abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.

Petre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.

Dom'le, e oare chiar asa de greu sa scriem in limba româna? Parca pina mai ieri ma acuza cineva pe aici ca nu am respect fata de România. Acum vad ca românii nu stiu sa scrie româneste

"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit

Felicitari si imi place sa cred ca a fost o intilnire frumoasa si folositoare pentru fiecare dintre voi.

Domnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu

Marina si Emil, va multumesc atat pentru aprecieri, cat si pentru observatii. Fireste ca orice text este perfectibil si poate ca ma voi intoarce spre el mai tarziu, acum este insa "prea crud" si prea acut...e un text care a dat navala prin degetele mele. :) Imi voi lipi urechea de el cand se va domoli un pic. la buna citire, Adriana

Nu-mi prea stă în caracter să dau sugestii. Mă limitez la observaţii. De multe ori, eu îmi aleg un titlu folosindu-mă de alegoria ideii centrale.

Cred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecțiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca și cititor, că asiști nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul. De la primul cuvânt (și ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respirație, se schimbă în fiecare secundă. Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aș renunța doar la "nici" din "nici nu mai știi să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opțional, ultimul semn al exclamării. Prima peniță după mult timp, mulțumesc de lectură Ioana.

precizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura

Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri

Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.

Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!

despre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
în rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.