Virgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi: ard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
Am citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
de regula asta nu am auzit si nu te grabi, fiindca multi scriitori s-au inspirat din vise (cu precadere romanticii). sunt stiluri si stiluri de poeme. cititorul alege ce-i place.
mă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
Andreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
Lady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
Multumesc frumos, Tincuta. Stiu ca mai trebuie "slefuit", deja simt si cam pe unde anume dar deocamdata n-am putere (energie) sa revin pe acest text. Dupa o vreme, o voi face. Cu delicatetea care te caracterizeaza mi-ai sugerat ca mai trebuie lucrat textul, de fapt aceasta marturisire (pagina de jurnal) dezvaluie prea mult si asta nu prea se face in literatura. Mi-ai descoperit "gandurile care n-au avut taria sa devina fapte".
Aranca, nu am spus că nu mi-a plăcut textul ca și jurnal, proză, note, doar că nu cred eu că e poezie. Așa cum înțeleg eu poezia, dar fiecare percepe în diferite moduri asta, nu? Nu schimb încadrarea textului, e alegerea ta, eu nu îmi permit decât să sugerez... M. nu știu cine e, dar cunosc în Iași o pictoriță și medic, tot cu M... Iar despre rețete... aici nu sunt medic, limitele sunt precise, de asta poți fi sigură.
Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
Alma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
punctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
cred ca metoda cea mai eficienta a fost sa elimin si sa inlocuiesc cu altceva. mi-a fost mai usor aici, fiind o stare trecuta prin spatii. am experimentat prin versurile introduse o schimbare de registru si o pendulare de spatiu-timp. e un exercitiu tehnic. sper ca e ceva mai bine asa. multumesc (si mie mi se pareau cumva nepotrivite ca voce versurile acelea, dar la momentul respectiv mi se parea ca se muleaza pe scheletul textului).
O fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
fiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
de l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, hai sa nu transformam un act de impacare intr-unul de cu totul alta natura... eu am multumit pana acum de doua ori pentru intelegerea de care a dat dovada Consiliul in cazul meu. Nu pot insa sa nu dezavuez faptul ca in acel text ai folosit numele meu cu buna stiinta probabil, dar am trecut peste asta... OK. Hai sa nu insistam, te rog. Sa curmam aici aceasta discutie care, cum bine zici, seamana a blog. Eu inca o data imi fac mea culpa pentru comportamentul meu din trecut si hai sa ne vedem de treaba in continuare. Multumesc pentru intelegere. Andu
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deIoan, Rafael, Paul, multumesc pentru reactiile sincere asa cum cred eu ca merita un text sincer.
pentru textul : ford transit deNu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi:
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
Am citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) dede regula asta nu am auzit si nu te grabi, fiindca multi scriitori s-au inspirat din vise (cu precadere romanticii). sunt stiluri si stiluri de poeme. cititorul alege ce-i place.
pentru textul : Noaptea însorită demă, frate, când apari tu primul cu comentariu, îmi pare că, ceilalți stau pe ganduri: "să scriu și eu ceva !?... mai bine tac." se poate și ca ei să nu mai aibă nimic de adăugat, ceea ce poate fi la fel de real, ca și părerea de mai înainte. mulțumesc de trecere și te aștept la fel de eficace, mircea.
pentru textul : Poem muzical demă simt onorat, Adrianule Lisandrule, de atenţia acordată acestui text.
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deMulţumiri, i.p.v.
;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
pentru textul : Pisica neagră deAndreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
pentru textul : cine mă visează dede acord. Am luat nota. De obicei sunt un "copil" linistit.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deCapcana era vizibila,regret ca nu am ocolit-o.
nici nu te mai întred la care formulări ai reţineri
acum, recitind, cred că am ghicit...
şi îţi dau dreptate. în fine, o să văd ce este de făcut. dar nu acum. să se mai răcorească un pic.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar deLady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
pentru textul : portret în bustrofedon deși cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp deMultumesc frumos, Tincuta. Stiu ca mai trebuie "slefuit", deja simt si cam pe unde anume dar deocamdata n-am putere (energie) sa revin pe acest text. Dupa o vreme, o voi face. Cu delicatetea care te caracterizeaza mi-ai sugerat ca mai trebuie lucrat textul, de fapt aceasta marturisire (pagina de jurnal) dezvaluie prea mult si asta nu prea se face in literatura. Mi-ai descoperit "gandurile care n-au avut taria sa devina fapte".
pentru textul : Regrete târzii deAranca, nu am spus că nu mi-a plăcut textul ca și jurnal, proză, note, doar că nu cred eu că e poezie. Așa cum înțeleg eu poezia, dar fiecare percepe în diferite moduri asta, nu? Nu schimb încadrarea textului, e alegerea ta, eu nu îmi permit decât să sugerez... M. nu știu cine e, dar cunosc în Iași o pictoriță și medic, tot cu M... Iar despre rețete... aici nu sunt medic, limitele sunt precise, de asta poți fi sigură.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deÎmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
pentru textul : 13` deAlma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă depunctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști deandu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deÎmi place cum începe textul. Partea mediană parcă ocoleşte prea mult...
pentru textul : cineva tresare în visul meu decred ca metoda cea mai eficienta a fost sa elimin si sa inlocuiesc cu altceva. mi-a fost mai usor aici, fiind o stare trecuta prin spatii. am experimentat prin versurile introduse o schimbare de registru si o pendulare de spatiu-timp. e un exercitiu tehnic. sper ca e ceva mai bine asa. multumesc (si mie mi se pareau cumva nepotrivite ca voce versurile acelea, dar la momentul respectiv mi se parea ca se muleaza pe scheletul textului).
pentru textul : fixație deO fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate defiecare pastram jumatate dintr-o alta dimineata printre asternuturi si amintiri imagini deosebite "ce religie amestecată ești tu copac fulgerat căutându-și mereu rădăcinile uitate în oasele mele" cred ca acest vers ar trebui putin reluat "mâinile tale-mi dăruiesc cadouri de întâlnire"
pentru textul : jumătatea unei dimineți deIoana, nu este lozinca mea, literatura te contrazice! Dar tu știi asta...
pentru textul : ieși afară javră ordinară deam mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
de l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... deMulţumesc! Nu atât pentru aprecierea comentariului, cât pentru sesizarea poetului Vasile Morar.
pentru textul : Zăpezile de altadată deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă dePagini