hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
admiraţie pentru versuri, frumos colorate, muzicale. ai creat imaginea unei primăveri fascinante
consider că este mai bun subtitul, acel ''cu câ'' nu sună prea poetic, şi
''ca o muzică-n surdină-n odăile timpului'' - există asonanţă. cred că era mai nimerit ''ca o muzică-n surdină în odăile timpului'' sau oricum altfel.
este doar părerea mea.
De acord și eu, ironia trăiește bine-mersi, desigur nu pe orice maidan. Inclusiv iată, în comentariul de mai sus din care nu pot înțelege care sunt 'americanii' și care... 'românii'!
Asta ca să fim bine înțeleși, vorba lui nea' Mărin.
Margas
"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
Întrebarea e nu doar incitantă, dar şi justificată. Mi-am amintit că am răspuns la ea într-un interviu, dar referindu-mă la literatură, în general. Reproduc aici acel răspuns: "Literatura va continua să existe în orice circumstanţe, chiar şi dacă omul, o fiinţă care stă cu un picior pe lună şi cu altul în preistorie, ar face mişcarea fatală. Artele tradiţionale nu presupun altceva decât existenţa umană. Simplu, cu un beţişor pe nisip, cu palmele, cu limba şi vălul palatului, cu trupul şi cu expresivitatea lui, omul va continua să producă artă. Nu ştiu de ce, pentru că ea nu ne scapă de moarte. Poate, doar un pic, de prostie."
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
Un poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
Însă şi aşa, textul mi se pare notabil.
Poezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
multumesc de feedback Virgil. Partida de sah aici este simbolistica relatiei ce este in curs de desfasurare, daca as fi spus 'checkmate' ar fi fost prea contrastant cu restul care este 'mellow' [*regele este ultima piesa care cade, deci este si ultimul 'luat']...
ultima parte este probabil putin mai dramatica - asa mi-a iesit..:p
oricum multumesc pentru com si intentie!
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
şi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
Asa cum spune si titlul, este doar un "prolog". Va urma "discutia" (care este in chinurile facerii). La ea vor participa: Filosoful Zen (impropriu numit "filosof" pt. ca despre Zen nu se vorbeste, se practica - chiar el va explica acest lucru), Etnograful (postmodern) si Fizicianul-Matematician & of course, G.M. pe post de "moderator". Plec de la premisa ca cititorul, oricat o fi de interesat de text, are si el nevoie, din cand in cand, de cate un scurt moment de relaxare. Nu-l poti tine tot timpul in priza ca se auto-deconecteaza si te lasa cand ti-e lumea mai draga. Multumesc pentru citire. Voi revedea textul pt. typos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu observasem.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deof, uitasem sa bifez
pentru textul : Cojocul (Cujuh) denu inteleg "sper"? Adrian
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română demultumesc de citire
Euridice - o driadă de o altă factură iluminând altfel, departe de barocul lui Nicolas Poussin...și de alte reprezentări. un typo "să îmbrăcam"...
pentru textul : Euridice dehai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 derecunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
mulțumesc
pentru textul : dromomanie deadmiraţie pentru versuri, frumos colorate, muzicale. ai creat imaginea unei primăveri fascinante
consider că este mai bun subtitul, acel ''cu câ'' nu sună prea poetic, şi
pentru textul : Cu fiecare cuvânt de''ca o muzică-n surdină-n odăile timpului'' - există asonanţă. cred că era mai nimerit ''ca o muzică-n surdină în odăile timpului'' sau oricum altfel.
este doar părerea mea.
De acord și eu, ironia trăiește bine-mersi, desigur nu pe orice maidan. Inclusiv iată, în comentariul de mai sus din care nu pot înțelege care sunt 'americanii' și care... 'românii'!
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deAsta ca să fim bine înțeleși, vorba lui nea' Mărin.
Margas
Mădălina, mulţumesc de trecere! Nu prea mi-a plăcut "Moromeţii"... Cel puţin, volumul doi l-am detestat.
pentru textul : Noapte bună, copii deDe revăzut "abea" și punctuația.
pentru textul : Boală de"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
pentru textul : pluta îngerilor deÎntrebarea e nu doar incitantă, dar şi justificată. Mi-am amintit că am răspuns la ea într-un interviu, dar referindu-mă la literatură, în general. Reproduc aici acel răspuns: "Literatura va continua să existe în orice circumstanţe, chiar şi dacă omul, o fiinţă care stă cu un picior pe lună şi cu altul în preistorie, ar face mişcarea fatală. Artele tradiţionale nu presupun altceva decât existenţa umană. Simplu, cu un beţişor pe nisip, cu palmele, cu limba şi vălul palatului, cu trupul şi cu expresivitatea lui, omul va continua să producă artă. Nu ştiu de ce, pentru că ea nu ne scapă de moarte. Poate, doar un pic, de prostie."
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? denuanţă:
aş fi înţeles disputa
chiar cu pară şi scînteie
dacă fundul acuzat
era unul de femeie
proverb:
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. degura bate curul
asta spune totul
însă n-am aflat
ce ar bate botul
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
pentru textul : engrame deUn poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
pentru textul : uneori deÎnsă şi aşa, textul mi se pare notabil.
Poezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
P.S.La mulţi ani!
pentru textul : am nevoie de o inimă nouă deZâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
pentru textul : Icono-click-sme deDa, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
pentru textul : cerşind milă păduchilor desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deehe...bun raspuns! imi dai mie ideea asta, sa ma joc cu ea?
pentru textul : am văzut-o deȘi totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
Raluca,
pentru textul : epigrama bat-o vina denu înţeleg intervenţia ta. credeam ca ai învăţat ceva şi chiar aveam încredere în tine. serios, parcă avem cinci ani. primeşti un avertisment.
multumesc de feedback Virgil. Partida de sah aici este simbolistica relatiei ce este in curs de desfasurare, daca as fi spus 'checkmate' ar fi fost prea contrastant cu restul care este 'mellow' [*regele este ultima piesa care cade, deci este si ultimul 'luat']...
pentru textul : Note deultima parte este probabil putin mai dramatica - asa mi-a iesit..:p
oricum multumesc pentru com si intentie!
Vă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi deMulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis dePoate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie deşi o încărcătură emoţională deosebite, conţinute în versurile:
"cuvintele umede tac
pe crucile azi fumurii".
dar sunt şi zone în care fluiditatea cuvintelor se pierde, uite, de ex.: "storc coji".
cu intenţii bune,
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deAsa cum spune si titlul, este doar un "prolog". Va urma "discutia" (care este in chinurile facerii). La ea vor participa: Filosoful Zen (impropriu numit "filosof" pt. ca despre Zen nu se vorbeste, se practica - chiar el va explica acest lucru), Etnograful (postmodern) si Fizicianul-Matematician & of course, G.M. pe post de "moderator". Plec de la premisa ca cititorul, oricat o fi de interesat de text, are si el nevoie, din cand in cand, de cate un scurt moment de relaxare. Nu-l poti tine tot timpul in priza ca se auto-deconecteaza si te lasa cand ti-e lumea mai draga. Multumesc pentru citire. Voi revedea textul pt. typos
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen descuza-ma cami, mi-au placut imaginile acestor "zile" ...
pentru textul : despre zile ce sunt dePagini