pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
Textul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
mergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
Ai un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
Multumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
Alma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
ti-am mai zis, se vede ca scrii haiku. asa ti-ai format deprinderea de a spune extrem de mult in putine cuvinte. ce descrii pare un ritual de comuniune cu natura
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
dom-le, nu stiu cum poti sa ai atata trecere cu texte atat de alambicate si tendentioase. alambicate in sensul ca faci un amalgam de idei, adica pureci cu nunta si cu dumnezei... si tendentioase, in sensul ca profiti de idei atat de mult dezbatute, tratate si aprofundate de/a lungul timpului, incat, desi sunt sau au devenit banale, tot starnesc tulburare in inima cititorilor...!?!
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Eu zic, dle GD Toma, că dumneavoastră bateţi niţeluş câmpii, de vreme ce-i puneţi în aceeaşi oală pe N. Manolescu şi Alex Ştefănescu, importanţi critici, cu Ionuţ Ţenea. Şi tot aşa, când consideraţi că între "România literară" şi "Constelaţii diamantine" n-ar fi nicio diferenţă...Las la o parte originalităţile dvs. ortografice - cum ar fi "aşazis"!!!
poemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
proiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
si eu am rabdare, chiar mai multa decat tine... au mai fost oameni implicati in comentarea acelui text, exista o arhiva, in cazul in care cineva ma acuza de plagiat se poate cauta si identifica discutia in totalitate, in ceea ce il priveste pe Mircea Lacatus nu inteleg de ce trebuie sa apara parola ta francoise pe pagina mea literara si sa o fluturi spunand apoi ca nu esti interesata de el de parca cineva ar fi insinuat asta... cine se scuza... nu e problema mea, aici vorbim de literatura ...de izvoarele unei creatii literare si nu e nimic imoral sau indecent sa spun ca ea s/a nascut dupa o discutie cu artistul Lacatus... simt ddincolo de toate astea ceva insinuant si mai ales persiflator din partea ta, ceea ce sincer ma intristeaza intrucat aveam o alta parere despre tine, Marina Nicolaev
M-a atras de departe parfumul subtil al acestui tablou în care răsăritul marin este prezentat ca o singură linie unind două dimensiuni ale infinitului: centrul ființei noastre (atît cea eternă cît și cea perenă) și centrul luminii încolăcită la capătul pămîntului într-un ghem de valuri pe care albatroșii se chinuiesc să-l deznoade. Un fir al Ariadnei, într-o ipostază inedită Ceea ce dă originalitate și forță acestui poem sînt impresiile, stările, sentimentele. O feminitate delicată voalul aurorei peste umerii de fildeș. Îngenuncherea îmi amintește de o altă dimineață pe malul mării în care un grup de copii îmbrăcați în chimonouri albe, asemenea unui grup de albatroși, lua lecții de zbor de la zeul Marte.
Nu înțeleg răspunsul tău Ecaterina și nici nu înțeleg la ce te referi. Eu ți-am spus în mod explicit ce am avut de spus. Nu am apelat la aluzii bizare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deca bine ziceai, Doru... am mai scuturat pe aici, era timpul.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dechiar, pe unde mai esti?
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
pentru textul : iubirea la podu iloaiei dedouă recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă deVa multumesc de trecere, comentarii si "distinctii". Am notat si sugestiile ! Ialin
pentru textul : Mizantropii deTextul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept demergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
pentru textul : am evadat un timp (3) deAi un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
care "cosor"?!
pentru textul : pluvială deMultumesc pentru atentie! Daca ar fi sa revin asupra textului, as isista un pic mau mult pe descrierile personajelor. Parca e putin prea alert textul. Doar un pic, nu mult, pentru ca nu vreau sa bat apa in piua cu detalii neinteresante.
pentru textul : Ecografia unei întâmplări deYounger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deAlma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
pentru textul : Doar femeie deti-am mai zis, se vede ca scrii haiku. asa ti-ai format deprinderea de a spune extrem de mult in putine cuvinte. ce descrii pare un ritual de comuniune cu natura
pentru textul : Cerc deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik dedom-le, nu stiu cum poti sa ai atata trecere cu texte atat de alambicate si tendentioase. alambicate in sensul ca faci un amalgam de idei, adica pureci cu nunta si cu dumnezei... si tendentioase, in sensul ca profiti de idei atat de mult dezbatute, tratate si aprofundate de/a lungul timpului, incat, desi sunt sau au devenit banale, tot starnesc tulburare in inima cititorilor...!?!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deRight Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
pentru textul : cerşetori de stele deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deEu zic, dle GD Toma, că dumneavoastră bateţi niţeluş câmpii, de vreme ce-i puneţi în aceeaşi oală pe N. Manolescu şi Alex Ştefănescu, importanţi critici, cu Ionuţ Ţenea. Şi tot aşa, când consideraţi că între "România literară" şi "Constelaţii diamantine" n-ar fi nicio diferenţă...Las la o parte originalităţile dvs. ortografice - cum ar fi "aşazis"!!!
pentru textul : Stupidităţi...aniversare depoemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
pentru textul : Mult mai înalt dema refeream la "magicianul" lui fowles. "the magus" - in caz ca nu stiai ca asa a fost tradus titlul.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deproiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
pentru textul : compendiu despre grădini deoricum te taxam cu ora:)!
pentru textul : de dimineaţă desi eu am rabdare, chiar mai multa decat tine... au mai fost oameni implicati in comentarea acelui text, exista o arhiva, in cazul in care cineva ma acuza de plagiat se poate cauta si identifica discutia in totalitate, in ceea ce il priveste pe Mircea Lacatus nu inteleg de ce trebuie sa apara parola ta francoise pe pagina mea literara si sa o fluturi spunand apoi ca nu esti interesata de el de parca cineva ar fi insinuat asta... cine se scuza... nu e problema mea, aici vorbim de literatura ...de izvoarele unei creatii literare si nu e nimic imoral sau indecent sa spun ca ea s/a nascut dupa o discutie cu artistul Lacatus... simt ddincolo de toate astea ceva insinuant si mai ales persiflator din partea ta, ceea ce sincer ma intristeaza intrucat aveam o alta parere despre tine, Marina Nicolaev
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră de"ultima injecţie letală"?!
pentru textul : polemică deM-a atras de departe parfumul subtil al acestui tablou în care răsăritul marin este prezentat ca o singură linie unind două dimensiuni ale infinitului: centrul ființei noastre (atît cea eternă cît și cea perenă) și centrul luminii încolăcită la capătul pămîntului într-un ghem de valuri pe care albatroșii se chinuiesc să-l deznoade. Un fir al Ariadnei, într-o ipostază inedită Ceea ce dă originalitate și forță acestui poem sînt impresiile, stările, sentimentele. O feminitate delicată voalul aurorei peste umerii de fildeș. Îngenuncherea îmi amintește de o altă dimineață pe malul mării în care un grup de copii îmbrăcați în chimonouri albe, asemenea unui grup de albatroși, lua lecții de zbor de la zeul Marte.
pentru textul : penumbră de tine deNu înțeleg răspunsul tău Ecaterina și nici nu înțeleg la ce te referi. Eu ți-am spus în mod explicit ce am avut de spus. Nu am apelat la aluzii bizare.
pentru textul : poetul I de...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!
pentru textul : Dansează! deCred ca ideea ta este aproape de ceea ce am vrut si eu sa para a fi textul de mai sus. Multumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Felix catus dePagini