adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
Adriana, dacă și Ecaterinca - în nepriceperea sa, strâmbă din nas la introducere, înseamnă că e "ceva putred în Danemarca"! Și apropo de introducere, spre amuzament, iată un catren - scris de un prieten de-al meu, Gheorghe Constantinescu Geko: Unei doamne N-o poți aborda direct, Numai prin deducere, Înțelegi că, din respect, Vrea și-o introducere! Cu amiciție, Ioan J.
Continuare: caci, recunosc, o exprimare "mai libera" - spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat. Pe cand una "libera" necesita realizarea, in poezie - dar si in alte texte care sunt, de fapt, poeme in proza (a se vedea, de exemplu, cele ale lui Emilian Pal) - unui ritm interior mult mai greu de gasit.
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
La fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
Ei bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
Domnule Vacarasu, daca imi permiteti, la randul dumneavoastra: nu este vorba de nicio "dictatura poetica" - ah, cat de repede (ab)uzam de unele cuvinte! - ci de o prevedere menita sa inlesneasca accesul cititorlui la texte, folosind un motor de cautare. daca toti ne-am intitula creatiile ***, *****, sau *...ce sanse ar avea, oare, cititorul sa se descurce in hatisul de stelute? si totusi...o parere despre textul de mai sus aveti?
Lunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
Pt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
Buna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
aham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
E prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
Am forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
pentru textul : transformarea în alb deAdriana, dacă și Ecaterinca - în nepriceperea sa, strâmbă din nas la introducere, înseamnă că e "ceva putred în Danemarca"! Și apropo de introducere, spre amuzament, iată un catren - scris de un prieten de-al meu, Gheorghe Constantinescu Geko: Unei doamne N-o poți aborda direct, Numai prin deducere, Înțelegi că, din respect, Vrea și-o introducere! Cu amiciție, Ioan J.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dejocul poetic
pentru textul : interstiţii deContinuare: caci, recunosc, o exprimare "mai libera" - spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat. Pe cand una "libera" necesita realizarea, in poezie - dar si in alte texte care sunt, de fapt, poeme in proza (a se vedea, de exemplu, cele ale lui Emilian Pal) - unui ritm interior mult mai greu de gasit.
pentru textul : Doar un nebun frumos deVirgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deLa fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
consideraţie!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea dema amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
pentru textul : negru ascuns deoamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deSalut, Paul!
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
...Mi-a plăcut, în mod special, primul vers.
Salutări din Iaşi! :)
pentru textul : l'approche du nuage deAdina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
pentru textul : centrul lumei descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu deMultumesc Adriana!
pentru textul : corespondență de septembrie deEi bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
pentru textul : amokuri zen dede ce nu folosesti "o bucata din mine" ? De ce "de carne"? Si cind spui carne te referi la "sarx" sau la "soma"?
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deDomnule Vacarasu, daca imi permiteti, la randul dumneavoastra: nu este vorba de nicio "dictatura poetica" - ah, cat de repede (ab)uzam de unele cuvinte! - ci de o prevedere menita sa inlesneasca accesul cititorlui la texte, folosind un motor de cautare. daca toti ne-am intitula creatiile ***, *****, sau *...ce sanse ar avea, oare, cititorul sa se descurce in hatisul de stelute? si totusi...o parere despre textul de mai sus aveti?
pentru textul : *** dear fi fost dragut si un "pariu" de genul: poezia x apartine autorului cutare.
felicitari, Matei!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deLunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
pentru textul : septicemia memoriei dePt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
0.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_1_manifestul_partidului_comunist#...
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
1.
?
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_2_manifesto_of_futurism_marinetti...
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
4.
Com Bobadil la textul meu de la adresa:
http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
5.
Com Bobadil trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
6.
Com trimis de Profetul la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
7.
Com trimis de Bobadil la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
8.
Com-ul meu trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
FINE DEL PRIMO TEMPO
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deCezar
Buna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor deaham, scriu de ceva vreme pe site-uri d-astea... "eretice":) chiar daca nu satura, exista poemul faramitura, bun si el pentru o anume foame. Numa' de bine!
pentru textul : sunt o vrabie urbană deE prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
pentru textul : poveste albă deMultumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deasta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deși dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna deASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
pentru textul : humnezei deAm forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
pentru textul : Sonet 161 deRectific: "al nopții". Ultimele 5 versuri poartă specifica amprentă Adriana Lisandru.
pentru textul : irespirabil demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d dePagini