Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
un titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
o idee interesanta, insa anumitor clisee nu le sesizez functia. cred ca o atitudine temerara in utilizarea limbajului, a ideilor si imaginilor sugerate ar fi binevenite. daca as fi fost intransigent, nu as fi spus nimic aici. te mai citesc. al dvs, francisc
observ în poemele tale o lirica într-o tehnica moderna, daca o pot numi asa. versurile care mi se par oarecum socante se imbina armonios cu latura meditativa si cu imagini ce impresioneaza placut retina.
Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
Excelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
după cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
Eu cred că la o traducere e bine să se anexeze şi originalul pentru a putea fi comparat. Doar aşa poţi ştii dacă e o traducere bună sau nu. Cu respect, Cezar
Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
Boabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
sunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
mă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
Mi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
dragă moniquw simona, bine ai venit în acest atelier literar! îți recomand să citești creațiile celorlalți pentru a încerca la rândul tău să-ți perfecționezi încercările literare. atenție la mesaj și la prozodie!
"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce inseamna „ palme fine si privire scurta”?
pentru textul : Blind date deIată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deun titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
pentru textul : fată cu trup de peniță, băiat cu suflet de hârtie deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú deo idee interesanta, insa anumitor clisee nu le sesizez functia. cred ca o atitudine temerara in utilizarea limbajului, a ideilor si imaginilor sugerate ar fi binevenite. daca as fi fost intransigent, nu as fi spus nimic aici. te mai citesc. al dvs, francisc
pentru textul : Magellan de:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deobserv în poemele tale o lirica într-o tehnica moderna, daca o pot numi asa. versurile care mi se par oarecum socante se imbina armonios cu latura meditativa si cu imagini ce impresioneaza placut retina.
pentru textul : oane deÎmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
pentru textul : pasagera deExcelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil dein primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
pentru textul : Lauryannus's Land denu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru decind te loghezi si intri pe acest text undeva in josul textului in dreapta scrie Editeaza. Fa click acolo.
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deCred că am înţeles. O să adaug acel "padding" de 15 sau de cât o trebui. Nu ştiam, scuze.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu deAm schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
pentru textul : Oglinzi dedupă cum cred din toată suflarea că autorul, amplificând un pic aici maniera soresciană, a reușit un text bun. dar eu aștept mai mult de la tine, Virgil. și cu toate acestea îmi place aici umorul care se vrea involuntar și amoros, discret, într-o romanță poate și existențială. citatul următor mi-a adus un rictus satisfăcut pe buze: dar m-am luat cu vorba și am uitat să îți spun că ești specială mai ales cînd parchezi lateral seara lîngă librăria din colț dintr-o singură încercare
pentru textul : cioburi la modul general deEu cred că la o traducere e bine să se anexeze şi originalul pentru a putea fi comparat. Doar aşa poţi ştii dacă e o traducere bună sau nu. Cu respect, Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare deForma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
ialin
pentru textul : temeri grizate deBoabadile, regulamentul si cutuma pe Hermeneia spune ca de obicei un comentariu trebuie sa nu se refere la un alt comentariu sau comentator. Sînt convins ca tu nu ai nici un habar despre cît știu sau nu știu eu despre România. Mă amuză la culme aluziile tale despre ignoranța mea cu privire la nenorocirea majorității spațiului rural din România. De fapt reacția ta îmi și oferă una din explicațiile pentru care nu se schimbă nimic: în adîncul inimii lui românul trăiește o stare de negație perpetuă. Pentru sensibilitatea lui națională aceste realități pur și simplu nu există. Ei bine dragul meu, prima condiție ca să începi cu adevărat să faci curățenie cu adevărat în casă este să accepți cu toată ființa ta că spațiul în care trăiești este copleșit de mizerie. Și că e o mai mare rușine și pagubă să negi asta decît să o recunoști. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că toate acestea ar fi neadevăruri crase sînt convins că nimeni nu a distrus nimic făcînd curățenie de două ori. În ce privește San Francisco, am să îți povestesc eu fiindcă plec săptămîna asta într-o vacanță acolo. Evident nu neg că nu există unele zone mai mizerabile pe acolo (așa cum găsești de altfel și în Viena sau Londra) dar dacă o fi așa de împuțit San Francisco tot nu înțeleg de ce are prețurile la hotel cele mai mari din US. Gurile rele zic ca ar fi probabil cea mai mare atracție turistică a Americii. "Dar ce știu eu... I'm just the 600 pounds gorilla in the room." Am să încerc să trag poze. Dacă îmi spui în ce zonă e curiozitatea cu pricina poate îți trimit o poză. Să nu zici tu că sînt eu părtinitor cu America. p.s. Bobadile, văd ca n-ai zis nimic de observația mea cu cerșitul. By the way, acum un an și ceva am întîlnit o țigancă din România cerșind în orășelul-stațiune în care locuim. Am crezut că fac apoplexie. Dar pentru americani era ca o curiozitate turistică. E imposibil să găsești așa ceva aici. Mai ales cu poale lungi. take care.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan desunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon demă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
Oui!
pentru textul : Sprint final, în gheare dece frumos spui tu Cris articol de suflet și drag literar, așa este... îți mulțumesc! gânduri bune și o seară frumoasă la tine, cu drag!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! dema enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
pentru textul : pictograme (3) defoarte sugestive imagini și îmi place că poemul se adresează întregii palete de simțuri; ce nu înțeleg este de ce alternanța tipurilor verbale.
pentru textul : fără durată deMi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
cheers!
pentru textul : gripa dePoate poţi medita fără zeflemea. La asta ne pricepem toţi...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul dedeconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte dedragă moniquw simona, bine ai venit în acest atelier literar! îți recomand să citești creațiile celorlalți pentru a încerca la rândul tău să-ți perfecționezi încercările literare. atenție la mesaj și la prozodie!
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului de"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi dePagini