ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
mulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
Eugen, modificarile pe care trebuie sa le faci acestui text sunt extrem de simple. Inlocuieste cele doua curve cu femeie, scoate tarfa asta de dinaintea crucii, si textul tau devine beton. Apoi textul tau va merita 4 penite nu una. Sau da-le undeva de penite, textul tau va fi de revista. Mai clar de atata nici ca nu pot fi.
dacă era descurcat nu mai intriga...:) celebra băurură n-are legătură. chiar dacă rimează. cine spune că e ceva forţat şi nu dă sugestii de mai bine nu o spune convins şi cu prietenie. impresia mea. mai ai o încercare Virgil...:)
nici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
Mai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
nu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
Da, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
Frumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
Cu drag,
Andu
Dihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
Ioana,
iată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Aş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
Frumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
Cum de nu se vede ironia in acest text? Mai mult decit "sensibilitate" acesta este un punct de vedere ironic, o privire asupra unei societati automatizate a epocii unde se confrunta sfidator in acelasi timp valorile fara nici o masura comuna. "zâmbiți vă rog", da, insistenta este ironica... « Mai mult a ride decit a plinge », aceasta este de asemenea o forma de rezistenta, caci ea este martorul luciditatii constiintei care nu ocoleste nici un detaliu in acest tablou ne exhaustiv si de o realitate tragica. Va citesc cu mare placere si apreciez punctul dumneavoastra de vedere "non egocentrist". Punctul meu de vedere este acela a unui cititor care vine din zona occidentala a unei lumi care nu a cunoscut comunismul.
o confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
la inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
D-na.Luminita, va stimez din toate punctele mele de vedere, va multumesc pentru obiectia facuta textului si aprecieri. Aveti perfecta dreptate, am adus unele modificari, sper sa fie edificatoare.Incaodata, multumesc!
Cu stima ,
Iuri.
Ceea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sună foarte interesant şi zglobiduş la prima vedere, dar e un zâmbet discret, necesar spunerii lucururilor serioase.
pentru textul : necum dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai de...ceea ce nu înseamnă că Marlena mi-a schimbat opiniile literare:)!
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deZdang!... nuca răsună în perete.
pentru textul : Poesia nopții dee o greșeală typo în titlu?
pentru textul : anotimp interzis deGeorge, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
mulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
pentru textul : pauză de băgat aplauze demultumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deEugen, modificarile pe care trebuie sa le faci acestui text sunt extrem de simple. Inlocuieste cele doua curve cu femeie, scoate tarfa asta de dinaintea crucii, si textul tau devine beton. Apoi textul tau va merita 4 penite nu una. Sau da-le undeva de penite, textul tau va fi de revista. Mai clar de atata nici ca nu pot fi.
pentru textul : Umbra. dedacă era descurcat nu mai intriga...:) celebra băurură n-are legătură. chiar dacă rimează. cine spune că e ceva forţat şi nu dă sugestii de mai bine nu o spune convins şi cu prietenie. impresia mea. mai ai o încercare Virgil...:)
pentru textul : Red Bull denici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
pentru textul : dumbrava minunată deMai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
pentru textul : dana point I denu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
pentru textul : și ce dacă deDa, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
pentru textul : după deal deFrumos subiect însă dezvoltat sec, personajul nu e lecturabil în canoanele acceptării sale de către cititor și nici bine conturat în timp sau în spațiu iar proza e facilă și aproximativă. Ți-am citit și celelalte două proze, este ceva bun aici prin scrierile tale dar trebuie să te iei mult mai în serios dacă vrei să depășești episodul nu-știu-care din povestea cu zâna măseluță.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
eu zic sa ne concentram pe literatura si sa incercam sa pastram o anumita tinuta pe site. ultima ta incercare queen margot este un kitsch desavirsit
pentru textul : my Mary deTe rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.
pentru textul : Vanity dede ce oare nu s-ar putea spune "umplura"?
pentru textul : Fără să știi deDihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deŞi la mulţi ani, Maria!
pentru textul : Mai singură... deIoana,
pentru textul : așadar este mâine deiată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Aş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
pentru textul : prezentul simplu deFrumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
Cum de nu se vede ironia in acest text? Mai mult decit "sensibilitate" acesta este un punct de vedere ironic, o privire asupra unei societati automatizate a epocii unde se confrunta sfidator in acelasi timp valorile fara nici o masura comuna. "zâmbiți vă rog", da, insistenta este ironica... « Mai mult a ride decit a plinge », aceasta este de asemenea o forma de rezistenta, caci ea este martorul luciditatii constiintei care nu ocoleste nici un detaliu in acest tablou ne exhaustiv si de o realitate tragica. Va citesc cu mare placere si apreciez punctul dumneavoastra de vedere "non egocentrist". Punctul meu de vedere este acela a unui cititor care vine din zona occidentala a unei lumi care nu a cunoscut comunismul.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deo confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
pentru textul : Film mut dela inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
pentru textul : spun pace pace deD-na.Luminita, va stimez din toate punctele mele de vedere, va multumesc pentru obiectia facuta textului si aprecieri. Aveti perfecta dreptate, am adus unele modificari, sper sa fie edificatoare.Incaodata, multumesc!
pentru textul : Mantaua deCu stima ,
Iuri.
eratele necesare va rog sa le scuzati. era ceva dintr-o singura suflare.din suflet, draga Cristina.
pentru textul : pietrele umbrei deCeea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.
s.b.
pentru textul : me and mr. you deaici dezgolesc nu sugerează. îmi e de ajuns un genunchi gol ca să-mi imaginez coapsa.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate dePagini