imaginile sunt puternice şi transmit.
mă bucur că este unul dintre poemele pe care le-am votat.
şi mai mult mă bucur că juriul (de excepţie) l-a votat câştigător.
mulţumiri.
felicitări sincere şi mult succes mai departe!
Scrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
Virgile, nu o lua asa, ca suna a sovinism, zau... Literatura adevarata a existat in cele mai mizere conditii (inclusiv in Romania) si sper ca va exista in continuare chiar si in amarata de America unde cade toata economia ca un domino. De fapt, daca intorci foaia, intrebarea este de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut? De ce nu il inchizi vere? Ca faci macar economie de curent si devii ecologist, ca tot s-au scumpit toate in State de zici ca nu-i adevarat. Deci ar fi bine sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa recunoastem ceea ce de fapt este motorul pozitiv al prezentei noastre aici, anume creativitatea literara. Insa pentru a stimula aceasta creativitate, eu zic ca trebuie sa fii mai flexibil din pozitia de patron, patron inflexibil fiind si eu de felul meu la firma mea :-) Daca vrei, fa-ma roman nesimtit, fa-ma tigan sau manelar, eu am sa te fac bozgor, american altoit, mancator de hamburgeri... nu ajungem nicaieri. E o aiureala. Cred ca textele postate aici trebuie sa se impuna prin valoare literara si basta. Iar Maria Sa Regulamentul ar trebui sa fie mult mai simplu, fara atacuri la pesoana si fara limbaj care sa instige la violenta de orice fel mai ales inter-rasiala, interconfesionala. Iar de exemplu chestia cu cuvintele vulgare e de-a dreptul hilara, daca cineva scrie "pula" intr-un poem, ii este respins. Hai sa fim seriosi. Ar trebui analizat contextul literar in cae e folosit termenul inante de a fi respins. Mai vorbim, nu? Andu
Explic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
Frumos, ușor romantic, de parcă B.G. când a scris textul ăsta era chiar îndrăgostit. Mi-a amintit de o poezie veche, sau de un cântec vechi, nu știu precis... oricum era ceva mic-mic care în memorie acum îmi face pic-pic. Andu.
Eu am sa o spun deschis... e un text bun, convingator ca exprimare poetica... ar mai fi pe ici pe colo cate ceva de carcotit (as spune "vagon de marfa", pare mai direct asa; degetele acelea ca niste ace pot fi sugerate altfel si fara sa pierzi ambivalenta mangaiere/pieptene; inca mai incerc sa inteleg acele prabusiri latente... interesanta sintagma dar deopotriva paradoxala; ultimul vers - explicativ si in plus) insa pe ansamblu htonianul este foarte bine sugerat, viul devine ceva foarte pretios, chiar si potentat prin suferinta, recursul la seductia carnii prin rana etc
In prima strofa as mai lucra ultimele doua versuri... nu am nimic cu acel "atât de absurd" ba chiar imi pare potrivit... din urmatoarea strofa am ramas doar cu "va exploda ca o mină"... in penultima strofa incepi sa iti revii, "craniul" (as fi zis tigva)... strofa finala chiar frumoasa cu acea comparatie sugestiva " ca aducerea unui înecat la mal", insa cu rezervele exprimate anterior.
Poate...
purtarea aceasta pe braţe
îmi drenează sângele
prin atâtea lumi subterane
Mie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
Marga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
eu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
sister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
Dragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
Andu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
Dar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Paul
pentru textul : despre ea, niciodată deinteleg ce vrei sa spui cu oprirea
dar deocamdata am nevoie de respiratia aceea.
mai tarziu, vom mai vedea...:)
cine a avut inima sa vada mai departe de cuvant si-a multumit spiritul, si a simtit... va multumesc tuturor, cu drag, ionuca
pentru textul : Încondeiez iubire deimaginile sunt puternice şi transmit.
pentru textul : darul de smirnă demă bucur că este unul dintre poemele pe care le-am votat.
şi mai mult mă bucur că juriul (de excepţie) l-a votat câştigător.
mulţumiri.
felicitări sincere şi mult succes mai departe!
Scrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
pentru textul : Bufonul deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie deUn text foarte bun pentru care felicit autorul. Am sa revin cu un comentariu mai amplu.
pentru textul : puterea mea e în tine deMuțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală deVirgile, nu o lua asa, ca suna a sovinism, zau... Literatura adevarata a existat in cele mai mizere conditii (inclusiv in Romania) si sper ca va exista in continuare chiar si in amarata de America unde cade toata economia ca un domino. De fapt, daca intorci foaia, intrebarea este de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut? De ce nu il inchizi vere? Ca faci macar economie de curent si devii ecologist, ca tot s-au scumpit toate in State de zici ca nu-i adevarat. Deci ar fi bine sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa recunoastem ceea ce de fapt este motorul pozitiv al prezentei noastre aici, anume creativitatea literara. Insa pentru a stimula aceasta creativitate, eu zic ca trebuie sa fii mai flexibil din pozitia de patron, patron inflexibil fiind si eu de felul meu la firma mea :-) Daca vrei, fa-ma roman nesimtit, fa-ma tigan sau manelar, eu am sa te fac bozgor, american altoit, mancator de hamburgeri... nu ajungem nicaieri. E o aiureala. Cred ca textele postate aici trebuie sa se impuna prin valoare literara si basta. Iar Maria Sa Regulamentul ar trebui sa fie mult mai simplu, fara atacuri la pesoana si fara limbaj care sa instige la violenta de orice fel mai ales inter-rasiala, interconfesionala. Iar de exemplu chestia cu cuvintele vulgare e de-a dreptul hilara, daca cineva scrie "pula" intr-un poem, ii este respins. Hai sa fim seriosi. Ar trebui analizat contextul literar in cae e folosit termenul inante de a fi respins. Mai vorbim, nu? Andu
pentru textul : Doină deLuminita, ca intotdeauna ma bucura trecera ta. da, chiar este o tara vegetativa. :)
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deExplic încă puţin, fiindcă, cum spuneam, când e vorba de logică sau semantică, mă simt în mediul meu chiar dacă nu am pregătire în acest sens. Faptul că arta mai degrabă circumscrie o realitate existenţială (socială), că mai degrabă este vie şi nu transmite un mesaj anume din partea artistului, este evident încă de la formele artei primitive sau ale civilizaţiilor străvechi (picturi rupestre, arta Egiptului antic, etc.). Tot ceea ce am scris în textul meu este aproape tautologic, dar şi tautologiile sunt necesare :) În plus putem observa atât de clar că şi pedagogia sau psihiatria sau alte ştiinţe în formă aplicată sunt de asemenea arte, lucru demonstrat de mulţi înaintea mea şi scris în diverse tratate. Plecând de la caractersticile generale ale lor prin care se pot defini ca arte, ajungem tot la concluziile micului meu text. Da, recunosc că textul e doar o definiţie în ultimă instanţă, dar sper că nu mi-o luaţi în nume de rău, fiindcă am pus suflet în el...Am detectat o nuanţă uşor ireverenţioasă în comentariul dvs., dar vă scuz fiindcă eu întotdeauna i-am respectat pe ceilalţi, inclusiv pe cei mai naivi sau care scriu texte "filozofice" doar la nivel de exerciţiu logic. Datorită dificultăţilor din viaţa mea personală, eu nu mai pot scrie eseuri zemoase cu referinţe culturale elegante sau livreşti ca în tinereţe şi îmi pare sincer rău, fiindcă îmi plăcea. Acelea erau lucruri care puteau delecta mai mult. Acum este vorba doar de înţelepciunea simplă şi aridă a maturităţii.
pentru textul : Exerciţii logice de...dacă aș fi Atlas m-aș supăra, Nuța:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : mai departe decât tristețea descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece de:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
pentru textul : obsesia firului demultumesc Lucian, cuvintele tale de bun venit au mirosul painii de acasa ... sarea vine pe urma? ma voi stradui sa nu dezamagesc prea mult:)
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa detrag in jos schimbarea timpurilor si finalul previzibil si usor, (ma refer la bataia de aripi a fluturelui)
pentru textul : chiriașul deFrumos, ușor romantic, de parcă B.G. când a scris textul ăsta era chiar îndrăgostit. Mi-a amintit de o poezie veche, sau de un cântec vechi, nu știu precis... oricum era ceva mic-mic care în memorie acum îmi face pic-pic. Andu.
pentru textul : Je t'aime, băi deEu am sa o spun deschis... e un text bun, convingator ca exprimare poetica... ar mai fi pe ici pe colo cate ceva de carcotit (as spune "vagon de marfa", pare mai direct asa; degetele acelea ca niste ace pot fi sugerate altfel si fara sa pierzi ambivalenta mangaiere/pieptene; inca mai incerc sa inteleg acele prabusiri latente... interesanta sintagma dar deopotriva paradoxala; ultimul vers - explicativ si in plus) insa pe ansamblu htonianul este foarte bine sugerat, viul devine ceva foarte pretios, chiar si potentat prin suferinta, recursul la seductia carnii prin rana etc
In prima strofa as mai lucra ultimele doua versuri... nu am nimic cu acel "atât de absurd" ba chiar imi pare potrivit... din urmatoarea strofa am ramas doar cu "va exploda ca o mină"... in penultima strofa incepi sa iti revii, "craniul" (as fi zis tigva)... strofa finala chiar frumoasa cu acea comparatie sugestiva " ca aducerea unui înecat la mal", insa cu rezervele exprimate anterior.
Poate...
purtarea aceasta pe braţe
îmi drenează sângele
prin atâtea lumi subterane
Ma bucur ca incepi sa povestesti povestile :)
pentru textul : atât de absurd deMie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
pentru textul : Swedish blue decd-uri cu ceea ce a solicitat Virgil se gasesc de vanzare la Muzeul Satului din Bucuresti.
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deMarga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
pentru textul : de dimineaţă deeu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
pentru textul : iarna decam așa scrie cineva cînd se plictisește și e în penurie de idei.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori desister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
pentru textul : consuelo si medea deClopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
pentru textul : la marginea ochiului care visează dedomnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
pentru textul : între două capete de întuneric deDragă Lea, mulțumesc mult pentru peniță și comentariu. Lumea și cultura în care am crescut și format ca om sunt pe moarte. Încerc să mai salvez câte ceva, să dau câte un sens, prin scrierile mele. Numele de bețivi folosite sunt reale (nici unul din ei nu mai trăiește), dar le-am pus într-un context total diferit față de persoanele care au existat. Partea amuzantă e că, deși nu sunt un consumator de alcool, m-am identificat destul de bine cu Cucun. Povestea cu urșii aduși în pădurile carpatine e însă reală (chiar dacă năzbâtia din episodul descris e 100% fictivă). La noi în familie (eram foarte mic pe atunci), trei miei ne-au fost omorâți de urs în 1981 și o vacă în 1992. Alții au pățit-o mult mai rău. Un număr semnificativ din acești urși au fost otrăviți sau uciși de localnici până când s-a ajuns la un echilibru în ecosistem. Sunt și în zilele noastre destui urși prin zonă, dar învățat să se descurce singuri în sălbăticie și să știe de frica oamenilor. E loc pentru toți. Când voi găsi timp și inspirație, va veni continuarea. Și aștept să văd ceva nou scris și de tine, că ai un potențial uriaș de prozatoare.
pentru textul : Fiarele (I) deAndu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
pentru textul : oglinda lui moebius deAndu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
pentru textul : Haiku deDar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
pentru textul : Michel deparerea mea este ca este un text prea incarcat. sau poate eu sint un cititor mai simplu
pentru textul : desene dePagini