dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
În subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Seamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
Mulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
paul, mă bucur pentru aprecierea ta, merci pentru citire. cu drag.
da, prima strofă am rupt-o, am tăiat trei rânduri, şi s-a simţit, mă gândeam că nu voi fi înţeleasă corect, nu a plătit la urmă o curvă.
mulţumesc Andu pentru trecere, mi-a făcut bine să stau în picioare.
si multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
Ritmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
Mircea, cred ca poemul acesta reprezinta un efort pe care tu il faci de a scrie "altfel" si asta e apreciabil, chiar daca iti voi spune in continuare ca deocamdata nu ai reusit. Sigur, pana la urma este o intrebare care ne framanta pe toti, sa ramanem ceea ce suntem pana la moarte sau sa incercam sa fim si altceva? Intrebarea asta ne poate costa o gramada de timp, stii bine... Sa-ti zic despre poem. Ideea este (cum altfel la tine?) pornita din simtire. Exprimarea se desfasoara intr-o substantivare (cam prea mult) casnico-meteorologica hai sa o numesc asa, in incipit. Apoi incerci metafora asa de brusc "pasari obsedate de gheare" si esuezi pentru ca atunci cand folosesti verbul, acesta trebuie sa fie natural in context, ori intreg esafodajul trebuie sa duca spre contradictoriu, ori la tine, incipitul este casnic, natural, pe cand "obsesia" pasarilor forteaza perceptia si nu mai intelegi nimic. Poate ar fi mai bine sa rafinezi lucrurile pe care le ai bune inlauntru (sentimentul paternitatii, frumusetea copilariei, lupta cu blestemul) inainte sa te lansezi in asemenea "coupaje" riscante. Cu drag, Andu
am citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada
Adriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
i-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
Uite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
Cu toate că este mai degrabă o enumerare de fapte livresc savuroase, textul acesta mi-a dat o "senzaţie" psihic plăcută. Nu prea înţeleg rostul rupturii epice din primele două versuri, poate pentru a adăuga savoare poemului. Bine, dar "întretimp" nu am găsit în niciun dicţionar...să mă fi înşelat eu?
un text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
pentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deÎn subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
rectific fara ganduri obscene: de azi!
pentru textul : eufemisme si clișee desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie deSeamănă-a Baudelaire – „Un hoit” „…. - Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare Putreziciune cu duhoare grea, Tu ochilor mei astru și firii mele soare, Tu îngerul și pasiunea mea! Așa vei fi, o! dulce a nurilor crăiasă, Cȃnd, după-mpărtășania de veci, Ai să te duci sub stratul de flori și iarbă grasă Să mucezești printre ciolane reci …….” De unde rezultă ca spiritele mari se întȃlnesc totdeauna. Dar, totuși, există și originalitate. Atunci cȃnd autorul devine necrofag. Ceea ce, să recunoaștem, lui B. nu i-a prea trecut prin cap. Mai evoluează lumea! Lăsȃnd gluma la o parte. Efortul autorului e lăudabil. „Produsul” se citește cu interes. Și chiar cu o oarecare plăcere perversă. Spor la treabă.
pentru textul : Mai dă-mi să mușc o dată din sânul tău de viermi deO acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela debanuiesc ca nu imi "raspunzi" mie aici, bobadil, pentru ca daca o faci ceea ce spui tu nu are nici o legatura cu ce am spus eu
pentru textul : mount palomar deInteresant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deboba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
pentru textul : umbrele cu oameni deMulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
pentru textul : X şi Y deca să ai o reuşită
pentru textul : unui director deeu îţi dau un sfat discret
mai încearcă şi andu
similar ctrl zed
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
pentru textul : tăceri depaul, mă bucur pentru aprecierea ta, merci pentru citire. cu drag.
da, prima strofă am rupt-o, am tăiat trei rânduri, şi s-a simţit, mă gândeam că nu voi fi înţeleasă corect, nu a plătit la urmă o curvă.
pentru textul : nemişcaţi demulţumesc Andu pentru trecere, mi-a făcut bine să stau în picioare.
Salut Virtualia! Câte texte să fie, ce cartere folosim? Oricum, eu vin, cu al meu, prost sau bun. "Râs e vers" de la tine. Am zis!
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deFelicitări!!!
si multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
pentru textul : stare de miercuri deAlina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
pentru textul : Adoratio deorice spovedanie e binevenită:)
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deRitmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
pentru textul : no memory deMircea, cred ca poemul acesta reprezinta un efort pe care tu il faci de a scrie "altfel" si asta e apreciabil, chiar daca iti voi spune in continuare ca deocamdata nu ai reusit. Sigur, pana la urma este o intrebare care ne framanta pe toti, sa ramanem ceea ce suntem pana la moarte sau sa incercam sa fim si altceva? Intrebarea asta ne poate costa o gramada de timp, stii bine... Sa-ti zic despre poem. Ideea este (cum altfel la tine?) pornita din simtire. Exprimarea se desfasoara intr-o substantivare (cam prea mult) casnico-meteorologica hai sa o numesc asa, in incipit. Apoi incerci metafora asa de brusc "pasari obsedate de gheare" si esuezi pentru ca atunci cand folosesti verbul, acesta trebuie sa fie natural in context, ori intreg esafodajul trebuie sa duca spre contradictoriu, ori la tine, incipitul este casnic, natural, pe cand "obsesia" pasarilor forteaza perceptia si nu mai intelegi nimic. Poate ar fi mai bine sa rafinezi lucrurile pe care le ai bune inlauntru (sentimentul paternitatii, frumusetea copilariei, lupta cu blestemul) inainte sa te lansezi in asemenea "coupaje" riscante. Cu drag, Andu
pentru textul : Spirală deam citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada
pentru textul : mess deAdriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
pentru textul : cotidian dePoate reușești să ne explici și nouă ce ai postat tu aici și ce caută linkul acela acolo. Și sper să se întâmple asta cât mai curând.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii dei-am smuls aripa altfel, precum ai spus. partea care nu merge sa mai astepte fiindca nu merge la mine acum. cat despre asezare... dă cu mine undeva unde să nu încurc pe nimeni. mulțam de toate!
pentru textul : născocire deBut Mr ND you got me curious now..:p (does the film have a name?)
I shall consider the change as I do believe that 'only' is required there. Thank you, I appreciate the intervention!
PS ..a wall? perhaps? since w is a consonant? [sorry Nicholas, couldn't help myself :p]
pentru textul : Costa's deDar care crezi ca e cel mai bun text al lui Laurentiu?
pentru textul : oniromahie deUite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
pentru textul : Himera deDihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deCu toate că este mai degrabă o enumerare de fapte livresc savuroase, textul acesta mi-a dat o "senzaţie" psihic plăcută. Nu prea înţeleg rostul rupturii epice din primele două versuri, poate pentru a adăuga savoare poemului. Bine, dar "întretimp" nu am găsit în niciun dicţionar...să mă fi înşelat eu?
pentru textul : admirația ca senzație fizică deun text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă deexistă o șansă la o mie ca doamna Cristina Moldoveanu și doamna Helena C să fie una și aceeași persoană, și să-și încurce borcanele singură.
pentru textul : Bătrâna clovn depentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
pentru textul : Povestiri de aci din bătătura Măriei lu Codin dePagini