Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
încă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
ma-ai facut sa zimbesc. la urma urmei putea fi orice. putea fi un cec, putea fi o scrisoare, putea fi gol, putea fi orice. uite ca la spaga nu m-am gindit. dar cred ca oricine citeste va fi inclinat sa "puna" acolo ceva
Virgil, as vrea sa stiu urmatoarele:
1 - cum se poate accesa pagina cu texte remarcate (exista? asa ceva pe noul site?)
2 - evidentierea unui text se face tot cu penite? ori s-a renuntat la idee?
3 - datele personale - pot fi accesate de ceilalti membri ai site-ului? ori vizitatori? momentan vad ca nu se pot completa oricum. as dori sa stiu ca info general cu privire la safety and data protection.
...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
nu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
Cristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
"se abandonează gemând" - gaseste altceva aici, e cam uzitata imaginea. si intri intr-o atmosfera de erotism care nu se sustine pe parcurs, ci reinvie pe neasteptate in final. "îmi place să privesc cum repari mecanismele stelelelor de pe umerii tăi" - poate fi spus mai simplu, in mai putine cuvinte (te privesc reparandu-ti mecanismele stelelor de pe umeri) si ai grija ca ai un typo la stele. "bărbatul meu duce cerul în spate cu dragoste spun privindu-ți pielea lucind de atingeri" - iarasi o exprimare greoaie, care impiedica oarecum mesajul. imi place imaginea pieii lucind de atingeri. "drumul, ca un pliu printre șuruburi, icre de gânduri și vase de sânge e o apă cu petrol" - nu prea vad sensul acestor versuri. ne introduci in cadrul vostru apropiat pentru a ne duce spre drum, pentru a ne intoarce apoi la voi. rupi firul. "vom dormi aici, sub coroana copacului pe bancheta din spate a mașinii trasezi pereți străvezii de cort improvizând" - imagine reusita a jocului imaginatiei "lângă noi se odihnește un animal uriaș, îi încerci inima din când în când, ne privește deschizând ochii galbeni ca un câine bolnav și suflarea lui mirosind nu a tutun, ci a benzină îmi ridică faldurile negre ale rochiei dezgolindu-mi genunchii" - finalul e jos fata de restul textului, nu are aceeasi energie. intoarcerea la tenta erotica prin dezgolirea genunchilor. per total, un text reusit. poate putin cam povestit, datorita unor cuvinte de legatura care pot fi eliminate cu usurinta. imi place candoarea lui, mi-a placut sa privesc o fractiune de secunda prin ochii tai. spor in continuare! Nati
imi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
ma indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
da Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
Am dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
nu cred ca exista pod, dar evident ca parerea mea personala nu are neaparat legatura cu eul poetic din textul de mai sus. cu riscul de a parea malitios, cred ca destul de multe din textele pe care le scriu vor sa spuna ceva. probabil ca vraja sta mai mult in a ascunde decit in a dezvalui. altfel am ajunge sa invatam poezia in scoli, nu?
O fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
Interesantă imagine, plină de determinisme pe ea. Mie mi s-a părut că mai degrabă rochia e gălbuie. Și un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă.
No offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
pentru textul : Poem cataleptic detextul e ok, doar ca e prea mult povestit aici. numai descriere...
pentru textul : am evadat un timp (2) deimi place sa vad intr un text dialog in dialog, nu doar memorii.
încă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
pentru textul : Ascuns între oameni deun poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
felicitări!!
pentru textul : totul e în noi dema-ai facut sa zimbesc. la urma urmei putea fi orice. putea fi un cec, putea fi o scrisoare, putea fi gol, putea fi orice. uite ca la spaga nu m-am gindit. dar cred ca oricine citeste va fi inclinat sa "puna" acolo ceva
pentru textul : evanghelii inoportune I deVirgil, as vrea sa stiu urmatoarele:
1 - cum se poate accesa pagina cu texte remarcate (exista? asa ceva pe noul site?)
2 - evidentierea unui text se face tot cu penite? ori s-a renuntat la idee?
3 - datele personale - pot fi accesate de ceilalti membri ai site-ului? ori vizitatori? momentan vad ca nu se pot completa oricum. as dori sa stiu ca info general cu privire la safety and data protection.
cheers!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
pentru textul : o lățime de masă devirgil hai să încheiem circul ăsta de doi bani. am trimis cerera de trei ori, închide-mi contul şi să avem puterea să ne luăm la revedere frumos.
pentru textul : Alb şi roşu denu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
pentru textul : omul/nisip deMădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
pentru textul : Despre suflet deCristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
pentru textul : trei observații de"se abandonează gemând" - gaseste altceva aici, e cam uzitata imaginea. si intri intr-o atmosfera de erotism care nu se sustine pe parcurs, ci reinvie pe neasteptate in final. "îmi place să privesc cum repari mecanismele stelelelor de pe umerii tăi" - poate fi spus mai simplu, in mai putine cuvinte (te privesc reparandu-ti mecanismele stelelor de pe umeri) si ai grija ca ai un typo la stele. "bărbatul meu duce cerul în spate cu dragoste spun privindu-ți pielea lucind de atingeri" - iarasi o exprimare greoaie, care impiedica oarecum mesajul. imi place imaginea pieii lucind de atingeri. "drumul, ca un pliu printre șuruburi, icre de gânduri și vase de sânge e o apă cu petrol" - nu prea vad sensul acestor versuri. ne introduci in cadrul vostru apropiat pentru a ne duce spre drum, pentru a ne intoarce apoi la voi. rupi firul. "vom dormi aici, sub coroana copacului pe bancheta din spate a mașinii trasezi pereți străvezii de cort improvizând" - imagine reusita a jocului imaginatiei "lângă noi se odihnește un animal uriaș, îi încerci inima din când în când, ne privește deschizând ochii galbeni ca un câine bolnav și suflarea lui mirosind nu a tutun, ci a benzină îmi ridică faldurile negre ale rochiei dezgolindu-mi genunchii" - finalul e jos fata de restul textului, nu are aceeasi energie. intoarcerea la tenta erotica prin dezgolirea genunchilor. per total, un text reusit. poate putin cam povestit, datorita unor cuvinte de legatura care pot fi eliminate cu usurinta. imi place candoarea lui, mi-a placut sa privesc o fractiune de secunda prin ochii tai. spor in continuare! Nati
pentru textul : the little black dress deimi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
pentru textul : penumbră. în loc de... deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
pentru textul : Satul din vale dema indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deda Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deMa faci sa ma tem c-as putea sa mi-o iau in cap (chestia cu "mare povestitor") ... Glumesc ... Merci pentru vorbele frumoase... I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Înghețați dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
va trebui să editezi titlul.
pentru textul : Şah anatomic deAvertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
pentru textul : Fostei mele șótii deAm dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
nu cred ca exista pod, dar evident ca parerea mea personala nu are neaparat legatura cu eul poetic din textul de mai sus. cu riscul de a parea malitios, cred ca destul de multe din textele pe care le scriu vor sa spuna ceva. probabil ca vraja sta mai mult in a ascunde decit in a dezvalui. altfel am ajunge sa invatam poezia in scoli, nu?
pentru textul : îmi este teamă de femeie deO fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deAm corectat versul 10.Mulțumesc pentru observație.
pentru textul : Descoperirea deun poem trist, ca un recul. o acuzatie si o reparatie. in sensul onoarei. ma face sa ma intreb: vine o vreme cand trebuie sa facem ceva
pentru textul : Eve postmoderne deInteresantă imagine, plină de determinisme pe ea. Mie mi s-a părut că mai degrabă rochia e gălbuie. Și un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deNo offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
pentru textul : Poemul mulțumirii deDa, Virgil, excesul e pentru Nichita. Sa tacem barbar cu necuvintele sale si sa simtim Poezia...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita definalul mi se pare oarecum căutat și artificial. dar cred că ești pe o cale bună.
pentru textul : Menire deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 dePagini