eu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
Îmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
ma uitam si eu prin pagina ta.
multe poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Scuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
De acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
noemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
orase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
o să stai pe un pod ca de obicei cu fruntea sprijinită pe brațele încrucișate și trupul firav încordat dacă va ploua nici măcar nu te vei mișca pe acolo vor trece bărcuțele cu motor ale copiilor și tu nu le vei vedea ai putea să și râzi dar azi e o zi senină pe lângă tine trece un cerșetor și te atinge în treacăt cu un braț slinos aș fi vrut să fiu eu
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
sincer, nu știu despre acele lucruri pe care tu le-ai adus așa, brusc, în discuție.
ce altceva pot spune decât că dacă nici eu nu am promovat concursuri de poezie cu premii, atunci cine?
pe agonia am apucat să dau destul de multe premii celor talentați, până am supărat conducerea cu popularitatea mea crescândă, pentru că poetul trebuie musai să fie sărac lipit, iar cel care îl apreciază și îi acordă premii să nu cumva să iasă în evidență.
Pe Hermeneia evoluția concursurilor mele a fost mult mai scurtă
Onor conducerea site-ului mi-a tăiat macaroana demult așa că, dragă Cristina, poate insiști și tu pentru concursurile de poezie pe Hermeneia... eu cred că ai avea șanse reale să câștigi unul dintre ele.
Eu am obosit să mai lupt cu ideile preconcepute și înfipte în cap ca un cui bătut bine cu ciocanul
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
Asa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare"
ca sa vezi...si cand colo, te-ai impiedicat de punctul de sub semnul meu de intrebare! :)
pentru textul : la mormântul lui menelau denu te-a parasit inspiratia, de ce dai alarme false?
eu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj demultumesc alma. încântat.
pentru textul : Stare existențială deo fi/n-o fi-ntr-al nouălea?! revezi versul 4, de fapt mai bine tot textul! poate explici ce și cum relativ la cazanul acela
pentru textul : Înger netrebnic de"cămașa de noapte îmi este învelișul
cel mai aproape
dar și cel mai stingher
adorm cu iluzia unei întâlniri
petrecută în taină"
Frumos spus.
silvia
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deun poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!
pentru textul : Să-mi cânte dehopa trop hopa trop
cand la trap, cand la galop,
am ajuns la avatar!
multumim frumos de dar!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum demulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
pentru textul : El știe... deÎmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
pentru textul : crucile de"colaborator"?
ma uitam si eu prin pagina ta.
pentru textul : intersection demulte poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Scuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
pentru textul : Oameni moderni deDe acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I denoemi, se pare că ai comis ceva poezie pe aici de vreme ce fie din rațiuni de admirație, invidie sau dezaprobare ai reușit să aduni 100 de citiri și 10 comentarii
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deerata: a se citi anterior - Cert este că nu voi fi luată de valuri înnegurate. Scuze, voi fi atentă la typos, aici.
pentru textul : Piano e fragile deorase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
pentru textul : clopotul de sticlă dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie deBinecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
pentru textul : pasagera deAdrian, ai scris excelent.
Strofa aceasta este memorabilă:
Şi mă umple tainic golul tuturora,
Mugurul din ziduri moartea mi-o dezminte,
Vă salut fireşte, cât aici e ora,
În sfârşit îmi creşte inima de minte;
las semnul meu de apreciere pentru întreg, însă. may I?:)
pentru textul : Pensulă dePaul, cred ca voi supravietui acestei tragedii...:)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deei uite ca acum mi-ai bagat mortu' in casa. va trebui sa continui intr-un fel, nu? si nu stiu daca imi va reusi
pentru textul : antiplatonice I deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus deVa multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic deMă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
pentru textul : plânsul crucii deo să stai pe un pod ca de obicei cu fruntea sprijinită pe brațele încrucișate și trupul firav încordat dacă va ploua nici măcar nu te vei mișca pe acolo vor trece bărcuțele cu motor ale copiilor și tu nu le vei vedea ai putea să și râzi dar azi e o zi senină pe lângă tine trece un cerșetor și te atinge în treacăt cu un braț slinos aș fi vrut să fiu eu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 dedestul de sugestive. nu mă împac însă cu gerunziul.
pentru textul : Haiku dede ce nu:
artistul strânge la piept?
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
pentru textul : înjur de ora trei desincer, nu știu despre acele lucruri pe care tu le-ai adus așa, brusc, în discuție.
pentru textul : scoică închisă dece altceva pot spune decât că dacă nici eu nu am promovat concursuri de poezie cu premii, atunci cine?
pe agonia am apucat să dau destul de multe premii celor talentați, până am supărat conducerea cu popularitatea mea crescândă, pentru că poetul trebuie musai să fie sărac lipit, iar cel care îl apreciază și îi acordă premii să nu cumva să iasă în evidență.
Pe Hermeneia evoluția concursurilor mele a fost mult mai scurtă
Onor conducerea site-ului mi-a tăiat macaroana demult așa că, dragă Cristina, poate insiști și tu pentru concursurile de poezie pe Hermeneia... eu cred că ai avea șanse reale să câștigi unul dintre ele.
Eu am obosit să mai lupt cu ideile preconcepute și înfipte în cap ca un cui bătut bine cu ciocanul
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
pentru textul : mă dor tâmplele deAsa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă dePagini