dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
cu zâmbetul pe buze...
foarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
Hanny - este o părere critică de care voi ține seamă și voi reflecta. La prima impresie am de adăugat faptul că nu cred în noțiunea de echilibru ca marcă specifică fiecărui text de acest fel. Inevitabil accentul cade pe o anume stare și, personal, nu simt nevoia să echilibrez cu ceva. În acest caz păstrarea în zona sugestiei poate fi și ea un căștig și nu un lucru de blamat. În privința rimei semnalate, sunt de acord că deranjează. Ceea ce numai intuiam, s-a adeverit. Mă voi gândi la schimbări, mergând până la înlocuirea întregului pachet de rime.
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
prea multe puncte de suspensie. ele nu se justifică nici măcar din perspectiva unui cititor (pentru că asta e miza lor, nu? o invitație/o cooperare cu el)inteligent și cu o imaginație bogată.
... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
Bobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
Stilul laconic îmbogăţeşte expresivitatea, zgârcenia gesturilor copleşeşte o mişcare scenică oricât de elaborată. Dar astea nu întotdeauna, ci doar atunci când ştii să pui în valoare dinamica apelor subterane ale fiinţei. Eh, voila!
n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
Înțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
Mie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
Nu am înțeles dacă sunt prelucrări, inserții sau versuri apocrife... câteva typo: "Corinei Crstea. " Citiți-i cartea (’Femei nebune dpuă bărbați’) sinuaoase Casuța vrăjitore Nu se poate micșora imaginea? Prea mare este, din păcate...
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragii mei, cel mai bine este la Polul Nord, unde oamenii de zapada nu se topesc...decat din iubire.
pentru textul : Omul de zăpadă dedragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești de...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
pentru textul : gînduri numerice decu zâmbetul pe buze...
pentru textul : transfigurare defoarte frumos începutul poemului. reuşeşti să trimiţi lectorul într-o lume străveche, apoi să-l treci prin cârpa asta de viaţă şi să-l aduci la stadiul de fotografie îngălbenită. se pare că asta este evoluţia. mai avem viitor?!
(un singur lucru a rămas, totuşi, neschimbat: "reclamele pentru diferite cocteiluri erau lipite de cozile zmeilor"...).
da, am simţit că s-a petrecut o adevărată transfigurare!
deh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu deHanny - este o părere critică de care voi ține seamă și voi reflecta. La prima impresie am de adăugat faptul că nu cred în noțiunea de echilibru ca marcă specifică fiecărui text de acest fel. Inevitabil accentul cade pe o anume stare și, personal, nu simt nevoia să echilibrez cu ceva. În acest caz păstrarea în zona sugestiei poate fi și ea un căștig și nu un lucru de blamat. În privința rimei semnalate, sunt de acord că deranjează. Ceea ce numai intuiam, s-a adeverit. Mă voi gândi la schimbări, mergând până la înlocuirea întregului pachet de rime.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deNicodem, te rog eu frumos, fă ceva cu primul rând din ultima strofă, cred că bunicile merită mai mult decât o... ;)
dacă-mi permiți, sugerez
„noaptea o aud pe bunica
se coboară din cer”
altfel, mi-ar părea rău de poezie... ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc deprea multe puncte de suspensie. ele nu se justifică nici măcar din perspectiva unui cititor (pentru că asta e miza lor, nu? o invitație/o cooperare cu el)inteligent și cu o imaginație bogată.
pentru textul : Întâmplare decam prea mult amalgam in textul asta
pentru textul : conclusion de... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!
pentru textul : delirum hristum deAm uitat să pomenesc de finalul extrem de reuşit. Cât adevăr...
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) derectific fara ganduri obscene: de azi!
pentru textul : eufemisme si clișee deregret ca te deranjează opinia mea... din mînecă. dar asta e... nu toată lumea poate emite chestii inteligente...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDa, intr-adevar. Nici eu nu i-as spune poezie, incadrarea e asa, default. Si nu are finalitate, ai intuit bine. Multumesc.
pentru textul : show deBobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
pentru textul : addicted deNon multa, sed multum.
Stilul laconic îmbogăţeşte expresivitatea, zgârcenia gesturilor copleşeşte o mişcare scenică oricât de elaborată. Dar astea nu întotdeauna, ci doar atunci când ştii să pui în valoare dinamica apelor subterane ale fiinţei. Eh, voila!
pentru textul : Foire den-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
pentru textul : high rojo deDin greșală s-a înregistrat de două ori răspunsul la un comentariu. Este posibilă ștergerea unuia dintre ele?
pentru textul : Transeptul deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب deÎnțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
pentru textul : Five Seconds demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : Canibalism liric decorectare:" are o anumita proprietate"
pentru textul : amfora de"Repaus... felin şi demonic" mi se pare foarte inspirat.
Interesantă şi imaginea cu îngerul care te poartă în lesă
Cred că e puţin prea abstractizată, pierzând miezul dintre cuvinte şi miza pe care ar trebui s-o ofere. Se leagă, dar nu prea văd dincolo de ea.
La "demult", cred că în acest caz se scrie în două cuvinte.
pentru textul : O nouă provocare deMie mi se pare un poem de craciun onest si bine scris. Are o lumina care si daca nu e poezie, e ok. ce e poezia ne-am mai tot intrebat noi pe aici si pe aiurea. Chestiunea insa nicodem este ca tu trebuie sa intelegi ca virgil titarenco (adica patronul acestui site) nu este crestin si asta noi ceilalti (cel putin eu) am inteles-o demult, e vremea cred sa o pricepi si tu, nu de altceva dar sa nu mai curga atata cerneala virtuala degeaba pe un subiect tabu care genereaza doar conflicte inutile. sa revenim la poezie cu alte cuvinte, desigur, daca avem chef. Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deNu am înțeles dacă sunt prelucrări, inserții sau versuri apocrife... câteva typo: "Corinei Crstea. " Citiți-i cartea (’Femei nebune dpuă bărbați’) sinuaoase Casuța vrăjitore Nu se poate micșora imaginea? Prea mare este, din păcate...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deIntr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
pentru textul : Femei mici dePagini