Da. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
imi place curgerea poemului si firescul cu care transmiti un mesaj usor ironic, sau poate autoironic, imi degaja un sentiment de apropiere :)
imi pare putin fortat versul 4: "unui barbat fugit cu alta" - unui barbat care a fugit cu alta, si ma simt "ca o misss" poate simplu - ma simt "miss",
in rest ... sa se "spintece" intre ele zilele, pana uitam masura timpului:)
Domnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
Marlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
Alma, am avut în minte imaginea unei păduri ninse cu zăpada de un metru. Prima dată au fost pini, dar i-am înlocuit cu stejari pentru că n-aș fi avut cum să exprim călătoria cu frunza. Un ac de pin nu mi s-a părut la fel de sugestiv de data asta. altă dată poate îl iau să mâzgălesc ceva cu el... Mă bucur de faptul că ești un cititor care nu se oprește la suprafața lucrurilor statice. Virgil, din alte rațiuni multiple aș păstra același titlu, pentru că, dacă acel cineva ar vrea să găsească neapărat ceva, tot găsește până la urmă. Vreau să exprim următorul lucru: în exterior lucrurile par identice, dar pe dinăuntru ele sunt diferite. Este un experiment de provocare a ceea ce înseamnă un titlu… poate nu va duce nicăieri, dar mi-l asum.
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
Ca să nu fie licența poetică Tu esti femeie-n plâns de rouă Durerea apei, alb cuprinsă, Când timpul ud de ani, îți plouă, În curcubeu cu vocea stinsă. cu foșnirea dupa cum vedeți, nu suna ciudat, face parte din penultimul vers oricum poate fac textul mai lung ! apropo, nu sunt posibilitati de corecție pe text dupa introducere ?
O imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
Magdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
Mărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
acu, fara suparare, cred ca ai matale ceva complexe. Nu de alta, dar nu am pus in cele scrise nici pic de zeflemea. Daca grămăticu e cel care te-a incurcat, atunci scuze. Nu era decat o trimitere spre multele cunostinte gramaticale expuse pe-aici. poate poti intelege fara sa te agiti.
din judeţul Olt sau
pardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
am să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da. Ceea ce mă bucură cel mai mult nu sunt aprecierile, ci faptul că mi s-au confirmat dubiile mele cu privire la exact aceleaşi versuri şi cuvinte amintite de voi, Adrian şi Silvia. Îmi verificam cumva, ca şi la poemul precedent, capacitatea de autoevaluare a textelor. Nu le-am schimbat înainte de postare fiindcă nu eram sigură, dar şi pentru că factorul emoţional a învins în ultima parte :) Tata avea nume de arhanghel şi-n ultimul an de suferinţă rolurile de părinte şi copil s-au schimbat şi...atât.
Modific imediat. Vă mulţumesc mult!
Ps. Adrian, ai dreptate cu haiku-ul. Mă simt mai ,,eu" şi mai liberă în poeme ca acesta de aici, dar voi continua pentru a disciplina tendinţa de vorbă lungă, de explicaţii inutile. Exersez concizia. Şi în plus e o parte din mine căreia îi place fotografia şi pictura şi mai ales cadrele decupate din natură pe care le pun sub lupă sau le privesc de departe :)
pentru textul : Septembrie cu noduri deimi place curgerea poemului si firescul cu care transmiti un mesaj usor ironic, sau poate autoironic, imi degaja un sentiment de apropiere :)
pentru textul : mereu Jack deimi pare putin fortat versul 4: "unui barbat fugit cu alta" - unui barbat care a fugit cu alta, si ma simt "ca o misss" poate simplu - ma simt "miss",
in rest ... sa se "spintece" intre ele zilele, pana uitam masura timpului:)
Domnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
pentru textul : Epilog... deMarlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
pentru textul : Apariție editorială deEchilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
pentru textul : Săgeți în piept deun exercitiu de sinceritate
pentru textul : jurnal pentru zile şi cuvinte II deAlma, am avut în minte imaginea unei păduri ninse cu zăpada de un metru. Prima dată au fost pini, dar i-am înlocuit cu stejari pentru că n-aș fi avut cum să exprim călătoria cu frunza. Un ac de pin nu mi s-a părut la fel de sugestiv de data asta. altă dată poate îl iau să mâzgălesc ceva cu el... Mă bucur de faptul că ești un cititor care nu se oprește la suprafața lucrurilor statice. Virgil, din alte rațiuni multiple aș păstra același titlu, pentru că, dacă acel cineva ar vrea să găsească neapărat ceva, tot găsește până la urmă. Vreau să exprim următorul lucru: în exterior lucrurile par identice, dar pe dinăuntru ele sunt diferite. Este un experiment de provocare a ceea ce înseamnă un titlu… poate nu va duce nicăieri, dar mi-l asum.
pentru textul : revelație deerată: actaeon, scuze...
pentru textul : insulele lui langerhans demai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
pentru textul : cîntec pentru ploaie de...Găsesc inofensiv acel "fă pipi", ba chiar îl găsesc ca pată de culare care subliniază jovialitatea textului. Un pastel în mișcare, drăguț. Câteva aritmii care se aud binișor. Le știi .si tu, Francis.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deCa să nu fie licența poetică Tu esti femeie-n plâns de rouă Durerea apei, alb cuprinsă, Când timpul ud de ani, îți plouă, În curcubeu cu vocea stinsă. cu foșnirea dupa cum vedeți, nu suna ciudat, face parte din penultimul vers oricum poate fac textul mai lung ! apropo, nu sunt posibilitati de corecție pe text dupa introducere ?
pentru textul : Tu ești femeie deMă voi mai gândi ce şi unde să mai schimb. Mulţumesc!
pentru textul : Flacără tremurândă demulţumesc pentru citire. Poate că da.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate deO imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
pentru textul : clopote, doamne, clopote deda, multam. nu stiu ce-i in capul meu.
imi pare bine ca stii despre ce vorbesc eu aici
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara demultumesc de citire si pentru apreciere.
pentru textul : Pustiu deinteresant, uite o perioada cind mi-ar placea sa fiu la Paris. interesant ca nu participa nimeni din patria jazz-ului, America
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” deMagdaleno fii cuminte că te spun lu' Kunta Kinte!
pentru textul : kunta kinte de...sau viitorilor apostoli dacă preferi, când soarele a ieșit mare din adânc
dacă întâi ieșea mic din adânc și abia dup-aia se făcea mare, era altă poveste, dar așa identific o problemă de contradicție a contrariilor apostolilor prezenți cu cei viitori
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
pentru textul : Religia progresului. Un eşec previzibil? de"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum de"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
pentru textul : pluta îngerilor defain. mi-ar fi plăcut să particip. vă doresc o petrecere frumoasă. și cred că va fi frumoasă. am să reîncadrez textul.
pentru textul : Virtualia XV deMărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu deacu, fara suparare, cred ca ai matale ceva complexe. Nu de alta, dar nu am pus in cele scrise nici pic de zeflemea. Daca grămăticu e cel care te-a incurcat, atunci scuze. Nu era decat o trimitere spre multele cunostinte gramaticale expuse pe-aici. poate poti intelege fara sa te agiti.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deiată o declarație de... nostalgie! :)
să fi fost justificată întrebarea domnului Gorun? mă-ntreg și eu...
frumos poem, Virgil, cald și tandru. ca o eșarfă de mătase.
am vrut să selectez un fragment pentru peniță, dar nu mă pot hotărâ, nu-aș vrea să rup nimic de aici.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deeu aș fi scos ultimul „de” din ultimul vers. repetiția lor e deranjantă iar absența lui ar face textul mult mai ... poetic... zic eu
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață deMaricica, te rog, repede repede! recitește atent și cu intonație a treia strofă și FĂ CEVA acolo! ;)
pentru textul : poem orb dete rog, e păcat de poezie.
si revin. am mai dat o data peste poema si nu ma pot abtine. merita o penita, aleenuțo
pentru textul : Atât de mici dedin judeţul Olt sau
pentru textul : Q Fever depardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deam să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Pagini