simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
am si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
Still, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
i.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
Stiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
parca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
Nu cred ca este "o abilitate" in acest caz, ci un stil... care poate sa placa sau nu. oricum rafinamentul cred eu ca o caracterizeaza pe katya iar atata vreme cat ea este impacata cu acest gen de ermetism in care sentimentul este doar aparent accesibil, ca o inflorescenta a unei plante carnivore, noua nu ne ramane decat sa mai citim si sa mai vedem. repet, mie nu imi place neaparat acest gen de lirism, dar ii apreciez calitatile Andu
mulţumesc Raluca, mă bucur mult că ai rezonat cu aceste versuri. ceea ce ai subliniat tu mai sus, este ceea ce, în mare parte am dorit să trasmit.
mie nu-mi place să-mi comentez textele, pentru că toţi cititorii, sau aproape toţi, mă rog, cred că pot înţelege cu uşurinţă ceea ce se spune.
o poezie care a pornit pur şi simplu de la o poză din hăt, hăt...ce ar mai fi de spus?
seară bună, Raluca !
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
Doru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
Stii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
desprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
Neinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
Chiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deam si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
pentru textul : Mâțâli deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste deStill, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
pentru textul : Drapeau blanc dei.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
Ioana, nu pot să citesc fără diacritice, nu-mi place să bâjbâi, vreau puțin confort! Corect: "să miroasă" (nu "să miroase"). E un text inervat, mai trec.
pentru textul : cazane deStiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
pentru textul : Noapte bună, copii deparca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
pentru textul : eli pili deNu cred ca este "o abilitate" in acest caz, ci un stil... care poate sa placa sau nu. oricum rafinamentul cred eu ca o caracterizeaza pe katya iar atata vreme cat ea este impacata cu acest gen de ermetism in care sentimentul este doar aparent accesibil, ca o inflorescenta a unei plante carnivore, noua nu ne ramane decat sa mai citim si sa mai vedem. repet, mie nu imi place neaparat acest gen de lirism, dar ii apreciez calitatile Andu
pentru textul : poem pentru umărul stâng demulţumesc Raluca, mă bucur mult că ai rezonat cu aceste versuri. ceea ce ai subliniat tu mai sus, este ceea ce, în mare parte am dorit să trasmit.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă demie nu-mi place să-mi comentez textele, pentru că toţi cititorii, sau aproape toţi, mă rog, cred că pot înţelege cu uşurinţă ceea ce se spune.
o poezie care a pornit pur şi simplu de la o poză din hăt, hăt...ce ar mai fi de spus?
seară bună, Raluca !
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece demie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
pentru textul : mâna ta stângă deFrancisc, merci. E lucrat textul, la nivel estetic, îmi permit să spun așa. Mulțumesc unui membru al site-ului Hermeneia pentru îndrumarea grafică.
pentru textul : în sepia lumii declocot. e singurul cuvant intre ramele caruia pot fereca revarsarea aceasta. sper sa mai gasesc si maine textul aici...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deNu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem deS.o.s. cu majuscule - S.O.S.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deCe ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
pentru textul : Boule deZapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
pentru textul : Alean alb deDe obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare deSunt de alta parere fata de cea a lui Andu.Virgil are texte mult mai bune si cel de sus pare nitel fortat. si dificil.
pentru textul : regulile jocului I deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera deDoru, micropoemele îți dau posibilitatea să condensezi stări și imagini, să le dai o strălucire aparte într-un moment de inspirație, dacă muza îți e alături... Îți mulțumesc pentru trecere, cu amiciție
pentru textul : spirală în timp dee bine si asa decat deloc. e o poezie mai veche asa ca nu ma apuc sa despic firul in patru. oricum, multumesc pentru mesaj.
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deŢi s-a mai spus, repet: un text pe zi, diacritice.
pentru textul : Haiku deStii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
pentru textul : mirabela nu există deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis dedesprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deEu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
pentru textul : linia deNeinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
pentru textul : incizie dedaca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
pentru textul : Dumnezeu deChiar. De data asta uite ca sunt si eu de acord cu Proferul. In ceea ce priveste finalul. Pentru ca n-ai fi bobadilic daca n-ai plasa unul in stil propriu. Dar nu intotdeauna iti iese. De data asta, nu. In rest, textul mi-a placut.
pentru textul : dombi dePagini