mi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
A spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
părerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."
pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
Mă bucură trecerea ta Sebi,este vina mea,prea mă grăbesc să postez,aici greşesc cel mai mult.Am revenit pe text.Recunosc că nu eram prea inspirat când l-am postat,nici când l-am scris .O zi frumoasă.
Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
Felicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
Inainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.
Dorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
Doar aici, pe site, sunt crochiuri. Ele sunt fragmente din scene întregi, scene care, fireşte, au continuitate. Am postat prin mai multe locuri (şi voi mai posta) pentru feedback-ul stilului. Bunînţeles, nu pot publica nimic din ce ar dezvălui prea multe. Acolo e un typo. Mulţumesc!
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
Adriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
nu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
revin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
I uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
Corina, nu ştiu ce înseamnă :p ori :D. Dacă vrei poţi să mă luminezi.
Virgil, nu orice comentariu e comentariu. Intervenţia ta de mai sus este ceva derogativ (insultă). Dacă tăceai... Oricum, pe unde apare Corina, ţop şi tu, ba cu peniţe ba cu păreri ieftine. Sick.
Multumesc de trecere, comentariu si aprecieri ! In primul rand spatiul dintre cuvant si semnul exclamarii il las mereu pentru ca am impresia ca lipsa lui face semnul insesizabil. Stiu ca probabil nu se lasa spatiu... e un fix de-ale mele. Legat de ritmul versului doi, nu-mi pare eronat... posibil sa-l citesc eu aiurea si sa nu-mi dau seama.Desi textul are vreun an si mai e postat, iar pana acum nu mi-a zis nimeni nimic. O sa-l studiez mai atent. Legat de textele mai bune... ramane la aprecierea altora. Sunt convins in schimb ca am si texte mai proaste. Ialin
Îmi place. Cu toate astea, primele două versuri și ultimul vers nu... sunt prea puerile în raport cu restul. Recitește-ți textul fără ele și vezi cum ți se pare. P.S. Cred că merită să-i dai un titlu.
e prea multă strâmbătate printre atâția drepți și dreptăți ... Ștefan, "averisment" înseamnă că, la o următoare ieșire de genul ăsteia, consiliul Hermeneia va discuta despre niște penalități. Deci, poți publica liniștit, deocamdată, în R.S.H. (care, să nu uităm, are granițele larg deschise - aviz amatorilor!) cât despre comentarii și modul de a le răspunde...vezi tu, eu (și sunt convinsă că nu-s singura) te consider un autor suficient de inteligent și de talentat pentru o șarja elegantă, nu pentru un salt cu barda la gâtul adversarului. (mai ales că, venind într-un astfel de loc, pretindem că ne îmbrăcăm în stofe, nu în piele abia argăsită.) Nu ne dezamăgi! sper că mi-am exprimat destul de limpede punctul de vedere. :) multă inspirație.
multumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
episodul pilot al Hermeneia Live Online nu a fost deloc o reușită și pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea și îmi cer scuzele de rigoare. Am primit ulterior critici și vorbe foarte aspre. Asta este. Vom încerca mai bine și mai mult (atît cît este posibil) pe viitor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ deA spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
pentru textul : shortcut to L.L. depărerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
pentru textul : Astăzi deSuperfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani despre deosebire de prima parte, aceasta a reusit sa ma capteze in mod special. multumesc
pentru textul : Petit Palais - Expoziție omagială: "Rembrandt - Acvaforte" (continuare) deneaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."
pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă deo dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi deda, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
pentru textul : Altfel deMă bucură trecerea ta Sebi,este vina mea,prea mă grăbesc să postez,aici greşesc cel mai mult.Am revenit pe text.Recunosc că nu eram prea inspirat când l-am postat,nici când l-am scris .O zi frumoasă.
pentru textul : Galben dezgustător deFrumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
pentru textul : introfanie de toamnă II deFelicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
pentru textul : Săgeți în piept deInainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deDorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
pentru textul : antikythera defoarte fain scris. ideed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deDoar aici, pe site, sunt crochiuri. Ele sunt fragmente din scene întregi, scene care, fireşte, au continuitate. Am postat prin mai multe locuri (şi voi mai posta) pentru feedback-ul stilului. Bunînţeles, nu pot publica nimic din ce ar dezvălui prea multe. Acolo e un typo. Mulţumesc!
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman) de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone deAdriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
Cu sinceritate şi bune intenţii.
pentru textul : urme și umbre deCristina, Paul;
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
pentru textul : a murit steve jobs denu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
Din respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” derevin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
pentru textul : Despre suflet deI uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II desi totusi...e jumatatea ta de dreptate e mai rotunda decat a mea. modific.
pentru textul : Ulcior deMădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deCorina, nu ştiu ce înseamnă :p ori :D. Dacă vrei poţi să mă luminezi.
Virgil, nu orice comentariu e comentariu. Intervenţia ta de mai sus este ceva derogativ (insultă). Dacă tăceai... Oricum, pe unde apare Corina, ţop şi tu, ba cu peniţe ba cu păreri ieftine. Sick.
pentru textul : new year samba deMultumesc de trecere, comentariu si aprecieri ! In primul rand spatiul dintre cuvant si semnul exclamarii il las mereu pentru ca am impresia ca lipsa lui face semnul insesizabil. Stiu ca probabil nu se lasa spatiu... e un fix de-ale mele. Legat de ritmul versului doi, nu-mi pare eronat... posibil sa-l citesc eu aiurea si sa nu-mi dau seama.Desi textul are vreun an si mai e postat, iar pana acum nu mi-a zis nimeni nimic. O sa-l studiez mai atent. Legat de textele mai bune... ramane la aprecierea altora. Sunt convins in schimb ca am si texte mai proaste. Ialin
pentru textul : Poetul deAdrian te citesc de fiecare dată,am ce învăța de la tine așa că revin tot timpul asupra poemelor tale mi-a plăcut și acest poem.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎmi place. Cu toate astea, primele două versuri și ultimul vers nu... sunt prea puerile în raport cu restul. Recitește-ți textul fără ele și vezi cum ți se pare. P.S. Cred că merită să-i dai un titlu.
pentru textul : confesión dee prea multă strâmbătate printre atâția drepți și dreptăți ... Ștefan, "averisment" înseamnă că, la o următoare ieșire de genul ăsteia, consiliul Hermeneia va discuta despre niște penalități. Deci, poți publica liniștit, deocamdată, în R.S.H. (care, să nu uităm, are granițele larg deschise - aviz amatorilor!) cât despre comentarii și modul de a le răspunde...vezi tu, eu (și sunt convinsă că nu-s singura) te consider un autor suficient de inteligent și de talentat pentru o șarja elegantă, nu pentru un salt cu barda la gâtul adversarului. (mai ales că, venind într-un astfel de loc, pretindem că ne îmbrăcăm în stofe, nu în piele abia argăsită.) Nu ne dezamăgi! sper că mi-am exprimat destul de limpede punctul de vedere. :) multă inspirație.
pentru textul : viața mea demultumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deepisodul pilot al Hermeneia Live Online nu a fost deloc o reușită și pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea și îmi cer scuzele de rigoare. Am primit ulterior critici și vorbe foarte aspre. Asta este. Vom încerca mai bine și mai mult (atît cît este posibil) pe viitor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online dePagini