Aranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
Îmi pare rău, Adrian, dar nu le văd. Am citit din nou şi aş putea adăuga numai două. Poate deranjează puţin faptul că am folosit liniuţa de legătură de câteva ori în loc de virgulă sau punct. O pot înlocui.
cu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
mulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
E un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
Erika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
te duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
DOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
E o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
Deja am emoţii :) De prea frumos!
Sper să nu am piedici şi să ajung.
Felicit organizatorii şi pe toţi cei implicaţi.
Afişul e sugestiv: eleganţă, emoţie, plinătate spirituală, delicateţe şi înrădăcinare în poezie :)
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
Amuzant! Deci de vreme ce applet-ul acela de la "telem"(ce nume "brusc"), deci de vreme ce applet-ul de la "telem" nu te lasa sa faci forward (chiar cu dezavantajul unui cache) va trebui sa urmaresc 35 de minute(!!!!) de stiri insipide ca sa resusesc sa vad 2 minute despre Virtualia?? E ridicol! Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Wow, nu îmi vine să cred că am văzut așa ceva. Pe bune că îmi aduce aminte de o poveste cu Păcală.
in italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
andu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
regret nu pot explica semnificatia acelui vers, din principiu. cat priveste "schimbarea de ton", importanta este esenta, nu ambalajul. toate poemele (aceasta incluzand si cele nepublicabile dpdv regulament etc) sunt fragmentele unui singur jurnal, "cioburi" ce se pot uni cu rabdare si delicatete intr-un puzzle fascinant: o simpla poveste de iubire.
Da, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
Sunt un pic obosit, acum când te citesc, însă acest fapt nu mă împiedică să afirm, din bruma mea de experiență, că e un poem bun. Îmi place cum disimulezi, cu atenția asumată de scenograf, ideile și le impui prin subsidiar. De altfel, cunoscând naturelul meu de lacustră, te așteptai să scape acest poem netaxat?:) un pic reticent la compostarea jumătății de viață... gând bun.
ce sugestivă este imaginea!
aici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
cred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca cu toti regretam disparitia artistilor . Unii o fac pe nesimtite cu demnitate si discretie. In legatura cu datele reproducerilor care sigur ca ar fi utile : nu am reusit sa conving propietarii sa imi ofere amanunte suplimentare. Sunt totusi recunoscator ca au acceptat sa ma lase sa fac fotografii si atat. Adrian
pentru textul : Jules Perahim deÎmi pare rău, Adrian, dar nu le văd. Am citit din nou şi aş putea adăuga numai două. Poate deranjează puţin faptul că am folosit liniuţa de legătură de câteva ori în loc de virgulă sau punct. O pot înlocui.
pentru textul : X şi Y decu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui demulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deE un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
pentru textul : gînduri numerice deErika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge dete duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deAm modificat din nou, la sugestia ta, revenind, de fapt, la forma iniţială. Mulţumesc. În privinţa celeilalte sugestii, mă mai gândesc. Cu simpatie.
pentru textul : Perpetuu deLelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deDOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
P.S. şi eu vă văd din ce în ce mai limpede.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deEu as fi zis chiar "lumea se inchidea intr-o nuca portocalie".
pentru textul : femei deE o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deDeja am emoţii :) De prea frumos!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deSper să nu am piedici şi să ajung.
Felicit organizatorii şi pe toţi cei implicaţi.
Afişul e sugestiv: eleganţă, emoţie, plinătate spirituală, delicateţe şi înrădăcinare în poezie :)
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I deAmuzant! Deci de vreme ce applet-ul acela de la "telem"(ce nume "brusc"), deci de vreme ce applet-ul de la "telem" nu te lasa sa faci forward (chiar cu dezavantajul unui cache) va trebui sa urmaresc 35 de minute(!!!!) de stiri insipide ca sa resusesc sa vad 2 minute despre Virtualia?? E ridicol! Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Wow, nu îmi vine să cred că am văzut așa ceva. Pe bune că îmi aduce aminte de o poveste cu Păcală.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desecret ;;)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deȘocant punct de vedere. Asta ai intenționat? Un experiment? Ai un typo în ultima strofă.
pentru textul : Viol consimțit dein italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
pentru textul : in illo tempore deandu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.
pentru textul : nu scriu poezie denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deregret nu pot explica semnificatia acelui vers, din principiu. cat priveste "schimbarea de ton", importanta este esenta, nu ambalajul. toate poemele (aceasta incluzand si cele nepublicabile dpdv regulament etc) sunt fragmentele unui singur jurnal, "cioburi" ce se pot uni cu rabdare si delicatete intr-un puzzle fascinant: o simpla poveste de iubire.
pentru textul : treceri vizibile deaalizeei - Vlad Turburea - scuzaţi.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deMai trebuie curăţat via punctuaţie.
pentru textul : scleroză deDa, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
pentru textul : clinical life definalurilor!
ai toată dreptatea în ceea ce spui, Sebi, şi mă bucur că o spui relativ la acest text. îţi mulţumesc.
pentru textul : faute de mieux deun poem in care este definit, fin si atent, gandul cotidian feminin.
pentru textul : pink velvet deSunt un pic obosit, acum când te citesc, însă acest fapt nu mă împiedică să afirm, din bruma mea de experiență, că e un poem bun. Îmi place cum disimulezi, cu atenția asumată de scenograf, ideile și le impui prin subsidiar. De altfel, cunoscând naturelul meu de lacustră, te așteptai să scape acest poem netaxat?:) un pic reticent la compostarea jumătății de viață... gând bun.
pentru textul : Poem în două acte dece sugestivă este imaginea!
pentru textul : mic tratat de poezie deaici este mai clară.era să pierd esenţialul.
modestia este ceva care vă caracterizează.
vă recunosc în umbra de furnică, d-le Turburea.
respectele mele.
cred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
pentru textul : crucile dePagini