Tocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
Emilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
movul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Daca nu facea Nicalae bloacele, ramaneam in casa aia de-au daramat-o unii, ori posibil pe rogojina, da' acasa si probabil in satul ala de ne face sa ne simtim straini chiar si dupa zeci de ani intr-un oras zis al nostru... Bobadil, nush de ce am crezut ca anonimatul e o problema si nu o rezolvare pentru cei din marile orase. Interesant ce zici acolo. In rest, iubeste-ti Bucurestii:)
Vio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
Eu am o admiraţie deosebită pentru Roxana şi efortul ei. Unora le-a fost greu să vină din Iaşi pînă în Copou. Sau de prin alte oraşe învecinate sau cu access mai uşor, precum Tecuci sau Bacău, etc. Roxana însă a trecut munţii. Singură şi la volanul unei maşini. Well, din punctul meu de vedere asta este admirabil şi extrem de curajos. Mă tem că a făcut pe unii băieţi de ruşine. Bineînţeles că nimeni nu este obligat să participe nicăieri. Dar dacă cineva pomeneşte scuza frigului şi a zăpezii pentru mine Roxana a făcut irelevantă această scuză. Îi mulţumesc pentru cheltuieli şi pentru efortul depus ca Virtualia să poată fi văzută şi online live. Există multe persoane pe care dacă le-aş fi rugat ar fi fost binevoitoare dar s-ar fi scuzat cu eternul "nu mă pricep" sau "nu mă bag". Roxana nu numai că s-a oferit dar s-a şi aventurat dincolo de zona ei de confort. Putea asemeni multor altora să se mulţumească în postura calmă a unui spectator. Mai ales după multele ore de condus şi traversat munţii cu lanţuri pe roţi. Repet şi admir asta pentru că am făcut-o şi eu cîndva în România şi nu este cel mai amuzant lucru. Oricînd poţi sfîrşi cu maşina într-o rîpă. Deci aprecierile mele pentru efort şi pentru cîştigarea poziţiei de editor special media pentru Hermeneia ;).
e o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
De multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
Adevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Comentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei deTocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
pentru textul : Bonsai deobservatie de ordin tehnic: scrie in subtitlu "Sugrumând clipa dinaintea căderii imposibile" pentru ca nu a intrat in titlu totul. voi reveni.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה dee slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă deprima strofa este foarte buna. poate si primul vers din a doua. poate. dar m-as fi oprit acolo.
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deEmilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
pentru textul : Noapte bună, copii deMă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
pentru textul : picioruşe de molii depunct.
pentru textul : Solilocvii aride demovul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici de„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Daca nu facea Nicalae bloacele, ramaneam in casa aia de-au daramat-o unii, ori posibil pe rogojina, da' acasa si probabil in satul ala de ne face sa ne simtim straini chiar si dupa zeci de ani intr-un oras zis al nostru... Bobadil, nush de ce am crezut ca anonimatul e o problema si nu o rezolvare pentru cei din marile orase. Interesant ce zici acolo. In rest, iubeste-ti Bucurestii:)
pentru textul : sunt român deVio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
pentru textul : antidedicaţie deam revenit pentru că am observat încadrarea greșită a textului. îl poți trece liniștită la rubrica poezie.
pentru textul : Femeie de ploaie de"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
După cum vezi, diferenţă de ani lumină.
pentru textul : abator deMulțumesc, Paul.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deMarina, Petre mulțumesc de trecere și să nu vă maltratați păpușile!
pentru textul : Păpușile plâng deEu am o admiraţie deosebită pentru Roxana şi efortul ei. Unora le-a fost greu să vină din Iaşi pînă în Copou. Sau de prin alte oraşe învecinate sau cu access mai uşor, precum Tecuci sau Bacău, etc. Roxana însă a trecut munţii. Singură şi la volanul unei maşini. Well, din punctul meu de vedere asta este admirabil şi extrem de curajos. Mă tem că a făcut pe unii băieţi de ruşine. Bineînţeles că nimeni nu este obligat să participe nicăieri. Dar dacă cineva pomeneşte scuza frigului şi a zăpezii pentru mine Roxana a făcut irelevantă această scuză. Îi mulţumesc pentru cheltuieli şi pentru efortul depus ca Virtualia să poată fi văzută şi online live. Există multe persoane pe care dacă le-aş fi rugat ar fi fost binevoitoare dar s-ar fi scuzat cu eternul "nu mă pricep" sau "nu mă bag". Roxana nu numai că s-a oferit dar s-a şi aventurat dincolo de zona ei de confort. Putea asemeni multor altora să se mulţumească în postura calmă a unui spectator. Mai ales după multele ore de condus şi traversat munţii cu lanţuri pe roţi. Repet şi admir asta pentru că am făcut-o şi eu cîndva în România şi nu este cel mai amuzant lucru. Oricînd poţi sfîrşi cu maşina într-o rîpă. Deci aprecierile mele pentru efort şi pentru cîştigarea poziţiei de editor special media pentru Hermeneia ;).
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. dee o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
pentru textul : and time goes on deDe multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
pentru textul : năvod derecomand cititorilor anteriori să fie atenţi la primele două versuri... aşa , ca un joc de glezne...
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate denu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste destiu:)..e un defect pe care incerc sa-l corectez de mult timp!
pentru textul : Re(în)semnare deBine, doamnă. Astea-s părerile d-voastră, pot să trăiesc cu ele. Sănătate!
pentru textul : De vorbă cu tata demai trebuie lucrat, cum bine zici, Virgil. deocamdată nu pot să mă desprind de el până la acea obiectivitate.mulțumesc frumos de sugestii.contează.
pentru textul : ploaia nu face sex cu oricine demulțumesc Sancho atât pentru peniță cât și pentru că poemul meu te încântă și o spui atât de... deschis. mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal desimpatic, desi eu as renunta la artificii din astea precum in "s u f i c i e n t de frumos!"
pentru textul : nanuc și papuc deun poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deo popunere ironică făcută la adresa realității și copiind, aproape până în amănunt, realitatea.
pentru textul : să schimbăm numerele la case deAdevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
pentru textul : eu însumi sînt cartea dede asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night dePagini