Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
Lucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
simpatetic?? eu zic să încerci să re-înveți limba română. pentru că, deși cuvîntul există, e folosit aiurea de tine aici.
... cu obami(a)nation??? mă amuzi. nu înțeleg exact ce vrei să spui. ce are capra cu iapa? în orice caz obama a fost și este unul dintre cei mai de dreapta președinți democrați care au existat vreodată. dar bineînțeles că rasismul și stupiditatea crasă perrysto-palinistă nu poate gîndi altfel, probabil din cauza cantității prea mari de sînge adunat în locul în care la oamenii normali se află creierul. dar astea n-au probabil nici o legătură cu textul. dar textul de mai sus mi-a sugerat ce am comentat.
in rest, prefer să rămîn un spectator cît pot de obiectiv al acestei parodii religioso-politice cu vizibile accente white-trash.
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
nu, nu plânge, mamă nu mă-ntreba de ce mai curge sânge ...e poate atât de deasă clipa de-atâtea gânduri, și-atâtea vise, albele ninsori, încât amiaza iernii pare un amurg târziu... Sărbători fericite! Madim
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Emilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
...drept pentru care propun încadrarea textului la parodie cu un titlu gen: blind housekeeper date și ceva subtitlu cam așa: ultima noapte în vene ție se vede clar că autorul are ceea ce pretinde că look for ește... nu există acea tânguire, acel zbucium, acel freamăt, acea frenezie... prezente în textul parodiat. sau îs io beat:))
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
Și culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
Emile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
Ideea unui zeu static, purtat intr-o neverosimila gematrie, de limba cuvantatoare dinspre iadul scrasnit al maselelor catre aparenta libertate a cuvantului rostit mi se pare putin exagerata... chiar crezi ca sta in puterea noastra?
mi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
ceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
pentru textul : în fond e totul lavabil deLucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
pentru textul : În aceeași supă de(dacă mai insişti o să iasă). varianta din urmă * adică pluteşte adică :))
pentru textul : ciotul dintre tranşee desimpatetic?? eu zic să încerci să re-înveți limba română. pentru că, deși cuvîntul există, e folosit aiurea de tine aici.
pentru textul : când se crapă de ziuă, de... cu obami(a)nation??? mă amuzi. nu înțeleg exact ce vrei să spui. ce are capra cu iapa? în orice caz obama a fost și este unul dintre cei mai de dreapta președinți democrați care au existat vreodată. dar bineînțeles că rasismul și stupiditatea crasă perrysto-palinistă nu poate gîndi altfel, probabil din cauza cantității prea mari de sînge adunat în locul în care la oamenii normali se află creierul. dar astea n-au probabil nici o legătură cu textul. dar textul de mai sus mi-a sugerat ce am comentat.
in rest, prefer să rămîn un spectator cît pot de obiectiv al acestei parodii religioso-politice cu vizibile accente white-trash.
Domnului Profet. Nu m-am referit la majuscula din poezii . Versurile tale sunt bune şi chiar foarte bune Aluzia era la majusculele din mesajele ,pe care le scrii .Sesizez , domnule , sesizez. Imi pare rău ,că ţi-am aprins nişte emoţii. Mii de scuze
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desi iata de ce este bine sa stea textul la aerisit. intr-adevar, suna mult mai bine acum, l-am mai curatat, multam!
pentru textul : memento denu, nu plânge, mamă nu mă-ntreba de ce mai curge sânge ...e poate atât de deasă clipa de-atâtea gânduri, și-atâtea vise, albele ninsori, încât amiaza iernii pare un amurg târziu... Sărbători fericite! Madim
pentru textul : Lumânări arse deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Emilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
pentru textul : Alb şi roşu deE fain atunci. Am auzit muzica din tine. Da, acolo dau mai încet. Din tine. ;) Mulțam.
pentru textul : Fără întoarcere deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o deam rămas cu o poezie "cromatică" finalul incită
pentru textul : demona (Lisa) de...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
pentru textul : Sinonimul pozitivului deai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : kamalateză de...drept pentru care propun încadrarea textului la parodie cu un titlu gen: blind housekeeper date și ceva subtitlu cam așa: ultima noapte în vene ție se vede clar că autorul are ceea ce pretinde că look for ește... nu există acea tânguire, acel zbucium, acel freamăt, acea frenezie... prezente în textul parodiat. sau îs io beat:))
pentru textul : caut femeie dema amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
pentru textul : negru ascuns deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deo poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.
pentru textul : în felul meu de copil deaici da, e ceva parfum de hermeneia. dincolo, la parfum de hermeneia, era mai mult miros de transpiratie de sub brat. vantul, ce bun e el cateodata!
pentru textul : semnul de plecare deȘi culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
pentru textul : nihil sine deo denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri deEmile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deIdeea unui zeu static, purtat intr-o neverosimila gematrie, de limba cuvantatoare dinspre iadul scrasnit al maselelor catre aparenta libertate a cuvantului rostit mi se pare putin exagerata... chiar crezi ca sta in puterea noastra?
pentru textul : Pași de Cuvânt demi-am permis o încercare de variantă: mai târziu am deschis în gol o fereastră fără spre ce și spre unde dimensiunile unei schițe linii puncte un cod cafeaua mi-a dat în foc voi spăla aragazul de gânduri toate stațiile se opresc acolo în piața mare la fântâna arteziană se-agață de turn să vegheze orasul în fața muzeului mereu mă întâlneam cu cineva mai mult sau mai puțin dispus spre latura mea interioară cândva pasajul era inundat … bună seara bună seara ... mă bucur că ești bine și atît
pentru textul : gol spre fereastră deMatei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.
pentru textul : starea hermeneia de"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
pentru textul : here comes that rainbow again detitlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin deMulţumesc pentru comentariu, Doina! Sper să-l fi citit şi alţii mai înţelepţi decât noi...
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deMesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePlacut.
Pagini