Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
Mie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
Şi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
Pune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
Ela, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
nu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
In ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
Dacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
Vă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
Silvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
Sper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
Multumesc pentru atentionari,sfaturi,pareri,( semne ca "exist") .Apreciez fiecare semnal de interceptare.
Pana ma familiarizez cu accesarea site-lui rog ca cineva sa imi spuna cum pot face modificari la textele publicate.
Virgil, m-a amuzat oarecum protestul tau: codul eticii romanesti - de ce romanii sint asa, de ce nu sint...altfel...unde este respectul In Ro? o simpla metoda de analiza ar fi utilizarea piramidei lui Abraham Maslow care sugereaza ca oamenii in general (indiferent de locatie geografica, cultura, rasa) nu pot face tranzitia la un stadiu avansat de self-actualization decit dupa ce nevoile de baza au fost atinse. este doar un concept, e-adavarat, dar comparind Romania si America e ca si cind ai compara merele cu portocalele: singurul numitor comun este faptul ca sint fructe... ramin la ideea ca fara satisfacerea cerintelor primare ale populatiei etica in Romania va ramine la acelasi nivel nesatisfacator 1-2-3(if lucky) aici, bine-nteles aici referindu-ma in mod general. daca ar fi sa facem un cross-section in societate, exceptie fac doar cei care prin educatie/ situatie finnciara/ ori alte circumstante (nature vs nurture) au reusit sa atinga nivelele superioare ale acelei ierarhii... *no offence, Virgil, dar faptul ca pui intrebarea este o dovada sigura ca dimineata ai mincat eggs on toast over-easy, streaky bacon si pancakes with maple syrup...so to speak..:D ...educatia pe burta goala e facuta degeba... cit mai e pina la self-esteem in Ro?....ce zici?...inca 20? cheers, Corina PS vezi ca ai mincat un i si un r la 'copii noști'...
frumuseta, cotnareanule? :) dar,ma rog, pana la urma si kitsc-ul are o...frumusete a lui. asa ca te pot ierta pentru prima parte a comentariului. dar nu te pot ierta pentru ca mi-ai amintit de turtele alea cu julfa... oare se mai fac?
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
Adrian,
Asa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… debiletul acesta pe mine m-a găsit cald şi m-a lăsat rece.
pentru textul : Bilet să te găsească derecitarea suferă de amigdalidă.
Masha, ma bucura popasul tau prin toamna aceasta autentica...
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... deMie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
pentru textul : fahrenheit game deMulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...
pentru textul : Luciano Pavarotti deremarc: "rechini ascunşi/în colţurile cercului meu/fac valuri" şi "înghit o mie de leghe de alge/să-nvăţ zborul cu aripi de sare"
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare dezi frumoasă.
Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deŞi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala dePune link la poza, sa se deschida in pagina separata. Sa ne putem distra pe cinste. Nici nu zici ce bine le sta, unul blond, celalalt brunet =)). Penita - pentru idee si la mai multe.
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deEla, comparația ta îmi face cinste, dar eu mă descurc deocamdată doar pe mici dimensiuni, nu știu dacă aș rezista la tensiune atât de multă acumulată pe distanțe mai mari. Dar și încurajarea ta e bine primită, mai ales că, repet, nu s-a vrut decât un exercițiu al unei proze pe care mi-am refuzat-o în ultimul timp. Și da, între două tăieturi, it's all about being alive.
pentru textul : Respiro denu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
pentru textul : Plaiuri bucovinene detextul îmi amintește nostalgic de Gelu Diaconu & Ted Berrigan...
pentru textul : ø deacu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
pentru textul : last night deuna peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
sunt onorată Virgil, sincer mă bucur, mai ales fiindcă m-am străduit să găsesc o formă cât mai bună. sărbători fericite!
pentru textul : de Anul Nou de*simpatie
pentru textul : coborârea în Carte deIn ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deDacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
pentru textul : ceremonia deVă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui deSorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deSilvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
pentru textul : Haiku ( 5 ) dedă exemple concrete nicodem. nu mai calomnia și nu mai arunca cu noroi. fiindcă te mînjești numai pe tine.
pentru textul : numai umbra deSper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deMultumesc pentru atentionari,sfaturi,pareri,( semne ca "exist") .Apreciez fiecare semnal de interceptare.
pentru textul : Femeia arteziană dePana ma familiarizez cu accesarea site-lui rog ca cineva sa imi spuna cum pot face modificari la textele publicate.
Virgil, m-a amuzat oarecum protestul tau: codul eticii romanesti - de ce romanii sint asa, de ce nu sint...altfel...unde este respectul In Ro? o simpla metoda de analiza ar fi utilizarea piramidei lui Abraham Maslow care sugereaza ca oamenii in general (indiferent de locatie geografica, cultura, rasa) nu pot face tranzitia la un stadiu avansat de self-actualization decit dupa ce nevoile de baza au fost atinse. este doar un concept, e-adavarat, dar comparind Romania si America e ca si cind ai compara merele cu portocalele: singurul numitor comun este faptul ca sint fructe... ramin la ideea ca fara satisfacerea cerintelor primare ale populatiei etica in Romania va ramine la acelasi nivel nesatisfacator 1-2-3(if lucky) aici, bine-nteles aici referindu-ma in mod general. daca ar fi sa facem un cross-section in societate, exceptie fac doar cei care prin educatie/ situatie finnciara/ ori alte circumstante (nature vs nurture) au reusit sa atinga nivelele superioare ale acelei ierarhii... *no offence, Virgil, dar faptul ca pui intrebarea este o dovada sigura ca dimineata ai mincat eggs on toast over-easy, streaky bacon si pancakes with maple syrup...so to speak..:D ...educatia pe burta goala e facuta degeba... cit mai e pina la self-esteem in Ro?....ce zici?...inca 20? cheers, Corina PS vezi ca ai mincat un i si un r la 'copii noști'...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) defrumuseta, cotnareanule? :) dar,ma rog, pana la urma si kitsc-ul are o...frumusete a lui. asa ca te pot ierta pentru prima parte a comentariului. dar nu te pot ierta pentru ca mi-ai amintit de turtele alea cu julfa... oare se mai fac?
pentru textul : i’m lovin’it deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I deMi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei deAdrian,
pentru textul : Noapte bună, copii deAsa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
Pagini