Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
moartea este un dodecaedru perfect ora unu mor ochii pentru că sînt umezi prea umezi pentru lumea noastră anti-acvatică erori în ulciorul unui craniu sigilat păstrarea uscată a sinelui ora două se rup brațele trupurile noastre nepaseriforme crengi pentru rugăciunea cuiburilor trei dispare limba lenevind pe curvatura cuvintelor sfîrșitul un glonte rătăcit o sfîrtecă ora patru cade perechea de îngeri carnali urechi în pulberea porumbeilor unde dorm cîntecele ora cinci se desparte de noi obrazul sărutul un pergament palimpsest despre alt timp șase dispar diferențele noastre devenim nici femeie înger nici bărbat ora șapte se topește inima undeva într-un alambic perpetuu se întoarce în pămînt pămîntul bucuriilor noastre opt mîinile trec ating gibraltarul apoi își iau zborul spre arcadia ora nouă picioarele se prăbușesc devenind prăpastie zece unsprezece doisprezece dodecaedru cerc
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Disecă realitatea ca pe un pește. Îi împrăștie mațele ca pe niște detalii inutile. Disperarea încercării de a fi crud, ca să păstrezi nealterat miezul pur al blândeții.
Mi-a plăcut: ca să-ți înfrângi teama din piept, trebuie să-nfigi în ea o suliță.
Frumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
si rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
despre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
16.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori. Doamna Kelaro mentioneaza "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
Daca ai mai lucra pe text, daca ai mai elimina un pic din teribilismul redat in context, ai mai pune si un pic de lirism, un pic de aerisire poetica in versuri, cu putina munca creativa, vei reusi sa faci un poem cat de cat bun.
Spor la munca!
Cu stima,
Iuri.
magnific text! surprinzator, poate fi considerat un poem. e pacat ca nu toti scriu asa, da. cel mai mult imi place cand se vorbeste de Germania. Ma intreb unde am fi ajuns daca ar fi castigat tripla antanta. tocmai de aceea, ca cititor, imi place sa fiu un dublu spion. Asist la der undertangul poeziei traditionale. Semnez, mine fuhrer.
Sunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
In fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
Mie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu
Versul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
textul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
asta e pt mine , de 1 aprilie, nu? ;))
pentru textul : Și telefoanele mobile merg în paradis deinteresant. m-am întrebat cum ar suna asta ca și comentariu la imagine filmată.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deAndu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
moartea este un dodecaedru perfect ora unu mor ochii pentru că sînt umezi prea umezi pentru lumea noastră anti-acvatică erori în ulciorul unui craniu sigilat păstrarea uscată a sinelui ora două se rup brațele trupurile noastre nepaseriforme crengi pentru rugăciunea cuiburilor trei dispare limba lenevind pe curvatura cuvintelor sfîrșitul un glonte rătăcit o sfîrtecă ora patru cade perechea de îngeri carnali urechi în pulberea porumbeilor unde dorm cîntecele ora cinci se desparte de noi obrazul sărutul un pergament palimpsest despre alt timp șase dispar diferențele noastre devenim nici femeie înger nici bărbat ora șapte se topește inima undeva într-un alambic perpetuu se întoarce în pămînt pămîntul bucuriilor noastre opt mîinile trec ating gibraltarul apoi își iau zborul spre arcadia ora nouă picioarele se prăbușesc devenind prăpastie zece unsprezece doisprezece dodecaedru cerc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deDisecă realitatea ca pe un pește. Îi împrăștie mațele ca pe niște detalii inutile. Disperarea încercării de a fi crud, ca să păstrezi nealterat miezul pur al blândeții.
Mi-a plăcut: ca să-ți înfrângi teama din piept, trebuie să-nfigi în ea o suliță.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deFrumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
pentru textul : www.ro dedate biografice despre scriitorul Bujor Nedelcovici se pot gasi pe internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bujor_Nedelcovici.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deScuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor desi rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva dedespre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului de16.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori. Doamna Kelaro mentioneaza "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"
pentru textul : silent night deoricum te taxam cu ora:)!
pentru textul : de dimineaţă deliniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
pentru textul : femei deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa demultumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deDaca ai mai lucra pe text, daca ai mai elimina un pic din teribilismul redat in context, ai mai pune si un pic de lirism, un pic de aerisire poetica in versuri, cu putina munca creativa, vei reusi sa faci un poem cat de cat bun.
pentru textul : Sarcofagul miresei deSpor la munca!
Cu stima,
Iuri.
1. cum adica "patru câte doi"?
pentru textul : primăvara de2. ce inseamna "întrânsa"?
magnific text! surprinzator, poate fi considerat un poem. e pacat ca nu toti scriu asa, da. cel mai mult imi place cand se vorbeste de Germania. Ma intreb unde am fi ajuns daca ar fi castigat tripla antanta. tocmai de aceea, ca cititor, imi place sa fiu un dublu spion. Asist la der undertangul poeziei traditionale. Semnez, mine fuhrer.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deo poezie în stilul tău sensibil... o rugăciune pentru cel strivit între "roțile timpului", fiecare din noi ne putem regăsi aici...
pentru textul : rugă deSchimb imediat. Mulțumesc pentru atenționare.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri decred ca este un haiku reusit. paradoxala aceasta aceasta idee a rugii pentru ploaie in imaginea florii soarelui care in fapt nu "cauta" de fapt norii
pentru textul : Haiku deSunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! deIn fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deEste doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul deMie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu
pentru textul : cui prodest? deVersul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
pentru textul : de regăsire detextul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dePagini