Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
Ela, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
The repetition of some words may be unnecessary, for is taking away the focus from the really important verses: "just" in verse #2 and #12, "of" in consecutive verses #9,10,11. If I were you I would use "in-between" or "amidst" instead of "nothing in center". If nothing is in-between, then the next verse seems a bit awkward: "nothing more than". Something seems to be missing in the verse "inside we keep the silence", the verb "to keep" is usually accompanied by other word. The final three verses are excellent!
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
Virgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
da dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
Mereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
Virgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
starea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
un om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
fără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
Uite că vine Paștele și mă întreb, ca un bun creștin, oare cu ce am greșit eu față de site-ul Hermeneia de am fost obligată să îmi dau demisia, după ce am muncit, am venit cu idei pentru site etc. Și cum de nici unul, nici prietena Bianca nu a zis nimic. Ei, că același lucru s-a întâmplat și cu Agonia, și cu prietena Ela tot așa, dar acolo or fi niște răi și niște fameni la conducere. Sau poate site-ul Hermeneia a greșit față de mine. Nu aștept vreun răspuns. Cândva o să mă lămuresc eu cum stau treburile. Vă doresc Paște fericit și mai multă lumină în suflete.
cami, multumesc pentru atentie. ilustratia nu este in creion, ci in tus, de dimensiuni mici si in tehnica punctelor; a fost gandita ca ilustratie de poezie de la bun inceput...
Andu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
De acord, vă rog să țineți socoteala.
Eu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
Exista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
E bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eroarea era la pappies care nu inseamna nimic.
restul - sarcasm la adresa mea.
sper sa-ti placa [no spoilers!:p]
pentru textul : pe tocuri prea înalte deDacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : shortcut to L.L. deEla, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
pentru textul : ventriculă netrezită în alb demultam Sebi
pentru textul : balada ploilor pierdute deEu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deThe repetition of some words may be unnecessary, for is taking away the focus from the really important verses: "just" in verse #2 and #12, "of" in consecutive verses #9,10,11. If I were you I would use "in-between" or "amidst" instead of "nothing in center". If nothing is in-between, then the next verse seems a bit awkward: "nothing more than". Something seems to be missing in the verse "inside we keep the silence", the verb "to keep" is usually accompanied by other word. The final three verses are excellent!
pentru textul : In-between deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deLuminița, Alina, vă mulțumesc pentru semne și opinii. Semnele rămân, opiniile trec, probabil.
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb de[Alina, arămiu e o culoare:)...]
gând bun!
Deasupra câmpului de stânjenei a început să ningă. Zboară liber cocorii.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePână la revedere, îmi va fi dor în fiecare zi.
Un exerciţiu stilistic şi tematic... convingător. Ioan.
pentru textul : din suferinţele toponimice ale căpşunăresei deDaca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deVirgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
pentru textul : Forme de empatie deda dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deMereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
pentru textul : coliba mea de corali deVirgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
pentru textul : nota autorului destarea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
pentru textul : grisha, luna se desface în felii... uite sâmburii ei copți pe plită deun om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea defără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
mulțumim, Cris, cami era în vacanță la noi...:)
pentru textul : poeții dorm în vaze decred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
pentru textul : epitaful cuvintelor deUite că vine Paștele și mă întreb, ca un bun creștin, oare cu ce am greșit eu față de site-ul Hermeneia de am fost obligată să îmi dau demisia, după ce am muncit, am venit cu idei pentru site etc. Și cum de nici unul, nici prietena Bianca nu a zis nimic. Ei, că același lucru s-a întâmplat și cu Agonia, și cu prietena Ela tot așa, dar acolo or fi niște răi și niște fameni la conducere. Sau poate site-ul Hermeneia a greșit față de mine. Nu aștept vreun răspuns. Cândva o să mă lămuresc eu cum stau treburile. Vă doresc Paște fericit și mai multă lumină în suflete.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile decami, multumesc pentru atentie. ilustratia nu este in creion, ci in tus, de dimensiuni mici si in tehnica punctelor; a fost gandita ca ilustratie de poezie de la bun inceput...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deAndu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
pentru textul : Mă piere povară de* falS
pentru textul : mie redă-mă defrumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
pentru textul : Săgeți în piept deexistă esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
pentru textul : o variantă de iubire deDe acord, vă rog să țineți socoteala.
pentru textul : Noapte bună, copii deEu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deExista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
E bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
pentru textul : A doua mea copilărie dePagini