"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
Iată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
la mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
Excelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
Ca întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
"îmi înteleg singurătatea acum când mă uit în sufletul tău ca într-o fântână fără sfârșit" Nimic nu îi lasă orbului necunoașterea. Nimic nu îi oprește mersul cu degete lumini împrăștiind. Acest poem despre singurul lăcaș de alb este gândit parcă în coloane de ape, fără sfârșit. Nu iubire, ci înălțarea dincolo d eorice închipuire a ei. Nu vers căutat, ci ritmul unor pulsații creatoare, acolo unde cuvintele se articulează unul din altul, în metafore cuprinzătoare de sensuri concentrice. Desigur, uitarea își are rostul, când lași loc în tine apoi unei alte ierni, unui alt om, unui alt orb. Unui alt înger. Inspirație, viață lină și cer deschis ție, în timpurile nașterilor sfinte. Ela
D-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
O poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
Vă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Virgil, sunt convins că ți-ai fi dorit mai mult, la fel și Alina. Dar trăim totuși într-o țară pe care sper că nu ai uitat-o. Acestea au fost resursele - conexiunile, iar pentru asta nu este nimeni de condamnat, cred eu! A ieșit un cenaclu reușit!
Nu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
da mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
Am citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
doar pe ea am mizat:) glumesc...
plouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
pentru textul : Decembrie fără de înger deIată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
pentru textul : coborîrea din tablou de... vezi dom'le, asta înseamnă obiectivitate. nu mai fac Virgil. numa' nu mă bate:)! cu drag, paul
pentru textul : blogbadil de:)) fie cum zici tu Adrian. eu aș fi spus, mai în cunoștință de cauză: roman sf :))
pentru textul : pentru că o chema iulia dela mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deExcelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deCa întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deremarc finalul:
pentru textul : Renaştere de"oamenii mari strîng pumnii la piept
revarsă nisipul
perfid
suflă spre cer un nou univers
mai arid."
"îmi înteleg singurătatea acum când mă uit în sufletul tău ca într-o fântână fără sfârșit" Nimic nu îi lasă orbului necunoașterea. Nimic nu îi oprește mersul cu degete lumini împrăștiind. Acest poem despre singurul lăcaș de alb este gândit parcă în coloane de ape, fără sfârșit. Nu iubire, ci înălțarea dincolo d eorice închipuire a ei. Nu vers căutat, ci ritmul unor pulsații creatoare, acolo unde cuvintele se articulează unul din altul, în metafore cuprinzătoare de sensuri concentrice. Desigur, uitarea își are rostul, când lași loc în tine apoi unei alte ierni, unui alt om, unui alt orb. Unui alt înger. Inspirație, viață lină și cer deschis ție, în timpurile nașterilor sfinte. Ela
pentru textul : Pământul de mijloc de... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deOk. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!
pentru textul : Cum am mâncat un câine deD-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deLike a new entry.
pentru textul : The City's Mornings deInteresting context:
"The mornings of old times
are dead..."
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
pentru textul : despre închideri dePusă la verticală, avem:
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
pentru textul : Ştefan Dorgoşan: Nativ din spaţiul carpato-danubiano-pontic! dedeh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte deO poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn
pentru textul : țipăt mov deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie deVă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Raul
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte de* mesajul
pentru textul : trio deVirgil, sunt convins că ți-ai fi dorit mai mult, la fel și Alina. Dar trăim totuși într-o țară pe care sper că nu ai uitat-o. Acestea au fost resursele - conexiunile, iar pentru asta nu este nimeni de condamnat, cred eu! A ieșit un cenaclu reușit!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deNu stiam regula cu gerunziul, ma voi documenta si voi face modificarile necesare. Textul acesta este foarte slab, il voi reface, dar cele doua stadii prin care a a trecut de la postare... sunt penibile. Voi reveni ! Multumesc de trecere si comentariu ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : Contuzii deE ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deam greșit
pentru textul : revelație II deda mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
pentru textul : femeia poet deAdevărat a înviat! Ai schimbat forma poemului, e mult mai bine așa. Cred că ar putea rămâne aceata forma definitivă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deKatya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile deAm citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
pentru textul : Zăpezile de altadată de„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
doar pe ea am mizat:) glumesc...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deplouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
Pagini