Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
Imi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
că era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
pasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
dar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Literatura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
Oricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
Ei bine, pentru motivele arătate mai devreme, și pentru perseverență... nu știu ce și cui se datorează, dar revenind îmi place și mai mult, și, chiar dacă îmi păstrez urma mea de rezervă la primele două versuri, parcă am impresia că ai adâncit atmosfera despre care spuneam, și asta e de bine. Peniță, așadar.
Vlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
;Pleiadă; nu contrazice cu nimic afimrația despre unitatea concepției ideatice a poemului.
PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade.
A, nu mă refeream la îndrăgostit în sens pământean, lumesc. Nici Nichita nu se referă la acel fel de îndrăgostit în exemplul dat.
P.S. Nu am zis nicăieri că nu-mi place, asta apropos de unul din comentariile de mai sus. În rest nu cred că ai tu nevoie de penițele mele.
adriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
e posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
în fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
pentru textul : ym deTotuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
remarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
pentru textul : Miel la Proțap deŞi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deImi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dese zice asa pe mine ma cheama Virgil pe tine cine te cheama? scuze de off
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deAdrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
pentru textul : caută-mă în omul acela deîn ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I deaveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deCred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
pentru textul : Nostalgia deai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
pentru textul : Rămân gol decă era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
pentru textul : prânz în curtea veche depasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun dedar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Literatura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deOricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
ai dreptate andreea, sunt constienta de asta, lautarii aceia... acum ca mi-ai sesizat si tu...o sa vad m-a bucurat sincer trecerea ta!
pentru textul : repetiție cu vioară deEi bine, pentru motivele arătate mai devreme, și pentru perseverență... nu știu ce și cui se datorează, dar revenind îmi place și mai mult, și, chiar dacă îmi păstrez urma mea de rezervă la primele două versuri, parcă am impresia că ai adâncit atmosfera despre care spuneam, și asta e de bine. Peniță, așadar.
pentru textul : Mizantropii deVlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
pentru textul : bicicleta deCrăciun fericit! și mulți ani pentru Hermeneia!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dedacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
totodata nu inteleg de ce acest text este incadrat la scenariu. chiar daca vei spune ca e monolog.
pentru textul : monolog I denici eu nu-s sigura. ma mai gandesc.
pentru textul : pontificală de;Pleiadă; nu contrazice cu nimic afimrația despre unitatea concepției ideatice a poemului.
PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade.
A, nu mă refeream la îndrăgostit în sens pământean, lumesc. Nici Nichita nu se referă la acel fel de îndrăgostit în exemplul dat.
P.S. Nu am zis nicăieri că nu-mi place, asta apropos de unul din comentariile de mai sus. În rest nu cred că ai tu nevoie de penițele mele.
Cu prietenie,
pentru textul : Primul infern deadriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
pentru textul : despre inima mea dee posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deda, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina
pentru textul : Curând, Șeherezada... deOriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.
pentru textul : Itermezzo (1) deandule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
pentru textul : cauză şi efect deîn fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
iti multumesc de citire si pentru apreciere. te mai astept cu drag
pentru textul : Aburi dePagini