Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
Bobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
Cateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
prin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
Atmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
vă mulțumesc pentru aprecieri și critică, mie chiar îmi părea deosebită poezia asta.... am reușit să corectez. sper să nu mai am scăpări de genul acesta...
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
Unul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
Lectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
Andu
îmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
mă bucur că l-am citit!
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
cu bucuria dialogării,
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:
"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.
"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.
(ai uitat un spaţiu aici "unbătrân").
Text bun.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deBobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deîn sânge vuietul de cascade mă doare respir aerul cât pentru o altă viață frumoasa poezie !!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : În spirală deE un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
pentru textul : numai mâinile tale deIoana Geacar, multumesc, probabil, in timp se va aseza, va prinde si coaja si miez consistent.
pentru textul : peruvian dream deÎn afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
pentru textul : Scrisoare de toamnă deCateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
pentru textul : Ramona & Rameau deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
Mulţumim şi te aşteptăm! Trimite textele.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deprin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
pentru textul : springfield & treehouses deaceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
pentru textul : Quand les ondes du cerveau deAdevarul meu e ca spiritualitatea straluceste si atunci cand o intorci pe dos. Mi-ai demonstrat asta aici si deci... chapeau! Andu
pentru textul : clean deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” depoi de ce te miri, domnule poet?
pentru textul : astăzi nu deAtmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
pentru textul : Trandafirul coasei deAdriana, îţi mulţumesc de cel puţin trei ori pentru semnele luminoase. De ce să fiu ipocrit şi să nu recunosc - mă bucură.
pentru textul : stingerea deeu vreau niste uni-versuri pentru asteroizi mai periculosi decat poetul solar
pentru textul : Opalescențe deapoi totul se întîmplă cu întîrziere...
acest vers, nu știu de de, mi-a amintit brusc de melodia din anii 70-80 de la telecinematecă !
James Last/Charlie Chaplin
http://www.youtube.com/watch?v=OlZ-yrfOfNA
o filmare slow motion
pentru textul : această neînțeleasă cochilie deîn vers !
.
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și devă mulțumesc pentru aprecieri și critică, mie chiar îmi părea deosebită poezia asta.... am reușit să corectez. sper să nu mai am scăpări de genul acesta...
pentru textul : Sferă degata cu țopăiala, bobadilică.
pentru textul : întârzieri deCred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii dedeh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte deAdrian, raportat la întregul text(destul de lung), mie nu mi se pare foarte lungă(partea introductivă). text pe care l-am revăzut de curând și l-am subîmpărțit în capitole pentru a facilita lectura
http://agonia.ro/index.php/poetry/1838683/Zilele_noastre_ca_argin%C5%A3i......
Mi-am notat obiecțiile tale. Eugen
pentru textul : Astrul sonor deUnul dintre textele bune pe care le-am citit lately pe Hermeneia...
pentru textul : făptura trotuarului galactic deLectură pluridimensională, libertate totală cititorului și alte elemente ale poeziei moderne pe care le regăsesc în acest poem, metafora sublimată, aici ușor s.f. dar îmi place deși nu e cea mai accesibilă oricui, exprimarea directă prin versul care taie exprimarea în două și apoi o pune laolaltă mai departe... și altele.
Un poem reușit, un poem modern, nu ezita să-l promovezi oriunde domnule poet,
felicitări,
Andu
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
pentru textul : death by numbers deAndu
să-l iertăm, dragă queen margot. eu am râs cu lacrimi, mi-a amintit atât de mult de bunicii mei... ghecuiu (mulțumesc).
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deîmi place mult atmosfera aceasta intimă, nimic fals, nimic strident, iar finalul îl ador. eu nu am ce reproșa nimic la tehnică, plus că îmi și cade bine, este un poem foarte frumos. și nu mă dau în bărci când spun asta:)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii demă bucur că l-am citit!
nicio problemă nici pentru mine.
ai dreptate în ceea ce afirmi, uneori cântecul din noi nu ajunge la muzicalitatea şi armonia unui hit, poate şi pentru că a exprima/ a transpune o stare e mult mai dificil decât a o trăi. limpezirea se face în timp.
pentru textul : de iubire de timp de zei decu bucuria dialogării,
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi dePagini