pe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.

Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!

atentie, pas cu pas: 1) intri pe textul pe care vrei sa il stergi ca si cum ai edita, completa sau modifica 2) vei observa ca in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA in casuta respectiva 3) tastezi EDITEAZA.

Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.

un poem foarte bun şi din punctul meu de vedere. aerisit, cast, cu vers bine format ca dicţie.
te felicit. îmi este drag să te privesc.
silvia

ai grijă că ai cel puțin o cacofonie

Ca un făcut, asta e un început de un alt yerba mate, iertată fie-mi îndrăzneala. Aș putea să mă apuc acum ca nebuna să scriu o pagină întreagă despre simbolistica acestui poem, însă mă opresc la atât... Virgil îmi arată din nou pânza aceea fantastică, nici măcar pe de-a-ntregul suprarealistă ci altceva, mai aproape de meditația absolută din acea scenă finală din 'once upon a time in america', o imagine care mă va urmări mereu și așa îmi voi sorbi și eu, prin țară sau oriunde aiurea, a mea yerba mate...
Un poem de peniță eu mă opresc aici sper că nu și autorul. Sunt convinsă că a prins această 'primăvară scălâmbă' de un picior.
Margas

Daca nu facea Nicalae bloacele, ramaneam in casa aia de-au daramat-o unii, ori posibil pe rogojina, da' acasa si probabil in satul ala de ne face sa ne simtim straini chiar si dupa zeci de ani intr-un oras zis al nostru... Bobadil, nush de ce am crezut ca anonimatul e o problema si nu o rezolvare pentru cei din marile orase. Interesant ce zici acolo. In rest, iubeste-ti Bucurestii:)

Pitagora, Socrate, Platon nu au fost creştini şi au promovat adevărul. Hypatia a spus adevărul şi a fost ucisă de creştini. Nu a spune adevărul e dificil, ci a oferi, necondiţionat, aproapelui tău, ajutorul, compasiunea şi iubirea. Iar acest fapt nu ţine de nici o religie.

un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".

Un text complet care in afara unor bucati pentru care nu ai avut destul liant destul da aparenta unei structuri inchegate si logice. Cu o mentiune pentru sfarsit, care este remarcabil.

ma scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.

vladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/

cristina, măcar dacă ai fi atentă să comentezi acolo unde am scris asta şi nu aiurea. dar da, am scris asta, şi dacă ai avea capacitatea să te prinzi de poantă (ceea ce se pare că îţi lipseşte cu desăvîrşire în această atitudine gomosasă cu care defilezi), deci dacă ai fi mai atentă ai putea observa că este vorba despre o ironie şi citam (în mod sarcastic, ... mai e nevoie să subliniez ca să te prinzi şi tu?!) afirmaţia la fel de gomoasă a Almei. Dar recunosc... poate am pretenţii prea mari de la tine ca să mă aştept să pricepi subtilităţi.