Asa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)

...ufff, n-a venit penița:)!

am scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)

un text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".

Marga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...

Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)

Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!

Nicodem,
eu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...

din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR

De fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
Și încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.

da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri

neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .

Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.

Ei hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin

Pentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana

Vezi doua catrene, simetrie si te prinzi inca inainte de a o citi ca e vorba de poezie in rima. Si citesti cu gandul ca greu e in ziua de azi sa gasesti poezii cu rime care n-au fost deja demonetizate si pe cand sa spui ca e o fortare majora faptul ca ai umplut pieptul cerului de ser, vine versul urmator care elucideaza misterul albastrului eteric si rotunjeste metafora, chiar o implineste ca imagine. Si apoi intri cu adevarat in ritmul si jucausia pe care a dorit-o autorul, ah, mi-ar fi placut "desenez drum din marginea lunii", pe care o si vedeam subtiata si gata de a zgaria un drum cu coltul ei, pe hartia rotunda a pamantului. Si as sterge pe "al" din ultimul vers. Pai, e un ludic aici, care suna armonios, feeric, o joaca semi-demiurgica, cu cerul, stelele, cimitirul, ingerii, sabiile, sfarcurile de turle! Doar balansoarul leganandu-se in dansul de fier, nu prea stiu cum s-ar incadra ca scop in toata aceasta feerica imagine. Insa, cu toate astea, mi-a cazut bine lectura. Ei, da, Lucian, n-am tinut eu neaparat sa fiu foarte provocatoare, dar asa mi-a iesit! :) Asa ca, uite, joc in continuare, ca si asa si asa, e tot asa! :))) Si da, unique, foarte bine ochit! Despre asta e vorba in poem. :)

ddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.

e minunat acest text
îmi dă o senzaţie linişte
...
şi de fiecare dată când îl citesc
parcă ar fi prima dată