și cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
erată 2
în loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
Fascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
ok, snowdon king. datorita faptului ca practici in mod regulat hartuirea membrilor hermeneia care posteaza aici si nu te rezumi doar la comentarii pe text, consiliul hermeneia a decis suspendarea contului tau pentru o anumita perioada. nu ne mai dorim sa ne pierdem timpul facind educatie pe hermeneia dar hartuirea si ofensarea gratuita a celorlalti membri nu este acceptabila aici. indiferent de argumentele invocate.
"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
am facut niste modificari.
domnule Gorun, multumesc! m-ati determinat sa revin asupra textului. nu stiu daca acum e mai concis ori mai puternic la nivel de sugestie. dar eu am incercat...:)
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
Parcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
sa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
Repet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
intotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
Buna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
sentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deerată 2
pentru textul : Alb şi roşu deîn loc de "nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
se va citi" personal,nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "consens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice."
Fascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real de'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
ok, snowdon king. datorita faptului ca practici in mod regulat hartuirea membrilor hermeneia care posteaza aici si nu te rezumi doar la comentarii pe text, consiliul hermeneia a decis suspendarea contului tau pentru o anumita perioada. nu ne mai dorim sa ne pierdem timpul facind educatie pe hermeneia dar hartuirea si ofensarea gratuita a celorlalti membri nu este acceptabila aici. indiferent de argumentele invocate.
pentru textul : text parțial lipsă demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deeu nu am nimic de adaugat aici.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master de"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
pentru textul : Microbus deam facut niste modificari.
domnule Gorun, multumesc! m-ati determinat sa revin asupra textului. nu stiu daca acum e mai concis ori mai puternic la nivel de sugestie. dar eu am incercat...:)
cu ganduri bune si aceeasi stima
pentru textul : ascunzişul din urmă deCred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deaceleasi rezerve , mai ales într-un articol serios si foarte bun. sau , poate, am "încremenit" noi în limba de dinaintea "marii noastre migratii".
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deAsa am facut. Voi posta zilele viitotoare si restul partilor (2,3,4). Spor la lectura!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deca limbaj pare altceva. in partea a adoua reusesti sa treci dincolo și sa arati frumosul. cel putin unele imagini merita
pentru textul : trăiesc în suburbii deParcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
pentru textul : ăsta nu e un poem de:)) câtă vreme duelul ăsta nu provoacă „victime colaterale”, eu n-am nimic de obiectat. ba mai mult, admit să fiu martor și să aduc spadele!
fain și jucăuș text, mi-a plăcut.
pentru textul : en garde deDorel, raspunsul se afla in regulament. Te rog sa il citesti. In orice caz te apropii vertiginos de situatia aceea neplacuta.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDacă vremea ne va fi potrivnică, ce facem?
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV desa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
pentru textul : de el deRepet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
nici eu nu-s sigura. ma mai gandesc.
pentru textul : pontificală deintotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc
pentru textul : dorina deincantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deBuna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
pentru textul : Urbană deacest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel deÎmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
pentru textul : preludiu în roșu deSa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
Nu ştiu dacă e bine ceea ce fac. S-ar putea s-o dau în bară.
Am rezonat cu poemul tău în felul următor:
orhideea a rămas în acelaşi loc
rece, intangibil,
acolo unde simţi cum te pierzi,
cum devii pradă
şi începi să te caţeri
până pe ultima spiţă a scării,
fugărit de fantoma unui coşar
ei nu înţeleg,
pentru textul : pierdut desentimente (de cristal??) porţi în jurul pieptului,
cearcăne, trecut,
şi eşti mai curat
decât ploaia,
mai norocos decât un coşar…
Dacă am greşit îmi cer scuze...
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
pentru textul : joy to the sword deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
pentru textul : Tanța portanța și chitanța dePagini