"eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii." cum doresti, "frate"... intre timp poti incerca niste exercitii de scris. ai putea, dupa indelungi și ascetice osteneli, sa afli ca exista in structura lingvistica și gramaticala o logica, o fluiditate -fapt ce transpune lizibil si aprehensibil in cuvinte, propozitii si fraze gandul omului. de pilda, in mostra de mai sus, spre a fi logica, trebuie sa existe un "nu" imediat dupa pronumele personal "eu". desigur, tot acest apetit pt sensul, ori chiar frumusetea scriiturii se dezvolta, iarasi, cu timpul... pana atunci esti bineprimit sa exersezi pe hermeneia.com si sa trimiti la psihiatru orice texte observi matale ca nu suna precum a revelat bunul Dumnezeu si cu urechea a auzit insusi domnia ta. de altfel s-ar putea sa nu fii singurul de aici conectat direct la pronia divina, caci, nu-i asa?- "Duhul sufla pe unde voieste"... multumesc pt incercarea de comentariu si sper ca "textul (astea nu-s poezii)" de mai sus sa se insanatoseasca, odata reintors de la psihiatru. (apropo, ai avea vreo recomandare in acest sens?). semneaza cu drag, ovidiu mult-pacatosul. ma iertati si binecuvantati, preacuvioase nicodem!
Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
francisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
textul nu e prost, dar.. exista portiuni pe care le-as numi banale sau uzate: "marianele îmi par un pahar cu apă", "din subteranele mele sufletești", "oamenii uneori mai și mor" as inlocui "de iubiri de week-end" cu "iubirilor de week-end" in rest, imi place
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
Adrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
Consider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
e fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
felicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
si eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
Aritmosa - Dacă tu crezi că e o idioțenie, spune-mi și o să scot textul. Pentru tine. Alma - E apăsată lumea de întunericul unora... doamna profesoară.
Doina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
Dorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Supraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
ciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
"si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este)" te citez cu o ingenuitate alambicată în hohotele mastăr eu sunt ,tu ești, el,ea este, noi suntem, voi sunteți, ei, ele sunt.... Dorine,mai master of cuuuuuuuuuuuung fu...mulțumesc despre sfat, it uăz fan. minicooper: mai citește o dată, de două ori, de trei... și apoi ia un bait din antifraze, serios acum, slab textul keosonom sepen for fun sixtus
voinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii." cum doresti, "frate"... intre timp poti incerca niste exercitii de scris. ai putea, dupa indelungi și ascetice osteneli, sa afli ca exista in structura lingvistica și gramaticala o logica, o fluiditate -fapt ce transpune lizibil si aprehensibil in cuvinte, propozitii si fraze gandul omului. de pilda, in mostra de mai sus, spre a fi logica, trebuie sa existe un "nu" imediat dupa pronumele personal "eu". desigur, tot acest apetit pt sensul, ori chiar frumusetea scriiturii se dezvolta, iarasi, cu timpul... pana atunci esti bineprimit sa exersezi pe hermeneia.com si sa trimiti la psihiatru orice texte observi matale ca nu suna precum a revelat bunul Dumnezeu si cu urechea a auzit insusi domnia ta. de altfel s-ar putea sa nu fii singurul de aici conectat direct la pronia divina, caci, nu-i asa?- "Duhul sufla pe unde voieste"... multumesc pt incercarea de comentariu si sper ca "textul (astea nu-s poezii)" de mai sus sa se insanatoseasca, odata reintors de la psihiatru. (apropo, ai avea vreo recomandare in acest sens?). semneaza cu drag, ovidiu mult-pacatosul. ma iertati si binecuvantati, preacuvioase nicodem!
pentru textul : candirú deAm citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
pentru textul : Mizantropii defrancisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
pentru textul : Jeg de...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II detextul nu e prost, dar.. exista portiuni pe care le-as numi banale sau uzate: "marianele îmi par un pahar cu apă", "din subteranele mele sufletești", "oamenii uneori mai și mor" as inlocui "de iubiri de week-end" cu "iubirilor de week-end" in rest, imi place
pentru textul : arhitectul de eșecuri de"tu nu ştii cum e să mori din afară
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan desă-ţi simţi toate marginile calcinate înăuntru", mai exact spus:)
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte defelicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAdrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
O mână de ajutor:
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deConsider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
:)) felicitări Oana încă o dată pentru premiu! mi-a făcut plăcere să te cunosc și face to face. mai vino și la anul. promit să dorm:))!
pentru textul : epitaful unei zile dee fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
pentru textul : doi de"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
pentru textul : noapte cu plată deinteresant text, desi s-ar putea spune ca aluneca din sugestie in descriptiv. cred ca ar merge ca si crochiu pentru o lucrare mai mare
pentru textul : supă aburind defelicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
pentru textul : Lansare carte deBine condus textul, bine ţinut echilibrul între trăire şi cuvinte, între imagine şi discurs.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat detu vrei texte comentate sau aplaudate, Ioana? just askin'
pentru textul : ieși afară javră ordinară desi eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deVladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere deAritmosa - Dacă tu crezi că e o idioțenie, spune-mi și o să scot textul. Pentru tine. Alma - E apăsată lumea de întunericul unora... doamna profesoară.
pentru textul : mi-e frică să dorm deDoina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
pentru textul : preludiu și fugă deDorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
Supraviețuivoro, eu cred că e de bun simț să avem îngăduința de a-l lăsa pe fiecare să vorbească despre ce crede respecivul/a de cuviință. Și dacă ai chef de polemici, ridică-le, înainte de a le pretinde de la alții. Ok?
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II deciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
pentru textul : exercițiul umilinței deEcaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
pentru textul : traversând toamne deomul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută de"si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este)" te citez cu o ingenuitate alambicată în hohotele mastăr eu sunt ,tu ești, el,ea este, noi suntem, voi sunteți, ei, ele sunt.... Dorine,mai master of cuuuuuuuuuuuung fu...mulțumesc despre sfat, it uăz fan. minicooper: mai citește o dată, de două ori, de trei... și apoi ia un bait din antifraze, serios acum, slab textul keosonom sepen for fun sixtus
pentru textul : apa trece, pietrele trec de"îmi pâlpâie în tâmplă ultimul condor. ascult.../...lumea este o grămadă de vreascuri", pentru asta am făcut popas.
pentru textul : domino devoinice, nu trebuie sa renunti asa usor. cît despre textul de față, îmi place. e foarte concentrat, profund, cu tîlc. asta chiar daca privesti lucrurile oarecum diferit de cum le vad eu
pentru textul : Rara Avis dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePagini