acum am citit comentariul tau, aranca. oricum, imi este foarte greu sa modific un text. cum ma paraseste starea de gratie, cum nimic din ce as modifica nu se mai potriveste. ma bucur ca ma citesti.
Sebi, mulțumesc de trecere și pentru cuvinte. Mă bucur că ai citit ambele părți. Nu stau să explic ce și cum, dar, se pare că tu ai interpretat altfel. Citind-ți comentariul, am realizat că în timp ce-ai citit, ți-au scăpat câteva detalii importante, la care am făcut trimitere(voalată) și în alte texte.
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
Da, la "retur" mai am de lucrat, dar asta era textul "gard"la care ma refeream cand eram beat. In rest, ma abtin de la alte comentarii, mai ales la cele cu suparari feminine si alte chestii cu care multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a incaltat acasa. Va multumesc mult pentru lectura iar tie Gorune in mod special pentru atentia pe care mi-o acorzi. Sper sa o merit, Andu.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Sinceritatea e de apreciat, începând de la "Nu știu", trecând prin "nu am reușit", "nu vreau" sau "nu văd nimic" până la "Complet neconvingător" - concluzie firească. Dar greșeala îmi aparține, în cea mai mare parte, recunosc - nu e un pastel clasic, de tip Alecsandri, ci unul poliedric-impresionist, vinovat de ermetism si aglomerare de simboluri, greu de pătruns, doar cu exclusivism didactic, dincolo de dangătul de clopot pășunist al ambalajului prozodic. Mulțumesc pentru comentariu și, mai ales, pentru pomenirea finalului "de excepție":), în condițiile vitrege, în care "nu am reușit să trec dincolo de prima strofă" :)
Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
Acesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
O imagine puternică. Mi-a dat de gândit. Eu nu am văzut niciodată licurici şi am auzit că unii pretind că în zilele noastre sunt mai puţini ca pe vremuri. Mulţumesc pentru această fulgerătoare reflexie.
Un poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
Prima oară când am venit aici, m-am oprit după "pământule întreg". Fiind virgulă, am revenit. Am citit până la italice. A treia oară, am înțeles și rostul. Sunt pasaje la care ai putea renunța. Ce rost are sensul lui "nu l-am avut niciodată"? Fă-l să aibă sens (acolo mai lipsesc vreo 2-3 cuvinte, pentru legătură). La fel, "eu" - o silabă care modifică ritmul interior (citește fără). Nu pentru: "părea că doarme de secole". Da pentru chei.
imi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
reusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
dragul meu, dacă nu aș fi avut în familie ziariști adevărul, gândul, jurnalul național and such (deci chiar centrali) mai mai că m-ai fi impresionat cu aplombul tău jurnalistic, jeu-mam-fișistic și ușor pup-în-curistic. Însă așa sorry că nu mă mișcă deloc părerea ta mai ieftină decât textul meu ieftin, la fel ca ziarul la care probabil scrii pentru un salariu probabil încă și mai ieftin.
poezia însă cere mai multă demnitate și mai mult respect decât ești tu, cel puțin deocamdată, capabil să îmi arăți.
însă eu te voi citi în continuare și când voi avea impresia că ai ieșit din tiparul unui ziarist care crede despre el însuși că are vezi-doamne talent... te voi comenta, însă în orice caz nu la fel de lipsit de respect cum ai făcut-o tu aici.
dar nu m-am supărat să știi, ți-am zis că am familia plină de alde ca tine și cred că înțeleg fenomenul.
Eeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
ok bobadil. pentru chestia asta te rog să primești un avertisment. la următorul știi ce se va întîmpla. și te rog să nu mă mai cauți cu propuneri de concursuri și alte abureli pentru hermeneia. deocamdată sub masca pretenției că îți pasă, vezi doame, de hermeneia și ți se rupe inima din cauza involuției ei nu faci decît să îți bați joc de oricine și mai ales de cei din consiliu. problema ta este că în esență tu nu reușești să delimitezi antipatia față de o persoana de rolul pe care îl joacă acea persoană în hermeneia. de asemnea nu reușești să te pui în locul celor a căror texte le comentezi (nici eu nu reușesc asta întotdeauna dar mă străduiesc - la tine nu se vede nici măcar o umbră de interes fața de așa ceva). astfel că, din punctul meu de vedere, intervențiile tale nu sînt constructive ci destructive. de obicei oamenii(bărbații) reușesc să treacă de etapa asta de confuzie încrîncenată pe la 18-20 de ani. mă refer la oamenii normali, civilizați. tu din păcate se pare că nu ai reușit să o depășești. te ro să mă înțelegi că nu am o probelmă cu persoana ta ci cu atitudinea ta.
și aș vrea să mai adaug ceva. mi se pare mult disproporționată și răutăcioasă intervenția ta față de o biată cacofonie care se putea întîmpla oricui. oamenii greșesc. chiar și cei din consiliu pot greși în contextul atîtor intervenții. dar tu faci din greșeală un viciu. viciul tău.
atît am avut de spus.
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acum am citit comentariul tau, aranca. oricum, imi este foarte greu sa modific un text. cum ma paraseste starea de gratie, cum nimic din ce as modifica nu se mai potriveste. ma bucur ca ma citesti.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deSebi, mulțumesc de trecere și pentru cuvinte. Mă bucur că ai citit ambele părți. Nu stau să explic ce și cum, dar, se pare că tu ai interpretat altfel. Citind-ți comentariul, am realizat că în timp ce-ai citit, ți-au scăpat câteva detalii importante, la care am făcut trimitere(voalată) și în alte texte.
Toate cele bune,
pentru textul : Neo(II) deEugen.
Interesant, îmi place și acest al doilea text. Bună ideea și e bine transcrisă. Finalul reușit. Felicitări!
pentru textul : românia perfect II deÎn principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deDa, la "retur" mai am de lucrat, dar asta era textul "gard"la care ma refeream cand eram beat. In rest, ma abtin de la alte comentarii, mai ales la cele cu suparari feminine si alte chestii cu care multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a incaltat acasa. Va multumesc mult pentru lectura iar tie Gorune in mod special pentru atentia pe care mi-o acorzi. Sper sa o merit, Andu.
pentru textul : pești desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben deSinceritatea e de apreciat, începând de la "Nu știu", trecând prin "nu am reușit", "nu vreau" sau "nu văd nimic" până la "Complet neconvingător" - concluzie firească. Dar greșeala îmi aparține, în cea mai mare parte, recunosc - nu e un pastel clasic, de tip Alecsandri, ci unul poliedric-impresionist, vinovat de ermetism si aglomerare de simboluri, greu de pătruns, doar cu exclusivism didactic, dincolo de dangătul de clopot pășunist al ambalajului prozodic. Mulțumesc pentru comentariu și, mai ales, pentru pomenirea finalului "de excepție":), în condițiile vitrege, în care "nu am reușit să trec dincolo de prima strofă" :)
pentru textul : Septembrie, începuturi deCînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
pentru textul : death by numbers deAcesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.
imi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deO imagine puternică. Mi-a dat de gândit. Eu nu am văzut niciodată licurici şi am auzit că unii pretind că în zilele noastre sunt mai puţini ca pe vremuri. Mulţumesc pentru această fulgerătoare reflexie.
pentru textul : Ştafetă. deUn poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
pentru textul : Popas dePrima oară când am venit aici, m-am oprit după "pământule întreg". Fiind virgulă, am revenit. Am citit până la italice. A treia oară, am înțeles și rostul. Sunt pasaje la care ai putea renunța. Ce rost are sensul lui "nu l-am avut niciodată"? Fă-l să aibă sens (acolo mai lipsesc vreo 2-3 cuvinte, pentru legătură). La fel, "eu" - o silabă care modifică ritmul interior (citește fără). Nu pentru: "părea că doarme de secole". Da pentru chei.
pentru textul : cheile deimi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
pentru textul : cuvinte de jurnal deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
reusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II dedragul meu, dacă nu aș fi avut în familie ziariști adevărul, gândul, jurnalul național and such (deci chiar centrali) mai mai că m-ai fi impresionat cu aplombul tău jurnalistic, jeu-mam-fișistic și ușor pup-în-curistic. Însă așa sorry că nu mă mișcă deloc părerea ta mai ieftină decât textul meu ieftin, la fel ca ziarul la care probabil scrii pentru un salariu probabil încă și mai ieftin.
pentru textul : poem de 70 de cenți depoezia însă cere mai multă demnitate și mai mult respect decât ești tu, cel puțin deocamdată, capabil să îmi arăți.
însă eu te voi citi în continuare și când voi avea impresia că ai ieșit din tiparul unui ziarist care crede despre el însuși că are vezi-doamne talent... te voi comenta, însă în orice caz nu la fel de lipsit de respect cum ai făcut-o tu aici.
dar nu m-am supărat să știi, ți-am zis că am familia plină de alde ca tine și cred că înțeleg fenomenul.
modificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – de..... iertare pt. typos
pentru textul : cheile deEeeeei, Alma, ce-ai făcut aici? Ce mai ceremonie e asta, fără "Zmeura de aur"... sau oare cum i-am putea spune aici? Îți dai seama că formulări de genul "Cele mai proaste poezii", "Cel mai neinspirat titlu", "Cel mai șters pseudonim" ar trezi adevărate războaie... :-) Pe de altă parte, psihologic vorbind, dacă cineva nu s-ar fi trezit nici pe o listă, nici pe alta, probabil că ar fi răsuflat ușurat :-))) Îmi dau seama că ma aflu într-o postură și mai ingrată decât Actaeon, care se plângea ca n-a fost nominalizat și la capitolul pseudonim :-), dar sinceră să fiu mă întreb cu ce ar putea fi considerat demersul tău, Alma, mai greu de digerat decât comentariile pe text, unde spunem tranșant:"textul ăsta e cel mai bun, cel mai reușit, titlul este extrem de bine ales etc etc". Ba, zic eu, în lipsa unui "martor etalon", aprecieri de acest gen pot risca să fie insuficiente. Mai mult decât atât, chiar avem fiecare dintre noi posibilitatea de a face asta, nu cred că gestul tău e în vreun fel o manifestare de "editor", și nici nu am sesizat să te fi erijat ca purtătoare de cuvânt a părerilor noastre... Prin urmare eu apreciez în primul rând efortul tău fantastic, mărturisesc că nu mă pot încumeta să îți spun unde am aș avea eu alte păreri, tocmai pentru că îmi dau seama că, indiferent dacă eu am, din lectura de pe parcurs, alte "preferințe", aș nedreptăți, pentru că nu am citit TOT, așa cum ai făcut, se pare, tu. O mică abatere, vorba lui Virgil (hmm, asta nu-i metoda cea mai bună de a păstra regulile, dar uite tocmai asta e, zic eu, una din chestiile care îmi place aici... nu omul e făcut pentru reguli, ci regula pentru om): Cailean are dreptate, ar putea fi făcută și o analiză a comentariilor. La urma urmelor, dacă e să ne "folosim" (adică să avem foloase) de faptul că postăm, asta din comentarii pertinente ni se poate trage. Dar aici iar mi se pare că ne apropiem cam mult de o bubă grea: e mai ușor și comun să spunem "să se facă", decât să ne apucăm noi înșine să o facem. Cailean, dacă îmi aduc eu bine aminte, începuse la un moment dat niște demersuri mai speciale în comentariile sale... Nu mai continuu, pic și eu în aceeași capcană, tocmai mă pregăteam sa-i sugerez să facă el clasamentul :-) Și, să nu uit, susțin ideea transformării acestui gen de clasament într-o practică lunară. Numărul celor care ar putea să facă astfel de "clasificări" ține, până la urmă, de slăbiciunea noastră...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans demi-am spus ca nici macar n-am sa-ti mai spun nimic. dar e pacat sa nu sti ca am trecut e aici.
am citit commentul lui yester si am zambit. eu iau din poezia ta asta:
"negustorul desfășoară baloți negri
direct pe iarbă
copacii foșnesc și femeile aleg
urcă rătăcite
în vagonul trăsurii de lemn
e timpul ca vulturii să-și rotească zborul
și mâinile albe să-mi lase trupul
culcat
cât mai departe" - mi-ai amintit de iele.
si inca ceva... mi se pare mie ca poezia asta a ta, si nu e singura, este ca sinuciderea unei parti din tine live - spectaculos si tacut.
pentru textul : Femeile se prind de pământ denu. este un text dulceag. experimentez. mi-e greu sa fiu dulceaga. se vede?
pentru textul : Dimineață cu mere verzi dedeci, ma trimiti pe ultima pagina. multumesc, doamne
pentru textul : coming soon dela mulţi ani doina! târziu scriu, mie îmi plac toate.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deok bobadil. pentru chestia asta te rog să primești un avertisment. la următorul știi ce se va întîmpla. și te rog să nu mă mai cauți cu propuneri de concursuri și alte abureli pentru hermeneia. deocamdată sub masca pretenției că îți pasă, vezi doame, de hermeneia și ți se rupe inima din cauza involuției ei nu faci decît să îți bați joc de oricine și mai ales de cei din consiliu. problema ta este că în esență tu nu reușești să delimitezi antipatia față de o persoana de rolul pe care îl joacă acea persoană în hermeneia. de asemnea nu reușești să te pui în locul celor a căror texte le comentezi (nici eu nu reușesc asta întotdeauna dar mă străduiesc - la tine nu se vede nici măcar o umbră de interes fața de așa ceva). astfel că, din punctul meu de vedere, intervențiile tale nu sînt constructive ci destructive. de obicei oamenii(bărbații) reușesc să treacă de etapa asta de confuzie încrîncenată pe la 18-20 de ani. mă refer la oamenii normali, civilizați. tu din păcate se pare că nu ai reușit să o depășești. te ro să mă înțelegi că nu am o probelmă cu persoana ta ci cu atitudinea ta.
pentru textul : Cantata în mi minor deși aș vrea să mai adaug ceva. mi se pare mult disproporționată și răutăcioasă intervenția ta față de o biată cacofonie care se putea întîmpla oricui. oamenii greșesc. chiar și cei din consiliu pot greși în contextul atîtor intervenții. dar tu faci din greșeală un viciu. viciul tău.
atît am avut de spus.
Domnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deer 'are ȘI' un talent reportericesc scuze
pentru textul : 322 deun text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
cheers!
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul dePagini