îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
Versurile: "până la o dată / care va fi anunțată / ulterior" le-aș fi scris la final sau deloc. Aș alinia în dreapta textul. Nuanțele de verde și albastru alese deschid o cale, deși textul pare că o închide, dar poate e doar o modalitate de a menține echilibrul (din acest motiv am sugerat alinierea la dreapta). Reușit, puternic și expresiv colajul tău vizual. Cât să merite a fi pe coperta unui alt volum de versuri.
Mircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
Mi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
Poemul pare scris dintr-o perspectiva angelica, de fapt titlul ne avertizeaza asupra acestui lucru inca de la inceput. Incercarea de dedublare (de fapt o veritabila tentativa de alter-ego) se poticneste pe alocuri in descriptiv (cei "n" de "cand" si "m" de "cum" din primele doua strofe) dar sfarseste prin a fi reusita din nou pe final in mod aparent paradoxal, asa cum deja m-am obisnuit in scrierile lui Virgil Titarenco, pentruca atunci cand te astepti cel mai putin, inspiratia poetica apare ca o arca venita pentru a salva aceasta insiruire de intamplari altfel defuncta in ultima clipa, "gramaticile rudimentare" si "geometriile triste ale pietii de carne" vin sa ma sustina. As a whole, un poem bine inchegat, mi-a placut. In alta ordine de idei, ma intreb un lucru: oare de ce sunt atat de putine comentarii pe hermeneia? Ma simt chiar ciudat pana si acum cand scriu aici, in subsolul acestui text si ma intreb, oare n-o fi de vina tocmai aceasta politica stricta a Regulamentului, acest bau-bau la Hermeneiei, care face pe marea majoritate a autorilor de pe aici sa aleaga calea fatala a tacerii? Un subiect de gandire, poate. Andu.
Am citit textul pana la fraza finala desi pentru asta a trebuit sa-mi calc peste inima de mai multe ori si nu pot spune ca am gasit spre final ceva care sa-mi contrazica dorinta initiala de a abandona lectura. Este un text care mie cel putin nu mi-a transmis nimic pozitiv dpdv literar. Scris parca in mare graba, mi s-a parut mai degraba o logoree decat o proza serioasa, citatele ar fi multe in sprijinul celor spuse, apoi abundenta semnelor de punctuatie chiar dublate mi-a generat o senzatie de neplacere inca si mai accentuata. Apoi textul abunda de exprimari ratate care n-au nimic de-a face cu scrisul, cum ar fi "haosul linistii interioare" "o tristete adîncă cum nimic în lumea aceasta nu putea să definească" dar sunt extraordinar de multe, "gasind chiar si oftatul inutil"... etc etc O lectura pe care o consider o oboseala, daca mi se permite as ruga autoarea daca vrea sa mai scrie in acest fel sa posteze texte mai scurte macar sa le pot parcurge mai repede. Multumesc.
D-le Dancus, multumesc de semn.Nu stiu daca merit sau nu penita, insa scopul meu este cu totul altul decat de a primi penite; ceea ce urmaresc eu este sa ating cu Ceva cititorul, sa-l fac sa simta ceva dupa lecturarea textului. Consider ca are o mai mare valoare numarul de cititori decat "premiile virtuale" primite.Ma bucura faptul ca ati gasit atmosfera poeziei moderna,si ati trecut mai departe de tehnica ei.
Într-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
Margas
adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
viaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
Bun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
Ion, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
Adriana, pertinente remarcile tale (cum altfel!). Printre multele defecte, sunt "înzestrat" si cu acela de a nu șlefui versul și după caz, după starea fizică, uneori pierd controlul ( ca fiecare) fără a reveni cu cizelarea și corecturile de rigoare. "Dragostea universală" ține de o anumită filozofie de viață și este menționată în lucrările de profil. "Babele"sunt pietre. Trecerea de la general la particular n-o găsesc. Vârful Omu nu-i Olimp sau Everest cum nici noi nu suntem zei sau măcar monarhi. Bine te-am găsit! Și mulțumesc pentru sugestia de a mă apleca asupra propriilor versuri.
vă mulțumesc pentru aprecieri și critică, mie chiar îmi părea deosebită poezia asta.... am reușit să corectez. sper să nu mai am scăpări de genul acesta...
Aveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
parca ai vorbi despre un capat dincolo de care e degeaba. "cliseu durînd de-a curmezisul" - durind asta vine de a durea, nu de la a dura. "fistula" ar putea avea un inteles negasit in dex. simplu si rotund... ori poate am citit eu alta poezie:) Multam!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
îmi place poemul, asta este.
pentru textul : one way ticket deVersurile: "până la o dată / care va fi anunțată / ulterior" le-aș fi scris la final sau deloc. Aș alinia în dreapta textul. Nuanțele de verde și albastru alese deschid o cale, deși textul pare că o închide, dar poate e doar o modalitate de a menține echilibrul (din acest motiv am sugerat alinierea la dreapta). Reușit, puternic și expresiv colajul tău vizual. Cât să merite a fi pe coperta unui alt volum de versuri.
pentru textul : exaust deMircea, poezie moderna sau nu, discutiile se intind la nesfarsit... (doar pe agonia nu, acolo lucrurile sunt cat se poate de clare :-)) parerea mea este ca trebuie sa scrii asa cum simti, si in orice caz sa nu incerci sa fii altceva decat esti tu lasat de la Dumnezeu. Este normal sa treci prin etape de criza sau poate sa le numesti de experimentare. Pe mine daca m-ai intreba nu as sti sa-ti spun clar despre una sau alta dintre tendintele contemporane in literatura care ar fi mai demna sau nu de luat in seama. Eu cred ca dorinta de schimbare a caracterizat spiritul uman dintotdeauna, insa aceasta dorinta a fost mereu pusa la zid de structura noastra metafizica. Din cate am observat eu, in tine se da o astfel de lupta. In asemena clipe ce e de facut? Nimic...doar "Am infipt lopata adanc in odaie" stii versul asta sper. Andu
pentru textul : Stare de extaz deMi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
pentru textul : colaj ludic demi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
pentru textul : Cum este să ucizi deUtilizați vă rog, diacriticele.
pentru textul : Fragmente dePoemul pare scris dintr-o perspectiva angelica, de fapt titlul ne avertizeaza asupra acestui lucru inca de la inceput. Incercarea de dedublare (de fapt o veritabila tentativa de alter-ego) se poticneste pe alocuri in descriptiv (cei "n" de "cand" si "m" de "cum" din primele doua strofe) dar sfarseste prin a fi reusita din nou pe final in mod aparent paradoxal, asa cum deja m-am obisnuit in scrierile lui Virgil Titarenco, pentruca atunci cand te astepti cel mai putin, inspiratia poetica apare ca o arca venita pentru a salva aceasta insiruire de intamplari altfel defuncta in ultima clipa, "gramaticile rudimentare" si "geometriile triste ale pietii de carne" vin sa ma sustina. As a whole, un poem bine inchegat, mi-a placut. In alta ordine de idei, ma intreb un lucru: oare de ce sunt atat de putine comentarii pe hermeneia? Ma simt chiar ciudat pana si acum cand scriu aici, in subsolul acestui text si ma intreb, oare n-o fi de vina tocmai aceasta politica stricta a Regulamentului, acest bau-bau la Hermeneiei, care face pe marea majoritate a autorilor de pe aici sa aleaga calea fatala a tacerii? Un subiect de gandire, poate. Andu.
pentru textul : moebius love for angels deAm citit textul pana la fraza finala desi pentru asta a trebuit sa-mi calc peste inima de mai multe ori si nu pot spune ca am gasit spre final ceva care sa-mi contrazica dorinta initiala de a abandona lectura. Este un text care mie cel putin nu mi-a transmis nimic pozitiv dpdv literar. Scris parca in mare graba, mi s-a parut mai degraba o logoree decat o proza serioasa, citatele ar fi multe in sprijinul celor spuse, apoi abundenta semnelor de punctuatie chiar dublate mi-a generat o senzatie de neplacere inca si mai accentuata. Apoi textul abunda de exprimari ratate care n-au nimic de-a face cu scrisul, cum ar fi "haosul linistii interioare" "o tristete adîncă cum nimic în lumea aceasta nu putea să definească" dar sunt extraordinar de multe, "gasind chiar si oftatul inutil"... etc etc O lectura pe care o consider o oboseala, daca mi se permite as ruga autoarea daca vrea sa mai scrie in acest fel sa posteze texte mai scurte macar sa le pot parcurge mai repede. Multumesc.
pentru textul : unhappily ever after deFelicitări, Raluca Sandor!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deD-le Dancus, multumesc de semn.Nu stiu daca merit sau nu penita, insa scopul meu este cu totul altul decat de a primi penite; ceea ce urmaresc eu este sa ating cu Ceva cititorul, sa-l fac sa simta ceva dupa lecturarea textului. Consider ca are o mai mare valoare numarul de cititori decat "premiile virtuale" primite.Ma bucura faptul ca ati gasit atmosfera poeziei moderna,si ati trecut mai departe de tehnica ei.
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deÎntr-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
pentru textul : Zăpezile de altadată deMargas
adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
pentru textul : cerul interzis deviaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
sărbători fericite, Ioan!
pentru textul : alunecări printre gene deE bine, de data asta inseamna ca nu mai strigam "Lupul !" Ne vedem la Iasi, Bobadil.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deBun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deintradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
pentru textul : desperado deE ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes dese poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are deCristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
pentru textul : La margine (Profetul) deIon, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
pentru textul : primăvară sub clopot decorect, a cazut o litera din blana animalului. Cat despre rest.. nu ma opun la sentimente.
pentru textul : Paturi Suprapuse deAdriana, pertinente remarcile tale (cum altfel!). Printre multele defecte, sunt "înzestrat" si cu acela de a nu șlefui versul și după caz, după starea fizică, uneori pierd controlul ( ca fiecare) fără a reveni cu cizelarea și corecturile de rigoare. "Dragostea universală" ține de o anumită filozofie de viață și este menționată în lucrările de profil. "Babele"sunt pietre. Trecerea de la general la particular n-o găsesc. Vârful Omu nu-i Olimp sau Everest cum nici noi nu suntem zei sau măcar monarhi. Bine te-am găsit! Și mulțumesc pentru sugestia de a mă apleca asupra propriilor versuri.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deAlma, tu ramai aceeasi expresie a Spiritului cu care m-am obisnuit. Chiar daca risc sa fiu deplasat, pot sa-ti spun ca te iubesc poeteso? Andu
pentru textul : două mâini devă mulțumesc pentru aprecieri și critică, mie chiar îmi părea deosebită poezia asta.... am reușit să corectez. sper să nu mai am scăpări de genul acesta...
pentru textul : Sferă deAveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
pentru textul : Un veac demultumesc de critica! binevenita!!
pentru textul : de la o ploaie la alta de"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
pentru textul : mosaique deparca ai vorbi despre un capat dincolo de care e degeaba. "cliseu durînd de-a curmezisul" - durind asta vine de a durea, nu de la a dura. "fistula" ar putea avea un inteles negasit in dex. simplu si rotund... ori poate am citit eu alta poezie:) Multam!
pentru textul : Fistulă deSă inducă oare posibilitatea continuării poemului în interiorul fiecărui cititor. Doar mă întreb.
pentru textul : yin și yang dePagini