Asemenea Virgile, ne amintim, ca doua valuri batrane care-si amesteca spuma... omule de la ocean. Undeva, in inima mea au ramas acele clipe de lectura si Dana Point. Bobadil
...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
Când se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
Multumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
Marinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
La fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
E adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
iar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
Aici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
Andule,
Îmi dau seama că eschivezi și uite că o faci prost ca de multe ori când logica nu îți funcționează. Vorbești mult despre lucruri pe care nu le știi, dar asta este o expolițiune.
1. Te bagi în seamă pentru prestigiu pe site, și te rog nu te preface că nu e așa.
2. Tot ăla rămâi, dar nu îți dai seama, un tip instabil și infantil cu ceva cunoștințe despre literatură.
3. Habar nu ai cât câștig, dar o să îți cumpăr din banii pentru donații o muzicuță să prestezi la metrou.
4. nu ai văzut niciodată Tecuciul, dar vorbești de parcă aici ți-ai pierdut doi dinți din față. (a la Sorescu) adică iar nu ai habar despre ce îndrugi.
5. Sponsorizările tale... ahhh, îmi aduc aminte cât ai contribuit la roliteratura. Generosule!
6. Dacă aș vrea să mă bag în seamă nu ți-aș răspunde ție acum.
cred că am fost destul de clar.
scuze pt offtopic Virgil!
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
Mulumesc pentru comentariu Matei.
Deocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
poem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
e totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asemenea Virgile, ne amintim, ca doua valuri batrane care-si amesteca spuma... omule de la ocean. Undeva, in inima mea au ramas acele clipe de lectura si Dana Point. Bobadil
pentru textul : heaven de...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
pentru textul : Fi-va mie de...cailean, foarte probabil să nu vă transmită nimic deoarece aproape fiecare vers își cere trăirea doar de la o persoană anume care este familiară cu tot ce-am vrut să trasmit. Mai ales cu "Un tren își pierde umbra în ultimul tunel./Mai doare câtedoată,/Și uneori la fel... ...Sper să înțelegeți. ..În fond, este un "poem ratat". Titlul nu este pus la plseneală. O seară buna! A.A.A
pentru textul : Poem ratat deHecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
pentru textul : Inside deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deStii si tu, ca si mine, cat ne lipseste.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria deCând se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
pentru textul : roza duhurilor deVăz că funcționez pe 1,0, ca PC-ul.
pentru textul : Petală deOri nimic de corectat, că e rubbish, ori trece la publicat. Fain și mobilizator!
Nu. Luata de al vietii val, data de toti peretii, alergand dupa himere, ma intorc din cand in cand la poezie. Virgil, am sa incerc. multumesc.
pentru textul : pe ale primăverii cărări deMultumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
pentru textul : Gălbenușul deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedragii mei... eu incerc mereu ceea ce imi sugerati voi:) va multumesc!
pentru textul : dor deÎn fiecare iarnă e iarna care a fost. Are sens?
pentru textul : Fără să știi deMarinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
pentru textul : Ninsoarea din noi deLa fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deErata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. deacum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc. cu prietenie.
pentru textul : Stare precară deE adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
pentru textul : prison game II deiar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
pentru textul : the kill denu te dă afară din casă talentul, Nicholas, la asta mă refeream, dar n-am fost atent când am scris.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deAici e vorba de un „patetism” (de care se fuge azi precum dracu’ de tămâie) mascat prin bufoneria unui dicteu automat suprarealist „perfect controlat”. Ar fi bine să fie o simplă „amigdalită”.
pentru textul : Zugzwang deAndule,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deÎmi dau seama că eschivezi și uite că o faci prost ca de multe ori când logica nu îți funcționează. Vorbești mult despre lucruri pe care nu le știi, dar asta este o expolițiune.
1. Te bagi în seamă pentru prestigiu pe site, și te rog nu te preface că nu e așa.
2. Tot ăla rămâi, dar nu îți dai seama, un tip instabil și infantil cu ceva cunoștințe despre literatură.
3. Habar nu ai cât câștig, dar o să îți cumpăr din banii pentru donații o muzicuță să prestezi la metrou.
4. nu ai văzut niciodată Tecuciul, dar vorbești de parcă aici ți-ai pierdut doi dinți din față. (a la Sorescu) adică iar nu ai habar despre ce îndrugi.
5. Sponsorizările tale... ahhh, îmi aduc aminte cât ai contribuit la roliteratura. Generosule!
6. Dacă aș vrea să mă bag în seamă nu ți-aș răspunde ție acum.
cred că am fost destul de clar.
scuze pt offtopic Virgil!
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
pentru textul : nevermore deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deMulumesc pentru comentariu Matei.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDeocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
poem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
pentru textul : delirice IV deHello,
sînt domnul X ( X si Y)
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
pentru textul : pentru prima dată dee totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
paul, mulțumesc de atenția ta constantă. acest lucru mă obligă cumva să fiu mai bun. mereu mai bun. încântat de peniță numai bine ștefan
pentru textul : așa a fost dePagini