apreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
Nesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Mai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
Nuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
Elle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
și pentru că te respect, am să postez două exemple de poeme desprinse (după opinia mea) de orice fel de influență, pentru savoarea lecturii:
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
&
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
de George Țărnea, din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
bobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
Am revenit, ma iarta, Vladimir, de insistenta: cred ca de fapt sufletele nu sunt dezlegate, tocmai pentru ca "mesagerul si-a ratacit zapisul"... acolo era dezlegarea. in titlu. in zapis. ?
Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
Ceea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
Voi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
Îmi plac două versuri din această poezie:
"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
Nu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.
pentru textul : expression de"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
întotdeauna mă vor impresiona neplăcut oamenii care folosesc cuvinte din alte limbi și pe care nu le înțeleg.
pentru textul : eine kleine musik desi revin. am mai dat o data peste poema si nu ma pot abtine. merita o penita, aleenuțo
pentru textul : Atât de mici detot ce contează. şi mulţumesc foarte mult.
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deapreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
pentru textul : iarna întârzie la un film deNesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Mai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros deNuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
pentru textul : în umbra părului tău denu imi place deloc aceasta poezie. nici macar o expresie, nicio comparatie. cea mai oribila parte e strofa a doua. sa nu mai scrii asa.
pentru textul : imaginar deElle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
pentru textul : Frenezie Statică destilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
pentru textul : Știre de ziar demultumesc Miha!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deși pentru că te respect, am să postez două exemple de poeme desprinse (după opinia mea) de orice fel de influență, pentru savoarea lecturii:
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
&
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
de George Țărnea, din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
scuze pt. offtopic Virgil
pentru textul : domnule Labiș debobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
pentru textul : Eminescu azi deDa, mai vin uneori. Dar trec fără prea multe urme.
pentru textul : Cântec deAm revenit, ma iarta, Vladimir, de insistenta: cred ca de fapt sufletele nu sunt dezlegate, tocmai pentru ca "mesagerul si-a ratacit zapisul"... acolo era dezlegarea. in titlu. in zapis. ?
pentru textul : suflete dezlegate deAdriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
pentru textul : și eu te iubesc deMultumesc, Tudor.
pentru textul : Obiecte fragile deun text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
pentru textul : ferocidad deAmintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deCeea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
pentru textul : me and mr. you deVoi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
Excalibur mi se pare in plus in intregul poeziei. In schimb, multa tandrete si intimitate cu care am rezonat. Si pentru final.
pentru textul : să nu mă întrebi decred că ai dreptate. am modificat. mulțumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deÎmi plac două versuri din această poezie:
pentru textul : singura piele de"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
Marina, nu prea stiu cum sa raspund. Talentat nu stiu, tot ce stiu eu e sa traiesc in felul in care scriu. Multumesc mult.
pentru textul : scrisoare deneglijenţa în publicare mai ales în contextul cînd extistă opţiunea "concept" este de neacceptat
pentru textul : Meandre deNu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
pentru textul : de ce să nu știu deAm câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară decătre gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
fireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)
pentru textul : Radical din doi dePagini