A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”

și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.

bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!

Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.

îmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.

cred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!

cunosc acest poem încă de la postare pentru că am urmărit introducerea textelor pas cu pas. a fost un exerciţiu intim fără să mă implic în procesul de votare sau de jurizare. am dorit doar să citesc poeziile colegilor mei şi să văd dacă miza mea pe un text sau altul este corectă. o încercare de a vedea cum pot aprecia eu anumite texte şi să-mi dau seama dacă la o adică aş avea potenţial în acest sens. vă mulţumesc pentru prilejul oferit.
chiar am vorbit cu cineva despre această poezie pentru că mi-a atras atenţia, o strofă un micropoem şi tot aşa (2, 3, 4, 5). da! doar un liant mai puternic care să ţină cărămizile în zid.

"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".

da! şi ca să nu mă îngălbenesc de invidie (colegială) ca o frunză de tutun în soare nu mă certa că văd prin ochii cititorului şi nu ai poetului "dificil" în acest context prea... dificil.

invidios cu peniţă cu tot.

e o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...

Mai trăieşte Labiş? să zică acum:

"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"

Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!

"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...

Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.

În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
Oamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?

comentarii care m-au pus pe gânduri, dar le las să fermenteze. vă mulțumesc.

virgil, ioana, va multumesc pentru ca ma cititi dar si pentru penite. promit sa mai scriu si poezii.

Scuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....

Dorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire

Lucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?

figuri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.