Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
Emil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
frumoasa povestea ta, Emi! un oarecare abuz referential, dar merge. daca intertextualitatea nu functioneaza din prima, numirea gascanului este inutila, oricum. congrat!
Francisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
Categoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
Dacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
Am citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
Mie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
Ar mai fi vreo câteva greșeli, puține, care trebuie corectate: două typo, două diacritice, o cacofonie.
Apreciez că acum este un text pe care se vede că s-a lucrat atent (chiar dacă s-au mai strecurat câteva greșeli). Mi-a plăcut că am găsit scris "așază" și nu "așează".
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
ca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Marinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
Pare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
Marina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
wow. emilian, asta nu este ok. si trebuia sa ne anunti. cristina moldoveanu este membra hermeneia iar daca acesta este cu adevarat gestul ei atunci va trebui cu siguranta sa il clarificam si sa luam niste masuri.
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
un experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadile, pe părerile tale literare dau cât dau la piaţă pe o legătură de mărar. De ce? Pentru că aproape orice comentariu de-al tău, feminin sau masculin, poate face carieră sub absolut orice text, s-ar potrivi sub fiecare text. Citez: text plin de clişee, prăfuit, aduce cu autorul icsigreczet, e de pe la 80, apoi comentezi lexicul, protestând că se scrie cu ajutorul... cuvintelor, şi, la final, bagi două-trei alunecări la persoană, pe care le maschezi în glumiţe de pe vremea trotinetelor. În ceea ce priveşte critica intrinsecă, cu sublinieri, trimiteri şi vorbit pe subiect, cum am mai spus, te pot medita, dar nu mai fi aşa de supărat. În rest, îmi pare bine că măcar aşa - citindu-mă - te mai simţi şi tu tânăr şi viguros.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deFoarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 deEmil, am inteles desigur ce vrei sa zici inca de prima oara. In mod hai sa zic "normal" (ce e normal in poezie oare? :-) ar fi trebui sa scriu "o data" - despartit. Insa blocam sensul pe "o singura data" - sa mori de doua morti "o singura data" - ori sensul aici este "deodata", simultan. "deodata" insa, asa cum am mai spus nu mi-a placut pentru ca are si sensuri peiorative, cum ar fi de exemplu "pe nepusa masa" si nu mi-a placut. Asa ca am ales aceasta forma care, desi contrarianta (dupa cum se vede, pentru o minte treaza ca a ta :-) merge mai bine, zic eu, decat celelalte doua. Multumesc pentru observatiile pertinente. Andu P.S. Prin Ardealul meu oamenii zic frecvent "odata" la "deodata" :-)) poate fi si asta o explicatie?
pentru textul : două mâini defrumoasa povestea ta, Emi! un oarecare abuz referential, dar merge. daca intertextualitatea nu functioneaza din prima, numirea gascanului este inutila, oricum. congrat!
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deuh, da, foarte faină, surprinzătoare răsucirea din final.
pentru textul : orașul de nicăieri deFrancisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
pentru textul : Cunoaștere deCategoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deDacă-l lași, așa rămâne. Îți spun din experiență, și eu am fușerit partea finală a unei proze mai întinse și așa a rămas, că nu mai găsești starea în care ai scris.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deAm citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
pentru textul : Zăpezile de altadată de„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
Mie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deun poem marin in care versurile se strang din larg spre a se intalni, ca niste valuri, risipindu-se la mal. ata pot spune la aceasta tarzie ora.
pentru textul : omotetie deAr mai fi vreo câteva greșeli, puține, care trebuie corectate: două typo, două diacritice, o cacofonie.
pentru textul : Risipitorul de bani deApreciez că acum este un text pe care se vede că s-a lucrat atent (chiar dacă s-au mai strecurat câteva greșeli). Mi-a plăcut că am găsit scris "așază" și nu "așează".
Astept sa moara Mircea Dinescu si te invit la Cetate!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deo poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Marinela, bine ai revenit. Tinand cont de durata absentei tale, iti recomand sa citesti din nou regulamentul sitului ( intre timp au aparut unele amendamente) si iti doresc mult succes. Sa speram ca, sub celelalte texte pe care le vei posta, cititorul va avea prilejul sa-si spuna parerea inaintea autorului! Autocomentandu-te, e ca si cum l-ai invita la tine, i-ai umple paharu, apoi i l-ai lua din fata si l-ai bea tu. la bune citiri.
pentru textul : Agora deIoana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" dede preţuire şi lectură
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deAcest text trebuie șters fiindcă este un duplicat.
pentru textul : Anotimpul nașterii mele dePare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? denu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! demultumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
pentru textul : downtown deAm un mare neajuns. Două chiar. Nu am talent. Poemele mele încep mai mereu de jos în sus, de unde și eventualele dezechilibre :).
pentru textul : despre crocodili deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție dedaca...
as fi putut sa nu-l citesc
pentru textul : O crimă perfectă – intertext (Kafka, Borges, Bauddillard, Deleuze şi…subsemnatul) dedar istoria nu se face cu "daca"
Marina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
pentru textul : 111 dewow. emilian, asta nu este ok. si trebuia sa ne anunti. cristina moldoveanu este membra hermeneia iar daca acesta este cu adevarat gestul ei atunci va trebui cu siguranta sa il clarificam si sa luam niste masuri.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 demultumesc frumos.
pentru textul : Copacul patruped de"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
pentru textul : aproape departe depoate. ma mai gindesc. merci.
pentru textul : compendiu despre grădini deun experiment interesant. zoom atemporal "din uterul fiecarei stele..." catre Creator si Creatie. ceea ce nu inteleg sint: sensul consoanelor utilizate, ordinea lor, repetitia, semnificatia.
pentru textul : Alb-negru dePagini