Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
cu multi ani in urma, cred ca destul de multi pentru ca nu-mi mai amintesc alte detalii, am descoperit o carte scrisa de Herta Müller, "Animalul inimii", o carte tulburatoare ce propune cititorului sa priveasca lumea cu uimirea si ingenuitatea copilului. aceasta proza a ta, mi-a amintit de "Animalul inimii", simt acelasi sarm fermecator intr-un amestec fluent de copilarie si maturitate. incantata de lectura! anna
Oanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
dar, cine e Baraca, totusi?
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
Domnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
desi refuzi tema iubirii, intreg poemul este construit pe ea. scrierea se vrea o facatura a unui iluzionist, din pacate, din punctul meu de vedere, sufocata de prea multa dulcegarie. de fapt, titlul spune totul in acest sens.
chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
îmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
eu zic că niciodată nu trebuie să te înscrii la prea multe curse deodată, sau la prea scurt timp între ele. cred că H a făcut un pas mare prin versiunea 2, apoi prin primul concurs de poezie, reușit la toate capitolele, plus admiterea de mulți noi membri. chestia asta cu H live poate că e prea mult la momentul actual, desigur ținând cont de toți factorii implicați. e doar părerea mea.
în concluzie, deocamdată eu cel puțin sunt cu ochii pe calitatea materialului postat și mai puțin mă interesează comunitatea live. dar frumusețea e că lucrurile se schimbă... mereu, right?
Andu
e o placere... sa astepte cineva ceva de la tine! in rest pot doar sa sper ca nu dezamagesc prea mult... poezia e pentru mine doar o haina de imbracat duminici, nici o pretentie deosebita, dar bineinteles ca toata lumea... aspir si eu macar la vesnicia unui vers:) ma bucur cand gasesti ceva de luat!
Aranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
mulțumesc.
intenția mea este ca să existe numai acordări justificate. evident, numărul penițelor acordate unui text nu vorbește exclusiv despre un fel de cuantificare a valorii lui ci mai degrabă deste numărul de cititori care l-au considerat deosebit, remarcabil. este un fel de „concurs de frumusețe” și poate fi destul de relativ. sînt deschis și la alte idei.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
adrianei, cu drag, o imbratisare. sa fii bine, sa ai succes.
aseara spuneam cuiva, cu toata sinceritatea si entuziasmul, ca-i primul volum de poezii cunoscut mie (din ce s-a publicat in ultimii nu-stiu-cati-multi ani), frumos in intregime. aici, alaturi de tine.
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
Despre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
"când îți șoptesc că mi-e dor
atârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
Îmi place cum conduci ideea, cum așezi confiența între tine și cititor pe un plan secundar, cum prospețimea imaginii nu se pierde contrar unor cuvinte uzuale, cum tu, simplu ipochimen, mă faci pe mine, simplu ipochimen, să nu îmi pară deloc rău că te citesc. Este un poem pe care îl "împenițez" cu plăcere din rațiunile amintite până acum. remarc puterea simbolică a versurilor: dădeau din aripi a zbor erau mai flămânde în vis și: ei veniseră cu târnăcoape și lopeți nu au făcut decât să sângereze tăcuți găsiseră îngropați niște oameni i-au luat repede și i-au târât acasă precum și "trop-ăiala" acestora: nenăscuții lumii ne mușcau de glezne și ploaia ne umplea sticluțele cu amoniac atent, paul
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc tuturor pentru citire și observații. este posibil ca unele soluții pe care le-am folosit să nu fie neparat cele mai bune. mă voi mai gîndi.
pentru textul : iarnă și eminescu deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deSilvia, ok. Facem o combinaţie:
""O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă."
Ce spui?
pentru textul : Noapte bună, copii deerată: istoria literaturii universale
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dezilele astea ascult muzica bisericeasca in greaca; dar n-ar fi trebuit sa ma duca cu gindu la asta, nu?
pentru textul : remember decu multi ani in urma, cred ca destul de multi pentru ca nu-mi mai amintesc alte detalii, am descoperit o carte scrisa de Herta Müller, "Animalul inimii", o carte tulburatoare ce propune cititorului sa priveasca lumea cu uimirea si ingenuitatea copilului. aceasta proza a ta, mi-a amintit de "Animalul inimii", simt acelasi sarm fermecator intr-un amestec fluent de copilarie si maturitate. incantata de lectura! anna
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica deba o poti. Informatiile necesare sint AICI:
pentru textul : Simplu deOanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dedar, cine e Baraca, totusi?
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deDomnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
pentru textul : Paneraș cu ouă dedesi refuzi tema iubirii, intreg poemul este construit pe ea. scrierea se vrea o facatura a unui iluzionist, din pacate, din punctul meu de vedere, sufocata de prea multa dulcegarie. de fapt, titlul spune totul in acest sens.
pentru textul : să nu mă întrebi deFoarte bună intervenţia d-lui Lăzărescu: "a scrie despre propria reprezentare a poeziei şi poetului nu este obligatoriu echivalent cu a scrie poezie".
Şi uite şi unul dintre termenii care au scăpat comentariului meu: "definiţii rebusistico-aforistice".
Cu ocazia asta, îmi exprim bucuria faptului că d-l Lăzărescu s-a hotărât să fie ceva mai interactiv.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură dechiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deîmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
pentru textul : Lonely people can`t jump deeu zic că niciodată nu trebuie să te înscrii la prea multe curse deodată, sau la prea scurt timp între ele. cred că H a făcut un pas mare prin versiunea 2, apoi prin primul concurs de poezie, reușit la toate capitolele, plus admiterea de mulți noi membri. chestia asta cu H live poate că e prea mult la momentul actual, desigur ținând cont de toți factorii implicați. e doar părerea mea.
pentru textul : Hermeneia Live - în această sîmbătă deîn concluzie, deocamdată eu cel puțin sunt cu ochii pe calitatea materialului postat și mai puțin mă interesează comunitatea live. dar frumusețea e că lucrurile se schimbă... mereu, right?
Andu
e o placere... sa astepte cineva ceva de la tine! in rest pot doar sa sper ca nu dezamagesc prea mult... poezia e pentru mine doar o haina de imbracat duminici, nici o pretentie deosebita, dar bineinteles ca toata lumea... aspir si eu macar la vesnicia unui vers:) ma bucur cand gasesti ceva de luat!
pentru textul : singurătate deAranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
pentru textul : la marginea ochiului care visează decand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
pentru textul : de ceva vreme deprin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
Alma, mulțumesc pentru cuvinte! Nu prea știu cum să modific. Am încercat sa schimb fotografia, dar ...niciun rezultat!
pentru textul : Intencity demulțumesc.
pentru textul : hermeneia 3.0-d deintenția mea este ca să existe numai acordări justificate. evident, numărul penițelor acordate unui text nu vorbește exclusiv despre un fel de cuantificare a valorii lui ci mai degrabă deste numărul de cititori care l-au considerat deosebit, remarcabil. este un fel de „concurs de frumusețe” și poate fi destul de relativ. sînt deschis și la alte idei.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
pentru textul : Punct și de la capăt deÎn orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
adrianei, cu drag, o imbratisare. sa fii bine, sa ai succes.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deaseara spuneam cuiva, cu toata sinceritatea si entuziasmul, ca-i primul volum de poezii cunoscut mie (din ce s-a publicat in ultimii nu-stiu-cati-multi ani), frumos in intregime. aici, alaturi de tine.
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deDespre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
mulţumesc pentru bunăvoinţă!
pentru textul : şi s-au ales cu mine de"când îți șoptesc că mi-e dor
pentru textul : Fructul de sare deatârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
am retinut. multumesc.
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume deÎmi place cum conduci ideea, cum așezi confiența între tine și cititor pe un plan secundar, cum prospețimea imaginii nu se pierde contrar unor cuvinte uzuale, cum tu, simplu ipochimen, mă faci pe mine, simplu ipochimen, să nu îmi pară deloc rău că te citesc. Este un poem pe care îl "împenițez" cu plăcere din rațiunile amintite până acum. remarc puterea simbolică a versurilor: dădeau din aripi a zbor erau mai flămânde în vis și: ei veniseră cu târnăcoape și lopeți nu au făcut decât să sângereze tăcuți găsiseră îngropați niște oameni i-au luat repede și i-au târât acasă precum și "trop-ăiala" acestora: nenăscuții lumii ne mușcau de glezne și ploaia ne umplea sticluțele cu amoniac atent, paul
pentru textul : așa a fost deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul de"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
pentru textul : douămii(la) dePagini