D-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
Sapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
Cand nu gasesc nici un nod in paoura, oricat as cauta, fac o plecaciune. Am citit poezia fara nicio prejudecata, lasandu-ma furat. Apoi, am incercat s-o demontez. Nu se poate.
Dragă Marga Stoicovici,
Având în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
Interesant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
Virgil îţi mulţumesc.
Lisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
plurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
am citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
Virgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
La următoarea evaluare a membrilor H, probabil că vei dobândi încadrarea de membru corespondent (ți s-a mai spus); asta doar în condițiile în care vei comenta în continuare doar sub textele proprii.
În rest, nu-mi mai pierd vremea.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Cu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
discutati despre text, doamnă, despre text !
pentru textul : go fishing deOana, îți mulțumesc pentru trecere și semn...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deD-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deva batea - va bate.
pentru textul : Dragoste de buzunar deSapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deactul creatiei e cam sadic. ca si lectorul care il inghite
pentru textul : crabii deCand nu gasesc nici un nod in paoura, oricat as cauta, fac o plecaciune. Am citit poezia fara nicio prejudecata, lasandu-ma furat. Apoi, am incercat s-o demontez. Nu se poate.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deDragă Marga Stoicovici,
pentru textul : "Bijuterii literare" deAvând în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
Interesant citat. Si frumos si comentariul lui Skylander. Ura celorlalti este un sentiment durabil, dragostea celorlalti este un moft. Dependent de dragostea celorlalti, nu vei ajunge niciodata sa te ridici deasupra lor, hranindu-te insa cu ura lor, iti vor creste aripi. Poetul este un geniu pustiu. O meduza a creatiei. Are poetul insa o dragoste pe care nu i-o poate lua nimeni si care face cat toata ura sau indiferenta lumii. Dragostea de sine, si prin sine, dragostea celui care l-a creat.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deVirgil îţi mulţumesc.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deLisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo deplurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
pentru textul : first mile deam citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
pentru textul : poetul I desubscriu. in plus, incearca sa schimbi, macar putin, "viziunea" textului, si anume, pe ici pe colo, in punctele esentiale.
pentru textul : Kore dedom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare detrecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren deand by the way, ca tot vorbeai despre "ideea" mea. daca tot zici ca e una, macar ai prins-o? sau tot mai bîjbîi?
pentru textul : despre o femeie goală dea se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée deVirgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru deEi, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea de„sufletul nu este meseria mea”- ce-mi mai placu bucata asta! multam si viata faina!
pentru textul : avarul deVlad, nu vad prea bine: in balonasele acelea sunt versuri? sau comentarii?
pentru textul : login dehttp://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deLa următoarea evaluare a membrilor H, probabil că vei dobândi încadrarea de membru corespondent (ți s-a mai spus); asta doar în condițiile în care vei comenta în continuare doar sub textele proprii.
În rest, nu-mi mai pierd vremea.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Cu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
pentru textul : some rule rules some rules detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna deCostel, părerea mea este că ar trebui să refaci prima strofă. e o comparație care nu prea are elemente de sprijin.
pentru textul : Preludiu dePagini