citind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
Younger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
Am vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea. Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc. numai bine.
Guri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
Dau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
Sequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
1) Despre text: Paradoxal, am avut sentimentul ca uite, doar s-a publicat acest "manifest" pe Hermeneia, cu sau fara voia editorilor (in contextul a ceea ce remarca si Ioana). Despre boierism: un material slab croit la o bere de trei amici. Insa textul in sine poate fi acceptat sau nu de ceilalti si asta functie de un anumit nivel...in acest context, ma astept sa apara si un teoretician al manelelor, sau o noua institutie. Acolo pe acel site si cu acel "manifest" s-a creat o confuzie de apartenenta, prin faptul ca unul dintre amici e chiar proprietarul site-ului in care s-a promovat textul. In acest caz, automat cine nu sustine sau nu inghite textul, i se afecteaza inscrierea pe acel site? Am constatat (rizind) ca si-au dat cu parerea si am nivelul -20 acolo. Ii asigur ca imi voi sterge toate textele sa nu se mai oboseasca sa ma decoreze cu nivelul lor. 2) Acel material NU il sustin pentru ca NU ma reprezinta. 3) Nu am inteles de ce esti reprezentantul institutiei din care faci parte pe acest site si de ce te simti obligat sa spui asta. Sa inteleg ca esti purtatorul de cuvint al USR aici? Nu am contestat ca esti membru USR, si eu sint pe unde vreau, dar nu defilez cu asta ostentativ.
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
Raul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
Nici n-am susţinut că "forţa" este suficientă. Şi mai cred că, măcar din ce-am citit până acum la tine, nu trebuie să forţezi forţarea ca s-o ai.
Da, m-au văzut şi pe mine fulgii azi :)
Se prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
"la fereastră străzile atârnă umbre cu fețe lungi de căutări / coaja de dragoste rămasă pe cuvinte de hârtie dictando" - astea-s cam lălăite. Restul, destul de ok.
Bineînţeles, nu mă aştept să receptezi absolut nimic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
pentru textul : iubire mută deemiemi, multumesc pentru semn. e amuzant: eu te gasesc pe un site, tu pe celalalt. :-) cu prietenie, kranich
pentru textul : mama deIulia
îţi mulţumesc pentru această delicată rostire venită în urma citirii poemului meu.
Floare albă de mătasă,
de ce mă iubeşti aşa?
Peste pleoapă-mi fulguia
chimonoul de melasă
ce-l purta luna mireasă
pe când era plină, grea...
la fel de delicat.
pentru textul : scrisoare către înger de"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Propun:
"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.
pentru textul : capcana deYounger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
in rest, va doresc o zi faina.
pentru textul : cumpăr ninsori deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
multumesc Ani, dar nu ma mai domni atita ca am sa ma simt ca un pterodactyl. Un an bun si tie.
pentru textul : simetrie deam sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
mulţumesc pentru bunăvoinţă!
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePrecizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deAm vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea. Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc. numai bine.
pentru textul : în goana trenului deGuri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
pentru textul : Altfel demultumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
pentru textul : poem de alungat singurătatea dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE devirgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
pentru textul : nu e o vină deMulțumesc de cuvintele calde, Aranca. Mă bucur să fiu printre prieteni.
pentru textul : Visându-te deDau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
pentru textul : tangent la soare deD-le Manolescu, cine este acest Adrian A Gheorghuesi?
pentru textul : Har şi talent deSequoia vazut din doua unghiuri diferite: cutie sensibila, de rezonanta a suferintelor (instrument muzical) sau martor tacut si altar pentru ispasire a pacatelor. Poate nu am reusit sa ilustrez aceste lucruri , pe care le-am avut in cap. Lucian, multumesc.
pentru textul : sequoia de1) Despre text: Paradoxal, am avut sentimentul ca uite, doar s-a publicat acest "manifest" pe Hermeneia, cu sau fara voia editorilor (in contextul a ceea ce remarca si Ioana). Despre boierism: un material slab croit la o bere de trei amici. Insa textul in sine poate fi acceptat sau nu de ceilalti si asta functie de un anumit nivel...in acest context, ma astept sa apara si un teoretician al manelelor, sau o noua institutie. Acolo pe acel site si cu acel "manifest" s-a creat o confuzie de apartenenta, prin faptul ca unul dintre amici e chiar proprietarul site-ului in care s-a promovat textul. In acest caz, automat cine nu sustine sau nu inghite textul, i se afecteaza inscrierea pe acel site? Am constatat (rizind) ca si-au dat cu parerea si am nivelul -20 acolo. Ii asigur ca imi voi sterge toate textele sa nu se mai oboseasca sa ma decoreze cu nivelul lor. 2) Acel material NU il sustin pentru ca NU ma reprezinta. 3) Nu am inteles de ce esti reprezentantul institutiei din care faci parte pe acest site si de ce te simti obligat sa spui asta. Sa inteleg ca esti purtatorul de cuvint al USR aici? Nu am contestat ca esti membru USR, si eu sint pe unde vreau, dar nu defilez cu asta ostentativ.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deMarga, e corect "una DIN nopţile" şi e corect "una DINTRE doamne". Ai prins diferenţa?
pentru textul : Mica țigariadă deRaul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pentru textul : Cretacic târziu deVa multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deun arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deNici n-am susţinut că "forţa" este suficientă. Şi mai cred că, măcar din ce-am citit până acum la tine, nu trebuie să forţezi forţarea ca s-o ai.
Da, m-au văzut şi pe mine fulgii azi :)
Seară frumoasă!
pentru textul : ginny in a bottle deSe prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
pentru textul : Geneză deaici. şi doar am răspuns solicitării tale. în rest finita la comedia. poate cînd vom mai găsi teme...
Alina,
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete demulţumesc.
Andreea, mulţumesc pentru apreciere!
(mie îmi plac, uneori, finalurile seci. Ori foarte sarcastice.)
pentru textul : De-a singurul de"la fereastră străzile atârnă umbre cu fețe lungi de căutări / coaja de dragoste rămasă pe cuvinte de hârtie dictando" - astea-s cam lălăite. Restul, destul de ok.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deBineînţeles, nu mă aştept să receptezi absolut nimic.
Pagini