Nu, Domnule. E vorba de ce exista dincolo de cuvinte. Ca aici "miezul dur" al diverselor teologii se intalneste cu poezia. Adica, intr-un cuvant care mie-mi place, cu SACRALITATEA. Sau, in crestinismul ortodox cu "teologia negativa (apofatica)". Prelungita in Islamul Sufist. Si, mai departe (de fapt cu mult inainte) in ZEN (ajuns si el in Japonia prin Ch'an-ul chinezilor care si el etc.) unde se practica fara sa se vorbeasca decat atat cat trebuie. Si pentru ca tot a venit vorba, mai amintesc si de "Minus Cunoasterea" lui Blaga. Cu "despicarea misterelui" care astfel se "adnceste". Lucru pe care Parintele Staniloaie, la vremea cand a aparut "Trilogia cunoasterii" nu prea l-a agreat. Dar apoi a avut taria sa-l recunoasca, chiar daca si implicit ( A se vedea, printre altele si "Logica Trinitatii", lucrare de doctorat a lui Calinic Botosaneanu (episcop-vicar) aparuta in Editura GEDO, Cluj-nAPOCA, 2005). Si, va rog pe toti, nu ma mai trageti de limba. Ca nu mai spun nimic. Pentru ca "se interpreteaza" ca pe timpurile epocii de aur. Atentie: am spus "nu mai spun nimic" si nu "chiar nu mai spun nimic". Ca limba asta a mea afurisita ma mananca intr-una.
parerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
Daca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur pe deget verigheta lucește ca un bănuț pe fundul apei pumnul tău în pumnul iubitului frământat ca o bucată de pâine creierul e un mușuroi proaspăt cu mii de furnici tragem aer în piept ca și cum am trage benzina cu furtunul din rezervor ca să spun tot ce simt ar trebui ca toți porii să aibă câte o limbă flesh/urile tale sunt pline de patima, de suferinta, de dragoste de viata. Am selectat ce mi/a placut in mod deosebit. Nu comentez ce nu mi/a placut.
Ottilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
Nu știu, primele trei strofe curg bine, doar în două părți se rupe ritmul: "curioși căci" și "-am clipit măcar pentru că". Ultima strofă mi s-a părut însă expediată, de fapt nu strofa în sine, ci ideea. Poate ți-a fost teamă să nu te lungești, dar n-ai reuști balansul optim. Părerea mea. Iar "mintea lui urâcioasă" duce mai degrabă cu gândul la o glumă... Se simte o undă ironică prin toată poezia, dar din nou mi se pare ciudat că nu reușesc să-mi dau seama dacă e intenționată sau nu. Poate să fie vina mea, să nu fiu prea receptivă azi, habar n-am.
evident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
incerci sa/ti nuantezi pozitiile si sa deviezi directia insa e clar ceea ce ai vrut sa insinuezi. te intreb, emil pal, cu ce instrumente literare judeci tu ceea ce scriu? esti critic profesionist? sau, cu ce, in afara dispozitiei de moment si a antipatiei sau simpatiei pe care mi/o porti imi judeci textele? sub obiective luarile tale de pozitie? mai mult, eu admit ca textul meu e slab nu pentru ca acesta e punctul tau de vedere ci pentru ca nu ma multumeste pe mine ca autor. simt ca nu am gasit forma aceea de exprimare care sa surprinda exact ceea ce am vrut sa spun. poate nu stii insa in genere nu sunt multumita de ceea ce scriu si caut. ma deranjeaza brutalitatea cu care vii si mai ales revii in comentarii . e prea multa liniste pe hermeneia? sincer, parerea mea e urmatoarea: vi se imputineaza scriitorii, fenomenul de postare si mai ales de comentariu e lent si mai mult o polemica ce are in spate polite mai noi sau mai vechi de platit. e urat. uitati/va la ceea ce se petrece efectiv pe site. ar trebui sa primeze calitatea. scopul unui atelier literar nu e acela de a/l murdari pe celalalt sa se vada cat de buni suntem noi ci descoperirea si de ce nu, promovarea unor talente. stilul acesta mistocar cu care intampinati de multe ori autorii descurajeaza. ma doare ce se intampla. sunt nu dezamagita de atitudinea tipic romaneasca de a da in cap celuilalt, ci revoltata. eu am venit aici sa scriu, sa invat sa scriu si sa cunosc oameni care scriu. tu, emil pal , pentru ce ai venit aici?
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Poate fi experiment vizual, dar cred că mai degrabă e poezie cu poză. Încearcă să lucrezi pe text, schimbă ce crezi că s-a mai spus. Revin să citesc o variantă, mă anunți când e postată?
pe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
Asupra simbolurilor nu mă voi opri, a făcut-o Cineva cu mult mai bine decît aș fi reușit eu într-o mie de ani, o persoană de la care am primit cele mai prețioase daruri, de care îmi este nespus de dor și trăiesc cu sentimentul cumplit că poate nu am meritat trecerea ei prin pătratul vieții mele. Nu voi insista nici asupra curentului impresionist cunoscut și studiat de exegeți cu mult mai erudiți decît mine, ar fi curată lipsă de modestie să mai insist. Am decis să-ți dau un răspuns citînd din cultura generală: Existenta acestui munte ma relaxeaza, spune Paul Cezanne. Voi da la o parte voalul frunzisului tau si te voi putea contempla in voie. Lasa-ma sa privesc, nu-ti cer mai mult. De la micimea mea omeneasca catre eternitatea ta de stanca si gheata. Atata vreme cat vei exista se va putea vorbi si despre timp. Apele curg, anotimpurile trec, oamenii se nasc si pier. Tu vei privi din inaltimea ta aceasta divina comedie umana. Orgile Patagoniei, Catedralele Alpilor, Tronul Zeitatilor Himalayei, Ghetarii de la Ecuator din Kilimanjaro, Regina Muntilor Piatra Craiului a Carpatilor nostri. Tot atatea nume pentru perenitate. Si noi, la poalele eternitatii. Oaspeti mereu, primiti cu drag sau cu reticenta, asa dupa cum dicteaza capriciile gazdei, contemplam spectacolul. Cuceritorii inutilului, Prin noapte si gheata, Oameni si munti. Tot atatea evocari ale incercarii de a accede la indestructibil. De a ne investmanta in straie anti-efemer. Vantul sufla unde ii e voia. Tu ii auzi vocea, dar nu stii nici de unde vine si nici incotro se indreapta. Il vei adulmeca mereu si iti va fi mereu enigma. Pastorala si Furtuna lui Beethoven, Alpii lui Hesse, Fuji San-ul lui Hokusai, Tian Shan-ul lui Aitmatov. Tot atatea inchipuiri ale noastre despre ceva ce nu vom putea patrunde pe de-a intregul niciodata. Voi pasi mereu cu sfiala si in varful picioarelor in cotloanele sale, imi voi tine respiratia, voi asculta linistea si voi ramane uimit la vederea maretiei. E ca o datorie. Datoria de a fi uimit, tacut, contemplativ si recunoscator. Si, oare, nu tocmai asta inseamna dragoste? Cand mai ramane ceva, orice, de descoperit? Cand ceva mai pastreaza inca urme de necunoscut si devine, deci, demn de explorat? Nu e umbra mai tentanta si mai ispititoare decat lumina orbitoare? Nu devine viata mai justificata si mai demna de numele acesta atunci cand mai ai ceva, orice, de invatat? Nu e acesta sentimentul cel mai reconfortant din lume si cel mai intimidant din aceeasi lume? Nu este somnul nostru rascolit si populat de vise ale noilor experiente, aventuri si descoperiri? Existenta muntelui ma relaxeaza si ma face sa ma simt mic si insignifiant, dar mare si puternic in acelasi timp. Sunt meschin, dar ma impartasesc din divinitatea stancii si comunic cu Divinitatea Cealalta. Sunt urat, dar buzele mele reflecta zambetul florilor aspre atinse de briza crestelor. Sunt intunecat, dar radiez in bezna mea, luminat fiind de razele rasaritului cu soarele sau cu tot. Sunt murdar, dar ma curat pentru o vreme cu viscolul, cu grindina, cu gheata ce curg din cer. Si apoi, intr-un inevitabil candva, ma voi inalta in locul in care culmile imi vor deveni masuri ale staturii mele. Voi incheia precum zeii Himalayei, precum cristalele de gheata din avalansele Fagarasului, precum zanele din Valea Cerbului. Voi pasi in afara anotimpului acesta efemer care e existenta. Nu voi mai avea inaintea mea viata, ci numai timpul. Nu voi mai participa la viata mea traind-o, ci voi vedea timpul devorand viata. Gandul ca muntele exista imi va fi morfina si va face supliciul suportabil. Atunci voi da la o parte draperia micimii si voi fi demn de muntele pe care l-am iubit. Nu voi obosi niciodata luptand, pentru
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
chiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
drumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
nicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
Poetul, omul care alege poezia peste trecerea unei prăpăstii cuvintele îi dau aripi si nu moare trăiește in noi ,mi-a plăcut textul tău Virgil o zi frumoasă încontinuare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu, Domnule. E vorba de ce exista dincolo de cuvinte. Ca aici "miezul dur" al diverselor teologii se intalneste cu poezia. Adica, intr-un cuvant care mie-mi place, cu SACRALITATEA. Sau, in crestinismul ortodox cu "teologia negativa (apofatica)". Prelungita in Islamul Sufist. Si, mai departe (de fapt cu mult inainte) in ZEN (ajuns si el in Japonia prin Ch'an-ul chinezilor care si el etc.) unde se practica fara sa se vorbeasca decat atat cat trebuie. Si pentru ca tot a venit vorba, mai amintesc si de "Minus Cunoasterea" lui Blaga. Cu "despicarea misterelui" care astfel se "adnceste". Lucru pe care Parintele Staniloaie, la vremea cand a aparut "Trilogia cunoasterii" nu prea l-a agreat. Dar apoi a avut taria sa-l recunoasca, chiar daca si implicit ( A se vedea, printre altele si "Logica Trinitatii", lucrare de doctorat a lui Calinic Botosaneanu (episcop-vicar) aparuta in Editura GEDO, Cluj-nAPOCA, 2005). Si, va rog pe toti, nu ma mai trageti de limba. Ca nu mai spun nimic. Pentru ca "se interpreteaza" ca pe timpurile epocii de aur. Atentie: am spus "nu mai spun nimic" si nu "chiar nu mai spun nimic". Ca limba asta a mea afurisita ma mananca intr-una.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deparerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
pentru textul : yerba maté III ▒ dedane, cuvintele tale mi-au amintit de duminicile in care cantam in corul bisericii cu fratele meu. te ține vocea? ia loc aici, multumesc
pentru textul : crucile deDaca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
pentru textul : Felix catus deO poezie mai veche, Sorin? :-) sau o întoarcere către diminețile mărunte? delicată imagine. //...
pentru textul : *** deeu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deeu ti-as recomanda sa iti stergi cache-ul si sa inchzi browserul si apoi sa il pornesti din nou. spune-mi daca obtii vreo imbunatatire
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie dee un text, frumos, liniștit. aceeași voce plăcută care te îndeamnă la meditație. mi-a plăcut mult prima strofă.
pentru textul : puzzle deiar nu te-ai prins. poate data viitoare... într-adevăr, bun titlu. a strâns aproape 60 de vize.
pentru textul : my woman, drammen-house deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini deNu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Cu respect,
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deGorun Manolescu”
eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur pe deget verigheta lucește ca un bănuț pe fundul apei pumnul tău în pumnul iubitului frământat ca o bucată de pâine creierul e un mușuroi proaspăt cu mii de furnici tragem aer în piept ca și cum am trage benzina cu furtunul din rezervor ca să spun tot ce simt ar trebui ca toți porii să aibă câte o limbă flesh/urile tale sunt pline de patima, de suferinta, de dragoste de viata. Am selectat ce mi/a placut in mod deosebit. Nu comentez ce nu mi/a placut.
pentru textul : big boys don't cry deOttilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deNu știu, primele trei strofe curg bine, doar în două părți se rupe ritmul: "curioși căci" și "-am clipit măcar pentru că". Ultima strofă mi s-a părut însă expediată, de fapt nu strofa în sine, ci ideea. Poate ți-a fost teamă să nu te lungești, dar n-ai reuști balansul optim. Părerea mea. Iar "mintea lui urâcioasă" duce mai degrabă cu gândul la o glumă... Se simte o undă ironică prin toată poezia, dar din nou mi se pare ciudat că nu reușesc să-mi dau seama dacă e intenționată sau nu. Poate să fie vina mea, să nu fiu prea receptivă azi, habar n-am.
pentru textul : Scrâșnitorul deevident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi decolegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku deincerci sa/ti nuantezi pozitiile si sa deviezi directia insa e clar ceea ce ai vrut sa insinuezi. te intreb, emil pal, cu ce instrumente literare judeci tu ceea ce scriu? esti critic profesionist? sau, cu ce, in afara dispozitiei de moment si a antipatiei sau simpatiei pe care mi/o porti imi judeci textele? sub obiective luarile tale de pozitie? mai mult, eu admit ca textul meu e slab nu pentru ca acesta e punctul tau de vedere ci pentru ca nu ma multumeste pe mine ca autor. simt ca nu am gasit forma aceea de exprimare care sa surprinda exact ceea ce am vrut sa spun. poate nu stii insa in genere nu sunt multumita de ceea ce scriu si caut. ma deranjeaza brutalitatea cu care vii si mai ales revii in comentarii . e prea multa liniste pe hermeneia? sincer, parerea mea e urmatoarea: vi se imputineaza scriitorii, fenomenul de postare si mai ales de comentariu e lent si mai mult o polemica ce are in spate polite mai noi sau mai vechi de platit. e urat. uitati/va la ceea ce se petrece efectiv pe site. ar trebui sa primeze calitatea. scopul unui atelier literar nu e acela de a/l murdari pe celalalt sa se vada cat de buni suntem noi ci descoperirea si de ce nu, promovarea unor talente. stilul acesta mistocar cu care intampinati de multe ori autorii descurajeaza. ma doare ce se intampla. sunt nu dezamagita de atitudinea tipic romaneasca de a da in cap celuilalt, ci revoltata. eu am venit aici sa scriu, sa invat sa scriu si sa cunosc oameni care scriu. tu, emil pal , pentru ce ai venit aici?
pentru textul : hurricane plane devirgil, sper ca realizezi ca ai scris aici un text prost, sper ca nu din plictis. pentru ca daca constientizezi asta e totul ok. ec
pentru textul : o soluție temporară deraul a fost facut si contemplat. prea multa contabilitate intr-un spatiu care nu suporta nici macat trocul. multumesc.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decred că textul acesta ascunde și spune mai mult decît (nu) lasă să se vadă. pentru umorul discret. și pentru că mai aștept.
pentru textul : bună ziulica dece-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Poate fi experiment vizual, dar cred că mai degrabă e poezie cu poză. Încearcă să lucrezi pe text, schimbă ce crezi că s-a mai spus. Revin să citesc o variantă, mă anunți când e postată?
pentru textul : lasă, lasă depe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deAsupra simbolurilor nu mă voi opri, a făcut-o Cineva cu mult mai bine decît aș fi reușit eu într-o mie de ani, o persoană de la care am primit cele mai prețioase daruri, de care îmi este nespus de dor și trăiesc cu sentimentul cumplit că poate nu am meritat trecerea ei prin pătratul vieții mele. Nu voi insista nici asupra curentului impresionist cunoscut și studiat de exegeți cu mult mai erudiți decît mine, ar fi curată lipsă de modestie să mai insist. Am decis să-ți dau un răspuns citînd din cultura generală: Existenta acestui munte ma relaxeaza, spune Paul Cezanne. Voi da la o parte voalul frunzisului tau si te voi putea contempla in voie. Lasa-ma sa privesc, nu-ti cer mai mult. De la micimea mea omeneasca catre eternitatea ta de stanca si gheata. Atata vreme cat vei exista se va putea vorbi si despre timp. Apele curg, anotimpurile trec, oamenii se nasc si pier. Tu vei privi din inaltimea ta aceasta divina comedie umana. Orgile Patagoniei, Catedralele Alpilor, Tronul Zeitatilor Himalayei, Ghetarii de la Ecuator din Kilimanjaro, Regina Muntilor Piatra Craiului a Carpatilor nostri. Tot atatea nume pentru perenitate. Si noi, la poalele eternitatii. Oaspeti mereu, primiti cu drag sau cu reticenta, asa dupa cum dicteaza capriciile gazdei, contemplam spectacolul. Cuceritorii inutilului, Prin noapte si gheata, Oameni si munti. Tot atatea evocari ale incercarii de a accede la indestructibil. De a ne investmanta in straie anti-efemer. Vantul sufla unde ii e voia. Tu ii auzi vocea, dar nu stii nici de unde vine si nici incotro se indreapta. Il vei adulmeca mereu si iti va fi mereu enigma. Pastorala si Furtuna lui Beethoven, Alpii lui Hesse, Fuji San-ul lui Hokusai, Tian Shan-ul lui Aitmatov. Tot atatea inchipuiri ale noastre despre ceva ce nu vom putea patrunde pe de-a intregul niciodata. Voi pasi mereu cu sfiala si in varful picioarelor in cotloanele sale, imi voi tine respiratia, voi asculta linistea si voi ramane uimit la vederea maretiei. E ca o datorie. Datoria de a fi uimit, tacut, contemplativ si recunoscator. Si, oare, nu tocmai asta inseamna dragoste? Cand mai ramane ceva, orice, de descoperit? Cand ceva mai pastreaza inca urme de necunoscut si devine, deci, demn de explorat? Nu e umbra mai tentanta si mai ispititoare decat lumina orbitoare? Nu devine viata mai justificata si mai demna de numele acesta atunci cand mai ai ceva, orice, de invatat? Nu e acesta sentimentul cel mai reconfortant din lume si cel mai intimidant din aceeasi lume? Nu este somnul nostru rascolit si populat de vise ale noilor experiente, aventuri si descoperiri? Existenta muntelui ma relaxeaza si ma face sa ma simt mic si insignifiant, dar mare si puternic in acelasi timp. Sunt meschin, dar ma impartasesc din divinitatea stancii si comunic cu Divinitatea Cealalta. Sunt urat, dar buzele mele reflecta zambetul florilor aspre atinse de briza crestelor. Sunt intunecat, dar radiez in bezna mea, luminat fiind de razele rasaritului cu soarele sau cu tot. Sunt murdar, dar ma curat pentru o vreme cu viscolul, cu grindina, cu gheata ce curg din cer. Si apoi, intr-un inevitabil candva, ma voi inalta in locul in care culmile imi vor deveni masuri ale staturii mele. Voi incheia precum zeii Himalayei, precum cristalele de gheata din avalansele Fagarasului, precum zanele din Valea Cerbului. Voi pasi in afara anotimpului acesta efemer care e existenta. Nu voi mai avea inaintea mea viata, ci numai timpul. Nu voi mai participa la viata mea traind-o, ci voi vedea timpul devorand viata. Gandul ca muntele exista imi va fi morfina si va face supliciul suportabil. Atunci voi da la o parte draperia micimii si voi fi demn de muntele pe care l-am iubit. Nu voi obosi niciodata luptand, pentru
pentru textul : Valea Lotusului deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
chiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
pentru textul : trandafirul guarani dedrumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
pentru textul : toarnă cu love habibi denicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
Poetul, omul care alege poezia peste trecerea unei prăpăstii cuvintele îi dau aripi si nu moare trăiește in noi ,mi-a plăcut textul tău Virgil o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : poetul depoemul poarta o stare lasciva ce il tintuieste in valoare.
pentru textul : greața de dimineață dePagini