daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
Ela, mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. o să țin cont de sugestiile tale. Virgil, am impresia că ție nu îți place prea mult genul acesta de poeme. ai dreptate, repetarea acelor cuvinte nu este tocmai bună. p.s. - acest text l-aș fi încadrat la rubrica "gânduri". o să fie pe site o astfel de rubrică? mulțumesc. Hanny, trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult această imagine și m-am lasat dusă de gânduri. textul este un gând... (un dialog cum ai spus tu...) peste mâinile mele. te mai aștept. mulțumesc. Madim
nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
e că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii. cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante". în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date.
tonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor.
nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
Ariana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
O poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
Textul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
Probabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
Virgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
Nu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
îl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)
da, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
Pe ce te bazezi tu (vorba lui Moromete) când afirmi că eu aş susţine "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani? Când eu tot spun (nu doar aici, pe hermeneia)că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 (şi cu deosebire a ultimilor 5) ani înseamnă o trădare a speranţelor unui întreg popor. Şi că dacă stafia comunismului a început să bântuie minţile multor români, şi în special pe-ale românilor simpli, de asta sunt vinovaţi cei care au împins România în pragul unui dezastru, dând, în ultima vreme, vina unii pe alţii şi cu toţii vina pe criză. Ce pleaşcă şi cu criza asta!
Virgil, eu am publicat, în ultimele patru decenii, în România, 10 cărţi şi peste o mie de articole. În niciun rând al lor, indiferent când au fost tipărite, în 1970 sau în 2010, nu vei afla o laudă adusă comunismului. Aşa că nu fi prezumţios, că devii ridicol!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
pentru textul : ...pre moarte călcând deEla, mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. o să țin cont de sugestiile tale. Virgil, am impresia că ție nu îți place prea mult genul acesta de poeme. ai dreptate, repetarea acelor cuvinte nu este tocmai bună. p.s. - acest text l-aș fi încadrat la rubrica "gânduri". o să fie pe site o astfel de rubrică? mulțumesc. Hanny, trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult această imagine și m-am lasat dusă de gânduri. textul este un gând... (un dialog cum ai spus tu...) peste mâinile mele. te mai aștept. mulțumesc. Madim
pentru textul : Peste mâinile mele denici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMultumesc, Emilian! Pentru tot.
pentru textul : un fel de poveste deAceastă tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
pentru textul : e-REM dee că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii. cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante". în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date.
pentru textul : Poveste de iubire detonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor.
nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
pentru textul : Îmblânzirea licornului de...la "scrâjnetul"!
pentru textul : Nocturnă II deRaluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea deAriana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deO poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
pentru textul : elegie pe linia de centură de„Sunt dus cu carul mare al cerului”. atît
pentru textul : Sosesc corăbii deMultumesc, am modificat.
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deremarcate, aici:)
pentru textul : viața mea deTextul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
pentru textul : It is possible to die deProbabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
Virgil, ai și libertatea de a-l asculta mai departe, este un preludiul al iernilor imperiale... Mă bucură că l-ai "auzit". Mulțumesc.
pentru textul : perdera de"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
pentru textul : p.s deSuntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă de"își despleteau gutuile părul" "moartea-mi cocea ca un spin în călcâi" Două imagini superbe în jurul cărora gravitează poezia.
pentru textul : cenuşă, să ning... deremarc:
pentru textul : in extremis de„haina e o fereastră între aer şi nud
din inimă bătăile privesc în afară
mirate de ce atâta distanţă e necesară vieţii”
eco locuieste la parter
pentru textul : Ascensor deVirgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
pentru textul : Misterul cuplului perfect deNu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
pentru textul : Într-o Iarnă denici eu nu prea stiu cum sa primesc... sper ca tot ce e vrednic de spus sa fie rostit... multumesc mult, Maria!
pentru textul : petele de pe lună deîl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deda, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
pentru textul : Gând de vecernie dedaca era numai ultima strofa ii acordam probabil o penita. asa cum este insa mi se pare ceva ce nu ma atrage.
pentru textul : în ornicul toamnei dePe ce te bazezi tu (vorba lui Moromete) când afirmi că eu aş susţine "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani? Când eu tot spun (nu doar aici, pe hermeneia)că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 (şi cu deosebire a ultimilor 5) ani înseamnă o trădare a speranţelor unui întreg popor. Şi că dacă stafia comunismului a început să bântuie minţile multor români, şi în special pe-ale românilor simpli, de asta sunt vinovaţi cei care au împins România în pragul unui dezastru, dând, în ultima vreme, vina unii pe alţii şi cu toţii vina pe criză. Ce pleaşcă şi cu criza asta!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deVirgil, eu am publicat, în ultimele patru decenii, în România, 10 cărţi şi peste o mie de articole. În niciun rând al lor, indiferent când au fost tipărite, în 1970 sau în 2010, nu vei afla o laudă adusă comunismului. Aşa că nu fi prezumţios, că devii ridicol!
Pagini