ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
E o baladă frumoasă în stilul lui Ștefan Augustin Doinaș, felicitări Katya!Pentru schimbările de registre stilistice, pentru amestecul de liric-epic, pentru umor fin - peniță ! A fost o delectare poezia asta! Ps. Nu e nevoie de nici o subsecțiune !
tind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
prin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
o, ce frumoasa plutire peste mit, Ani! maximul de elocventa si maximum de eficienta in folosirea celor trei simboluri: "femeia fara judecata", fecioara si sabia. da, mi-as fi dorit sa pot scrie Graalul asa! toata admiratia!
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
Cred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
Andu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
si totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
aalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
multumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
Mie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
Costel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...
Un text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
primele doua strofe sint valoroase si ar merita o penita de aur. dar in partea a doua textul se pierde pe sine insusi.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad denu am reusit sa ajung la sensul poemului, dar m-a impresionat imaginea creata de ultimele versuri
pentru textul : împrejur deE o baladă frumoasă în stilul lui Ștefan Augustin Doinaș, felicitări Katya!Pentru schimbările de registre stilistice, pentru amestecul de liric-epic, pentru umor fin - peniță ! A fost o delectare poezia asta! Ps. Nu e nevoie de nici o subsecțiune !
pentru textul : pescarii din nashville deiată omul care nu jignește: cel care spune despre altul „tu, ca persoană, nici nu contezi”!! no comment, anymore.
pentru textul : dimineață cu pace și chitară detind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
pentru textul : condamnat la viaţă deprin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
o, ce frumoasa plutire peste mit, Ani! maximul de elocventa si maximum de eficienta in folosirea celor trei simboluri: "femeia fara judecata", fecioara si sabia. da, mi-as fi dorit sa pot scrie Graalul asa! toata admiratia!
pentru textul : profeții deva multumesc pentru trecere, cred ca imaginea va ramine
pentru textul : evanghelia smochinelor deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deam uitat penita :) scuze o acord acum petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deîmi place prima strofa, dar mai ales primele patru versuri:
"bună
mă cheamă oana
îmi place ploaia
și felul în care se lipește nisipul de tine"
da, te cunosc demult ,oana, stii bine, desi...:))
acest început poate sta fara probleme ca un mic poem , o picatura foarte concentrata de frumusete. cele bune.
pentru textul : Hi! deCred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I depărerea mea este că singurul lucru care merită apreciat la acest text este ultimul vers. dacă tot textul ar fi fost așa... ar fi fost altceva.
pentru textul : Prea mult nisip din vorbe deşarte deAndu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deCu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare de"de la car pe toate în inimă" ?!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deInfinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
pentru textul : Stare de extaz deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane desi totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
pentru textul : După război deaalizeei, e totusi o treaba care necesita timp zic eu.. o analiza pe text, deci multumesc intai ca ai utilizat timpul ala legat de textul meu. :) si-acum.. cred din start ca textul asta trebuie inghitit ca tot, fara paragrafe, caci de fapt e o proza jurnal, un film interior ca o singura gura de aer, un film care partial il retraiesti, partial faci glume pe seama lui, e echilibrul care nu te face tocmai sa razi dar nici sa te urci pe pereti.. legat de comentariile bascalioase legate de nume, sunt acolo foarte intentionat caci in general am noduri la scriere cand dau nume de personaje, fac alergii, sa fie comune, sa fie distincte, aici pana la urma e o poveste ce o poate trai orice, cu mihai, gheorghe, andrei, bogdan caracteristic oricarui colt de lume asa.. ca am trantit nume cu M.. si am facut si haz de ele caci ma plictiseau teribil. Gresit sau nu? Nu stiu. Am crezut ca da o nota de autentic in curgerea ideatiei in text, but I might be wrong. "atentinde".. ai dreptate, m-am cam invartit si eu in jurul lui la scriere. Voi remedia. Cumva.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți demultumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deMie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
pentru textul : Desprindere desorin, adrian, d-na Mariana. e un text simplu. ca si realitatea - cu expresii colorate, cu trairi si regrete.
pentru textul : din scrisorile larisei deun haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
pentru textul : Haiku deCostel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deUn text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
pentru textul : show deVirgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
pentru textul : numai mâinile tale demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 deCred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
pentru textul : copiii erau fericiți dePagini