Am recitit azi "Simbolismul lui Ianus" al lui Guenon. Si am dat peste urmatorul citat pe care, la prima citire, il subliniasem: "Din punctul de vedere care leaga simbolismul lui Ianus de timp, trebuie facuta o remarca foarte importanta: intre trecutul care nu mai este si viitorul care nu este inca, adevarata fata a lui Ianus, cea care priveste prezentul, nu e, dupa cum se spune, nici una, nici cealalta dintre cele care se pot vedea. Intr-adevar, aceasta a treia fata este invizibila, pentru ca prezentul, in manifestare temporala, nu este decat o clipa insesizabila (din acelasi motiv anumite limbi, ca ebraica si araba, nu au forma verbala corespunzatoare prezentului); dar, atunci cand ne ridicam deasupra conditiilor acestei manifestari tranzitorii si contingente, prezentul cuprinde, dimpotriva, intreaga realitate". Din nou mi se pare uimitor cum trei sisteme de gandire, bazate pe "instantaneitate" (Budismul, cel al lui Guenon si cel al lui Deleuze - or mai fi si altele) ajung sa fie cladite atat de diferit! Pentru ca, trebuie sa recunosti, Adriana, ca si Guenon vorbeste altfel decat Budismul (privind din alte puncte de vedere "simbolismul" gandirii indiene in ansamblu care, evident, nu se reduce si nu poate fi redusa la Budism). In rest, recitind comentariul tau, gasesc in el tot felul de sugestii la care merita sa ma gandesc. P.S. Ti-am scris si un email prin care te rog sa-mi transmiti din nou numarul tau de mobil (pe care l-am pierdut) deoarece joi s-ar putea sa ajung la Brasov si poate o sa mai putem sta de vorba, face to face.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
cred că ai prezentat niște modele de eșarfe. un fel de publicitate indirectă :) deși îmi plac nuanțele de albastru, eu personal, nu le-aș purta. unde sunt poemele vulcanice promise?
Părere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
peste toate e un poem deosebit, sensibil, "cu stropi calzi ca din geană de femeie frumoasă". Unul dintre cele ce m-a făcut să mă opresc o clipă şi să visez.
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
Adrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
hai Virgile, nu mai scrie asa doar de "amorul artei"! Mi-e dor de cuvintele puternice din yerba mate and so on... ce naiba? daca o tii tot asa, o sa strangi in jurul tau ... stii tu ce, mai bine ca mine! "scantei de gheata' "buze de carbune" - clisee "golul care se casca" - bine ca nu "golul care casca" - penibil "luandu-ma cu sine" - tentativa de licenta poetica sau pur si simplu rateu semi-agramat? virgile, un site de literatura romana, cu atat mai mult unul "hostat" in exil, este "doomed" unless cineva (tu sa zicem, da?) face altceva decat ce e previzibil si schimba "the odds". E posibil, eu asa cred. Drag, Andu
alma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
si chiar daca poezia trebuie simtita, textul asta nu trasmite nimic. se rupe de el la fiecare noua constructie, e atit de diferit de la o faza la alta ca am impresia ca ai avut unele flashuri cu unele expresii (a se desprinde ca o foita de ceapa, fluturi cu antene parabolice) si ti-ar fi parut rau sa nu le fructifici, asa ca le-ai aruncat in acelasi poem, incercind si nereusind sa le lipesti
"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
ne punem în mișcare roțile
absorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
Eu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
Cristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am recitit azi "Simbolismul lui Ianus" al lui Guenon. Si am dat peste urmatorul citat pe care, la prima citire, il subliniasem: "Din punctul de vedere care leaga simbolismul lui Ianus de timp, trebuie facuta o remarca foarte importanta: intre trecutul care nu mai este si viitorul care nu este inca, adevarata fata a lui Ianus, cea care priveste prezentul, nu e, dupa cum se spune, nici una, nici cealalta dintre cele care se pot vedea. Intr-adevar, aceasta a treia fata este invizibila, pentru ca prezentul, in manifestare temporala, nu este decat o clipa insesizabila (din acelasi motiv anumite limbi, ca ebraica si araba, nu au forma verbala corespunzatoare prezentului); dar, atunci cand ne ridicam deasupra conditiilor acestei manifestari tranzitorii si contingente, prezentul cuprinde, dimpotriva, intreaga realitate". Din nou mi se pare uimitor cum trei sisteme de gandire, bazate pe "instantaneitate" (Budismul, cel al lui Guenon si cel al lui Deleuze - or mai fi si altele) ajung sa fie cladite atat de diferit! Pentru ca, trebuie sa recunosti, Adriana, ca si Guenon vorbeste altfel decat Budismul (privind din alte puncte de vedere "simbolismul" gandirii indiene in ansamblu care, evident, nu se reduce si nu poate fi redusa la Budism). In rest, recitind comentariul tau, gasesc in el tot felul de sugestii la care merita sa ma gandesc. P.S. Ti-am scris si un email prin care te rog sa-mi transmiti din nou numarul tau de mobil (pe care l-am pierdut) deoarece joi s-ar putea sa ajung la Brasov si poate o sa mai putem sta de vorba, face to face.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deemilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deVirgil, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Toboșarul decred că ai prezentat niște modele de eșarfe. un fel de publicitate indirectă :) deși îmi plac nuanțele de albastru, eu personal, nu le-aș purta. unde sunt poemele vulcanice promise?
pentru textul : I live in a yellow water-lily dePărere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
Dar înclin să cred că există potenţial.
pentru textul : Vechi revelaţii deMultumesc pentru corecturi si intelegere.
pentru textul : liber la-nflorire demulțumesc Andu pentru recomandare,o să încerc să fiu mai atent cu poemele minimaliste,o zi frumoasă .
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deÎn varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe depeste toate e un poem deosebit, sensibil, "cu stropi calzi ca din geană de femeie frumoasă". Unul dintre cele ce m-a făcut să mă opresc o clipă şi să visez.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deoamenii oscileaza intre cantitate si calitate. Corina Papouis ramine la mijloc. acolo unde este sarcasmul feminin.
pentru textul : How to train your dragon deTincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deAdrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
pentru textul : Felinar dehai Virgile, nu mai scrie asa doar de "amorul artei"! Mi-e dor de cuvintele puternice din yerba mate and so on... ce naiba? daca o tii tot asa, o sa strangi in jurul tau ... stii tu ce, mai bine ca mine! "scantei de gheata' "buze de carbune" - clisee "golul care se casca" - bine ca nu "golul care casca" - penibil "luandu-ma cu sine" - tentativa de licenta poetica sau pur si simplu rateu semi-agramat? virgile, un site de literatura romana, cu atat mai mult unul "hostat" in exil, este "doomed" unless cineva (tu sa zicem, da?) face altceva decat ce e previzibil si schimba "the odds". E posibil, eu asa cred. Drag, Andu
pentru textul : continuum explosion dealma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCâteva exemple de construcţii problematice:
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
"cu picioarele depărtate bărbătește".
pentru textul : Cartier rezidential deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku deeu am senzatia ca m-am retras dar tu nu te prinzi
pentru textul : fericirea II deAm corectat, aveți dreptate, mulțumesc! Scuze că răspund scurt, sunt în mare grabă cu Virtualia, volum, afișe, program etc.
pentru textul : text cu oameni care mă surprind desunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
si chiar daca poezia trebuie simtita, textul asta nu trasmite nimic. se rupe de el la fiecare noua constructie, e atit de diferit de la o faza la alta ca am impresia ca ai avut unele flashuri cu unele expresii (a se desprinde ca o foita de ceapa, fluturi cu antene parabolice) si ti-ar fi parut rau sa nu le fructifici, asa ca le-ai aruncat in acelasi poem, incercind si nereusind sa le lipesti
pentru textul : Desprinsă din lacrimă de"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...
pentru textul : Sfârșit de toamnă degata. am selectat drept limba engleza. scuze. :)
pentru textul : On the edge dejena din finalul comentariului tau tot nu te califica sa postezi pe prima pagina toate rahaturile.
pentru textul : Unui mare poetastru depentru că mi-a plăcut imaginea
mamografie/
ne punem în mișcare roțile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deabsorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
compensată ori nu (bine scrisă) tableta are substanța de bază amară :)
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deEu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
pentru textul : Întâlnire deda Liviu emotie,impact, titlul poate altul...
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deCristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
pentru textul : Fotografiind umbre deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală dePagini