Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
hai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
ma gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
ai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
Cristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
Despre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
uite ce ma deranjeaza:
ai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
În al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
Raluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
Am sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
Cît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
Așa e, Margot, iubind ne înnobilăm. Eu nu am simțit cerebralitate când am scris acest text, simt că a venit din afecte, pentru că voiam să mă descarc de o tristețe, pe care în final am asezonat-o totuși cu o salată de speranță. Impresia de cerebralitate poate o lasă cuvintele rare, dar e lexicul meu, am citit mult și aceste cuvinte îmi vin firesc în minte, la fel ca și cele uzuale, clișeizate, din lexicul comun. Să renunț la ele ar însemna să mă forțez, să intervin în fluxul inspirației. Cine ar avea răbdarea să caute 3-5 cuvinte noi cu dexonline ar înțelege ușor că textul e coerent, structurat pe trei idei dispuse cronologic. Eu mereu caut în DEX când dau de cuvinte noi, îmi place sportul acesta al minții, și apoi e singura cale de a ne lărgi orizontul, nu? Oricum, mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra textului, și pentru încurajare. O seară inspirată îți doresc!
multumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
textul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
Mulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
desenul este dintr-o serie speciala pentru poeme, in maniera pointilista, tus negru. sper ca El sa se bucure de gindurile mele, oriunde s-ar afla... ma voi gindi la tentativa de abuz.
nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, ai dreptate. interesantă observație. de fapt dacă nu ar fi existat acolo acel „obosită” probabil că ambiguitatea ar fi fost totală.
pentru textul : crochiuri nocturne deEu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
pentru textul : sunt român deSă fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
Virgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.
pentru textul : nimic artificial deimi place numai ultima strofa
pentru textul : cuvinte de jurnal dehai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dema gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
ai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
pentru textul : interviu de,,vântul crează iluzia unei îmbrățișări'' - din câte știu eu , în contextul acesta ,,crează'' se scrie cu doi ,,e'' .
pentru textul : clopote, doamne, clopote deCristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
pentru textul : capitulare deDespre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
uite ce ma deranjeaza:
pentru textul : pre post și ne viziune deai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
pentru textul : Despre repetarea istoriei deÎn al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
Raluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAm sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
Cît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
pentru textul : După Pompei deRecunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru textul : Drumul poeților deAșa e, Margot, iubind ne înnobilăm. Eu nu am simțit cerebralitate când am scris acest text, simt că a venit din afecte, pentru că voiam să mă descarc de o tristețe, pe care în final am asezonat-o totuși cu o salată de speranță. Impresia de cerebralitate poate o lasă cuvintele rare, dar e lexicul meu, am citit mult și aceste cuvinte îmi vin firesc în minte, la fel ca și cele uzuale, clișeizate, din lexicul comun. Să renunț la ele ar însemna să mă forțez, să intervin în fluxul inspirației. Cine ar avea răbdarea să caute 3-5 cuvinte noi cu dexonline ar înțelege ușor că textul e coerent, structurat pe trei idei dispuse cronologic. Eu mereu caut în DEX când dau de cuvinte noi, îmi place sportul acesta al minții, și apoi e singura cale de a ne lărgi orizontul, nu? Oricum, mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra textului, și pentru încurajare. O seară inspirată îți doresc!
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie demultumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă detextul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deMulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
pentru textul : Declivis deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei derevin cu penița, acum că a făcut ochișori prepoziția. Noapte bună...
pentru textul : blue moon demulțumesc frumos, scris
pentru textul : aici în românia e deja 12 desimpatic, desi eu as renunta la artificii din astea precum in "s u f i c i e n t de frumos!"
pentru textul : nanuc și papuc defrumos zis, te vezi în faţa singurătăţii, eşti numai tu, reflexia a ceea contempli fără a te putea destăinui.
pentru textul : ... deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă deUn poem pe care îl citeşti pe nerăsuflate, te pierzi printre metafore. Ultimul vers este fascinant, definind întreaga construcţie. Felicitări.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, dedesenul este dintr-o serie speciala pentru poeme, in maniera pointilista, tus negru. sper ca El sa se bucure de gindurile mele, oriunde s-ar afla... ma voi gindi la tentativa de abuz.
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… denu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
pentru textul : dialog cu mirabeau decelebrul film, voiam sa spun :)
pentru textul : un tramvai depentru intervenţia ta. ar fi fost prea simplă enumeraţia, pe când aşa, groapa devine obsesivă, un teritoriu care adânceşte...
mulţumesc!
pentru textul : gropar dePagini