universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
am citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
Adriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
Nu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta': afla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
Un instant reusit intr-un real ...fascinat. Finalul e putin ambiguu din cauza cuvintului "aceasta", folosit pentru a desemna pe cine? Poate corect este forma "acestea"? Oricum, nu strica farmecul ... ambiental al poemului.
Hmmm. licenta poetica....Ne uitam unul de altul..daca ii in 3d ?i corect atunci? Intelegi sau iti tre aria patratului si un pi..de la aria cercului....Ce vroiai sa ne uitam unul la altul??? De ce? My god...
Mie mi- a placut. Are ceva care transmite fior. Pe alocuri unele metafore mi se par fortate, pentru gustul meu, in incercarea de a transmite si mesaj si de a emite feeling. Dar pentru mine, intregul conteaza si textul a reusit sa- mi transmita " feelingul". Totusi as renunta la final, as gasi altceva, mi se pare cam trantit si inestetic. Mi -a placut mult" nebunia". Mi a placut si alaturarea muzica, text, in varianta prezenta. In concluzie, in viziunea mea, o penita.
Îmi imaginez că citesc acest poem lângă un șemineu aprins, un cenaclu în jurul unui șemineu în care să ardă focul creației. La Iași ninge frumos și e frig, dar tot aș prefera căldura Californiei.
paul, mă bucur că ți-a plăcut micul meu poem. și mulțumesc pentru semnul de apreciere, care "culmea" contează foarte mult, aproape la fel de mult ca și faptul că ți-a plăcut. cât despre penultimul vers, cred că e vorba de "tristeți", pe care voi incerca să le înlocuiesc cu ceva mai euthymic :) (după un search pe google, am aflat despre ce e vorba). deci, mulțumesc și spor la poeme și muzici.:)
ionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
sunt comentarii care vin ca o salvare.
ce bine c-a ajuns la cineva poezia asta. nu la cineva, la tine. :o)
parca m-ai scos la mal.
poate ca si poezia ar trebui scrisa mai la rece, mai cu pudoare, mai fara asteptari. inca nu stiu, eu tremur de fiecare data. si n-as sti sa spun de ce, poate ca doar asa se faramiteaza unii.
multumesc, raluca.
Interesanta lucrare poruncile prin perspectiva cuvantului, a logosuui. Mi-a placut, e o inovatie, recunosc Simtirea insa nu o vad nicaieri nici nu isi gaseste locul intr-o astfel de scriere intelectualizata. Eu sper ca Virgil nu va evolua prea mult pe acest taram si isi va regasi cat de curand pentru bucuria noastra a cititorilor de poezie acel sentiment unic. Acela care ne face sa citim iar si iar un poem. Marturisesc ca atunci cand ma dezamagesc mai tare postarile recente ale lui Virgil pun mana pe cartea lui (cu dedicatie, asta e...) si o iau mereu de la inceput. Pentru ca asta e poezia, nu? Mereu de la inceput. Eu Andu inca nu am un inceput dar speranta nu? moare ultima... chiar daca in chinuri.
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
și asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
da, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
Mi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
Chiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
Candva, in public, am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Adriana Lisandru si Leo Ancuta. Florin a disparut, Dorin si Adriana au luat cate o pauza. Doar Leo rezista. Chiar si numai pentru o poezie ca asta cred ca am castigat pariul. De remarcat nostalgia amara si sentimentul de detasare senina, lucru mai putin obisnuit pentru textele autorului, imbracate intr-o prozodie care curge fara "rupturi"
a fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
apropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deam citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
pentru textul : a catedralei grea singurătate deAdriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
pentru textul : Fântânarului de1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
pentru textul : Hoții raiului deLumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
pentru textul : Mai nou deAici, simplu dar penetrant, il regasesc pe Djamal.
pentru textul : Pustiu deNu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta':
pentru textul : …ca pe tine însuţi deafla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau
afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
Un instant reusit intr-un real ...fascinat. Finalul e putin ambiguu din cauza cuvintului "aceasta", folosit pentru a desemna pe cine? Poate corect este forma "acestea"? Oricum, nu strica farmecul ... ambiental al poemului.
pentru textul : Etsy deHmmm. licenta poetica....Ne uitam unul de altul..daca ii in 3d ?i corect atunci? Intelegi sau iti tre aria patratului si un pi..de la aria cercului....Ce vroiai sa ne uitam unul la altul??? De ce? My god...
pentru textul : Forever in love deMie mi- a placut. Are ceva care transmite fior. Pe alocuri unele metafore mi se par fortate, pentru gustul meu, in incercarea de a transmite si mesaj si de a emite feeling. Dar pentru mine, intregul conteaza si textul a reusit sa- mi transmita " feelingul". Totusi as renunta la final, as gasi altceva, mi se pare cam trantit si inestetic. Mi -a placut mult" nebunia". Mi a placut si alaturarea muzica, text, in varianta prezenta. In concluzie, in viziunea mea, o penita.
pentru textul : Primul infern demulțumesc ... simt că se putea și mai bine - la text mă refer, binențeles, nu la comentariu :)
pentru textul : micro simfonie tristă într-o viziune politicos de plicticoasă dete mai aștept
Cailean, îți mulțumesc pentru însemnarea textului și a diferitelor forme de exprimare de aici.
pentru textul : if you go away deÎmi imaginez că citesc acest poem lângă un șemineu aprins, un cenaclu în jurul unui șemineu în care să ardă focul creației. La Iași ninge frumos și e frig, dar tot aș prefera căldura Californiei.
pentru textul : noembrie să fie depaul, mă bucur că ți-a plăcut micul meu poem. și mulțumesc pentru semnul de apreciere, care "culmea" contează foarte mult, aproape la fel de mult ca și faptul că ți-a plăcut. cât despre penultimul vers, cred că e vorba de "tristeți", pe care voi incerca să le înlocuiesc cu ceva mai euthymic :) (după un search pe google, am aflat despre ce e vorba). deci, mulțumesc și spor la poeme și muzici.:)
pentru textul : give me november rain dea imaginilor. Un limbaj ferm, măiestria poetului se recunoaşte.
pentru textul : Marib deionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : suntem trei desunt comentarii care vin ca o salvare.
pentru textul : Geruită, de-altădată dece bine c-a ajuns la cineva poezia asta. nu la cineva, la tine. :o)
parca m-ai scos la mal.
poate ca si poezia ar trebui scrisa mai la rece, mai cu pudoare, mai fara asteptari. inca nu stiu, eu tremur de fiecare data. si n-as sti sa spun de ce, poate ca doar asa se faramiteaza unii.
multumesc, raluca.
Mersi de aprecieri. Și eu țin mult la poemul ăsta, deși e așa banal. Dar zboară cuminte peste toate, ca un zmeu chinezesc. Toate cele bune!
pentru textul : anima mundi deInteresanta lucrare poruncile prin perspectiva cuvantului, a logosuui. Mi-a placut, e o inovatie, recunosc Simtirea insa nu o vad nicaieri nici nu isi gaseste locul intr-o astfel de scriere intelectualizata. Eu sper ca Virgil nu va evolua prea mult pe acest taram si isi va regasi cat de curand pentru bucuria noastra a cititorilor de poezie acel sentiment unic. Acela care ne face sa citim iar si iar un poem. Marturisesc ca atunci cand ma dezamagesc mai tare postarile recente ale lui Virgil pun mana pe cartea lui (cu dedicatie, asta e...) si o iau mereu de la inceput. Pentru ca asta e poezia, nu? Mereu de la inceput. Eu Andu inca nu am un inceput dar speranta nu? moare ultima... chiar daca in chinuri.
pentru textul : deca logos devrei „simboluri inovatiare”, nu??
:))))
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
pentru textul : în ultima cameră, el deși asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
da, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
pentru textul : hermeneia 2.0 deintilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
pentru textul : O undiță decam așa ceva am încercat să cuprind, Mariana. :)
e mult spus „încercat”, pentru că s-a scris singur și repede.
mulțumecs pentru versul lui Pillat, nu-l știam și e splendid!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deMi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deChiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru textul : Decembrie dein sfarsit, un articol despre o lansare care spune multe in putine cuvinte.
pentru textul : Antologia ”Club Astra”, Sibiu deincheierea, mai ales, e de milioane! :))
Candva, in public, am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Adriana Lisandru si Leo Ancuta. Florin a disparut, Dorin si Adriana au luat cate o pauza. Doar Leo rezista. Chiar si numai pentru o poezie ca asta cred ca am castigat pariul. De remarcat nostalgia amara si sentimentul de detasare senina, lucru mai putin obisnuit pentru textele autorului, imbracate intr-o prozodie care curge fara "rupturi"
pentru textul : poema pentru 5 nov14 dea fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
pentru textul : Iulian are ochi de melc deapropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
Pagini