Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
Eu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
Apoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
aham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
bine, hialin...imagineaza ti ...cum m am trezit si citind com tau m am intristat. si azi e sambata. si apoi tu esti cinic, eu sunt hedonist, nu s cum o s o scoatem la capat. recunosc, is un tip incomod la comuri, speculez (vai, cat!), is ironic si balcanic cand sunt calcat in picioare, da eu vad aici un om franc, sincer, luptator, bataios aproape, care, ca sa te pupe, mai intai ti se urca in cap. si, da, ma plictisesc repede. da ce vina am eu aici? tu ar tb, din contra, sa te bati cu toti, incontinuu. ce importa forumul? nu avem toti unul interior? acolo e iadul si raiul nostru. ce importa ca mi place sau nu parerea ta despre moi? persevereaza, ajuta ma! sau macar da mi din cand in cand cate un bobarnac! iar daca o fi sa ma lauzi vreodata, as fi f incantat sa spun: "uite, hialin, dupa atata amar de vreme, am reusit! multumesc!" si ma opresc aici, da sa stii ca te am facut tovarasul meu de antrenament. en garde! bacovia a murit! traiasca bacovia!
Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
Continuare: caci, recunosc, o exprimare "mai libera" - spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat. Pe cand una "libera" necesita realizarea, in poezie - dar si in alte texte care sunt, de fapt, poeme in proza (a se vedea, de exemplu, cele ale lui Emilian Pal) - unui ritm interior mult mai greu de gasit.
hialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
ba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
este de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
Nicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
bați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
De ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
Virgil a zis o chestie adevărată, cel puţin eu sunt de acord cu el în ce priveşte aspectul vreau să fiu remarcat în literatură şi de aceea scriu. Ziceam la mine că scriu mai întâi pentru mine, apoi pentru ceilalţi pentru că în primă fază, eşti tu, tot ce vine scris sau vorbit , vine de la tine, şi informaţia care vine de la Adriana de exemplu, nu este nici a ei nici a mea – ea a venit de undeva de la un altul , dar atunci când informaţia pe care mi-a dat-o mie Adriana la momentul acela a fost a ei, când a ajuns la mine a fost a mea, adică eu am dat-o mai departe prin mine altcuiva şi a.ş.m.d, atunci spun da, scriu pentru mine, apoi pentru ceilalţi.
Tot aşa stau lucrurile şi în poezie. Fac poezia, deci este a mea dar îmi doresc să o împărtăşesc cu cineva, simt nevoia asta să o vadă şi altcineva dar asta numai după ce am poezia, care l-a momentul acela o scriu doar pentru sufletul meu, cu exact trăirile mele unice, ca individ.
Bun. Vine atunci întrebarea următoare: Băi, dacă tot spui că nu scrii pentru alţii, atunci ce cauţi pe siteuri de literatură, de ce participi la concursuri, de ce îţi faci site de literatură, ca să ce, ca să le arăţi celorlalţi că eşti tu cu tine şi că scrii doar pentru tine. Perfect, atunci de ce nu închizi frumuşel cu cheiţa într-un sertar notiţele,poemele, jurnalul, etc. , şi te culci liniştit şi împăcat şi împlinit. Păi nu, sunt multe aspecte de discutat aici.
Împlinirea deşi vine prin tine, de la tine, prin împăcarea cu sinele, în mama ei dară nu ne este suficientă dacă nu intră în raport şi cu ceilalţi, cu omul care nu eşti tot tu de astă dată. Practic trăim un paradox existenţial raportaţi terestru, o utopie în sensul că oricât ai încerca să devii Unul să fii împăcat doar prin tine, ai nevoie de susţinera şi credibilitatea CELUILALT. Deşi nu interesează pe nimeni că Silvia Bitere prin poezie se eliberează şi nu interesează pe nimeni că ea se caută pe sine şi s-a găsit sau nu, ea există şi se face văzută. De ce se face văzută, şi aici voi răspunde unei alte întrebări puse de Virgil, ca să ce: să impresioneze, să demonstreze ceva cuiva, doreşte să ajungă un nume în literatură?
Am să răspund. Dorinţa există, restul ţine de Dumnezeu, nu sunt adepta intrării cu forţa în literatură, la momentul acesta nu sunt scriitor şi nici poet (nu am publicat volume, proprii mie) uneori îmi vine să renunţ dar imediat sunt pocnită peste ceafă de Dumnezeu, cred, care nu mă lasă, deci nu depinde de mine să mă opresc şi atunci las timpul să curgă şi nu mă gândesc la ce voi fi sau dacă voi fi, dar ştiu cu siguranţă că voi prinde bătrâneţea.
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
îmi aduc aminte de prefața lui N. Manolescu la "Roua Plural", una din antologiile Constanței Buzea, de care mă leagă amintiri frumoase și căreia îi datorez mult din ce știu și poate voi mai ști (pentru că ea m-a debutat, eh vremuri), dar în fine, uite cum începe criticul prefața, citând din versurile ei:
"citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise încă"
apreciez semnul tău Nuța, iar Eugen Evu a făcut treabă bună. știi la ce mă refer. cu toate acestea există loc de mai bine oricând pentru toți. am mai spus, cred în perfectibilitate nu în perfecțiune.
Ioan, mă voi gândi la ce mi-ai spus, deocamdată am impresia că versurile la care faci referire sunt un liant spre realismul ce dezamorsează figurile de stil. ceea ce nu mă împiedică să îți mulțumesc frumos.
Ela, centrul tristeții și-al visului? :-) Noroc, totuși, că s-a trezit și primăvara aceasta din letargie. Mulțumesc, Dalba-Blanche-Bianca și-ar mai fi :-)
Adică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
Dar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
Ingenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc mult, Oriana, pentru frumoasele ganduri! mircea.
pentru textul : Corabia chipului tău dede la mine, fără număr, fără număr...
pentru textul : octopus deUn poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deEu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
pentru textul : despre poezie deApoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Cred că de copii e vorba jucându-se cu ”o fericire trecută”.
E ”swimming castle” și n-ai tradus asta.
”The see swalows” ai tradus ”înotând” !?!
”going” - ”trecând”, nu ”trec”
Eu așa cred, dar engleza e doar my second language.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deDa, Marian, pentru ca structura ta este de prozator. Multumesc pentru aprecieri, sunt onorata!
pentru textul : no moon rise, no moon set deEu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
iata si o varianta poate putin decontextualizata
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deaham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
pentru textul : cu ochii mă strângeai deUn prozo-poem sensibil, bucolico-intelectual, cu adânci retro-incursiuni. Fain!
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie debine, hialin...imagineaza ti ...cum m am trezit si citind com tau m am intristat. si azi e sambata. si apoi tu esti cinic, eu sunt hedonist, nu s cum o s o scoatem la capat. recunosc, is un tip incomod la comuri, speculez (vai, cat!), is ironic si balcanic cand sunt calcat in picioare, da eu vad aici un om franc, sincer, luptator, bataios aproape, care, ca sa te pupe, mai intai ti se urca in cap. si, da, ma plictisesc repede. da ce vina am eu aici? tu ar tb, din contra, sa te bati cu toti, incontinuu. ce importa forumul? nu avem toti unul interior? acolo e iadul si raiul nostru. ce importa ca mi place sau nu parerea ta despre moi? persevereaza, ajuta ma! sau macar da mi din cand in cand cate un bobarnac! iar daca o fi sa ma lauzi vreodata, as fi f incantat sa spun: "uite, hialin, dupa atata amar de vreme, am reusit! multumesc!" si ma opresc aici, da sa stii ca te am facut tovarasul meu de antrenament. en garde! bacovia a murit! traiasca bacovia!
pentru textul : a căzut o stea deDraga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg demultumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
pentru textul : despre tine deContinuare: caci, recunosc, o exprimare "mai libera" - spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat. Pe cand una "libera" necesita realizarea, in poezie - dar si in alte texte care sunt, de fapt, poeme in proza (a se vedea, de exemplu, cele ale lui Emilian Pal) - unui ritm interior mult mai greu de gasit.
pentru textul : Doar un nebun frumos dehialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
pentru textul : Ipoteza ipotetică deba chiar este obraznică! tot părerea mea. pentru că din subiectivism, autorul se va trece pe primele poziţii. ştie el oare că în dragostea de textele sale totuşi nu este de primele locuri?! de aceea zic...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeste de evitat o astfel de situaţie jenantă...
sper că voturile vor fi făcute public după ce se va încheia votarea.
am avut un suflet cuminte, vlad. multumesc pentru surpriza asta :)
pentru textul : făgăduinţă deNicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
pentru textul : unghiuri detrebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat debați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDe ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
pentru textul : Nu există iubire perfectă deVirgil a zis o chestie adevărată, cel puţin eu sunt de acord cu el în ce priveşte aspectul vreau să fiu remarcat în literatură şi de aceea scriu. Ziceam la mine că scriu mai întâi pentru mine, apoi pentru ceilalţi pentru că în primă fază, eşti tu, tot ce vine scris sau vorbit , vine de la tine, şi informaţia care vine de la Adriana de exemplu, nu este nici a ei nici a mea – ea a venit de undeva de la un altul , dar atunci când informaţia pe care mi-a dat-o mie Adriana la momentul acela a fost a ei, când a ajuns la mine a fost a mea, adică eu am dat-o mai departe prin mine altcuiva şi a.ş.m.d, atunci spun da, scriu pentru mine, apoi pentru ceilalţi.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deTot aşa stau lucrurile şi în poezie. Fac poezia, deci este a mea dar îmi doresc să o împărtăşesc cu cineva, simt nevoia asta să o vadă şi altcineva dar asta numai după ce am poezia, care l-a momentul acela o scriu doar pentru sufletul meu, cu exact trăirile mele unice, ca individ.
Bun. Vine atunci întrebarea următoare: Băi, dacă tot spui că nu scrii pentru alţii, atunci ce cauţi pe siteuri de literatură, de ce participi la concursuri, de ce îţi faci site de literatură, ca să ce, ca să le arăţi celorlalţi că eşti tu cu tine şi că scrii doar pentru tine. Perfect, atunci de ce nu închizi frumuşel cu cheiţa într-un sertar notiţele,poemele, jurnalul, etc. , şi te culci liniştit şi împăcat şi împlinit. Păi nu, sunt multe aspecte de discutat aici.
Împlinirea deşi vine prin tine, de la tine, prin împăcarea cu sinele, în mama ei dară nu ne este suficientă dacă nu intră în raport şi cu ceilalţi, cu omul care nu eşti tot tu de astă dată. Practic trăim un paradox existenţial raportaţi terestru, o utopie în sensul că oricât ai încerca să devii Unul să fii împăcat doar prin tine, ai nevoie de susţinera şi credibilitatea CELUILALT. Deşi nu interesează pe nimeni că Silvia Bitere prin poezie se eliberează şi nu interesează pe nimeni că ea se caută pe sine şi s-a găsit sau nu, ea există şi se face văzută. De ce se face văzută, şi aici voi răspunde unei alte întrebări puse de Virgil, ca să ce: să impresioneze, să demonstreze ceva cuiva, doreşte să ajungă un nume în literatură?
Am să răspund. Dorinţa există, restul ţine de Dumnezeu, nu sunt adepta intrării cu forţa în literatură, la momentul acesta nu sunt scriitor şi nici poet (nu am publicat volume, proprii mie) uneori îmi vine să renunţ dar imediat sunt pocnită peste ceafă de Dumnezeu, cred, care nu mă lasă, deci nu depinde de mine să mă opresc şi atunci las timpul să curgă şi nu mă gândesc la ce voi fi sau dacă voi fi, dar ştiu cu siguranţă că voi prinde bătrâneţea.
Fuga din viață prin ecran, ar putea fi o ranfluare, ce zici? Ah, nu trebuia să spun...
În ce privește ieșitul la suprafață, ies, e drept, mai greu, dar cel mai des găsesc limanul. ;)
pentru textul : ranfluare deStimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deîmi aduc aminte de prefața lui N. Manolescu la "Roua Plural", una din antologiile Constanței Buzea, de care mă leagă amintiri frumoase și căreia îi datorez mult din ce știu și poate voi mai ști (pentru că ea m-a debutat, eh vremuri), dar în fine, uite cum începe criticul prefața, citând din versurile ei:
"citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise încă"
apreciez semnul tău Nuța, iar Eugen Evu a făcut treabă bună. știi la ce mă refer. cu toate acestea există loc de mai bine oricând pentru toți. am mai spus, cred în perfectibilitate nu în perfecțiune.
Ioan, mă voi gândi la ce mi-ai spus, deocamdată am impresia că versurile la care faci referire sunt un liant spre realismul ce dezamorsează figurile de stil. ceea ce nu mă împiedică să îți mulțumesc frumos.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deEla, centrul tristeții și-al visului? :-) Noroc, totuși, că s-a trezit și primăvara aceasta din letargie. Mulțumesc, Dalba-Blanche-Bianca și-ar mai fi :-)
pentru textul : white sent (for blanche) deAdică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deDar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
pentru textul : profeții deIngenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
pentru textul : Acrostihul de"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
Pagini