acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
da, probabil un text bun, destul de echilibrat deși mai scapă cîte o metaforă bizară pe ici pe colo, dar după destule texte greu de citit e bine și atît
Ariana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
Un text anost și mimetic, cum se postează foarte multe pe acest site (care cultivă - culmea! - un "elitism al textelor"). Ce să zic mai mult? O analiză pe text ar fi inutilă.
Părerile mele sunt, evident,…personale, atȃta timp cȃt nu produc un minimum de argumentare care să le susțină cu oarecare obiectivitate sau, măcar, să încerce. Iar argumente sunt obligat să le furnizez atunci cȃnd doresc să acord o peniță. Ceea ce nu este cazul acum. Prin urmare, mai departe, voi continua cu păreri personale, astfel: 1. Foarță scrie, întodeauna, poezie ceea ce nu se întȃmplă cu Oriana; asta nu înseamnă că în alte ocazii ea nu reușește, de asemenea, să scrie poezie; lucru pe care, atunci cȃnd am considerat că merită, l-am evidențiat și argumentat oferind penițe. Revenind la poeziile lui Șerban Foarță ele sunt, după părerea mea, o sinteză reușită între Ion Barbu și Onirismul estetic al lui Dimov (însuși Dimov continuȃnd filonul barbian fără a deveni un epigon; dimpotrivă). 2. Pentru a se apropia, cȃt de cȃt, chiar și epigonic de Maestru (Ion Barbu), Oriana ar trebui, tot după umila mea părere, să propună universuri poetico-matematice proprii, similare Jocului Secund, care este un univers „deschis” cu sugestii (poetice) infinite care, probabil, nu se vor epuiza vreodată. Ceea ce, în textul de față, nu este cazul deoarece se folosește o logică precisă, univocă. Faptul că în text apar unele imagini interesante nu îl scutește de a fi, în ansamblu, ”închis” deci denotativ. 3. A folosi sugestii matematice sau o rigoare tot matematica in texte poetice nu este blamabil. Mai exista, cel putin, un caz celebru: Omat Kaiam. Dar nici in poeziile sale si nici in cele barbiene nu-si are locul denotativitatea.
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
Calin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
Vă mulțumim pentru participarea voastră atât de frumoasă la această ediție a cenaclului Virtualia, la Iași. Mulțumesc lui George pentru cronică și fotografii. Personal, cred că a fost una din cele mai reușite ediții, a fost deosebită. Vă așteptăm să reveniți la Iași, în Virtualia XII !
Ecaterina, ma bucur ca e pe gustul tau, in ceea ce priveste greselile nu stiu exact la ce te referi. cratima de la 'știu ca stai' o accept si mi-o asum insa inserarea verbului a fi acolo unde se subantelege si ar ingreuna citiera nu o consider necesara, iar la pima observatie interogatia la prezent este dorita. nu cosider acestea fiind greseli ci poate doar fortari pentru a reda exact ceea ce am vrut sa redau. dupa cum cred ca ai sesizat exista un singur semn de punctuatie, asta tot pentru a lasa cititorul sa respire exact acolo unde simte nevoia. multumesc pentru atentie, cu prietenie, Adriana
Cătălina! este unul dintre cele zece poeme pe care le-am votat. eşti perseverentă şi apreciez curajul tău. succes în continuare!
et, "ne (me) quitte pas" la poésie!
Este unul dintre cele mai bune poeme ale tale, are o anume construcție specială a ideilor, care nu se uită ușor. Mice, umbra, doctorul de umbre, floarea de salcâm, legarea de ceață, masa tăcerii, și-n toamna toamnelor amin. "Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele" Deosebit.
astept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
strofa a iv-a fără: "de unde nimeni nu scapă…"
srofa a v-a
ultima strofă, fără trimitere la Noe.
Restul, în opinia mea, ar cam trebui şters sau într-un fel prelucrat, tu ştii mai bine, posibil şi cu siguranţă sunt subiectivă.
de ex: "icrele astea care se vând cu sfertul de gram la dolar"
"astăzi se vând se cumpără pastile extenz şi viagra
închinatorii la oscar american idol playboy fenomena
cer excitanţi tari dovadă tiger woods…" - mai exact cuvintele de genul: dolar,pastile extenz şi viagra,playboy fenomena,tiger woods scad cumva din nota poeziei.
cele bune.
Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Parafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
Adrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
Florin, poezia mi se pare trunchiată, și cred că totul vine din efortul de a scutura balastul, am dreptate? Cred că trebuie găsit echilibrul, acum pare doar o înșiruire; efortul de încadrare într-o tonalitate realistică a ieșit lipsit de naturalețe. Parcă prea multe verbe, amestec de timpuri verbale (nu zic că nu au noimă, e clară intenția, dar creează impresia de amalgam). Teoretic, ar fi ieșit mai bine dacă ai fi reușit să redai impresia de static, de fotografii suprapuse, două expuneri ale aceluiași loc, în două momente de timp diferite. Așa se vede de-aici, cel puțin.
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!
pentru textul : [ praf de nimfă ] deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor deda, probabil un text bun, destul de echilibrat deși mai scapă cîte o metaforă bizară pe ici pe colo, dar după destule texte greu de citit e bine și atît
pentru textul : ea deAriana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deNu stiu cat e de poezie... mi se pare ca pasajele sunt prozaice. L-ai incadrat cumva gresit ? Ialin
pentru textul : mama iubire deUn text anost și mimetic, cum se postează foarte multe pe acest site (care cultivă - culmea! - un "elitism al textelor"). Ce să zic mai mult? O analiză pe text ar fi inutilă.
pentru textul : În magia câmpiei dePărerile mele sunt, evident,…personale, atȃta timp cȃt nu produc un minimum de argumentare care să le susțină cu oarecare obiectivitate sau, măcar, să încerce. Iar argumente sunt obligat să le furnizez atunci cȃnd doresc să acord o peniță. Ceea ce nu este cazul acum. Prin urmare, mai departe, voi continua cu păreri personale, astfel: 1. Foarță scrie, întodeauna, poezie ceea ce nu se întȃmplă cu Oriana; asta nu înseamnă că în alte ocazii ea nu reușește, de asemenea, să scrie poezie; lucru pe care, atunci cȃnd am considerat că merită, l-am evidențiat și argumentat oferind penițe. Revenind la poeziile lui Șerban Foarță ele sunt, după părerea mea, o sinteză reușită între Ion Barbu și Onirismul estetic al lui Dimov (însuși Dimov continuȃnd filonul barbian fără a deveni un epigon; dimpotrivă). 2. Pentru a se apropia, cȃt de cȃt, chiar și epigonic de Maestru (Ion Barbu), Oriana ar trebui, tot după umila mea părere, să propună universuri poetico-matematice proprii, similare Jocului Secund, care este un univers „deschis” cu sugestii (poetice) infinite care, probabil, nu se vor epuiza vreodată. Ceea ce, în textul de față, nu este cazul deoarece se folosește o logică precisă, univocă. Faptul că în text apar unele imagini interesante nu îl scutește de a fi, în ansamblu, ”închis” deci denotativ. 3. A folosi sugestii matematice sau o rigoare tot matematica in texte poetice nu este blamabil. Mai exista, cel putin, un caz celebru: Omat Kaiam. Dar nici in poeziile sale si nici in cele barbiene nu-si are locul denotativitatea.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra de"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant" - de unde sa stie cititorul ca "faptul ca avusesem o ruda poreclita asa" nu intra in sfera enumerarii, iar "nu mai era amuzant" nu este o concluziva?
"Am învăţat de Lenin, de disparitia lui, de faptul ca avusesem o ruda poreclita asa... Nu mai era amuzant". De unde sa stie cititorul ca nu trebuie sa citeasca asa, avand in vedere topica precara si punctuatia aproximativa? De aceea spuneam ca, in urma topicii proaste, interpretarile pot face ravagii.
pentru textul : X şi Y deAm reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
pentru textul : Intensitate deCalin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
pentru textul : Camuflaj deVă mulțumim pentru participarea voastră atât de frumoasă la această ediție a cenaclului Virtualia, la Iași. Mulțumesc lui George pentru cronică și fotografii. Personal, cred că a fost una din cele mai reușite ediții, a fost deosebită. Vă așteptăm să reveniți la Iași, în Virtualia XII !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deSixtus, mă bucur că îți place. Mulțumesc pentru semnul trecerii tale aici.
pentru textul : engrame deEcaterina, ma bucur ca e pe gustul tau, in ceea ce priveste greselile nu stiu exact la ce te referi. cratima de la 'știu ca stai' o accept si mi-o asum insa inserarea verbului a fi acolo unde se subantelege si ar ingreuna citiera nu o consider necesara, iar la pima observatie interogatia la prezent este dorita. nu cosider acestea fiind greseli ci poate doar fortari pentru a reda exact ceea ce am vrut sa redau. dupa cum cred ca ai sesizat exista un singur semn de punctuatie, asta tot pentru a lasa cititorul sa respire exact acolo unde simte nevoia. multumesc pentru atentie, cu prietenie, Adriana
pentru textul : jurnal deCătălina! este unul dintre cele zece poeme pe care le-am votat. eşti perseverentă şi apreciez curajul tău. succes în continuare!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deet, "ne (me) quitte pas" la poésie!
da, e un ton melancolic.Ottilia, fără melancolie viața ar fi pustiu, nu?
pentru textul : despre noi deEste unul dintre cele mai bune poeme ale tale, are o anume construcție specială a ideilor, care nu se uită ușor. Mice, umbra, doctorul de umbre, floarea de salcâm, legarea de ceață, masa tăcerii, și-n toamna toamnelor amin. "Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele" Deosebit.
pentru textul : toamna la Tg-Jiu deda. poezia asta a ta este ... asa ca o femeie.
n-am prea multe cuvinte sa-ti spun. in afara de faptul ca e tare frumoasa.
pentru textul : hold the mike like a memory deastept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
pentru textul : rugaminte importanta deerr: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan destrofa a iv-a fără: "de unde nimeni nu scapă…"
pentru textul : până nu se-nchid porţile desrofa a v-a
ultima strofă, fără trimitere la Noe.
Restul, în opinia mea, ar cam trebui şters sau într-un fel prelucrat, tu ştii mai bine, posibil şi cu siguranţă sunt subiectivă.
de ex: "icrele astea care se vând cu sfertul de gram la dolar"
"astăzi se vând se cumpără pastile extenz şi viagra
închinatorii la oscar american idol playboy fenomena
cer excitanţi tari dovadă tiger woods…" - mai exact cuvintele de genul: dolar,pastile extenz şi viagra,playboy fenomena,tiger woods scad cumva din nota poeziei.
cele bune.
Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon deParafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul deAdrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deMultă poetizare, multe versuri retorice, multe construcţii romanţioase, de jurnal juvenil...
pentru textul : concert pentru două pahare şi lună deFlorin, poezia mi se pare trunchiată, și cred că totul vine din efortul de a scutura balastul, am dreptate? Cred că trebuie găsit echilibrul, acum pare doar o înșiruire; efortul de încadrare într-o tonalitate realistică a ieșit lipsit de naturalețe. Parcă prea multe verbe, amestec de timpuri verbale (nu zic că nu au noimă, e clară intenția, dar creează impresia de amalgam). Teoretic, ar fi ieșit mai bine dacă ai fi reușit să redai impresia de static, de fotografii suprapuse, două expuneri ale aceluiași loc, în două momente de timp diferite. Așa se vede de-aici, cel puțin.
pentru textul : Nostalgie denu am reusit sa ajung la sensul poemului, dar m-a impresionat imaginea creata de ultimele versuri
pentru textul : împrejur deSunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea deAndu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
pentru textul : blue american deAndreea, mulţumesc pentru apreciere!
(mie îmi plac, uneori, finalurile seci. Ori foarte sarcastice.)
pentru textul : De-a singurul dePagini