Parera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
Robert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Alina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
Ialin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
Alma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
Efectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
primul vers nu vrea nicicum sa se lase postat...:))
in adaug, pt. ca e important: "Distinge formă de substanţă, aşa cum diferit e leul de deşert,/Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;..." samd.
Vă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
Nu subscriu la aproape nici una de mai sus. AI UITAT ! ! ! o secțiune, care este și printre cele mai importante, dacă nu "cea mai" importantă și la care, de fapt, se muncește cel mai mult. Mă foarte bucur că n-am nici un loc în "conștiința ta literară". Bine-nțeles că toți care participăm și pe care nu i-ai amintit ne simțim jigniți. Ăsta e adevărul, nu mă ascund. Ai dat-o în bară, și eu la fel ... și mâine voi regreta asta, dar AM ZIS. Știi ce? Du-te acolo unde se dau premii și grade. Aici, nota bene a site-ului, nu se face așa ceva.
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
Eugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Un text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
as fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
Interesanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
Alma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
oh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
Doamne, Emil! ...daca n-ai reusit sa-ntelegi rostul versului "un brat s-a-ncordat", inseamna ca n-ai inteles nimic!! ...:( si nu, nu mi se pare mare trecerea aceea, e o trecre treptata, sustinuta de metafora, pe parcursul celorlalte strofe! e un text construit pe un esafodaj de simboluri, dar, fireste, stereotipurile majore fiind mult mai usor e remarcat, probabil ca ele ti-au scapat...
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Parera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deRobert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
pentru textul : Dintre bucăţi de16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Alina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
pentru textul : Lacrimi de moarte deIalin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
pentru textul : re-Facerea deReferitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
pentru textul : Cum este să ucizi deAlma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
pentru textul : Grilaj deorasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
pentru textul : toamnă de mai devă mulțumesc pentru semn. în măsura timpului acordat acestor flashuri o voi face, Cristina!
pentru textul : temă pentru acasă deEfectul pe care probabil l-a intentionat insasi autoarea e acela de decupaje. Un poem modern cu mesaje filosofice iar ca stil cu accente dadaiste. Un reusit colaj poetic. Ceea ce apreciez in mod deosebit la tine, Marina, e varietatea artistica. Violeta
pentru textul : despre altă călătorie deprimul vers nu vrea nicicum sa se lase postat...:))
in adaug, pt. ca e important: "Distinge formă de substanţă, aşa cum diferit e leul de deşert,/Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;..." samd.
scuze.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deVă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deNu subscriu la aproape nici una de mai sus. AI UITAT ! ! ! o secțiune, care este și printre cele mai importante, dacă nu "cea mai" importantă și la care, de fapt, se muncește cel mai mult. Mă foarte bucur că n-am nici un loc în "conștiința ta literară". Bine-nțeles că toți care participăm și pe care nu i-ai amintit ne simțim jigniți. Ăsta e adevărul, nu mă ascund. Ai dat-o în bară, și eu la fel ... și mâine voi regreta asta, dar AM ZIS. Știi ce? Du-te acolo unde se dau premii și grade. Aici, nota bene a site-ului, nu se face așa ceva.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi deer,
pentru textul : povestea soldatului de fier dea se citi teorii bâlbâite cu iz de axiome
Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
pentru textul : Punct și de la capăt deTextul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe deMi-a plăcut poemul și cu cât revin și îl recitesc cu atât mai mult. Crește.Felicitări
pentru textul : purgatoriu deEugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Să trăim până murim!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deUn text criptic, cu ascunzișuri molcome, aproape înțelepte ("așa amortizăm cu toții conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "și-apoi îi face", "și acesta înduioșat"), dar cu oarece inedit și într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
pentru textul : doamna de la nouă deas fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
pentru textul : dead_man_walking deInteresanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
pentru textul : astral abuse deAcuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
pentru textul : boaba de strugure deAlma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
pentru textul : blog de iarnă deoh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
pentru textul : Al Veronicăi deTextul... e mai bine scris ca de obicei.
pentru textul : închisoare de săpun deDoamne, Emil! ...daca n-ai reusit sa-ntelegi rostul versului "un brat s-a-ncordat", inseamna ca n-ai inteles nimic!! ...:( si nu, nu mi se pare mare trecerea aceea, e o trecre treptata, sustinuta de metafora, pe parcursul celorlalte strofe! e un text construit pe un esafodaj de simboluri, dar, fireste, stereotipurile majore fiind mult mai usor e remarcat, probabil ca ele ti-au scapat...
pentru textul : (meta)morfoze deSixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deLas un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
sper să fi terminat de reparat. dacă mai vedeți probleme de performanță vă rog să îmi spuneți.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dePagini