Eminemi, mulțumesc pentru apreciere. Mai ales fiindcă știu cît de bine scrii tu. Da, ar fi fost o onoare să fie citit de Pitiș. Aalizei, sînt nevoit să te trimit la răspunsul pe care l-am oferit lui Hialin. Sînt convins că textul de mai sus poate descumpăni pe unii cititori dar nu văd asta decît ca pe ceva motivat de gust. De aceea chiar și în observațiile tale nu observ o analiză mai profundă decît o descriere a ceea ce ai simțit tu citind textul. Și asta e bine. Dacă textul naște reacții atunci cred că este bine. Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.

Alegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).

Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.

Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.

în mod deosebit: "ca nişte brazi bărbaţi care-şi flutură /
statornicia în umbra securii"
Stimă

Mulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.

francisc, imi pare bine ca ai trecut.

Crampeie din realitate intr-un poem descriptiv, placut la lectura. Iubita este evocata cu deosebita delicatete: "acolo unde tu, rămasă în compartiment, deschizi termosul cu cafea, îți torni grijulie și atentă să nu te pătezi, bei cu înghițituri mici, acolo eu sunt afară, în dreptul ferestrei, te privesc, încă e frig și mai aprind o țigară, se pare că undeva se va schimba locomotiva, urc în vagon cu imaginea iernii fără zăpadă, te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată". Cata atentie si sensiblitate in acest "te privesc cum îți înghesui buclele în haina mea agățată"! Frumos! Un text cald (eu l-as numi poem in proza) fara accentele grave cu care ne-ai obisnuit pana acum. Vio

dragii mei dorin și cozan, prima mea peniță i-o dau lui francisc, fiindcă știu că nu-i el de vină pentru versul cu "a băgat" - singurul cusur ce-l găsesc acestei poezii. dar o zvîrl colo-n sufletul apei, iar cînd îi mai vine a arunca pietricele s-o zărească printre cerculețe. și să clipocească. așa cum numai el știe!

The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"

iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă

Dacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
Vă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.

Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.

te rog, redimensioneaza "delirul", iese din format si e pacat. cine e Altaiyr? (stii tu, dreptul de autor s.a.m.d.)