ceea ce-l doare pe Azstalos mai mult e indiferenta, ori cruzimea taietorilor de brazi si nu cuvintele lui ca niste piroane batute in bucuria unei intregi planete de copii sau pironirea intr-un singur blasfem din "Cristos si Exterminare" !!!! Si poezia e o palma, un bici, un cui, nu?
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
cum acest autor/editor trimite scrieri din acestea la santier iar pe ale sale le impinge in fata.
greoaie exprimare la "le-ngână trivial, geamul împinge", la
"Pierdut prin el – surpată catedrală –
îşi toarnă dintre umerii pătraţi
cafea-inox, hartă din bronz, ovală" - ceva, orice, numai sa rimeze -
iar ultimul vers e complet neinspirat, scolaresc, fara nicio miza. Desigur, astept jandarmeria.
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
andule romanul Parfum e scris de Patrick Suskind. filmul, desi l-am iubit, n-am priceput nici pana azi cine joaca sau cine regizeaza. iar poema de mai sus imi pare jalnica. stop joc.
Cine ironizează mai mult? Eu? Sau dumneavoatră, domnule Teolog? Practic nu înțeleg de ce moartea a devenit în ochii dumneavoastră un act sexual! E scabros! Ridicularizați viața și moartea într-un mod nepermis. În incercarea de a fi într-o zi și poet-filosof, versificând copilărește orice, prin acest text nu faceți decât să vă discreditați în ochii mei.
hm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
interesant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
O Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
sincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
Multumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceea ce-l doare pe Azstalos mai mult e indiferenta, ori cruzimea taietorilor de brazi si nu cuvintele lui ca niste piroane batute in bucuria unei intregi planete de copii sau pironirea intr-un singur blasfem din "Cristos si Exterminare" !!!! Si poezia e o palma, un bici, un cui, nu?
pentru textul : Elegie cu pui de brad decailean, avand in vedere ca e textul meu, inclin sa iti dau dreptate:) multumesc oricum.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini deVirgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
pentru textul : scrisori imaginare decum acest autor/editor trimite scrieri din acestea la santier iar pe ale sale le impinge in fata.
greoaie exprimare la "le-ngână trivial, geamul împinge", la
"Pierdut prin el – surpată catedrală –
îşi toarnă dintre umerii pătraţi
cafea-inox, hartă din bronz, ovală" - ceva, orice, numai sa rimeze -
iar ultimul vers e complet neinspirat, scolaresc, fara nicio miza. Desigur, astept jandarmeria.
pentru textul : Supraportret deși nimic despre Vronsky?
pentru textul : anna deBună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deca n-am citit acest text la timpul sau. Dar niciodata nu-i prea tarziu.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut dep.s. --- de cînd are cerneala Virtualia sigla de la „Pelikan”. (Sau de cînd vinde firma „Pelikan” cerneală Virtualia?) just asking....
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Ioana ceea ce salveaza textul acesta este doar talentul tau de a reda... altfel poezia este foarte putin interesanta.
pentru textul : multumim din inima deandule romanul Parfum e scris de Patrick Suskind. filmul, desi l-am iubit, n-am priceput nici pana azi cine joaca sau cine regizeaza. iar poema de mai sus imi pare jalnica. stop joc.
pentru textul : Esență de Marie deFrancisc...
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete dee ok să punem în ramă trivialităţi, dar chiar fiecare băşină s-o poetizăm?
pacea să fie între zidurile tale! (asta e, cred că ştii, o expresie biblică)
pentru textul : Martell XO demultumesc Oriana. voi reveni cu mai multa atentie. Promit!
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea deCine ironizează mai mult? Eu? Sau dumneavoatră, domnule Teolog? Practic nu înțeleg de ce moartea a devenit în ochii dumneavoastră un act sexual! E scabros! Ridicularizați viața și moartea într-un mod nepermis. În incercarea de a fi într-o zi și poet-filosof, versificând copilărește orice, prin acest text nu faceți decât să vă discreditați în ochii mei.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dehm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
pentru textul : să respir dede ce constituie o problemă afişarea orei?
Eugen
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:55
interesant articol. intotdeauna m-a bucurat sa citesc texte din care sa invat ceva nou sau care sa ma ajute in explorarile mele de fotoliu. cu atat mai mult cu cat explorezi personalitatea un artist, ca ion danu, despre care nu stiam absolut nimic pana acum ceva timp, cand l-am intalnit la tine. ma bucur ca ai rearanjat si forma, pentru a fi mai atractiva, ca ai si imagini. iti mai spusesem asta odata si am avut impresia ca te-ai suparat putin, dar, in astfel de situatii chiar conteaza si segmentarea in paragrafe si paginarea si unde sunt asezate pozele, etc.. un articol bine facut este un spectacol, iar la un spectacol pana si masina de conffetti trebuie sa functioneze bine. m-a interesat atunci si acum mi-a placut. salutari artistului.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deMultumesc, Emilian! Pentru tot.
pentru textul : un fel de poveste deSunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
pentru textul : cerul interzis deIată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
O Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul desincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deCu riscul de a fi descalificat (pe care mi-l asum).
pentru textul : apa trece, pietrele trec deMatei, Raluca, multumesc de timpul vostru! Distracţie plăcută!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deMultumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login deerr: tei - trei
pentru textul : starea hermeneia dePagini