Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
mi-a venit o idee. uite, Vlad, iti propun un experiment artistic de cunostere si socializare literara H. crezi ca poti alcatui niste portrete de autor, in stilul tau inconfundabil, celor pe care ii mai citesti aici? fireste ca nu ar trebui sa iasa o gazeta de perete.:)la stil ma refeream. si la identitatea lor spirituala, la universul poetic, etc. ar fi interesant, nu?!
Actaeon, uite vezi asta nu îmi place la unele persoane...nu au răbdare. Observ că tu mi-ai făcut un comentariu pertinent și chiar 'drăguț' dacă pot să spun astfel despre un comentariu. Așa că mă hotărâsem să îți las și eu ție un comentariu la un text scris de tine. Așteptam momentul să am timp să fac lucrul ăsta, să îți descifrez un text. Cât despre Profet..nu mă refer la atitudinea de pe acest site..doamne ferește..nu am nimic de obiectat. Ci despre cum m-a tratat dumnealui în alte momente și despre faptul că am încercat să spun 'ok, da, ai dreptate, încerc să fac din ce în ce mai bine', nu am sărit în sus ca Lory sau nu mai știu cine, iar el m-a tratat cu sictirul cuvenit. În loc să continue să comenteze 'pertinent'..pt că pe agonia comentariile lui nu au fost tocmai pertinente la un moment dat. el a început să se comporte...avem noi o vorbă..ca la piața chiliei. Dar asta e de domeniul trecutului. Eu oricum admir textele lui, dar și site-ul de față. Altfel nu mai trimiteam texte. iar despre nivel..repet, nu mă interesează că sunt 'novice'. Dar m-a deranjat puțin că eram singura de pe acest site, cu asemenea nivel, iar apoi a mai apărut o tipă ale cărei texte....mă rog. Dacă textele mele se compară cu ale ei, râd și spun ok, pentru că oricum nu o s+o cred pe asta. Citește și tu. Mulțumesc pt comment. la momentul cuvenit îți voi comenta și eu textele, deocamdată mă abțin.
O baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
Sixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
colecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
vai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
multumesc pentru corecturi. din pacate nu le pot face pt. ca plec intr-o plimbare la montreal via toronto. lipsesc 14 zile. le voi face la intoarcere. cred ca mai sunt si altele. multumesc si pt. apreciere.
Începutul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
desenul este dintr-o serie speciala pentru poeme, in maniera pointilista, tus negru. sper ca El sa se bucure de gindurile mele, oriunde s-ar afla... ma voi gindi la tentativa de abuz.
dacă ai vrut să vorbești despre pierderea inocenței, atunci ți-a ieșit bine. și e mai mult de atât. mi-a plăcut ideea asta, de a scrie trei texte, pe diferite nuanțe... mă întreb dacă în general schimbările sunt majore sau nu. văd că la tine e doar o pierdere și o distanțare nevoită. și că eliberarea de spaime te face să nu te mai simți om. e un text frumos, lucrat în interior.
"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
Matei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
"Desfăşurarea cronologică a procesului demolator al adminilor în cazul Ionuţ Caragea, în paralel cu cazul Sorin Cerin
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea (1)
Ştergerea a fost propusă la 23 octombrie 2007. Justificare: Eseu Discuţie încheiată. Rezultat: păstrează (articolul a fost rescris între timp). — AdiJapan ☎ 9 noiembrie 2007 19:44 (EET)
Constatare: Articolul Ionuţ Caragea fusese salvat pentru că fusese rescris. Era conform cerinţelor adminilor. A stat în picioare timp de 2 ani, timp în care a fost dezvoltat constat, i s-au adus surse, a fost mereu verificat de admini. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 27 ianuarie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 1 februarie 2009. Discuţie încheiată, rezultat: şterge. Practic nu există material independent, serios care să-i probeze notabilitatea, opera este ignorată de specialişti. Pînă acum nu sînt decît semne puternice de autopromovare iar Wikipedia nu este locul potrivit pentru acest lucru. – Laurap mesaj - 3 februarie 2009 11:37 (EET)
Constatare: Ionuţ Caragea îi ţine partea vehement lui Sorin Cerin şi votează pentru păstrează. În ciuda eforturilor sale, articolul e şters. Ionuţ Caragea este ţinut minte de către admini dar nu se iau măsuri imediate împotriva sa întrucât peste puţin timp Sorin Cerine vine cu cererea de recuperare.
• Wikipedia:Pagini de recuperat/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Recuperarea a fost propusă la 14 mai 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 19 mai 2009. Discuţie încheiată. Nu se mai discută de mult la obiect. Pagina rămâne ştearsă. —Andreidiscuţie 2 iunie 2009 22:16 (EEST)
Constatare: Ionuţ Caragea nu intervine în această discuţie, lucru semnalat şi ironizat de Rebel: Ce mare păcat că nu mai e Caragiale printre noi. --Rebel 14 mai 2009 16:50 (EEST) Pagina lui Sorin Cerin este ştearsă împotriva surselor prezente. Lucru care le aduce adminilor aminte de vechiul lor client, Ionuţ Caragea şi peste o lună de zile îl propun pentru ştergere, după ce articolul fusese în picioare 2 ani de zile. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 15 iulie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 20 iulie 2009. Discuţie încheiată. Rezultat: ştergere. Am ignorat opţiunile de păstrare pentru următoarele motive: • Mirko --- Forma şi complexitatea articolului nu sînt argumente de notabilitate. Numărul mare de volume scrise de un autor devin argumente de notabilitate doar dacă sînt publicate de edituri mari, care fac o selecţie strictă bazată pe părerea criticilor. • Mayuma --- Un autor nu devine notabil dacă întîmplător în anul respectiv sau în ţara respectivă nu mai sînt şi alţi autori remarcabili. • Lerman Kruger --- Faptul că la Wikipedia (încă mai) există articole despre subiecte nenotabile nu e un argument să le păstrăm pe toate. • Impy4ever --- Argumentul de ştergere nu este evaluarea făcută de wikipedişti, ci lipsa evaluării făcute de specialişti. Dintre sursele aduse pentru notabilitate cea mai solidă este prezentarea apărută în Convorbiri literare, dar de acolo nu rezultă caracterul remarcabil al operei lui Ionuţ Caragea. — AdiJapan 31 iulie 2009 10:54 (EEST)
Constatare: Din discuţii şi cronologia faptelor este evident faptul că articolul Ionuţ Caragea a fost şters într-un act de răzbunare al grupului ce l-a demolat pe Sorin Cerin. Articolul Ionuţ Caragea fusese valid timp de 2 ani, acceptat de adimni, îmbunătăţit. Însă în momentul când Ionuţ Caragea l-a ajutat pe Sorin cerin să încerce să-şi păstreze articolul, a devenit personna non grata şi articolul său a fost de asemenea şters.--Lerman Kruger (discuţie) 26 ianuarie 2010 05:45 (EEST)"
Etc. etc. etc.
G.M.: Duceţi-vă la http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Ca... şi citiţi în continuare. Pentru că merită. O să vă distraţi copios.
Si, pentru că am început – cerându-mi scuze autorului textului de faţă - vă semnalez una dintre “notabilităţile” lui I.Caragea. Care îl menţionează, printer alţii ce au scris despre opera dânsului şi pe faimosul politruc Corneliu Leu. Asociat, de regulă, acum, în cultivarea culturală a ogorului patriei (e.g. 1992 - 1993 ,,O ţară bogată cu ţărani bogaţi” -reportaj european ,,Realitatea”), mai ceva decât în perioda gospodăriilor colective (e.g. 1978 - romanul ,,Preţul dragostei, al credinţei şi al urii”) cu alţii doi de aceiaşi teapă: Nicolaie Stoian şi Dan Fruntelată. Ultimul fost redactor şef - pe linie de partid - al revistei “Luceafărul” în anii ’80, cei mai negrii ai ceaşismului. Toţi trei (dar şi alţii ca ei) pe timpurile alea de n-ar mai fi fost, ducând-o bine mersî. Ca şi acum, se pare, din moment ce Corneliu Leu, fostul şi actualul politruc şef, a fost cadorisit, de cine altul decât de Ion Iliescu (cu el ştiţi cum a fost în perioada colectivizării agriculturii) oferindu-i “Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer”.
Astept infierarea proletcultista a lui I.C. Si atunci sa vezi ce mai distractie. Dar nu aici. Nici nu stie ce-l asteapta. E vorba de analizele "pe text" ale maretei sale opere. Ca tot sufera de mania persecutiei. Macar sa aiba de ce.
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
Ionuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, mulțumesc pentru cuvinte! Nu prea știu cum să modific. Am încercat sa schimb fotografia, dar ...niciun rezultat!
pentru textul : Intencity dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
mi-a venit o idee. uite, Vlad, iti propun un experiment artistic de cunostere si socializare literara H. crezi ca poti alcatui niste portrete de autor, in stilul tau inconfundabil, celor pe care ii mai citesti aici? fireste ca nu ar trebui sa iasa o gazeta de perete.:)la stil ma refeream. si la identitatea lor spirituala, la universul poetic, etc. ar fi interesant, nu?!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deActaeon, uite vezi asta nu îmi place la unele persoane...nu au răbdare. Observ că tu mi-ai făcut un comentariu pertinent și chiar 'drăguț' dacă pot să spun astfel despre un comentariu. Așa că mă hotărâsem să îți las și eu ție un comentariu la un text scris de tine. Așteptam momentul să am timp să fac lucrul ăsta, să îți descifrez un text. Cât despre Profet..nu mă refer la atitudinea de pe acest site..doamne ferește..nu am nimic de obiectat. Ci despre cum m-a tratat dumnealui în alte momente și despre faptul că am încercat să spun 'ok, da, ai dreptate, încerc să fac din ce în ce mai bine', nu am sărit în sus ca Lory sau nu mai știu cine, iar el m-a tratat cu sictirul cuvenit. În loc să continue să comenteze 'pertinent'..pt că pe agonia comentariile lui nu au fost tocmai pertinente la un moment dat. el a început să se comporte...avem noi o vorbă..ca la piața chiliei. Dar asta e de domeniul trecutului. Eu oricum admir textele lui, dar și site-ul de față. Altfel nu mai trimiteam texte. iar despre nivel..repet, nu mă interesează că sunt 'novice'. Dar m-a deranjat puțin că eram singura de pe acest site, cu asemenea nivel, iar apoi a mai apărut o tipă ale cărei texte....mă rog. Dacă textele mele se compară cu ale ei, râd și spun ok, pentru că oricum nu o s+o cred pe asta. Citește și tu. Mulțumesc pt comment. la momentul cuvenit îți voi comenta și eu textele, deocamdată mă abțin.
pentru textul : Crepuscul deO baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deSixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
pentru textul : apa trece, pietrele trec decolecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.
pentru textul : Colecționara de ape deRaul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
pentru textul : femeie în costum de iepure deNu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
vai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
pentru textul : tăceri demultumesc pentru corecturi. din pacate nu le pot face pt. ca plec intr-o plimbare la montreal via toronto. lipsesc 14 zile. le voi face la intoarcere. cred ca mai sunt si altele. multumesc si pt. apreciere.
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță deÎnceputul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
pentru textul : Existând în definitiv deaceasta scriere m-a cucerit.multumesc de prilej.
pentru textul : Iulian are ochi de melc demulțam Luminița, e bine de știut!
pentru textul : singura pipă din oraș deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo deFoarte frumos şi foarte sensibil. Dar fără "improbabile adieri" şi fără "în limba orelor". Afectate şi filosofante...
pentru textul : copacul dinăuntru decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera dedesenul este dintr-o serie speciala pentru poeme, in maniera pointilista, tus negru. sper ca El sa se bucure de gindurile mele, oriunde s-ar afla... ma voi gindi la tentativa de abuz.
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… dedacă ai vrut să vorbești despre pierderea inocenței, atunci ți-a ieșit bine. și e mai mult de atât. mi-a plăcut ideea asta, de a scrie trei texte, pe diferite nuanțe... mă întreb dacă în general schimbările sunt majore sau nu. văd că la tine e doar o pierdere și o distanțare nevoită. și că eliberarea de spaime te face să nu te mai simți om. e un text frumos, lucrat în interior.
pentru textul : viața mea deLa un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului de"adiere de vânt" este un frumos pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă de"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
pentru textul : ...I'm growing like spells... denu stiu daca este cliseistic cristina. putin redundant poate dau nu cliseistic. nu cred ca un singur cuvint poate fi cliseistic.
pentru textul : nevoia de predictibil II de:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deMatei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
pentru textul : o lună aproape plină de"Desfăşurarea cronologică a procesului demolator al adminilor în cazul Ionuţ Caragea, în paralel cu cazul Sorin Cerin
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea (1)
Ştergerea a fost propusă la 23 octombrie 2007. Justificare: Eseu Discuţie încheiată. Rezultat: păstrează (articolul a fost rescris între timp). — AdiJapan ☎ 9 noiembrie 2007 19:44 (EET)
Constatare: Articolul Ionuţ Caragea fusese salvat pentru că fusese rescris. Era conform cerinţelor adminilor. A stat în picioare timp de 2 ani, timp în care a fost dezvoltat constat, i s-au adus surse, a fost mereu verificat de admini. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 27 ianuarie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 1 februarie 2009. Discuţie încheiată, rezultat: şterge. Practic nu există material independent, serios care să-i probeze notabilitatea, opera este ignorată de specialişti. Pînă acum nu sînt decît semne puternice de autopromovare iar Wikipedia nu este locul potrivit pentru acest lucru. – Laurap mesaj - 3 februarie 2009 11:37 (EET)
Constatare: Ionuţ Caragea îi ţine partea vehement lui Sorin Cerin şi votează pentru păstrează. În ciuda eforturilor sale, articolul e şters. Ionuţ Caragea este ţinut minte de către admini dar nu se iau măsuri imediate împotriva sa întrucât peste puţin timp Sorin Cerine vine cu cererea de recuperare.
• Wikipedia:Pagini de recuperat/Sorin Cerin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Recuperarea a fost propusă la 14 mai 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 19 mai 2009. Discuţie încheiată. Nu se mai discută de mult la obiect. Pagina rămâne ştearsă. —Andreidiscuţie 2 iunie 2009 22:16 (EEST)
Constatare: Ionuţ Caragea nu intervine în această discuţie, lucru semnalat şi ironizat de Rebel: Ce mare păcat că nu mai e Caragiale printre noi. --Rebel 14 mai 2009 16:50 (EEST) Pagina lui Sorin Cerin este ştearsă împotriva surselor prezente. Lucru care le aduce adminilor aminte de vechiul lor client, Ionuţ Caragea şi peste o lună de zile îl propun pentru ştergere, după ce articolul fusese în picioare 2 ani de zile. Repet, 2 ani de zile!
• Wikipedia:Pagini de şters/Ionuţ Caragea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Ştergerea a fost propusă la 15 iulie 2009. Încheierea discuţiei este preconizată pentru 20 iulie 2009. Discuţie încheiată. Rezultat: ştergere. Am ignorat opţiunile de păstrare pentru următoarele motive: • Mirko --- Forma şi complexitatea articolului nu sînt argumente de notabilitate. Numărul mare de volume scrise de un autor devin argumente de notabilitate doar dacă sînt publicate de edituri mari, care fac o selecţie strictă bazată pe părerea criticilor. • Mayuma --- Un autor nu devine notabil dacă întîmplător în anul respectiv sau în ţara respectivă nu mai sînt şi alţi autori remarcabili. • Lerman Kruger --- Faptul că la Wikipedia (încă mai) există articole despre subiecte nenotabile nu e un argument să le păstrăm pe toate. • Impy4ever --- Argumentul de ştergere nu este evaluarea făcută de wikipedişti, ci lipsa evaluării făcute de specialişti. Dintre sursele aduse pentru notabilitate cea mai solidă este prezentarea apărută în Convorbiri literare, dar de acolo nu rezultă caracterul remarcabil al operei lui Ionuţ Caragea. — AdiJapan 31 iulie 2009 10:54 (EEST)
Constatare: Din discuţii şi cronologia faptelor este evident faptul că articolul Ionuţ Caragea a fost şters într-un act de răzbunare al grupului ce l-a demolat pe Sorin Cerin. Articolul Ionuţ Caragea fusese valid timp de 2 ani, acceptat de adimni, îmbunătăţit. Însă în momentul când Ionuţ Caragea l-a ajutat pe Sorin cerin să încerce să-şi păstreze articolul, a devenit personna non grata şi articolul său a fost de asemenea şters.--Lerman Kruger (discuţie) 26 ianuarie 2010 05:45 (EEST)"
Etc. etc. etc.
G.M.: Duceţi-vă la http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Ca... şi citiţi în continuare. Pentru că merită. O să vă distraţi copios.
Si, pentru că am început – cerându-mi scuze autorului textului de faţă - vă semnalez una dintre “notabilităţile” lui I.Caragea. Care îl menţionează, printer alţii ce au scris despre opera dânsului şi pe faimosul politruc Corneliu Leu. Asociat, de regulă, acum, în cultivarea culturală a ogorului patriei (e.g. 1992 - 1993 ,,O ţară bogată cu ţărani bogaţi” -reportaj european ,,Realitatea”), mai ceva decât în perioda gospodăriilor colective (e.g. 1978 - romanul ,,Preţul dragostei, al credinţei şi al urii”) cu alţii doi de aceiaşi teapă: Nicolaie Stoian şi Dan Fruntelată. Ultimul fost redactor şef - pe linie de partid - al revistei “Luceafărul” în anii ’80, cei mai negrii ai ceaşismului. Toţi trei (dar şi alţii ca ei) pe timpurile alea de n-ar mai fi fost, ducând-o bine mersî. Ca şi acum, se pare, din moment ce Corneliu Leu, fostul şi actualul politruc şef, a fost cadorisit, de cine altul decât de Ion Iliescu (cu el ştiţi cum a fost în perioada colectivizării agriculturii) oferindu-i “Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer”.
Astept infierarea proletcultista a lui I.C. Si atunci sa vezi ce mai distractie. Dar nu aici. Nici nu stie ce-l asteapta. E vorba de analizele "pe text" ale maretei sale opere. Ca tot sufera de mania persecutiei. Macar sa aiba de ce.
pentru textul : Umbra. deai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
pentru textul : psalm deWell, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
pentru textul : baobabul deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deIonuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
pentru textul : delirum hristum devladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare dePagini