ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Ai idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
Am citit textul pana la fraza finala desi pentru asta a trebuit sa-mi calc peste inima de mai multe ori si nu pot spune ca am gasit spre final ceva care sa-mi contrazica dorinta initiala de a abandona lectura. Este un text care mie cel putin nu mi-a transmis nimic pozitiv dpdv literar. Scris parca in mare graba, mi s-a parut mai degraba o logoree decat o proza serioasa, citatele ar fi multe in sprijinul celor spuse, apoi abundenta semnelor de punctuatie chiar dublate mi-a generat o senzatie de neplacere inca si mai accentuata. Apoi textul abunda de exprimari ratate care n-au nimic de-a face cu scrisul, cum ar fi "haosul linistii interioare" "o tristete adîncă cum nimic în lumea aceasta nu putea să definească" dar sunt extraordinar de multe, "gasind chiar si oftatul inutil"... etc etc O lectura pe care o consider o oboseala, daca mi se permite as ruga autoarea daca vrea sa mai scrie in acest fel sa posteze texte mai scurte macar sa le pot parcurge mai repede. Multumesc.
N-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
Așa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
chestiunea cu “botezul virtual” ar fi fost de-ajuns pentru marga ca să înţeleagă mesajul acestui gest colegial, în joacă “produs” de vlad. îmi amintesc, deşi e personal ce voi spune acum, că botezul acesta literar încropit de vlad mi-a amintit de tata care îmi povestea cum se face botezul în larg, pe mare, cu ce fast, cum marinarul trebuie sa bea apă de mare, cum unul este îmbrăcat în Afrodita, cum altul în Neptun, cum se joacă o piesă pe un vapor, acolo unde, evident există meseria lor, cu riscurile ei. Aparent o joacă între bărbaţi, în realitate o viaţă mai mult singuri...
Şi atunci, eu mă întreb, acel om botezat pe mare de comandant, cel care va fi supus acelui botez, nu însemnează în fapt că a devenit membru de echipaj, demn de echipaj? Una peste alta, îmi este greu să cred că marga este o persoană lipsită de anumite calităţi şi clar nu este. Cum îmi place să cred că nimic nu este întâmplător şi cum eu cred că marga are un cuvânt de spus încă pe Hermeneia, eu cred că tot ce s-a petrecut aici, în comentarii, este ceva trecător, specific unei stări şi de ce nu o frustrare de care nu ar trebui să ne ruşinăm. Cred că a fi frustrat din când în când arată o realitate a faptului că suntem oameni şi nu altceva şi că a fi uneori, slab, este un merit al nostru. Eu, personal, m-am regăsit de multe ori în această ipostază şi pe Hermeneia şi în altă parte dar am învăţat în timp nişte lucruri. încă învăţ.
prin urmare, deşi, off topic, am să zic aşa: adevărul este undeva la mijloc.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
Imaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
O viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
Probabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
nu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
Draga mea Aranca, acesta este un comentariu la un text al domnului Virgil Titarenco. Eu asupra acestui text m-am pronunțat. Părerea mea poate fi una subiectivă. Cît despre curiozitatea ta, nu știu cît este de regulamentar să îți răspund aici; chiar dacă ești editor ai obligația să respecți și tu regulamentul site-ului, cu atît mai mult aș putea spune! Același lucru este valabil și în ceea ce privește atacul la persoană.Consider că intervenția ta, cu încălcarea flagrantă a regulamentului precum și a normelor de confidențialitate uzitate, în repetate rînduri, fie te descalifică pe tine pentru funcția pe care o ai, fie site-ul respectiv. Aceasta ca să nu amintim aspectul penal al problemei. Pentru cultura ta generală totuși, te informez că mijloacele tehnice permit la ora actuală să ai reședința pe teritoriul unui stat și să postezi oriunde de ori oriunde.
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
oamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
primul vers e cumva tehnic - "omogenizare, perna cu sare", putin cam dur pentru ce urmeaza a ne spune autoarea.
imi plac: "locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată/ de singurul incendiu care mi-a ars copilăria"
"caut chipul tău viu frumos/ cu priviri de pădure în prag de toamnă/ fiindcă nu vreau să mori încă o dată"
"ajută-mă să caut păpuşa îngropată prea devreme/ şi bobocul şchiop rătăcit prin grădini"
de la inger in jos poemul se dilueaza si pierde din forta. e ceea ce spuneam despre ingeri in alta parte.
ca intreg, poemul este unul destul de transmisibil.:)
o poezie grea, cu multe imagini care determină un grad mai mare de implicare (con)textuală a celui care citește, nu neapărat față de text ca tot unitar, ci mai ales cu referire la semnificația, construcția și legarea imaginilor. e o caracteristică generală a poeziilor scrise de tine, cred eu. te-aș sfătui să încerci să scrii întru o mai bună fluidizare a textului, cam asta ar lipsi.
un text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
am țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
desi ideea e simpla, as zice clasica (ma refer la ideaa artistica), textul te lasa cu un profund semn de intrebare, de ce sintem si nu putem fi prieteni cu copii nostri
că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
am remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
Multam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
Tu ai citit cartea Lucruri de Capatai? Scrisa pe la 950 AD de o curtezana la o curte imperiala nipona? Probabil ca da. E o remarca deosebita acolo despre lucruri vulgare. Unul ar fi un paravan de matase Dankin facut chiar in Dankin. Obrazul stang al Mona Lisei e chiar o insulta. Dar ce ai cu caprele ? cu ciresele amare? Daca iti arat partea dulce-amara a Lunii, unde o clasezi? Si cei care se nasc exact in noaptea de 31 Dec, te intrebi cum e viata lor? Eu zic ca lista e de departe neterminata..
Alma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
stiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Ai idei interesante în poem, oare de ce le strici constrîngîndu-le să rimeze? Uite versurile ce par forțate și la care aș mai lucra: Un suferind cu stropul de morfină. ... Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.
pentru textul : Dedoianii deAm citit textul pana la fraza finala desi pentru asta a trebuit sa-mi calc peste inima de mai multe ori si nu pot spune ca am gasit spre final ceva care sa-mi contrazica dorinta initiala de a abandona lectura. Este un text care mie cel putin nu mi-a transmis nimic pozitiv dpdv literar. Scris parca in mare graba, mi s-a parut mai degraba o logoree decat o proza serioasa, citatele ar fi multe in sprijinul celor spuse, apoi abundenta semnelor de punctuatie chiar dublate mi-a generat o senzatie de neplacere inca si mai accentuata. Apoi textul abunda de exprimari ratate care n-au nimic de-a face cu scrisul, cum ar fi "haosul linistii interioare" "o tristete adîncă cum nimic în lumea aceasta nu putea să definească" dar sunt extraordinar de multe, "gasind chiar si oftatul inutil"... etc etc O lectura pe care o consider o oboseala, daca mi se permite as ruga autoarea daca vrea sa mai scrie in acest fel sa posteze texte mai scurte macar sa le pot parcurge mai repede. Multumesc.
pentru textul : unhappily ever after deN-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
pentru textul : hurricane plane deAșa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
pentru textul : Desculță dechestiunea cu “botezul virtual” ar fi fost de-ajuns pentru marga ca să înţeleagă mesajul acestui gest colegial, în joacă “produs” de vlad. îmi amintesc, deşi e personal ce voi spune acum, că botezul acesta literar încropit de vlad mi-a amintit de tata care îmi povestea cum se face botezul în larg, pe mare, cu ce fast, cum marinarul trebuie sa bea apă de mare, cum unul este îmbrăcat în Afrodita, cum altul în Neptun, cum se joacă o piesă pe un vapor, acolo unde, evident există meseria lor, cu riscurile ei. Aparent o joacă între bărbaţi, în realitate o viaţă mai mult singuri...
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi atunci, eu mă întreb, acel om botezat pe mare de comandant, cel care va fi supus acelui botez, nu însemnează în fapt că a devenit membru de echipaj, demn de echipaj? Una peste alta, îmi este greu să cred că marga este o persoană lipsită de anumite calităţi şi clar nu este. Cum îmi place să cred că nimic nu este întâmplător şi cum eu cred că marga are un cuvânt de spus încă pe Hermeneia, eu cred că tot ce s-a petrecut aici, în comentarii, este ceva trecător, specific unei stări şi de ce nu o frustrare de care nu ar trebui să ne ruşinăm. Cred că a fi frustrat din când în când arată o realitate a faptului că suntem oameni şi nu altceva şi că a fi uneori, slab, este un merit al nostru. Eu, personal, m-am regăsit de multe ori în această ipostază şi pe Hermeneia şi în altă parte dar am învăţat în timp nişte lucruri. încă învăţ.
prin urmare, deşi, off topic, am să zic aşa: adevărul este undeva la mijloc.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deImaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
pentru textul : Mirajul deO viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
pentru textul : apocalipsa după mine dereiau transcrierea diacriticelor cu probleme:
î-ul fiind inlocuit cu &≠523;
iar â-ul cu &≠515;
sper ca acum sa apara exact ce am tastat, nu o patratica.
pentru textul : Iar câte ceva despre „simțul interior” (II) deProbabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com denu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
pentru textul : Popas deRog un editor să se uite încă o dată peste acest text. Nu cred că este de șantier. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deDraga mea Aranca, acesta este un comentariu la un text al domnului Virgil Titarenco. Eu asupra acestui text m-am pronunțat. Părerea mea poate fi una subiectivă. Cît despre curiozitatea ta, nu știu cît este de regulamentar să îți răspund aici; chiar dacă ești editor ai obligația să respecți și tu regulamentul site-ului, cu atît mai mult aș putea spune! Același lucru este valabil și în ceea ce privește atacul la persoană.Consider că intervenția ta, cu încălcarea flagrantă a regulamentului precum și a normelor de confidențialitate uzitate, în repetate rînduri, fie te descalifică pe tine pentru funcția pe care o ai, fie site-ul respectiv. Aceasta ca să nu amintim aspectul penal al problemei. Pentru cultura ta generală totuși, te informez că mijloacele tehnice permit la ora actuală să ai reședința pe teritoriul unui stat și să postezi oriunde de ori oriunde.
pentru textul : e bună tipa deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester deoamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deAndu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
pentru textul : blue american deprimul vers e cumva tehnic - "omogenizare, perna cu sare", putin cam dur pentru ce urmeaza a ne spune autoarea.
imi plac: "locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată/ de singurul incendiu care mi-a ars copilăria"
"caut chipul tău viu frumos/ cu priviri de pădure în prag de toamnă/ fiindcă nu vreau să mori încă o dată"
"ajută-mă să caut păpuşa îngropată prea devreme/ şi bobocul şchiop rătăcit prin grădini"
de la inger in jos poemul se dilueaza si pierde din forta. e ceea ce spuneam despre ingeri in alta parte.
pentru textul : Septembrie cu noduri deca intreg, poemul este unul destul de transmisibil.:)
o poezie grea, cu multe imagini care determină un grad mai mare de implicare (con)textuală a celui care citește, nu neapărat față de text ca tot unitar, ci mai ales cu referire la semnificația, construcția și legarea imaginilor. e o caracteristică generală a poeziilor scrise de tine, cred eu. te-aș sfătui să încerci să scrii întru o mai bună fluidizare a textului, cam asta ar lipsi.
în rest, spor la scris, să ne citim cu bine!
pentru textul : elegie 011 deun text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
pentru textul : Série grise ou noire deam țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dedesi ideea e simpla, as zice clasica (ma refer la ideaa artistica), textul te lasa cu un profund semn de intrebare, de ce sintem si nu putem fi prieteni cu copii nostri
pentru textul : Blue Iulia decă versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
pentru textul : defunctis amor deam remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
Multam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
pentru textul : ... deTu ai citit cartea Lucruri de Capatai? Scrisa pe la 950 AD de o curtezana la o curte imperiala nipona? Probabil ca da. E o remarca deosebita acolo despre lucruri vulgare. Unul ar fi un paravan de matase Dankin facut chiar in Dankin. Obrazul stang al Mona Lisei e chiar o insulta. Dar ce ai cu caprele ? cu ciresele amare? Daca iti arat partea dulce-amara a Lunii, unde o clasezi? Si cei care se nasc exact in noaptea de 31 Dec, te intrebi cum e viata lor? Eu zic ca lista e de departe neterminata..
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deAlma - acum nici mie nu-mi mai sună bine, dar, deocamdată, nu există posibilitatea modificării la care m-am gândit deja. Mulțumesc. Ela - sonetul are această capacitate de a arunca lumini și umbre care să îmbrace cu un veșmânt mereu armonios. Inima mea, cam fragilă , ascultă numai de comenzile sonetului. Să-ți fie sărbătorile ca o eternă împlinire.
pentru textul : Piciorul zvelt, un semn al învierii destiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
pentru textul : Autodafé de"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare deUn prozo-poem sensibil, bucolico-intelectual, cu adânci retro-incursiuni. Fain!
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dePagini