Oana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
n-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
Erika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
îmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
yep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
chiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
de alte poezii ale tale-amintiri, aceasta mi se pare foarte încărcată ideatic şi nu numai (dar autoarea poate discerne ce este de cernut şi ce nu, ori dacă mai e cazul). unele dintre ele sunt de evidenţiat. spre exemplu, mie mi-a atras atenţia aceasta: "eram albă şi lucidă până la rădăcina dinţilor".
personal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
coerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
Virgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
nu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
fain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
Mircea, cred ca poemul acesta reprezinta un efort pe care tu il faci de a scrie "altfel" si asta e apreciabil, chiar daca iti voi spune in continuare ca deocamdata nu ai reusit. Sigur, pana la urma este o intrebare care ne framanta pe toti, sa ramanem ceea ce suntem pana la moarte sau sa incercam sa fim si altceva? Intrebarea asta ne poate costa o gramada de timp, stii bine... Sa-ti zic despre poem. Ideea este (cum altfel la tine?) pornita din simtire. Exprimarea se desfasoara intr-o substantivare (cam prea mult) casnico-meteorologica hai sa o numesc asa, in incipit. Apoi incerci metafora asa de brusc "pasari obsedate de gheare" si esuezi pentru ca atunci cand folosesti verbul, acesta trebuie sa fie natural in context, ori intreg esafodajul trebuie sa duca spre contradictoriu, ori la tine, incipitul este casnic, natural, pe cand "obsesia" pasarilor forteaza perceptia si nu mai intelegi nimic. Poate ar fi mai bine sa rafinezi lucrurile pe care le ai bune inlauntru (sentimentul paternitatii, frumusetea copilariei, lupta cu blestemul) inainte sa te lansezi in asemenea "coupaje" riscante. Cu drag, Andu
Nu știu dacă "conservatorismul" ăsta moldovenesc a fost întotdeauna de folos sau de bun augur.
- masa de lucru este un concept. Fiecare are o masă de lucru. Pînă și acasă. Masa de lucru este locul unde fiecare lucrează și își ține lucrările. Fie că este vorba de un text sau de un comentariu.
- ce anume ți se pare haotic pe prima pagină? Poți să fii puțin mai explicită, te rog frumos.
- am sa reactivez site-ul vechi (bineînțeles ne-editabil) din rațiuni „istorice” sau „nostalgice” și aș vrea să mă faci să înțeleg în ce sens acolo era mai multă ordine decît aici. Vreau să înțeleg asta cu bună credință.
- Hermeneia 2.0 nu folosește wordpress. Și, sincer nu cred că seamănă cu blogurile care folosesc wordpress. Există, este adevărat, aspecte, să le zicem tehnice, care seamănă poate tocmai datorită avansării conceptului de CMS sau functionalitate in web 2.0 dar asta nu cred ca reprezintă uniformitate. Este ca și cum ai spune că un adolescent român acum seamănă prea mult cu unul occidental sau american pentru că poartă snickeri și blugi. Și că era mai original în opinci sau pantaloni de stambă. Sau că tu și cu mine semănăm acum pentru că folosim telefoane celulare. Cred că e nevoie să privești dincolo de suprafața lucrurilor. Asta trecînd peste faptul că Hermeneia 2.0 este încă la început și vor mai exista multe adăugiri și modificări.
- Ceea ce nu aud eu sînt însă propunerile. Asta ca să nu mai menționez Alina că pe Hermeneia treci doar din an în paște.
simt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
acesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
chestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
pentru textul : poem imposibil defrumos fara rasuflarea de gheata a copiilor
pentru textul : long et douloureux demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" den-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
pentru textul : Virtualia deN-am altceva de comentat.
pentru textul : Viaţa din culise deErika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
pentru textul : Cioplitorului de vers decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
pentru textul : jurnal de nesomn III deîmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deyep, casa e si locul ultim in care te simti implinit, in siguranta, in... cuib. nu o lua drept explicatie, ca nu dau. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii dechiar ma surprinde ca spui ca-i frumos, am simtit o nevoie acuta sa pun cuvantul "scuipat" aproape oriunde, in corpul poeziei. ma bucur ca m-am calmat. e o gluma, nu o confesiune. :o)
multumesc de trecere si atentie.
de alte poezii ale tale-amintiri, aceasta mi se pare foarte încărcată ideatic şi nu numai (dar autoarea poate discerne ce este de cernut şi ce nu, ori dacă mai e cazul). unele dintre ele sunt de evidenţiat. spre exemplu, mie mi-a atras atenţia aceasta: "eram albă şi lucidă până la rădăcina dinţilor".
pentru textul : ochi galbeni de pisică neagră depersonal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
pentru textul : one way ticket decoerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Paul, amorțire da... and totally marooned. mulțumesc că ai trecut pe aici prin pustietăți.
pentru textul : fum de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deVirgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deIoana, Marina, multumesc de lectura. Cred ca acesta ritmul si vocea care ma imbraca cel mai bine.
pentru textul : lazăre, vino afară decuvântul mustește a vorbă scriem poeme suntem huliți cu drag sa nu fi fost acestea, te felicitam. si titlul ar merge modificat
pentru textul : Odinioară aproape denu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
pentru textul : ai plîns şi cerul s-a înseninat defain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
da, este o poveste şi eu am simţit acest lucru. Mulţumesc pentru lectură şi remarcarea textului Virgil. Şi pentru observaţiile pertinente.
pentru textul : Pe Volga liniştită de"dansând pe o muzica unor instrumente de percuție neconvenționale"
e, fie pe o muzică a unor instrumente...
fie pe muzica unor instrumente.
apoi: toblou = tablou.
la apele atinse cu ciomagul, aş păstra originalul, spunând: la apele atinse cu toiagul. aş zice, de asemenea la:
"umbrele mișcătoare ale unor
nepenthes
se topesc într-o ploaie de lacrimi" - se desfac într-o ploaie de lacrimi.
poemul nu e slab!
pentru textul : tablou cu berze deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele deMircea, cred ca poemul acesta reprezinta un efort pe care tu il faci de a scrie "altfel" si asta e apreciabil, chiar daca iti voi spune in continuare ca deocamdata nu ai reusit. Sigur, pana la urma este o intrebare care ne framanta pe toti, sa ramanem ceea ce suntem pana la moarte sau sa incercam sa fim si altceva? Intrebarea asta ne poate costa o gramada de timp, stii bine... Sa-ti zic despre poem. Ideea este (cum altfel la tine?) pornita din simtire. Exprimarea se desfasoara intr-o substantivare (cam prea mult) casnico-meteorologica hai sa o numesc asa, in incipit. Apoi incerci metafora asa de brusc "pasari obsedate de gheare" si esuezi pentru ca atunci cand folosesti verbul, acesta trebuie sa fie natural in context, ori intreg esafodajul trebuie sa duca spre contradictoriu, ori la tine, incipitul este casnic, natural, pe cand "obsesia" pasarilor forteaza perceptia si nu mai intelegi nimic. Poate ar fi mai bine sa rafinezi lucrurile pe care le ai bune inlauntru (sentimentul paternitatii, frumusetea copilariei, lupta cu blestemul) inainte sa te lansezi in asemenea "coupaje" riscante. Cu drag, Andu
pentru textul : Spirală deNu știu dacă "conservatorismul" ăsta moldovenesc a fost întotdeauna de folos sau de bun augur.
pentru textul : despre o femeie goală de- masa de lucru este un concept. Fiecare are o masă de lucru. Pînă și acasă. Masa de lucru este locul unde fiecare lucrează și își ține lucrările. Fie că este vorba de un text sau de un comentariu.
- ce anume ți se pare haotic pe prima pagină? Poți să fii puțin mai explicită, te rog frumos.
- am sa reactivez site-ul vechi (bineînțeles ne-editabil) din rațiuni „istorice” sau „nostalgice” și aș vrea să mă faci să înțeleg în ce sens acolo era mai multă ordine decît aici. Vreau să înțeleg asta cu bună credință.
- Hermeneia 2.0 nu folosește wordpress. Și, sincer nu cred că seamănă cu blogurile care folosesc wordpress. Există, este adevărat, aspecte, să le zicem tehnice, care seamănă poate tocmai datorită avansării conceptului de CMS sau functionalitate in web 2.0 dar asta nu cred ca reprezintă uniformitate. Este ca și cum ai spune că un adolescent român acum seamănă prea mult cu unul occidental sau american pentru că poartă snickeri și blugi. Și că era mai original în opinci sau pantaloni de stambă. Sau că tu și cu mine semănăm acum pentru că folosim telefoane celulare. Cred că e nevoie să privești dincolo de suprafața lucrurilor. Asta trecînd peste faptul că Hermeneia 2.0 este încă la început și vor mai exista multe adăugiri și modificări.
- Ceea ce nu aud eu sînt însă propunerile. Asta ca să nu mai menționez Alina că pe Hermeneia treci doar din an în paște.
simt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste de"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deScuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
O.K.
pentru textul : Prin deacesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
pentru textul : În ajun de ziua crucii dechestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
Pagini