Îi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
Da, e mult mai bine așa cum ai modificat. Nu cred că a condensa exprimarea e întotdeauna o soluție. (Suntem subiectivi. Dar îmi place mai mult "planând" decât "plutind", pentru că primul e liniște, al doilea mai mult entropic).
Marina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
lasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
deși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
da, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
rafael, vazand ca versul meu te inspira, ma bucur nespus, deoarece, cred ca acesta este rostul poeziei: sa inspire mai departe, sa deschida noi usi creatiei. multumesc de generoassa trecere si te mai astept. multumesc si pentru aurita penita!
Adrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
am lăsat pietrele să cadă nu mai puteau strivi pe nimeni reușeau doar să distorsioneze umbra și mai ales făceau zgomotul acela sec al nimicului cu care rămîi de cele mai multe ori după ce oamenii au trecut prin tine [corect este trecura, ca sa fie si mai clara respectarea concordantei timpurilor, dar suna aiurea]
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
well, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
Cumva cred ca ai probleme la "incheierea" strofelor... "alături de inima ca un fluture speriat/ a blondei de lângă geam" nu prea merge, poate rearanjezi topica. "uruitul roților strivind popoare de tălpi imprimate în sufletul asfaltului"... strofa bogata in semnificatii si construita bine. "inima blondei"... e oarecum hilar... e ca si cum ai spune ca si blondele au inima :)... definesti femeia printr-o calitate nesemnificativa si apoi ii pui alaturi un element de esenta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
Cu stimă
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deși nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dePai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux deMi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deDa, e mult mai bine așa cum ai modificat. Nu cred că a condensa exprimarea e întotdeauna o soluție. (Suntem subiectivi. Dar îmi place mai mult "planând" decât "plutind", pentru că primul e liniște, al doilea mai mult entropic).
pentru textul : a space between perceptions deMarina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) delasînd la o parte polemica lehata de titlu... mi se pare curioasa aparitia cilindrului de lemn. adica, daca vrei (nu ma refer la tine ci vorbesc in general) ca marea sa-ti fie pamînt de-ngropaciune, ma gîndesc ca nu te imaginezi intr-un sicriu scufundat, ci zburdînd alaturi de delfini, sau fiecare cu cel doare: sirena, rechin, calut de mare... si in restul textului cam sari de la una la alta
pentru textul : Höre Israel demerci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile
pentru textul : delirice VII denu
pentru textul : cazane deÎnainte să-l mai folosiţi, vă rog să citiţi câteva informaţii despre butonul "atenţie editor".
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci deFoarte frumoase ultimele doua versuri!
pentru textul : tern de 6 depoate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs dedeși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
pentru textul : analiza manifestului boierismului deda, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
pentru textul : Tableta de"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
pentru textul : un tren numit eu derafael, vazand ca versul meu te inspira, ma bucur nespus, deoarece, cred ca acesta este rostul poeziei: sa inspire mai departe, sa deschida noi usi creatiei. multumesc de generoassa trecere si te mai astept. multumesc si pentru aurita penita!
pentru textul : Fără nici un motiv deAdrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
nu e poezie de peniţă, nu, nu, nu e!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară demulțumesc Cristina, am rezolvat-o. sper să fie bine acum
pentru textul : o avarie neplanificată deam lăsat pietrele să cadă nu mai puteau strivi pe nimeni reușeau doar să distorsioneze umbra și mai ales făceau zgomotul acela sec al nimicului cu care rămîi de cele mai multe ori după ce oamenii au trecut prin tine [corect este trecura, ca sa fie si mai clara respectarea concordantei timpurilor, dar suna aiurea]
pentru textul : oameni și pietre deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Silvia, ce rezoluție folosești?
pentru textul : hermeneia 3.0-b deEi, la ce mi-era capul?! Refac: "Aş tăia "paralziat", vinde..." --> "Aş tăia "paralizat", vine..."
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deEmi, merci mult... Voi avea in vedere sugestia ta. I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Paznic la Miliție deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
merci mult, cum am greșit acolo nu mă mir că și numele mi l-am scris eronat:)
pentru textul : suflare de viață desa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dewell, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
pentru textul : scrisori imaginare desi iti multumesc pentru asta.
pentru textul : singura piele deCumva cred ca ai probleme la "incheierea" strofelor... "alături de inima ca un fluture speriat/ a blondei de lângă geam" nu prea merge, poate rearanjezi topica. "uruitul roților strivind popoare de tălpi imprimate în sufletul asfaltului"... strofa bogata in semnificatii si construita bine. "inima blondei"... e oarecum hilar... e ca si cum ai spune ca si blondele au inima :)... definesti femeia printr-o calitate nesemnificativa si apoi ii pui alaturi un element de esenta.
pentru textul : Heat dePagini