Cred că amândoi am făcut o confuzie, domnule Virgil. Cred în continuare că linkuri spre siteuri tip bibliotecă, cum sunt multe pe internet, (poate nu cel pe care l-am dat eu e cel mai bun), pot fi postate la anumite texte dacă e necesar. Dar eu mi-am dat seama abia acum că un text celebru al lui Caragiale, adică "Triumful talentului" nu este necesar de dat ca link, fiindcă oamenii îl pot oricând reciti într-o bibliotecă sau pe net, sau l-au citit deja. Adică linkul scade din valoarea micului meu text care îl interpretează pe Caragiale, în cazul că textul meu are vreo valoare. Totuşi, în cazul unui eseu referinţele ştiu că sunt necesare la subsol. Totuşi în cazul unei interpretări a unui text mai puţin cunoscut, linkul cred că e necesar. Când legile sau regulamentele sunt confuze sau nu se aplică în toate cazurile, e mai greu să ghiceşti ce e mai bine. Fiindcă textul meu e fără pretenţie de exegeză, şi reprezintă doar note de lectură, am hotărât să renunţ la linkul spre textul lui Caragiale, oricum prea cunoscut şi uşor de găsit de către cei care vor să îl citească.
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
Da, are dreptate Marian, jocul de cuvinte cu "visuri" si "vise" e interesant, doar ca nu e un joc de cuvinte. Iar autoexilarea in somn o practic si eu si toti prietenii mei tot asa, din cand in cand, si anume dupa ce bem o lada de bere impreuna... ne autoexilam in pat si dormim de bubuie blocurile. Bobadil.
mergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
Ai un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
așa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?
ela, vezi ca recidivezi. eu te mai rog inca o data sa respecti regulamentul si sa nu aberezi in comentariu cu inutilitati care nu isi au locul aici. daca tu confunzi hermeneia cu un chat-room in care sa ne povestesti tu ce si cum asta te priveste. eu insa nu voi mai tolera asta. sper sa ma fi facut inteles. in ce priveste "sfera ta de gândire și acțiune" mi-e absolut indiferenta. respecta regulamentul si nimeni nu va avea ce sa iti reproseze. insista in atitudinea ta si te asigur ca pot lua si alte masuri. ilarius, ma indoiesc ca exagerez de vreme ce au venit oameni si mi-au spus ca am dreptate. deci...
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
Nu te-ai prins! Prin tine mi-am cerut scuze eroinei in pielea careia ai patruns pana la confundare. Acu', daca ele sunt inutile sau nu, e alta poveste. E un exercitiu de logica. O femeie castiga la loto. Un prieten (de sex masculin, precizarea nu mai e tautologica in zilele noastre) o intreaba cum a facut? Pai, intr-o noapte am visat 3. In noaptea urmatoare, 7. L-am inmultit pe 3 cu 7, mi-a dat 28 si l-am jucat la loto. Da, dar 3x7 fac 21 nu 28. O fi, da' eu am castigat!,. Logic, nu?
Este într-adevăr o poezie eliberată de balast, cu o singură excepție: "sufletul mirosi(n)d a detergent", unde metafora e prea căutată. O atmosferă a fobiei și retragerii către sinele copilăriei bine conturată și surprinzător de "curată", fără căutarea de imagini-șoc, așa cum se întâmplă de obicei cu astfel de poezii. Iar povestea pe care o spune este foarte bine redată prin folosirea unor trimiteri sugestive simple, dar puternice. De ce nu ai corectat typo semnalat de Ioana? Am observat că ai fost între timp pe site; e cel puțin politicos să dai atenție unor astfel de semnalări; tuturor ni se întâmplă. Am citit de ieri poezia și aă fi dorit să o evidențiez, dar am o reținere să fac asta cu un text care conține typos. Poate totuși rectifici.
...ca de altfel majoritatea textelor tale și acesta este unul excelent. lexisul sau elocutio ales cu grijă, modern dau fluență și sincronie sentimentelor camuflate derizoriu. tu expui ceea ce comunul are mai valoros: imediatul. și o faci cu succes. mă feresc să exemplific pentru că am observat o unitate în textele tale și știu că este premeditată. deci ai respectul și admirația mea chiar și când nu las un semn. acum doar îngălbenirea. cu gânduri bune, paul
Ca de obicei, marga centrează, marga dă cu capu', marga dă galbene şi roşii, marga faultează de la spate, se zvârcoleşte pe jos, simulează si trage de timp. Joc de diviia C. Totuşi:
- editorii nu pot şterge comentarii.
- de foarte multe ori se recurge la comparaţii pentru a argumenta o idee.
- editorii nu sunt obligaţi să dea explicaţii pentru neglijenţa/nepriceperea userilor.
- deşi unii nu au pornit încă, vă rog să vă opriţi aici.
- scutecele se scumpesc pe zi ce trece; alternativa - pelinca. Lectură, ceai de urzică, uşoare alergări prin parc, goblen, horoscop!
Katya, degeaba arunci cu dictionarele in mine si te rog sa nu ma acuzi de rautate,,, mai bine un "rau" decat un "fatarnic". Exprimarea ta in acest poem are lacune serioase. Eu am pretentii in ceea ce te priveste si de aceea te rog sa te astepti cand postezi texte prin preajma mea ca eu sa ti le analizez cu lupa si cu acul. Cred ca nu ar trebui sa te frustreze o asemenea privire facuta fara niciun fel de rautate cum insinuezi tu jignindu-ma inutil si total lipsit de gratie. Sa ne citim cu bine si cu cat mai putine greseli de exprimare. Andu
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
am citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
te arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
sancho, faptul ca ai indraznit sa ticluiesti asa un comentariu e la fel de jenant ca si continutul acestuia si ca textul pe care il aperi. nu duce totusi discutia in lătúri; e vorba de "vin creioanele", si nu de mine. cît despre lecturile mele, asa cum sunt ele, sunt ale mele si n-ai de unde sa banuiesti macar la ce nivel se afla. cu lecturile tale m-am lamurit, odata ce-ai impenitat tecstu' de față
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, Ottilia, va multumesc. Scriu mai rar. Nu mîna e de vină, ci computerul. Mi-a murit. E si asta o ironie ...a soartei.
pentru textul : toamnă de"există o moară numită suflet care transformă visele în făină" cinic textul dar reusit ca imperechere intre jurnal si interviu
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră deCred că amândoi am făcut o confuzie, domnule Virgil. Cred în continuare că linkuri spre siteuri tip bibliotecă, cum sunt multe pe internet, (poate nu cel pe care l-am dat eu e cel mai bun), pot fi postate la anumite texte dacă e necesar. Dar eu mi-am dat seama abia acum că un text celebru al lui Caragiale, adică "Triumful talentului" nu este necesar de dat ca link, fiindcă oamenii îl pot oricând reciti într-o bibliotecă sau pe net, sau l-au citit deja. Adică linkul scade din valoarea micului meu text care îl interpretează pe Caragiale, în cazul că textul meu are vreo valoare. Totuşi, în cazul unui eseu referinţele ştiu că sunt necesare la subsol. Totuşi în cazul unei interpretări a unui text mai puţin cunoscut, linkul cred că e necesar. Când legile sau regulamentele sunt confuze sau nu se aplică în toate cazurile, e mai greu să ghiceşti ce e mai bine. Fiindcă textul meu e fără pretenţie de exegeză, şi reprezintă doar note de lectură, am hotărât să renunţ la linkul spre textul lui Caragiale, oricum prea cunoscut şi uşor de găsit de către cei care vor să îl citească.
pentru textul : Scurt pe doi deîncep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
pentru textul : Rugăciune de zi deDa, are dreptate Marian, jocul de cuvinte cu "visuri" si "vise" e interesant, doar ca nu e un joc de cuvinte. Iar autoexilarea in somn o practic si eu si toti prietenii mei tot asa, din cand in cand, si anume dupa ce bem o lada de bere impreuna... ne autoexilam in pat si dormim de bubuie blocurile. Bobadil.
pentru textul : 3:59 a.m. demergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
pentru textul : am evadat un timp (3) deAi un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa de...parcă știam că ești detașat în acea luciditate, George, ce se simte în întreg poemul. am perceput primul vers ca antagonic cu ceea ce urmează, pentru a pune în valoare indiferența estetică. mi-au plăcut versurile acestea în special: nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista cu gânduri bune, paul
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deAh, Dorin, ah! ai racit...vezi ce patesti daca stai cu poeziile larg deschise? :)
pentru textul : în ultima cameră, el deașa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deasta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deela, vezi ca recidivezi. eu te mai rog inca o data sa respecti regulamentul si sa nu aberezi in comentariu cu inutilitati care nu isi au locul aici. daca tu confunzi hermeneia cu un chat-room in care sa ne povestesti tu ce si cum asta te priveste. eu insa nu voi mai tolera asta. sper sa ma fi facut inteles. in ce priveste "sfera ta de gândire și acțiune" mi-e absolut indiferenta. respecta regulamentul si nimeni nu va avea ce sa iti reproseze. insista in atitudinea ta si te asigur ca pot lua si alte masuri. ilarius, ma indoiesc ca exagerez de vreme ce au venit oameni si mi-au spus ca am dreptate. deci...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deo scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
pentru textul : dupamiaza eroilor deÎn principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 deNu te-ai prins! Prin tine mi-am cerut scuze eroinei in pielea careia ai patruns pana la confundare. Acu', daca ele sunt inutile sau nu, e alta poveste. E un exercitiu de logica. O femeie castiga la loto. Un prieten (de sex masculin, precizarea nu mai e tautologica in zilele noastre) o intreaba cum a facut? Pai, intr-o noapte am visat 3. In noaptea urmatoare, 7. L-am inmultit pe 3 cu 7, mi-a dat 28 si l-am jucat la loto. Da, dar 3x7 fac 21 nu 28. O fi, da' eu am castigat!,. Logic, nu?
pentru textul : cerşind milă păduchilor desa fie pe text:))
pentru textul : Fugă deEste într-adevăr o poezie eliberată de balast, cu o singură excepție: "sufletul mirosi(n)d a detergent", unde metafora e prea căutată. O atmosferă a fobiei și retragerii către sinele copilăriei bine conturată și surprinzător de "curată", fără căutarea de imagini-șoc, așa cum se întâmplă de obicei cu astfel de poezii. Iar povestea pe care o spune este foarte bine redată prin folosirea unor trimiteri sugestive simple, dar puternice. De ce nu ai corectat typo semnalat de Ioana? Am observat că ai fost între timp pe site; e cel puțin politicos să dai atenție unor astfel de semnalări; tuturor ni se întâmplă. Am citit de ieri poezia și aă fi dorit să o evidențiez, dar am o reținere să fac asta cu un text care conține typos. Poate totuși rectifici.
pentru textul : fog dema bucur ca am reusit sa te amuz.
pentru textul : Refuz profund de...ca de altfel majoritatea textelor tale și acesta este unul excelent. lexisul sau elocutio ales cu grijă, modern dau fluență și sincronie sentimentelor camuflate derizoriu. tu expui ceea ce comunul are mai valoros: imediatul. și o faci cu succes. mă feresc să exemplific pentru că am observat o unitate în textele tale și știu că este premeditată. deci ai respectul și admirația mea chiar și când nu las un semn. acum doar îngălbenirea. cu gânduri bune, paul
pentru textul : în fond e totul lavabil deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deMaricica, te rog, repede repede! recitește atent și cu intonație a treia strofă și FĂ CEVA acolo! ;)
pentru textul : poem orb dete rog, e păcat de poezie.
Ca de obicei, marga centrează, marga dă cu capu', marga dă galbene şi roşii, marga faultează de la spate, se zvârcoleşte pe jos, simulează si trage de timp. Joc de diviia C. Totuşi:
- editorii nu pot şterge comentarii.
- de foarte multe ori se recurge la comparaţii pentru a argumenta o idee.
- editorii nu sunt obligaţi să dea explicaţii pentru neglijenţa/nepriceperea userilor.
- deşi unii nu au pornit încă, vă rog să vă opriţi aici.
- scutecele se scumpesc pe zi ce trece; alternativa - pelinca. Lectură, ceai de urzică, uşoare alergări prin parc, goblen, horoscop!
pentru textul : siberii suspendate deKatya, degeaba arunci cu dictionarele in mine si te rog sa nu ma acuzi de rautate,,, mai bine un "rau" decat un "fatarnic". Exprimarea ta in acest poem are lacune serioase. Eu am pretentii in ceea ce te priveste si de aceea te rog sa te astepti cand postezi texte prin preajma mea ca eu sa ti le analizez cu lupa si cu acul. Cred ca nu ar trebui sa te frustreze o asemenea privire facuta fara niciun fel de rautate cum insinuezi tu jignindu-ma inutil si total lipsit de gratie. Sa ne citim cu bine si cu cat mai putine greseli de exprimare. Andu
pentru textul : humnezei demultumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro destimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
pentru textul : crucile deam citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
pentru textul : liliput dete arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 de"de la car pe toate în inimă" ?!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut desancho, faptul ca ai indraznit sa ticluiesti asa un comentariu e la fel de jenant ca si continutul acestuia si ca textul pe care il aperi. nu duce totusi discutia in lătúri; e vorba de "vin creioanele", si nu de mine. cît despre lecturile mele, asa cum sunt ele, sunt ale mele si n-ai de unde sa banuiesti macar la ce nivel se afla. cu lecturile tale m-am lamurit, odata ce-ai impenitat tecstu' de față
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dePagini