textul nu e prost.
remarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
... unii vor crede ce vor căci este firesc a avea propriile unghiuri de reflectare. katya, e un poem care mi-a plăcut. te recitesc cu plăcere și iată, ies din umbră:) cu gânduri bune, paul
nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
destinul, întotdeauna o lua înainte-de aceea toate puloverele rămâneau neterminate. îi era dor de iubire. când o întâlnea-ce-i drept-destul de rar, o respira prin toți porii. a avut norocul să întâlnească prieteni deosebiți. a lăsat urme în urmă: a descoperit și încurajat alte talente. micuță, fragilă a tranformat durerea în tril de ciocârlie. ******************************************** Cosma, multumesc pentru reamintirea unor versuri celebre.
Sa stii ca virgula nu evita cacofonia. Si nici vorbele goale nerecunostinta. Pana maine imi sterg textele si plec. Macar ai bunul simt si asteapta pana atunci sa ciocnesti sampania cu viitorul editor.
"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
Multumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
prezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
Poate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
imagini stranii, cu tente macabre, ca un cimitir rascolit de furia ielelor... atentie la ritmul propus, la rima. versurile zece si unsprezece sint diferite de restul si se obtine un fel de sincopa in recitare. ma tot intreb unde este acest cimp... un final cantabil, expresiv: "din pămînt de un timp în cîmp au început să răsară oase alb-miresmate de femeie frumoasă"
poemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
ultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
onorată de prezenţa dumneavoastră în această filă virtuală şi pentru impulsul pe care mi-l daţi. mă voi strădui, în felul meu, să fac să fie bine în mintea şi inima lectorului.
mulţumiri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul nu e prost.
pentru textul : My mind after crush before the winter deremarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
Va multumesc pentru aprecieri!!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) de... unii vor crede ce vor căci este firesc a avea propriile unghiuri de reflectare. katya, e un poem care mi-a plăcut. te recitesc cu plăcere și iată, ies din umbră:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : Helen denesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
pentru textul : Le Singe Bleu dedestinul, întotdeauna o lua înainte-de aceea toate puloverele rămâneau neterminate. îi era dor de iubire. când o întâlnea-ce-i drept-destul de rar, o respira prin toți porii. a avut norocul să întâlnească prieteni deosebiți. a lăsat urme în urmă: a descoperit și încurajat alte talente. micuță, fragilă a tranformat durerea în tril de ciocârlie. ******************************************** Cosma, multumesc pentru reamintirea unor versuri celebre.
pentru textul : Edith Piaf deSa stii ca virgula nu evita cacofonia. Si nici vorbele goale nerecunostinta. Pana maine imi sterg textele si plec. Macar ai bunul simt si asteapta pana atunci sa ciocnesti sampania cu viitorul editor.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian de"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deE un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
pentru textul : caut femeie demulţam şi mulţam, Otilia, Silviu. fără alte cuvinte, înapoi la treabă.
pentru textul : transfigurare dedoar erată şi plec...am scris nici o după moda veche, neintenţionat, doar din exces de sinceritate şi oboseală a serii.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMultumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dede acord cu comentariul precedent. oare de ce este asa de greu sa nu scrii artificial...
pentru textul : stropi de iubire deprezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
pentru textul : crucile de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi de...ai gânduri bune... și cred că aș fi menționat dacă ar fi făcut așa ceva...în plus, de ce să luăm toată plăcerea google-iștilor...?
pentru textul : "motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin deSalut, Eugen!
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O zi buna!
pentru textul : Deşertul indigo deO poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
pentru textul : Podul Grant dePoate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
pentru textul : Fără titlu dete rog să editezi corect toate diacriticele
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deDa, chiar un text bun, in afara de: "sfartecau", "inlantuiam", "clepsidra". Bun revenit, Andu! :)
pentru textul : Infinit desint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII deimagini stranii, cu tente macabre, ca un cimitir rascolit de furia ielelor... atentie la ritmul propus, la rima. versurile zece si unsprezece sint diferite de restul si se obtine un fel de sincopa in recitare. ma tot intreb unde este acest cimp... un final cantabil, expresiv: "din pămînt de un timp în cîmp au început să răsară oase alb-miresmate de femeie frumoasă"
pentru textul : oase de femeie frumoasă depoemul este o privire asupra vietii mele din trei unghiuri diferite. este evident. prima imagine e cea a ratacirii cu smulgerea din ea, a doua, a cautarilor pe diferite sinapse.
pentru textul : în puţine cuvinte deultima imagine este cea mai profunda, fiind imaginea spirituala. methanoia este schimbarea mintii, vietii, fiintei. am vrut sa spun totul in putine cuvinte. mult, mult, multumesc, Luminita.
onorată de prezenţa dumneavoastră în această filă virtuală şi pentru impulsul pe care mi-l daţi. mă voi strădui, în felul meu, să fac să fie bine în mintea şi inima lectorului.
pentru textul : nu face pasul greşit tocmai în miez demulţumiri.
e frumos haiku-ul acesta. marturisesc ca nu sunt un fan al genului, dar acesta mi-a placut. de ce e frumos a spus deja cristina moldoveanu.
pentru textul : Haiku deNu te ştiam şi versificator, aici de excepţie. Poezie de atmosferă cu toată savoarea dumneavoastră pălăriei din cui.
pentru textul : cina dragostei debobadil, nu mai folosi cuvinte pe care nu le înțelegi. mai ales în limba engleză.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” decu precizarea sa-ti corectezi titlul, bineinteles.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte dePagini