un poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
so, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
ma gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
Erika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
pentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
cu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
Ce aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
si eu care credeam ca domnii Titarenco, Agheorghesei si Lazarescu au fost duri in comentariile dumnealor...
Doamna Stoicovici, nu va pot reprosa decat un singur lucru: acela ca ati utilizat termenul "ineptii" in comentariul dumneavoastra (si pentru care va accept, deja, scuzele de rigoare). In rest, este posibil sa aveti dreptate cu privire la valoarea textelor, dar nu v-ati gandit ca poate tocmai datorita (ca "din cauza" ar fi prea banal) non-valorii editorii au decis postarea pe prima pagina, pentru a da un exemplu de "asa nu" si a facilita comentatorilor bine intentionati, asa ca dumneavoastra, posibilitatea exprimarii opiniilor in vederea... ostracizarii (cred ca nu ati folosit acest termen chiar foarte corect) autorului care doreste (este scopul meu principal, desigur, v-ati dat imediat seama) sa distruga Hermeneia?
Cristina, nu știu dacă ți-a spus vreodată cineva dar frazele care încep cu „dacă aș fi” nu valorează nici cît o ceapă degerată și nici nu interesează pe nimeni. Sînt doar lamentările tale ridicole. Cele ce au importanță sînt faptele. Nu are importanță nici dacă știai sau nu dacă Emilian are cont acolo. La urma urmei o astfel de justificare mi se pare culmea stupizeniei. Este responsabilitatea ta să știi ce faci și în ce context faci ceea ce faci, și ce consecințe are ceea ce faci. Evident, chestiile astea se învață în primii ani de viață. Mi se pare jenant să fiu nevoit să ți le spun ție acum. Dar modul cum pui tu problema trădează o incapacitate suspectă de a-ți asuma responsabilități. În orice caz, toate asta nu sînt problemele mele ci ale tale. Și ți le rezolvi singură.
Dacă nu știi ce drepturi i-ai refuzat lui Emilian gîndește-te măcar la cel de replică. Care, să-mi fie cu iertare, dar este o problemă de bun simț în primul rînd.
Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
Cred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
m-am întors la textul ăsta, ținând cont (și) de sfaturile tale înțelepte.:)
deci: o altă așezare în pagină, alt final (am tăiat trei versuri de-acolo)... și ceva schimbări prin partea de mijloc.
mă rog, sper ca, de data asta, să nu fi îndreptățit zicerea aceea, despre mai-binele care e dușmanul binelui. :)
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
Despre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
Mulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
Am putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deun poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen deDanutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
pentru textul : Îmbrățișare deso, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dema gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
pentru textul : je m'appelle bagdad deTocmai pentru ca ati muncit, am comentat despre texte ca sunt slabe, in speranta ca lumea se va stradui sa scrie mai bine.
Atat am avut de comentat. Va doresc succes!
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deErika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge dedane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
pentru textul : cheile deMulțumesc, Daniella Mutiu!
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu depentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
pentru textul : l'approche du nuage decu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease deVă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
pentru textul : de mama apelor deCe aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru desi eu care credeam ca domnii Titarenco, Agheorghesei si Lazarescu au fost duri in comentariile dumnealor...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deDoamna Stoicovici, nu va pot reprosa decat un singur lucru: acela ca ati utilizat termenul "ineptii" in comentariul dumneavoastra (si pentru care va accept, deja, scuzele de rigoare). In rest, este posibil sa aveti dreptate cu privire la valoarea textelor, dar nu v-ati gandit ca poate tocmai datorita (ca "din cauza" ar fi prea banal) non-valorii editorii au decis postarea pe prima pagina, pentru a da un exemplu de "asa nu" si a facilita comentatorilor bine intentionati, asa ca dumneavoastra, posibilitatea exprimarii opiniilor in vederea... ostracizarii (cred ca nu ati folosit acest termen chiar foarte corect) autorului care doreste (este scopul meu principal, desigur, v-ati dat imediat seama) sa distruga Hermeneia?
frumoasa idee. felicitari
pentru textul : Economie poetică deCristina, nu știu dacă ți-a spus vreodată cineva dar frazele care încep cu „dacă aș fi” nu valorează nici cît o ceapă degerată și nici nu interesează pe nimeni. Sînt doar lamentările tale ridicole. Cele ce au importanță sînt faptele. Nu are importanță nici dacă știai sau nu dacă Emilian are cont acolo. La urma urmei o astfel de justificare mi se pare culmea stupizeniei. Este responsabilitatea ta să știi ce faci și în ce context faci ceea ce faci, și ce consecințe are ceea ce faci. Evident, chestiile astea se învață în primii ani de viață. Mi se pare jenant să fiu nevoit să ți le spun ție acum. Dar modul cum pui tu problema trădează o incapacitate suspectă de a-ți asuma responsabilități. În orice caz, toate asta nu sînt problemele mele ci ale tale. Și ți le rezolvi singură.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deDacă nu știi ce drepturi i-ai refuzat lui Emilian gîndește-te măcar la cel de replică. Care, să-mi fie cu iertare, dar este o problemă de bun simț în primul rînd.
Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
pentru textul : 100% safe deCred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
m-am întors la textul ăsta, ținând cont (și) de sfaturile tale înțelepte.:)
deci: o altă așezare în pagină, alt final (am tăiat trei versuri de-acolo)... și ceva schimbări prin partea de mijloc.
mă rog, sper ca, de data asta, să nu fi îndreptățit zicerea aceea, despre mai-binele care e dușmanul binelui. :)
mulțumesc!
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar deam renuntat, multumesc.
pentru textul : aș fi vrut... demulțumesc Sancho atât pentru peniță cât și pentru că poemul meu te încântă și o spui atât de... deschis. mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deBună ziua!
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
O zi buna!
pentru textul : Dor virtual deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide deDespre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
pentru textul : între două solstiții deȘi dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
pentru textul : Haiku deAm putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
ideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deÎn Regulamentul Hermenia și la Întrebări și răspunsuri sunt informațiile necesare.
Butonul „atenție editor” se află sub text.
http://hermeneia.com/content/cum_pot_face_ca_textul_meu_sa_fie_reabilita...
pentru textul : scleroză deFoarte frumos text; o poezie de fapt, după formă, plină de un conţinut profund şi o metaforică sugestivă cu nuanţe filozofice. Mi-a plăcut.
pentru textul : uneori deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii dePagini