yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
chiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
poemul asta îmi amintește de limbajul LISP (glumind, îi spuneam Lots of Irritating Single Paranthesis) în facultate.
Am mai spus-o, și nu doar aici, autorii moderni, când nu mai au nimic de spus, inventează forma fără fond, este plin spațiul literar de ei ca un câine de purici iar eu sper ca tu, raluca, să renunți la ambiția asta a formei fără fond dacă poți mai mult.
cred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
Cristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
imi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
ram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
un autor a cărui vuziune despre lume este clar exprimată în fiecare vers. un poet lucid, atât de lucid încât s-ar întoarce în umbra din care a fost creat, umbră ce pretutindenea îl urmărește. dovadă în acest sens este acest poem.
Multumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
Categoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
Sit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
Mă numesc Steaua din Ochii Tăi Mă vei zări în oglinzi privindu- Te necontenit ... Ne răzvrătim și zburăm Prin universuri de humă frumoase versuri care conturează condiția umană, esența divină, lumina stelei din ochii Lui, se răsfrânge în oameni- oglinzi, dar universul celor din urmă e de humă în care se răzvrătesc sau zboară...
ai imagini deosebite in poem ca de ex "Luna îmi face cu ochiul întind umbrei fără umbră drept armă sărutul" nu imi suna bine "al unui timp tras prin țigară" in contextul discursului poetic ar merita sa intitulezi poemul chiar "cafea cu noapte"... cred ca e un poem asupra caruia merita sa mai revii putin: orice diamant slefuit are alte lumini.
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
Desigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
Trebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
well, mă amuzi din nou. uite că nu știam că mă „dădăcești”. mă întreb dacă tu chiar nu îți dai seama cît de ridicol ești cu astfel de răspunsuri îmfumurate și bombastice. nu știu dacă ai citit pe aici dar acesta este un site de literatură și arte. nu de „dădăceală”. whatever that means for you. adică aici oamenii vin, se înscriu, își postează texte personale și apoi și le comentează reciproc după cum găsesc de cuviință în limitele criteriilor personale și ale bunului simț. precum și în limitele regulamentului hermeneia. atît și nimic mai mult. dacă, dintr-o confuzie, tu ai crezut că este vorba de altceva și că pe aici lumea te va întîmpina ca pe un fel de mesia al poeziei românești mă tem că ți-ai făcut deșarte iluzii de grandoare. eu zic să îți potolești senzația asta că ai fi mare autor, critic, poet sau ce mai crezi tu acolo, și să revii cu picioarele pe pămînt. ar fi mai sănătos. dar dacă simți nevoia să îți umfli niște pene imaginare eu zic să încerci în altă parte. aici nimeni nu dă doi bani pe excesele astea. pe bune.
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii dechiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
poemul asta îmi amintește de limbajul LISP (glumind, îi spuneam Lots of Irritating Single Paranthesis) în facultate.
pentru textul : amidon deAm mai spus-o, și nu doar aici, autorii moderni, când nu mai au nimic de spus, inventează forma fără fond, este plin spațiul literar de ei ca un câine de purici iar eu sper ca tu, raluca, să renunți la ambiția asta a formei fără fond dacă poți mai mult.
cred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
pentru textul : zborul tău sidefiu deCristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deimi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
pentru textul : Coborât la capăt de spaimă deram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
pentru textul : domnul salvează regina deAduc mulțumiri tuturor pentru lăsare de semn.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Cu prietenie,
pentru textul : Abecedar al melancoliei, deEugen
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
pentru textul : restauratio deun autor a cărui vuziune despre lume este clar exprimată în fiecare vers. un poet lucid, atât de lucid încât s-ar întoarce în umbra din care a fost creat, umbră ce pretutindenea îl urmărește. dovadă în acest sens este acest poem.
pentru textul : casa de pe colină deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul deMultumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor deCategoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deSit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deraspunsuri
Viorel, nu e chiar asa - sunt destui cei care
si apoi, nici mie nu-mi reuseste mereu
Cristina, onorata de aprecierea ta.
pentru textul : despre ea, niciodată deva multumesc.
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și deMă numesc Steaua din Ochii Tăi Mă vei zări în oglinzi privindu- Te necontenit ... Ne răzvrătim și zburăm Prin universuri de humă frumoase versuri care conturează condiția umană, esența divină, lumina stelei din ochii Lui, se răsfrânge în oameni- oglinzi, dar universul celor din urmă e de humă în care se răzvrătesc sau zboară...
pentru textul : Madlenă 3 deai imagini deosebite in poem ca de ex "Luna îmi face cu ochiul întind umbrei fără umbră drept armă sărutul" nu imi suna bine "al unui timp tras prin țigară" in contextul discursului poetic ar merita sa intitulezi poemul chiar "cafea cu noapte"... cred ca e un poem asupra caruia merita sa mai revii putin: orice diamant slefuit are alte lumini.
pentru textul : Cafea cu noapte deAcest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent deSa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. depentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
pentru textul : cerul interzis delui/mele/lui - cam mult. Ar putea chiar lipsi toate.
Fotoliul cu răni
cruste negre
forma coatelor
aşteptarea
pentru textul : Eternitate deîn braţe înţepenite
am corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă deFoarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului deprietenul tău imaginar, mai spune-i un banc.
pentru textul : întârzieri deJ'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deDesigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deTrebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
well, mă amuzi din nou. uite că nu știam că mă „dădăcești”. mă întreb dacă tu chiar nu îți dai seama cît de ridicol ești cu astfel de răspunsuri îmfumurate și bombastice. nu știu dacă ai citit pe aici dar acesta este un site de literatură și arte. nu de „dădăceală”. whatever that means for you. adică aici oamenii vin, se înscriu, își postează texte personale și apoi și le comentează reciproc după cum găsesc de cuviință în limitele criteriilor personale și ale bunului simț. precum și în limitele regulamentului hermeneia. atît și nimic mai mult. dacă, dintr-o confuzie, tu ai crezut că este vorba de altceva și că pe aici lumea te va întîmpina ca pe un fel de mesia al poeziei românești mă tem că ți-ai făcut deșarte iluzii de grandoare. eu zic să îți potolești senzația asta că ai fi mare autor, critic, poet sau ce mai crezi tu acolo, și să revii cu picioarele pe pămînt. ar fi mai sănătos. dar dacă simți nevoia să îți umfli niște pene imaginare eu zic să încerci în altă parte. aici nimeni nu dă doi bani pe excesele astea. pe bune.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă depromit să mă gândesc, mi-aş dori ceva de efect.
pentru textul : stare de fapt dedar vă mulţumesc şi mă bucur că nu sunteţi supărat.
Pagini