Alegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
Iar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
Succesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
deci pentru tine ar trebui să consult biblioteca națională a româniei right now, să culeg textele pentru tine și să îți ofer dovezi solide. sigur că aș putea să o fac. ce e un drum până la bucurești? orice pentru folosul literaturii. însă nu sunt pus pe dat lecții despre bacovia. pentru simplu fapt că tu nu faci deosebire între semnificant care este simplu și semnificat care propune sugestia, de unde locul trei în ce privește adâncimea, după dimitrie anghel și ion minulescu între simboliștii români.
dar tu faci o confuzie. limbajul la bacovia este simplu. dacă citeai cu atenție mă înțelegeai. "omul începuse să vorbească singur" e simplu dar cât de dureros poate fi, cam ca și cum te-ar înveli mama ta la vârsta actuală (referindu-mă la versul Danielei).
și de unde ai înțeles că tu cuvânți din manuale? nu că nu ar fi bine, dar cred că am o facultate de profil în urmă ca să știu că bacovia are un stil conotativ și un limbaj denotativ. și mai sunt destui francezi (verlaine de exemplu) din care se inspiră poezia lui bacovia.
a trăi în francofonie nu înseamnă a simți un vers la intensitatea la care e scris. și nici a avea acces la toate informațiile. eu nu m-am născut pe google, prin urmare nu te întreb nici de proza lui macedonski, nici de materialele filmate de nichita stănescu și nici de ileana mălăncioiu de care se pare, doar, că ești străin.
rămân la impresia că trebuie să citești atent ce comentez, ca să nu te simți vexat. nu îmi poate spune nimeni că bacovia este un poet sofisticat.
de altfel și interpreții lui au crezut asta interpretându-i greșit titlul faimoasei "plumb" ceea ce cred că știi.
prin urmare dacă vrei să vorbim despre bagajul tău literar trebuie mai întâi să ne citim atent afirmațiile, apoi restul. dar asta nu cred că interesează pe nimeni după cum nume ca zigu ornea, mircea mihăieș, george almosnino, vasile petre fati, le poți găsi dar nu în totalitatea informațiilor lor pe internet.
ce să mai spun? dă un search la percepția primară a operei lui bacovia și dacă internetul nu îți poate oferi informații... ghinion:)
și e clar că avem viziuni diferite despre poezie. ceea ce nu împiedică acest dialog civilizat care pentru mine e terminat aici din motivele enumerate în el. toate pânzele sus!
Remarc aparitia acestui volum si o felicit pe Adina. Nu am citit foarte mult scris de ea dar in ceea ce am citit am gasit un talent evident si cristalizat. Ma bucur si pentru faptul ca intr-o maree de autori din Moldova si Walachia Adina se contureaza ca o voce poetica distincta din inima Transilvaniei. - atentie autorului: se scie "Dan Jumară, a cărui inteligență"
deal, Adrian. scenaristul a fost de nota zece, azi!ştii că actorii buni au dreptul să discute deschis cu regizorii, adică li se permite - fără a le lua personal sau a se interpreta, v-aş ruga. la tine e scenariul şi regia, eu, un actor, azi.
dar merge bine şi acel încă pentru că năuceşte, adică enervează în sensul bun urechea:)
îmi place!
Vladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
Cel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
Ecaterina, ma bucur ca e pe gustul tau, in ceea ce priveste greselile nu stiu exact la ce te referi. cratima de la 'știu ca stai' o accept si mi-o asum insa inserarea verbului a fi acolo unde se subantelege si ar ingreuna citiera nu o consider necesara, iar la pima observatie interogatia la prezent este dorita. nu cosider acestea fiind greseli ci poate doar fortari pentru a reda exact ceea ce am vrut sa redau. dupa cum cred ca ai sesizat exista un singur semn de punctuatie, asta tot pentru a lasa cititorul sa respire exact acolo unde simte nevoia. multumesc pentru atentie, cu prietenie, Adriana
Petru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
Adevărul e că abia așteptam să apară scena II (asta excluzând episodul șaișpe ori doi din "Lost"). Fane și Costi ai noștri nu mai sunt la fel de naivi și nevinovați ca în scena I, dar îi preocupă aceleași probleme "trascedentale", se pare chiar că au ajuns ceva mai înțelepți... și se strică toată treaba. Unu-i pățit, ălalalt urmează sigur, că prea le citește-nainte. Finalul vine taman la țanc cu poanta, că așteptarea ți se urcă-n gât și te gândești oare ce grozăvie de "mai rău" o fi. Poezii, auzi! Ha-ha! (Adică, vreau să spun așteptarea bine gradată, nici prea lungită, nici telegrafică, subiect bine ales - "eternă" aia sună adorabil în gura lui Fane - atât că dialogul își pierde din simplitatea și candoarea scenei I, dar ce să-i faci, și eroii noștri au mai evoluat, nu?)
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
cândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
I like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
the world is a blue worn dress says aranca but I just fold it back let’s put the color into the closet cause I’m white new black today grew up too much alice no more time for us this world is falling blue dare to make a child from this woman which way shall we choose stop
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să fim serioși. acest text nu merită o peniță de aur. nu fac decît să încerc să scriu. nu e nicio rușine în a încerca.
pentru textul : ca din greșeală deAlegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).
pentru textul : Renaștere depaule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
pentru textul : văd cireși de smoală deIar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
Cred că textul ar trebui încadrat la traduceri/lingua.
pentru textul : Culori deOriana, într-adevăr, e o tristețe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deSuccesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ dedeci pentru tine ar trebui să consult biblioteca națională a româniei right now, să culeg textele pentru tine și să îți ofer dovezi solide. sigur că aș putea să o fac. ce e un drum până la bucurești? orice pentru folosul literaturii. însă nu sunt pus pe dat lecții despre bacovia. pentru simplu fapt că tu nu faci deosebire între semnificant care este simplu și semnificat care propune sugestia, de unde locul trei în ce privește adâncimea, după dimitrie anghel și ion minulescu între simboliștii români.
dar tu faci o confuzie. limbajul la bacovia este simplu. dacă citeai cu atenție mă înțelegeai. "omul începuse să vorbească singur" e simplu dar cât de dureros poate fi, cam ca și cum te-ar înveli mama ta la vârsta actuală (referindu-mă la versul Danielei).
și de unde ai înțeles că tu cuvânți din manuale? nu că nu ar fi bine, dar cred că am o facultate de profil în urmă ca să știu că bacovia are un stil conotativ și un limbaj denotativ. și mai sunt destui francezi (verlaine de exemplu) din care se inspiră poezia lui bacovia.
a trăi în francofonie nu înseamnă a simți un vers la intensitatea la care e scris. și nici a avea acces la toate informațiile. eu nu m-am născut pe google, prin urmare nu te întreb nici de proza lui macedonski, nici de materialele filmate de nichita stănescu și nici de ileana mălăncioiu de care se pare, doar, că ești străin.
rămân la impresia că trebuie să citești atent ce comentez, ca să nu te simți vexat. nu îmi poate spune nimeni că bacovia este un poet sofisticat.
de altfel și interpreții lui au crezut asta interpretându-i greșit titlul faimoasei "plumb" ceea ce cred că știi.
prin urmare dacă vrei să vorbim despre bagajul tău literar trebuie mai întâi să ne citim atent afirmațiile, apoi restul. dar asta nu cred că interesează pe nimeni după cum nume ca zigu ornea, mircea mihăieș, george almosnino, vasile petre fati, le poți găsi dar nu în totalitatea informațiilor lor pe internet.
ce să mai spun? dă un search la percepția primară a operei lui bacovia și dacă internetul nu îți poate oferi informații... ghinion:)
și e clar că avem viziuni diferite despre poezie. ceea ce nu împiedică acest dialog civilizat care pentru mine e terminat aici din motivele enumerate în el. toate pânzele sus!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deVladimir, încep să cred că am înțeles amândoi greșit, propun ca neînțelegerea să se oprească aici, sub acest text, al meu
pentru textul : Prunci de lumină deRemarc aparitia acestui volum si o felicit pe Adina. Nu am citit foarte mult scris de ea dar in ceea ce am citit am gasit un talent evident si cristalizat. Ma bucur si pentru faptul ca intr-o maree de autori din Moldova si Walachia Adina se contureaza ca o voce poetica distincta din inima Transilvaniei. - atentie autorului: se scie "Dan Jumară, a cărui inteligență"
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur dedeal, Adrian. scenaristul a fost de nota zece, azi!ştii că actorii buni au dreptul să discute deschis cu regizorii, adică li se permite - fără a le lua personal sau a se interpreta, v-aş ruga. la tine e scenariul şi regia, eu, un actor, azi.
pentru textul : Noapte bună, copii dedar merge bine şi acel încă pentru că năuceşte, adică enervează în sensul bun urechea:)
îmi place!
Of, yestere, negreala... Asa e, istoria ar trece muta, dar undeva stim bine soarele. Tare-mi placu ce-ai scris aici! Multam!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deVladimir, există multe feluri de a scrie poezie.O stare anume îți induce imagini care sunt metamorfozate în cuvinte, metafore, simboluri.Această imagine, atmosferă, poate părea în ochii cititorilor ermetică uneori, dacă ei nu încearcă să intre în micul univers spiritual al poetului. Tu ai făcut-o în cazul de față și îți mulțumesc. O să țin cont de sigestiile tale pertinente. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Eterna reîntoarcere deun poem cu o temă amplă. vastitatea însă, pare să îl și apese. felicitări pentru fantastica idee!
pentru textul : în efemer deconsiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pana in data de 8 octombrie 2009, pentru atac la persoana.
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei deCel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deEcaterina, ma bucur ca e pe gustul tau, in ceea ce priveste greselile nu stiu exact la ce te referi. cratima de la 'știu ca stai' o accept si mi-o asum insa inserarea verbului a fi acolo unde se subantelege si ar ingreuna citiera nu o consider necesara, iar la pima observatie interogatia la prezent este dorita. nu cosider acestea fiind greseli ci poate doar fortari pentru a reda exact ceea ce am vrut sa redau. dupa cum cred ca ai sesizat exista un singur semn de punctuatie, asta tot pentru a lasa cititorul sa respire exact acolo unde simte nevoia. multumesc pentru atentie, cu prietenie, Adriana
pentru textul : jurnal deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei dePetru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
pentru textul : al treilea război personal deEla-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
pentru textul : secret revelation deAdevărul e că abia așteptam să apară scena II (asta excluzând episodul șaișpe ori doi din "Lost"). Fane și Costi ai noștri nu mai sunt la fel de naivi și nevinovați ca în scena I, dar îi preocupă aceleași probleme "trascedentale", se pare chiar că au ajuns ceva mai înțelepți... și se strică toată treaba. Unu-i pățit, ălalalt urmează sigur, că prea le citește-nainte. Finalul vine taman la țanc cu poanta, că așteptarea ți se urcă-n gât și te gândești oare ce grozăvie de "mai rău" o fi. Poezii, auzi! Ha-ha! (Adică, vreau să spun așteptarea bine gradată, nici prea lungită, nici telegrafică, subiect bine ales - "eternă" aia sună adorabil în gura lui Fane - atât că dialogul își pierde din simplitatea și candoarea scenei I, dar ce să-i faci, și eroii noștri au mai evoluat, nu?)
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua deBobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine dehanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase decândva a existat și pentru mine o rută 86...idem... din toate secvențele prezentate, axa majoră de echilibru cred că o deține finalul, ca într-un poligon aproape mistic (suvu-urile sunt Sport Utility Vehicle?) al evenimentelor. remarcabil: "pe undeva există un dumnezeu cu intermitențe" "trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel ca ziua de ieri de alaltăieri ca mîncarea sleită" o litanie modernă a neputinței crescută până la paroxism într-o interpretare originală.
pentru textul : ruta 86 depoemul poarta o stare lasciva ce il tintuieste in valoare.
pentru textul : greața de dimineață deUneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
pentru textul : Pe întuneric deI like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
pentru textul : Grandma dee vreo problemă sau nu înțeleg eu ce e cu pagina asta?
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dethe world is a blue worn dress says aranca but I just fold it back let’s put the color into the closet cause I’m white new black today grew up too much alice no more time for us this world is falling blue dare to make a child from this woman which way shall we choose stop
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deUn poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu denu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini