Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
textul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
Așa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
Un ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
era sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
cred ca este destul si peste destul. aduc aici un frgment din regulament, sa nu va mi obositi domniile voastre sa cautati: "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică Paul Blaj, ar fi bine sa-l recitesti si tu. Nu vad de ce i te adresezi lui Ovidiu Nacu sub acest text. Acesta este un avertisment. Ovidiu Nacu si Nicholas Dinu, despre ultimele vostre comentarii nici nu are rost sa mai vorbesc...vorbesc ele singure. La urmatoarea abatere, voi propune suspendarea voastra. Fara suparare.
Paul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
de mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
că după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
Exista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
din textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
poate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
Salut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
pentru textul : Alb şi roşu dela tine găsesc întotdeauna ceva uimitor de frumos.
pentru textul : nevoia de surâs deîncă un poem reuşit.bravo!
semn de admiraţie.
textul se vrea a fi, prin patosul ce autoarea il manifesta, insa epateaza usor numai prin "visez deschisă către răsărit", deși pare, oarecum, carnal acest vis... de remarcat sunt stradaniile spre originalitate lipsite, însa, de puterea exprimarii: "poate voi găsi un nimic/cu pene de păun/înfipte în lună." sau "în aplauzele unei mulțimi/golite de sevă". imi pare ca asocierile dintre idei nu se susțin. ce au a face păunii cu nimicul și penele înfipte în... lună sau mulțimile - nu matematice - golite de sevă?!?... ar mai fi de abordat expresiile licențioase, dar a marcat - spre a fi și eu tipic - Profetul. lucian.
pentru textul : iz de madona deSi editorii cum se pot vedea altfel decat cautat asiduu in pagina de autori?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deemiemi, multumesc pentru semn. e amuzant: eu te gasesc pe un site, tu pe celalalt. :-) cu prietenie, kranich
pentru textul : mama deAșa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
pentru textul : Desculță de"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
pentru textul : Noapte bună, copii deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor deUn ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,
pentru textul : sînt un nasture deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Cred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.
pentru textul : Portret rămas acasă deLicenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
pentru textul : noapte cu plată deera sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
pentru textul : Fugară decred ca este destul si peste destul. aduc aici un frgment din regulament, sa nu va mi obositi domniile voastre sa cautati: "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică Paul Blaj, ar fi bine sa-l recitesti si tu. Nu vad de ce i te adresezi lui Ovidiu Nacu sub acest text. Acesta este un avertisment. Ovidiu Nacu si Nicholas Dinu, despre ultimele vostre comentarii nici nu are rost sa mai vorbesc...vorbesc ele singure. La urmatoarea abatere, voi propune suspendarea voastra. Fara suparare.
pentru textul : ce frumusețe rară dePaul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
pentru textul : Demidulce dede mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
pentru textul : abjectivalia deDin nou - de corectat.
pentru textul : lansare de carte deai observat bine, Lucian...
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 detypo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
pentru textul : pierderea decă după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deEu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deExista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
din textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
pentru textul : dezvățatul de a fi I depoate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
...eu aștept bobadil reloaded!:)) cu simpatie pentru ce ai scris până acum, nu știu cum să explic asta dar tu simți, Andule! atent, paul
pentru textul : Laura deSalut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?
pentru textul : Studentul deAm reţinut :
"pentru zilele fără miez fără sâmburi"
Ce înseamnă : agammemnorele? :)
pentru textul : Spleen boreal deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita la multi ani
pentru textul : Ceruri deGreşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
mulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii dePagini