da, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
dar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
a te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
e atîta rugăciune pe aici că mi-a venit să mă gîndesc la altceva. cred ca cu buchetul ăsta de comentarii și cu imaginația asta efervescentă (sau bubbling cum zice americanul) puteți să o croiți de un colaj poetic. duelați-va pe acolo dacă nu aveți ce face cu energia copii
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
nu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
Amphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
daca ai ceva de spus despre text te rog sa te manifesti. libertate deplina in limita bunului simt. ca sa nu mai fiu nevoit sa mentionez regulamentul, ca sa nu faci alergie. in ce priveste daca cineva face bine sau nu daca publica un text pe hermeneia te rog sa iti pastrezi opinia pentru atunci cind ai sa fii membru in consiliul Hermeneia. pina atunci este relativ neavenit sa te exprimi. nadajduiesc ca vei aprecia cum se cade rugamintea mea si iti vei vedea de treaba care iti apartine. si cam atit.
Nicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
Anca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
Și experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
ce-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
ma bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
cumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
Succint: 1. Sunt două curente. Care, plecate dintr-o rădăcină comună, au ajuns să curgă în sensuri contrare. 2. „Rădăcina” este noua „realitate”. Dictată de explozia infrastructurilor în general: a transporturilor aeriene și terestre, dar, mai ales a „magistralelor telecomunicaționale ” (tv, telefonie mobilă, internet). Care au ajuns să formeze rețele „globale” (fizice – transporturile; virtuale – comunicațiile) în plină expansiune. Rezultatul: o interacțiune dementă , contradictorie, pe toate planurile (religie, filozofie, artă, societate, economie și ce-o mai fi). Ȋn „timp real” , adică într-un „timp” care se aproprie de „instantaneitate”. Instantaneitate Ȋn cadrul căreia viitorul este absorbit în acest timpul real; trecut nu mai are timp să mai fi avut loc ; prezentul a devenit un fel de prezent continuu care se „schimbă” mereu fulgerător . Interacțiune căreia nu i te poți sustrage prin „detașare”. Și în care o serie de „tabu-uri” ținute sub capac prin tot soiul de „cutume”, mai mult sau mai puțin să le zic, cu un termen generic, „morale”, ale diverselor comunități, de asemenea, mai mult sau mai puțin „închise” pȃnă acum, dau dintr-o dată în clocot și fac să sară în aer orice frȃnă, inclusiv anumite „supape de siguranță” specifice fiecărei comunități (condiționări ale tradiției ca și „cutumele”) prin care presiunile de orice natură se mai relaxau cȃt de cȃt. Astfel, mai există doar două posibilități: fie o dispariție în final gen sinucidere (conștientă sau nu) , fie luarea unor decizii la fel de fulgerătoare ca și schimbările „în timp real” ale zisei rețele, prin care să încerci să supraviețuiești. Dacă se poate la infinit într-un astfel de prezent continuu ….într-o veșnică schimbare (ceea ce, evident, este o contradicție în termeni). 3. Și acum, ce face postmodernismul? Devine, pur și simplu, o „ciclare” negativ ironică în jurul „golului” (citește „nimicului” sub care nu se mai ascunde chiar NIMIC - „De ce (nu) există NIMIC mai curȃnd decȃt ceva?”). Complet diferită de o „spiralare” ascensională. Ciclare în cadrul căreia orice pas infinitezimal, fără durată, este complet diferit de cel anterior. Deci fără păstrarea vreunei „identități”. O hăituială continuă – sinucidere în final. 4. Și ce face „New Age-ul”. Nu acceptă o astfel de supraviețuire prin supunere la ceea ce se poate numi „impredictibilitate”. Ci caută să o „stăpȃnească”. Iar un fel de contradicție în termeni – dar, pentru cei ce sunt atrași de tendința menționată, este (sau li se pare a fi) numai aparentă. Pentru că recurg la o astfel de „stăpȃnire” prin tot soiul ce metode și tehnici „magice”/ „șamanice”/ „esoteric- oculte” culese din tot soiul de contexte culturale la care acum, prin „deschiderea” lor, se are acces; metode și tehnici care în trecut rămȃneau mai mult sau mai puțin în background și izbucneau în unele perioade de criză (crize a căror intensitate nu se poate compara cu cea a celei actuale); urmȃnd ca imediat să fie jugulate cȃnd se restabilea „echilibrului”. Iar știința și tehnologia de azi nu este nici ea departe de a folosi astfel de mijloace, complet diferite însă de cele „clasice” atunci cȃnd recurge la tot soiul de „manipulări”: genetice, microelectronice, nanotehnologice etc. urmărind același obiectiv: nu numai supraviețuirea, ci o „viețuire” continuă, veșnică (dacă se poate); chiar și artificială dacă altfel nu merge… (se vorbește chiar de ceva gen „post-umanitate” și un „post-uman” mult mai al dracului decȃt supraomul lui Nietzsche). Ȋntr-un fel – și nimic nu e nou sub soare – Yoga, în adevăratul ei spirit și nu cel degradat de tot soiul de „guru” pȃrȃți, fachiri și alți exhibiționiști care au invadat bȃlciurile mapamondului (inclusiv web-bȃlciurile), atrage serios atenția. Căci, spune ea, atunci cȃnd se ajunge la un anumit nivel de inițiere apar tot soiul de „puteri paranormale”. Ȋnsă, cel mai periculos lucru este să te oprești la acest nivel și să folosești astfel de „puteri”. Este absolut necesar să treci mai departe. Unde, nu are relevanță în discuția de față. Relevant mi se pare că New Age-ul urmărește numai cantonarea într-un astfel de nivel. Ȋnclusiv cel de tentă științifico-tehnologică (care pare SF dar după unele rezultate deja obținute, nu prea mai este). 4. Am vorbit tranșant și binar despre cele două tendințe contradictorii numai în scopul unei minime clarități a discursului. De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate. Pentru că, deși par a nu se intersecta, ele, de fapt, „interacționează” de la distanță în același soi de „timp real”. O să amintesc numai de anumite aspecte „alchimice” care își fac loc și sunt adoptate cu un entuziasm frenetic de unele abordări postmoderniste. Dar lucrurile se întȃmplă și invers: dinspre postmodernism spre abordările New Age. Spațiul nu-mi permite să detaliez. 5. Există, totuși, vreo soluție benefică de a ieși din ce am intrat? Cred și sper că ea poate fi întrezărită. Dar pentru asta trebuie forat mult mai adȃnc. Și căutare cauzele adevărate și nu cele superficiale de care am încercat să amintesc cȃnd am vorbit de explozia infrastructurilor (mai ales de cea informațională) care a dus la interacțiuni (globale) în timp „real”. 6. O definiție a "inteligenței", pe care am găsit-o pe undeva (Dumnezeu știe unde) spune: 'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege, revine apoi la propriul punct de vedere și, în fine, se detașează de ambele pentru a putea gândi liber'. Jocul ăsta se poate aplica și atunci când încercăm să înțelegem două (sau mai multe) contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând și noi parte. Și adaug, poate fi vorba și de cele două tendințe de care am vorbit. In fond, orice tradiție culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, știință, societate… sau și una dintre cele două tendințe care încep să aibă pretenția, fiecare în parte, de „universalitate, te condiționează, manevrându-te (și ăsta e cel mai afurisit tip de "manipulare"). 7. Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reușit să te detașezi de condiționări pentru a "gândi liber", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: "auto-manipularea" ? Dar totuși, tot teoretic, parcă e preferabil să te "manipulezi" singur decât s-o facă alții. * Ȋți mulțumesc pentru că m-ai provocat. Și cer mii de scuze pentru modul, uneori poate agramat și, probabil, cu multe typos, în care am prezentat lucrurile. Singura eventuală scuză este că textul l-am scris „dintr-o suflare”. Și n-am chef, acum, să-l revăd. Toate cele bune, G.M. P.S. Aștept părerea ta.
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mediană conţine două versuri care rup graţia întregului poem. ultima strofă şi ultimele 3 versuri ale primei strofe sunt deosebite.
pentru textul : era atît de frumoasă deda, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
pentru textul : tapiserie II ▒ dedar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dea te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
e atîta rugăciune pe aici că mi-a venit să mă gîndesc la altceva. cred ca cu buchetul ăsta de comentarii și cu imaginația asta efervescentă (sau bubbling cum zice americanul) puteți să o croiți de un colaj poetic. duelați-va pe acolo dacă nu aveți ce face cu energia copii
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deun aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAndu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I deMulțumesc! Și aștept cât mai multe critici și sfaturi, așa ma pot perfecționa.
pentru textul : Teenage angst denu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata deAmphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută dedaca ai ceva de spus despre text te rog sa te manifesti. libertate deplina in limita bunului simt. ca sa nu mai fiu nevoit sa mentionez regulamentul, ca sa nu faci alergie. in ce priveste daca cineva face bine sau nu daca publica un text pe hermeneia te rog sa iti pastrezi opinia pentru atunci cind ai sa fii membru in consiliul Hermeneia. pina atunci este relativ neavenit sa te exprimi. nadajduiesc ca vei aprecia cum se cade rugamintea mea si iti vei vedea de treaba care iti apartine. si cam atit.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deNicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul demultumesc pentru comentariu, va mai astept! ma gandesc la propunerea dumneavoastra!
pentru textul : păianjen deNu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deAnca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
pentru textul : edict scris în vertical deȘi experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
pentru textul : După Pompei dece-ar insemna artistul fara dulcele lui subiectivism si jurnalistul fara ascutitul lui obiectivism?! in ceea ce priveste activismul, nu mai este, de multa vreme, o vorba amorfa a limbii de lemn comuniste. poate inseamna si ceva idealism combinat cu ceva efort facut in numele adevarului si al binelui.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dema bucur ca iti place "interviul" si iti multumesc. nu e nici despre cai si nici despre Oana, este despre zeppeline.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deHabar n-aveam ca nici pe sitele asta nu am voie sa scriu despre Virtualia sau orice vreau eu. Chiar asa, am nevoie de aprobarea ta personala?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deoricum, sunt multi kilometri, chiar si de la coada la cap Bobadil
pentru textul : we will always have sighisoara... deP.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
pentru textul : femeia domnului Pa decumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
pentru textul : octopus deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
da, foaret fain.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decongrats si la mai multe
Succint: 1. Sunt două curente. Care, plecate dintr-o rădăcină comună, au ajuns să curgă în sensuri contrare. 2. „Rădăcina” este noua „realitate”. Dictată de explozia infrastructurilor în general: a transporturilor aeriene și terestre, dar, mai ales a „magistralelor telecomunicaționale ” (tv, telefonie mobilă, internet). Care au ajuns să formeze rețele „globale” (fizice – transporturile; virtuale – comunicațiile) în plină expansiune. Rezultatul: o interacțiune dementă , contradictorie, pe toate planurile (religie, filozofie, artă, societate, economie și ce-o mai fi). Ȋn „timp real” , adică într-un „timp” care se aproprie de „instantaneitate”. Instantaneitate Ȋn cadrul căreia viitorul este absorbit în acest timpul real; trecut nu mai are timp să mai fi avut loc ; prezentul a devenit un fel de prezent continuu care se „schimbă” mereu fulgerător . Interacțiune căreia nu i te poți sustrage prin „detașare”. Și în care o serie de „tabu-uri” ținute sub capac prin tot soiul de „cutume”, mai mult sau mai puțin să le zic, cu un termen generic, „morale”, ale diverselor comunități, de asemenea, mai mult sau mai puțin „închise” pȃnă acum, dau dintr-o dată în clocot și fac să sară în aer orice frȃnă, inclusiv anumite „supape de siguranță” specifice fiecărei comunități (condiționări ale tradiției ca și „cutumele”) prin care presiunile de orice natură se mai relaxau cȃt de cȃt. Astfel, mai există doar două posibilități: fie o dispariție în final gen sinucidere (conștientă sau nu) , fie luarea unor decizii la fel de fulgerătoare ca și schimbările „în timp real” ale zisei rețele, prin care să încerci să supraviețuiești. Dacă se poate la infinit într-un astfel de prezent continuu ….într-o veșnică schimbare (ceea ce, evident, este o contradicție în termeni). 3. Și acum, ce face postmodernismul? Devine, pur și simplu, o „ciclare” negativ ironică în jurul „golului” (citește „nimicului” sub care nu se mai ascunde chiar NIMIC - „De ce (nu) există NIMIC mai curȃnd decȃt ceva?”). Complet diferită de o „spiralare” ascensională. Ciclare în cadrul căreia orice pas infinitezimal, fără durată, este complet diferit de cel anterior. Deci fără păstrarea vreunei „identități”. O hăituială continuă – sinucidere în final. 4. Și ce face „New Age-ul”. Nu acceptă o astfel de supraviețuire prin supunere la ceea ce se poate numi „impredictibilitate”. Ci caută să o „stăpȃnească”. Iar un fel de contradicție în termeni – dar, pentru cei ce sunt atrași de tendința menționată, este (sau li se pare a fi) numai aparentă. Pentru că recurg la o astfel de „stăpȃnire” prin tot soiul ce metode și tehnici „magice”/ „șamanice”/ „esoteric- oculte” culese din tot soiul de contexte culturale la care acum, prin „deschiderea” lor, se are acces; metode și tehnici care în trecut rămȃneau mai mult sau mai puțin în background și izbucneau în unele perioade de criză (crize a căror intensitate nu se poate compara cu cea a celei actuale); urmȃnd ca imediat să fie jugulate cȃnd se restabilea „echilibrului”. Iar știința și tehnologia de azi nu este nici ea departe de a folosi astfel de mijloace, complet diferite însă de cele „clasice” atunci cȃnd recurge la tot soiul de „manipulări”: genetice, microelectronice, nanotehnologice etc. urmărind același obiectiv: nu numai supraviețuirea, ci o „viețuire” continuă, veșnică (dacă se poate); chiar și artificială dacă altfel nu merge… (se vorbește chiar de ceva gen „post-umanitate” și un „post-uman” mult mai al dracului decȃt supraomul lui Nietzsche). Ȋntr-un fel – și nimic nu e nou sub soare – Yoga, în adevăratul ei spirit și nu cel degradat de tot soiul de „guru” pȃrȃți, fachiri și alți exhibiționiști care au invadat bȃlciurile mapamondului (inclusiv web-bȃlciurile), atrage serios atenția. Căci, spune ea, atunci cȃnd se ajunge la un anumit nivel de inițiere apar tot soiul de „puteri paranormale”. Ȋnsă, cel mai periculos lucru este să te oprești la acest nivel și să folosești astfel de „puteri”. Este absolut necesar să treci mai departe. Unde, nu are relevanță în discuția de față. Relevant mi se pare că New Age-ul urmărește numai cantonarea într-un astfel de nivel. Ȋnclusiv cel de tentă științifico-tehnologică (care pare SF dar după unele rezultate deja obținute, nu prea mai este). 4. Am vorbit tranșant și binar despre cele două tendințe contradictorii numai în scopul unei minime clarități a discursului. De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate. Pentru că, deși par a nu se intersecta, ele, de fapt, „interacționează” de la distanță în același soi de „timp real”. O să amintesc numai de anumite aspecte „alchimice” care își fac loc și sunt adoptate cu un entuziasm frenetic de unele abordări postmoderniste. Dar lucrurile se întȃmplă și invers: dinspre postmodernism spre abordările New Age. Spațiul nu-mi permite să detaliez. 5. Există, totuși, vreo soluție benefică de a ieși din ce am intrat? Cred și sper că ea poate fi întrezărită. Dar pentru asta trebuie forat mult mai adȃnc. Și căutare cauzele adevărate și nu cele superficiale de care am încercat să amintesc cȃnd am vorbit de explozia infrastructurilor (mai ales de cea informațională) care a dus la interacțiuni (globale) în timp „real”. 6. O definiție a "inteligenței", pe care am găsit-o pe undeva (Dumnezeu știe unde) spune: 'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege, revine apoi la propriul punct de vedere și, în fine, se detașează de ambele pentru a putea gândi liber'. Jocul ăsta se poate aplica și atunci când încercăm să înțelegem două (sau mai multe) contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând și noi parte. Și adaug, poate fi vorba și de cele două tendințe de care am vorbit. In fond, orice tradiție culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, știință, societate… sau și una dintre cele două tendințe care încep să aibă pretenția, fiecare în parte, de „universalitate, te condiționează, manevrându-te (și ăsta e cel mai afurisit tip de "manipulare"). 7. Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reușit să te detașezi de condiționări pentru a "gândi liber", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: "auto-manipularea" ? Dar totuși, tot teoretic, parcă e preferabil să te "manipulezi" singur decât s-o facă alții. * Ȋți mulțumesc pentru că m-ai provocat. Și cer mii de scuze pentru modul, uneori poate agramat și, probabil, cu multe typos, în care am prezentat lucrurile. Singura eventuală scuză este că textul l-am scris „dintr-o suflare”. Și n-am chef, acum, să-l revăd. Toate cele bune, G.M. P.S. Aștept părerea ta.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deîmi cer scuze Matei. Sper sa nu se mai repete.
pentru textul : întîmplare după ploaie debv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere de"Poate" ca eu nu am inteles nimic din rostul acestui text Andu
pentru textul : Dansează! dePagini