„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!

ai fi reușit a transmite mai mult dacă comprimai exprimare punînd accentul pe esențial. discursul devine diluat mai ales înspre final. nu-s preaq convingătoare formulările în genul "de-atât prea multă lumină" deși din altă perspectivă privind ai putea zice că-i asumată. plus că-i abundență de "și-uri". e nevoie de concentrare. dar este o idee faină la mijloc. mai trec.

Felicitări pentru cartea ta care va fi prezentată şi mult succes în activitatea literară. Cu prietenie, Ioan.

Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.

Tiberiu, multumesc pentru ca ma citesti! Atunci cand, rar, mai si scriu :).

ne rotim în jurul destramarii făcând
tot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...

minunata adevarata ta dragoste

Stefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!

Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.

Ei, am văzut că-i doar un prolog, dar așa mă așteptam eu, din prolog, să fim mai mult solicitați. Poate că însă aveți dreptate cu momentele de relaxare, mi-a dat mie cineva de înțeles că, atunci când comentez, nu mă mai gândesc și la alți cititori. Interesul a fost stârnit, aștept (ne)răbdătoare "nașterea" discuției.

wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.

Detest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
Un poem neglijent, ușor jenant.

paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
e târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)

Va multumim mult si va asteptam cu drag la cenaclu!

Bun articol, Virgil! Rece, dur, exact:) bun ton, merită păstrat şi/n poeme!