Andule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
Aşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Mulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
Uite îmi cer eu scuze prima deși femeie fiind aș putea spera măcar la ceva politețuri din partea Dvs... nu știu unde vedeți 'venin' și altele asemenea. Faptul că eu cred că scrieți slab domnule A.A.A. iar Dvs mi-o dovediți (în opinia mea desigur) încă o dată prin acest poem nu are chiar nici o legătură cu vreo 'ura' sau cu vreun 'venin'. Cred că Dvs exagerați domnule... și câteodată mai și suspendați așa, la mânie... sau când vă magnetizați tachinați și dup-aia suspendați, ca să-l parafrazez pe nea' Caragiale.
Chiar dacă Dvs. mă veți ignora (două secunde cât vă trebuie să striviți un gândac, o afirmație pentru care eu una sunt sigură că aș fi fost suspendată de la Crăciun până la Paște) eu nu vă voi ignora, domnule A.A.A. Vă voi citi în continuare și sper din suflet că voi citi sub semnătura Dvs. texte scrie mai curat, mai original și mai ales mai BINE.
Margas
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
Rafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
Si eu felicit reusita Virtualiei XI, chiar in conditiile unei atmosfere de criza economica, dar cred ca criza economica e in Romania de cam 40 de ani, asa ca nu stiu daca putea fi altfel. Si apoi, se spune ca dificultatile economice sporesc talentul literar si artistic. Asa, ca ar trebui sa fie de bun augur. O felicit si pe Alina pentru efortul si pasiunea ei, si pentru sufletul autentic al Virtualiei. Intr-o lume atit de artificializata si abundenta in imitatii sa vezi pe cine va ca mai imbraca armura lui Don Quixote si inca mai infrunta mori de vint de dragul artei e aproape incredibil. Si atit de junimist, daca este sa ne gindim la manifestul de "arta pentru arta" al Junimii. Virtualia - locul acestor nebuni frumosi care uita sa imbatrineasca.
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
Parera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
Evident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
Cristina, mulţumesc mult. O să te rog să îmi accepţi scuzele; iniţial a fost afişată o altă variantă (m-am bazat pe memorie) şi am fost nevoie să o modific fiindcă nu era cea originală.
Îmi face bine feedbackul tău. Într-un fel e bună observaţia cu trei timpi, trei planuri, însă eu aş vrea să cred că acolo, la ,,mersul pe vârfuri", e mai degrabă prezentă metoda saltului, de la imagine la atitudine. Dar e important să ştiu şi cum vezi tu. Pe de altă parte, ştiu că nu e un poem perfect, însă nu pot să îl modific fiindcă a fost jurizat, premiat şi comentat la un concurs de haiku la fotografie ( da, a fost scris după o fotografie). Nu pot da linkul aici, e împotriva regulamentului. Aş vrea să pot lua legătura prin mail. Mulţumesc din nou.
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
uite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
aș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
îți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, interesant. dar nici prea multă poezie nu este pe aici.
pentru textul : nu demultumesc pentru citire...sper sa aveti dreptate in privinta profetiei
pentru textul : monociclu deam luat nota si despre parerea dv
Andule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
pentru textul : abac de septembrie deAşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Seara faină!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (ultima parte) deIoana, nu este lozinca mea, literatura te contrazice! Dar tu știi asta...
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deUite îmi cer eu scuze prima deși femeie fiind aș putea spera măcar la ceva politețuri din partea Dvs... nu știu unde vedeți 'venin' și altele asemenea. Faptul că eu cred că scrieți slab domnule A.A.A. iar Dvs mi-o dovediți (în opinia mea desigur) încă o dată prin acest poem nu are chiar nici o legătură cu vreo 'ura' sau cu vreun 'venin'. Cred că Dvs exagerați domnule... și câteodată mai și suspendați așa, la mânie... sau când vă magnetizați tachinați și dup-aia suspendați, ca să-l parafrazez pe nea' Caragiale.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deChiar dacă Dvs. mă veți ignora (două secunde cât vă trebuie să striviți un gândac, o afirmație pentru care eu una sunt sigură că aș fi fost suspendată de la Crăciun până la Paște) eu nu vă voi ignora, domnule A.A.A. Vă voi citi în continuare și sper din suflet că voi citi sub semnătura Dvs. texte scrie mai curat, mai original și mai ales mai BINE.
Margas
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deun poem in care este definit, fin si atent, gandul cotidian feminin.
pentru textul : pink velvet deRafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
pentru textul : apex deSi eu felicit reusita Virtualiei XI, chiar in conditiile unei atmosfere de criza economica, dar cred ca criza economica e in Romania de cam 40 de ani, asa ca nu stiu daca putea fi altfel. Si apoi, se spune ca dificultatile economice sporesc talentul literar si artistic. Asa, ca ar trebui sa fie de bun augur. O felicit si pe Alina pentru efortul si pasiunea ei, si pentru sufletul autentic al Virtualiei. Intr-o lume atit de artificializata si abundenta in imitatii sa vezi pe cine va ca mai imbraca armura lui Don Quixote si inca mai infrunta mori de vint de dragul artei e aproape incredibil. Si atit de junimist, daca este sa ne gindim la manifestul de "arta pentru arta" al Junimii. Virtualia - locul acestor nebuni frumosi care uita sa imbatrineasca.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deMai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine deParera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deEvident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deam editat eu textul
pentru textul : ambiguo | le mani deCristina, mulţumesc mult. O să te rog să îmi accepţi scuzele; iniţial a fost afişată o altă variantă (m-am bazat pe memorie) şi am fost nevoie să o modific fiindcă nu era cea originală.
pentru textul : Haiku - (M) deÎmi face bine feedbackul tău. Într-un fel e bună observaţia cu trei timpi, trei planuri, însă eu aş vrea să cred că acolo, la ,,mersul pe vârfuri", e mai degrabă prezentă metoda saltului, de la imagine la atitudine. Dar e important să ştiu şi cum vezi tu. Pe de altă parte, ştiu că nu e un poem perfect, însă nu pot să îl modific fiindcă a fost jurizat, premiat şi comentat la un concurs de haiku la fotografie ( da, a fost scris după o fotografie). Nu pot da linkul aici, e împotriva regulamentului. Aş vrea să pot lua legătura prin mail. Mulţumesc din nou.
Luat de val ti-am prelungit numele...
pentru textul : legănare deYounger Sister,
…sau cîte măşti purtăm
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deuite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Pai da Andu, dar daca e asa nu se scrie "o data" (despartit) ? Asta incerc sa zic...
pentru textul : două mâini deBianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
pentru textul : infans decu mâna pe inimă că, măcar de data asta, n-a fost nicio ironie la mine. Ai dreptate în ceea ce spui.
pentru textul : despre noi I I ▒ deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului depai degeaba "trasul de urechi" daca tu...consideri ca tocmai parul din ureche ascunde "farmecul"...nu crezi?
pentru textul : Invizibil deaș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deîți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
Si cum ideea este saminta, restul doar o planta a creatiei care nu e pe gustul tau, I forgive you! (adica te iert :p)
Cheers!
pentru textul : Dum vita est demi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deAlex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
pentru textul : last night detotul e acolo dedesubt
cum primăverile sunt iarna seminţe
mi-aud razele scurse pe zidurile de carne
trandafirii au petale fluturi
zboară revin pe aceeaşi tulpină
cana legată de inima fântână
buzele tale arse coboară în labirint
de câte ori te privesc visând
totul e acolo dedesubt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decopiii pe care îi vom avea şi timpul
ce o să-i prelungească spre braţele chemare
Pagini