imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
multumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
Dorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
Draga mea Aranca, acesta este un comentariu la un text al domnului Virgil Titarenco. Eu asupra acestui text m-am pronunțat. Părerea mea poate fi una subiectivă. Cît despre curiozitatea ta, nu știu cît este de regulamentar să îți răspund aici; chiar dacă ești editor ai obligația să respecți și tu regulamentul site-ului, cu atît mai mult aș putea spune! Același lucru este valabil și în ceea ce privește atacul la persoană.Consider că intervenția ta, cu încălcarea flagrantă a regulamentului precum și a normelor de confidențialitate uzitate, în repetate rînduri, fie te descalifică pe tine pentru funcția pe care o ai, fie site-ul respectiv. Aceasta ca să nu amintim aspectul penal al problemei. Pentru cultura ta generală totuși, te informez că mijloacele tehnice permit la ora actuală să ai reședința pe teritoriul unui stat și să postezi oriunde de ori oriunde.
Pentru aceste versuri atât de sincere, directe, ce asamblează un alt mecanism interior liric, îți doresc lumina de gutuie a toamnei la fereastra acelor gânduri crescute frumos pentru fiecare suflet rătăcit în grădina hermeneii! "ție îți dedic poezia surdo-mutului și a orbului poezia pipăirii trupului poezia răscolită cu limba poezia coco chanel ce nu mă intresează este dragostea și ceasornicarii"
Mulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
Despre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
Mulțam de lectură Virgile, iote că mai citește omul și ceva bun pe Hermeneia din când în când, deci merită, right.
Eu n-am nicio problemă cu abscons pe care jumate din români îl pronunță și îl scriu absconcs e un cuvânt care îmi place mult, că e neologism sau nu, asta știe cel mai bine un membru al usr-sg.
Am însă o problemă cu acea bulă a realității care dă un ton ingineresco-umoristic total nepotrivit poemului. Părerea mea ar fi să îmbraci (atributezi) bula înainte să o atribui realității, deci nu așa simplu ca pe o generică bulă.
Andu
Alma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
sper că ați citit ce înțeleg eu prin vechime. Nu poți spune cuiva care a construit o casă iar tu l-ai urmărit în tot acest timp: la sfârșit vii și zici ceva de genul : nu îmi place. deci: cred că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți.
mie mi-a sunat a eclipsă, a momentele acelea de pregătire când oamenii sunt curioși, dar natura dă alte semne care pot duce la spaima că s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut. mi-a plăcut.
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
Sancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare deO.K.! Numai sa vrea si...Grivei (rima involuntara). G.M.
pentru textul : nevermind deimi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado demultumesc de ironie, insa ,,nu se canta'' in niciun fel iar acesta este un site de literatura,nu inteleg de ce imi vorbesti astfel... nu am gresit cu nimic...pe undeva am obosit sa fiu mereu bruscata
pentru textul : valsând cu fiara deDorin... intr-adevar ceea ce am vrut sa surprind a fost setea acuta, dusa pana la limita, setea aceea pe care nu o poti defini insa care te macina in profunzime ca un cancer. Barbatul din final a fost lasat intentionat in penumbra pentru ca fiecare dintre cititori sa gaseasca o cale de iesire din cerc pe potriva sufletului sau. Matei... sa stii ca m-am gandit si eu la acele unghii insa le-am lasat pentru ca surprind pe langa aspectul tragic al cautarii oarbe in htonian si ideea cochetariei feminine, a lustrului, a aparentei. Marina... cu siguranta ca s-a vrut prezentarea unor personaje intr-o atmosfera gotica... cred ca stiu despre ce tablou vorbesti... referitor la incubus/sucubus... hmm Lucian... facem si noi ce putem... uneori tabloul este unul reusit alteori mai incercam :) Multumiri tuturor pentru cuvinte.
pentru textul : locus deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deobserv ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
pentru textul : podul suspinelor deDraga mea Aranca, acesta este un comentariu la un text al domnului Virgil Titarenco. Eu asupra acestui text m-am pronunțat. Părerea mea poate fi una subiectivă. Cît despre curiozitatea ta, nu știu cît este de regulamentar să îți răspund aici; chiar dacă ești editor ai obligația să respecți și tu regulamentul site-ului, cu atît mai mult aș putea spune! Același lucru este valabil și în ceea ce privește atacul la persoană.Consider că intervenția ta, cu încălcarea flagrantă a regulamentului precum și a normelor de confidențialitate uzitate, în repetate rînduri, fie te descalifică pe tine pentru funcția pe care o ai, fie site-ul respectiv. Aceasta ca să nu amintim aspectul penal al problemei. Pentru cultura ta generală totuși, te informez că mijloacele tehnice permit la ora actuală să ai reședința pe teritoriul unui stat și să postezi oriunde de ori oriunde.
pentru textul : e bună tipa dePentru aceste versuri atât de sincere, directe, ce asamblează un alt mecanism interior liric, îți doresc lumina de gutuie a toamnei la fereastra acelor gânduri crescute frumos pentru fiecare suflet rătăcit în grădina hermeneii! "ție îți dedic poezia surdo-mutului și a orbului poezia pipăirii trupului poezia răscolită cu limba poezia coco chanel ce nu mă intresează este dragostea și ceasornicarii"
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deMulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
pentru textul : Balada florii de mătasă deda.... pasarea curcubeu... a observat incurajator ideea aceasta profetul.
pentru textul : Arșița verii noastre denicodem, tu încă faci fotografii, șmecherule:)
pentru textul : fotografie din spaţiu deȚinându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă de"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deDespre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
perfectă prin mesaj...fericirea și cuțitul deasupra...abia aștept să văd volumul în franceză.
pentru textul : Poème du bonheur deiuri, nem ertem mit montal de tetțic ohodi montod:)(transliterat of course)
pentru textul : Fugă deMulțam de lectură Virgile, iote că mai citește omul și ceva bun pe Hermeneia din când în când, deci merită, right.
pentru textul : revelație deEu n-am nicio problemă cu abscons pe care jumate din români îl pronunță și îl scriu absconcs e un cuvânt care îmi place mult, că e neologism sau nu, asta știe cel mai bine un membru al usr-sg.
Am însă o problemă cu acea bulă a realității care dă un ton ingineresco-umoristic total nepotrivit poemului. Părerea mea ar fi să îmbraci (atributezi) bula înainte să o atribui realității, deci nu așa simplu ca pe o generică bulă.
Andu
De cand ii spun lui Virgil sa inventeze si penite negre! S-ar potrivi perfect una aici. Ba chiar mai multe!
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deMulţumesc! Pot fi trimise, numai să mi se spună unde greşesc...
pentru textul : Petru pământesc.. deAlma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
pentru textul : Drumul mătăsii desper că ați citit ce înțeleg eu prin vechime. Nu poți spune cuiva care a construit o casă iar tu l-ai urmărit în tot acest timp: la sfârșit vii și zici ceva de genul : nu îmi place. deci: cred că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general demie mi-a sunat a eclipsă, a momentele acelea de pregătire când oamenii sunt curioși, dar natura dă alte semne care pot duce la spaima că s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut. mi-a plăcut.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote detextul ne e prost dar nici nu iese in evidenta decit printr-un fel de tristete resemnare sint multe lucruri pe care nu le-am inteles in el
pentru textul : Legile poeziei devirtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
pentru textul : Virtualia deO mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
pentru textul : Umbra demie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
pentru textul : kansas in june deaalizeei, nu te-ai jucat bine (în opinia mea). mai încearcă
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deSancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
pentru textul : mate blues II deAcum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
pentru textul : Csungy, tu știai? dePagini