Text alimentat de o imagine mai putin idilica, as putea spune grotesca dar cat adevar in aceasta metamorfoza in doi! O metamorfoza rezultata dintr-o simbioza ireversibila inerenta o (inter)dependenta stranie a unuia fata de celalalt. In realitate ei nu sint decit doua jumatati perfecte ale unui singur organism compozit ce se cauta la nesfirsit intr-o singura viata. Sunt atrasa de prima parte, in special: "Ce vrei să-ți spun iubito nici tu nu știi cum am uitat și eu că exiști cum ai uitat și tu că nu exist cum n-am existat amândoi" Cateva cuvinte de lauda si despre ilustratia celui care a fost Florin Pucă, aproape uitat, cel care a ilustrat pe Leonid Dimov sau Ion Băieșu, Modest Morariu, Nichita Stanescu. Un grafician uitat si repet asta, poate din dintr-un fel de regret de a nu fi gasit un album retrospectiv, sau o expozitie retrospectiva. Specific lui Florin Pucă este impactul care il genereaza aceasta grafica a carei linie simpla clara concisa a inspirat atiti graficieni.
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
În al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
într-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
acele gemete trimit la melancolie, condiția umană, suferințe ascunse, dureri înăbușite, angoase, fobii....nu cred că-i așa de greu să se înțeleagă simbolistică cuvântului iar legat de titlu probabil că nu-l am copiat pe ștefan ci pe toți vorbitorii de limbă română care își exprimă iubirea față de femeia iubită. cu stimă M.D
transcendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
In ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
Dragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
Să nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
eu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
hermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
Cred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
un text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
prefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
daca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
eu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
Luv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
ai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
Te rog pune în titlu diacritice, am citit "campia" (cred că sunt obosită :) ). "podul" pare mult mai reușit ca idee și structurare decât "câmpia". Aș fi ales alt titlu în loc de "câmpia", cu același număr de silabe.
nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
Simt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
O mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
Adrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Text alimentat de o imagine mai putin idilica, as putea spune grotesca dar cat adevar in aceasta metamorfoza in doi! O metamorfoza rezultata dintr-o simbioza ireversibila inerenta o (inter)dependenta stranie a unuia fata de celalalt. In realitate ei nu sint decit doua jumatati perfecte ale unui singur organism compozit ce se cauta la nesfirsit intr-o singura viata. Sunt atrasa de prima parte, in special: "Ce vrei să-ți spun iubito nici tu nu știi cum am uitat și eu că exiști cum ai uitat și tu că nu exist cum n-am existat amândoi" Cateva cuvinte de lauda si despre ilustratia celui care a fost Florin Pucă, aproape uitat, cel care a ilustrat pe Leonid Dimov sau Ion Băieșu, Modest Morariu, Nichita Stanescu. Un grafician uitat si repet asta, poate din dintr-un fel de regret de a nu fi gasit un album retrospectiv, sau o expozitie retrospectiva. Specific lui Florin Pucă este impactul care il genereaza aceasta grafica a carei linie simpla clara concisa a inspirat atiti graficieni.
pentru textul : De dragoste deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Versurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...
pentru textul : mount palomar deThorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
pentru textul : nisip deÎn primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deÎn al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
pentru textul : ultimul vis deîntr-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
pentru textul : yerba maté X I V deacele gemete trimit la melancolie, condiția umană, suferințe ascunse, dureri înăbușite, angoase, fobii....nu cred că-i așa de greu să se înțeleagă simbolistică cuvântului iar legat de titlu probabil că nu-l am copiat pe ștefan ci pe toți vorbitorii de limbă română care își exprimă iubirea față de femeia iubită. cu stimă M.D
pentru textul : Te iubesc femeie detranscendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
pentru textul : etravă și meninge arzând deIn ceea ce privește subtitlul, e împrumutat din comentariile la un text de Ștefan Ciobanu (dacă nu mă înșel), comentarii dispărute între timp (știe autorul de ce...). Oare greșesc? De aceea, mă așteptam să văd un text în contextul comentariilor... Sau eventual, merçi pentru cei care involuntar, au emanat expresia "biserica pițigoilor"... Spun asta pentru că studiez un fenomen foarte interesant în ultima vreme referitoare la împrumuturi de acest gen. Poate în subsol trebuia să dai referințe tocmai spre aceste direcții noi lirice, urmare a "unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus" (îl salut din mers și el știe de ce...parola e Françoise) să nu fim induși în eroare.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deDragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain deDragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deSă nu uităm titlul! "Labirint de ceară" (iarăși e o metaforă frumoasă) e valabil doar acolo unde plouă (de trei ori pe săptămână, vorba cântecului)... Să nu uităm că "in Oxford e soare" iar soarele nu va topi aripile celui care își dorește evadarea din propriul labirint, ci însuși Labirintul creat de structura lui interioară. Ca unică șansă de supraviețuire. În plus, ceea ce este esențial e însăși experiența Labirintului strâns legată de cel "inițiat", dispus să accepte Lumina, devenirea lui proprie. Chiar și aici, în acest flash fiction, mitul Labirintului este direct proporțional cu cel al Erosului. Erosul ignorat de o persoană "prea rațională", dar nu eliminat. Pentru simplul fapt că o persoană rațională va accepta doar perfecțiunea.
pentru textul : Labirint de ceară deeu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
pentru textul : l’absente dehermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee deCred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
un text sincer și bine făcut. pe alocuri, chiar remarcabil: "doar cei care se iubesc adorm unul spre celălalt mișcarea ritmică a corpului eliberat prin somn" "cred în iubiri ca un mers legănat de căruță topită în noapte dând cu praștia în stele cred în cosmosul din viața pietrelor" îmi place vibrația din "cilii" tăi!
pentru textul : sensibilități de femeie (ἔρως & ἀγάπη) deprefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
pentru textul : intersection deși dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna dedaca poezia mea "Satira si umor" este lipsita de poezie si trebuia retrasă, atunci "dezvăţatul de a fi I" este pur şi simplu ridicolă. dar întotdeauna bârna din propriul ochi e greu de văzut şi de înlăturat!
pentru textul : dezvățatul de a fi I deeu am fost prea kind cu ante comentariul meu, băiete. mai trebuie să exersezi până scrii poezie. mă gândesc că bla, bla, bla îmi va spune că bla, bla, bla...
Marina, Petre mulțumesc de trecere și să nu vă maltratați păpușile!
pentru textul : Păpușile plâng deLuv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului dehey, mulțam frumos, Cristina! I rock, ya fshow:)
pentru textul : dj remember II dehai sa vorbim serios, se pare ca te bîntuie Nichita.
"Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.
...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală."
(Poetul şi soldatul).
e bine, e rău?
pentru textul : Oamenilor mei derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deTe rog pune în titlu diacritice, am citit "campia" (cred că sunt obosită :) ). "podul" pare mult mai reușit ca idee și structurare decât "câmpia". Aș fi ales alt titlu în loc de "câmpia", cu același număr de silabe.
pentru textul : campia/podul denimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deNu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
pentru textul : Joc deSimt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
pentru textul : Fragmentar deO mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Pagini