multumesc pentru citire
cand am scris poezia era atat de toamna afara incat am vrut sa creez o iamgine mai accentuata.
oricum mesajul se poate transmite si fara alaturarile semnalate de dv
stima.
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
Dacă Blaga a scris despre "pasărea măiastră", probabil o influenţă brâncuşiană, aici avem "pasărea flămândă" şi o limpede influenţă şi motiv stănescian: "care mă poartă prin lăuntrul cuvintelor". Restul e speculaţie auctorială, în formă retorică, un melanj al unor teme ce se pot numi timp, inspiraţie, sete creatoare. Mistuitoare, astfel că autorul pare uşor cinic prin titlul "pe scurt".
Imaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
Paul, felicitari pentru lansare, un gest frumos si curajos. Nu am reusit înca sa citesc totul, remarc în prima instanta titlul foarte sugestiv si inspirat, ca si...da, Clujul meu iubit, unde am lasat si eu o bucatica de viata...voi reveni dupa ce lecturez.
Interesantă redarea acestei antiteze finit-infinit, a ideii de infinit sprijinit pe finit, axa lumii ca o dreaptă compusă dintr-o mulțime infinita și numărabilă de puncte - acolo unde se prind ascendent mâinile, pentru a ajunge la punctul terminus - de unde începe descendentul, micimea condiției umane, grandoarea penetrantă a minții sale. Iată cum un poem simplu poate sugera adâncimile complexului...
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
poeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte: „cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
Domnule Gorun,
Andu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Alma,
Nu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
sori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
venele tale subtiri si albastre, cred ca era suficient sa spui venele tale fiindca se intelege ca sunt subtiri si albastre, la fel si soptitul in ureche, parca ti se poate sopti si-n alta parte?.
versul cum spunea un regretat prieten, mi se pare redunant iar cuvantu gaj imi aduce aminte de camatarii din bucuresti.
Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc pentru citire
pentru textul : Nelinişte decand am scris poezia era atat de toamna afara incat am vrut sa creez o iamgine mai accentuata.
oricum mesajul se poate transmite si fara alaturarile semnalate de dv
stima.
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento deDomnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDacă Blaga a scris despre "pasărea măiastră", probabil o influenţă brâncuşiană, aici avem "pasărea flămândă" şi o limpede influenţă şi motiv stănescian: "care mă poartă prin lăuntrul cuvintelor". Restul e speculaţie auctorială, în formă retorică, un melanj al unor teme ce se pot numi timp, inspiraţie, sete creatoare. Mistuitoare, astfel că autorul pare uşor cinic prin titlul "pe scurt".
pentru textul : pe scurt deprecizare: imaginea utilizata aici reprezinta unul din simbolurile fundamentale ale crestinismului si anume crucea. am ales aici crucea hughenota.
pentru textul : rosario deeu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei deImaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
pentru textul : Mirajul detest
pentru textul : drumul crucii fără zgomote dePaul, felicitari pentru lansare, un gest frumos si curajos. Nu am reusit înca sa citesc totul, remarc în prima instanta titlul foarte sugestiv si inspirat, ca si...da, Clujul meu iubit, unde am lasat si eu o bucatica de viata...voi reveni dupa ce lecturez.
"Cui honorem, honorem ! " Cele bune!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deInteresantă redarea acestei antiteze finit-infinit, a ideii de infinit sprijinit pe finit, axa lumii ca o dreaptă compusă dintr-o mulțime infinita și numărabilă de puncte - acolo unde se prind ascendent mâinile, pentru a ajunge la punctul terminus - de unde începe descendentul, micimea condiției umane, grandoarea penetrantă a minții sale. Iată cum un poem simplu poate sugera adâncimile complexului...
pentru textul : Axis Mundi dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale deVă mulţumesc!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 depoeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!
pentru textul : îmi este teamă de femeie deEmoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte:
„cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
pentru textul : Pasărea de nailon deîți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
pentru textul : nuculița deun text simplu si totuşi profunzimea imagisticii aduce o anume greutate
pentru textul : dacă demă rog, zic şi eu...nu ştiu dacă mi-am câştigat statut de...vorbitor
emilian
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
pentru textul : ceva strălucitor deDomnule Gorun,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAndu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Marina, multumesc mult pentru trecere si cuvinte. Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deAlma,
pentru textul : Mica țigariadă deNu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
o repetitie nu e intotdeauna o gafa.
pentru textul : december spleen desori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
pentru textul : suflet felii dePERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă de...îmi place imaginea pe care o creezi,ideea e generoasă, mai puțin forma...însă e doar părerea mea, Marina...
pentru textul : exercițiul umilinței deVioleta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima
pentru textul : Hibernare detrebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete dedaca cuvantul e "logos" si nu vorbe
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deNu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
pentru textul : Clivaj devenele tale subtiri si albastre, cred ca era suficient sa spui venele tale fiindca se intelege ca sunt subtiri si albastre, la fel si soptitul in ureche, parca ti se poate sopti si-n alta parte?.
versul cum spunea un regretat prieten, mi se pare redunant iar cuvantu gaj imi aduce aminte de camatarii din bucuresti.
deci, cred ca mai trebuie lucrat textul.
te salut
pentru textul : memento deRoxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dePagini