Andu Moldovean, atunci cand nu intelegi o alta limba straina (care nu are de a face cu a emigrantilor cum insinuezi, niciuna dintre noi nefiind o persoana asa cum o califici, cu nonsalanta si necunoastere) TACI. Iti recomand sicer reluarea ciclului primar, acolo am invatat (unii) si limba franceza.
M-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
Paul, sunt onorată de aprecieri, mulțumesc. Ionuț, mă irită neatenția și graba unui cititor. textul e încadrat la experiment, dar puteam să îl trec la poezie și să fie poezie pentru că așa spun eu. îți recomand să explorezi cât mai multe spații ale literaturii până devine totul luminos. nu ai reușit să spui nimic coerent în prima jumătate a comentariului tău, prin urmare ți-am răspuns cum am intuit. o să elimin din "pronume" care nu sunt doar pronume, ci și adjective. totuși, mulțumesc pentru efort și sper să nu revii cu explicații inutile.
“tot ce iubesti omoara si saruta” trimite la filozofia cautarii “adevarului”, a marelui Adevar, caci el elibereaza si inalta, dar ca sa-l cunosti trebui sa omori demonii din drum... dar dincolo de tristete... viata va avea intotdeauna dreptate, indiferent cum am lua-o ! cu gand prieten anna
margas, vezi că se poate?
dacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
ideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
sunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
mă priveşte
şi repede pleacă.
parerea mea este ca norocul acestui text este ca e scurt. daca era mai lung nu mai reusea sa transmita nimic. dar abundenta de vocale si consoana "r" din primul vers il face totusi nu neaparat atragator dar, asa cum am spus, asta e parerea mea
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
este un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
o seară plăcută şi ţie.
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
Mereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
Am auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
Alma... stiu ca te-ai poticnit mereu la nivelul perceptiei atunci cand e vorba de tigari... poate e de vina formatia ta profesionala :)... e scris cu sens acolo unde te intrebi, nu zic mai mult :) Persephone... ma bucur ca ai sesizat carcaterul circular al textului si nevoia de participare a lectorului la reconstructia imaginara a poeziei. Cailean... e un drum pe care fiecare dintre noi il facem macar o data. Desigur ca n-am putut rezista tentatiei jocului, fie el si secund :) Multumesc pentru parerile asupra textului.
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
o proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu Moldovean, atunci cand nu intelegi o alta limba straina (care nu are de a face cu a emigrantilor cum insinuezi, niciuna dintre noi nefiind o persoana asa cum o califici, cu nonsalanta si necunoastere) TACI. Iti recomand sicer reluarea ciclului primar, acolo am invatat (unii) si limba franceza.
pentru textul : adieu deM-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii de( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
sub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deeu zic ca textul nu e chiar prost, ba e chiar interesant, doar ca pe alocuri devine prea patimas sau prea tehnic
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I dePaul, sunt onorată de aprecieri, mulțumesc. Ionuț, mă irită neatenția și graba unui cititor. textul e încadrat la experiment, dar puteam să îl trec la poezie și să fie poezie pentru că așa spun eu. îți recomand să explorezi cât mai multe spații ale literaturii până devine totul luminos. nu ai reușit să spui nimic coerent în prima jumătate a comentariului tău, prin urmare ți-am răspuns cum am intuit. o să elimin din "pronume" care nu sunt doar pronume, ci și adjective. totuși, mulțumesc pentru efort și sper să nu revii cu explicații inutile.
pentru textul : perdu dein nici un caz nu este o poezie. este o revolta atat.
pentru textul : Urăsc această lume demultumesc de citire
“tot ce iubesti omoara si saruta” trimite la filozofia cautarii “adevarului”, a marelui Adevar, caci el elibereaza si inalta, dar ca sa-l cunosti trebui sa omori demonii din drum... dar dincolo de tristete... viata va avea intotdeauna dreptate, indiferent cum am lua-o ! cu gand prieten anna
pentru textul : mai departe decât tristețea demargas, vezi că se poate?
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dedacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
pentru textul : picătură deastfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
multumesc de trecere si cuvinte, Ottilia!
pentru textul : de ieri, de azi deEsti binevenit! Ne vedem sambata viitoare la Pogor!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc de..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
RIP CMP!
pentru textul : The National Poetry Competition deAproape excelent! Dacă nu ar fi ultimul vers...Ceea ce nu înseamnă că el trebuie doar suprimat.
pentru textul : prezentul simplu desunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
pentru textul : bărbatul demă priveşte
şi repede pleacă.
parerea mea este ca norocul acestui text este ca e scurt. daca era mai lung nu mai reusea sa transmita nimic. dar abundenta de vocale si consoana "r" din primul vers il face totusi nu neaparat atragator dar, asa cum am spus, asta e parerea mea
pentru textul : vibrație deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor debun venit! emiemi a facut o observatie incotestabila.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deeste un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
pentru textul : forbidden love dete rog reincadreaza la Info/Comunitar de asemeni, ai cumva o imagine mai buna, mai clara, mai mare?
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit depaul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deo seară plăcută şi ţie.
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
pentru textul : Nenorocul de"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
Mereu, după lecturarea unui poem de al tău, mă întorc la titlu. Uneori ascunzi acolo cheia. Îmi permit un supra - titlu: Ziua îndrăgostiților de Viață.
pentru textul : ziua îmbătrâniților deAm auzit recent o zicere frumoasă: voi cei "îmbătrâniți" (trebuie să recunosc că ignor un pic sensul proxim) aveti o bogăție în plus: amintirile, visele împlinite și înțelepciunea vieții. Si iată că vine în gând un alt supra-titlu: Ziua înțelepților :) sau Ziua înțelepțiților.
Din poem răzbate un miros amărui, plăcut, de liliac mov. Mi-a plăcut că prima parte este eliptică de verbe, ceea ce dă senzația unui decor minuțios aranjat, apoi apare implicarea eului liric, un pic de vulnerabilitate și, spre final, un zbor, o visare, ca o izbăvire. Bine alese sintagmele din același câmp lexical cu sugestie foarte bună: sfârșit de amiază, trecut, molie îmbătrânită, ceasuri de lână, căldură de azil, se răcește verigheta. Sunt multe imagini care îmi plac, dar cel mai mult cele din ultimul distih: "se tulbură perdeaua " și "tu cu scrisori în mână eu către un porumbar ireal". E ca un stop cadru pe o secvență de viață.
Te rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors deoff topic, azi, 16, e ziua mea, mulţumesc frumos tuturor cititorilor mei şi ţie Adrian şi membrilor siteului pentru tot.
pentru textul : sprijinit în baston deAlma... stiu ca te-ai poticnit mereu la nivelul perceptiei atunci cand e vorba de tigari... poate e de vina formatia ta profesionala :)... e scris cu sens acolo unde te intrebi, nu zic mai mult :) Persephone... ma bucur ca ai sesizat carcaterul circular al textului si nevoia de participare a lectorului la reconstructia imaginara a poeziei. Cailean... e un drum pe care fiecare dintre noi il facem macar o data. Desigur ca n-am putut rezista tentatiei jocului, fie el si secund :) Multumesc pentru parerile asupra textului.
pentru textul : pasagera deun itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
pentru textul : pârâul lui iov deo proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
pentru textul : Hoții raiului dePagini