ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
un chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
Eu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
multumesc Virgil, am revizuit.
*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
Corect e, ca nu mai stim nimic, cine mai citeste teatru antic? In filmul Troia Achile avea ceas Rolex iar Lacul Lebedelor e dansat de barbati-lebede. Imi place Motoul: faptele facute la radacina se platesc mai tarziu . Ma duc sa caut o creanga de maslini in curte. Mai scrie..
Andrei T, mă bucură faptul că ai citit scrisoarea de pe malul surpat al iluziei și ți-a plăcut. Sunt perioade când scriu așa, mai cu densitate. Alteori iese așa după tăieturi. Cu prietenie,
ovYus, pe Hermeneia este loc de orice atita timp cit respecta regulamentul. in ce priveste calitatea scrierii membrii Hermeneia au la dispozitie posibilitatea de a critica. aceasta Hermeneia in care tu dai cu piciorul (evident la figurat) ti-a dat si tie aceasta posibilitate. incearca sa o folosesti si sa manifesti ceva mai putina ingratitudine. la urma urmei nu este vina Hermeneia cind cineva scrie ceva prost. intreaga dinamica spre calitate e asigurata de posibilitatea de a comenta si critica. observ ca foarte multi nu o folosesc. ma bate gindul sa introduc un fel de sanctionare a acestui tip de neparticipare.
O istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
Având în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
Eu cred că un scriitor, poate fi înțeles când citeștiși analizezi poemele pe care el le-a scris, ca un întreg, un „spațiu” în care se conturează coerențe.
Am făcut asta pentru Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ivasiuc, Viorel Padina, Ioan Petru Culianu.
Aș face-o, dacă viața îmi va permite, și pentru dvs,, Leonard Ancuța.
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
Bianca, multumesc de atentie. Ai dreptate "balanseze" era disonant. Despre rest mi-ar placea sa discutam unele chestii, departe de reflector. Daca vrei.... [email protected] . Zi buna !
Nu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal de"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
pentru textul : consiliere cu freud deun chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
"M-am dus azi, pe la două, în bucătărie, să-mi fac o salată.
Arunc pe masă bolul, cuțitul, varza, uleiul și încep lucrul manual."
de unde-nteleg ca nu prea iti gatesti singur...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deLudicele tale au alt ton aici, Virgil. Experimentale, intr-adevar. Placuta trecerea de la o stare la alta :-)).
pentru textul : din lumile mele deEu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
pentru textul : amintire desebi, citește tot. altfel nu pricepi nimic:
tu
sfîșii umbre
somn
vinovăție
unei zile
sincer, părerea ta cum că duce la clișeu este ridicolă. am senzația că ai mintea plină doar de clișee. există și un alt mod de a gîndi.
pentru textul : delirice VII demultumesc Virgil, am revizuit.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou de*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
da. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deDa, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
pentru textul : Crucea - Haiku deCorect e, ca nu mai stim nimic, cine mai citeste teatru antic? In filmul Troia Achile avea ceas Rolex iar Lacul Lebedelor e dansat de barbati-lebede. Imi place Motoul: faptele facute la radacina se platesc mai tarziu . Ma duc sa caut o creanga de maslini in curte. Mai scrie..
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope de...bravo! Alina, Virgil și întreaga echipă. cu drag, Paul
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deAndrei T, mă bucură faptul că ai citit scrisoarea de pe malul surpat al iluziei și ți-a plăcut. Sunt perioade când scriu așa, mai cu densitate. Alteori iese așa după tăieturi. Cu prietenie,
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda dePartea I-a sau Partea I ? Apoi nu inteleg de ce nu folosesti optiunea subtitlului.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deovYus, pe Hermeneia este loc de orice atita timp cit respecta regulamentul. in ce priveste calitatea scrierii membrii Hermeneia au la dispozitie posibilitatea de a critica. aceasta Hermeneia in care tu dai cu piciorul (evident la figurat) ti-a dat si tie aceasta posibilitate. incearca sa o folosesti si sa manifesti ceva mai putina ingratitudine. la urma urmei nu este vina Hermeneia cind cineva scrie ceva prost. intreaga dinamica spre calitate e asigurata de posibilitatea de a comenta si critica. observ ca foarte multi nu o folosesc. ma bate gindul sa introduc un fel de sanctionare a acestui tip de neparticipare.
pentru textul : reclamă pentru viață deO istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
pentru textul : Fiarele (I) deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 deMi-a plăcut poezia ta. E în ea o melancolie liniştită, împăcată cu sine. Remarc, pentru originalitate, ,,opiacee apusuri''. Cu stimă, Petru
pentru textul : obsesii deăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
pentru textul : înălțarea din pântec deStil unitar cu forta de a ma urni pana la sfarsit... Cristi
pentru textul : în fond e totul lavabil deMulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deMulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deAvând în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deBun. Poem scurt care te insenineaza. Limpede. Dancus
pentru textul : Cu poezia pe scări deEu cred că un scriitor, poate fi înțeles când citeștiși analizezi poemele pe care el le-a scris, ca un întreg, un „spațiu” în care se conturează coerențe.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deAm făcut asta pentru Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ivasiuc, Viorel Padina, Ioan Petru Culianu.
Aș face-o, dacă viața îmi va permite, și pentru dvs,, Leonard Ancuța.
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
pentru textul : silent night deI'm watching you:) nice! go go:)!
pentru textul : viitorul ochilor în lume deBianca, multumesc de atentie. Ai dreptate "balanseze" era disonant. Despre rest mi-ar placea sa discutam unele chestii, departe de reflector. Daca vrei.... [email protected] . Zi buna !
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deNu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
pentru textul : Hristos s-a sinucis dePagini