n-ați citit „o noapte cu patria” a lui mihail gălățanu, înseamnă. v-o recomand. cît despre textul lui nick, bănuiesc că e ironic la adresa transformării sărbătorilor religioase în niște kitsch-uri (de către) media ș.a.m.d...
te rog sa corectezi textul.
prima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Paule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
domnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
Bine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
imparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
m-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
lucian, nu mi-am propus sa fac ceva identic sau sa respect tema. poate chiar ideea de varianta nu este cea mai potrivita. a fost doar o incercare de-a mea declansata de textul tau. cred ca a trecut de mult vremea cind scriam poezie crestina tematica. a trecut mult, foarte mult de atunci
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
tocmai am verificat adresa cu un test. functioneaza perfect. nu ai trimis niciodata nici un email la adresa de office la hermeneia. cred ca ar trebui sa inveti sa trimiti mesaje de email. in orice caz te avertizez ca daca mai folosesti postarea pe Hermeneia ptr mesaje personale vei avea contul blocat.
Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
Interesante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
n-ați citit „o noapte cu patria” a lui mihail gălățanu, înseamnă. v-o recomand. cît despre textul lui nick, bănuiesc că e ironic la adresa transformării sărbătorilor religioase în niște kitsch-uri (de către) media ș.a.m.d...
pentru textul : noapte cu plată deerata: asa cum uneori te poti...
pentru textul : unele lucruri dete rog sa corectezi textul.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deprima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Paule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
pentru textul : psalm deexcelent... iata un motiv pentru care imi pare rau ca nu sint acum in bucuresti
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deBianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero dedomnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie de"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deiertare cer si eu, Profetule, pentrru datile in care te/am suparat. cu consideratie.
pentru textul : Cerșetorul de lumină detext interesant dar parca ar mai fi trebuit dezvoltat
pentru textul : ai mâna rece, ești sinceră...moarte. deBine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
pentru textul : Sonetul propriei căutări deTrebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern deimparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
pentru textul : crucile de"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
pentru textul : p.s dem-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
pentru textul : introfanie de toamnă I deMi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva denu-i nicio inovatie. n-am stiut unde sa-l postez.
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deun vis de iubire. frumos. morile - sentiment al luptei cu imposibilul.
pentru textul : Vâslesc cu ochii umbrele dedesigur :p,
foloseste-l cum doresti daca iti place. Na bucur ca iti pare a fi ok.
pentru textul : requiem deAi unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă delucian, nu mi-am propus sa fac ceva identic sau sa respect tema. poate chiar ideea de varianta nu este cea mai potrivita. a fost doar o incercare de-a mea declansata de textul tau. cred ca a trecut de mult vremea cind scriam poezie crestina tematica. a trecut mult, foarte mult de atunci
pentru textul : Despre Moise demultumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
pentru textul : Rugă secundă detextul îmi amintește nostalgic de Gelu Diaconu & Ted Berrigan...
pentru textul : ø detocmai am verificat adresa cu un test. functioneaza perfect. nu ai trimis niciodata nici un email la adresa de office la hermeneia. cred ca ar trebui sa inveti sa trimiti mesaje de email. in orice caz te avertizez ca daca mai folosesti postarea pe Hermeneia ptr mesaje personale vei avea contul blocat.
pentru textul : rugăminte deDesi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
pentru textul : Omul de la lumânări deDjamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune debobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie deInteresante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
Nu mai bat câmpii.
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă decred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
pentru textul : ziua de mâine dePagini