Mda, intre timp mi-a spus Virgil ca fragmentele postate la primul info sunt chiar din textul lui Andu. Deocamdata nu exista pe nicaieri nicio dovada ca Andu a plagiat. Daca a fost, a disparut. Data viitoare va sfatuiesc sa faceti print screen, e o dovada sigura. Succes si inspiratie, insa aveti grija de unde v-o luati!
acum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
cât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
Un poem plăcut la citit și la disecat :)
si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
Mie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
Ignorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
Deci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
incepe poem si se sfarseste banc. tipic anduzian. fa ceva sa sfarseasca poezie. exact ultimele doua versuri rastoarna textul precum o fantana de creioane.
Anișoara, regulamentul spune: „16.2. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)” și „18. Un text care prezintă greșeli gramaticale, de tipărire și asupra căruia s-a atras atenția de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci și patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitații textului.” Există vreo anumită nelămurire asupra acestui aspect?
/moartea-i doar clubul select unde nu te descalți la intrare/ eu finalul il vad transformat in titlul unui nou poem..ar fi o idee sa faci un ciclu de poeme in care in finalul poeziei anterioare să anunti titlul urmatoarei... desigur e o viziune personala asupra eului liric.. nu stiu daca e un las perfect poetul care transforma scrisul in gloante lovind cu stil dar la intamplare... e semn al unor controverse interioare imi pare un grupaj de idei ... /ar vrea să poarte cu bani puțini războiul unei iubiri decupate din ziare/ părerea mea e ca orice iubire mare (decupata din ziare adica o iubire ca la carte) e o productie hollywoodiana, necesita buget mare(sufletesc)... no matter ca in final realizezi commedia dell'arte (ca totul e o cursa de clowni)... am mai spus... a iubi pentru a fi iubit e omenesc , a iubi pentru a iubi e ingeresc... finalul e dezarmant prin realismul lui crud.. club select unde nu se descalta la intrare... nici saracul, nici bogatul...
Pentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
pot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
Parcurgând cu atenție presa de azi, am dat cu uimire peste această nouă publicație, și iată, tocmai mă grăbeam a saluta curajul de a apărea într-o zi de 1 aprilie, și încă mai mult, imaginația ludică a redactorului șef, când am constatat, într-un elan avocățesc, următoarele: 1) Nu cunoaștem echipa redacțională, nu știm pe cine să felicităm / urechem; 2) textul este trecut la "Info", pentru publicarea lui aici ar fi trebuit anunțată conducerea hermeneia. Să fi dorit oare autorul să nu strice surpriza? Să fi uitat oare regulamentul, pe care suntem convinși că îl cunoaște? Oricare ar fi situația, îi recomandăm să schimbe încadrarea... vizuală cred că ar fi mai potrivit. 3) categoric nu mi-ar sta bine cu barbă. Iar de Virgil nu mă pronunț... chit că e de față! And... last, but not the least: PROTESTEZ! Zâmbind, pe jumătate, Bianca.
un text scurt, dar foarte profund. îmi place metafora fântânii, devine un laitmotiv la tine :) aici eu înțeleg prin fântână un izvor sufletesc ce se desface în "adâncuri" ale altor suflete. frumos, ca toate celelalte...:)
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
cred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
Mai întâi mă miştocăreşti, apoi mă faci complexat. Asta după ce-ţi spun în cel mai finuţ mod că versul cu pricina nu-i în limba română. Eu zic să ne oprim aici din agitare, iar cu scuzele să ne facem bocancii. Ok? Ziua bună!
Marinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
emil pal, nu m/am nascut ieri, fac diferenta intre una si alta, daca ar fi fost strict pe text comentariile tale nu ar fi cuprins afirmatii de genul../ In fine, din punctul meu de vedere, exista autori care isi asuma criticile si evolueaza si autori care o tin mortis pe a lor. Astia din urma nu vor avea sansa de a progresa niciodata. / sau / Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. stii care e problema? sunt textele mele si nu am cum sa nu o iau in nume personal atunci cand comentariul indiferent cui depaseste cadrul strict literar. nu apucasem sa scriu nimic atunci cand m/ai catalogat cum am aratat mai sus. incerci sa/ti nuantezi pozitiile si sa deviezi dierctia insa e clar ceea ce ai vrut sa insinuezi. te intreb, emil pal, cu ce instrumente literar judeci tu ceea ce scriu? esti critic profesionist? sau in afara disppozitiei de moment si a antipatiei sau simpatiei pe care momentan mi/o porti imi judeci textele? sub obiective luarile tale de pozitie?
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mda, intre timp mi-a spus Virgil ca fragmentele postate la primul info sunt chiar din textul lui Andu. Deocamdata nu exista pe nicaieri nicio dovada ca Andu a plagiat. Daca a fost, a disparut. Data viitoare va sfatuiesc sa faceti print screen, e o dovada sigura. Succes si inspiratie, insa aveti grija de unde v-o luati!
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur detrebuie să recunosc că este reușită ambiguitatea. o peniță pentru metafore care se simt fără a fi scrise.
pentru textul : postludiu deacum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
pentru textul : Fulg de nea decât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
pentru textul : Bazin deUn poem plăcut la citit și la disecat :)
si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
superb.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deMie finalul mi se pare atingerea de maestru; am însă o ușoară reținere la "uruitul acesta blând mă calmează", poate unde introduce prea din vreme tenta din final. Contrastul ar fi mult mai puternic dacă ai renunța să ne convingi de ceva implicit. Altfel spus, și eu cred că este un text reușit, scuturat bine de balast.
pentru textul : Fericire deIgnorand tonul berbecesc al Cristinei si referirile cu pensionul si alte chestii un pic spumoase, ea are partial dreptate cu acele expresii vetuste. Mai mult in cazul lui Eminescu, pentru ca rozele in cazul de fata ar putea sa insemne si puncte cardinale, cu derivat de la roza vanturilor, si nu rozele din rondelurile lui Macedonski. Ceea ce nu stie Cristina, dar mai poate studia si isi mai poate imbunatati bagajul critic, este ca autorul practica transmodernismul, utilizand pe alocuri intertextualitatea cu inserari clasice. Nu stiu daca acest proces este intentionat sau nu (s-ar parea ca autorul sa ma contrazica in comentarii), dar cred ca elementele clasice au o sustinere, cu toate ca introducerea lor in context este extrem de dificila, nearmonioasa, tocmai pentru ca la distanta scurta sunt si pretiozitati de care pana si avangardistii s-ar teme: dragonii uraganelor.
pentru textul : Solilocvii aride deDeci, problema acestui text este inegalitatea, se vede ca este facut si nu simtit, tocmai prin lipsa de omogenitate si armonie intre cuvinte si procedeele stilistice.
incepe poem si se sfarseste banc. tipic anduzian. fa ceva sa sfarseasca poezie. exact ultimele doua versuri rastoarna textul precum o fantana de creioane.
pentru textul : nu scriu poezie deAnișoara, regulamentul spune: „16.2. să folosească diacriticele limbii române (în cazul excepțional în care acest lucru nu este posibil, nefolosirea diacriticelor să fie consecventă pe parcursul tuturor textelor autorului respectiv)” și „18. Un text care prezintă greșeli gramaticale, de tipărire și asupra căruia s-a atras atenția de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci și patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitații textului.” Există vreo anumită nelămurire asupra acestui aspect?
pentru textul : Sky Mirror de/moartea-i doar clubul select unde nu te descalți la intrare/ eu finalul il vad transformat in titlul unui nou poem..ar fi o idee sa faci un ciclu de poeme in care in finalul poeziei anterioare să anunti titlul urmatoarei... desigur e o viziune personala asupra eului liric.. nu stiu daca e un las perfect poetul care transforma scrisul in gloante lovind cu stil dar la intamplare... e semn al unor controverse interioare imi pare un grupaj de idei ... /ar vrea să poarte cu bani puțini războiul unei iubiri decupate din ziare/ părerea mea e ca orice iubire mare (decupata din ziare adica o iubire ca la carte) e o productie hollywoodiana, necesita buget mare(sufletesc)... no matter ca in final realizezi commedia dell'arte (ca totul e o cursa de clowni)... am mai spus... a iubi pentru a fi iubit e omenesc , a iubi pentru a iubi e ingeresc... finalul e dezarmant prin realismul lui crud.. club select unde nu se descalta la intrare... nici saracul, nici bogatul...
pentru textul : cu sedilă și trac dePentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar depot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
pentru textul : paseo de cristobal deParcurgând cu atenție presa de azi, am dat cu uimire peste această nouă publicație, și iată, tocmai mă grăbeam a saluta curajul de a apărea într-o zi de 1 aprilie, și încă mai mult, imaginația ludică a redactorului șef, când am constatat, într-un elan avocățesc, următoarele: 1) Nu cunoaștem echipa redacțională, nu știm pe cine să felicităm / urechem; 2) textul este trecut la "Info", pentru publicarea lui aici ar fi trebuit anunțată conducerea hermeneia. Să fi dorit oare autorul să nu strice surpriza? Să fi uitat oare regulamentul, pe care suntem convinși că îl cunoaște? Oricare ar fi situația, îi recomandăm să schimbe încadrarea... vizuală cred că ar fi mai potrivit. 3) categoric nu mi-ar sta bine cu barbă. Iar de Virgil nu mă pronunț... chit că e de față! And... last, but not the least: PROTESTEZ! Zâmbind, pe jumătate, Bianca.
pentru textul : Hermeneia în presa de azi dediacritice. am cateva poezici scrise astfel. cat despre calitate... e posibil (iar) sa aveti dreptate
pentru textul : nu deva multumesc pentru comentarii!
Emanuelle Kant, Critica sexualitatii pure
pentru textul : Din iubire deun text scurt, dar foarte profund. îmi place metafora fântânii, devine un laitmotiv la tine :) aici eu înțeleg prin fântână un izvor sufletesc ce se desface în "adâncuri" ale altor suflete. frumos, ca toate celelalte...:)
pentru textul : uitare dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară denu poți să nu te-nclini înaintea eleganței și discreției acestui cântec, venit parcă dintr-o altă lume...
mi-era dor de poemele tale, Vlad!
pentru textul : Li-lu Yo-lai deDa Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu deE o senzatie de coplesire in care sfarsesc odata cu versurile tale de-as fi vrut sa zic ceva.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian decred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
pentru textul : fluier crăpat deMai întâi mă miştocăreşti, apoi mă faci complexat. Asta după ce-ţi spun în cel mai finuţ mod că versul cu pricina nu-i în limba română. Eu zic să ne oprim aici din agitare, iar cu scuzele să ne facem bocancii. Ok? Ziua bună!
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deMarinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
pentru textul : Trofee rănite dedeși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & deFrumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAltfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
mai lucreaza-l putin. vezi ca ai si niste typo. ultimele 2 strofe sunt ok, cel putin ultima mi-a placut.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns desi schimba titlul, neaparat.
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deemil pal, nu m/am nascut ieri, fac diferenta intre una si alta, daca ar fi fost strict pe text comentariile tale nu ar fi cuprins afirmatii de genul../ In fine, din punctul meu de vedere, exista autori care isi asuma criticile si evolueaza si autori care o tin mortis pe a lor. Astia din urma nu vor avea sansa de a progresa niciodata. / sau / Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. stii care e problema? sunt textele mele si nu am cum sa nu o iau in nume personal atunci cand comentariul indiferent cui depaseste cadrul strict literar. nu apucasem sa scriu nimic atunci cand m/ai catalogat cum am aratat mai sus. incerci sa/ti nuantezi pozitiile si sa deviezi dierctia insa e clar ceea ce ai vrut sa insinuezi. te intreb, emil pal, cu ce instrumente literar judeci tu ceea ce scriu? esti critic profesionist? sau in afara disppozitiei de moment si a antipatiei sau simpatiei pe care momentan mi/o porti imi judeci textele? sub obiective luarile tale de pozitie?
pentru textul : hurricane plane demi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
Pagini