da, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
m-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Virgil, daca textul te-a facut sa rizi inseamna ca nuca de cocos a ajuns unde trebuie:p...desigur, o serie scrisa in genul asta cred ca ar face bine cititorului care momentan indiferent unde e pe Planeta Maimutelor sufera ba de recesie, ba de dragoste, ba degeaba (condition called: being human!).
Raluca - I love a woman who loves a woman and is not afraid to say it out loud! :p I love u too :x:x
Calin! Tu? aici? in jungla? minune dupa minune! imblinzirea poeziei spre cea de copii doar o utopie.:)
Va multumesc mult si am fugit ca azi e Duminica si inchide la termite..:p
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin.
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
Eu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h
versuri reușite! au ceva din autenticismul (o să ajungă o obsesie termenul ăsta pentru mine!) pe care îl caut la un poet, la un text. să nu ieși din matca asta! fă exact ce crezi dacă te simți bine făcînd-o! din cîte văd eu aici, deși e prea puțin (am să urmăresc și următoarele texte!), ai mîna formată pe acest tip de scriitură. în timp, ai putea să renunți la textualismul excesiv (propus atît de "vehement") de optzeciști. încearcă o formulă mai concentrată. apropiete de cititor și pe alte căi (nu numai "povestindu-i"). la urma urmei, "dacă fumez noaptea în chiloți la bucătărie și vă povestesc vouă, nu se numește poezie". oricum, foarte mișto ( :P ) inserțiile cotidianului în context! tot înainte. mai așteptăm texte! zic!
ooo, daaa, ionut, felicitari pentru cele 3 penite! le meriti pe deplin. in textele tale gasesc tot ce ai descris tu acolo despre Adevarata Poezie. te descria cineva cu un cuvant incepand cu o si care se termina cu n. mi se parea si mie ca te-apropii. acum sunt convinsa. pentru ca numai la astfel de oameni nesimtirea nu este un bonus al vanitatii, ci al o....eniei. care nu e omenie, desigur.
Intervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
Întotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
Poemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
Erata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
si nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Cred ca poemul acesta cu variante ar trebui incadrat la cutia cu nisip (adica experiment). Parerea mea, Andu P.S. Varianta lui vladimir e faina, dar cred ca nu mai are legatura cu textul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul dem-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!
Virgil, daca textul te-a facut sa rizi inseamna ca nuca de cocos a ajuns unde trebuie:p...desigur, o serie scrisa in genul asta cred ca ar face bine cititorului care momentan indiferent unde e pe Planeta Maimutelor sufera ba de recesie, ba de dragoste, ba degeaba (condition called: being human!).
Raluca - I love a woman who loves a woman and is not afraid to say it out loud! :p I love u too :x:x
Calin! Tu? aici? in jungla? minune dupa minune! imblinzirea poeziei spre cea de copii doar o utopie.:)
Va multumesc mult si am fugit ca azi e Duminica si inchide la termite..:p
Jane
pentru textul : Planeta maimuțelor dex
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo deP.S.: "Silvia, ai intuit: fara varianta, textul e schiop." Dar si "varianta" fara ce este inaintea ei nu se sustine.
pentru textul : Epifanigramă (2) deparerea mea ramane aceeasi. imaginile nu se leaga. daca ai vrut un aer suprarealist, nu ti-a iesit.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deAm să vă răspund după ce trece nebunia asta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deTurnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor deDa, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul deEu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h
pentru textul : deuteronomia deversuri reușite! au ceva din autenticismul (o să ajungă o obsesie termenul ăsta pentru mine!) pe care îl caut la un poet, la un text. să nu ieși din matca asta! fă exact ce crezi dacă te simți bine făcînd-o! din cîte văd eu aici, deși e prea puțin (am să urmăresc și următoarele texte!), ai mîna formată pe acest tip de scriitură. în timp, ai putea să renunți la textualismul excesiv (propus atît de "vehement") de optzeciști. încearcă o formulă mai concentrată. apropiete de cititor și pe alte căi (nu numai "povestindu-i"). la urma urmei, "dacă fumez noaptea în chiloți la bucătărie și vă povestesc vouă, nu se numește poezie". oricum, foarte mișto ( :P ) inserțiile cotidianului în context! tot înainte. mai așteptăm texte! zic!
pentru textul : ersuri deooo, daaa, ionut, felicitari pentru cele 3 penite! le meriti pe deplin. in textele tale gasesc tot ce ai descris tu acolo despre Adevarata Poezie. te descria cineva cu un cuvant incepand cu o si care se termina cu n. mi se parea si mie ca te-apropii. acum sunt convinsa. pentru ca numai la astfel de oameni nesimtirea nu este un bonus al vanitatii, ci al o....eniei. care nu e omenie, desigur.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deîmi plac "pilulele"...
pentru textul : drum cât se poate de colorat deîţi mulţumesc pentru felul în care ai citit şi pentru apropierea de text.
Andule, ce vrei să fac acum? tac şi ţin doliu.
nu-i baş rea dar nu e pe gustul meu.
pentru textul : lordul banal deIntervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
pentru textul : Sfoara deÎntotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
pentru textul : Oblică dePoemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine de...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cineva cânta în locul meu deulma e un sat vecin
pentru textul : Cântec pentru Ulma desau poate e de ajuns stampila aceea...
pentru textul : cromatic ps de"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
pentru textul : uneori mă doare... deErata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
pentru textul : inutile dem-am cutremurat de spaimă că ai fi putut greși, scriind, în loc de "plimbă limba"... limbă plimba!!
pentru textul : dorina decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city deenumerate anterior.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deFrumos, Vlad! Pentru că se vede prin tine mai ales... dar și pentru ce spune Silvia, las un semn modest, cu drag!
pentru textul : cromatic ps dedacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deExistă câteva typo, sper să le observi și să le corectezi.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deun poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desi nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Cred ca poemul acesta cu variante ar trebui incadrat la cutia cu nisip (adica experiment). Parerea mea, Andu P.S. Varianta lui vladimir e faina, dar cred ca nu mai are legatura cu textul
pentru textul : evanghelii inoportune II dePagini