mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
de pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
ideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
Hm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
Mulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
paul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pe linga faptul ca este un text deosebit de slab mai are si greseli de vocabular si lipsa de diacritice. pe acestea va trebui sa le corectezi daca vrei ca textul sa nu fie sters. in ce priveste calitatea, va trebui sa faci ceva ca sa nu fim nevoiti sa reconsideram participarea ta in hermeneia.
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
am sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
şi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
Mă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
exprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
Domnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
Am recitit. Poate ca ai dreptate cu "receptarea". Ideea, ca atare - lasand la o parte problemele de "cine", "ce" si "cum" - este interesanta. Totusi, subiectiv, mi se pare ca nu a fost cel mai adecvat "transpusa". In masura in care o "poezie - poezie" poate sa transmita "idei". Pentru ca, zicea Nichita, "o poezie este alcatuita din sentimente si (nici macar n.m. G.M.) ... din cuvinte". In ciuda faptului ca tehnica lui de a manui cuvitele si, mai ales, necuvitele era aproape desavarsita. Si, in incheiere, faptul ca te citesc inca mult mai de mult (pt. ca esti "filo" sper ca am folosit corect, aici, "de mult" in loc de "demult"), inseamna ca ce scrii imi place si imi mai "dau" si eu cu parerea cate o data. In mod subiectiv, evident - asa cum am mai spus, in calitate de "consumator". Asa ca, pe viitor, te rog sa nu ma mai contrazici. Pt. ca, in "economia de piata, clientul nostru (chiar daca e...) este (totusi) stapanul nostru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
ideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deHm, ai o revolta a ta care te inspira. Amesteci versuri valoroase cu monologul mai putin poetic si a rezultat ce a rezultat. Se vede ca nu-ti pasa prea mult de ceea ce scrii si cui se adreseaza mesajul tau. Poate ca daca ai intelege cu adevarat ca ai puterea sa schimbi lumea prin cuvintele tale, poate atunci ai privi mai cu seriozitate scrisul. Insa, pana atunci, sa iti explic punctul meu de vedere. tind să cred că sufletul n-are nici o treabă cu pielea cu exteriorul versurile astea sunt descriptive- pot fi inlaturate si lasi doar dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero dupa care apar alte versuri care trebuie scoase azi m-am trezit cu prosopul umed pe picioare și mă simțeam de parcă am făcut pe mine în somn mă scol cu ochii bulbucați în roșu si lasi doar aerul apare din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară scoti simt un fel de căldură în urechi ca și cum mi-aș lăsa capul pe spate în cada cu apă fierbinte si lasi doar un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă si sa vedem ce rezulta: fiecare își lasă autograful și pleacă dincolo de suflet nu se întîmplă nimic dacă vrei să-ți alungi gîndurile rele nu trebuie să te tunzi la zero aerul iese din plămîni nepăsarea se imprimă în aer ca fumul de țigară un fotoliu confortabil o cameră fără ferestre o viața fără străzi prea strâmtă pe dinafară prea leargă pe înăuntru o haină cusută aiurea pe care fiecare își lasă autograful și pleacă observi poezia?
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deMulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți deîmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
pentru textul : Hristos s-a sinucis deEu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru textul : strâmtori depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deAndu, mulțumesc pentru cuvintele de întâmpinare și pentru faptul că mă citești! Te aștept și cu comentarii, cu mare plăcere! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții depaul, multumesc de incurajari. nu stiu daca e vorba de evolutie sau nu. eu imi vad de drumul meu si traiesc poezia asa cum pot. ma bucura doar sa aduc in oameni ceva nou, reactii precum ale tale, care, fiind sincere, inseamna ca cititorul chiar s-a simtit bine. nu inseamna ca falsez si scriu pt. cititor, inseamna ca pot transmite exact ceea ce vreau. de fapt spre asta doresc sa evoluez:) multumesc de vizita
pentru textul : mic poem de"dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi..."
odată voi combina trei texte cu discurs frust şi voi confesiona bărbăteşte d'al fin al capo, acum n-am chef. însă îţi dau dreptate.
pentru textul : una din zilele lui septembrie dece-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU depe linga faptul ca este un text deosebit de slab mai are si greseli de vocabular si lipsa de diacritice. pe acestea va trebui sa le corectezi daca vrei ca textul sa nu fie sters. in ce priveste calitatea, va trebui sa faci ceva ca sa nu fim nevoiti sa reconsideram participarea ta in hermeneia.
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb deam sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deşi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
pentru textul : sunt român descheletul acelui cal m-a urmărit mult timp. pe lunca Bistriței, în drumul zilnic spre un loc adânc ca ochii unei colege...
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deDin punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
pentru textul : faute de mieux demultumesc, ma bucur ca am reusit sa indrept ceva.
pentru textul : dispersie dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie desper să îmi fi reabilitat acum greșeala
pentru textul : 3 gafe haiku deMă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
pentru textul : centrul lumei deexprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
pentru textul : al patrulea cîntec de dragoste de"să te dor" e o găselniţa interesantă; asta în măsura în care este inedită - pare-mi-se c-am mai citit-o...
pentru textul : mai lasă-mă deasta e tare. argumetez cind revin. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc deDomnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : trup pe ecranul de radar deEu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deScurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deAveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deUna este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
Am recitit. Poate ca ai dreptate cu "receptarea". Ideea, ca atare - lasand la o parte problemele de "cine", "ce" si "cum" - este interesanta. Totusi, subiectiv, mi se pare ca nu a fost cel mai adecvat "transpusa". In masura in care o "poezie - poezie" poate sa transmita "idei". Pentru ca, zicea Nichita, "o poezie este alcatuita din sentimente si (nici macar n.m. G.M.) ... din cuvinte". In ciuda faptului ca tehnica lui de a manui cuvitele si, mai ales, necuvitele era aproape desavarsita. Si, in incheiere, faptul ca te citesc inca mult mai de mult (pt. ca esti "filo" sper ca am folosit corect, aici, "de mult" in loc de "demult"), inseamna ca ce scrii imi place si imi mai "dau" si eu cu parerea cate o data. In mod subiectiv, evident - asa cum am mai spus, in calitate de "consumator". Asa ca, pe viitor, te rog sa nu ma mai contrazici. Pt. ca, in "economia de piata, clientul nostru (chiar daca e...) este (totusi) stapanul nostru.
pentru textul : strada cu fluturi dePagini