ne rotim în jurul destramarii făcând
tot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
A.A.A. - citeste regulamentul. IN INTREGIME. - gindeste-te cind citesti - apoi vino si intreaba-ma daca tot n-ai priceput si am sa iti explic. dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc, faptul ca nu pricepi nu reprezinta vina nimanui decit a celui care te priveste din oglinda
Virgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
din convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
Da, Adrian, e vorba despre DOOM, ed. a II-a, 2005, care anulează, de fapt, anumite prevederi din diversele ediţii ale DEX-ului. De altfel, MOTTO se scria aşa si pe vremea când eram eu elev si student, iar scrierea cu un singur T era o prostie. In DEX există şi alte tâmpenii. De pildă, se indică drept formă corectă PUDIBUND, cuvânt pe care nu ştiu să-l fi folosit cineva in această formă, de la paşoptişti (care l-au luat din franceză, nu din latină) până azi. DOOM 2 îndreaptă lucrurile, dând drept formă corectă PUDIBOND (cu derivatul PUDIBONDERIE).
Dar are şi DOOM 2 prostiile lui (ex. variantele libere CIRESE-CIRESI, pentru fructe!).
Remarc...
cu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
Prea facil/cautat contrastul din titlu, basca acele virgule... textul are ritmul sau peste care autorul si acel alter-ego traseaza taieturi superficiale... un fel aparte de autotortura... si tocmai aici as fi ales taietura zimtata a macetei in detrimentul bisturiului precis, chirurgical...
Mie mi-a placut expresia asta "șarampoi". Vezi că ai o greșeală gramaticală în propoziția a noua. Mi-ar fi plăcut să văd și mai multă expresivitate și mai ales evitarea pronumelor personale. De exemplu propoziția trei ar fi putut fi "Gabriela este vecina mea.", chiar cu prețul unei aparente redundanțe. Sau, în locul lui "Ei sunt părinții lui Gabi." aș fi spus "Tanti Lenuța și nenea Sandu sînt părinții lui Gabi." Ideea este că este foarte plauzibil ca un copil să vorbească așa cum ai scris tu aici dar în momentul cînd scrii asta, adică o pui în formă scrisă, pentru a transmite aceeași expresivitate e de preferat să eviți "prescurtările" exprimării verbale care mai degrabă trădează neglijență decît inedit. Părerea mea...
Fără supărare, dar versul "lăcrimez într-o batistă albă" e mult prea patetic, chiar dacă încerci să-l maschezi prin "accesoriu demodat /
sub povara desagilor de întrebări".
Nu cred că era nevoie de notă, se vede cu ochiul liber că e o (să-i spunem) licenţă, Dar, dacă tot vrei s-o treci, ar fi indicat s-o pui la comentarii. Aşa, sub text, nu merge deloc.
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
Nicholas, am vrut să spun exact ce spui tu.
In rest, imi doresc sa apuc ziua cand o sa puti de la o distanta mai mica, pentru tine asta ar fi o forma de arta, sau poate un skill care acum iti scapa.
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
Virgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
tecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
Îmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
unele din textele tale postate aici mi-au placut, chiar daca nu integral. aici m-am bucurat de un pic de tristețe... in privinta finalului am retineri desi cred ca l-ai ales cu grija. te mai citesc. al dvs, francisc
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ne rotim în jurul destramarii făcând
pentru textul : Extazul final detot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
A.A.A. - citeste regulamentul. IN INTREGIME. - gindeste-te cind citesti - apoi vino si intreaba-ma daca tot n-ai priceput si am sa iti explic. dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc, faptul ca nu pricepi nu reprezinta vina nimanui decit a celui care te priveste din oglinda
pentru textul : Camilafca iubirii deVirgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dedin convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
pentru textul : înălțarea din pântec deÎmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu defrumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
pentru textul : Nada denota autorului : "amenință" - a se citi "amenínță" (cu accentul pe i)
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deDa, Adrian, e vorba despre DOOM, ed. a II-a, 2005, care anulează, de fapt, anumite prevederi din diversele ediţii ale DEX-ului. De altfel, MOTTO se scria aşa si pe vremea când eram eu elev si student, iar scrierea cu un singur T era o prostie. In DEX există şi alte tâmpenii. De pildă, se indică drept formă corectă PUDIBUND, cuvânt pe care nu ştiu să-l fi folosit cineva in această formă, de la paşoptişti (care l-au luat din franceză, nu din latină) până azi. DOOM 2 îndreaptă lucrurile, dând drept formă corectă PUDIBOND (cu derivatul PUDIBONDERIE).
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deDar are şi DOOM 2 prostiile lui (ex. variantele libere CIRESE-CIRESI, pentru fructe!).
Remarc...
pentru textul : nisip aurifer decu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
Prea facil/cautat contrastul din titlu, basca acele virgule... textul are ritmul sau peste care autorul si acel alter-ego traseaza taieturi superficiale... un fel aparte de autotortura... si tocmai aici as fi ales taietura zimtata a macetei in detrimentul bisturiului precis, chirurgical...
pentru textul : De ziua mea, noaptea, pe o terasă, deprima strofa mi se pare mai reusita. dar as renunta la "(cred)" si la "acela numit generic"
pentru textul : pe drumul magului demă bucur să te regăsesc aici şi mulţumesc pentru semn. şi eu te citesc cu plăcere.
pentru textul : closer deMie mi-a placut expresia asta "șarampoi". Vezi că ai o greșeală gramaticală în propoziția a noua. Mi-ar fi plăcut să văd și mai multă expresivitate și mai ales evitarea pronumelor personale. De exemplu propoziția trei ar fi putut fi "Gabriela este vecina mea.", chiar cu prețul unei aparente redundanțe. Sau, în locul lui "Ei sunt părinții lui Gabi." aș fi spus "Tanti Lenuța și nenea Sandu sînt părinții lui Gabi." Ideea este că este foarte plauzibil ca un copil să vorbească așa cum ai scris tu aici dar în momentul cînd scrii asta, adică o pui în formă scrisă, pentru a transmite aceeași expresivitate e de preferat să eviți "prescurtările" exprimării verbale care mai degrabă trădează neglijență decît inedit. Părerea mea...
pentru textul : Azi am mâncat bureți deMi-au placut versurile
"era evident din ruşinea de-a nu mă putea înfăţişa gol
ci doar cu toate neînţelesurile pe mine
până la sprâncene"
si ultima strofa.
pentru textul : Poate mâine... deFără supărare, dar versul "lăcrimez într-o batistă albă" e mult prea patetic, chiar dacă încerci să-l maschezi prin "accesoriu demodat /
sub povara desagilor de întrebări".
Nu cred că era nevoie de notă, se vede cu ochiul liber că e o (să-i spunem) licenţă, Dar, dacă tot vrei s-o treci, ar fi indicat s-o pui la comentarii. Aşa, sub text, nu merge deloc.
pentru textul : ghimpi de cactus deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deNicholas, am vrut să spun exact ce spui tu.
pentru textul : câteva rime deIn rest, imi doresc sa apuc ziua cand o sa puti de la o distanta mai mica, pentru tine asta ar fi o forma de arta, sau poate un skill care acum iti scapa.
bobadil, între noi fie vorba, te-ai spălat azi pe dinți?
pentru textul : parfumul Hermeneiei detu vrei texte comentate sau aplaudate, Ioana? just askin'
pentru textul : ieși afară javră ordinară deNu îmi place să o spun dar o spun:))) Pe o poezie, mică, mică cât o furnică, scrisă impecabil, mă-ntreb unde să ducă autorul ditamai peniţa!:)
Sil Via
pentru textul : prezentul simplu deFiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
pentru textul : Dungi şi buline deVirgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
pentru textul : analiza manifestului boierismului desi totusi, trebuie
pentru textul : Livada ușilor deschise detecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
pentru textul : Poemul de dragoste deYounger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
pentru textul : zborul tău sidefiu deÎmi place ideea schimbării titlului și transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, și e bine, manifestă aici de la început. E interesantă și, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriașă, cu părți, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluțiunea" aceea, se prea umple artificial de prețiozitate (poate că o expresie mai așezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "disprețuită alternativă" ne antrenează într-un iureș de sensuri, prea încărcat de semnificații deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, și acum se risipește frumusețea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu. De remarcat, față de primul poem al ciclului, aici poetul e privit și din perspectiva cititorului, aplecându-și atenția asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuși mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" și-mi dau seama că e dificil să susții mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.
pentru textul : poetul II de„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
pentru textul : când îngerul își imaginează deunele din textele tale postate aici mi-au placut, chiar daca nu integral. aici m-am bucurat de un pic de tristețe... in privinta finalului am retineri desi cred ca l-ai ales cu grija. te mai citesc. al dvs, francisc
pentru textul : toamna la Tg-Jiu deCâteva exemple de construcţii problematice:
* "ieșea o vinișoară subțire, subțire" - tautologie
* "slab dar tăios" - contradictoriu
* "Prin găurile pereților ieșea ca o coadă de iepure, câte un smoc" - virgulă între subiect şi predicat
* "scânduri de lemn" pleonasm
* " făcută covrig cu nasul în propria blană" - redundanţă
* "sub o masă... rezemată de un perete, să nu cadă" - redundanţă (doar nu era răzemată, ca să cadă)
etc (şi abia am trecut de primul paragraf).
Mai spun doar că orice lucru/ fenomen din text este cumva, într-un fel, din ceva, de ceva: (coş strâmb, vinişoară subţire, vânt slab, table multicolore, veceu bleu şi mânjit, mic şant circular, culoare incertă, lighean de plastic, gheată veche, cer plumburiu, coji de pâine mucegăite, papuc roz,. metaforă cinică, câine plouat, cofraj murdar cârpă cenuşie, maieu vechi - şi, repet, abia am terminat primul fragment). Nu mai pomenesc de sintagmele adverbiale...
Închei cu această expresie, care, să mă scuzaţi, dar m-a amuzat teribil:
"cu picioarele depărtate bărbătește".
pentru textul : Cartier rezidential deTextul dezvăluie un stil narativ fluent, un har de mare povestitor la gura sobei... Deosebit.
pentru textul : Înghețați dePagini