Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
Gorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
Andu
Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
oi fi scăpat tu de burtă dar nu era așa o problemă mare...
e bună și burta de scăpat, mai ales pentru nevastă
Mai rămâne să mai și scrii câte ceva, cu burtă sau fără burtă, că nu se vede burta în text crede-mă
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
da, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
chei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
Să nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
Ioana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
Voiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
sînt la vîrsta la care încep să cred că sufletul există
uite aici sub coaste în dreapta
îl simt cum mă doare mai ales noaptea în somn
i-am spus și lui Nathalie
femeie dacă vei vedea o lumină mare ieșindu-mi prin carne
să nu te sperii e doar umbra mea de copil uitată în mine-
inainte imi placea Labiș, acum imi place și Labis!
... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
Citind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
vreau sa semnalez o problema. pe contul meu apare un text calificat inacceptabil intitulat " noapte bună rusia" pe care nu l-am postat eu, în schimb am introdus poezia cu titlul "arta" ( astăzi) care urma să fie aprobată sau neaprobată şi care din păcate nu mai apare la nici o secţiune. nu ştiu ce s-a întâmplat, poate mă ajutaţi. mulţumesc.
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
profetule, ma refeream la o abordare a la "vorbirea in limbi", asa percep eu, obtuzient, textul tau. ori engleza, ori romana! imi pare rau ca ai ridicat piatra sa lovesti intr-un novice ale sitului. si cand te gandesti ca eram odata colegi prin Atlanta! am sa te spun lui Istoc...
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
Cristina, te mai aștept. Îmi sunt de folos părerile tale, ca ale tuturor. Profetule, eu știu că acest site este al tău, deci ai dreptul de a-mi spune că nimic din ceea ce scriu nu e bine. Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul. Nu încerca să te dezvinovățești, mulțim știm că nu mă suporți. E ok. Eu admir unele texte scrise de tine, dar mă abțin pentru că știu cât de mult 'mă iubești'. Nu ți se pare ciudat că sunt singura de pe site cu 'novice'? Și sunt sgură că așa o să rămân până la adânci bătrâneți. Dar nu mă interesează. Oamenii care mă citesc și care îmi spun..de bine sau de rău...contează. Mulțumesc și te rog să mă recitești și să îmi mai spui cât de proaste sunt textele mele. Uneori voi corecta unde este cazul. Oriana, îți mulțumesc mult de citire și de încurajări. Da, ai mare dreptate. Uite că o să corectez. Mulțumiri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul deGorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
pentru textul : Săgeata 2 deAndu
Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
pentru textul : Fabrica de bolduri deoi fi scăpat tu de burtă dar nu era așa o problemă mare...
pentru textul : despre poezie dee bună și burta de scăpat, mai ales pentru nevastă
Mai rămâne să mai și scrii câte ceva, cu burtă sau fără burtă, că nu se vede burta în text crede-mă
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deda, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deLeader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
pentru textul : Pământul de mijloc de"nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(
pentru textul : sandale pentru no woman's land dechei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
pentru textul : o mie denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există demerci mult :) aş fi pus şi fotografia, dar nu ştiu cum :-?
pentru textul : atât deSă nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
pentru textul : Labirint de ceară deSilvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
pentru textul : sangvină deAstfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deM-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
pentru textul : e bună tipa deDa. Se poate spune că mi-am păstrat resursele în a doua jumătate. :)
pentru textul : 3D<-------->nD deMulţumesc pentru părere.
Ioana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
pentru textul : the brave old world deVoiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
sînt la vîrsta la care încep să cred că sufletul există
uite aici sub coaste în dreapta
îl simt cum mă doare mai ales noaptea în somn
i-am spus și lui Nathalie
femeie dacă vei vedea o lumină mare ieșindu-mi prin carne
să nu te sperii e doar umbra mea de copil uitată în mine-
inainte imi placea Labiș, acum imi place și Labis!
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci de... chestiunea publicaţiilor pe hârtie, plus a puzderiei de alte lucruri virtuale, e aşa că toate sunt parcă făcute după acelaşi calapod. Nu e neapărat constelaţia aia mai prostă decât România Literară, de exemplu. Adevărata problemă venind din totala lipsă de criterii valorice - respectiva lipsă de criterii însemnând un puternic efect al 'jdămiilor de instituşii aşazis culturale subvenţionate de la Stat. Mafii consolidându-se la nivelul fiecărei instituţii, unde interesul principal este acela de a se vâna banul, automat că vine impus drept justificări ale parazitismului, tot felul de mărunţişuri (mai ales că în paralel s-a dezvoltat şi o largă clasă de aşazişi critici - răstălmăcitori, de fapt, exemple: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Ţenea...) Ridicolul unic României este că tot analfabetul se declară, vine prezentat ca promotor cultural. Sau, pe de altă parte, inşi cu sforăitoare titulaturi ţin neapărat să se amestece şi în artă, neînţelegându-se că nu există şi nu poate exista Universitate care să facă artişti din acei ce nu sunt născuţi pentru a fi artişti.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deCitind, de exemplu, nişte chinuite scriituri ale lui Ţenea, orice om cu scaun la cap şi-ar da seama că omul acesta e în plop cu poezia. Şi, totuşi, insul vine să-şi dea cu părerea când vine vorba de poezie. Şi cauză a cu totul alte chestiuni, decât acelea specifice unuia în măsură să vorbească despre poezie, iată, vorbele lui Ţenea, cum şi ale lui Manolescu, Ştefănescu şi încă ale altora (foarte mulţi, din păcate) sunt luate ca şi litere de lege (astfel criteriile valorice se duc în inflaţie).
vreau sa semnalez o problema. pe contul meu apare un text calificat inacceptabil intitulat " noapte bună rusia" pe care nu l-am postat eu, în schimb am introdus poezia cu titlul "arta" ( astăzi) care urma să fie aprobată sau neaprobată şi care din păcate nu mai apare la nici o secţiune. nu ştiu ce s-a întâmplat, poate mă ajutaţi. mulţumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deCrăciun fericit! Nu am uitat că pe 21 decembrie, Hermeneia a împlinit 3 ani. Mulți înainte!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 demultam mult de trecere marga :)
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deUn incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
cu stima si bucurie iti multumesc si eu, mircea
pentru textul : toate oasele deprofetule, ma refeream la o abordare a la "vorbirea in limbi", asa percep eu, obtuzient, textul tau. ori engleza, ori romana! imi pare rau ca ai ridicat piatra sa lovesti intr-un novice ale sitului. si cand te gandesti ca eram odata colegi prin Atlanta! am sa te spun lui Istoc...
pentru textul : december blues de... mulțam fain, kogaion. observații juste, precum și intenția textului de față.
pentru textul : lumea lui Viceversa deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie degeorgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. deCristina, te mai aștept. Îmi sunt de folos părerile tale, ca ale tuturor. Profetule, eu știu că acest site este al tău, deci ai dreptul de a-mi spune că nimic din ceea ce scriu nu e bine. Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul. Nu încerca să te dezvinovățești, mulțim știm că nu mă suporți. E ok. Eu admir unele texte scrise de tine, dar mă abțin pentru că știu cât de mult 'mă iubești'. Nu ți se pare ciudat că sunt singura de pe site cu 'novice'? Și sunt sgură că așa o să rămân până la adânci bătrâneți. Dar nu mă interesează. Oamenii care mă citesc și care îmi spun..de bine sau de rău...contează. Mulțumesc și te rog să mă recitești și să îmi mai spui cât de proaste sunt textele mele. Uneori voi corecta unde este cazul. Oriana, îți mulțumesc mult de citire și de încurajări. Da, ai mare dreptate. Uite că o să corectez. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul demai ai doua incercari
pentru textul : cazane dePagini