Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."

Katya, cîteva observații. Cred că era mai bun titlul precedent. Apoi, personal nu cred că acesta este un experiment vizual. Este o poezie după care ai pus niște copii ale unor tablouri personale. Deci nu se încadrează în conceptul de poezie vizuală. Cred că ar fi mult mai bine dacă ai încadra textul la poezie și eventual ai lăsa imaginile la experiment vizual. Cu rezerva că totuși de vreme ce site-ul Hermeneia nu are o secțiune de prezentare de arte plastice e cam discutabilă prezența de tablouri per se pe Hermeneia. Poate dacă ar exista o cerere sporită să facem și o galerie cu artă plastică, fie desen, fie gravură, fie pictură, fie artă fotografică, fie artă digitală. Poate ne dai tu o idee sau poate coagulezi un interes mai mare pentru așa ceva pe hermeneia și mai mulți ar dori să posteze doar artă grafică. Viitorul o va spune. Dar o poezie vizuala nu este doar un text sub care (sau deasupra căruia am pus o imagine). În secțiunea de poezie se poate pune și imagine la un text (preferabil doar una) care să sugereze ideea că autorul s-a folosit de ea ca inspirație.

greselile de tipărire au fost și le-am corectat. mulțumesc Cristina, nu știu dacă merită neaparat o peniță dar la cît de prost scriu, în accepțiunea lui bobadil, mulțumesc pentru încurajare

emil, nu înțeleg de ce tu le numești „mici detalii” deoarece în economia site-ului fiecare detaliu este la fel de mare sau la fel mic. de vreme ce am decis ca la postare clasificarea textelor pe categorii să fie făcută riguros de dragul corectitudinii încadrării și din respect pentru cititor, atunci și în momentul ștergerii sistemul trebuie să știe din ce categorie/subcaterorie să șteargă un text. asta pentru că nu poți șterge decît un text care a fost deja încadrat și salvat într-o anumită categorie/subcategorie. problema este că probabil în acest caz tu i-ai schimbat categoria dar nu și subcategoria și între timp te-ai deci să îl ștergi. te asigur că site-ul funcționează, din acest punct de vedere cît se poate de corect și logic.

poezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.

"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.

Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.

Îmi vine să zîmbesc. Pentru că mi se pare ridicol să mai pui „Hristos a Înviat!” după aceste „note”. Nu înțeleg pe cine salută domnul Gorun. Sau o face la mișto. Și îmi vine nespus de greu să cred că un om inteligent ca domnia sa să nu se prindă de chestia asta. Adică un fel de bă voi aștia care nu sînteți ortodocși (din diferite motive) și nu aveți icoane ca noi cu și fără „învăluirile” de rigoare, sory dar aveți ghinion. Fie că sînteți hipnotizați, fie că sînteți pe nicăieri. Mie mi se pare că tocmai aceasta fudulie ridicolă a unor ortodocși care cred că ei și numai ei (și bineînțeles icoanele lor) sînt cam totul în materie de spiritualitate și bineînțeles au ce n-are nimeni în ce privește apropierea de Dumnezeu sau de misterul binefăcător al divinității, etc, etc, tocmai această fudulie spuneam, mi se pare un semn trist al păgubosului care simte o nevoie permanentă să „umbrească”, să „strivească”, etc, pe ceilalți doar, doar se va ridica deasupra complexului provincial de inferioritate. Pentru mine va rămîne o enigmă de ce oameni care se consideră creștini și inteligenți procedează așa. În ce privește școala, părerea mea este că atîta timp cît este construită și plătită din bani publici este un spațiu public iar credința, religia sau nereligia cuiva sînt într-o democrație lucruri private și e bine să rămînă așa. Bineînțeles că discuția s-ar putea extinde foarte mult dar personal cred că după o mie și cam șapte sute de ani de religie instituționalizată măcar un lucru ar fi trebuit să pricepem. Și anume că sub forma ei instituționalizată biserica trebuie să fie separată se stat și insituțiile lui. Nu mă îndoiesc că sînt unii care din motive mai mult sau mai puțin fierbinți nu vor fi de acord cu asta dar acest lucru nu anulează sub nici o formă sutele de ani și sutele de mii de oamenii persecutați și uciși de indivizi foarte bine intenționați și iubitori de Dumenzeu, care erau cît se poate de onești în convingerea lor că biserica trebuie să domine societatea chiar cu prețul sîngelui. Chiar că nu văd cum să îl pun pe „Hristos a Înviat!” aici. Slavă Domnului că după înviere nu ne-a cerut să ne facem icoane că tare complicată ne mai era viața. Ajungeam să ne luăm la întrecere care are icoane mai făloase. Dar se pare că o facem și fără să ne-o fi cerut.

strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].

as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.

Good luck!

D-le Cristea, bineînţeles că e o pastişă, dar, aşa cum intuiţi, orgoliul creator nu m-a evitat şi am dorit ca ea, poezia, să reziste şi dincolo de...
Onorat de vizită.

Am citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!

si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.

Din punctul meu de vedere incadrarea corecta e la limbi straine.

observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.

...uitasem un "mulțumesc!", Matei... același, Paul