sunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
mă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
Încă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
- să nu mai arunci acuze de genul "cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit" fără să ai măcar o brumă de motiv. Cine pe cine face praf? Tu, pe Hermeneia, concret şi fără nicio urmă de ironie, încă nu exişti.
- să-ţi înfrânezi ieşirile defensiv-agresive. Dacă vrei să atragi atenţie, postează ceva, nu arunca pietre de după colţ.
- să le pui organizatorilor întrebări despre regulament, nu userilor care postează un anunţ şi, numai dacă se poate, să nu le spui tu oamenilor ce şi cum era de ajuns când ţi se adresează.
Alina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
Poemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
Virgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
Uneori textele mai vechi sunt infinit mai bune decit cele noi, fortate de scurtarea timpului. Alvin Toffler pomeneste de accelerare si nerabdarea mediei electronice. Traim absurdul ca un text mai vechi de 7-10 zile e ingropat si uitat in beciurile electronice ale netului. O sa ajungem la situatia in care un text citit este imediat distrus ca sa evitam rusinea invechirii. Eu as sta pe un pod Calatrava cu ochii inchisi incercind sa ghicesc ce ne va aduce comunicatia viitorului. Mai am o vorba despre "legi" . Omenirea a dat tot ce e mai bun in epocile de maxima libertate si flexibilitate . In dosul gratiilor arta se sufoca si piere.
fără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
Cristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Interesantă nota optimistă din final. Mai ales dacă ne gândim că încălzirea globală care va atrage după sine răcirea planetei, va reduce - se pare că va fi chiar în timpul vieții generației mai tinere - suprafața locuibilă a planetei cu o treime. Dar cultură se poate face și numai pe două treimi din planetă, nu? Dar până la urmă cred că avem cu toții încredere într-un triumf al culturii, iar cei mai optimiști poate chiar într-o "epocă de creativitate absolut unică". Mai ales că acest optimism, Constantin Enianu îl fundamentează pe acea "descoperire" a lui Homo religiosus. Fac, însă, o mică notă, căci, personal, cred că totuși chiar și tehnologia modernă ARE până la urmă și o bază sau justificare religioasă. Chiar dacă distincția dintre cultură și civilizație, ce începe cu Spengler pare-mi-se, exclude aserțiunea mea de mai sus, să ne gândim că această explozie a tehnologiei mai ales in ultimul secol, a avut loc pentru ca omul să-și ofere sieși puteri nebănuite, "neverosimile" - ca să folosesc expresia lui C. Enianu - asupra lumii din jurul său. Putem spune chiar "puteri sacre", de acord, păstrând bineînțeles proporțiile. Ori tocmai această putere asupra lumii, pe care o caută omul tot mai mult în ziua de azi, ea însăși ARE o fundamentare religioasă. Omul este ontologic chemat, din perspectivă creștină desigur, de a fi stăpân al creației, de a și-o supune, de a se face pe sine cununa ei. Deci, iată, și fundamentarea religioasă a ultratehnologizării moderne, chiar dacă ea nu e conștientizată mai ales chiar de cei care o produc. Din nou, demersul lui Constantin Enianu se susține în ceea ce privește încrederea în triumful culturii, căci ea se fundamenteză, într-adevăr, pe simțirea religioasă a omului. Derivarea culturii din cultul religios, care apare ca o posibilitate la Burckhardt, și, mai mult, ca un raport genetic la Berdiaev, nu face decât să arate că, în ultimă instanță, dorința și tendința de frumos a omului pornește tot de la simțirea sa religioasă. Totuși, nu cred că viitoarea epocă de creativitate va fi una "nouă", ori "absolut unică", ci poate doar în alte forme sau expresii "neverosimile" (îmi place expresia, după cum se vede). Și mă bazez, când spun aceasta, pe conceptul lui Crainic despre "nostalgia paradisului" (Eliade cu "întoarcerea la origini" e ceva mai târziu). Adică altceva mai nou sau "mai unic" decât Paradisul, care să-l inspire (mai mult sau mai puțin conștient) pe om, nu poate fi conceput. Una peste alta, articol bine susținut și consecvent sieși. Peniță pentru robustețea articolului și pentru solida fundamentare a "valorii sacramentale" a ființei umane. Și pentru optimism desigur.
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
Pentru o ajuta cititorul te-aș sfătui să lași spații între paragrafe și să scurtezi din fraze. Să mai pui punct, e greoi de urmărit astfel. Scriitura e bună, lovește și șochează chiar dacă e încâlcită și pe alocuri simți că descrierile sufocă textul. Un pic mai multă claritate în sfârșit n-ar fi stricat, altfel e doar o bucată de delir scoasă din context.
un singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
abia acum observ că îmi scăpase aici un „ă” în loc de „a”, și asta răsucea înțelesl într-o direcție pe care nu mi-o dorisem.
(era „salcii lungi”, nu „sălcii lungi”)
am corectat. a trebuit să specific asta pentru că, iată, uneori o diacritică poate schimba lumea! :)
îmi cer scuze celor care au trebuit să simtă acel gust „sălciu”.
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon demă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
Sabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deBobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri
pentru textul : mate blues II dee unul din poemele pe care am pariat ca jucător la bursă.
pentru textul : astenie de primăvară I deimi place mai ales finalul, dar si scrisul gungsuh cu setea nestâmpărată.
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎncă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
Bukowski "a făcut crimă" într-un poem pentru dreptul lui fundamental de a nu iubi. iubirea e cu zgîrieturi sau nu e nimic. şi realmente trebuie să te retragi strategic din calea ei. n-ajunge să muşti. trebuie să şti şi să fugi...:)
pentru textul : trezirea la irealitate deMirela, eu spun că ar trebui să:
- te familiarizezi cu regulamentul acestui site!
- să nu mai arunci acuze de genul "cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit" fără să ai măcar o brumă de motiv. Cine pe cine face praf? Tu, pe Hermeneia, concret şi fără nicio urmă de ironie, încă nu exişti.
- să-ţi înfrânezi ieşirile defensiv-agresive. Dacă vrei să atragi atenţie, postează ceva, nu arunca pietre de după colţ.
- să le pui organizatorilor întrebări despre regulament, nu userilor care postează un anunţ şi, numai dacă se poate, să nu le spui tu oamenilor ce şi cum era de ajuns când ţi se adresează.
Deocamdată, atât.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deCa si în "Poem", nu-mi suna bine aceste "o fi", "m-o fi", poate gasesti alta formulare, fara sa schimbi ideea.
pentru textul : Urme deAlina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată dePoemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
pentru textul : nici măcar elena deVirgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
pentru textul : Eșafod deUneori textele mai vechi sunt infinit mai bune decit cele noi, fortate de scurtarea timpului. Alvin Toffler pomeneste de accelerare si nerabdarea mediei electronice. Traim absurdul ca un text mai vechi de 7-10 zile e ingropat si uitat in beciurile electronice ale netului. O sa ajungem la situatia in care un text citit este imediat distrus ca sa evitam rusinea invechirii. Eu as sta pe un pod Calatrava cu ochii inchisi incercind sa ghicesc ce ne va aduce comunicatia viitorului. Mai am o vorba despre "legi" . Omenirea a dat tot ce e mai bun in epocile de maxima libertate si flexibilitate . In dosul gratiilor arta se sufoca si piere.
pentru textul : El Conqueridor deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia demarele necaz al lipsei punctuatiei: „...”:) ar fi aratat cam asa:
știi...?
alor mei...
iubești?
iar iubești-ul ala e o replica in constructia dialogului. si cam atat.
pentru textul : neîntâmplarea dein rest multam pentru comentariu, pentru experiment, pentru lacrima!
vlad, eşti grozav! parodie ,neparodie e poezie!
pentru textul : îngeri şi marmeladă demulțumesc de semn și lectură, Nuța. în unele privințe ai mare dreptate. nu insist pe ce, fiindcă o face simplu poemul.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deDa, mai citim, mai citim...
pentru textul : de mine defără intrigă cred că un text nici nu ar merita scris. probabil cu excepția cazului cînd este o cuvîntare politică. caz în care se presupune aprioric că nimeni nu se așteaptă să spună ceva. ;)
pentru textul : haos și ordine demi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deViorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Interesantă nota optimistă din final. Mai ales dacă ne gândim că încălzirea globală care va atrage după sine răcirea planetei, va reduce - se pare că va fi chiar în timpul vieții generației mai tinere - suprafața locuibilă a planetei cu o treime. Dar cultură se poate face și numai pe două treimi din planetă, nu? Dar până la urmă cred că avem cu toții încredere într-un triumf al culturii, iar cei mai optimiști poate chiar într-o "epocă de creativitate absolut unică". Mai ales că acest optimism, Constantin Enianu îl fundamentează pe acea "descoperire" a lui Homo religiosus. Fac, însă, o mică notă, căci, personal, cred că totuși chiar și tehnologia modernă ARE până la urmă și o bază sau justificare religioasă. Chiar dacă distincția dintre cultură și civilizație, ce începe cu Spengler pare-mi-se, exclude aserțiunea mea de mai sus, să ne gândim că această explozie a tehnologiei mai ales in ultimul secol, a avut loc pentru ca omul să-și ofere sieși puteri nebănuite, "neverosimile" - ca să folosesc expresia lui C. Enianu - asupra lumii din jurul său. Putem spune chiar "puteri sacre", de acord, păstrând bineînțeles proporțiile. Ori tocmai această putere asupra lumii, pe care o caută omul tot mai mult în ziua de azi, ea însăși ARE o fundamentare religioasă. Omul este ontologic chemat, din perspectivă creștină desigur, de a fi stăpân al creației, de a și-o supune, de a se face pe sine cununa ei. Deci, iată, și fundamentarea religioasă a ultratehnologizării moderne, chiar dacă ea nu e conștientizată mai ales chiar de cei care o produc. Din nou, demersul lui Constantin Enianu se susține în ceea ce privește încrederea în triumful culturii, căci ea se fundamenteză, într-adevăr, pe simțirea religioasă a omului. Derivarea culturii din cultul religios, care apare ca o posibilitate la Burckhardt, și, mai mult, ca un raport genetic la Berdiaev, nu face decât să arate că, în ultimă instanță, dorința și tendința de frumos a omului pornește tot de la simțirea sa religioasă. Totuși, nu cred că viitoarea epocă de creativitate va fi una "nouă", ori "absolut unică", ci poate doar în alte forme sau expresii "neverosimile" (îmi place expresia, după cum se vede). Și mă bazez, când spun aceasta, pe conceptul lui Crainic despre "nostalgia paradisului" (Eliade cu "întoarcerea la origini" e ceva mai târziu). Adică altceva mai nou sau "mai unic" decât Paradisul, care să-l inspire (mai mult sau mai puțin conștient) pe om, nu poate fi conceput. Una peste alta, articol bine susținut și consecvent sieși. Peniță pentru robustețea articolului și pentru solida fundamentare a "valorii sacramentale" a ființei umane. Și pentru optimism desigur.
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deavem în faţă
pentru textul : last supper deun sushimi cu fungus
făcut pe mine
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a dePentru o ajuta cititorul te-aș sfătui să lași spații între paragrafe și să scurtezi din fraze. Să mai pui punct, e greoi de urmărit astfel. Scriitura e bună, lovește și șochează chiar dacă e încâlcită și pe alocuri simți că descrierile sufocă textul. Un pic mai multă claritate în sfârșit n-ar fi stricat, altfel e doar o bucată de delir scoasă din context.
pentru textul : Cu toate astea defelicitari Adrian! ma bucur foarte mult de reusita ta si sper ca pe mai departe sa ajungi la stadiul pe care ti-l doresti!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deMulțumesc, Aranca, pentru apreciere. Am adăugat la sfârșit o notă despre limbile folosite.
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deun singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
pentru textul : Fabrica de îngeri dedragii mei. speram sa mai putem comunica. eu prefer sa privesc in viitor
pentru textul : jurnal de nesomn IV deam revenit aici pentru a spune că:
abia acum observ că îmi scăpase aici un „ă” în loc de „a”, și asta răsucea înțelesl într-o direcție pe care nu mi-o dorisem.
(era „salcii lungi”, nu „sălcii lungi”)
am corectat. a trebuit să specific asta pentru că, iată, uneori o diacritică poate schimba lumea! :)
pentru textul : rogvaiv deîmi cer scuze celor care au trebuit să simtă acel gust „sălciu”.
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase dePagini