Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
Doina, observaţia cu discrepanţa timpurilor este un element critic tranzitat din proză. Bunînţeles, se poate aduce în discuţie şi acest aspect, dar în poezia de sorginte epică. Nu-i cazul aici. Explicaţia ta este una de bun simţ, aşadar, corectă.
mulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
transmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
Avem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
spre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
interesante interpretarilor tale date acestor citate care reprezinta de fapt niste reflectii ale unor celebritati. le-am citit si eu si mi-au placut tare mult.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
Mi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
Otilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
de exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
pentru textul : Tunel de liniște demulțumesc Maria,
pentru textul : încă trei haiku decred că sugestia ta este foarte corectă.
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi depăi ce poate fi ţinut la bete ca un lacăt, în context vorbind?! nu este de explicat, este evident.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că de...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex deDoina, observaţia cu discrepanţa timpurilor este un element critic tranzitat din proză. Bunînţeles, se poate aduce în discuţie şi acest aspect, dar în poezia de sorginte epică. Nu-i cazul aici. Explicaţia ta este una de bun simţ, aşadar, corectă.
pentru textul : Emoţia verde demulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
pentru textul : Zidit/tidiz deReferitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
sungura chestie care imi place e "Dansul păsării curcubeu și moartea din ea." Daca te gindesti intens la asta ai sa ajungi sa scrii ceva
pentru textul : Arșița verii noastre detransmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
pentru textul : doi deun haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
pentru textul : Haiku de"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă deAvem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
Felicitări!
pentru textul : copacul dinăuntru deUf! Mulţumesc, Vlad! Nu mă mai scuz :), dar cred că ar trebui să măresc textele la 150% ca să le văd bine.
pentru textul : Haiku ( 5 ) despre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deȘi eu îți mulțumesc, Oriana, și mă bucur cu atît mai mult dacă nu aceasta ți-a fost intenția. Te așteptăm cu texte noi și pe tine.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deinteresante interpretarilor tale date acestor citate care reprezinta de fapt niste reflectii ale unor celebritati. le-am citit si eu si mi-au placut tare mult.
pentru textul : Fratele din piatră deDacă pentru tine parodia este egală cu batjocura, e clar: nu prea avem despre ce să vorbim. Cu simaptie.
pentru textul : coborârea în Carte deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul decailean, esti sigur in privinta palariei? mov a la diderot? destul de patetic totul....
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deMi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
emil
pentru textul : părere depentru italice, foloseste ... (adica majuscule, in parantezele patrate)
pentru textul : căutarea marelui doi dereușeau să tulbure însă apele varianta dar reușeau să tulbure măcar apele nu e pe structura limbii române, deși tu îl folosești în sensul de "doar"
pentru textul : oameni și pietre deOtilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
pentru textul : one way ticket dede exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
remarc in mod deosebit: " Neauzit așteptatul îmbătrânește mișcând din cuvinte…". interesant.
pentru textul : Fără titlu depoate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
pentru textul : l’absente dePagini