felicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
Mi-a plăcut mult această poezie. Imagini puternice, cum ar fi carnea ruptă de beznă, râsul luminii şi altele. E închegat şi expresiv. În final, nu ştiu de ce, nu îmi prea place cuvântul stern, e puţin deplasat faţă de vocabularul utilizat în rest. Eu aş spune coşul pieptului sau altceva. Îmi amintesc şi de un cântec "vino numai noaptea când tăcerea.."
Adriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".
Da, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
fara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
Cristina, raspunsul este da, poate. Si, da este ridicol. Iar in regulament nu este mentionat tocmai pentru ca este ridicol. Dupa cum nu ai sa vezi nici o mentionare ca nu ai voie sa faci inca o mie de alte lucruri ridicole. Nevertheless au fost indivizi care au crezut ca e de șagă si acum au contul anulat pe o perioada nedeterminata. Am mai spus, nu ma ocup de educatie sau cultivarea bunului simt pe Hermeneia. Cine prefera sa nu le manifeste a gresit usa.
hm...ma indoiesc ca ajungi la "perspectiva infinitului" reperand cuvantul ce il numeste...de doua-trei ori, acolo. pentru o mantra e nevoie de mai mult. dar nu-ti mai spun nimic - vad ca esti (putin) irascibil zilele astea. oricui i se poate intampla, ce-i drept.
Ingenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
merci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
Iată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
Dau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
ai texte mai frumoase ca ăsta
aici "golul vinului" - nu pot să-mi închipui cum adică.
îmi place "zarul din pâine".
nu cred că ai vrut să zici "apoi totul se întâmplă cu întârziere"
ci că vine un moment în care conştientizezi că ai ajuns târziu. mă rog, nici exprimarea mea nu e cea mai potrivită pentru textul tău.
ultima strofă mi se pare cumva că transformă întrebarea "unde ești" într-o incantaţie prin care se poate (printr-un anume extaz mistic) să te contopeşti cu moartea
oricum totul mi se pare profund şi dureros, dar puţin exprimat.
de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
interesant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
pentru textul : Ferestre deApoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V deMi-a plăcut mult această poezie. Imagini puternice, cum ar fi carnea ruptă de beznă, râsul luminii şi altele. E închegat şi expresiv. În final, nu ştiu de ce, nu îmi prea place cuvântul stern, e puţin deplasat faţă de vocabularul utilizat în rest. Eu aş spune coşul pieptului sau altceva. Îmi amintesc şi de un cântec "vino numai noaptea când tăcerea.."
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deAdriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".
pentru textul : Röntgen deDa, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deIzbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război de„pasăre care îşi are cuibul în văzduh”, cu asta-s de acord; cu restu nu
pentru textul : dragoste deEi bine, Cristian? În absența unui răspuns în 24 de ore, vom fi nevoiți să luăm noi măsuri referitor la acest text.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii deE o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
pentru textul : Flash defara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
pentru textul : anima mundi deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I denu o luaţi ca pe o observaţie, nu aş îndrăzni niciodată!
pentru textul : confluențe derugămintea am adresat-o datorită com. de sus.
mulţumesc.
Cristina, raspunsul este da, poate. Si, da este ridicol. Iar in regulament nu este mentionat tocmai pentru ca este ridicol. Dupa cum nu ai sa vezi nici o mentionare ca nu ai voie sa faci inca o mie de alte lucruri ridicole. Nevertheless au fost indivizi care au crezut ca e de șagă si acum au contul anulat pe o perioada nedeterminata. Am mai spus, nu ma ocup de educatie sau cultivarea bunului simt pe Hermeneia. Cine prefera sa nu le manifeste a gresit usa.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deDin punctul meu de vedere finalul e atit de cliseistic incit rateaza tot textul.
pentru textul : rem dehm...ma indoiesc ca ajungi la "perspectiva infinitului" reperand cuvantul ce il numeste...de doua-trei ori, acolo. pentru o mantra e nevoie de mai mult. dar nu-ti mai spun nimic - vad ca esti (putin) irascibil zilele astea. oricui i se poate intampla, ce-i drept.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deam mai primit remarca cum ca ultima strofa ar contine elemente straine. eu cred ca citita in cheie ironica, cum bine ai vazut, are sens.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deIngenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
pentru textul : Acrostihul de"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
foarte fain finalul.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s demerci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
pentru textul : Casă printre copaci deIată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
pentru textul : if you go away deDau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
mulțumesc vlad. da, cred că ai punctat elemente adevărate. deși cred că sînt mai multe. și nu puține legate de mine. da, cred că dialogul este necesar și sînt decis să îl avem. chiar și aci în felul acesta. dar chiar și cu mine însumi.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com de* el, textul, voiam sa spun... imi cer scuze pentru incoerenta si discursul defectuos, sunt extrem de obosita.
pentru textul : Röntgen deai texte mai frumoase ca ăsta
aici "golul vinului" - nu pot să-mi închipui cum adică.
îmi place "zarul din pâine".
nu cred că ai vrut să zici "apoi totul se întâmplă cu întârziere"
ci că vine un moment în care conştientizezi că ai ajuns târziu. mă rog, nici exprimarea mea nu e cea mai potrivită pentru textul tău.
ultima strofă mi se pare cumva că transformă întrebarea "unde ești" într-o incantaţie prin care se poate (printr-un anume extaz mistic) să te contopeşti cu moartea
oricum totul mi se pare profund şi dureros, dar puţin exprimat.
pentru textul : această neînțeleasă cochilie dede obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pentru textul : În amonte deinteresant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
pentru textul : Scrie în locul meu deerata- stiu cum este!
pentru textul : așadar este mâine depsot - post
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) de* comentarii
pentru textul : text parțial lipsă dePagini