imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune um înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui present mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învînrtiri în jurul Nimicului. Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidental, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi odată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb parte «nostalgic» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestibilitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungimea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, indisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem, nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami). Dar despre asta cu ală ocazie.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
daca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
Alma draga, imi pare ca utilizarea licentei lui Mircea Badea "sunt în românia și asta deja mi-a ocupat tot timpul." scade din intensitatea jurnalului si chiar din atmosfera pe care o creeaza Balada lui Ciprian Porumbescu. Fotografia este absolut deosebita. Cine este Alina Sonea?
îmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
Te rog să nu mai abuzezi de butonul "atenţie editor"! Textele nu se află la şantier pentru erori minore, ci pentru că sunt infantile, pastişe eminesciene, retorice, fals filosofice, presărate cu greşeli de gramatică elementară etc.
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
Profetul, emiemi, Aranca, Oriana, Tincuta, trebuie s[ recunosc c[ m-am amuzat teribil citind opiniile de sub text! Nu-mi r[m\ne dec\t s[ v[ multumesc, fiec[ruia ]n parte, pentru atentie si comentarii! :) Sa ne citim cu bine!
onorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
:)) domnule Gorun, asta e forma mea de a protesta față de un 8 martie transformat în dulceață de trandafiri...ofiliți. când tot rumânu' se simte dator. din creștet până-n card. dar nu numai. textul are drept motto versurile unei poete a cărei viață a stat sub semnul tragicului. din păcate, prea, prea puțin cunoscută. și, ca să mă folosesc de pilda dvs., cheia nu-i sub felinar... mulțumiri. :)
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
un typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
Fiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
Consider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
Nu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
Un text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
Emil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
poezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deCe este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune um înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui present mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învînrtiri în jurul Nimicului. Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidental, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi odată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
pentru textul : Încotro(II) dePoate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb parte «nostalgic» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestibilitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungimea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, indisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem, nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami). Dar despre asta cu ală ocazie.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb dedaca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
pentru textul : memento deAlma draga, imi pare ca utilizarea licentei lui Mircea Badea "sunt în românia și asta deja mi-a ocupat tot timpul." scade din intensitatea jurnalului si chiar din atmosfera pe care o creeaza Balada lui Ciprian Porumbescu. Fotografia este absolut deosebita. Cine este Alina Sonea?
pentru textul : all the way home detie chiar nu ti-e jena sa postezi asa ceva, cand stii ca apare pe prima pagina?! si mai esti si absolvent de UMF !!! ia un dulcolax, e la liber.
pentru textul : Unui mare poetastru deîmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
pentru textul : Bilet pe o toamnă deTe rog să nu mai abuzezi de butonul "atenţie editor"! Textele nu se află la şantier pentru erori minore, ci pentru că sunt infantile, pastişe eminesciene, retorice, fals filosofice, presărate cu greşeli de gramatică elementară etc.
pentru textul : Himeră deEcaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deProfetul, emiemi, Aranca, Oriana, Tincuta, trebuie s[ recunosc c[ m-am amuzat teribil citind opiniile de sub text! Nu-mi r[m\ne dec\t s[ v[ multumesc, fiec[ruia ]n parte, pentru atentie si comentarii! :) Sa ne citim cu bine!
pentru textul : în medalionul din piept deCorectie "I-am raspuns si lui Boba" se va citi "I-am raspuns si lui Boba referitor la Inchizitie" ca sa fie clar ce am vrut sa spun.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deonorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
Always,
pentru textul : Hemoragii deC
:)) domnule Gorun, asta e forma mea de a protesta față de un 8 martie transformat în dulceață de trandafiri...ofiliți. când tot rumânu' se simte dator. din creștet până-n card. dar nu numai. textul are drept motto versurile unei poete a cărei viață a stat sub semnul tragicului. din păcate, prea, prea puțin cunoscută. și, ca să mă folosesc de pilda dvs., cheia nu-i sub felinar... mulțumiri. :)
pentru textul : concubinaj de"rumenita" ironic "aceeasi culoare acum" mi-ar place sa vad cum se ridica in ruga fumul jertfei - adevarata fata a lui Ianus
pentru textul : invitație la cină dedoar. purtător de gunoi, doar. mulțumesc frumos de semn, ion!
pentru textul : măceșe zdrobite desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deun typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că dele-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deFelicitări! Mă bucură această apariție care invită la o lectură atentă. Frumoase prezentări din partea criticilor.
pentru textul : Apariţie editorială deFiind o parodie în versuri, eu cred că rimele (plutitoare/mare, livingroom/plumb/fum, ton/wellington/champignon/dijon/cro-magnon) sunt voluntare, tocmai pentru a susţine ideea şi prin muzicalitatea dată de acestea în ton epigramistic.
pentru textul : beef wellington deConsider că metafora ,,iluzii de sticlă" e un pivot al poemului. E un poem la finalul căruia zâmbeşti amar, dar zâmbeşti :)
se poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune de...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
pentru textul : nemişcaţi deNu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
inceput de an la malul oceanului...ah, superb inceput...vreau si eu la mare, la soare...
pentru textul : început de an la malul oceanului deUn text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
pentru textul : Cotidian deEmil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
pentru textul : două mâini deNu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
pentru textul : Poem cataleptic deAranca am corectat.. sper ca apar accentele in franceza cum trebuie. Restul e hazard..
pentru textul : Un Poet Român la Paris depoezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
pentru textul : Mica țigariadă deno comment.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSuperb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată dePagini