Lu, trebuie sa fii foarte atenta pentru ca acest text necesita mai multa slefuire...e ca o piatra frumoasa, insa pe care nu ai spalat-o suficient in apa riului... asa, isi pierde din valoare. 1) poate te gindesti tu la un titlu mult mai sugestiv. 2) in plus, exista o tendinta involuntara de a trezi confuzii, mai ales ca in general cititorul incearca sa isi imagineze, sa dea poemului tau o proiectie vizuala, tridimesionala: spre ex."de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute." sau "iar ghemul e din ce în ce mai mic, îl scap printre degete în locuri greu accesibile" 3) finalul e totusi slab exprimat, si aceasta e o parere sincera, personal l-as dori cu o mai multa forta de expresie.
Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
Nu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
iată o poezie de dragoste cum n-am prea mai citit în ultima vreme. uneori parcă e „refreshing” să citești cum scrie o femeie îndrăgostită. pur și simplu.
păi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
La strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
Închegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
Eu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
e fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
opri visarea! cred că ăsta este mobilul şi de aici întreaga ură a personajului textului de mai sus faţă de ceea ce nu-i place să facă sau faţă de ceea ce este obligat să facă. deşi, totuşi, şcoala nu ar trebui să creeze o astfel de repulsie! un text "de vacanţă" i-aş spune eu, pentru că se citeşte uşor, nu plictiseşte, te face să exclami: da, cam aşa este; nu, aici ar fi putut fi altfel dacă proful, dacă elevul, dacă fetele etc...
Cred că versul pivot al poemului este ,,timpul din care ne jupuim secundele"...E surprinsă un fel de ,,frustrare" provocată de limitările temporale...timpul este comprimat până la ,,secundă" ,, între două stații de tramvai/ oprirea de la cimitir/ stația de lîngă vechea clădire a facultății" şi continuă cu alţi doi de ,,între". Alte cuvinte ,,cheie" deduse din poem ar fi: eros, predestinare, neputinţă, micro, macro.
Mi-au plăcut inserţiile proverbiale cu ,,necunoscutele cărări"...Aici e momentul unei pauze de reflecţie, moment în care se plăsmuieşte concluzia din finalul poemului, concluzie ce lasă loc şi altor interpretări decât cele intenţionate de autor, ceea ce e bine, părerea mea.
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
Fain poem, acel 'așază' care tronează ostentativ peste o excepție gramaticală și 'începe vara' dar 'nu știu să explic de ce nu se rup oamenii'. Nu sunt de acord stimate domnule, oamenii se rup mai ales în figuri, și nu întotdeauna de stil, așa cum faceți Dvs. aici. Folosind metafore uzate, nu chiar clișee dar metafore foarte uzate, îmbătrânite, poemul este plin de 'nu știu' încă nu știu' și 'probabil' mai ceva ca un câine de purici și este doar aproximativ 'nu știu' 'încă nu știu' sau 'probabil' poezie cam ca tot ce scrieți Dvs. domnule anagramă a gramaticii limbii române.
Din punctul meu de vedere scrierile Dvs. și credeți-mă am citit și din curiozitate mai multe decât mi-ar fi fost safe din punctul de vedere al sănătății, deci cum ziceam scrierile Dvs. ar încăpea într-un carnet mic cu notițe din acelea de 3x5cm stimate domnn, dacă vrei să te prefaci că nu vezi bine să citești scapi basma curată. Și nici nu vreți să progresați, sunteți un auto-suficient... din punctul meu de vedere desigur.
Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective, desigur dacă doriți aceasta, să vedeți lumina tiparului fără să plătiți un ban. Mie personal mi se pare că nu ați reuși aceasta pentru că sunteți dpdv literar doar un infatuat, v-ați plafonat grav și scrieți tot mai prost pe măsură ce timpul trece pentru Dvs. aflat sub un cor de aplaudaci.
Margas
Un fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sugestie pentru text:
oare
dacă aș fi un banan
în uriaşa aşchie a ego-ului meu
aș avea pielea crăpată
de nimbul meu beton?
sau aș trece ignorant
prin varza asta de univers
în care dumnezeu şi pământul
îmi fac umbră degeaba?
dar eu
ar ști să iert
așa cum doar eu o pot face
sau aş mai scrie o epopee din sevele-mi bengoase
spunând
holy crap!
:)
pentru textul : coborârea în Carte deLu, trebuie sa fii foarte atenta pentru ca acest text necesita mai multa slefuire...e ca o piatra frumoasa, insa pe care nu ai spalat-o suficient in apa riului... asa, isi pierde din valoare. 1) poate te gindesti tu la un titlu mult mai sugestiv. 2) in plus, exista o tendinta involuntara de a trezi confuzii, mai ales ca in general cititorul incearca sa isi imagineze, sa dea poemului tau o proiectie vizuala, tridimesionala: spre ex."de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute." sau "iar ghemul e din ce în ce mai mic, îl scap printre degete în locuri greu accesibile" 3) finalul e totusi slab exprimat, si aceasta e o parere sincera, personal l-as dori cu o mai multa forta de expresie.
pentru textul : Dar sau blestem ? dePoate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie deSă știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
pentru textul : re ma chi na ri um demultam pentru "transpiratie"! si acu sa ne-apucam de flirtat cu filtrele!:)
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 deNu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou dedragă Vlad,
observ că-ți șade bine la lopată.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! dece salt calitativ, ce înălțime!
dar nu mai face asta înc-o dată,
că ritmul s-a crăpat... noroc de rime!
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
pentru textul : celălalt mal deiată o poezie de dragoste cum n-am prea mai citit în ultima vreme. uneori parcă e „refreshing” să citești cum scrie o femeie îndrăgostită. pur și simplu.
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al depăi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
părerea mea de om „vechi”, asta e... :)
pentru textul : în ultima cameră, el dewell, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
pentru textul : Descoperirea deinteleg, fortarea cromatismului poetic are efect asupra epidermei ingrosate pe care o detine retina cititorului modern...
pentru textul : scrisoare din 1a deLa strofa a doua, cred că înainte de "femeia" ar ajuta o virgulă. Ultimul vers de la strofa a doua cred că ar trebui corectat în "Izbite de valurile ca niște picoare de elefanți" , "Izbite de valuri ca niște picioare de elefanți" sau "Izbite de valuri ca de niște picioare de elefanți". Forma afișată nu e corectă gramatical. În rest, poezia nu sună rău și nu am avut nevoie de DEX ca să înțeleg textul, hehehe.
pentru textul : Poem pentru ideea de femeie deFrumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
pentru textul : fade out hotel deÎnchegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
pentru textul : Când greierii tac de"îmi pâlpâie în tâmplă ultimul condor. ascult.../...lumea este o grămadă de vreascuri", pentru asta am făcut popas.
pentru textul : domino detemperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deMister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu deEu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
pentru textul : glissando deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) dee fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
pentru textul : doi de"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
opri visarea! cred că ăsta este mobilul şi de aici întreaga ură a personajului textului de mai sus faţă de ceea ce nu-i place să facă sau faţă de ceea ce este obligat să facă. deşi, totuşi, şcoala nu ar trebui să creeze o astfel de repulsie! un text "de vacanţă" i-aş spune eu, pentru că se citeşte uşor, nu plictiseşte, te face să exclami: da, cam aşa este; nu, aici ar fi putut fi altfel dacă proful, dacă elevul, dacă fetele etc...
pentru textul : anii aceia deCred că versul pivot al poemului este ,,timpul din care ne jupuim secundele"...E surprinsă un fel de ,,frustrare" provocată de limitările temporale...timpul este comprimat până la ,,secundă" ,, între două stații de tramvai/ oprirea de la cimitir/ stația de lîngă vechea clădire a facultății" şi continuă cu alţi doi de ,,între". Alte cuvinte ,,cheie" deduse din poem ar fi: eros, predestinare, neputinţă, micro, macro.
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego deMi-au plăcut inserţiile proverbiale cu ,,necunoscutele cărări"...Aici e momentul unei pauze de reflecţie, moment în care se plăsmuieşte concluzia din finalul poemului, concluzie ce lasă loc şi altor interpretări decât cele intenţionate de autor, ceea ce e bine, părerea mea.
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
Fain poem, acel 'așază' care tronează ostentativ peste o excepție gramaticală și 'începe vara' dar 'nu știu să explic de ce nu se rup oamenii'. Nu sunt de acord stimate domnule, oamenii se rup mai ales în figuri, și nu întotdeauna de stil, așa cum faceți Dvs. aici. Folosind metafore uzate, nu chiar clișee dar metafore foarte uzate, îmbătrânite, poemul este plin de 'nu știu' încă nu știu' și 'probabil' mai ceva ca un câine de purici și este doar aproximativ 'nu știu' 'încă nu știu' sau 'probabil' poezie cam ca tot ce scrieți Dvs. domnule anagramă a gramaticii limbii române.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deDin punctul meu de vedere scrierile Dvs. și credeți-mă am citit și din curiozitate mai multe decât mi-ar fi fost safe din punctul de vedere al sănătății, deci cum ziceam scrierile Dvs. ar încăpea într-un carnet mic cu notițe din acelea de 3x5cm stimate domnn, dacă vrei să te prefaci că nu vezi bine să citești scapi basma curată. Și nici nu vreți să progresați, sunteți un auto-suficient... din punctul meu de vedere desigur.
Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective, desigur dacă doriți aceasta, să vedeți lumina tiparului fără să plătiți un ban. Mie personal mi se pare că nu ați reuși aceasta pentru că sunteți dpdv literar doar un infatuat, v-ați plafonat grav și scrieți tot mai prost pe măsură ce timpul trece pentru Dvs. aflat sub un cor de aplaudaci.
Margas
mi-e cam greu sa vad poezia aici dar e interesant ca experiment am sa o mai citesc...
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deUn fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion de" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
pentru textul : cine-mi va deschide dePagini