Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.

Mulţumesc pentru semn.

uite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.

dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.

ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.

in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.

despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.

Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.

rețin observațiile, mulțumesc Virgil!

Stimate Nicodem, Noi doi nu ne cunoastem si nici mai batran ca mine nu cred ca esti sa trebuiasca sa ma adresez tie cu "yes daddy" asa ca ar fi bine sa pastram o atmosfera mai protocolara pornind de la premisa ca niciunul dintre noi nu am trait degeaba pana acum, ok? Daca exista cativa oameni pe planeta asta care nu pot fi acuzati de favoritsme literare sau de orice fel fata de Virgil Titarenco eu ma numar sigur printre ei, crede-ma. Insa intre luptele cu Virgil (care nu de putine ori s-au lasat cu victime sange si suspendari :-) si o eventuala amabilitate cu tine eu aleg sa mor in chinuri in lupta cu un autor ca Virgil Titarenco. Te rog sa nu te simti ofensat dar ar trebui sa admiti ca exista, totusi, undeva in acest univers relativ, o valoare absoluta. Care fara nicio discutie se regaseste in destule scrieri ale lui Virgil Titarenco si in aproape niciuna (din cate am citit eu desigur) dintre ale tale. Tu esti un bon-homme care crede ca poezia este moo-moo de fapt nicodeme. Just think about it. Poezia nu e moo-moo, poezia e ceva cam asa "la ora cînd sîngele meu încă suge la țîța nopții mă calcă pe nervi cu evidențe contradictorii cărora (...Virgile vezi ca aici ai un typo in text...) nu le văd clar conturul îmi vine să strig în urechile-i feminine așa sînt eu așa m-o făcut cine m-o făcut nu sînt blond ferească dumnezeu nici femeie dar asta nu deranjează pe nimeni" si s.a.m.d. in loc de si-am incalecat pe-o sa ca sa pricepi si tu nicodeme asa Andu

Alma... stiu ca te-ai poticnit mereu la nivelul perceptiei atunci cand e vorba de tigari... poate e de vina formatia ta profesionala :)... e scris cu sens acolo unde te intrebi, nu zic mai mult :) Persephone... ma bucur ca ai sesizat carcaterul circular al textului si nevoia de participare a lectorului la reconstructia imaginara a poeziei. Cailean... e un drum pe care fiecare dintre noi il facem macar o data. Desigur ca n-am putut rezista tentatiei jocului, fie el si secund :) Multumesc pentru parerile asupra textului.

da, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
și haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))

cailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.

Corect e, ca nu mai stim nimic, cine mai citeste teatru antic? In filmul Troia Achile avea ceas Rolex iar Lacul Lebedelor e dansat de barbati-lebede. Imi place Motoul: faptele facute la radacina se platesc mai tarziu . Ma duc sa caut o creanga de maslini in curte. Mai scrie..

te rog reincadreaza la Info/Comunitar de asemeni, ai cumva o imagine mai buna, mai clara, mai mare?

am spus că "îmi pare rău că aici comentează doar 2 3 autori" în ideea că nu mi se pare ok ca cineva, căruia evident nu îi place stilul în care scriu, să comenteze sub un text sau mai multe texte şi să lipească o etichetă, desfiinţându-l complet. tu, Virgil, cred că ai fi mai corect dacă pe lângă evidenţierea lucrurilor care nu îţi plac, să dai şi un sfat acolo, să laşi loc de o mică încurajare, pentru că nu cred că nu există nimic în textele mele care să nu merite să fie apreciat, doar eu sunt "aia mică de încă învaţă", nu? altfel, nu îmi laşi decât senzaţia că sunt atacată personal, ceea ce nu va creşte valoarea textelor viitoare nici a celui de faţă, pentru că deja s-a trecut de critica strict pe text. iar în legătură cu faptul că nu comentez sub alte texte, îmi pare rău că nu am făcut-o până acum, dar voi încerca să fac asta pe viitor.

Adrian, apreciez oprirea ta, nu a fost în zadar. Dimpotrivă, mulţumesc pentru aprecieri dar şi pentru că ai scos în evidenţă ceea ce îmi lipseşte.

Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.

În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!

Felicitări, totuşi, pentru intenţie.