Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
stimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
cred ca il mai am si cred ca era in 2004. oricum, un car de ani. au fost intr-adevar vremuri fantastice - deceniul fantastic al vietii mele. pe langa nostalgie, e si bucuria lucrului facut bine. scris bine. niciodata nu vom mai scrie ca atunci.
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
religia nu-i ca poezia, ca sa parafrazez pe cineva:p de aceea, cand scrii poezie ceea ce trebuie sa primeze, chiar avand un astfel de subiect, este atitudinea poetica, nu cea religioasa. fireste, mesajul poate fi inaltator, cathartic, dar prea multa pasiune religioasa strica textul poetic. ca unui copil pe care -l indopi cu mancare pana i se apleaca sau devine obez. sa i dam asadar cezarului ce-i al cezarului ....
Virgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
merci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
in rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
Ariana, ce ma fac daca voi capata dependenta de prezenta ta pe textele de acest gen? :-) Lasand gluma la o parte, iti multumesc pentru modul in care urmaresti acest ciclu, si ma bucura mult sa vad ca reusesc sa transmit... Si pentru aceasta imi sunt extrem de utile observatiile tale, de aici nu se vede intotdeauna :-) Sa o iau pe rand: la inceputul versului al doilea al primei strofe lipseste un "ni". Acum ar fi mai clar, nu, cum vine alaturarea aceea de buze si maini, dar nu puteam sa las pe "ni" acolo, pentru ca... lipsesc cu desavarsire determinarile. Si acum ajungem la urmatoarea: numai in prima "scena" lipsesc determinarile, pentru ca de-aici incolo lucrurile stau altfel: incep tabu-urile si culorile "bine definite" :-) Cu acel "eu" ai perfecta dreptate, trebuie sa dispara de acolo... Nu stiu cum s-a strecurat, ca n-avea ce cauta acolo :-) Alaturarea de Frank Herbert, si inca vis a vis de versurile mele, ma face sa rosesc... mai rar un asa creator de atmosfera si obsesii ca el... Sa fie de invidiat, sa nu fie...:-) ?! Stii zilele acelea de vara cand zboara panzele de paianjen? Imagineaza-ti o noapte intreaga care se agata astfel de tine... he.hei.
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
cind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
mi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
dezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ destimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
pentru textul : invazia decred ca il mai am si cred ca era in 2004. oricum, un car de ani. au fost intr-adevar vremuri fantastice - deceniul fantastic al vietii mele. pe langa nostalgie, e si bucuria lucrului facut bine. scris bine. niciodata nu vom mai scrie ca atunci.
multumesc si eu, Ioana!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil demulțumesc Sebi. am scos și am modificat.
pentru textul : clinical life dereligia nu-i ca poezia, ca sa parafrazez pe cineva:p de aceea, cand scrii poezie ceea ce trebuie sa primeze, chiar avand un astfel de subiect, este atitudinea poetica, nu cea religioasa. fireste, mesajul poate fi inaltator, cathartic, dar prea multa pasiune religioasa strica textul poetic. ca unui copil pe care -l indopi cu mancare pana i se apleaca sau devine obez. sa i dam asadar cezarului ce-i al cezarului ....
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deVirgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
pentru textul : Blind date demerci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
pentru textul : tăcerea nu e de aur desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
pentru textul : pulverizare dein rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
pentru textul : din ce în ce mai galben deÎn mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deAriana, ce ma fac daca voi capata dependenta de prezenta ta pe textele de acest gen? :-) Lasand gluma la o parte, iti multumesc pentru modul in care urmaresti acest ciclu, si ma bucura mult sa vad ca reusesc sa transmit... Si pentru aceasta imi sunt extrem de utile observatiile tale, de aici nu se vede intotdeauna :-) Sa o iau pe rand: la inceputul versului al doilea al primei strofe lipseste un "ni". Acum ar fi mai clar, nu, cum vine alaturarea aceea de buze si maini, dar nu puteam sa las pe "ni" acolo, pentru ca... lipsesc cu desavarsire determinarile. Si acum ajungem la urmatoarea: numai in prima "scena" lipsesc determinarile, pentru ca de-aici incolo lucrurile stau altfel: incep tabu-urile si culorile "bine definite" :-) Cu acel "eu" ai perfecta dreptate, trebuie sa dispara de acolo... Nu stiu cum s-a strecurat, ca n-avea ce cauta acolo :-) Alaturarea de Frank Herbert, si inca vis a vis de versurile mele, ma face sa rosesc... mai rar un asa creator de atmosfera si obsesii ca el... Sa fie de invidiat, sa nu fie...:-) ?! Stii zilele acelea de vara cand zboara panzele de paianjen? Imagineaza-ti o noapte intreaga care se agata astfel de tine... he.hei.
pentru textul : Flesh denu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia deIar despre lungimea exagerată a mot(t)o-ului - nu e unul intrinsec. Aparţinându-mi, e o stilizare, o introducere in scenă, una cronologică.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii decind tot ce avem sub cap e o piatra si cind tot ce avem pe noi e o haina ce ne ramine este sa taiem din ele visul si sa construim, incet-incet, scara lui iaacov.
pentru textul : Iacob și visul deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deOdiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri demi-a plăcut cuplul pe care l-am zarit prin intermediul poeziei in fata casei de pe Popa Tatu. un cuplu deosebit. liniste impaciuitoare, tandrete usor amaruie. si unde sa fie cel mai potrivit loc ca o femeie sa-si planga fericirea daca nu in bratele lui?
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara deCorina, Adriana, mulțumesc! textul nu este pentru a mă pune pe mine în valoare.
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" debobadil, acum e mai bine cu logarea?
pentru textul : confesiune de ianuarie dedezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
pentru textul : Înger de veghe deAlina, am mai spus-o eu si altadata. Nu sint poet, scriu si eu cum pot. De la mine modest, ca intotdeauna.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deRectificat.
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
pentru textul : Cerneluri deomul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută deEram prea diferiți,
iar lumea – aceeași:
cățea scheunând pe la colțuri de stradă.
Suntem prea diferiți, eu și lumea -
pentru textul : Fostei mele șótii detu, în schimb, draga altuia,
ai rămas aceeași… ca lumea...
Acest tablou îmi place extrem de mult. Este păcat că membrii site-ului nu exploateză resursele poetice care plutesc în el.
Autorul lui i-a imprimat subtilităţi filosofice, teologice, însoţite de o fină auto(ironie) aş zice eu.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deun text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
pentru textul : ferocidad deaveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce dePagini