Paști, dacă ne gândim că elipsele sunt ouăle din iarbă. Dar asta privind doar la suprafață. Francisc, da, să fie la toată lumea. Vă mulțumesc pentru oprire.
pentru textul : Onyx dedupă ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deFrancisc, aici se "dă pagina". După cum se "vede", nimic nu e întâmplător. ;)
pentru textul : lumen slide 1 deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deUn pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
pentru textul : howling deRemarcabile "Pendulările însinguratului cu felinar" precum şi "Amiaza omului cu felinar" ca titluri. Nu-l cunosc pe Dan Bistricean (pseudonim?)dar aş fi bucuros să am cartea lui pe birou. Felicitări din partea unui necunoscut. zapata
pentru textul : Pendulările însinguratului cu felinar dePai sa vezi Adriana, eu de-abia m-am lasat asa ca nu vad de ce l-as provoca la o tigara. Imi place sa cred ca nu e nici "batran" si nici "plutas" si oricum nu vad cum l-as putea surprinde intr-un fel... Multumesc mult pentru apreciere. Mac
pentru textul : Plutaș demai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
pentru textul : lucrurile astea deIți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
pentru textul : Eminescu azi deEmilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deMa las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna de...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
pentru textul : Poem ratat deRelativ interesanta perspectiva generata de experimentul tau... pornesti de la o radacina comuna, recte "obsesia firului" care desigur implica o parte umana ce tine tocmai de psihic (obsesia), un psihic fragil si "tensionat" pe o singura directie si o posibila cale de scapare... in al doilea caz plurivalenta "firului", care poate lega (cordonul ombilical), de care putem atarna (a atarna de un fir), care te poate scoate din labirint (firul Ariadnei) etc ofera libertate de expresie pentru lector (daca textul tau e poate o ghicitoare atunci un raspuns ar fi oglinda) si confera creatiei o latura interactiva. Cele doua determinari, "rosu" si "cu plumb", reprezinta in interpretarea mea intersectia de unde generalul devine particular iar eventualele trairi sunt translate din sfera genului in cea a individului... cred ca de aici incepe Virgil. Inca o data simplitatea iese victorioasa. Mi-a placut.
pentru textul : obsesia firului decred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
pentru textul : Ultimul ascunziş deUn text încărcat de emoţie.
pentru textul : radiografia minciunii dezăpada îl acoperea până la glezne
până la ochiul alb în care încremenise o mamă
şi-o lumânare aprinsă aducea liniştea în care el se ghemuia
Draga domnule Manolescu, nu trebuia sa va cereti scuze, este si vina mea ca nu am reusit de prima oara sa gasesc o modalitate de a comunica mai degajat. Si mai stiu un lucru. Infatuarea, orgoliul acela literar, este un blestem pe care il purtam cu totii pana la moarte. Dar mai exista si calitatea umana si intelepciunea acumulata cu timpul care pot masca dorintele noastre de a ramane in atentia posteritatii. Sanatate.
pentru textul : Întâmplare deVirgile, Eu am baut de toate mai putin urina si am mancat diverse mai putin excremente. dar tu? Andu
pentru textul : Biruința Învierii ▒ demulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deAdrian,Raluca(,) Cristina, Virgil, mulţumiri!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAlexandru Ioan Despina te felicit pentru reuşita în proză.
Stiu Andrei ca ai inteles ceea ce avea textul de transmis... nici macar nu e mare lucru daca tii mintea deschisa si sufletul atent la esenta si mai putin urechile deschise spre o abordare dogmatica. Te apreciez pentru faptul ca alegi sa empatizezi mai degraba decat sa devii penibil crezandu-te depozitarul adevarului, fie si a aceluia de conjunctura.
pentru textul : fado curvo dePoem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Decofrare destraniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
pentru textul : m-am pierdut desigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
pentru textul : Recunosc & deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : ştiinţă pierdută deAm subscris.
Virgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur denevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deBobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
pentru textul : the kill demulțumesc de asemeni mădălinei, ioanei și lui adrian pentru citire, observații și interes
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni dePagini