aveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
Ela despre risipa de culori a iernii... Femeia, strania femeie ascunsă în spatele iernii. Ascunsă de iarnă. Pelicula de zăpadă, de rece și de frig, ca voal și prag dincolo de care sunteți voi. Așa cum la gura sobei iarna este frumoasă, așa cum ninsoare sub soare îmbată gândul, la fel alba femeie de iarnă mângâie, acoperă și încântă. Așa cum ceaiul fierbinte este promisiunea de rai a unui îngheț năucitor. Dar acolo, în vârful degetelor înghețate, în respirația înfiptă în plămâni cu pumnale de viscol, aproape că e mai bine fără iarnă.
doar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
Andu, Spui bine, noi forme de exprimare artistică. Uite că s-a deschis și în București de ceva timp Galeria De Artă Digitală 115. Dacă ajung pe acolo, spui la ușă că m-ai încurajat încă din tinerețe și ai intrarea liberă. Mulțumesc.
O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
din păcate textul acesta mi-a părut fad, apos, plin de locuri comune. Din punctul meu de vedere poezia din el se rezumă la primele 2 versuri ale strofei 2. Ideea furișării într-un om de zăpadă duce involuntar gândul către jack frost -personaj care nu moare ci se trezește mutat într-un om de zăpadă până își rezolvă, evident, niște probleme de viață rămase în coadă de pește.
În altă ordine de idei-”Ninsori presară fulgii pe gene”-da, sigur imagine corectă, ninsoarea într-adevăr presară fulgi pe gene și nu numai dar asta este la un nivel de compunere clasa a 3-a.
Tehnic vorbind-rima din prima strofă ”conturate/luminate” nu pot să pricep dacă e involuntară-presupun doar că da, caz în care cred ca merită o atenționare-nu are sens o rimă acolo.
Probleme de logică, apoi-dacă ”îndepărtările” sunt ”abia conturate” cum se pot vedea pe/în ele urme care să ducă undeva, oriunde.
Strofa 2-exceptând primele 2 versuri care, după cum am spus, sunt poezie ok, apar din versul 3 următoarele probleme: 1. Cine pare a descifra un ”râu de iubire”(iarăși o sintagmă răs-folosită)? De asemenea cine coboară În sinea cui? Pot gândi că inima mută este a omului de zăpadă dar nu e sigur.
Strofa 3-al 2-lea vers este hilar, sincer-cum adică ”răvășită de neprevăzut”? care era neprevăzutul? omul de zăpadă în care îl recunoaște pe cel furișat întrânsul? Și apoi iarăsi lipsa unui subiect pt verbul ”Înfloresc”-cine? ”Eu-omul de zăpadă” înfloresc? Iernile? Cred că iernile deși structurarea imaginilor este greoaie și deloc avantajoasă pt text.
Scuze pentru ...”demontarea” scrierii dvs dar cred că nu strică din când în când să mai căpătăm și alte priviri asupra a ceea ce scriem, nu doar tolerante. Poate mai prindem câte ceva și asta nu e chiar rău, nu?
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Este o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
hialin, observ ca urmaresti sa imi demonstrezi cu orice pret ca sunt eminescian. este atat de grav? te asigur, insa, cu toata sinceritatea, inca o data, ca nici pe departe nu am urmarit asa ceva.
Am sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
Joc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
Cu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi
Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
citesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
alma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
m-ar bucura tare - si ti-as multumi pentru asta - sa-ti arunci un ochi si pe acest poem (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si sa-mi spui daca acolo a functionat "desemnul semnului". este alta poveste, dar am vazut la "multimea vida" ca iti plac ghicitorile. :)
Plicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
Eu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aveam o rezoluţie până acum de 1152x864, am încercat şi 1024x768 şi alte variante. nu cred că este de aici. o să încerc să văd şi de acasă, de pe alt calc. nu am verificat de acolo. oricum, se pare că de prin setări de pe la mine (de la serviciu) e ceva. o să se rezolve cu siguranţă. atât vroiam să ştiu, cum văd şi ceilalţi, dacă au întâmpinat şi ei problema mea. Se pare că nu. Mulţumesc, Virgil. Se rezolvă!
pentru textul : hermeneia 3.0-b deEla despre risipa de culori a iernii... Femeia, strania femeie ascunsă în spatele iernii. Ascunsă de iarnă. Pelicula de zăpadă, de rece și de frig, ca voal și prag dincolo de care sunteți voi. Așa cum la gura sobei iarna este frumoasă, așa cum ninsoare sub soare îmbată gândul, la fel alba femeie de iarnă mângâie, acoperă și încântă. Așa cum ceaiul fierbinte este promisiunea de rai a unui îngheț năucitor. Dar acolo, în vârful degetelor înghețate, în respirația înfiptă în plămâni cu pumnale de viscol, aproape că e mai bine fără iarnă.
pentru textul : alb de femeie dedoar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
pentru textul : aqua marine deAndu, Spui bine, noi forme de exprimare artistică. Uite că s-a deschis și în București de ceva timp Galeria De Artă Digitală 115. Dacă ajung pe acolo, spui la ușă că m-ai încurajat încă din tinerețe și ai intrarea liberă. Mulțumesc.
pentru textul : escape deO idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
pentru textul : Contuzii deMă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
pentru textul : Ziua tăierii dedin păcate textul acesta mi-a părut fad, apos, plin de locuri comune. Din punctul meu de vedere poezia din el se rezumă la primele 2 versuri ale strofei 2. Ideea furișării într-un om de zăpadă duce involuntar gândul către jack frost -personaj care nu moare ci se trezește mutat într-un om de zăpadă până își rezolvă, evident, niște probleme de viață rămase în coadă de pește.
În altă ordine de idei-”Ninsori presară fulgii pe gene”-da, sigur imagine corectă, ninsoarea într-adevăr presară fulgi pe gene și nu numai dar asta este la un nivel de compunere clasa a 3-a.
Tehnic vorbind-rima din prima strofă ”conturate/luminate” nu pot să pricep dacă e involuntară-presupun doar că da, caz în care cred ca merită o atenționare-nu are sens o rimă acolo.
Probleme de logică, apoi-dacă ”îndepărtările” sunt ”abia conturate” cum se pot vedea pe/în ele urme care să ducă undeva, oriunde.
Strofa 2-exceptând primele 2 versuri care, după cum am spus, sunt poezie ok, apar din versul 3 următoarele probleme: 1. Cine pare a descifra un ”râu de iubire”(iarăși o sintagmă răs-folosită)? De asemenea cine coboară În sinea cui? Pot gândi că inima mută este a omului de zăpadă dar nu e sigur.
Strofa 3-al 2-lea vers este hilar, sincer-cum adică ”răvășită de neprevăzut”? care era neprevăzutul? omul de zăpadă în care îl recunoaște pe cel furișat întrânsul? Și apoi iarăsi lipsa unui subiect pt verbul ”Înfloresc”-cine? ”Eu-omul de zăpadă” înfloresc? Iernile? Cred că iernile deși structurarea imaginilor este greoaie și deloc avantajoasă pt text.
Scuze pentru ...”demontarea” scrierii dvs dar cred că nu strică din când în când să mai căpătăm și alte priviri asupra a ceea ce scriem, nu doar tolerante. Poate mai prindem câte ceva și asta nu e chiar rău, nu?
numai bine.
pentru textul : Înfloresc iernile demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Este o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
pentru textul : mon cher vous êtes retardé dehialin, observ ca urmaresti sa imi demonstrezi cu orice pret ca sunt eminescian. este atat de grav? te asigur, insa, cu toata sinceritatea, inca o data, ca nici pe departe nu am urmarit asa ceva.
pentru textul : Poem fecund desilviu, te mai astept. multumesc pentru lectura si semn.
pentru textul : aproape noapte pe grant deAm sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
pentru textul : (meta)morfoze deda, dureroasa prin mesaj. „întrebarea” mea ar fi, dar aici se află ceva?
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
pentru textul : Amzis Adjudecat deJoc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
pentru textul : Oraș incendiat deCu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi
pentru textul : A toi deAh, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
pentru textul : lin deMa bucur de semnul lasat... textul e o varianta pe niste idei mai vechi... inca reflectez bataile acelea de toba.
pentru textul : delir de@Paul & @ Virgil & @Sebi – in ziua cind am scris poezia se anuntase ca numarul soldatilor britanici care au pierit in lupta in Afganistan a ajuns la 322. Doar o cifra – una care continua sa creasca..who cares..?!
Ma bucur ca ati apreciat mesajul si ca nu ati impuscat mesagerul..
Mai mult: va multumesc!
@Cristina – WARNING!
(scenariu pt public 18+) .categoria thriller.
(setting – Royal Albert Hall, London, pick a date)
Inception (director’s cut) (last act..continued)
“..si afganul veni in camasa lui lunga si alba (pantalonii si chilotii ii fusesera confiscati la Heathrow de o vamesa rea)..ovatii!!..Cristina Stefan imbracata ca un ferrero rocher, in Jimmy Choos, asezata picior peste picior (ambele ale ei!) in primul rind linga scena.
..afganul isi ridica incet camasa..femeile suspina adinc...barbatii isi incordeaza mandibulele pina la crapare de masele..Cristina se ridica in picioare (inca ale ei!) cu ochii fixati pe aparatura afgana (oferita cu prisosinta de Allah)...in jurul pieptului paros al afganului un alt gen de aparatura (ce pare a nu fi fost oferita de Allah ci mai degraba home-made) pe care Cristina nu o pricepe dar pe care spera s-o poata comanda cit de curind de pe ebay.
Mina afganului aluneca incet spre una din aparaturi – sala isi tine respiratia, sala se face vinata la fata, ochii Cristinei sint cit doua farfurii de craciun gata sa crape:
‘Boooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooom’
Ultimul gind al afganului – Allahu Akbar! – (I’m gonna fuck 72 virgins – hope they do not look like the one standing in the front row)
Ultimul gind al salii: – Show must go on! We want Queen! We want Queen!
Ultimul gind al Cristinei – ‘Bloody hell!!’ [literally] great special effects!!!...Whoops, where the fuck are my Jimmy Choos? Silly me – they ar still on my feet, one in the 15th row, one by the EXIT.
THE END?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Ion: Marieeeeee..Fa, proasto, cind mai dai download pa isohunt pune fa titrarile ca nu intelesei un cuvint din ce-o zis aia tocma’ la capatu’ filmului: tu-le muma lor di inglezi cu afganii lor cu tot.
Maria: ba, baaa ioane ba,iar ti s-o urcat Stella la cap? taci ba si freaca di titirez si nu murim si noi ori Doamni firesti (si Maria isi facu cruce de trei ori) – sa raminim, asa, in limbo”.
THE END.
pentru textul : 322 deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie decitesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
pentru textul : heaven delucian, ai ghicit, macar?:) profa nu se supara. e in vacanta. ani de liceu
pentru textul : cazane dealma, oare nu crezi bun poemul asta doar pentru ca IATA! AM PUS DIACRITICE??? :) de 3 ori l-am verificat si de 3 ori inca am mai gasit caciulite de pus, contrar zapuselii de azi (marchez clipa!). te-ai intors in pagina mea, de bun augur fapt, dupa cum sunt sigura si eu.
pentru textul : Aterizari Fortate dem-ar bucura tare - si ti-as multumi pentru asta - sa-ti arunci un ochi si pe acest poem (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si sa-mi spui daca acolo a functionat "desemnul semnului". este alta poveste, dar am vazut la "multimea vida" ca iti plac ghicitorile. :)
pentru textul : știi, doar dimineața... dede acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... dePlicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deEu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra decred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim
pentru textul : Jocul unui capriciu dePagini