interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
îmi place titlul și nici discursul nu e de lepădat. ai unele imagini care mi-au atras atenția prin simplul fapt că se pliază pe gustul meu. nu pot fi decât subiectiv:) versul de final îmi pare acum încântător. ai ceva proaspăt, aici Laurențiu și pentru asta las și semnul meu umil de apreciere.
Cred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.
eu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
Cel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
singura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
Nu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
Incipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
Hai, mai Boba. Ne distram si noi cum putem (nu cum "putem" daca se schimba accentul). Tu de Zen-ul meu, eu de repetitiile tale (fara diferente). Se pare ca ambii avem idei putine, da fixe. Si ce e rau in asta, atata timp cat ne citim unul pe altul si invers; si avem de ce ne distra ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
pentru textul : Harul Ancuţei dete rog Adriana, evită expresiile de genul: "în timpul ăsta". e păcat de text.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deda .... it makes sense.
si intr-adevar, ultima parte e scrisa ca un deznodamant la ceva care n-are de fapt deznodamant.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.
pentru textul : poetul I deAlina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
pentru textul : jurnal deMultumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
pentru textul : lucrurile asa cum sunt deIa uite ce de bastonașe!
pentru textul : ad interim deîmi place titlul și nici discursul nu e de lepădat. ai unele imagini care mi-au atras atenția prin simplul fapt că se pliază pe gustul meu. nu pot fi decât subiectiv:) versul de final îmi pare acum încântător. ai ceva proaspăt, aici Laurențiu și pentru asta las și semnul meu umil de apreciere.
pentru textul : între noi golul ca o măduvă a unei coloane fără sfârșit deCred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.
pentru textul : Te caut pe google mai des deeu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
pentru textul : tăcerea hienei deMulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.
pentru textul : Închinare devladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/
pentru textul : dragostea deesti valoare. fara ultimele cinci versuri dadeam penita. dar poate tre sa recitesc, poate nu m-am prins eu de susta
pentru textul : octopus deCel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deSi mie mi-a placut textul acesta, si acum, si acum vreo doi ani, cand l-am citit prima data =)).
pentru textul : vineri deLeapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). devlad, de obicei am urmărit ce ai lucrat și multe lucrări mi-au plăciut. dar asta...mi se pare de un kitsch înfiorător
pentru textul : călătoriile Alétenei dete-am citit, bobadile, dar ... no satisfaction. imi pare bine ca ai incredere in ceea ce scriu.
pentru textul : no satisfaction desingura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
pentru textul : come as you are deDa, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deda, am bîjbîit și eu și tot nu îmi ieșea. cred că eram prea obosit și era prea tîrziu. am revenit la ce alesesem inițial
pentru textul : în atelierul pictorului orb II descuze, urâte, nu rate, urâte cu â din a
pentru textul : the last song of Shéhérazade deBianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
pentru textul : infans deNu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
pentru textul : zilele universitatii desi mie mi-ar fi placut maxim, daca nu ar fi fost chestia cu paharul de vin
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deIdee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
pentru textul : fără cuvinte deIncipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
Hai, mai Boba. Ne distram si noi cum putem (nu cum "putem" daca se schimba accentul). Tu de Zen-ul meu, eu de repetitiile tale (fara diferente). Se pare ca ambii avem idei putine, da fixe. Si ce e rau in asta, atata timp cat ne citim unul pe altul si invers; si avem de ce ne distra ?
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deVirgil, ție și tuturor ”hermeneuților” !
pentru textul : sunt orb deMă bucur că ți-a plăcut acest text, primul pe 2012.
Mie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
pentru textul : atât deSi mie imi place combinatia de alb cu albastru petrol. Imi va aminti pentru totdeauna de Mirabile dictu.
pentru textul : capriciu I dePagini