Andu, consilul Hermeneia consideră comentariul tău ca fiind contrar principiilor stipulate în regulament. La prima abatere va trebui să îți suspendăm contul pe o perioadă nedeterminată.

andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...

una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"

doamna Nicolaev, de fapt, dumneavoastra ce doriti? o vanatoare de vrajitoare? mi s/a atras atentia asupra faptului ca fotografia domnului andrei moldovan nu poate constitui arta fotografica. am adaugat textul care e inspirat de imagine (la care nu renunt chiar daca va avea scroll) , am scris din start cui apartine imaginea, nu mi/am insusit niciodata bunul altuia, de fapt, ce doriti? orice prilej de a ma da afara? sincer, eu cred in bucatica asta de hermeneie semnata kelaro, textul nu va ramane poezie decat temporar pentru ca vreau sa scriu proza nu am inca timpul necesar. e urat sa veniti ca un lup din umbra si sa ma muscati, nu va cunosc motivele ascunse pentru care faceti acest joc urat de o bucata de vreme, daca doriti o marturisire publica, intre mine si domnul moldovan nu este nimic, cand am vazut imaginea i/am cerut permisiunea sa o pot publica, am avut acceptul si nu complicitatea domniei sale, e o imagine superba, o viziune sugestiva ca un tablou cu atat mai mult cu cat nu e trucata, deci e naturala si nu modificata cu E/urile artei fotografice. daca intru inceput am postat/o singura cu acea deschidere pe care o pot intelege putini si in genere, cei implicati in spatele unei nedreptati, am lasat/oa vorbeasca singura despre sfintenie si pace; vazand ca nu poate supravietui astfel i/am adaugat textul care de data asta e un apendice al imaginii si nu invers. de ce va deranjeaza ca e ilustrata de moldovan nu ma intereseaza, atat timp cat nu incalca regulamentul, cum nu ma intereseaza daca va plictisesc sau nu, intrucat nu am venit sa va tin companie si nici pe post de bufon, motivele mele pe hermeneia sunt legate strict de arta si de modul in care o lunga perioada de timp domnul titarenco mi/a indrumat pana spre si prin pictura cu cuvinte. insa nu acesta este motivul pentru care azi a pus punct unor lucruri ci faptul ca nu m/ar ierta si nu s/ar ingadui nici pe sine daca ar gresi. nu acest lucru ar trebui sa va ingrijoreze ca moderator hermeneia, ci faptul ca acum nu mai scriu din cauza atmosferei pe care ati creat/o, uitati/va in urma la postari, erau zilnice, apoi s/au rarit brusc.ma puteti cauta pe toate siteurile si rascoli toti autorii, nu ma veti gasi plagiind si nici sub tutela nimanui. eu inteleg altfel decat dumneavoastra destinul acestei imagini smulse de ochiul aparent fara ratiune al aparatului digital, a fost luat dintr/o manastire ortodoxa iar daca vreti sa va mai invartiti in jurul cozii riscati sa va muscati propria umbra si e nu numai urat ci si decadent. cand dau, dau cu toata mana...iata de ce am simtit nevoia ssa intaresc andrei moldovan, artist roman, legati/va de text ca e slab si lasati imaginea unei maini ceresti in pace. daca va satisface, deschid o usa unde sa aruncati cu pietre, se va face un zid in spatele caruia voi lucra mai bine. regret faptul ca ati fost suspendata ca editor, habar n/aveam probabil astfel se explica aversiunea pe care o sincer o simt venind dinspre dumneavoastra. nu va place, desfiintati/ma cu mijloacele artei, pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! puneti/mi/o si mie! dar de aveti un s trop de decenta, taceti si intorceti/va la poezie, pentru ea ne/am adunat aici.

Alexandru, mi se pare mie sau chiar am mai intalnit elemente specifice din universul tau si pe la alti autori?! le dai cu imprumut sau e un fel de jam session? poate ma insel:)
poemul e bun si curat. imi aminteste tare de perioada "ghetarii labradorului" si de varstele acelui timp. iti multumesc pentru asta.
dar tie de ce iti apar textele mai tarziu decat sunt postate? pentru filmulete, copy/paste embed-ul de la tubes.

remarc:
"tu ai învățat cândva
să tragi în plămâni lumea întreagă
și apoi să o lași ușor să se îndepărteze
de parcă ai coborâ un copil în prăpastie"

caractere*

Lucian, îți mulțumesc pentru semn și pentru cele la care n- am răspuns, deși nu a fost frumos din partea mea. Știi că eu nu vreau să epatez pe nimeni, mă bucur că totuși ți- a plăcut. Știu că sună altfel și chiar constat că e plăcut în real. Te mai aștept, Cami

NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'

să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.

Adrian,voi încerca,momentan îmi vine peste mână,dar cred că se poate.

Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.

Formularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
Insa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.

asta e pt mine , de 1 aprilie, nu? ;))

Mulțumesc, am corectat. La mulți ani, Aranca!