Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
„ca-n vremea facerii de la început” - cred că e o exprimare pleonastică. Aș renunța ori la „facerii”, ori la „de la început”.
Sunt câteva imagini reușite. Mi-a plăcut mult:
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii...
Marina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
O recomandare ce merita atentie. Cronica aceasta, chiar daca are un ton ludic (v. broastele), probabil in rezonanta cu volumul, este binevenita pentru cei interesati.
multumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
poemul tau este ca o absolventa de liceu care se duce la balul de absolvire in rochie de dantela si cizme de cauciuc. este epatant si inedit. cu alte cuvinte... "altfel" de ce se poate citi mai peste tot. imi place aceasta indrazneala data de je m'en fiche-ism. cand nu tii cu tot dinadinsul sa iasa, iese bine, de cele mai multe ori. cam atat
Crampeie din realitate intr-un poem descriptiv, placut la lectura. Iubita este evocata cu deosebita delicatete: "acolo unde tu, rămasă în compartiment, deschizi termosul cu cafea, îți torni grijulie și atentă să nu te pătezi, bei cu înghițituri mici, acolo eu sunt afară, în dreptul ferestrei, te privesc, încă e frig și mai aprind o țigară, se pare că undeva se va schimba locomotiva, urc în vagon cu imaginea iernii fără zăpadă, te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată". Cata atentie si sensiblitate in acest "te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată"! Frumos! Un text cald (eu l-as numi poem in proza) fara accentele grave cu care ne-ai obisnuit pana acum. Vio
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
D-nă Ştefan, era destul să-mi indicaţi acea eroare. Nu să-mi veniţi cu tratate :). Asta m-a iritat niţel, nu faptul că mi-aţi indicat o cacofonie. Adică, aveati dreptate şi fără tratate :).
Mulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
Mulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
"ești curvă, dar ești viața mea." - cu puțin noroc poate te remarcă vreun manelist și ajungi compozitor. măcar șterge ultima strofă, pentru că nu merită robert frost să stea lângă asemenea versuri.
Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
Orice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
mi-am permis o varianta: Aveam o slujbă. Eram respectat. Visele lumii treceau prin mâinile mele. Le acopeream soaptele cu o glugă pe urma le puneam repede streangul de gât. Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde. Treaba mergea strună, lucram curat. Fără strigăte, fără remușcări, fără durere. Până intr-o zi când am uitat să pun gluga unui vis iar spaimele lui au rămas să mă bântuie toată viața. mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
pentru textul : faute de mieux depentur ca pentru mine mov nu este deloc "moale" ci mai degraba mai "dur", mai "crud" decit violet care mi se pare mai "elastic"
pentru textul : țipăt mov deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu de„ca-n vremea facerii de la început” - cred că e o exprimare pleonastică. Aș renunța ori la „facerii”, ori la „de la început”.
Sunt câteva imagini reușite. Mi-a plăcut mult:
albesc şi eu din creştet până la os
pentru textul : ie de zi lucrătoare deodată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii...
Marina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
pentru textul : Canibal deO recomandare ce merita atentie. Cronica aceasta, chiar daca are un ton ludic (v. broastele), probabil in rezonanta cu volumul, este binevenita pentru cei interesati.
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida demultumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă depoemul tau este ca o absolventa de liceu care se duce la balul de absolvire in rochie de dantela si cizme de cauciuc. este epatant si inedit. cu alte cuvinte... "altfel" de ce se poate citi mai peste tot. imi place aceasta indrazneala data de je m'en fiche-ism. cand nu tii cu tot dinadinsul sa iasa, iese bine, de cele mai multe ori. cam atat
pentru textul : blogbadil deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deCrampeie din realitate intr-un poem descriptiv, placut la lectura. Iubita este evocata cu deosebita delicatete: "acolo unde tu, rămasă în compartiment, deschizi termosul cu cafea, îți torni grijulie și atentă să nu te pătezi, bei cu înghițituri mici, acolo eu sunt afară, în dreptul ferestrei, te privesc, încă e frig și mai aprind o țigară, se pare că undeva se va schimba locomotiva, urc în vagon cu imaginea iernii fără zăpadă, te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată". Cata atentie si sensiblitate in acest "te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată"! Frumos! Un text cald (eu l-as numi poem in proza) fara accentele grave cu care ne-ai obisnuit pana acum. Vio
pentru textul : Pretext de Crăciun desint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII desi mie imi plac cerealili si reclamili inteligente. din cauza asta mă tai des cu dublul tais al cuvintelor. (placut)
pentru textul : 2 a.m. dese poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are deLucian, trecerea ta pe aici mă bucură foarte mult. Părerile unui teolog contează mult pentru mine. Te mai aștept.
pentru textul : unei cărți deD-nă Ştefan, era destul să-mi indicaţi acea eroare. Nu să-mi veniţi cu tratate :). Asta m-a iritat niţel, nu faptul că mi-aţi indicat o cacofonie. Adică, aveati dreptate şi fără tratate :).
Mulţumesc!
pentru textul : Suspiciune deMulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
pentru textul : doi ochi deMulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
pentru textul : romanţa celei care a rămas de"ești curvă, dar ești viața mea." - cu puțin noroc poate te remarcă vreun manelist și ajungi compozitor. măcar șterge ultima strofă, pentru că nu merită robert frost să stea lângă asemenea versuri.
pentru textul : Așa cum sunt deMultumesc frumos pentru ajutor.
pentru textul : rafale 1 dePentru trecere şi părere, mulţumesc, Andu!
pentru textul : Caz (ne)clasat deŞtiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deOrice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
E un poem ok din care se poate face un poem chiar bun.
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deMargas
corectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
privirea bunicului
la fel de-ncețoșată
Ps. Mâine seară voi reuni toate variantele într-o singură postare. Dacă mai sunt variante, le aștept aici azi și mâine.
pentru textul : Renga deam citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
pentru textul : decembre demi-am permis o varianta: Aveam o slujbă. Eram respectat. Visele lumii treceau prin mâinile mele. Le acopeream soaptele cu o glugă pe urma le puneam repede streangul de gât. Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde. Treaba mergea strună, lucram curat. Fără strigăte, fără remușcări, fără durere. Până intr-o zi când am uitat să pun gluga unui vis iar spaimele lui au rămas să mă bântuie toată viața. mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
pentru textul : Spânzurând uitarea dePagini