Va rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
Paul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
Despre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
Andrei, poemul a fost scris dintr-o suflare (de asta poate are si scapari dupa cum remarca un antevorbitor). NU stiu daca te ajuta cu ceva sa iti spun cine m-a inspirat sa scriu acest poem si nu cred ca e important sa marturisesc asta ...insa s-ar putea sa ai dreptate... sa fie un alter ego ... interesanta aceasta curiozitate a ta, specific feminina (uhaaa!) ca in parfum de femeie... nu cred ca se poate reedita istoria cu parfum de barbat...esenta replicii e o alta dimensiune... daca vrei sa spui metaforic vorbind ca sunt o egoista..adica el nu e altcineva decat tot eu multiplicata si redimensionata ca int-un tablou de frida kahlo, poate ai dreptate.. poate sunt tot eu cu egoismul meu exacerbat... nu-mi ajung mainile sa ma laud si nici palmierii sa imi fac umbra...dar ce aroma de mosk are umbra lui... el e o fata morgana...
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
Snowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
In seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
Nu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sînt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat... Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-) Andu
"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
Dacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
Un dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
Da, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
Andule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
Sunt un fan înrăit al genului și n-aveam cum să scap filmul lui J. Cameron. atîta că am așteptat să savurez și eu varianta vizibilă că altele de proastă calitate sunt deja cu grămada. așa cum spui e o trufanda filmul ăsta poate sta liniștit lîngă capodopere ale genului că are tot ce-i trebuie: sefeu, dragoste, acțiune, dramă și orice îți trece prin cap. iar peisajele și realitatea virtuală de pe Pandora sunt superb puse în valoare. mi-a plăcut în special cum plutesc munții și copacul acela la care te poți conecta ca un fel de pom al vieții din paradis. chiar nu m-am gîndit la implicații politice ale filmului dar tot ce-i posibil să fie cu substrat antiimperialist. eu l-am văzut așa eco-pacifist. anyway filmul e cap de listă la box-office și bine faci că-l recomanzi e categoric o bucurie să-l vizionezi. Crăciun supermagic, lin, tandru și delicios, ca la mama acasă...:) de la george cel asztalos!
Spre deosebire de primul, acesta este mai putin reusit. Actiunea treneaza. Personajele nu mai sunt vii. Nici prin ceea ce spun, autocaracterizandu-se, nici prin descrierea lor. Sper ca acest episod sa fie doa pentr "respiratie". Astept, ca si altii, continuarea.
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
pentru textul : Ipoteză deBucuros să vă citesc poemul. Imaginea și sensul deopotrivă reușit . Concis dar nu sărac, simplu și esențial. Cu considerație.
pentru textul : Alter ego dePaul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
pentru textul : Mai singură... deDespre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
Iată poezia! Din care poate, spre binele ei, să dispară ultima strofă.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deun sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 de... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
pentru textul : Epilog deAndrei, poemul a fost scris dintr-o suflare (de asta poate are si scapari dupa cum remarca un antevorbitor). NU stiu daca te ajuta cu ceva sa iti spun cine m-a inspirat sa scriu acest poem si nu cred ca e important sa marturisesc asta ...insa s-ar putea sa ai dreptate... sa fie un alter ego ... interesanta aceasta curiozitate a ta, specific feminina (uhaaa!) ca in parfum de femeie... nu cred ca se poate reedita istoria cu parfum de barbat...esenta replicii e o alta dimensiune... daca vrei sa spui metaforic vorbind ca sunt o egoista..adica el nu e altcineva decat tot eu multiplicata si redimensionata ca int-un tablou de frida kahlo, poate ai dreptate.. poate sunt tot eu cu egoismul meu exacerbat... nu-mi ajung mainile sa ma laud si nici palmierii sa imi fac umbra...dar ce aroma de mosk are umbra lui... el e o fata morgana...
pentru textul : akhtalee deMi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi deNici vorba de supărare. Este vorba de maniera de a face critică. Când faci o afirmaţie, ea trebuie argumentată.
Apoi felul în care trageţi concluzii citind doar trei poeme, mi se pare neprofesionist.
Vă asigur că nu voi veni niciodată cu resentimente asupra textelor dvs..
Toate cele bune!
pentru textul : placebo deSnowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deai dreptate Virgil, ce zici, îl șterg?
pentru textul : mă caută întrebarea! deIn seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deNu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sînt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat... Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-) Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III de"La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată." (Cezar)
Cezar,
...A presupune ori a spune pe de-a dreptu' că oareşcine de pe acest site nu pricepe o metaforă nu înseamnă altceva decât să arăţi cât de naivoliterar eşti; pentru că 1. "în luna stă agăţată pe cer" marea problemă nu stă în metaforă (fie ea chiar clişeică/nesărată/infantilă etc), cu alte cuvinte, nu stă în verb - agăţată - ci stă în tautologia "pe cer". Bineînţeles: într-un univers cutare, luna poate sta agăţată până şi de iţarii lu' Moş Crăciun, dar până una alta, primordial, luna stă în cer, de aceea, acea "metaforă" e tautologică.
Apoi, "chipul ei de aur", sintagmă pre-prepaşoptistă (cred că o găseşti şi-n Biblie) este în stare să distrugă orice discurs, al oricărui autor; "lumina ei minunată" păcătuieşte prin sărăcie ("minunată" nu spune nimic; poate fi totul şi nimic; când un autor este în impas creator, mai uzează de astfel de petice); "cu lumina ei minunată şi cu mărirea ei, ne face s-o privim în fiecare noapte când cerul e senin" - fraza asta (pentru că mi-e greu să o ridic la rang de versuri) poate fi oricât de inocentă/sensibilă etc... tot infantilă rămâne, fără vlagă artistică, fără nimic; nu mai pomenesc de umorul din "când cerul e senin" vs "în fiecare noapte"
...Spre a doua "unitate" nu mai privesc. Remarc doar "mama nopţilor" - numai aşa nu a fost numită această minunate entitate.
...Aşadar, acest text, stând la "magazie" este privilegiat, iar frustrarea ta este manifestată spre editori ori cititori; originea ei este în autor. Sunt sigur că, pe viitor, vei da dreptate acestor firi mogule, care vor să-ţi oprească urcuşul scriitoricesc.
Toate bune!
pentru textul : Luna detoate faine mai putin „totusi”. ca lupu' vine oricum...:)
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deAm spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deDacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deUn dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
pentru textul : matadorul deDa, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
pentru textul : puloverul (the end) denu găsesc nicio literă d în text. nu e aşa. oricum, poem limpede, plăcut, surgicaly executed.
pentru textul : amputarea literei d deIntotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
pentru textul : Nepoveste deAndule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deSunt un fan înrăit al genului și n-aveam cum să scap filmul lui J. Cameron. atîta că am așteptat să savurez și eu varianta vizibilă că altele de proastă calitate sunt deja cu grămada. așa cum spui e o trufanda filmul ăsta poate sta liniștit lîngă capodopere ale genului că are tot ce-i trebuie: sefeu, dragoste, acțiune, dramă și orice îți trece prin cap. iar peisajele și realitatea virtuală de pe Pandora sunt superb puse în valoare. mi-a plăcut în special cum plutesc munții și copacul acela la care te poți conecta ca un fel de pom al vieții din paradis. chiar nu m-am gîndit la implicații politice ale filmului dar tot ce-i posibil să fie cu substrat antiimperialist. eu l-am văzut așa eco-pacifist. anyway filmul e cap de listă la box-office și bine faci că-l recomanzi e categoric o bucurie să-l vizionezi. Crăciun supermagic, lin, tandru și delicios, ca la mama acasă...:) de la george cel asztalos!
pentru textul : AVATAR deMultumesc. Am corectat.
pentru textul : Florin Mugur de:))), oh Ralouk, daca nu pe tine atunci pe cine? si nu uita, astazi l'amour est partout:p
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deSpre deosebire de primul, acesta este mai putin reusit. Actiunea treneaza. Personajele nu mai sunt vii. Nici prin ceea ce spun, autocaracterizandu-se, nici prin descrierea lor. Sper ca acest episod sa fie doa pentr "respiratie". Astept, ca si altii, continuarea.
pentru textul : Spoiler 2 dearata inainte, dar acum se termina frumos.
pentru textul : cambodian oud dema-ntreb daca beduinii aveau si ei sulite..:) eu ii prefer prea-razboinicilor spahii.
PS. Textul acesta a fost publicat pe site-ul care trebuie? Sau doar în Tecuciul cultural?
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deNu aș spune neapărat pesimism, deși se poate susține și asta. Cred că mai degrabă e un fel de exercițiu estetic.
pentru textul : Areopagul dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul dePagini