ma mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
cred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
ai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
Repet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
Este tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
O viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
poemul, imi pare, se vrea a fi o dalta care despica in sufletul cititorului. in acest sens fiecare strofa este construita spre a marturisi intentia autorului.
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Robert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
care "cosor"?!
pentru textul : pluvială dema mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” decred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
pentru textul : all the way home dedoar atat: cu mult drag, Raluca.
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deAi ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
pentru textul : Invitaţie deRepet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film deÎntr-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ deEste tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
pentru textul : poem cât se poate de repede deO viziune asupra unei lumi pierdute in multe batalii, o aura a zadarniciei, o balanta inclinata catre mistic dar care cantereste un soare laic, un echivoc care reuseste sa te faca sa te reintorci asupra acestei lecturi de mai multe ori. Remarc tropii asezati la locurile lor, fapt mai rar intalnit (cel putin de subsemnatul) si care mi-au facut lectura cu atat mai agreabila. Nu stiu daca chestia cu oblio pe final e foarte potrivita (pe mine m-a scos un pic de pe directia initiala a lecturii, cred ca mergea doar "coiful tau"), dar una peste alta, semnez cu o penita de apreciere acest text bine inchegat. Batalia s-a incheiat, uite cum religia intoarce capul in partea cealalta. Felicitari. Andu
pentru textul : underground depoemul, imi pare, se vrea a fi o dalta care despica in sufletul cititorului. in acest sens fiecare strofa este construita spre a marturisi intentia autorului.
pentru textul : despre această iarnă dealte țări sărbătoresc olimpiade iar noi ne terfelim pînă și ultima brumă de demintate statală. whatever.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deDomnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deAș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru deCam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
pentru textul : Obsesii de"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Nu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem dede la Neagoe Basarab citire-Dumnezeu nu se arată celui care este îndîrjit. dar mai încercați. cine știe!
pentru textul : downloadez poezii II deandu, se scrie nietzsche, dupa cum stii....
pentru textul : gheișe deAdrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Construcţii genitivale, discurs uniform, expresii impersonale.
pentru textul : Exil deUltimul vers (enunţ) ar avea şanse dacă ar lipsi "colţ" - zâmbet de copil.
un final mai altfel.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat dela mine, finalul ăsta este. ce-aş mai fi putut hotărî?! mă bucur că eşti aici şi mulţumesc.
ps. detest bigudiurile de orice fel!
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
noi toti pe aici am fost suntem vom fi yaron amati. Sorry.
pentru textul : a murit yaron amati deiar dacă demnitatea nu ar fi știrbită, ar putea exista polemici literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demultam mult sancho. stii cum e... apreciezi mult mai mult cuvintele de bine din partea oamenilor pe care ii respecti.
pentru textul : Fără cuvinte deRobert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
pentru textul : Dintre bucăţi de16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
există o șansă la o mie ca doamna Cristina Moldoveanu și doamna Helena C să fie una și aceeași persoană, și să-și încurce borcanele singură.
pentru textul : Bătrâna clovn dem-a dus cu gîndul la „gîndacul” lui kafka
pentru textul : sculptură în lemn viu deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? dePagini