Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
Virgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
Am reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
Alma, mulţumesc pentru popas.
Paul, ai ales un pasaj la care ţin, alături de un altul, în mod deosebit.
Adriana, nu, nu te înşeli. Antenele tale fine au receptat corect ceea ce am vrut să sugerez, printr-o şfichiuire ironică, aşa cum ai spus.
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
mi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
hai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
stiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
zidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
Pentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
Ghemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
cred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
Bună, Crin. Mă bucur să regăsesc textele tale. Îmi place mult prospețimea ideilor tale, faptul că narațiunea se construiește în jurul unei idei, ca o plantă agățătoare în jurul unui stâlp. Surprinzi momente, nu urmărești neapărat un fir epic prestabilit, mă regăsesc și eu în stilul ăsta și probabil de-asta îmi place atât de mult. Frumos introdusă repetiția lui "prea târziu", ca o expresie a regretului, a ireversibilității, și mai ales a faptului că cei doi sunt prizonierii propriilor vieți. Finalul aș zice că e ușor previzibil dar este atât de firesc redat, încât asta contează mai puțin. A, și btw, și Coldplay e mișto :)
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata
Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
ddm ... greu de numit textul asta poezie. Tu ai anulat orice urma de lirism pe care o putea avea textul asta. In afara de ultima strofa, din care se mai poate scoate ceva, ai transcris doua pasaje narative intr-o forma de poezie. Inutil ! Si stilistic vorbind "uracioasa" e un superlativ care poate impresiona doar un copil de cinci ani. Neasteptat de slab pentru un om cu pretentiile tale ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deVirgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar
Am reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide deAlma, mulţumesc pentru popas.
pentru textul : nu exist dar mă tratez dePaul, ai ales un pasaj la care ţin, alături de un altul, în mod deosebit.
Adriana, nu, nu te înşeli. Antenele tale fine au receptat corect ceea ce am vrut să sugerez, printr-o şfichiuire ironică, aşa cum ai spus.
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
pentru textul : e bună tipa demi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ dede acord cu adrian
pentru textul : esp dedeși aș fi scos pe „toți” din penultimul vers
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
pentru textul : dar nu vine niciodată dehai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
pentru textul : Il rispetto destiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi dezidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare dePentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deGhemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
poemul este frumos, desi pare putin idealist. eu cred ca cineva n-a iubit : ori unul, ori altul, ori amâmdoi.:)
pentru textul : Cam aşa dee un poem romboidal, multumesc de lectura si cuvinte, le/am decojit si le/am gustat miezul...
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit decred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
pentru textul : fluier crăpat deCred că textul are prea multe motive şi expresii comune:
"lună - măr/ mă strecor printre rânduri/ vocea ca o amintire/ iarba nu a mai crescut/ a semăna cuvinte".
Unitatea doi este faină, deşi aici "tot ce iau de la tine mă împart cu vântul" mi-e greu să pricep concret ce şi cum.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă deînseamnă că am greșit
pentru textul : fără cuvinte deTrimite pe cele în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deMladitza multumesc de trecere si cuvinte! Aranca, incantat de analiza. Multumesc frumos pentru rabdare si cuvinte!
pentru textul : Umbra păsărilor dede citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
pentru textul : ...istoria scrumului de"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
pentru textul : negru ascuns deBună, Crin. Mă bucur să regăsesc textele tale. Îmi place mult prospețimea ideilor tale, faptul că narațiunea se construiește în jurul unei idei, ca o plantă agățătoare în jurul unui stâlp. Surprinzi momente, nu urmărești neapărat un fir epic prestabilit, mă regăsesc și eu în stilul ăsta și probabil de-asta îmi place atât de mult. Frumos introdusă repetiția lui "prea târziu", ca o expresie a regretului, a ireversibilității, și mai ales a faptului că cei doi sunt prizonierii propriilor vieți. Finalul aș zice că e ușor previzibil dar este atât de firesc redat, încât asta contează mai puțin. A, și btw, și Coldplay e mișto :)
pentru textul : Amantă spirituală deIoan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deDupă umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
pentru textul : Poem fără picioare deCu sinceritate, zapata
Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
pentru textul : roca din care mă nasc deun comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
pentru textul : Série grise ou noire dee un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
ai un compliment de la mine, boba esti total fu
pentru textul : t. a. l. c. descuze de offtopic Virgil!
ddm ... greu de numit textul asta poezie. Tu ai anulat orice urma de lirism pe care o putea avea textul asta. In afara de ultima strofa, din care se mai poate scoate ceva, ai transcris doua pasaje narative intr-o forma de poezie. Inutil ! Si stilistic vorbind "uracioasa" e un superlativ care poate impresiona doar un copil de cinci ani. Neasteptat de slab pentru un om cu pretentiile tale ! Ialin
pentru textul : Scrâșnitorul dePagini