Felicitari pentru interviu! Este un demers interesant care onoreaza atat autorul cat si site-ul. Sper ca si curiozitatea celorlalti sa fie deschisa spre filosofie si spre cartile lui Viorel Cernica.
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
Sunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
wow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
si totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
e o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
LIM.
Merci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
Sixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
multumesc de parere, silvia, . am sa revin peste text, poate mai rezolv cate ceva. sunt insa putin nelamurita, doar partea respectiva ti s-a parut stangace sau tot textul? ca sa stiu pe ce sa ma axez mai tare.
Ovy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
un text frumos. însă după un tras cu ochiul cred că poezia începe de la "bărbatul pe care-l iubesc/ face la marginea nopților foc" aici dai prea multe detalii: "o iau cu două degete o țin de un capăt și-o ard. apoi îmi fac o inimă nouă din ață și torn toată cenușa în ea.", sună a proză clasică, e o chestie absolut narativă. poemul are cu ce. de exemplu:"ne spunem puține/cât să încapă-ntr-un punct/ desenat pe fereastră"
poemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
o impresie de seară, Daniela.
in fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc Silvia, este într-adevăr un analgezic dulce-amar.
pentru textul : Haiku deFelicitari pentru interviu! Este un demers interesant care onoreaza atat autorul cat si site-ul. Sper ca si curiozitatea celorlalti sa fie deschisa spre filosofie si spre cartile lui Viorel Cernica.
pentru textul : Despre căile filosofării dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger deCitesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune deSunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
http://hermeneia.com/content/poezie/copilarie
Altfel, să nu ne inflamăm şi să auzim de lucruri sobre!
pentru textul : ceainicul deBuna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează de"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
atat as pastra din text.
pentru textul : Groparul orb deun text slab...
pentru textul : blogbadil deCred că am postat comentariile exact în acelaşi timp.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează dece m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU dewow, superbă primăvară aici. :) secrete țin, atunci când sunt secrete. și cu ele mă duc acolo unde nimeni nu aude nici de ele, nici de mine. Doamne cât e de frumoasă acea floare, ce bine știi să alegi. :)
pentru textul : no memory desi totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deNu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deprea explicit, desuet în limbaj cu rime facile. de ce nu încerci versul alb? poate, poate...
pentru textul : Porumbelul alb dee o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deLIM.
Merci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deCami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo deSixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
pentru textul : întoarceri I del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...
pentru textul : De-a singurul demultumesc de parere, silvia, . am sa revin peste text, poate mai rezolv cate ceva. sunt insa putin nelamurita, doar partea respectiva ti s-a parut stangace sau tot textul? ca sa stiu pe ce sa ma axez mai tare.
pentru textul : în visul meu erai bărbatul care purta carouri deOvy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu
pentru textul : dreamcatcher depromit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deun text frumos. însă după un tras cu ochiul cred că poezia începe de la "bărbatul pe care-l iubesc/ face la marginea nopților foc" aici dai prea multe detalii: "o iau cu două degete o țin de un capăt și-o ard. apoi îmi fac o inimă nouă din ață și torn toată cenușa în ea.", sună a proză clasică, e o chestie absolut narativă. poemul are cu ce. de exemplu:"ne spunem puține/cât să încapă-ntr-un punct/ desenat pe fereastră"
pentru textul : desen cu alb depoemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
pentru textul : avangarda iernii deo impresie de seară, Daniela.
prin 90, ierea răzbel și săream cu parașuta. aha? cum adică câte parașute?
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină desă vă fie rușine pentru ce ați spus mai sus!
am mai primit remarca cum ca ultima strofa ar contine elemente straine. eu cred ca citita in cheie ironica, cum bine ai vazut, are sens.
pentru textul : balada vecinei de vizavi dein fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deAdrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket dePagini