well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
Prozodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
Scuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
Lea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
Cred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.
paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
Corina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
daca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
e mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
pentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
citind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
alina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
... fiind și puțin subiectiv vreau să îmi demonstrez că obiectivitatea nu e o "fata morgana" deși... deci uite Alex ce versuri excelente mi-au făcut cu ochiul: Setea pământului transformă cuvintele în ascuțimi ale cugetului poemul trebuie lucrat la sânge, însă doar fiindcă merită . cu drag, Paul n.b. sugestii nu îți dau pentru că sunt conștient de inutilitatea lor. tu știi ce ai de făcut.
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
mulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
doamna Ştefan, Cristina, ( că nu mai ştiu cum să mă adresez pentru că aestecaţi pluralul persoanelor), care-i acel criticism mârlănesc ? din câte am citit pe aici văd că ai şi foloseşti din abundenţă expresii care nu prea te fac să roşeşti.
încă ceva, chiar crezi că mă interesează sfaturile tale ? ( "lasati-l macar pe Bacovia deoparte cand scrieti"...etc, etc...). parcă vă plăcea ceea ce am scris despre Bacovia la un moment dat. şi apropos,
credeam că am lămurit episodul cu "eu nu vă cunosc" în altă parte, ca să nu prelungim aici o polemică inutilă. am observat că ai talentul de a intra în genul acesta de dispute. te enervezi prea uşor ca orice persoană care e convinsă că ştie mai mult decât celălalt şi e uimită să vadă că, argumentat, s-ar putea să mai dea şi cu băţul în baltă.
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
paul, "ai dat drumul" ardeleanului din tine, numai un ardelean sadea stie ce este un "sfeter", un cuvânt româno-ungaro-sasesc cu o origine pe care nimeni n-o mai stie. regasesc chiar o parte din copilaria mea, iar sfârsitul este neasteptat si de-a dreptul linistitor.
Elia, trebuie să fii mai atentă la prozodie, la lungimea silabelor, știi ce vreau să spun. Mai ales la poezia pentru copii. Imaginează-ți că accesezi memoria unui copil al cărui intelect e în formare. Acest copil reține prin asociație cu imagini simple sau simboluri, semne. Încearcă să reciți cu voce tare, cu intonație ca și cum ai fi la o grădiniță și toți copiii sunt cu răsuflarea la gură așteptând să le spui ceva. Prelucrează puțin. Eu ți-am sugerat varianta sperând să sesizezi silabele folosite de mine prin comparație cu ale tale samd.
ai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
Iar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deProzodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
pentru textul : Nu scriu deScuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
pentru textul : auto - market deLea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) dePaul C, Radu- Luca, multumesc pentru trecere. Ma bucur ca textul a fost pe placul vostru. Va mai astept si pe viitor cu pareri.
pentru textul : reader deeu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
pentru textul : Lauryannus's Land deSilvia,
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
Eugen,
01.06.2012;
pentru textul : Conul de umbră de01:38
Cred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deFoarte frumos finalul
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către femeia lui dePai da Andu, dar daca e asa nu se scrie "o data" (despartit) ? Asta incerc sa zic...
pentru textul : două mâini depaul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deCorina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind dedaca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas dee mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
pentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w decitind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
pentru textul : cine-mi va deschide dealina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
pentru textul : e bună tipa de"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
pentru textul : überpain de... fiind și puțin subiectiv vreau să îmi demonstrez că obiectivitatea nu e o "fata morgana" deși... deci uite Alex ce versuri excelente mi-au făcut cu ochiul: Setea pământului transformă cuvintele în ascuțimi ale cugetului poemul trebuie lucrat la sânge, însă doar fiindcă merită . cu drag, Paul n.b. sugestii nu îți dau pentru că sunt conștient de inutilitatea lor. tu știi ce ai de făcut.
pentru textul : Atacama deUn poem țapăn zidit în cotidian.
pentru textul : eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele) deDeclarații, pontuțe, învățături. Valoare!
era starea din momentul când am scris poezia, dar ai dreptate. am recitit și mi se pare mult mai potrivit fără, parcă nu se leagă de nicio culoare.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult pentru că ți-ai făcut timp să arunci un ochi peste poezia mea!
doamna Ştefan, Cristina, ( că nu mai ştiu cum să mă adresez pentru că aestecaţi pluralul persoanelor), care-i acel criticism mârlănesc ? din câte am citit pe aici văd că ai şi foloseşti din abundenţă expresii care nu prea te fac să roşeşti.
încă ceva, chiar crezi că mă interesează sfaturile tale ? ( "lasati-l macar pe Bacovia deoparte cand scrieti"...etc, etc...). parcă vă plăcea ceea ce am scris despre Bacovia la un moment dat. şi apropos,
pentru textul : de când m-am lăsat de visat decredeam că am lămurit episodul cu "eu nu vă cunosc" în altă parte, ca să nu prelungim aici o polemică inutilă. am observat că ai talentul de a intra în genul acesta de dispute. te enervezi prea uşor ca orice persoană care e convinsă că ştie mai mult decât celălalt şi e uimită să vadă că, argumentat, s-ar putea să mai dea şi cu băţul în baltă.
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara depaul, "ai dat drumul" ardeleanului din tine, numai un ardelean sadea stie ce este un "sfeter", un cuvânt româno-ungaro-sasesc cu o origine pe care nimeni n-o mai stie. regasesc chiar o parte din copilaria mea, iar sfârsitul este neasteptat si de-a dreptul linistitor.
pentru textul : în felul meu de copil deovys, fac proza, lucrez la roman. asta ramane asa. poem prozaic, ceva in genul. ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deElia, trebuie să fii mai atentă la prozodie, la lungimea silabelor, știi ce vreau să spun. Mai ales la poezia pentru copii. Imaginează-ți că accesezi memoria unui copil al cărui intelect e în formare. Acest copil reține prin asociație cu imagini simple sau simboluri, semne. Încearcă să reciți cu voce tare, cu intonație ca și cum ai fi la o grădiniță și toți copiii sunt cu răsuflarea la gură așteptând să le spui ceva. Prelucrează puțin. Eu ți-am sugerat varianta sperând să sesizezi silabele folosite de mine prin comparație cu ale tale samd.
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deIar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deUf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deca limbaj pare altceva. in partea a adoua reusesti sa treci dincolo și sa arati frumosul. cel putin unele imagini merita
pentru textul : trăiesc în suburbii depetru hamat, te rog sa imi spui si mie unde pe acest site nu s-a discutat sau nu s-a putut discuta civilizat?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePagini