"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
Moment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
textul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
Bianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
iar au disparut?
Tam malum est tacere multum, quam malum est multum loqui. d.p.d.v. semantic, "expresia" poetică este intraductibilă; în Poezie, sunetul nu sună! este scris și, de aceea, hârtia (tastatura :) ) îi amortizează rezonanța, îl resemnifică vizual și ideatic; de fapt, cel care citește este cel-care-se-citește (pe sine, se); iată de ce începutul fiecare zile este un recipient de "zirconiu"; emiterea și receptarea este o alchimie care necesită vase rezistente la temperaturi înalte, atomo-nucleare, Poetul fiind cel care se scindeasă prin "fisiune estetică" (act artistic) în fragmente având mase de valori comparabile, însă nu identice. ca (-), personal, aș regândi primele 5 versuri din următoarele motive: a) ar fi un fel de sacrilegiu; "ar fi un fel" este o alăturare pleonastică; în plus, ceva este sau nu sacrilegiu; b) "sfâșiere a umbrei" mi se pare o metaforizare desuetă; c) "până la sânge/până la os" asemnea, îmi pare un organicism șablonard. cu respect, Vasile
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
nu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
EManatu, vezi ca pe prima pagina a site-ului e o poza cu niste carti, daca faci click pe ea, zice ca pe 5 decembrie, ora 5 dupa-amiaza, la anticariatul Grumazescu. Stai pe aproape, pentru ca, daca o sa vii si tu, o sa fim deja multi ca sa mai incapem acolo si sa fim nevoiti sa schimbam sala. Era un banc! Te asteptam cu drag!
pentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
poemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
uitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
Pentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
s-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
mă bucur sincer că nu ai scris numele voastre în scoarța copacului ăla și sper că până la urmă și nefericirea băiatul și-o scria de fapt pe o hârtie reciclabilă, conform cu normele ue.
nu zgâriați și nu tăiați copacii, nici măcar în poeme aș zice!
iar despre snickersul și cola... numai de bine!
poezie la maxxx
apoi 'murim fatalitate veșnicie' - cuvinte care merg la fixxx cu un snickers și o cola într-un nonsens amețitor
eu iau acest poem ca pe o eroare în scrierea ta masha și aștept să îți revii cât mai repede doamne ajută
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
Virgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...
pentru textul : din penumbră deMoment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
pentru textul : "blue touches blue" detextul acesta n-a fost citit cu atenţie nici măcar de autor!
nu se zice "colder then ice", ci, colder than ice. se poate însă formula ceva de genul acesta:
The look in your eyes
geyser
then ice
is keeping me trapped...
şi cred că ultimul vers ar fi corect astfel: my blind eyes hold the look into your eyes
fără supărare?
pentru textul : Closed Circuit deBianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
pentru textul : negro sombra deda, asa e. ma gindeam sa il pun la experiment
pentru textul : antiplatonice III deCa să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deCred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
pentru textul : De-a singurul defrumoasă melodie, Silviu.
pentru textul : one way ticket demă bucur că ai ales acea expresie. are încărcătură. mulţumesc. asemenea!
Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
pentru textul : Străin deiar au disparut?
Tam malum est tacere multum, quam malum est multum loqui. d.p.d.v. semantic, "expresia" poetică este intraductibilă; în Poezie, sunetul nu sună! este scris și, de aceea, hârtia (tastatura :) ) îi amortizează rezonanța, îl resemnifică vizual și ideatic; de fapt, cel care citește este cel-care-se-citește (pe sine, se); iată de ce începutul fiecare zile este un recipient de "zirconiu"; emiterea și receptarea este o alchimie care necesită vase rezistente la temperaturi înalte, atomo-nucleare, Poetul fiind cel care se scindeasă prin "fisiune estetică" (act artistic) în fragmente având mase de valori comparabile, însă nu identice. ca (-), personal, aș regândi primele 5 versuri din următoarele motive: a) ar fi un fel de sacrilegiu; "ar fi un fel" este o alăturare pleonastică; în plus, ceva este sau nu sacrilegiu; b) "sfâșiere a umbrei" mi se pare o metaforizare desuetă; c) "până la sânge/până la os" asemnea, îmi pare un organicism șablonard. cu respect, Vasile
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ dedin nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă de...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester denu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
pentru textul : status:busy deEManatu, vezi ca pe prima pagina a site-ului e o poza cu niste carti, daca faci click pe ea, zice ca pe 5 decembrie, ora 5 dupa-amiaza, la anticariatul Grumazescu. Stai pe aproape, pentru ca, daca o sa vii si tu, o sa fim deja multi ca sa mai incapem acolo si sa fim nevoiti sa schimbam sala. Era un banc! Te asteptam cu drag!
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu depentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 depoemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
pentru textul : crucile deNăprasnic. Gerul. Îţi îngheaţă-n tine sensibilitatea, nu alta, Virgil.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele depentru tot!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin de,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
pentru textul : de unde curg întrebările deuitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...
pentru textul : puloverul (the end) dePentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
pentru textul : Masca mea e Chipul tău des-a rezolvat problema reconfigurării parolei după înscriere și oricînd după aceea. observ că nu am primit niciun fel de comentariu/răspuns cu privire la opțiunea selectării textelor preferate.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deFii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII demulțumes Sebi pentru timpul acordat poeziei mele apreciez efortul tau voi incerca sa tin cont de sfaturile tale cu mult respect o zi frumoasa
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb deParca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) demă bucur sincer că nu ai scris numele voastre în scoarța copacului ăla și sper că până la urmă și nefericirea băiatul și-o scria de fapt pe o hârtie reciclabilă, conform cu normele ue.
pentru textul : ticket to ride prin europa denu zgâriați și nu tăiați copacii, nici măcar în poeme aș zice!
iar despre snickersul și cola... numai de bine!
poezie la maxxx
apoi 'murim fatalitate veșnicie' - cuvinte care merg la fixxx cu un snickers și o cola într-un nonsens amețitor
eu iau acest poem ca pe o eroare în scrierea ta masha și aștept să îți revii cât mai repede doamne ajută
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia deVirgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac desă știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda dePagini