draga bobadile, de acord cu tine. Nu am spus niciodata ca sint altceva decit un inginer. In orice caz nu un artist ca tine. Dar, atunci spune-mi si mie, crezi ca haosul ajuta la creativitate? Sau mai bine zis, ajuta la descoperirea artei? Poate, zic eu, daca esti explorator sau arheolog. Dar cititorii nostri nu sint (cel putin cei mai mult dintre ei). Tie ti-ar conveni sa postezi un text care apoi sa dispara intr-o baza de date din care nimeni sa nu il poata gasi dupa vreun criteriu? Poate iti doresti asta. Daca e asa de ce nu iti trimiti textele literarea la o adresa de email care nu exista. Asa vei putea fi sigur ca nu le va gasi nimeni.
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
Timpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
încă mă formez :).
aici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
dară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
Dragă Alina, mă faci să roșesc... Mulțumesc mult. Cu cele 7 ore diferență față de România nu știu cât de ușor mi-ar fi fost să intru în direct... În fine, dacî îm' mai vin idei di expluatari a graiului bucovinean, o sî mai scriu.
nu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
slab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
eu as multumi pentru sora comentator, paul. trebuie sa stim sa dam dupa cum trebuie sa stim sa primim. iar tu stii, prietene, nu?
iar textul e fain, merita.
poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
Bună ziua, domnule Ionel. Citesc prozele dumneavoastră de ceva timp și-mi place felul în care le scrieți. Nu intru în amănunte. Vreau să vă felicit pentru firul narativ foarte reușit din prozele autorului. Cursivitatea textelor, ideile bine conturate îmi fac dorința de lecturare în continuare. Vă citesc cu plăcere. O să las un semn atunci când va veni momentul. Cu respect, o cititoare.
Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
ecoule
când îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
îmi zic şi vă spun iar şi vouă - de preferat la ultima strofa: imi spun si va repet si voua.
îmi e o toamnă - imi este toamna
Mai rar asemenea texte sensibile. Strofa doua m-a impresionat in mod deosebit. Chiar daca aceste daruri Domnul nu le-a primit niciodata, noi, ciitorii, suntem cei care profita...
Aș fi văzut poate această relație cu poezia mai puțin domestică, însă e bine și așa. Oricum, per total îmi plăcu. Aș avea poate de cârcotit la acel „râgâie gingaș”, mi se pare o alăturare nefericită .
Una peste alta, un text bun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga bobadile, de acord cu tine. Nu am spus niciodata ca sint altceva decit un inginer. In orice caz nu un artist ca tine. Dar, atunci spune-mi si mie, crezi ca haosul ajuta la creativitate? Sau mai bine zis, ajuta la descoperirea artei? Poate, zic eu, daca esti explorator sau arheolog. Dar cititorii nostri nu sint (cel putin cei mai mult dintre ei). Tie ti-ar conveni sa postezi un text care apoi sa dispara intr-o baza de date din care nimeni sa nu il poata gasi dupa vreun criteriu? Poate iti doresti asta. Daca e asa de ce nu iti trimiti textele literarea la o adresa de email care nu exista. Asa vei putea fi sigur ca nu le va gasi nimeni.
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deGorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
pentru textul : mount palomar deTimpul intelepciunii este o contradictie in integro cu notiuni. Vremea intelepciunii... poate... dar nu in ceea ce ne priveste. In rest, dupa cum vezi, toate bune grase si frumoase. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deRaluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
pentru textul : legendă cu oameni de rând demi-a placut poezia ta. imagini frumoase, feminine aproape. si-o o lume, de parca ar fi privita cu ochii intredeschisi.
pentru textul : in memoriam deîncă mă formez :).
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deaici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
revin spre a cere carte ta. daca esti de acord, da/mi un semn in acest sens, te rog!
pentru textul : Scrum VI dedară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
şi mai vedem.
pentru textul : astăzi nu deDragă Alina, mă faci să roșesc... Mulțumesc mult. Cu cele 7 ore diferență față de România nu știu cât de ușor mi-ar fi fost să intru în direct... În fine, dacî îm' mai vin idei di expluatari a graiului bucovinean, o sî mai scriu.
pentru textul : Mâțâli denu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa deClaudiu Banu a fost membru pe aici, scria cândva, nu mai ştiu nimic de el de câţiva ani. Are o strofă scrisă mai sus.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete deslab text! pare explicarea unei teoreme. you're sweet, or maybe, although, thus, but... in other words: who knows?
aş putea să compar textul cu ceva de genul: dăi cu dacă şi cu parcă se zbenguiau într-o barcă. dacă şi cu parcă au căzut în apă şi s-au înecat. ghici cine a mai rămas?
parerea mea.
pentru textul : you are deChiar asa scrie acolo! =)) Cate imagini ai suprapus?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deeu as multumi pentru sora comentator, paul. trebuie sa stim sa dam dupa cum trebuie sa stim sa primim. iar tu stii, prietene, nu?
pentru textul : pastel pentru alecsandri deiar textul e fain, merita.
multumesc de citire. si de semn. dupa cum spun si la titlu, poemul acesta nu se pune:D ziua buna
pentru textul : mic poem depoem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
pentru textul : cerul de onix deBună ziua, domnule Ionel. Citesc prozele dumneavoastră de ceva timp și-mi place felul în care le scrieți. Nu intru în amănunte. Vreau să vă felicit pentru firul narativ foarte reușit din prozele autorului. Cursivitatea textelor, ideile bine conturate îmi fac dorința de lecturare în continuare. Vă citesc cu plăcere. O să las un semn atunci când va veni momentul. Cu respect, o cititoare.
pentru textul : Frumoasa Vergina deDiscuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
pentru textul : Har şi talent deecoule
pentru textul : pânză de apă decând îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deapocalitica si obsesiva imaginea ce o da acest poem. observ ca poeziile tale zguduie cititorii. iti voi cumpara cartea publicata in tara.
pentru textul : din muntele vremelnic de ceață deMarina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger dePoate era mai bine un titlu: Auto Moto Velo!
pentru textul : sacrilegiu dee ok, Dorin, dar nu stiu daca merita efortul - uita-te si tu la subtitlu...:) merci, oricum.
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d deîmi zic şi vă spun iar şi vouă - de preferat la ultima strofa: imi spun si va repet si voua.
îmi e o toamnă - imi este toamna
Mai rar asemenea texte sensibile. Strofa doua m-a impresionat in mod deosebit. Chiar daca aceste daruri Domnul nu le-a primit niciodata, noi, ciitorii, suntem cei care profita...
pentru textul : aşteptarea după Simion deAș fi văzut poate această relație cu poezia mai puțin domestică, însă e bine și așa. Oricum, per total îmi plăcu. Aș avea poate de cârcotit la acel „râgâie gingaș”, mi se pare o alăturare nefericită .
Una peste alta, un text bun.
Eugen
pentru textul : Domestică dePagini