Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
Adrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
Mi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
din punctul dumneavoastră de vedere slab, sincer, am avut si alte opinii, chiar de apreciere la text mai am multe de invatat si sper ca aveti rabdare cu o incepatoare... Cu stima, Adela
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
djamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
mulțumesc pentru comentariu și observații, silviu. oare nu ar fi scris și pavel un psalm dacă ar fi fost contemporan cu david? sau ce ar fi scris david dacă ar fi fost contemporan cu isus?
mulțumesc mihaela pentru perseverența cu care citești ce scriu și îți exprimi opinia.
apreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
Dorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
Virgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deFinalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună deCristina, multumesc...:)
Calin, mare dreptate ai.
pentru textul : înmugureşti deAdrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
pentru textul : noapte cu plată descuze, "poezie"
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCitind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
pentru textul : Prima ninsoare de... o scriitură superficială.
pentru textul : pentru că o chema iulia de1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” de2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
multumesc de aprecieri. Pana capat raspunsuri pentru Virgil recomand muzica folk in interpretarea Adrienei : http://www.radio3net.ro/artisti.php?cx=details&id=10#p_player164 Auditie placuta ! Adrian
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deDa, Dorin. Ambele sunt benefice, și prezența și absența. Când le poți depăși, there, inside.
pentru textul : cheile deMi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
pentru textul : De-a singurul dedin punctul dumneavoastră de vedere slab, sincer, am avut si alte opinii, chiar de apreciere la text mai am multe de invatat si sper ca aveti rabdare cu o incepatoare... Cu stima, Adela
pentru textul : Viața deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona deemi...ai dreptate cu prima strofă deci am modificat. sper că spre bine. mersi pentru apreciere...:)
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă dedjamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
pentru textul : Primul cerc deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deTextul, deşi nu prea valoros dpdv artistic, conţine o emoţie veritabilă, spontană.
Aş tăia "toate vestind".
pentru textul : Întoarcerea toamnei deerr. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha demultumesc doamna Cristina, Miha si GDToma pentru aplecarea asupra textului meu.
pentru textul : darul de smirnă deai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
pentru textul : deus ex machina de"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
pentru textul : ultimul dans derepar acum
pentru textul : am evadat un timp demulțumesc pentru comentariu și observații, silviu. oare nu ar fi scris și pavel un psalm dacă ar fi fost contemporan cu david? sau ce ar fi scris david dacă ar fi fost contemporan cu isus?
mulțumesc mihaela pentru perseverența cu care citești ce scriu și îți exprimi opinia.
pentru textul : psalm deoare este un typo "un alarmant abecededar"?
pentru textul : Poesie devezi ca ai un typos nu inteleg rostul ultimului vers
pentru textul : un expeditor de suflet deapreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
pentru textul : Absens - alfabet poetic (4) decare este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster
pentru textul : femeia domnului Pa deDorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
pentru textul : sunt român deVirgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
Multumesc pentru opinii.
pentru textul : malkut dePagini