parcă lipsește ceva în versul doi (ca un drumeț [pașii] pe o potecă). e ciobită cumva comparația aceea. iar versului "rîdeai pentru îmi era teamă de cărăbuși" nu-i inserezi un "că"? îmi place chestia asta a ta cu trenurile. eu cititorul stau într-o gară și aștept să treacă trenul tău cu poezie, sperînd ca și de data asta să nu uiți să ștergi un gemuleț și-apoi să mă ridic nițel pe vîrfuri să privesc înăuntru. (mic ps: caută dead winter days, e primul lucru ce mi-a venit în minte citind poezia ta)
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
Repet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
doamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
Poem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Luv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
Nu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
Da, acum, după ştergerea ultimei unităţi, titlul trebuie schimbat. Pe mine, cum spuneam altădată, nu mă deranjează cacofoniile. Şi să nu uităm că evitarea lor e de preferat, nu obligatorie.
Alma, după noile ediţii doom, cred că ambele conjugări sunt valide; oricum, sufixul "esc", în acest caz, nu este recomandat.
bianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
domnule lalin, repetitia nu este involuntara, intr-o oarecare masura are rol de accentua starea de dezgust fata de propriul ego. cat despre text, nu ma pot pronunta ca ar fi cel mai bun din cate am postat, ma bucur ca sunteti insa de aceasta parere. cu stima, Adela
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
vad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
cu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
un autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
negativE
pentru textul : Mai singură... deparcă lipsește ceva în versul doi (ca un drumeț [pașii] pe o potecă). e ciobită cumva comparația aceea. iar versului "rîdeai pentru îmi era teamă de cărăbuși" nu-i inserezi un "că"? îmi place chestia asta a ta cu trenurile. eu cititorul stau într-o gară și aștept să treacă trenul tău cu poezie, sperînd ca și de data asta să nu uiți să ștergi un gemuleț și-apoi să mă ridic nițel pe vîrfuri să privesc înăuntru. (mic ps: caută dead winter days, e primul lucru ce mi-a venit în minte citind poezia ta)
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid dePrimiti si texte in alta...lingua? :p
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deAi ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
pentru textul : Invitaţie deRepet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
Arty, mulțumesc pentru lectură și celelalte.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu dedoamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
pentru textul : fotografie din spaţiu dePoem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : împăcarea cu lumina derugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deLuv, este o onoare pentru mine să te găsesc la acest poem. mă bucur că ai auzit acest țipăt ascuns printre cuvinte. mulțumesc pentru aprecieri și recomandare. p.s. - să nu mai spui nimănui despre "cuvântul de ordine". Ela, îți mulțumesc pentru grija cu care tu îmi vezi poemele așezate într-un volum și pentru atenția de a-mi da sfaturi utile. știi cum scriu... e ca o curgere.... încerc să învăț să lucrez poemele. promit. mulțumesc. Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Francisc, Cate o data ai niste sensibilitati pe care nu le pricep. Un gand bun, Gorun
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
genele viu atârnă
pentru textul : Renga deperdea peste chipul trist
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
pentru textul : experienţe pe copii deNu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
pentru textul : nu închide ușile toate... deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
dar am sanctionat banca a treia cu o schimbare... Multumesc
pentru textul : amintiri din epoca de aur deDomn' director, chiar, de ce e acest text in santier?
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns deva rog, mai concret?
pentru textul : viaţa deam gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră deRevin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deDa, acum, după ştergerea ultimei unităţi, titlul trebuie schimbat. Pe mine, cum spuneam altădată, nu mă deranjează cacofoniile. Şi să nu uităm că evitarea lor e de preferat, nu obligatorie.
Alma, după noile ediţii doom, cred că ambele conjugări sunt valide; oricum, sufixul "esc", în acest caz, nu este recomandat.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deNu sunt haiku-uri, ci doar niște micropoeme care respectă canonul 5/7/5 silabe. Este nevoie de documentare.
pentru textul : haiku debianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
pentru textul : ebosa dedomnule lalin, repetitia nu este involuntara, intr-o oarecare masura are rol de accentua starea de dezgust fata de propriul ego. cat despre text, nu ma pot pronunta ca ar fi cel mai bun din cate am postat, ma bucur ca sunteti insa de aceasta parere. cu stima, Adela
pentru textul : Introspecție dece bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pentru textul : fahrenheit game devad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deîn cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online decu talent, ca de obicei. mai puțin chestia cu decupatul care a ajuns supra-uzitată.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deun autor despre care regret că scrie atît de rar în ultima vreme. am citit textul pe muzica de rodrigo leao.
Pagini