Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
... ai șanse de artist, Andule:) dar să nu-ți faci trupă...:). nu o creditez pe Bianca, mie îmi pare că tocmai "filiformele" dau savoarea melcului din ureche:). frumos. esență. mare. vară. contemplare.metafizică.ironie. cu gânduri totdeauna bune, paul p.s. ce gusturi am și eu, măi măi:)!
Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
poemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
nu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
îmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
Doamna sau Domnisoara Maria Marinela Circiumaru, ca sa va raspund pe aceeasi frecventa, zic daca nu stiti cum sa raspundeti unui comentariu atunci nu raspundeti, e simplu, nu? Desi eu nu am spus ca nu stiu cum sa iau textul acesta; am spus altceva.
să revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
apoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
au venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
este că, atunci când doi oameni nu se pricep, nu se descifrează, o fac până la sfârșit, cu prețul ultimei umilințe.
eu mi-o încasez pe a mea Virgil pentru că dacă tăceam filozof rămâneam, dar nu cred că am fost atât de criptic ca tu să nu pricepi că mă refeream la comm-ul tău imediat anterior și nu la cel degrabă dătătoriu de peniță, adică acolo unde tu spuneai și citez scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui... aici era dilema popper-iană, întâi spui că nu ai înțeles ce am vrut să spun, apoi continui să mă comentezi.
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
Ei bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
Andu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
Dar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com debănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” de... ai șanse de artist, Andule:) dar să nu-ți faci trupă...:). nu o creditez pe Bianca, mie îmi pare că tocmai "filiformele" dau savoarea melcului din ureche:). frumos. esență. mare. vară. contemplare.metafizică.ironie. cu gânduri totdeauna bune, paul p.s. ce gusturi am și eu, măi măi:)!
pentru textul : liniștea din vamă deer 'are ȘI' un talent reportericesc scuze
pentru textul : 322 deAdrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.
pentru textul : Străin depoemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală denu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pentru textul : crochiu I depe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
pentru textul : girovag al maculelor dewell, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deTextele imi apartin. Nu are importanta numele meu. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : Femeia patruped deîmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
pentru textul : revelație deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
daca imi dai voie...
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
pentru textul : ultimele zile decâteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
finalul textului este delicat. şi reuşit. "inimile ca niște pui de-o zi lungeau aripile cu ciocul". mă face să vizionez un întreg film.
pentru textul : O toamnă despre care n-am spus nimic dePacat ca nu ai coerenta(punctul meu de vedere)
pentru textul : pântecele absidei dece aveţi voi fetelor? ce vă apasă?
pentru textul : neon fado deDoamna sau Domnisoara Maria Marinela Circiumaru, ca sa va raspund pe aceeasi frecventa, zic daca nu stiti cum sa raspundeti unui comentariu atunci nu raspundeti, e simplu, nu? Desi eu nu am spus ca nu stiu cum sa iau textul acesta; am spus altceva.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deE o tâmpenie, dar nu eram convins.
pentru textul : Sub pânze deAlina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă de"un moment de reculegere"
pentru textul : Moment de reculegere de"îmbelşugată cu respiraţia ta"
am citit cu plăcere.
să revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
pentru textul : văd cireși de smoală deapoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
au venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deastept decizia. sper să nu trec la novice, las să mi se suspendeze contul pe o vreme, mai bine, dacă trebuie.
pentru textul : opi deeste că, atunci când doi oameni nu se pricep, nu se descifrează, o fac până la sfârșit, cu prețul ultimei umilințe.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deeu mi-o încasez pe a mea Virgil pentru că dacă tăceam filozof rămâneam, dar nu cred că am fost atât de criptic ca tu să nu pricepi că mă refeream la comm-ul tău imediat anterior și nu la cel degrabă dătătoriu de peniță, adică acolo unde tu spuneai și citez scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui... aici era dilema popper-iană, întâi spui că nu ai înțeles ce am vrut să spun, apoi continui să mă comentezi.
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deSunt câteva construcţii cu care nu mă împac: " până când am alunecat în ochii lui pe marginea şoldurilor
era o prăpastie crăpată într-un munte sec"
"aveam o durere de cap de îngheţau fântânile arteziene".
În rest, mi-a plăcut. Şi cred că am şi priceput.
pentru textul : eu singură deEi bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
pentru textul : amokuri zen deaveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deAndu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
pentru textul : primăvară sub clopot deDar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul delarva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
Pagini