nu, nu am sa spun asta. ci am sa te rog sa iti pastrezi criticile si observatiile pentru atunci cind vei fi in fata textelor si va trebui sa le notezi. esti in juriu, nu? atunci cind vei nota textele va trebui sa tii cont de aceste lucruri.
pina atunci exista suficiente texte pe site postate in afara concursului pe care poti, si te invit, sa le critici si sa le comentezi. multumesc pentru intelegere.

nu pricep ce caută majusculele în text. în orice caz textul e o prozodie jenantă demnă aș zice mai degrabă de niște benzi desenate

ai şi un nume pentru acest gaz, un nume românesc???

D-nă Suse, nu ştiam că a discuta critic sau pseudocritic un text, pe un site literar, înseamnă a da cu citez ouă-n uşa poeziei.

"Cred ca poezia trebuie simtita..." - asta-i problema pe la noi - prea mult simţim (şi atât) poezia asta.

Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.

s.b.

Virgil nu cred ca am citit undeva o imaginea mai aproape de realitate a acestei luni... coborarea din iarna spre iarna. Nu stiu sigur, dar parca mi-ar suna mai bine "prin ele" (porti) decat "pe ele". Chestia cu nebunia devenita pretext e cu atat mai reala si de forta cu cat ieri am scris ceva (ce inca nu s-a conturat definitiv), in care scriam despre aceeasi ciudata perceptie. Asa ca, again, reusita prindere in cuvinte (yac, stiu ca "reusita" nu suna bine, ma iarta, intelegi tu ce am vrut sa spun).

nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab

Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.

Splendid, nu am alte cuvinte.

Cântec de ușă Fă-mă ușă Domn Domnuț Pe potecă mai giosuț Să fiu strunga fetelor La culesul merelor. Care-n lume n-o greșit Treacă pragu-n asfințit Eu să-i fiu vis nevisat S-o-velesc pe înserat Care n-o greșit prea mult Scâncetul să i-l ascult Să-i frământ dorul nebun Prin vise să mă adun. Care-n lume o greșit S-o muncesc din asfințit Până-n zoriori de zi C-apoi iar o mai pofti.

Dacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul

e libera pagina a 2-a? as avea si eu un text...! :D

:))) „să scape de zădadă cu o lopată”???
nici eu nu știam de odiseea premierului nostru...

n-are nimeni o replică, tot prin epigramă, la catrenul ăsta? :)

Numai un sucit ca mine putea citi întâi partea a doua, apoi prima, apoi a treia :D. Dar în orice ordine aş fi citit, tot mi-ar fi plăcut. Aştept cu nerăbdare continuările.