de la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
text de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
Roxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
oana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!
Bineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
Mă rog, zic și eu acuma. :)
sfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
nu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
Dana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.
Alma, multumesc de apreciere. Probabil se simte putin ca am inceput sa reduc din balast, ma rog, atit cit pot fi obiectiv cu textele mele desi uneori am senzatia ca isi pierd forta daca le-as modifica.
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
spre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
Doamne, și cînd mă gîndesc ce fain ar fi putut să iasă textul acesta. Părerea mea este că aici autorul are idei bune și are imaginație dar la capitolul artistic și gust este de-a dreptul trist. Uneori chiar mă întreb dacă unii oameni chiar nu văd cînd și ce scriu prost. Singura porțiune care reușește să se păstreze oarecum bine este prima strofă. Restul e alterat de gafe inestetice.
Scuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
andule. you rule.
pentru textul : totul pare că merge pe dos decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond dede la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela detext de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deVirgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere dedaca nu se abtine de la atatea admiratii yester...atunci...nici eu..
pentru textul : cercul - episodul 3 deCristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
pentru textul : Cartea cu imagini deRoxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
oana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
pentru textul : Epistolară de iarnă de„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!
pentru textul : de unde curg întrebările deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui deBineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
pentru textul : întotdeauna a fost deMă rog, zic și eu acuma. :)
sfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar
pentru textul : Deja murdar depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture devreau sa va multumesc tuturor in mod special
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 denu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” deDana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.
pentru textul : Crepuscul dece inseamna "f a"?
pentru textul : opi deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love deAlma, multumesc de apreciere. Probabil se simte putin ca am inceput sa reduc din balast, ma rog, atit cit pot fi obiectiv cu textele mele desi uneori am senzatia ca isi pierd forta daca le-as modifica.
pentru textul : Inside deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
am să schimb ultimile 2 strofe care sunt și mai mici
pentru textul : Sunt nepotrivite nopțile reci desi iti multumesc pentru asta.
pentru textul : singura piele despre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
pentru textul : Sferă deasta am inteles, dar de ce neaparat podul Grant? și apoi „Iubito, Iubito” și „Ca niște, Ca niște” nu cred că fac neaparat bine textului. părerea mea
pentru textul : Podul Grant deO asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deAici, simplu dar penetrant, il regasesc pe Djamal.
pentru textul : Pustiu deDoamne, și cînd mă gîndesc ce fain ar fi putut să iasă textul acesta. Părerea mea este că aici autorul are idei bune și are imaginație dar la capitolul artistic și gust este de-a dreptul trist. Uneori chiar mă întreb dacă unii oameni chiar nu văd cînd și ce scriu prost. Singura porțiune care reușește să se păstreze oarecum bine este prima strofă. Restul e alterat de gafe inestetice.
pentru textul : FRAGMENTE ORGANICE DE 1 ȘI 0 deScuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
pentru textul : canon să dormim împreună dePagini