frumoase versuri ... aceasta idee a "sfarsitului" fiecarei frumuseti care nu este tragic ci e pur si simplu un sfarsit la jumatatea unui cuvant( care nu poate tine seama de nici o regula, nici chiar gramaticala de vreme ce acolo s-a sfarsit) imi place foarte mult. Si multumesc pentru invitatia care m-a readus sa citesc pe Hermeneia. Si o singura observatie, daca imi pot permite, turmele nu pot fi "imense" - totul e atat de "fantastic" in aceasta vorbire lina, poti sa auzi fiecare simbol, sa il vezi dar turmele acelea nenumarate aflate ca o cheie la mijlocul versurilor...
god, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
Adrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
de a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale - oare de câte ori a confundat Raluca site-ul Hermeneia cu messul?
"(aluzia cu margarina fiind inofensivă şi cu trimitere la un experiment literar din trecut, bine cunoscut pe acest site)" - când faci o aluzie, aştepţi efecte. Deci să fim totuşi sobri!
Ultima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
trec peste faptul ca am facut o urare despre care, iata!, s-a discutat mai mult decat despre poem si nu-mi cer scuze pentru complezenta. asa sunt eu invatata, sa urez ce e de urat tuturor, la timpul potrivit, mai ales ca ziua sf valentin a devenit traditionala peste tot in lume. dar daca tot am integrat atat de bine mcdonald's in romania, de ce am fi atat de circumspecti cand ne ureaza cineva happy valentine's? cu sinceritate recunosc ca nu m-a sifonat faptul ca nu mi s-a urat back sau nu mi s-a multumit, cum se obisnuieste, si cam atat cu amabilitatile. poemul de mai sus este un poem de dragoste. "popotica" este binecunoscutul (sper) alint al lui eminescu pentru veronica micle, asa cum este si "momoti". "emin" o alinta pe iubita lui in diverse feluri, asa cum si veronica il alinta pe eminescu. prima parte a textului este un citat dintr-o scrisoare a poetului pentru veronica si, in poem, vrea sa spuna: iata adevaratul limbaj de dragoste al poetului nepereche si al temutului publicist care stiti foarte bine cum, unde si de ce a murit, dupa cum stiti, la fel de bine, cand unde si de ce a murit si iubita lui veronica. daca trebuie sa intru si in zona imaginarului, ma conformez. maine. doar sa-mi spuneti. yours (a voastra)
Hai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
Cum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
...Intuiţi bine - sunt în căutări încă, ori, poate, în definitivări. Nu vreau să plictisesc reiterând, însă, de curând, am făcut o schimbare majoră în tot ceea ce înseamnă univers poetic (al meu, bineînţeles), iar oscilaţiile, până la un anumit punct, mi se par normale.
...În linii foarte, foarte mari, voi spune că ţintesc detaşarea lirică, încerc să fiu propriul meu observator, al fenomenelor şi trăirilor ce mă compun, iar puntea către cititor aş vrea să fie una în care - dacă-mi permiteţi o exprimare mai bizară - exprimarea să fie una de un firesc inedit. Îmi mai propun să alternez alegoria cu o poezie aproape lipsită de tropi (dacă paote exista aşa ceva), asta în cadrul aceluiaşi text, să uzez de ironie şi autoironie, de umor (uneori sumbru) şi de cinism, pentru a deţine controlul nivelului de "patetism", preţiozitae ş.a.m.d.
...Acum, legat de acest text, mi-e destul de greu să mă apuc să-l apăr, cât timp sunt atât de implicat. Probabil aş fi mult prea subiectiv, ştiind care sunt trăirile ce-i stau sub litere. Insă ştiu că, după ce un text este postat, încetează să mai aparţină autorului, iar argumentele privind un sus ori un jos al valenţelor axilogice sunt vibraţiile lectorului. La fel de bine ştiu că şi mişcările cerebrale sunt vibraţii, iar argumentul autoritar este şi va fi, probabil, un criteriu destul de obiectiv. Personal, şi eu consider că "Fâlfâilă" este superior acestui text, cu excepţia "plin de clişee" - afirmaţie care mi se pare mult prea dură - tind să fiu de acord cu d-voastră, însa privind, în special, ultima unitate, unde, legându-mă de o caracteristică pe care aş vrea s-o ating cât mai des, despre care pomeneam şi mai sus, am peirdut detaşarea.
...Mulţumindu-vă şi pentru intervenţia de sub "Fâlfâilă, şi pentru aceasta, vă urez o seară bună.
Vă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
Am revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
Va multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
poezie duala (quasi-experiment?)in care eu m-am atasat de versul 3. Eu as fi pus (a)duc si in versul 3(de jos in sus) ca sa fie..oarecum simetrie..la ambele capete de pod;).
un text cu optiuni, unlike Romania...
Dinu, esti frumos fix aici: 'Unde e poezia de altădată? Unde sunt poeţii de altădată?'
In 'altădată'-land, nu?:)
un poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
O poezie în vers clasic reusita, dupa parerea mea, care poate fi apreciata de oricine poate trece de prejudecati elitist-post-post-moderniste.Observatii: cum sa dezbraci setea de...apa?tocmai de apa!
ca tehnica: versul 1-strofa 1 schioapata(11 silabe), versul 3-ultima strofa schioapata si mai tare (10 silabe) pe când toate celelalte au 12 silabe. daca citesti cu voce tare simti imediat cum zgârâie la ureche. cele bune.
Ioana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
rusine sa-mi fie ca am observat atat de tarziu...:). uluitele mele multumiri! despre eseu sper sa discutam in curand, si mai ales as fi incantata daca as vedea si partea a doua; luna asta am avut ocazia sa citesc una din cartile lui F. Schuon, unde se dezvolta cu predilectie un studiu comparativ al esoterismului diverselor religii, comparatia avand drept stalp de sustinere esoterismul musulman, cu simbolurile si metodele sale de cunoastre si transcendere in planul spiritual. (nimic new-age, fireste). Si acolo este sublinita necesitatea (nu numai importanta) acelui simt aparte de care vorbeati (acel "ochi al inimii", deschis) in urcusul spre cunoasterea pura, ca si necesitatea "lepadarii de eu". In consecinta, ii dau dreptate lui Cusanus, cu a sa celebra religio una in rituum varietate. Pe cand continuarea?
text simplut si cu vreo citeva stingacii. mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers sint o dovada de neatentie sau graba. exista un anumit sentiment pastoral care ramine dar probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine.
Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumoase versuri ... aceasta idee a "sfarsitului" fiecarei frumuseti care nu este tragic ci e pur si simplu un sfarsit la jumatatea unui cuvant( care nu poate tine seama de nici o regula, nici chiar gramaticala de vreme ce acolo s-a sfarsit) imi place foarte mult. Si multumesc pentru invitatia care m-a readus sa citesc pe Hermeneia. Si o singura observatie, daca imi pot permite, turmele nu pot fi "imense" - totul e atat de "fantastic" in aceasta vorbire lina, poti sa auzi fiecare simbol, sa il vezi dar turmele acelea nenumarate aflate ca o cheie la mijlocul versurilor...
pentru textul : pânză de apă deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deUn text pe care as fi vrut sa-l scriu eu sau macar... sa-l fi citit acum douazeci de ani. Stiu eu de ce. Impresionat. Multumesc!
pentru textul : poetul degod, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pentru textul : meditaţie la amiază depe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
Adrian, îți mulțumesc. Sunt dimineți care încep cu alte litere, așa e. Jasmin rămâne mereu floare de inimă. Și, da, ascultă Dylan. Și Floyd. Și Neil Diamond.
pentru textul : jasmine dede a mă culca îmi zic nu ca nevasta lui Pristanda "dezbracă-te, Ghiță", ci "citește ceva ,Radule" să-ți fie somnul lin. Ce inspirație, că m-am oprit "la plezneală" aici. O încântare de text:vervă cât încape, scriitură subțire, matură și, mai ales, o ironie , care mă face invidios (la modul pozitiv, firește). Jocul politic de marionete însoțit mereu de coana Moarte, mă duce cu gândul la Bahtin și lucrarea sa despre Rabelais, în care moartea și râsul stau la masă într-o lume pe dos. Mă bucur că te-am citit Roxana și făgăduiesc că voi citi și celelalte texte, dar saptamâinile astea îs groaznic de ocupat. Asta nu mă împiedică să provoc scandaluri pe icișa. Felicitări și mulțumesc.
pentru textul : Tabu de23.1. să se refere în primul rînd la
textul publicat
23.4. să se abţină cît mai mult posibil
de la alunecarea în comunicări personale - oare de câte ori a confundat Raluca site-ul Hermeneia cu messul?
"(aluzia cu margarina fiind inofensivă şi cu trimitere la un experiment literar din trecut, bine cunoscut pe acest site)" - când faci o aluzie, aştepţi efecte. Deci să fim totuşi sobri!
pentru textul : Mişu forever deAdrian, ai scris excelent.
Strofa aceasta este memorabilă:
Şi mă umple tainic golul tuturora,
Mugurul din ziduri moartea mi-o dezminte,
Vă salut fireşte, cât aici e ora,
În sfârşit îmi creşte inima de minte;
las semnul meu de apreciere pentru întreg, însă. may I?:)
pentru textul : Pensulă deUltima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
pentru textul : figurine albnegre dee cel mai comic text pe care l-am citit, de mi se hâțână burtile...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deFrancisc, s-a intimidat menestrelul de oftatul tău, s-ar putea să aivă și Sapphire dreptate.
pentru textul : Printre dune fără nume deRegret înțelesurile tâmpite pe care le poate comporta ultimul meu comentariu.
pentru textul : mi-e frică să dorm detrec peste faptul ca am facut o urare despre care, iata!, s-a discutat mai mult decat despre poem si nu-mi cer scuze pentru complezenta. asa sunt eu invatata, sa urez ce e de urat tuturor, la timpul potrivit, mai ales ca ziua sf valentin a devenit traditionala peste tot in lume. dar daca tot am integrat atat de bine mcdonald's in romania, de ce am fi atat de circumspecti cand ne ureaza cineva happy valentine's? cu sinceritate recunosc ca nu m-a sifonat faptul ca nu mi s-a urat back sau nu mi s-a multumit, cum se obisnuieste, si cam atat cu amabilitatile. poemul de mai sus este un poem de dragoste. "popotica" este binecunoscutul (sper) alint al lui eminescu pentru veronica micle, asa cum este si "momoti". "emin" o alinta pe iubita lui in diverse feluri, asa cum si veronica il alinta pe eminescu. prima parte a textului este un citat dintr-o scrisoare a poetului pentru veronica si, in poem, vrea sa spuna: iata adevaratul limbaj de dragoste al poetului nepereche si al temutului publicist care stiti foarte bine cum, unde si de ce a murit, dupa cum stiti, la fel de bine, cand unde si de ce a murit si iubita lui veronica. daca trebuie sa intru si in zona imaginarului, ma conformez. maine. doar sa-mi spuneti. yours (a voastra)
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deHai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deCum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deNu a mers, deci vă rog să o faceţi Dv. L-aş retrage, dar vreau să văd ce pot face pe viitor din el. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi dePiesa este una dintre preferatele mele. :)
pentru textul : Noapte bună, copii deSi inca ma-ntreb "ce vrea sa spuna poetul prin asta?"
pentru textul : o zi simplă deD-le Cristea,
...Intuiţi bine - sunt în căutări încă, ori, poate, în definitivări. Nu vreau să plictisesc reiterând, însă, de curând, am făcut o schimbare majoră în tot ceea ce înseamnă univers poetic (al meu, bineînţeles), iar oscilaţiile, până la un anumit punct, mi se par normale.
...În linii foarte, foarte mari, voi spune că ţintesc detaşarea lirică, încerc să fiu propriul meu observator, al fenomenelor şi trăirilor ce mă compun, iar puntea către cititor aş vrea să fie una în care - dacă-mi permiteţi o exprimare mai bizară - exprimarea să fie una de un firesc inedit. Îmi mai propun să alternez alegoria cu o poezie aproape lipsită de tropi (dacă paote exista aşa ceva), asta în cadrul aceluiaşi text, să uzez de ironie şi autoironie, de umor (uneori sumbru) şi de cinism, pentru a deţine controlul nivelului de "patetism", preţiozitae ş.a.m.d.
...Acum, legat de acest text, mi-e destul de greu să mă apuc să-l apăr, cât timp sunt atât de implicat. Probabil aş fi mult prea subiectiv, ştiind care sunt trăirile ce-i stau sub litere. Insă ştiu că, după ce un text este postat, încetează să mai aparţină autorului, iar argumentele privind un sus ori un jos al valenţelor axilogice sunt vibraţiile lectorului. La fel de bine ştiu că şi mişcările cerebrale sunt vibraţii, iar argumentul autoritar este şi va fi, probabil, un criteriu destul de obiectiv. Personal, şi eu consider că "Fâlfâilă" este superior acestui text, cu excepţia "plin de clişee" - afirmaţie care mi se pare mult prea dură - tind să fiu de acord cu d-voastră, însa privind, în special, ultima unitate, unde, legându-mă de o caracteristică pe care aş vrea s-o ating cât mai des, despre care pomeneam şi mai sus, am peirdut detaşarea.
...Mulţumindu-vă şi pentru intervenţia de sub "Fâlfâilă, şi pentru aceasta, vă urez o seară bună.
pentru textul : Străin deVă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
pentru textul : Ultimul muritor deCând voi mai apăsa pe butonul publică, voi ţine seama şi de gusturile diferite ale cititorilor.
pentru textul : Tăierea deAm revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deVa multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
pentru textul : Când pleoapele se zbat... depoezie duala (quasi-experiment?)in care eu m-am atasat de versul 3. Eu as fi pus (a)duc si in versul 3(de jos in sus) ca sa fie..oarecum simetrie..la ambele capete de pod;).
un text cu optiuni, unlike Romania...
Dinu, esti frumos fix aici: 'Unde e poezia de altădată? Unde sunt poeţii de altădată?'
In 'altădată'-land, nu?:)
cheers to all!
pentru textul : poezie pe (contra)sens deun poem-manifest, care te pune pe ganduri. intotdeauna e un pariu sa scrii despre ingeri si demoni. si, revenind la tine, sa identifici in ecuatia eu-lume cine ce cum mai suntem sau putem fi. paradoxal, intors catre tine, cu ironie si eleganta, il afli pe copilul african si nu numai aproape sfarsit cu un corb alaturi asteptand. asta imi aminteste de un film The girl in the cafe si de scrierile filosofilor francezi actuali care explica aceste fenomene sub avatarurile filosofiei mintii. adica, de ex, cu cat mai mari atrocitatile, cu atat mai mare fascinatia si tacerea celorlalti. de aceea, ma opresc aici, asteptandu i pe ceilalti cu pareri asupra textului si a intrebarilor pe care le ridica.
pentru textul : când îngerul își imaginează deO poezie în vers clasic reusita, dupa parerea mea, care poate fi apreciata de oricine poate trece de prejudecati elitist-post-post-moderniste.Observatii: cum sa dezbraci setea de...apa?tocmai de apa!
pentru textul : Fuga din mine deca tehnica: versul 1-strofa 1 schioapata(11 silabe), versul 3-ultima strofa schioapata si mai tare (10 silabe) pe când toate celelalte au 12 silabe. daca citesti cu voce tare simti imediat cum zgârâie la ureche. cele bune.
Ioana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina derusine sa-mi fie ca am observat atat de tarziu...:). uluitele mele multumiri! despre eseu sper sa discutam in curand, si mai ales as fi incantata daca as vedea si partea a doua; luna asta am avut ocazia sa citesc una din cartile lui F. Schuon, unde se dezvolta cu predilectie un studiu comparativ al esoterismului diverselor religii, comparatia avand drept stalp de sustinere esoterismul musulman, cu simbolurile si metodele sale de cunoastre si transcendere in planul spiritual. (nimic new-age, fireste). Si acolo este sublinita necesitatea (nu numai importanta) acelui simt aparte de care vorbeati (acel "ochi al inimii", deschis) in urcusul spre cunoasterea pura, ca si necesitatea "lepadarii de eu". In consecinta, ii dau dreptate lui Cusanus, cu a sa celebra religio una in rituum varietate. Pe cand continuarea?
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» detext simplut si cu vreo citeva stingacii. mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers sint o dovada de neatentie sau graba. exista un anumit sentiment pastoral care ramine dar probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deAdevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
pentru textul : mă dor tâmplele dePagini