raspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
a, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
si pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
am găsit chestia asta pe net: așezá vb., ind. prez. 1 sg. așéz, 3 sg. și pl. așáză, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 sg. și pl. așéze; ger. așezând fredonam doom doom să-nălțăm:)
marga te-am făcut eu gioarsă sau tută? eu cred tu meriți mai mult. de aceea intru în dialog cu tine.
cât despre opinia ta critică, până acum nu am văzut cum arată o recenzie stoicoviciană, nu că m-ar interesa:)
iar despre critica poemelor mele am o noutate, așa ca chestie (cum ai zice tu): volumul lansat pe hermeneia "poetul miazănoapte" este nominalizat la premiile U.S.R.
când mai treci sper să ai doar lecturi la bord:)
eugen, uite o variantă de pornit pe ea:
ridicarea din nisipul ud presupune lipirea pe corp a acestuia, astfel un om acoperit de nisip (perisabilitate) oricând supus ștergerii unui val, oprește din îmbătrânire (gârbovire) printr-o dispariție similară castelelor de nisip. asta ar fi o cheie. acuma chestia cu merg merg sugerează înaintarea pâna la aproape merg adică lentoarea opririi. dacă mai ai nelămuriri, nu ezita să le exprimi. deși nu obișnuiesc să explic, tu ești o excepție.
acest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
Sincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
cred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
au autor care doreste ca un text sa para...este un constructor desavarsit. Ma intreb, un autor care doreste ca un text sa para, doreste ca textul sau sa para si poezie? Finalul este un pic mai reusit, insa pana la final exagerezi cu pronumele personale, mine, mele, meu, mi, ma.....sunt cel putin 12-13, din care cel putin jumatate se pot inlatura cu usurinta.
Cristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
Andrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
preafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
Doar aici, pe site, sunt crochiuri. Ele sunt fragmente din scene întregi, scene care, fireşte, au continuitate. Am postat prin mai multe locuri (şi voi mai posta) pentru feedback-ul stilului. Bunînţeles, nu pot publica nimic din ce ar dezvălui prea multe. Acolo e un typo. Mulţumesc!
obsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun
Alma, ma refeream cite 5 texte care ti-au placut din fiecare sectiune *5 poezie, 5 proza etc.). Era fain sa dai 5 din toate, fiind la ora aceea 554. :) Eu mi-am exprimat doar parerea. Inteleg ca nu se tine seama de ea. Vladimir, "halal organizare de idei"? Am scris 13 comentarii ca raspuns la mai multe intrebari si comentarii care mi s-au adresat de diferite persoane, altfel nu as mai fi scris. In niciun caz polemica. Daca lucrurile s-ar fi inteles inca de la primul comentariu, nici eu nu as mai fi revenit. Daca tu ai fi primit raspunsul meu anterior adresat tie si nu ai mai fi continuat sa scrii, nici eu nu as fi venit acum iar sa iti raspund la ce intrebi. Acesta se numeste dialog cu fiecare interlocutor si raspuns la intrebarile lor. Nu e polemica, nici nu va fi. Iar felicitarile le primesc, pentru ambele motive, nu stiu pe care l-ai auzit. Pentru primul, e;ti printre cei aprecia'i de mine ;i recomanda'i, pentru al doilea, esti printre invitati atunci cind se va lansa, daca primesti invitatia, desigur. Si tu, si el, si ea, fiecare dintre noi isi vede visele cu ochii, fiecare dintre noi, nu e nimic rau in asta. Eu sunt in "corcodus", Vladi? Nu mai face asemenea afirmatii, te-am rugat de multe ori sa lasi negativul deoparte. Exista insa munti de orgoliu. Acolo nu voi ajunge niciodata, fiindca nu asta mi-e calea, pe ea sunt deja prea multi. Sper sa incheiem aici.
O întrebare - ce caută "impresionism"-ul aici? Nu pot citi "susurul șăgalnic", cred că mai trebuie ceva lucrat. La fel - "de multe mii de ani". Simplitate vs simplism? Tu alegi. Remarcabil versul: "curînd va răsări soarele cu mînere de jad".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deraspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – dea, dar fiti atent putin: nu mi spuneti ca exista cuvinte sau expresii care n ar fi poetice! un mare poet nu lucreaza cu astfel de prejudecati. tocmai aici intervine acel techne care face totul posibil. apoi, nu e nicio gafa alternanta vers alb-rime. nu cred ca scrie undeva ca n-am voie. si daca scrie, cu atat mai rau pt scrierea cu pricina. o, daca as fi un fidel, de ce as mai scrie poezie? in plus, nu vad parodia. ludic, da. ambiguitate a sensului, voita, da. si in loc de feminin as rupe cuvantul acesta si as zice "fin" imi permit sa arunc manusa, tocmai aici si acum
pentru textul : lucia decailean, avand in vedere ca e textul meu, inclin sa iti dau dreptate:) multumesc oricum.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini desi pe mine ma incanta stilul tau de a cauta cheile femininului, seamana cu iubirea.
as da penita, dar nu am inspiratie la o buna argumentare. deocamdata.
ceea ce-mi pare rau mereu e ca se termina prea repede textul.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deam găsit chestia asta pe net:
așezá vb., ind. prez. 1 sg. așéz, 3 sg. și pl. așáză, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 sg. și pl. așéze; ger. așezând fredonam doom doom să-nălțăm:)
marga te-am făcut eu gioarsă sau tută? eu cred tu meriți mai mult. de aceea intru în dialog cu tine.
cât despre opinia ta critică, până acum nu am văzut cum arată o recenzie stoicoviciană, nu că m-ar interesa:)
iar despre critica poemelor mele am o noutate, așa ca chestie (cum ai zice tu): volumul lansat pe hermeneia "poetul miazănoapte" este nominalizat la premiile U.S.R.
când mai treci sper să ai doar lecturi la bord:)
eugen, uite o variantă de pornit pe ea:
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deridicarea din nisipul ud presupune lipirea pe corp a acestuia, astfel un om acoperit de nisip (perisabilitate) oricând supus ștergerii unui val, oprește din îmbătrânire (gârbovire) printr-o dispariție similară castelelor de nisip. asta ar fi o cheie. acuma chestia cu merg merg sugerează înaintarea pâna la aproape merg adică lentoarea opririi. dacă mai ai nelămuriri, nu ezita să le exprimi. deși nu obișnuiesc să explic, tu ești o excepție.
acest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deSincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
pentru textul : aprilie decred că versul "se citea pe chipul meu emoția" banalizează. emoția emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămâni pt câinele mort. știu că nu e realitate aici. însă când imaginăm, vizualizarea unui câine mort - desigur că asta poate însemna și suflet mort - este grotescă. îmbianrea de emoție erotică și imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că în final te întorci la sărut. care, în această poezie, devine mortifer. și primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă în această poezie. sau poate asta ai și urmărit dez-legările, ruperea de legături între planuri, iamgini, mesaje, realități, momente temorale. dacă asta a fost intenția e ok. fiindcă și acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "încă o vreme" induce aceeași fragmentare. cel mai bun pasaj este: "mă gândeam la iarba roasă de sub el locul acela cu memorie încă o vreme apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă și o să mă cheme erhan să mâncăm zăpadă"
pentru textul : erhan înainte de iarnă deau autor care doreste ca un text sa para...este un constructor desavarsit. Ma intreb, un autor care doreste ca un text sa para, doreste ca textul sau sa para si poezie? Finalul este un pic mai reusit, insa pana la final exagerezi cu pronumele personale, mine, mele, meu, mi, ma.....sunt cel putin 12-13, din care cel putin jumatate se pot inlatura cu usurinta.
pentru textul : perdu deCristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deAndrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi depreafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
pentru textul : fericirea I deAdriana, sper ca intr-un alt poem ne vei spune si CUM sa ne ferim de acest cumplit blestem. Deocamdata, am citit si am scuipat in san :-) Bobadil.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deda Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
pentru textul : tristețea ca o căruță deÎn afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
pentru textul : Scrisoare de toamnă dePaul, ma bucur sa aflu ca, pana la urma, am reusit sa dau o forma multumitoare acestui text. pentru ca si el mi-a dat multa bataie de cap. :)
merci de semn
pentru textul : ascunzişul din urmă deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată de@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
pentru textul : Incienso deDoar aici, pe site, sunt crochiuri. Ele sunt fragmente din scene întregi, scene care, fireşte, au continuitate. Am postat prin mai multe locuri (şi voi mai posta) pentru feedback-ul stilului. Bunînţeles, nu pot publica nimic din ce ar dezvălui prea multe. Acolo e un typo. Mulţumesc!
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman) deVladimir, asa e. Si e vara. Bobadil.
pentru textul : la o cafea deobsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
pentru textul : fragil depe rană.
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
da, și un plus pentru abordarea, imperfectă(ritm), dar ca o ploaie în seceta postmodernismului. congr!
pentru textul : balada ploilor pierdute de"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deAlma, ma refeream cite 5 texte care ti-au placut din fiecare sectiune *5 poezie, 5 proza etc.). Era fain sa dai 5 din toate, fiind la ora aceea 554. :) Eu mi-am exprimat doar parerea. Inteleg ca nu se tine seama de ea. Vladimir, "halal organizare de idei"? Am scris 13 comentarii ca raspuns la mai multe intrebari si comentarii care mi s-au adresat de diferite persoane, altfel nu as mai fi scris. In niciun caz polemica. Daca lucrurile s-ar fi inteles inca de la primul comentariu, nici eu nu as mai fi revenit. Daca tu ai fi primit raspunsul meu anterior adresat tie si nu ai mai fi continuat sa scrii, nici eu nu as fi venit acum iar sa iti raspund la ce intrebi. Acesta se numeste dialog cu fiecare interlocutor si raspuns la intrebarile lor. Nu e polemica, nici nu va fi. Iar felicitarile le primesc, pentru ambele motive, nu stiu pe care l-ai auzit. Pentru primul, e;ti printre cei aprecia'i de mine ;i recomanda'i, pentru al doilea, esti printre invitati atunci cind se va lansa, daca primesti invitatia, desigur. Si tu, si el, si ea, fiecare dintre noi isi vede visele cu ochii, fiecare dintre noi, nu e nimic rau in asta. Eu sunt in "corcodus", Vladi? Nu mai face asemenea afirmatii, te-am rugat de multe ori sa lasi negativul deoparte. Exista insa munti de orgoliu. Acolo nu voi ajunge niciodata, fiindca nu asta mi-e calea, pe ea sunt deja prea multi. Sper sa incheiem aici.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deO întrebare - ce caută "impresionism"-ul aici? Nu pot citi "susurul șăgalnic", cred că mai trebuie ceva lucrat. La fel - "de multe mii de ani". Simplitate vs simplism? Tu alegi. Remarcabil versul: "curînd va răsări soarele cu mînere de jad".
pentru textul : Valea Lotusului deai dreptate, Oana! acele versuri au tentă suprarealistă, e o românie tristă:). și da, prea multe detalii acolo. am să rectific.
pentru textul : am dreptul la o scamă demulțam fain!
(m) celălalt - (f) cealaltă sau ceealaltă în loc de „cealalaltă”.
pentru textul : alala deEla, Bianca multumiri :) Deocamdata ma mai gandesc. Cate ceva am aranjat totusi.
pentru textul : madame dePagini