nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
virgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
eu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
Ştefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
Cred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
ah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
Foarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
Ah, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
mi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
Domnilor, acest atac furibund asupra unui membru al site-ului, care semnalează un eveniment cultural, este demn de o cauză mai bună. Consternat, al dumneavoastră, un alt membru al site-ului
Mai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
Sugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
sau, mai degrabă, neagră, viaţa pornită în trombă de la nuanţe de roz către ceea ce devine este descoperită cu gustul "prins" din "cartea bucatelor" şi se derulează sarcastic- hilar înspre "catedralele melancoliei".
am zâmbit şi am oftat, nu mai ştiu care a fost prima reacţie, poate că cele două stări chiar s-au suprapus!
indicibil, aș zice, dar care ajunge la cititor. domoale aceste versuri, ca o așteptare, un tricou ud care se usucă încet, și toate acele lucruri, stări, ființe pe care le uităm în fiecare zi...
pentru mesaj, pentru ton neforțat, expresii, evitare elegantă de patetism inutil,Radu, congrt!
Îmi place livrescul. Chiar cred că pe linia asta a livrescului, trebuie mers mai mult acum, în poezie. Îmi mai place la Doru Lubov că persiflează cu delicatețe, dar persiflează! Apreciez imaginile create prin contrast, și jocul de cuvinte: "ce mă intrigă și acum/ nonșalanța din poza ei de avatar/ picior peste picior metric". Și ineditul "interbelic", evidențiat prin banalul epitet "frumoasă".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu numai că mi-a plăcut, dar m-a și convins! las o peniță.
pentru textul : en garde denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere deeste o inițiativă excelentă. unii chiar debutează editorial sub auspiciile Virtualia. felicitări, Alina!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă devirgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
CUUUUUUUUUUUT!
pentru textul : E.T. - [DC] deNu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
pentru textul : Viceversa deCa simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deeu sunt de acord cu ambii. precizez doar ca fiecare din noi este a fost sau va fi iuda. sa nu uitam, prieteni, aceasta! acum com ul justificativ: limbaj exact, imagini frumoase, tari, idee deschisa, intru celalalt, un iuda care merita apreciat si de ce nu? iubit in continuare acel "in gura" nu-mi pare ok
pentru textul : tăcerea hienei deŞtefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : ..que la vie est belle? deCred că aceasta este prima peniță pe care o las pe pagina ta, Djamal, și mai cred că este una dintre cele mai frumoase poezii din ce ai postat aici. Are o simplitate care te fură cu ușurință, o curgere firească, dar nu previzibilă, a ideilor, o construcție impecabilă de imagini care se completează și se cheamă unele pe altele. Mărturisesc că pe mine tocmai undița aceea, prezența ei, cu mânuirea stângace, constituie, după părerea mea, unul dintre stâlpii de forță ai acestei poezii. Pentru că, nu-i așa, important este să îți cunoști captura și să știi să alegi nada... Îmi aduc aminte zâmbind de concursurile de pescuit pentru copii la care am asistat, de toată dulceața aceea care ți se strecoară în inimă când îi vezi cu lansetele de două ori cât ei, prinzând pește... O imagine peste care voi suprapune de acum înainte poezia ta, iar asta spune, cred eu, enorm. Ei bine, copilul acesta din poezia ta s-a suit pe treapta cea mai de sus a inimii tale, și de-acolo aruncă nada în voie... Am avut o oarecare îndoială la imaginea căderii zăpezii sub piele... deși o înțeleg, nu reușesc să o văd ca pe o imagine reușită.
pentru textul : Nada deah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dedeparte de mine gandul de a o transforma in poezie impresionista.:)
pentru textul : hainele largi ale răsăritului deFoarte bun interviul, Florin! Pentru că ai început cu o întrebare inedită, un adevărat motor pentru acest dialog din care transpar idei deosebite. Ca aceea a culturii făcute de filozofi, nu de critici și istorici literari cum este a noastră. Viorel Cernica a atins aproape toate punctele nevralgice ale filozofiei românești (Blaga și Camil Petrescu au fost favoriții mei dintotdeauna, dar trebuie să recunosc că are dreptate în privința tipului de filozofie pe care aceștia au făcut-o sau nu ). Viorel Cernica e un filozof interesant, iar tu l-ai provocat în acest fascinant duel ideal. Mulțumiri!
pentru textul : Despre căile filosofării deam recitit ac text in care regasesc motive si idei dragi tie. mi-a placut, dar nu am inteles apelativul "turneanco"
pentru textul : barba iubitului meu defara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
pentru textul : Vis cu genele întredeschise deAh, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
pentru textul : Multiplu de unu demi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
pentru textul : spitalul de fluturi desigur...de acord...o sa caut romanul cu pricina.
pentru textul : pe tocuri prea înalte de"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
pentru textul : Moderator pe hermeneia deAş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer deFelicitări Elena pentru volum.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deDomnilor, acest atac furibund asupra unui membru al site-ului, care semnalează un eveniment cultural, este demn de o cauză mai bună. Consternat, al dumneavoastră, un alt membru al site-ului
pentru textul : zilele universitatii deMai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
pentru textul : some rule rules some rules deprivit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
pentru textul : Dosarele subțiri deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
Sugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
pentru textul : de regăsire deUn poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
pentru textul : pelerinul norilor de:))
pentru textul : plouă cu dragoste desau, mai degrabă, neagră, viaţa pornită în trombă de la nuanţe de roz către ceea ce devine este descoperită cu gustul "prins" din "cartea bucatelor" şi se derulează sarcastic- hilar înspre "catedralele melancoliei".
pentru textul : Série grise ou noire deam zâmbit şi am oftat, nu mai ştiu care a fost prima reacţie, poate că cele două stări chiar s-au suprapus!
indicibil, aș zice, dar care ajunge la cititor. domoale aceste versuri, ca o așteptare, un tricou ud care se usucă încet, și toate acele lucruri, stări, ființe pe care le uităm în fiecare zi...
pentru textul : de el depentru mesaj, pentru ton neforțat, expresii, evitare elegantă de patetism inutil,Radu, congrt!
Îmi place livrescul. Chiar cred că pe linia asta a livrescului, trebuie mers mai mult acum, în poezie. Îmi mai place la Doru Lubov că persiflează cu delicatețe, dar persiflează! Apreciez imaginile create prin contrast, și jocul de cuvinte: "ce mă intrigă și acum/ nonșalanța din poza ei de avatar/ picior peste picior metric". Și ineditul "interbelic", evidențiat prin banalul epitet "frumoasă".
pentru textul : mess dePagini