prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
Interesantă filosofia aici: "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie", deși iluzia și magia au limite incerte mereu. În rest, poemul este o descriere fără suport, fără rădăcini. Nu știu unde începe și unde se termină și de ce.
mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
şi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
eu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
O imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
Aş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
cred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
Tocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
da, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
mda, m-am tot căscat la textul meu și lucrând în același timp la un volum de poe ce sper să apară anul acesta mi-am zis de ce nu? așa că am operat pe el, fără nuanțe discrete ori intimitate evanescentă (o să mă ierți Călin) dar mai puțin descriptiv trebuia să fie. aceasta e o variantă... vă mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri dece are blandiana cu uefa?
pentru textul : some rule rules some rules deInteresantă filosofia aici: "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie", deși iluzia și magia au limite incerte mereu. În rest, poemul este o descriere fără suport, fără rădăcini. Nu știu unde începe și unde se termină și de ce.
pentru textul : Transeptul dethe name of the movie is sidewalls, the main characters are Mariana and Martin. Here we have it on netflix.
sorry for the wall and the an. this time I am sure is sidewalls. If I may: to which american site do you post your texts?
pentru textul : Costa's demi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deşi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
şi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deeu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
pentru textul : Mașinăria din câmpul cu flori desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
O imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deAş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deboba, ai greșit fundătura,..., aici se pun bazele unui monument nostalgic și încheie-ți prohabul că ți se vede deontologia...:)
pentru textul : noaptea în care am tușit deun sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
pentru textul : Sonet 136 deadri, încerc să îți spun cât mai elegant: cuțitul se ține în mâna dreaptă și furculița în stânga...
pentru textul : strada cu nume de bere deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desă îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
cred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deMie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
pentru textul : arabescurile dorului demultumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
pentru textul : Poem cu titlu pierdut decu bunul simț te naști. nici cărțile și nici educația nu ți-l pot da. rămâi cu bine, sub vișin sau sub ce vrei tu.
pentru textul : expoziția de corali deTocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
pentru textul : eventual poetul detu ce crezi citindu-mi poeziile?
pentru textul : Canibal deCâteodată suntem autorii unei singure capodopere. :)
pentru textul : my Mary de..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
Cheerio!
pentru textul : l’absente deda, the butterfly effect, o teorie interesanta. in unele texte si eu am facut aluzie la ea. cred ca e nevoia noastra a celor tributari conceptului modernist despre realitate sa ne explicam alunecarea in imaginar, in "what if.."
pentru textul : El efecto mariposa deiti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
pentru textul : nici nu știi deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm dechei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
pentru textul : Miel la Proțap demda, m-am tot căscat la textul meu și lucrând în același timp la un volum de poe ce sper să apară anul acesta mi-am zis de ce nu? așa că am operat pe el, fără nuanțe discrete ori intimitate evanescentă (o să mă ierți Călin) dar mai puțin descriptiv trebuia să fie. aceasta e o variantă... vă mulțumesc.
pentru textul : coji de portocală dePagini