un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
multumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
Virigl, "invidie". E usor sa spui cind nu cunosti omul. Imi pare rau ca (ma) poti percepe asa. Sper sa poti intelege, altadata. Domnul sa ne dea ceea ce are de dat. Si noi sa putem primi. Multumesc. Acum tac. Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia.
n-am prea înțeles nimic din textul ăsta iar pe unde era în limba română m-a lăsat în ceață. neimpresionat. apropo, ce e aia sîni contrafăcuți? că de inplanturi am auzit dar de contrafăcuți, iată că asta mi-a scăpat. sau or fi din ăia cu etichetă Dior dar îs făcuți în Hong Kong. Iar dacă e așa cum poți să vezi eticheta la inplanturi? am zis, textul te lasă în ceață.
Unele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
chei de lectură: (“Bucuria de a fi în mijlocul oamenilor” – Kafka) strofa 1: așteptarea/prezența/intrarea/pre-luarea ritualică a semnului de recunoaștere – aștept, sunt aici, așa cum trebuie, mai mult chiar (cu brațele pline de flori) până la final (ieșirea din viața-spital), oarecum “vizat”, conștient, de către portarul-cerber care asigură, cu un gaj, trecerea și întâlnirea aceluia care i se spune “tu”. Eu dau, gratuit, deschis, și totuși așteptând re-cunoașterea semnului asemănătorului. Nu e prima dată când mă priveam privindu-l recunoscându-mă în el și totuși altceva. Lejeritatea gestului și, în același timp, o anume reticența în afișarea lui, se face simțită și în cazul celui care iese: din mers, plătește (dar nu portarului, care păzește intrarea, accesul la ființa lucrurilor sau neființa lor, nu ieșirea), însemn pentru un „deja-vu” care trimite la regresul la infinit: am fost odata eu.... strofa a 2-a: dacă eul (se) oferă, „aproapele” vine în întampinare (totul e bine pana aici) iar celalalt reclamă, economic, darea de seama, se intregeste aici triada: eu-flori, portarul-buze, el-inalt/singur, adica eu-mineral, portarul-animal, el-spirit-care-imbraca “hainele” (formele materiei si ale corpului) cele mai bune, celebre. El nu se lasa ars decat pe rugul celebru…. Potrivirea eului cu asemanatorul lui e perfect vizibila: el se pastreaza/nu se da oricum/oricui –semn al credintei in ceva dincolo; ea continua acest gest, rujul/acoperirea/pregatirea pentru dans/spoirea/trecerea cu vederea a diferentelor ontologice dezvaluind, prin aceasta ..insistenta cautare rupture: “prea tare”/”prea moale” pentru a asigura continuitatea/identitatea/unicitatea ….comuniunii si vesnicia ei, de cate feluri o fi fiind; am fost odata tu.... Strofa a 3-a: agresiunea lucrurilor, directa, aproape nefireasca dar previzibila, atinge masina/carcasa/carnea/intreaga fiinta, pentru a reitera cererea initiala de plata: cine e cel care asteapta atat? de ce nu ia si nu dă asa cum se face? Ce e deosebit si, fireste, nelinistitor? “Buzele sarace” sunt un mod de a disculpa starea de fapt: fiecare (se) cere prin celalalt si prin altul. Dar, tu, cel care vine in intampinare, incat eu nu as fi venit daca tu nu mai fi cautat, destabilizeaza, in mod miraculos si, -indraznesc- tandru, firea, provocand dez-ingroparea trupului si a sufletului sau macar re-cunoasterea lui, luarea lui in seama; am fost odata noi, fara el.... Strofa a 4-a: depasirea, deposedarea de sine printr-o intimitatea a lucrurilor posibila prin unitatea principiului existentei care le sustine si le justifica si le pastreaza. “Îmi era așa ca un fel de ceva” descrie in mod franc si generos nepofta si necautarea care legitimeaza demersul in sine: neamintirea care strabate fiecare gest permite atat repetarea lui (ceea ce duce la uzura, la limita) cat si depasirea lui (deschiderea catre universalitatea trairilor si a entuziasmului nebunului...); am fost noi asa… Strofa a 5-a: totul se pe-trece, sunt transgresate limitele “vederii”, fiecare recuperandu-ne prin pre-luarea celuilalt in seama noastra: eu, aceeasi, “vopsita gresit” dar recunoscand in el “rujul”, sangele meu in sangele lui, iar celalalt, mereu in asteptare, fara amintirea ca totul se repeta in acelasi mod si fara scapare, in acelasi timp; nu mai nici eu nici tu nici el. O despartire/o moarte/ o dezlipire in acelasi timp ireversibila, de nedesfacut. Portarul asteapta in fiecare din noi. al dvs, francisc, oglinditorul
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
Imi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
Adrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
paul, multumesc ca mi- ai impartasit parerea ta si pentru gandul tau bun. si eu primesc cuvintele tale cu bucurie. stiu ca daca as avea mai mult timp si liniste, ar fi mai bine si sper ca se vor mai schimba vremurile. o seara faina si tie!
sub consecventa principiilor poetice aplicabile si in acest com, se remarca, intr*adevar, 2 idei veridice in paradigma actuala: nimicul si telegrama. adica paradoxul si anuntarea lui. fascinatia, atunci cand functioneaza reclama acea legatura-atractie a absentei, a golului. dar eu vorbesc intotdeauna din preamult si preaplin. incerc sa vorbesc despre conditiile de posibilitate a miracolului si a darului, acolo unde nu exista nimic. care, mai mult, permit aceasta. decorativul e doar de suprafata, si exista un adanc unde golul si plinul sunt una. multumesc.
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
mulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
Alina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
Adrian, din Moartea ddomnului Lazarescu am vazut doar secvente sporadice. Acum m-ai incitat, o sa caut filmul.
Sugestia ta e una interesanta, a trecut-o la index.
Calin, e o schimbare, intr-adevar, dar nu una cautata, constat si eu ca in ultima vreme "condeiul" meu isi schimba vocea fara sa ma consulte. Daca a iesit bine, ma bucur.
Danut, s-a sesizat accentul chiar si in vacarmul stadionului? :) grozav!
va multumesc pentru impresii si imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului.
sunteti bineveniti intotdeauna.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Vladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
Mariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
uneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
Poate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
Una peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
nu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai dreptate Adrian,încerc să văd dacă pot scrie şi fără aceste cuvinte obsesiv repetate.Mulţumesc pentru trecere şi atenţionare
pentru textul : Joc în aşteptare deam tinut cont de sfat si am scuturat putin textul. sper ca e mai bine acum.:)
pentru textul : pasodoble deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ demultumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
pentru textul : În aceeași supă de- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
pentru textul : Exil deVirigl, "invidie". E usor sa spui cind nu cunosti omul. Imi pare rau ca (ma) poti percepe asa. Sper sa poti intelege, altadata. Domnul sa ne dea ceea ce are de dat. Si noi sa putem primi. Multumesc. Acum tac. Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai den-am prea înțeles nimic din textul ăsta iar pe unde era în limba română m-a lăsat în ceață. neimpresionat. apropo, ce e aia sîni contrafăcuți? că de inplanturi am auzit dar de contrafăcuți, iată că asta mi-a scăpat. sau or fi din ăia cu etichetă Dior dar îs făcuți în Hong Kong. Iar dacă e așa cum poți să vezi eticheta la inplanturi? am zis, textul te lasă în ceață.
pentru textul : Trei cinci opt deUnele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
pentru textul : clinical life dechei de lectură: (“Bucuria de a fi în mijlocul oamenilor” – Kafka) strofa 1: așteptarea/prezența/intrarea/pre-luarea ritualică a semnului de recunoaștere – aștept, sunt aici, așa cum trebuie, mai mult chiar (cu brațele pline de flori) până la final (ieșirea din viața-spital), oarecum “vizat”, conștient, de către portarul-cerber care asigură, cu un gaj, trecerea și întâlnirea aceluia care i se spune “tu”. Eu dau, gratuit, deschis, și totuși așteptând re-cunoașterea semnului asemănătorului. Nu e prima dată când mă priveam privindu-l recunoscându-mă în el și totuși altceva. Lejeritatea gestului și, în același timp, o anume reticența în afișarea lui, se face simțită și în cazul celui care iese: din mers, plătește (dar nu portarului, care păzește intrarea, accesul la ființa lucrurilor sau neființa lor, nu ieșirea), însemn pentru un „deja-vu” care trimite la regresul la infinit: am fost odata eu.... strofa a 2-a: dacă eul (se) oferă, „aproapele” vine în întampinare (totul e bine pana aici) iar celalalt reclamă, economic, darea de seama, se intregeste aici triada: eu-flori, portarul-buze, el-inalt/singur, adica eu-mineral, portarul-animal, el-spirit-care-imbraca “hainele” (formele materiei si ale corpului) cele mai bune, celebre. El nu se lasa ars decat pe rugul celebru…. Potrivirea eului cu asemanatorul lui e perfect vizibila: el se pastreaza/nu se da oricum/oricui –semn al credintei in ceva dincolo; ea continua acest gest, rujul/acoperirea/pregatirea pentru dans/spoirea/trecerea cu vederea a diferentelor ontologice dezvaluind, prin aceasta ..insistenta cautare rupture: “prea tare”/”prea moale” pentru a asigura continuitatea/identitatea/unicitatea ….comuniunii si vesnicia ei, de cate feluri o fi fiind; am fost odata tu.... Strofa a 3-a: agresiunea lucrurilor, directa, aproape nefireasca dar previzibila, atinge masina/carcasa/carnea/intreaga fiinta, pentru a reitera cererea initiala de plata: cine e cel care asteapta atat? de ce nu ia si nu dă asa cum se face? Ce e deosebit si, fireste, nelinistitor? “Buzele sarace” sunt un mod de a disculpa starea de fapt: fiecare (se) cere prin celalalt si prin altul. Dar, tu, cel care vine in intampinare, incat eu nu as fi venit daca tu nu mai fi cautat, destabilizeaza, in mod miraculos si, -indraznesc- tandru, firea, provocand dez-ingroparea trupului si a sufletului sau macar re-cunoasterea lui, luarea lui in seama; am fost odata noi, fara el.... Strofa a 4-a: depasirea, deposedarea de sine printr-o intimitatea a lucrurilor posibila prin unitatea principiului existentei care le sustine si le justifica si le pastreaza. “Îmi era așa ca un fel de ceva” descrie in mod franc si generos nepofta si necautarea care legitimeaza demersul in sine: neamintirea care strabate fiecare gest permite atat repetarea lui (ceea ce duce la uzura, la limita) cat si depasirea lui (deschiderea catre universalitatea trairilor si a entuziasmului nebunului...); am fost noi asa… Strofa a 5-a: totul se pe-trece, sunt transgresate limitele “vederii”, fiecare recuperandu-ne prin pre-luarea celuilalt in seama noastra: eu, aceeasi, “vopsita gresit” dar recunoscand in el “rujul”, sangele meu in sangele lui, iar celalalt, mereu in asteptare, fara amintirea ca totul se repeta in acelasi mod si fara scapare, in acelasi timp; nu mai nici eu nici tu nici el. O despartire/o moarte/ o dezlipire in acelasi timp ireversibila, de nedesfacut. Portarul asteapta in fiecare din noi. al dvs, francisc, oglinditorul
pentru textul : portarul de la spital derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deImi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
pentru textul : elegie pe linia de centură dedaca te duci la marginea Ferentarilor, gasesti si acum...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deAdrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii depaul, multumesc ca mi- ai impartasit parerea ta si pentru gandul tau bun. si eu primesc cuvintele tale cu bucurie. stiu ca daca as avea mai mult timp si liniste, ar fi mai bine si sper ca se vor mai schimba vremurile. o seara faina si tie!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură denici budha nu avea siluetă...
pentru textul : cutia muzicală depaparudele cu turbane si de patruzeci vor face dansul ploii - exelenta sugestie, mie mi-a scapat termenul
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane desub consecventa principiilor poetice aplicabile si in acest com, se remarca, intr*adevar, 2 idei veridice in paradigma actuala: nimicul si telegrama. adica paradoxul si anuntarea lui. fascinatia, atunci cand functioneaza reclama acea legatura-atractie a absentei, a golului. dar eu vorbesc intotdeauna din preamult si preaplin. incerc sa vorbesc despre conditiile de posibilitate a miracolului si a darului, acolo unde nu exista nimic. care, mai mult, permit aceasta. decorativul e doar de suprafata, si exista un adanc unde golul si plinul sunt una. multumesc.
pentru textul : masa deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
dinule, dacă rămîneai încleștat poate era mai bine. dar ca de obicei, ce e rău nu piere.
pentru textul : scrisori imaginare demulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb deAlina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
pentru textul : pridvorbe de"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deAdrian, din Moartea ddomnului Lazarescu am vazut doar secvente sporadice. Acum m-ai incitat, o sa caut filmul.
Sugestia ta e una interesanta, a trecut-o la index.
Calin, e o schimbare, intr-adevar, dar nu una cautata, constat si eu ca in ultima vreme "condeiul" meu isi schimba vocea fara sa ma consulte. Daca a iesit bine, ma bucur.
Danut, s-a sesizat accentul chiar si in vacarmul stadionului? :) grozav!
va multumesc pentru impresii si imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului.
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae desunteti bineveniti intotdeauna.
bun, duel sa fie. Tema, tema.. tema... hm: despre trădare. În orice ton, în orice lungime, orice metodă, orice stil. Aveți alte sugestii? :)
pentru textul : Simți? desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deVladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deMariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
Şi mie mi-a păcut acest text. Achiesez la spusele Cristinei. Punctez.
pentru textul : acum între noi deuneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dePoate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deUna peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
nu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
pentru textul : explică-mi dePagini