să știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
- să citeşi regulamentul Hermeneia!
- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
Si ne dezmeticim la sapte plus , cind luna, Ocheste umbra noilor iubiri dar revnim tiptil- tiptil la case si-nnebunim -atuncea- fix : la sase. ( Iaca strofa care-ti lipse Gorune, alma mater dom'le...alma mater...:)
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
Trebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
Ela, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
imi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
Cred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
sinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
indrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
hmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
Foarte buna precizarea că nu orice publicaţie, Adrian. Sunt, într-adevar, la noi, multe reviste absolut stupide, de un veleitarism revoltător şi semănator de confuzie si nedumerire...Am ridiculizat una, pe care redacţia mi-o trimite în continuare în format pdf, chiar aici, într-o tableta...
Multumesc pentru sugestii, voi urmari. Dar va aştept şi pe voi, cei care deja aţi publicat, cu noi propuneri de colaborare...
Alma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
Nu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
multumesc, abia acum am vazut comentariul tau. asta-i una din creatiile de care intitial mi-a fost jena, deci mi-e relativ greu sa rezonez la aprecieri insa ma bucur ca mai transmite emotie si creeaza cate-o legatura, ici-colo. :o)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am uitat un semn de-ntrebare după "De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră"...
pentru textul : Isus vs. Radet desă știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
pentru textul : în celălalt vis de- să citeşi regulamentul Hermeneia!
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... de- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
poezia aceasta parca se priveste in oglinda, desi ca un suflet sensibil pus pe tava, nu asteapta raspunsuri, poate decat propriul raspuns.
pentru textul : Stai deSi ne dezmeticim la sapte plus , cind luna, Ocheste umbra noilor iubiri dar revnim tiptil- tiptil la case si-nnebunim -atuncea- fix : la sase. ( Iaca strofa care-ti lipse Gorune, alma mater dom'le...alma mater...:)
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deEla, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deTrebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
pentru textul : Ultima dată când mai mor deEla, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
pentru textul : Liane și umbre deimi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
pentru textul : Poem din doi în doi deAranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu detext slab și cam plin de clișee. probabil că ar trebui să postezi la început ce consideri că ai mai bun. dacă vrei să convingi pe cineva.
pentru textul : Să zbor descuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău decomentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deCred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii desinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof denu exista cumva o greseala in titlu? amuzant finalul
pentru textul : story of a city deindrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
pe urmele mele totuşi un lup
negru în cer
viaţa muşcată se stinge"
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deGhilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dehmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deMultumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne deFoarte buna precizarea că nu orice publicaţie, Adrian. Sunt, într-adevar, la noi, multe reviste absolut stupide, de un veleitarism revoltător şi semănator de confuzie si nedumerire...Am ridiculizat una, pe care redacţia mi-o trimite în continuare în format pdf, chiar aici, într-o tableta...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deMultumesc pentru sugestii, voi urmari. Dar va aştept şi pe voi, cei care deja aţi publicat, cu noi propuneri de colaborare...
cred că titlul mai potrivit ar fi fost „birjar sfidînd veșnicia”
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deAlma, eu pana la urma asa l-am perceput, pentru ca nu se referea nici la ce e in text, si nici la o incalcare a regulamentului, ci la exigente personale, unde nici strategia ta nu e gresita, si in fond, nici a mea. Asta insemna in comentariul meu "pur personal". Tu l-ai vazut constructiv, dar eu am perceput "un ghiot". M-am inselat. Data viitoare voi fii mai atenta. Hai sa incheiem aici.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? de2 observaţii: typo "Ne-aşteptă"; trebuie o virgulă după "întunecate ape".
pentru textul : Sonet 223 deNu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
pentru textul : dromomanie deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku demultumesc, abia acum am vazut comentariul tau. asta-i una din creatiile de care intitial mi-a fost jena, deci mi-e relativ greu sa rezonez la aprecieri insa ma bucur ca mai transmite emotie si creeaza cate-o legatura, ici-colo. :o)
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deemi, ai dreptate, pe parcursul poezie mi-am dat seama ca are un iz de nichita, dar am zis acelasi lucru, ce daca:). multumesc de semn seara buna
pentru textul : între nord și dreapta de"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dePagini