să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
un tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
Adriana, mi-a plăcut cu deosebire ultima strofă, am impresia că ai reușit acolo o sinteză de o simplitate care nu te poate lăsa indiferent. Foarte bine dozat fiecare cuvânt, iar imaginea cu care se încheie poezia este... perfectă, aproape cinematografică. Primele două strofe nu au, părerea mea, aceeași forță.
Tulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
Las aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
constat ca oricum și orice aș spune nu poți accepta, însă, ceea ce am scris a fost, pe cât am știut să o fac, apreciativ. constat, de asemenea, că răspunsul tău este debusolant. nu face nicicum referire la ceea ce ma scris și insistă pe idei pe care nu le-am abordat nici pe departe.
foarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
Multumesc Matei, Sarbatori fericite si tie in frumoasa Bucovina. Eu, pălit de o gripă, n-am putut decît să izvodesc chestia asta. Nici nu știu acum dacă tastez în real sau în vis. Aflu mîine.
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
sau pur şi simplu anatomia unui scriitor foarte bun redată prin file de jurnal, ne place să credem că tot ce am citit e parte din plăcerea autorului de a nara, într-un fel sau altul ne dezvăluie opera sa prin talent şi prin dăruire de sine şi de frumos. Prozele de la Şipot sunt preferatele mele. "În şase creioane- V. Turburea" am întâlnit personaje frumos orânduite, în chiar cutii de creioane colorate, şi unul dintre ele este Costrei dar şi Americanul. Şi ce mi-a plăcut foarte mult este stilul, mereu stilul tău cursiv, suav, extrem de rafinat, aş spune un Gelu Naum al acestor timpuri, cu poveştile sale despre "aventurile" sale la vârste mici cu fetele din cartier. Şi cât de frumos povestea acesta, cu sitlul său suprarelist.Aici, la Vlad, însă totul este o broderie. Un mileu imens ţesut de mâini subţiri, delicate. Nici nu ştiu despre ce să spun mai întâi, nici nu ştiu să spun ce mi-a plăcut mai mult, Vlad. Cred în scriitori buni şi foarte buni şi tu, după părerea mea, faci cinste acestui site.
Te citesc de atâţia ani şi sper ca într-o zi să publici toată munca asta ta într-un volum...
Te felicit!
"Doar unchiul Costei mai știa rostul. De unde ai tu, Costei, cercelul de aur din ureche? Din Insula Paștelui, din Insula Pașteeeeelui, întelegi Americane? " - "şase creioane - v. turburea"
..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
Alina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
as vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
M-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fara sa vreau am scris i in loc de I. pt ca in mod curent se foloseste i. daca e slaba poezia imi cer scuze. dar nu regret. multumesc de recitire
pentru textul : recreația mare desă știi că te-am suspectat de autobiografie iar cînd am spus de imaginație m-am gîndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan în metanarațiune și apoi cum reușești să le închegi împreună printr-un liant invizibil dar pe cît de invizibil pe atît de solid. uneori am senzația că va veni o zi cînd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud „dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cîndva... ”
pentru textul : jucării pentru fiul nostru deun tablou in ulei sau doar o acuarela despre luminile mediteranei si culorile leandrilor asa cum nici nu ne putem imagina citeodata. un poem ca o dimineata ce ar trebui sa ne coloreze gindurile pe sevaletul nostalgiei.
pentru textul : dimineață la nice demulțumesc pentru amănunte, Mariana!
p/s. ok Ralouk, o avem la preferate, tu mi-ai zis ce faci:)
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdriana, mi-a plăcut cu deosebire ultima strofă, am impresia că ai reușit acolo o sinteză de o simplitate care nu te poate lăsa indiferent. Foarte bine dozat fiecare cuvânt, iar imaginea cu care se încheie poezia este... perfectă, aproape cinematografică. Primele două strofe nu au, părerea mea, aceeași forță.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deTulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
pentru textul : inițiere deLas aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
pentru textul : negru ascuns deAcum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deconstat ca oricum și orice aș spune nu poți accepta, însă, ceea ce am scris a fost, pe cât am știut să o fac, apreciativ. constat, de asemenea, că răspunsul tău este debusolant. nu face nicicum referire la ceea ce ma scris și insistă pe idei pe care nu le-am abordat nici pe departe.
pentru textul : Piața norilor defoarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
pentru textul : introfanie de toamnă I deMultumesc Matei, Sarbatori fericite si tie in frumoasa Bucovina. Eu, pălit de o gripă, n-am putut decît să izvodesc chestia asta. Nici nu știu acum dacă tastez în real sau în vis. Aflu mîine.
pentru textul : überpain deCe faci, Virgil, mergi pe poante?
pentru textul : explică-mi deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
multumesc. si eu as fi onorat sa ajung.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui desau pur şi simplu anatomia unui scriitor foarte bun redată prin file de jurnal, ne place să credem că tot ce am citit e parte din plăcerea autorului de a nara, într-un fel sau altul ne dezvăluie opera sa prin talent şi prin dăruire de sine şi de frumos. Prozele de la Şipot sunt preferatele mele. "În şase creioane- V. Turburea" am întâlnit personaje frumos orânduite, în chiar cutii de creioane colorate, şi unul dintre ele este Costrei dar şi Americanul. Şi ce mi-a plăcut foarte mult este stilul, mereu stilul tău cursiv, suav, extrem de rafinat, aş spune un Gelu Naum al acestor timpuri, cu poveştile sale despre "aventurile" sale la vârste mici cu fetele din cartier. Şi cât de frumos povestea acesta, cu sitlul său suprarelist.Aici, la Vlad, însă totul este o broderie. Un mileu imens ţesut de mâini subţiri, delicate. Nici nu ştiu despre ce să spun mai întâi, nici nu ştiu să spun ce mi-a plăcut mai mult, Vlad. Cred în scriitori buni şi foarte buni şi tu, după părerea mea, faci cinste acestui site.
Te citesc de atâţia ani şi sper ca într-o zi să publici toată munca asta ta într-un volum...
Te felicit!
"Doar unchiul Costei mai știa rostul. De unde ai tu, Costei, cercelul de aur din ureche? Din Insula Paștelui, din Insula Pașteeeeelui, întelegi Americane? " - "şase creioane - v. turburea"
pentru textul : oameni şi jucării de..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
Cheerio!
pentru textul : l’absente deo să văd ce mai poate fi curăţat.
pentru textul : copilul demulţumesc pentru oprire.
Ultimul fragment este de remarcat. E, literalmente, şi un poem în sine.
pentru textul : long et douloureux deTextul, sunt sigur, se derulează pe o melodie interioară proprie autorului.
un poem foarte bine scris.
pentru textul : plecam… deeu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester dee interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
pentru textul : aşa a spus el deAlina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
pentru textul : la baraca deas vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
am încercat să fac ceva cu afișul acela ca să nu mai arate așa de oribil. ce să îi faci, există o penurie de simț estetic.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest detextul e excelent, imi place nota anecdotica, mai rar intilnita la maestrul Munteanu
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată deAglomerat de preţiozităţi filosofice. Textul nu respiră.
pentru textul : Geometrie existenţială dePrin faptul ca unele din poeziile postate le aveam deja in calculator,am crezut ca le-am si corectat. Cu scuzele de rigoare, Sebastian
pentru textul : Strainul Cinei deam să dau maxim, Ioana:))! îmi plac ecourile:))!
pentru textul : pentru prima dată debun, acum e f clar: pe trup nu l-a avut niciodată, nu pe înger. fiindcă, așa citind, se putea înțelege și că pe înger nu l-a avut niciodată.
pentru textul : cheile deM-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deda, am inteles la ce va referiti cu "blogăreala".
inteleg si in parte sunt in acord cu pozitia dumenavoastră :)
o seară frumoasă!
raul
pentru textul : Gărzile negre dePagini