Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
Textul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
textul este sub-mediocru
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
ma surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
Ela, eu rămân la părerea mea. Era muuult mai bine înainte. (Eu am putut citi atunci, cuvântul "aurora" doar se vedea mai greu, dar după două secunde de concentrare îți dădeai seama - poți să spui că era și un fel de provocare de a "ghici" cuvântul potrivit) Acum scrisul e prea mare, prea strident, e ca la telejurnal. Linia aceea de subțirime și diafan, de sensibil și plutire între ape, care te caracterizează și care până acum te exprima cu mare efect și farmec ("Alb de femeie", "Secunda luminii" - mai ales, "Mosaique") s-a pierdut. Galbenul își pierde tot sensul și el, iar... acum e ca la aprozar. Da' e bine că "vede toți". E dilema celui care mai are un pas și "devine" "artist": mergi după vocea mulțimii care vrea să vadă, să pipăie, clar și pe-nțeles, ori faci așa cum spun vocile acelea interioare. Permiteți-mi și o glumă: Îl știți pe Andrieș? "Astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar..."
observ, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
Interesant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
bun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
cum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!
Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
Eul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)
Doar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
francisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag
nu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
titarenco!
daca-ti închipui ca-ti permit sa ma jignesti cu mârlaniile si proasta ta crestere, te înseli amarnic.stiu ca ti-am intrat în ochi de când mi-am "permis" sa-ti spun ceea ce altii n-au curajul sa-ti spuna, si nu vor avea în vecii vecilor :esti un poet mediocru (pentru mine termenul "mediocru" este mai rau decât "slab"), lucru pe care vreau sa ti-l repet ,ca sa nu-l uiti. Scrii o poezie (hai sa-i spunem asa) scrâsnita si încrâncenata si te rog sa ma crezi, as vrea sa am motiv sa fiu invidios pe talentul tau. din pacate motivul nu exista. ce e trist este ca nici "obedientii" de serviciu nu te ajuta crezând ca-ti fac un serviciu laudându-te,entuziasmându-se si "împenitându-te" fara rost si fara încetare. compari tu "disciplina si autodisciplina" din Germania cu statutul unora de "neica nimeni" din obscure cotloane ale Americii? crezi ca e suficient sa traiasca cineva nu stiu câti ani în california ca sa-si piarda mentalitatea de "colentina"? fara sa ma cunosti, te apuci sa-mi analizezi comportamentul si aptitunile ? pai nu ti-e rusine? daca ma provoci , atunci ma comport dupa cum meriti si-ti raspund pe masura. daca frustrarile si mentalitatea ta de mic dictator te-au determinat sa-ti contruiesti aceasta "jucarie" prin care sa-i murdaresti pe toti si pe toate, n-ai decât. dar doar cu cei care îti permit. cei fara pareri proprii si fara coloana vertebrara. Si daca tot vrei sa te joci, ce-ar fi sa o faci cu "puta-n tarâna"? Sunt fericit ca la o secunda dupa ce voi trimite acest com, te voi fi si uitat. Nu ma mai cauta sa-mi comunici suspendarea. Voi fi deja la mii de kilometri de tine.
PS citeam mai zilele trecute ca ar exista un asa zis site literar condus de unul "HITLERENCO". nu stiam atunci la ce se refera. Acum stiu.
PS2 Puţa era o metaforă dacă cumva ai înțeles altceva.
revin pe un text de-al tău cu aceeași mențiune că nu e tocmai ciorba mea, dar atunci când e bună nu-mi pot ține g.. avântul.
dețin o monocoardă sufletească, una singuratică și rătăcită, de aceea rar găsesc un poet cu care să empatizez, care să mă facă să simt, să curgă de-a lungul corzii fiorul poemului.
semnalmentele corzii le-am regăsit la tine în simplitatea scrierii, probabil nu caut șocul și încrâncenarea, de aceea mi-a plăcut ce ai spus aici:
uneori nu ai somn
şi alături de tine respiră
cuminte şi cald
cea mai frumoasă tristeţe din lume.
și aici :
te vei lasă tăvălit prin poveştile altora.
în timp ce minunea pe care-o aştepţi va trece
ca un tir pe un drum de centură
stropindu-te
de sus până jos.
grandios sfârșit, metafora trenului reluată original zic eu, căci un tren doar trece, un tir te stropește de sus până jos, te pălmuiește, te umilește.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTextul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
pentru textul : Intrat în cântec detextul este sub-mediocru
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv dema surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
pentru textul : Sangreal deEla, eu rămân la părerea mea. Era muuult mai bine înainte. (Eu am putut citi atunci, cuvântul "aurora" doar se vedea mai greu, dar după două secunde de concentrare îți dădeai seama - poți să spui că era și un fel de provocare de a "ghici" cuvântul potrivit) Acum scrisul e prea mare, prea strident, e ca la telejurnal. Linia aceea de subțirime și diafan, de sensibil și plutire între ape, care te caracterizează și care până acum te exprima cu mare efect și farmec ("Alb de femeie", "Secunda luminii" - mai ales, "Mosaique") s-a pierdut. Galbenul își pierde tot sensul și el, iar... acum e ca la aprozar. Da' e bine că "vede toți". E dilema celui care mai are un pas și "devine" "artist": mergi după vocea mulțimii care vrea să vadă, să pipăie, clar și pe-nțeles, ori faci așa cum spun vocile acelea interioare. Permiteți-mi și o glumă: Îl știți pe Andrieș? "Astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar..."
pentru textul : roca din care mă nasc depentru spuse, dar și pentru nespuse, mulțam Eugen!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu deAndu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.
pentru textul : ... și au numit-o carte desingura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză deobserv, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deInteresant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
pentru textul : In dar: mandala deN-ai de ce sa iti ceri scuze. Suna oricum mai bine asa, cum ai corectat.
pentru textul : foarfecele iubirii decred ca voi lasa cuvintele acelea in engleza. finalul cred ca ar mai putea fi lucrat cindva
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii debun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
pentru textul : un bărbat şi o femeie decum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!
e destul de "alambicat". de acord in totalitate. multumesc pentru ca l-ati suportat pana la capat.
pentru textul : Convieţuire deDomnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
pentru textul : Canibalism liric deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
pentru textul : Al treilea argint de„domnule Labiș”, mă scuzați
sărbători cu bine tuturor!
pentru textul : noapte cu plată deEul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)
pentru textul : curierul deDoar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
pentru textul : Piața norilor defrancisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deFinalul e ca o lansare pe orbită.
pentru textul : singura piele denu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa detitarenco!
daca-ti închipui ca-ti permit sa ma jignesti cu mârlaniile si proasta ta crestere, te înseli amarnic.stiu ca ti-am intrat în ochi de când mi-am "permis" sa-ti spun ceea ce altii n-au curajul sa-ti spuna, si nu vor avea în vecii vecilor :esti un poet mediocru (pentru mine termenul "mediocru" este mai rau decât "slab"), lucru pe care vreau sa ti-l repet ,ca sa nu-l uiti. Scrii o poezie (hai sa-i spunem asa) scrâsnita si încrâncenata si te rog sa ma crezi, as vrea sa am motiv sa fiu invidios pe talentul tau. din pacate motivul nu exista. ce e trist este ca nici "obedientii" de serviciu nu te ajuta crezând ca-ti fac un serviciu laudându-te,entuziasmându-se si "împenitându-te" fara rost si fara încetare. compari tu "disciplina si autodisciplina" din Germania cu statutul unora de "neica nimeni" din obscure cotloane ale Americii? crezi ca e suficient sa traiasca cineva nu stiu câti ani în california ca sa-si piarda mentalitatea de "colentina"? fara sa ma cunosti, te apuci sa-mi analizezi comportamentul si aptitunile ? pai nu ti-e rusine? daca ma provoci , atunci ma comport dupa cum meriti si-ti raspund pe masura. daca frustrarile si mentalitatea ta de mic dictator te-au determinat sa-ti contruiesti aceasta "jucarie" prin care sa-i murdaresti pe toti si pe toate, n-ai decât. dar doar cu cei care îti permit. cei fara pareri proprii si fara coloana vertebrara. Si daca tot vrei sa te joci, ce-ar fi sa o faci cu "puta-n tarâna"? Sunt fericit ca la o secunda dupa ce voi trimite acest com, te voi fi si uitat. Nu ma mai cauta sa-mi comunici suspendarea. Voi fi deja la mii de kilometri de tine.
PS citeam mai zilele trecute ca ar exista un asa zis site literar condus de unul "HITLERENCO". nu stiam atunci la ce se refera. Acum stiu.
PS2 Puţa era o metaforă dacă cumva ai înțeles altceva.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea derevin pe un text de-al tău cu aceeași mențiune că nu e tocmai ciorba mea, dar atunci când e bună nu-mi pot ține g.. avântul.
dețin o monocoardă sufletească, una singuratică și rătăcită, de aceea rar găsesc un poet cu care să empatizez, care să mă facă să simt, să curgă de-a lungul corzii fiorul poemului.
semnalmentele corzii le-am regăsit la tine în simplitatea scrierii, probabil nu caut șocul și încrâncenarea, de aceea mi-a plăcut ce ai spus aici:
uneori nu ai somn
şi alături de tine respiră
cuminte şi cald
cea mai frumoasă tristeţe din lume.
și aici :
te vei lasă tăvălit prin poveştile altora.
în timp ce minunea pe care-o aştepţi va trece
ca un tir pe un drum de centură
stropindu-te
de sus până jos.
grandios sfârșit, metafora trenului reluată original zic eu, căci un tren doar trece, un tir te stropește de sus până jos, te pălmuiește, te umilește.
Mă faci să vreau să citesc mai multă poezie. :)
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deVaaai cred ca o sa te expulzeze de pe site =)).
pentru textul : mirabile dictu deultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
pentru textul : la vest de mine însămi dePagini