Da, Virgil, fir-ar să fie, pricep. Măi, și ele o fac atât de frumos și de încântător încât nu te poți supăra niciodată cu adevărat! Faci fițe, te umflii-n pene, te-apuci să cânți cucurigu doar ca să mai treci o dată prin fața lor. Cu ceilalți, cu masculii, fac mult mai urât. Cineva de aici știe.
Ce nostim suna "ca un Copou" :)). Scuza-ma ca rad si ca sunt din Iasi si s-ar putea sa ne intalnim vreodata, sper sa nu ma urasti prea tare. Ia textul asta si arunca-l la cos. Ia-le apoi si pe celelalte - incadrate la "poezie" , ca proza nu am timp sa citesc - si arunca-le la cos. Apoi scrie cu adevarat "ceva nou".
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
între timp, Madim, am reușit sa pun diacriticele la acest text. Bineînțeles nici Profetul nu-mi mai poate reproșa că sunt în afara regulamentului:). Cu bine,
Da, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
Poemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
Aranca, te ror frumos sa te abtii de la sentinte. Aici comentam. Explicam. Daca ai ceva de spus, spune dar nu in felul acesta. Ca editor ma asteptam de la tine si sa stii si sa respecti regulamentul. Am obosit efectiv sa mai fac observatii din acestea de bun simt intelectual.
poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
Virgil, mulțumesc pentru comentariu. Ai observat corect, primele două strofe sunt scrise în alt registru. Fotografia mi-a plăcut și mie și mulțumesc lui Sorin pentru amabilitatea de a-mi permite publicarea ei pe Hermeneia, la acest text al meu. Mulțumesc Danei pentru inspirație. :)
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
Romanu' e nascut "poiet" prin definitie. Mai putini dintre noi sunt chiar poeti. Prin anii '70 credeam si eu ca sunt. Cand scrii poezie te simti genial; ca altfel n-ai scrie. Apoi te trezesti si te compari cu altii, punandu-te la locul ce ti se cuvine. Asa ca, in general, am dat-o pe proza si mai mult pe eseistica; e mai usor sa scrii despre poezie si literatura in general decat s-o si "produci". Daca mai postez, mai ales pe internet, "poiezie", este cf. definitiei. Si daca chiar imi mai iese, uneori, cate ceva, intamplarea e de vina. In rest, fiecare face ce vrea cu ceea ce am facut public si pentru care imi asum, cum se zice, "raspunderea". In schimb, marturisesc slabiciunea mea: sunt un inrait consumator mai ales de poezie. Mi-ar face placere, in limita timpului disponibil, sa particip la cenaclul vostru on-line. Daca imi spui cum se poate, probabil ca am s-o fac.
sa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
P.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
am citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
Buna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
Un titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
Iată simbioza care se dezvoltă prin controversatul Darwin, dincolo de imaginaţie, orice fiinţă care se naşte, va creşte într-un mediu propice dezvoltării sale.
Imaginea de faţă mă amăgeşte şi mă poartă spre Lyset, personajul scrierii mele "Lyset şi ploaia". Oarecum trist, din motive numai de mine ştiute, această grafică mi-a indus o trăire aparte, greu de redat în cuvinte.
Transmite şi acesta reprezintă primul merit al acestui cadru. Autorul s-a jucat puţin alegând acest titlu, necum la întâmplare a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui Lyset. Surprinzător să o şi spun, aici, dar am simţit nevoia să las câteva rânduri sub această vizuală, pe care o mai văzusem şi în revista XtremPC şi care mi-a confirmat a mia oară că între anumiţi oameni există legături invizibile. Imaginea aceasta ne spune o poveste.
Felicitări, aalizeei.
va multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
mulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
cât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
excelent scris! chiar daca o noapte cum e cea descrisa in text... nici dusmanilor:) Mie unuia imi aduce aminte de cateva nopti d'astea incremenite intr-un spital din cluj, apropo de vorba ardeleneasca.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Virgil, fir-ar să fie, pricep. Măi, și ele o fac atât de frumos și de încântător încât nu te poți supăra niciodată cu adevărat! Faci fițe, te umflii-n pene, te-apuci să cânți cucurigu doar ca să mai treci o dată prin fața lor. Cu ceilalți, cu masculii, fac mult mai urât. Cineva de aici știe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCe nostim suna "ca un Copou" :)). Scuza-ma ca rad si ca sunt din Iasi si s-ar putea sa ne intalnim vreodata, sper sa nu ma urasti prea tare. Ia textul asta si arunca-l la cos. Ia-le apoi si pe celelalte - incadrate la "poezie" , ca proza nu am timp sa citesc - si arunca-le la cos. Apoi scrie cu adevarat "ceva nou".
pentru textul : Ceva nou deBăi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
pentru textul : octopus de...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă de"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deîntre timp, Madim, am reușit sa pun diacriticele la acest text. Bineînțeles nici Profetul nu-mi mai poate reproșa că sunt în afara regulamentului:). Cu bine,
pentru textul : Mai mor… deDa, domnule, sunteţi un pic cam prea meticulos! Dar asta nu înseamnă că nu aveţi dreptate. Dacă voi reuşi să elimin nişte ca-uri, atât cât să nu stric componenta narativă a poemului, textul ar avea de câştigat. Mulţumesc pentru observaţii! Voi ţine cont! Cu amiciţie,
pentru textul : blue velvet dePoemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
pentru textul : e doar un... deParcă nu prea există unitate ideatică.
"ies ghiare încărcate cu ferocitate
din orificii întunecate
zarurile amestecate " - rime nefericite.
" ghiare" - de preferat, cu "e".
pentru textul : Enigmatica prospețime a lucrului durut de„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
pentru textul : De inima albastră deAranca, te ror frumos sa te abtii de la sentinte. Aici comentam. Explicam. Daca ai ceva de spus, spune dar nu in felul acesta. Ca editor ma asteptam de la tine si sa stii si sa respecti regulamentul. Am obosit efectiv sa mai fac observatii din acestea de bun simt intelectual.
pentru textul : blogbadil deun poem al cărui titlu lipezește cititorului intențiile autorului. un poem-exercițiu.
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli depoemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
pentru textul : aritmie deVirgil, mulțumesc pentru comentariu. Ai observat corect, primele două strofe sunt scrise în alt registru. Fotografia mi-a plăcut și mie și mulțumesc lui Sorin pentru amabilitatea de a-mi permite publicarea ei pe Hermeneia, la acest text al meu. Mulțumesc Danei pentru inspirație. :)
pentru textul : kansas in june deai dreptate, Oana! acele versuri au tentă suprarealistă, e o românie tristă:). și da, prea multe detalii acolo. am să rectific.
pentru textul : am dreptul la o scamă demulțam fain!
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
pentru textul : cerşetori de stele denu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!
mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.
pentru textul : caută-mă în omul acela deRomanu' e nascut "poiet" prin definitie. Mai putini dintre noi sunt chiar poeti. Prin anii '70 credeam si eu ca sunt. Cand scrii poezie te simti genial; ca altfel n-ai scrie. Apoi te trezesti si te compari cu altii, punandu-te la locul ce ti se cuvine. Asa ca, in general, am dat-o pe proza si mai mult pe eseistica; e mai usor sa scrii despre poezie si literatura in general decat s-o si "produci". Daca mai postez, mai ales pe internet, "poiezie", este cf. definitiei. Si daca chiar imi mai iese, uneori, cate ceva, intamplarea e de vina. In rest, fiecare face ce vrea cu ceea ce am facut public si pentru care imi asum, cum se zice, "raspunderea". In schimb, marturisesc slabiciunea mea: sunt un inrait consumator mai ales de poezie. Mi-ar face placere, in limita timpului disponibil, sa particip la cenaclul vostru on-line. Daca imi spui cum se poate, probabil ca am s-o fac.
Toate cele bune,
pentru textul : Contemplând de pe cruce deGorun
sa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
pentru textul : long et douloureux deP.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
am citit-o ascultînd Ave Maria de Verdi. O senzație ciudată, o potrivire foarte aparte. este un text foarte trist, chiar tragic aș spune și semnificativ în tragismul lui. există pe alocuri unele "colțuri" care se mai pot cizela (zic eu). de exemplu "o umbră deschisă/ să o îmbrățișez", sau "cîte o rochie", sau "vreau să șterg și ultima urmă de tine/ ajută-mă. apoi, mergi, mergi înainte/ nu pierde lumina uite cum iese din trup". Remarc însă în text un fel de naturalism anatomic frust ca niște pete de culoare care îți ard retina în tabloul aproape "gothic" al textului: - "prunci albi îmi alunecau din mână" (deși eu aici sș fi pus "mîini") - "bulgării aceștia galbeni care cad din sânul meu stâng" - "mă doare stomacul. traversez în albastru lumina" - "mi-e frică de înțelepciunea ta. vomit în oglinzi" (superb!) - "încep să număr filele albe ca pe niște șerpi/ ieșiți din trupul meu, deciși să-mi ucidă visele" - "îmi îngheață sânii. un înger de noapte țipă" este un text provocator și care (zic eu) îți arată că poți să scrii și mai bine
pentru textul : Creioane sub apă dePai eu ma gandeam la altceva. Ca o penita pe H face mai mult decat 3 stele galbene + 1 rosie de pe ago. De unde cumperi tu.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deBuna ziua. Nu stiu despre ce carte si recenzie este vorba dar ma bucur sa aflu ca lumea se regaseste chiar si putin in textele mele. In fond, toti autorii scriu pentru a impartasi niste trairi, niste sentimente care le pot fi si celorlalti de folos, macar ca un reper.Jocurile de cuvinte si repetitiile au si ele farmecul lor. Nu trebuie, din obsesia pentru detaliu, sa distrugem muzicalitatea unui text ce curge. Parerea dumneavoastra este, oricum, foarte inspirata. Multumiri.
pentru textul : Canibalism liric deUn titlu reluat in text cu o imagina interesanta, usor amuzanta. Imi place ideea pomului decupat din fereastra. Cred ca trecerea spre lupul flamand nu este benefica textului. Personal, vad textul fara "din camera copilului" sau "sunt un lup flamand". Finalul creste intensitatea si imi pare bine construit. Daca mi se permite o formulare... eu l-as vedea astfel: " liniștea e o inimă lipită pe ușă uneori treci prin ea spre pomul decupat din fereastră strigătul meu se oprește pe un perete apoi traversează strada pe la colț când Dumnezeu e pe partea cealaltă înghit întunericul ca pe-o rană inima mea se face confeti îți îmbracă trupul înainte să-l pietrifice " Ialin
pentru textul : Inima mea se face confeti deIată simbioza care se dezvoltă prin controversatul Darwin, dincolo de imaginaţie, orice fiinţă care se naşte, va creşte într-un mediu propice dezvoltării sale.
pentru textul : o călătorie cu darwin deImaginea de faţă mă amăgeşte şi mă poartă spre Lyset, personajul scrierii mele "Lyset şi ploaia". Oarecum trist, din motive numai de mine ştiute, această grafică mi-a indus o trăire aparte, greu de redat în cuvinte.
Transmite şi acesta reprezintă primul merit al acestui cadru. Autorul s-a jucat puţin alegând acest titlu, necum la întâmplare a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui Lyset. Surprinzător să o şi spun, aici, dar am simţit nevoia să las câteva rânduri sub această vizuală, pe care o mai văzusem şi în revista XtremPC şi care mi-a confirmat a mia oară că între anumiţi oameni există legături invizibile. Imaginea aceasta ne spune o poveste.
Felicitări, aalizeei.
va multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
pentru textul : impersonala demulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
pentru textul : pulsații decât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
excelent scris! chiar daca o noapte cum e cea descrisa in text... nici dusmanilor:) Mie unuia imi aduce aminte de cateva nopti d'astea incremenite intr-un spital din cluj, apropo de vorba ardeleneasca.
poate ca "de"-ul din versul 4 nu e necesar.
in rest... sanatate!
pentru textul : Viraj mult prea strâns dema bucur ca avem ceva in comun, lucian. oricat m-as stradui, ca in anii 60 nu pot fi...:) iata ca ieri ai trecut pe lecturi hard. strange...
pentru textul : V demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare dePagini