ionut,

da, ai dreptate. nu ma gandisem la asta.

multam de trecere si semn.

mai.... nici io n-am inteles prea bine pilda asta. era cat pe ce sa incerc sa fac o reconstituire logica a ei, dar m-a inveselit adrian.

Madalina eu cred ca unde aduci vorba de ploaie, pe lângă atâtea turbane şi chestii care scot din sărite cititorul, dansul ploii ar fi foarte bine înlocuit cu paparudele. şi nu mă împac deloc, cu verbul a suge, aici, parcă ceva nu îl leagă chiar atât de lămâie nici la final nici la început. însă, textul este unul ce poartă semnătura Căuneac, şi privit doar aşa, cei care au prins drag de scrisul tău se pot descurca pe text aducând cu ei şi niscai laude:)

"progresul îmi va fi un candidat sigur în luptele cu animalele de savană" - destul de sever acest vers, parcă sună cumva a progresul roboţilor, sună destul de ştiinţific în raport cu ce ne dai tu nouă la masa de literatură.
Oricum, mi s-a părut ca întreg un text aşa halucinant, neobişnuit şi asta mi-a lăsat o stare şi dacă mi-a lăsat o stare, e o chestie cu el. zic şi eu.

demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.

frumos fara rasuflarea de gheata a copiilor

Calin, se spune ca atunci cand simti o suflare ca de gheata trece un inger pe langa tine. Si se mai spune ca florile de gheata apar pe geamuri dupa sufletul omului. Iar crengile copacilor inca inainte de cruce sunt nebanuit liant de suflete, dar asta atat de rar si nebanuit, incat totul trebuie sa se ascunda in causul unor aripi. Multumesc de citirea ta cu sufletul... si cu ingaduinta :-) Adina! there must be an angel... :-) Fotografia aceasta eu spun ca si-a adus singura versurile. Inca nu stiu ce sunt ingerii, desi cred ca i-am vazut cumva. Sau ei pe mine. Dar sigur, se intorceau acasa. Acum am vazut si dincolo... bun venit. (tarziu, stiu)

o mare europă unită, compusă din țări compuse din regiuni. și tocmai descentralizarea asta radicală ar scoate la iveală adevăratele probleme, care vin de la comună, oraș, județ, nu de la bucurești. toți îi înjură pe politicienii mai mari dar nu știu cine e prefect ori consilier județean... sau cîte chestii s-ar putea face la primăria locală cu ceva interes. bani buni care se întorc la ue pentru că nu facem proiecte, pentru că nu avem idei, pentru că așteptăm totul de la centru, centru ca consumă, cum spuneam mai sus, mult mai mult decît produce. și abia atunci o să fie nevoite toate zonele să-și găsească punctele forte și să acționeze

text sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător

Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.

Am scris un comentariu care s-a ratacit. Era mai mult decat edificator.

Interesant si acest arhaism la urma urmei daca nu avem parte de altceva, de ce nu? Fie si Principele Cercel peste Domnul Pa. Citesc si ma minunez, viata asta este o mirare perpetua. Apreciez ca ti-ai completat biografia Ovidiu, cred ca ti-ai calcat pe inima :-) glumesc, nu te supara. mai ramane sa pui si o poza si gata. Andu.

Stefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc

ma bucur sa gasesc un comentariu de la tine, si inca unul apreciativ. inca incerc sa inteleg de ce "ca la carte".

Ela, "imediat" acela este cuvântul care redă cel mai bine primăvara. Nu aș putea să renunț la el, plus că era necesar pentru ritm. Nu sunt magnolii, habar nu am ce sunt și nici nu-mi pasă, ce atâtea întrebări? Când vezi un copac înflorit nu-ți mai pui nici o întrebare :-) Bine plasată întrebarea "tehnică", într-adevăr (sic!) Virgil, s-au lămurit întrebările, din câte vezi. Mulțumesc de vizită, anyway :-).