Mie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
Sa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
"adulmec pe Dumnezeu tainuit în femeie ca un parfum" suna frumos dar stii tu bine ca ideea asta a cam inceput sa se repete la tine. siropul de migdale mi se pare o introducere cam simpluta iar "oaza de singe" mi se pare o gaselnita fortata primele doua versuri din strofa a doua insa sint remarcabile: "umbra câinelui meu mă urmează cu vertebrele smulse până când mirosul iute al deșertului ne acoperă urmele" deci ma lasi cu "mixed feelings"
mie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
cât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
mult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
se aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
Adrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
Corina, textul este unul confesiv, nu neg, insa nu prea stiu de partida- a ramas mai degraba in aer, dar hei, poate o sa existe o data viitoare. Titlul insa nu este deloc confesiv, in sensul ca e mai degraba o ironie indreptata spre iubire sau ce o fi asta. Usuca-ti sufletul sau dry your soul as in ia prosopul si te sterge:)).
Nu i-au nimic in nume de rau, cum spuneam si in alte dati, aici nu este vorba de comentarii care sa vizeze persoana decat daca asa au fost dorite- nu-i cazul.
Multumesc pentru sugestii, am sa mai revin asupra textului, insa nu acum. Am o campanie de scris:)
Impresionant poem, în special în prima jumătate cu versurile: "astăzi mă opresc la marginea mormîntului strig tată ieși afară e învierea se nasc băieți din nou ia o pauză de la moarte stai cu mine de vorbă" Cred că s-ar putea renunța la expresia în engleză și versul respectiv (pentru a evita contextualitatea), permițând mai multe dimensiuni spațio-temporale ideii din final ("în această dureroasă variantă a învierii care este viața").
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
nu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
grijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
fascinanta imi pare ideea de a reprezenta anul 1907, un an de inceput de secol, printr-o roata de locomotiva. este ca o prevestire a tehnologiei ce o va dezvolta acest secol tulburat si fantastic de constructiv. ingenios.
Un text bun. In modul meu "impresionist", am rezonat la starea transmisa. Accentuata frumos de final: "sa iti sarut genunchii/ si sa adormin inveliti in manuscrise"
Sapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
Doina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
Dorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
Sequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
indeed, o textă veri sexi si crudă. la fel, taie ultimele versuri. femeia e focul, barbatul tigara. am zis!
pentru textul : ...istoria scrumului deMie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
pentru textul : dragul meu demulțumesc frumos de semn, Cristina!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deSa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
pentru textul : loc de strigat îngeri de"adulmec pe Dumnezeu tainuit în femeie ca un parfum" suna frumos dar stii tu bine ca ideea asta a cam inceput sa se repete la tine. siropul de migdale mi se pare o introducere cam simpluta iar "oaza de singe" mi se pare o gaselnita fortata primele doua versuri din strofa a doua insa sint remarcabile: "umbra câinelui meu mă urmează cu vertebrele smulse până când mirosul iute al deșertului ne acoperă urmele" deci ma lasi cu "mixed feelings"
pentru textul : nisip demie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
pentru textul : alte trei încercări de haiku decât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 deAş completa că există, totuşi, în România, ceva fără miros. Doar pentru unii, e adevărat. Banii, vorba lui Vespasian...
pentru textul : românia lui virgil t -IV- de"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Astept sentina :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată demult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dese aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
pentru textul : puterea mea e în tine de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game deAdrian, este de datoria mea să reamintesc Regulamentul site-ului Hermeneia acolo unde este cazul. Am înțeles că între timp s-a remediat problema. Aștept să vă citesc în continuare, cu aceeași considerație ca și până acum.
pentru textul : După Pompei decum adica "funia clopotniţei"?
pentru textul : Clopotarul deCris, mulțumesc, (la urma urmei puteai să spui mitralieră:)! lasă-ne un pic, te rog, să vb. între noi. Adrian, rămâne valabilă rugămintea.
pentru textul : the fifties deCorina, textul este unul confesiv, nu neg, insa nu prea stiu de partida- a ramas mai degraba in aer, dar hei, poate o sa existe o data viitoare. Titlul insa nu este deloc confesiv, in sensul ca e mai degraba o ironie indreptata spre iubire sau ce o fi asta. Usuca-ti sufletul sau dry your soul as in ia prosopul si te sterge:)).
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deNu i-au nimic in nume de rau, cum spuneam si in alte dati, aici nu este vorba de comentarii care sa vizeze persoana decat daca asa au fost dorite- nu-i cazul.
Multumesc pentru sugestii, am sa mai revin asupra textului, insa nu acum. Am o campanie de scris:)
Impresionant poem, în special în prima jumătate cu versurile: "astăzi mă opresc la marginea mormîntului strig tată ieși afară e învierea se nasc băieți din nou ia o pauză de la moarte stai cu mine de vorbă" Cred că s-ar putea renunța la expresia în engleză și versul respectiv (pentru a evita contextualitatea), permițând mai multe dimensiuni spațio-temporale ideii din final ("în această dureroasă variantă a învierii care este viața").
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii desi totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad denu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
pentru textul : dimineți violet deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill deasa ca nu poti aparea decit rar si bine
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
am spus prea mult, am spus prea putin
pentru textul : coji de portocală degrijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
pentru textul : vis finit nedeterminist defascinanta imi pare ideea de a reprezenta anul 1907, un an de inceput de secol, printr-o roata de locomotiva. este ca o prevestire a tehnologiei ce o va dezvolta acest secol tulburat si fantastic de constructiv. ingenios.
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deori imaginaţie creativă?!
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ deo expansiune de materie cenuşie!
Un text bun. In modul meu "impresionist", am rezonat la starea transmisa. Accentuata frumos de final: "sa iti sarut genunchii/ si sa adormin inveliti in manuscrise"
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri deAstea sunt textele adevărate, care vin și-ți bat în ușă și dacă nu le deschizi te zgâlțâie din țâțâni.
pentru textul : înmugureşti deSapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
pentru textul : La Pedrera deNu s-a rezolvat problema paginarii pe comentariile utilizatorilor.
http://hermeneia.com/workspace/161/comments
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dehttp://hermeneia.com/workspace/161/comments?page=1 (link daca apas pe pagina 2) - rezultatele afisate dincolo de pagina 1 nu sunt corecte. Desi la paginare apare un numar de 8 pagini, doar primele doua pagini afiseaza cate ceva, in rest sunt campurile goale. Exista o neconcordanta in acest punct.
Doina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
pentru textul : preludiu și fugă deDorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
Sequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
pentru textul : sequoia dePagini