Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
din punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.
si n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
În urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
Andu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
nu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul dedin punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.
pentru textul : old times deFelicitări! Mă bucur, sunt onorată să te citesc!
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester desi n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
pentru textul : interviu deÎn urma acestui text rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei. Cel puţin pe alocuri, ai reuşit să atingi anvergura a ceea ce numim "inefabil":
"n lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul
în care mi-a fost îngropată copilăria"
"mă mai auzi
mă mai cunoşti
în mâinile astea ai ţinut hăţurile unui nărăvaş".
Şi totuşi, ceva, ceva îi lipseşte pentru a fi un text excelent. Nu ştiu ce.
pentru textul : mamă deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
Spunea cineva că apreciază modul în care îţi închei textele, eu spun că mai degrabă ştii când s-o faci... Bun.
pentru textul : limbo devirgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are depoemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! demi-e drag poemul tău... dar știu că poți mai mult...
pentru textul : unintended deva continua?
pentru textul : Titlu pentru o seară de mai deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride de...sau exagerez eu și e iarnă și tu vrei să emigrezi?:)
pentru textul : liniștea din vamă demultam de trecere si cuvant, maria
pentru textul : În loc să dorm, scriu deTrecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat deMersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă deAndu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
pentru textul : două mâini dePentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
pentru textul : Pentru că... deBa da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deDe acord. Să fim și să rămânem oameni!
pentru textul : cuvinte de jurnal de!!!!!!!!!
pentru textul : Cam aşa den-am mai gasit niciunul. oi fi fost eu obosit.
pentru textul : lucia deDaniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : etravă și meninge arzând deam citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III denu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
pentru textul : Peisaj urban demultumesc frumos pentru remarcile facute la adresa acestui text cu respect, adelina
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deChiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
pentru textul : kansas in june deErată - "atunci rezultatul alegerii" - scuze
pentru textul : domnule Labiș dePagini