Oana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
Paul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Matei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
cred ca il mai am si cred ca era in 2004. oricum, un car de ani. au fost intr-adevar vremuri fantastice - deceniul fantastic al vietii mele. pe langa nostalgie, e si bucuria lucrului facut bine. scris bine. niciodata nu vom mai scrie ca atunci.
Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?
Zâmbeam amar gândind că ceea ce pentru unii reprezintă nobilul testosteron pentru alţii se reduce la cea mai crudă dintre realităţi: supravieţuirea. Supravieţuirea în ceea ce a devenit un alt fel de lagăr de experimentare şi implicit extertminare în masă.
Introducerea primelor experimente de tip Codex Alimentarius într-o ţară decimată de malnutriţie, reducerea celor mai elementare surse de venit care să asigure nu strictul necesar ci ceea ce mai exact înseamnă un minim subliminal de hrana şi medicamente, de haine nu mai vorbim, pentru categoriile cele mai defavorizate: femei, copii, bătrâni.
Loviturile direcţionate sistematic împotriva a tot ceea ce înseamnă educaţie, sănătate, împotriva tuturor instituţiilor care încă mai funcţionau, împotriva celor care mai reprezentau ţara, care făceau să bată cu mândrie inimile de român, oamenii de ştiinţă, artiştii, sportivii campioni mondiali târâţi în mizerie şi ruşine, în mizerie, să muşte din ţărână, tot ceea ce înseamnă demnitate şi mândrie naţională.
Drumurile, capcane ale morţii, ţara, o junglă în care răzbeşte nu cel mai tare ci cel mai ticălos şi mai infam şi mai fără de scrupule.
Cele enumerate sunt doar câteva vagi exemple.
La noi, pe platourile cele mai inaccesibile ale Tibetului, sunt încă alcătuiri tribale. Nu avem drumuri asfaltate, dar avem demnitate şi avem morală. Morala este simplă, constă în respectul pentru bătrâni. Şi Occidentul, cel spre care a alergat România ca spre un vis de aur, îi ajută pe bătrânii, prea mulţi la număr, să moară, visând frumos. Pentru eutanasie se găsesc mijloace destul de civilizate, am putea spune. În România nu. Dar ce mai contează, urmaşi ai nemuritorilor daci, românii nu vor mai îmbătrâni niciodată; rând pe rând, încetul cu încetul, devin şi ei nemuritori.
Despre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
Dacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
Urmaresc hermeneia.com si agonia.ro. de mult timp. Bobadil a fost "expulzat" din agonia.ro pentru argumente ad hominem. E timpul sa fie expulzat si din hermeneia.com fiindca a devenit obositor. Consiliul ar trebui sa ia decizia cit de curind.
o creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
ajunge omul la o dragoste de dragoste de dragoste de dragoste... la infinit, ca un cer de păsări, ca o horă imensă, ca o muză care ne îmbrăţişează pe toţi :)
şi dacă mai citesc o dată, că-mi place, se cheamă că poezia citită mai devreme e "veche de-acu"?! :)
Domnule Leonard Ancuta, eu avocati din oficiu am mai intalnit, cat si versificatori marunti care isi dau cu presupusul cu privire la poezie. Probabil ca va pricepeti la balegar si caramizi din chirpici, dar ce competenta, ce realizari aveti in poezie, ce recunoastere, astfel incat sa-mi spuneti mie ca nu sunt capabil sa "penetrez" mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte?
Mi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
Mulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
L-am citit invers, ca să-i prind mai bine sensul: "cu pași de pisică să nu sperii răsăritul cînd mă apropii de dimineață toate mușcă din mine dinți de fierăstrău răstălmăcite vîrstele copacilor o avalanșă de imagini ca într-o debara dezafectată pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma" Poemul e reversibil :). Mi se pare interesant. Finalul (în forma originală) mă trimite la momentul din coșmar în care realizez că dorm și că pot să mă trezesc, va veni dimineața cu siguranță, e doar un coșmar, etc... ceea ce face ca imaginile terifiante să-și estompeze influența. Poemul trebuie citit cum l-ai scris. Căderea anotimpurilor și răstălmăcirea vârstei copacilor doua motive de neliniște dusă până la tortură spre dimineața care va veni... e ordinea firească. Un poem concentrat ca ideatică, în care timpul iși pierde importanța curgerii constante și unidirectionale și îmi vine foarte ușor să fac o comparație cu visul care durează maximum 20 minute dar ne lasă senzația ca am visat întreaga noapte.
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
mie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
Îmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
Iată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
atenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
textul are o curgere bună. mă îndoiesc că mulți vor gusta cuvîntul „scârboşi”.
folosirea termenului „palpităm„ nu mi se pare reușită. expresia „ne facem în două cu ceara” îmi este greu să o înțeleg.
ultima parte mi se pare mai bună.
Sixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePaul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Matei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei decred ca il mai am si cred ca era in 2004. oricum, un car de ani. au fost intr-adevar vremuri fantastice - deceniul fantastic al vietii mele. pe langa nostalgie, e si bucuria lucrului facut bine. scris bine. niciodata nu vom mai scrie ca atunci.
multumesc si eu, Ioana!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demultumesc pentru urari Paul. Asemenea si tie, un sfirsit de an bun si sarbatori de care sa te bucuri fara umbra virgil
pentru textul : indecembrie I deDacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?
Zâmbeam amar gândind că ceea ce pentru unii reprezintă nobilul testosteron pentru alţii se reduce la cea mai crudă dintre realităţi: supravieţuirea. Supravieţuirea în ceea ce a devenit un alt fel de lagăr de experimentare şi implicit extertminare în masă.
pentru textul : românia lui virgil t -I- deIntroducerea primelor experimente de tip Codex Alimentarius într-o ţară decimată de malnutriţie, reducerea celor mai elementare surse de venit care să asigure nu strictul necesar ci ceea ce mai exact înseamnă un minim subliminal de hrana şi medicamente, de haine nu mai vorbim, pentru categoriile cele mai defavorizate: femei, copii, bătrâni.
Loviturile direcţionate sistematic împotriva a tot ceea ce înseamnă educaţie, sănătate, împotriva tuturor instituţiilor care încă mai funcţionau, împotriva celor care mai reprezentau ţara, care făceau să bată cu mândrie inimile de român, oamenii de ştiinţă, artiştii, sportivii campioni mondiali târâţi în mizerie şi ruşine, în mizerie, să muşte din ţărână, tot ceea ce înseamnă demnitate şi mândrie naţională.
Drumurile, capcane ale morţii, ţara, o junglă în care răzbeşte nu cel mai tare ci cel mai ticălos şi mai infam şi mai fără de scrupule.
Cele enumerate sunt doar câteva vagi exemple.
La noi, pe platourile cele mai inaccesibile ale Tibetului, sunt încă alcătuiri tribale. Nu avem drumuri asfaltate, dar avem demnitate şi avem morală. Morala este simplă, constă în respectul pentru bătrâni. Şi Occidentul, cel spre care a alergat România ca spre un vis de aur, îi ajută pe bătrânii, prea mulţi la număr, să moară, visând frumos. Pentru eutanasie se găsesc mijloace destul de civilizate, am putea spune. În România nu. Dar ce mai contează, urmaşi ai nemuritorilor daci, românii nu vor mai îmbătrâni niciodată; rând pe rând, încetul cu încetul, devin şi ei nemuritori.
tu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDespre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
pentru textul : sunt român deDacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
suna bine precum spui. ok!
pentru textul : eu spre deosebire de mine deUrmaresc hermeneia.com si agonia.ro. de mult timp. Bobadil a fost "expulzat" din agonia.ro pentru argumente ad hominem. E timpul sa fie expulzat si din hermeneia.com fiindca a devenit obositor. Consiliul ar trebui sa ia decizia cit de curind.
pentru textul : despre o femeie goală deo creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deajunge omul la o dragoste de dragoste de dragoste de dragoste... la infinit, ca un cer de păsări, ca o horă imensă, ca o muză care ne îmbrăţişează pe toţi :)
şi dacă mai citesc o dată, că-mi place, se cheamă că poezia citită mai devreme e "veche de-acu"?! :)
pentru textul : poezie veche de-acu deDomnule Leonard Ancuta, eu avocati din oficiu am mai intalnit, cat si versificatori marunti care isi dau cu presupusul cu privire la poezie. Probabil ca va pricepeti la balegar si caramizi din chirpici, dar ce competenta, ce realizari aveti in poezie, ce recunoastere, astfel incat sa-mi spuneti mie ca nu sunt capabil sa "penetrez" mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte?
pentru textul : capetown deMi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
pentru textul : De-a singurul dece înseamnă liniuța din construcția „şi-le”? nu îi văd rostul.
pentru textul : chin deMulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
pentru textul : Cretacic târziu deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deL-am citit invers, ca să-i prind mai bine sensul: "cu pași de pisică să nu sperii răsăritul cînd mă apropii de dimineață toate mușcă din mine dinți de fierăstrău răstălmăcite vîrstele copacilor o avalanșă de imagini ca într-o debara dezafectată pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma" Poemul e reversibil :). Mi se pare interesant. Finalul (în forma originală) mă trimite la momentul din coșmar în care realizez că dorm și că pot să mă trezesc, va veni dimineața cu siguranță, e doar un coșmar, etc... ceea ce face ca imaginile terifiante să-și estompeze influența. Poemul trebuie citit cum l-ai scris. Căderea anotimpurilor și răstălmăcirea vârstei copacilor doua motive de neliniște dusă până la tortură spre dimineața care va veni... e ordinea firească. Un poem concentrat ca ideatică, în care timpul iși pierde importanța curgerii constante și unidirectionale și îmi vine foarte ușor să fac o comparație cu visul care durează maximum 20 minute dar ne lasă senzația ca am visat întreaga noapte.
pentru textul : gust de timp de"apropie-ți pântecul de mine
pentru textul : aruncai verigari spre mine decum apropii un ceas mecanic de ureche" - mă sâcâie, în general, cuvântul "pântec", dar imaginea e foarte reuşită.
lucian, asteptam o justificare a stelutei pe care ai acordat-o
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii demie, sincer, mi se pare mai mult o poezie populară, nu văd nimic ieşit din comun şi nici de referinţă pentru viitor. e, simplu, o parodie. dar asta e părerea mea, desigur.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deRight Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
Văd că aici nu mai avem titlu la comentarii. Titlul meu era: <<"Sahelu" sau când trădarea devine o virtute>>
pentru textul : AVATAR deÎmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
pentru textul : Cai în livezi deIată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc deEu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
pentru textul : mic poem deda dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
pentru textul : un bărbat şi o femeie deatenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
textul are o curgere bună. mă îndoiesc că mulți vor gusta cuvîntul „scârboşi”.
pentru textul : Zborul defolosirea termenului „palpităm„ nu mi se pare reușită. expresia „ne facem în două cu ceara” îmi este greu să o înțeleg.
ultima parte mi se pare mai bună.
Sixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you dePagini