Îmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
OK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
de sugestii, imi prind bine, am modificat cate ceva ... poemul e lucrabil, sunt prea multe treceri de la un plan la altul care nu curg destul de bine, o sa-l revad si o sa-l mai slefuiesc... zi buna! :)
Francisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
are un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.
Chiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
cîteva observații:
- mă tem că autorul folosește aici cuvîntul „topos” (care înseamnă de fapt loc comun în accepțiune literară) cam aiurea.
- „puncte de referință legate de traiect” este o expresie relativ ambiguă. de fapt textul e plin de formulări pretențioase dar care sună cel puțin confuz.
- iată și un exemplu: „ conferințe, procesiuni, pelerinaje religioase, care au antrenat zeci de milioane de oameni” - mi se pare nițeluș bombastic pentru o națiune de 20.
- ce ea aia „explorare publică, realizată metodic, a spațiului religios”? - din nou expresii pretențioase, dar cînd stai să te gîndești ceva mai bine la ele cam sună a doagă.
- plasarea bisericii și armatei „în vârful topului încrederii românilor în instituțiile publice” este una dintre cele mai rușinoase realități ale societății românești de după '89 de vreme ce amîndouă sînt instituții prin excelență ne-democratice. sper să se înțeleagă clar implicațiile sociologice ale unui astfel de fenomen. asta vorbește despre primitivismul unei societăți. mai poți întîlni fenomenul la țări islamice și la țări din america de sud. frumoasă companie ne-am ales.
- hai să fim serioși, nu există nimic „ideal” în biserica ortodoxă, ca de altfel în nici o altă biserică creștină din românia. sînt doar niște instituții care au la fel de mult interes politic și material ca orice partid sau companie comercială. cred că este regretabil să se confunde creștinismul sau hristos cu instituțiile religioase oricît de frumos coregrafiat au dezvoltat oferta de piață. sau oricît de mult și-ar dori unii oameni (poate chiar bine intenționați) să fie altfel.
- „Cu diferența că cei care pleacă în străinătate par să fi renunțat total la ideea de spiritualitate” - mi se pare atît de penibil sentențios la adresa a sute de mii de oameni pe care nu îi cunoaște autorul. nu este decît o veche temă ruginită despre cît de buni creștini spirituali români sînt cei ce rămîn și cît de materialiști vînzători de țară și trădători sînt cei care pleacă. nimeni nu mai crede în slogane din astea decît unii din generația mea (trebuie să o spun cu rușine) care au fost îndobitociți atît de pseudo-patriotismul ceaușist dar și (prin reacțe opusă și poate nu numai) de fanatismul patriotardo-religios de după 90.
- „pe când cei care emigrează în propria lor țară se mai agață, în cădere, de aura unui venerabil călugăr...” - asta îmi aduce aminte de un comentariu al lui cristoiu de pe la mijlocul anilor 90 cînd compara cozile la racla sfintei parascheva cu cozile de la caritas și spunea că numai într-o țară ca românia mai găsești atît de mulți oameni care sînt în stare să creadă în astfel de minuni. precum că te poți ruga la niște oase și ți se poate întimpla mare lucru sau că poți băga o mie de lei pe o parte și poți scoate zece mii pe cealată după o lună. e tragic cînd se ajunge să se confunde spiritualitatea și creștinismul cu evadarea din realitate și umblarea după tot felul de fantasmagorii. (ultima dată cînd am citit în biblie chestia asta se numea „profeți mincinoși”, dar mă rog, fiecare cu interpretarea lui)
- „Dar pentru că tot religia ne învață că de câte ori cădem, trebuie să ne ridicăm, neamul care vrea să supravețuiască e sortit să se ridice pe urma propriilor săi pași de cenușă.” - una dintre cele mai bizare fraze din text. ce religie și unde învață așa ceva? că cel puțin în biblie eu nu am găsit așa ceva. iar dacă autorul se referă la pocăință (metanoia), aia e cu totul altceva. a vorbi însă de ridicare, renașterea, pocăința unui popor, așa in corpore, e o temă veche și afumată și mă îndoiesc profund că poate fi susținută biblic. a fost de obicei o găselniță patriotardă vînturată de mulți extremiști de dreapta dar care, ca orice slogan din ăsta fanatic „ce e val, ca valul trece”. chestia cu „pașii de cenușă” mi se pare că sună ridicol. am crezut că nu se mai scriu smiorcăieli din astea.
- wow!! o altă expresie care m-a făcut să mă zgudui de rîs: „Iar a crede că Biserica, oamenii ei îmbunătățiți,”. îmi aduce aminte de aberațiile cu „omul nou” ale lui ceaușescu.
- „Oricât am încerca să punem eșecul nostru pe seama instituțiilor, omul, făptura micșorată cu puțin față de îngeri, cum spune psalmistul David, poartă în ea destinul glorios al fiinţei umane, pământ și duh.” - oare se vede tautologia acestei fraze care nu spune nimic? ...omul,... poartă destinul glorios al fiiței umane.... dar al cui ai vrea să îl poarte? pe al maimuțelor? asta pe lîngă faptul că, fie vorba între noi, acolo David, așa cum explică mai apoi autorul epistolei către evrei, nu se referea la om în general, ci la Omul Hristos Isus. eu zic să nu mai cităm din scriptură dacă nu ne pricepem. nu facem un serviciu nici scripturii și nici ideii pe care intenționăm să o transmitem.
- „ Credincioșii sunt convinși că dacă au contribuit, ceea ce e foarte normal să facă în fond, la înălțarea unui lăcaș de cult, e suficient pentru a se mântui.” - chestie care este fundamental eretică și periculoasă. nu are nici un suport biblic ci dimpotrivă nu face decît să perpetueze o instituție care îi manipulează.
- citatul din final, pe bune că nu văd ce legătură are cu chestiile de dinaintea lui (deși l-am citit cu atenție de mai multe ori). observ că autorul are o slăbiciune pentru eliade dar nu cred că a-l cita la început și la sfîrșit are vreun folos dacă citatul nu joacă un rol în înțelegerea textului. dar, mă rog, fiecare cu citatele lui.
Ok, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
poemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
daca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
Totul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.
E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.
Daniel, eu îți sugerez să te calmezi și să nu invoci 'mișto-ul' la adresa poeților de pe acest site, deoarece tu ai fost tratat cu maximă politețe. Recunosc, eu sunt mult mai rea uneori decât Adrian și, atunci când am crezut eu că poezia e luată 'la mișto' am făcut și eu 'mișto' de autorul/autoarea care a încercat așa ceva.
Deci nu considera că ai fost luat 'la mișto' pentru că nu știi ce-i aia, Adrian ți-a scris foarte frumos (nu cum îmi scrie mie când mai îmi permit să-l mai iau în bețe, că 'la mișto' la adresa lui am renunțat de la ultima suspendare). Mai bine gândește-te la ce ți-a fost spus în mod constructiv. Poemul tău este foarte slab și nu voi argumenta din simplul motiv că am încredere în tine, după toate astea, că îți vei da singur seama.
Margas
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
stereotipic, triple-A-ic. acum te rog mută-te şi pe la alte texte de pe alte pagini, şi ca să nu oboseşti mergi nu mai departe de poveste de iarnă. că sînteţi vecini.
Ei hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
p.s. as prefera ca pe hermeneia.com sa nu fie postate imagini care trimit la alte website-uri multumesc
pentru textul : Destrămare deÎmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
pentru textul : crucile demi-a plăcut poemul da-l capo al fine, dar aici:
"sper aiurea că nu ne vom face tablouri din oase și carton" aș tăia și carton, iar aici:
"te împiedici de mine când atentez la clișee
și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise oftez
când bat la porțile tale și înjur"
aș tăia "și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise", pentru că ideea nu aduce nimic.
pentru textul : bat la porțile tale și înjur demarynna,
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
pentru textul : pâlpâire deimaginea asta în zori de zi:
pentru textul : film noir de"soarele ca o brichetă neagră
aprinde asfaltul".
OK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
pentru textul : Doar femeie deBobadil și Alma, vă mulțumesc pentru treceri.
pentru textul : se strică toate deEu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
de sugestii, imi prind bine, am modificat cate ceva ... poemul e lucrabil, sunt prea multe treceri de la un plan la altul care nu curg destul de bine, o sa-l revad si o sa-l mai slefuiesc... zi buna! :)
pentru textul : reverie fără lăutar deE un text bun, sa stii. Nu mai dau penita, ca iar se oftica Andu.
pentru textul : Honestly deFrancisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
pentru textul : portarul de la spital depoemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deare un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.
pentru textul : toamnă de mai deChiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
pentru textul : Întâmplări din viața mea de"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deAndule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
pentru textul : cui prodest? deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie deeu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
pentru textul : Moderator pe hermeneia decîteva observații:
- mă tem că autorul folosește aici cuvîntul „topos” (care înseamnă de fapt loc comun în accepțiune literară) cam aiurea.
- „puncte de referință legate de traiect” este o expresie relativ ambiguă. de fapt textul e plin de formulări pretențioase dar care sună cel puțin confuz.
- iată și un exemplu: „ conferințe, procesiuni, pelerinaje religioase, care au antrenat zeci de milioane de oameni” - mi se pare nițeluș bombastic pentru o națiune de 20.
- ce ea aia „explorare publică, realizată metodic, a spațiului religios”? - din nou expresii pretențioase, dar cînd stai să te gîndești ceva mai bine la ele cam sună a doagă.
- plasarea bisericii și armatei „în vârful topului încrederii românilor în instituțiile publice” este una dintre cele mai rușinoase realități ale societății românești de după '89 de vreme ce amîndouă sînt instituții prin excelență ne-democratice. sper să se înțeleagă clar implicațiile sociologice ale unui astfel de fenomen. asta vorbește despre primitivismul unei societăți. mai poți întîlni fenomenul la țări islamice și la țări din america de sud. frumoasă companie ne-am ales.
- hai să fim serioși, nu există nimic „ideal” în biserica ortodoxă, ca de altfel în nici o altă biserică creștină din românia. sînt doar niște instituții care au la fel de mult interes politic și material ca orice partid sau companie comercială. cred că este regretabil să se confunde creștinismul sau hristos cu instituțiile religioase oricît de frumos coregrafiat au dezvoltat oferta de piață. sau oricît de mult și-ar dori unii oameni (poate chiar bine intenționați) să fie altfel.
- „Cu diferența că cei care pleacă în străinătate par să fi renunțat total la ideea de spiritualitate” - mi se pare atît de penibil sentențios la adresa a sute de mii de oameni pe care nu îi cunoaște autorul. nu este decît o veche temă ruginită despre cît de buni creștini spirituali români sînt cei ce rămîn și cît de materialiști vînzători de țară și trădători sînt cei care pleacă. nimeni nu mai crede în slogane din astea decît unii din generația mea (trebuie să o spun cu rușine) care au fost îndobitociți atît de pseudo-patriotismul ceaușist dar și (prin reacțe opusă și poate nu numai) de fanatismul patriotardo-religios de după 90.
- „pe când cei care emigrează în propria lor țară se mai agață, în cădere, de aura unui venerabil călugăr...” - asta îmi aduce aminte de un comentariu al lui cristoiu de pe la mijlocul anilor 90 cînd compara cozile la racla sfintei parascheva cu cozile de la caritas și spunea că numai într-o țară ca românia mai găsești atît de mulți oameni care sînt în stare să creadă în astfel de minuni. precum că te poți ruga la niște oase și ți se poate întimpla mare lucru sau că poți băga o mie de lei pe o parte și poți scoate zece mii pe cealată după o lună. e tragic cînd se ajunge să se confunde spiritualitatea și creștinismul cu evadarea din realitate și umblarea după tot felul de fantasmagorii. (ultima dată cînd am citit în biblie chestia asta se numea „profeți mincinoși”, dar mă rog, fiecare cu interpretarea lui)
- „Dar pentru că tot religia ne învață că de câte ori cădem, trebuie să ne ridicăm, neamul care vrea să supravețuiască e sortit să se ridice pe urma propriilor săi pași de cenușă.” - una dintre cele mai bizare fraze din text. ce religie și unde învață așa ceva? că cel puțin în biblie eu nu am găsit așa ceva. iar dacă autorul se referă la pocăință (metanoia), aia e cu totul altceva. a vorbi însă de ridicare, renașterea, pocăința unui popor, așa in corpore, e o temă veche și afumată și mă îndoiesc profund că poate fi susținută biblic. a fost de obicei o găselniță patriotardă vînturată de mulți extremiști de dreapta dar care, ca orice slogan din ăsta fanatic „ce e val, ca valul trece”. chestia cu „pașii de cenușă” mi se pare că sună ridicol. am crezut că nu se mai scriu smiorcăieli din astea.
- wow!! o altă expresie care m-a făcut să mă zgudui de rîs: „Iar a crede că Biserica, oamenii ei îmbunătățiți,”. îmi aduce aminte de aberațiile cu „omul nou” ale lui ceaușescu.
- „Oricât am încerca să punem eșecul nostru pe seama instituțiilor, omul, făptura micșorată cu puțin față de îngeri, cum spune psalmistul David, poartă în ea destinul glorios al fiinţei umane, pământ și duh.” - oare se vede tautologia acestei fraze care nu spune nimic? ...omul,... poartă destinul glorios al fiiței umane.... dar al cui ai vrea să îl poarte? pe al maimuțelor? asta pe lîngă faptul că, fie vorba între noi, acolo David, așa cum explică mai apoi autorul epistolei către evrei, nu se referea la om în general, ci la Omul Hristos Isus. eu zic să nu mai cităm din scriptură dacă nu ne pricepem. nu facem un serviciu nici scripturii și nici ideii pe care intenționăm să o transmitem.
- „ Credincioșii sunt convinși că dacă au contribuit, ceea ce e foarte normal să facă în fond, la înălțarea unui lăcaș de cult, e suficient pentru a se mântui.” - chestie care este fundamental eretică și periculoasă. nu are nici un suport biblic ci dimpotrivă nu face decît să perpetueze o instituție care îi manipulează.
- citatul din final, pe bune că nu văd ce legătură are cu chestiile de dinaintea lui (deși l-am citit cu atenție de mai multe ori). observ că autorul are o slăbiciune pentru eliade dar nu cred că a-l cita la început și la sfîrșit are vreun folos dacă citatul nu joacă un rol în înțelegerea textului. dar, mă rog, fiecare cu citatele lui.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deCohen, of course. Sorry, acum am vazut k-ul, Dorin.
pentru textul : centrul lumei dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 deOk, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) depoemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
pentru textul : contur dedaca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
Totul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.
E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.
pentru textul : De vorbă cu tata dePoate nu excelent, dar un text reuşit deja este.
pentru textul : mamă deNu știu dacă asta urmărește textul dar pe mine mă lasă relativ confuz. Sau poate există un mesaj subliminal care îmi scapă mie.
pentru textul : alb-negru deDaniel, eu îți sugerez să te calmezi și să nu invoci 'mișto-ul' la adresa poeților de pe acest site, deoarece tu ai fost tratat cu maximă politețe. Recunosc, eu sunt mult mai rea uneori decât Adrian și, atunci când am crezut eu că poezia e luată 'la mișto' am făcut și eu 'mișto' de autorul/autoarea care a încercat așa ceva.
pentru textul : prăbuşire deDeci nu considera că ai fost luat 'la mișto' pentru că nu știi ce-i aia, Adrian ți-a scris foarte frumos (nu cum îmi scrie mie când mai îmi permit să-l mai iau în bețe, că 'la mișto' la adresa lui am renunțat de la ultima suspendare). Mai bine gândește-te la ce ți-a fost spus în mod constructiv. Poemul tău este foarte slab și nu voi argumenta din simplul motiv că am încredere în tine, după toate astea, că îți vei da singur seama.
Margas
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
pentru textul : big brother destereotipic, triple-A-ic. acum te rog mută-te şi pe la alte texte de pe alte pagini, şi ca să nu oboseşti mergi nu mai departe de poveste de iarnă. că sînteţi vecini.
pentru textul : din analele scrisului deEi hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
pentru textul : Cuminte dePagini