A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
of, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
Îţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
Cine-s eu sa-nchid Dihania intre doua verbe si o rima? Cum as putea sa-l conving pe Bobadil ca nu peste tot ploua cu tunuri de Sanziene? Cum as putea face sa fiu deja inramat in tabloul ce si-a pierdut fecioria la Artis Design, taiat de jur imprejur de marginea passepartout-ului? Toate aceste intrebari si multe altele sunt simple scorneli de scormonit pofta si bucuria de competitie. Cădere Căderea din rime Printre paginile albe Precum ninsoarea mieilor Înneaca în mine Verdele aspru Al mâinelui. Și-i noaptea de Sânziene Când miracolele se scutură Legănându-ne-n ciutură Pe sub țesutele flori Scăpându-ne, În cupă-adunându-ne. Soarele iubirii, orbitor Își alege dragaica Dintre toate clipele Prefirate. Holdă bogată A sufletului meu. Scăldarea în rouă De rimă nouă, să îmi aducă Tăcere caducă Și viata nouă. O dărui vouă Să vă alinte, Să vă descânte.
Cumva cred ca ai probleme la "incheierea" strofelor... "alături de inima ca un fluture speriat/ a blondei de lângă geam" nu prea merge, poate rearanjezi topica. "uruitul roților strivind popoare de tălpi imprimate în sufletul asfaltului"... strofa bogata in semnificatii si construita bine. "inima blondei"... e oarecum hilar... e ca si cum ai spune ca si blondele au inima :)... definesti femeia printr-o calitate nesemnificativa si apoi ii pui alaturi un element de esenta.
Buna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
bine, mai, las sa fiu eu jalnica si tu sa ai dreptate. dar iaca n-ai. indiferent ce ar fi facut Laurentiu, tu, ca un bun manager, aveai obligatia [chiar] sa ii asiguri tot confortul pe site-ul tau. norocul tau e ca el e prea pasnic, altfel, zau, ai fi ramas pe aici tu cu tine insuti sa va comentati reciproc :)).
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
In contextul de fata personificarea nu mi se pare justificata. In cel mai bun caz "unui" va realiza o izolare, o singularizare a sangelui, o separare de restul, o evidentiere daca vrei, dar asta nu inseamna ca sangele este personificat, cum zice un personaj genial mai sus. ialin
Mărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
Abia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
Poem de nota 11, fara nici o penita. Esti foarte bun, Profetule. Revin: da-mi o adresa pentru a-ti trimite cartea. De ti-e frica, ii voi trimite lui Dan iordache 2 exemplare, sa ajunga si la tine unul. Adresa mea de e-mail e trecuta la datele personale. Si: unde a disparut Qeen Margot? Intreb, nu dau cu paru',ca un taran de pe Valea Izei ce sunt. M-as bucura, Profetule, sa vezi o carte a mea, nu fragmente disparate. Daca nu si nu, vei auzi pe la voi de mine, poate chiar ne vom vedea. Da-mi o adresa postala, totusi. De vrei. Sa ai pace, Dancus
remarc traducerea și totuși cred că era mai aproape de sensul intenționat de autor dacă foloseai „pămînt” și nu „cîmpuri”, „nemișcate” în loc de „liniștite” și „atît de puțină plăcere ne este dat să avem” în loc de „atît de puțin știm noi despre plăcere”.
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
Reţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
chestia asta imi aduce aminte ca saptamina viitoare pe SciFi dau astia la EUREKA o chestie din asta cu furatul memoriei. interesanta ideea si nu mai putin reusit textul. observ ca Imparateasa se maturizeaza in scris
Mi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
poate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
Marina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
pentru textul : Umbra Ingerului deEmil, e poezie sau proza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deIoana, fără ultimul vers. Era o explicație pentru tine. Mulțumesc.
pentru textul : ce am scris "atunci" deof, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deÎţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
... târziu , dar și așa e de bine:)!
pentru textul : euforie muribundă deCine-s eu sa-nchid Dihania intre doua verbe si o rima? Cum as putea sa-l conving pe Bobadil ca nu peste tot ploua cu tunuri de Sanziene? Cum as putea face sa fiu deja inramat in tabloul ce si-a pierdut fecioria la Artis Design, taiat de jur imprejur de marginea passepartout-ului? Toate aceste intrebari si multe altele sunt simple scorneli de scormonit pofta si bucuria de competitie. Cădere Căderea din rime Printre paginile albe Precum ninsoarea mieilor Înneaca în mine Verdele aspru Al mâinelui. Și-i noaptea de Sânziene Când miracolele se scutură Legănându-ne-n ciutură Pe sub țesutele flori Scăpându-ne, În cupă-adunându-ne. Soarele iubirii, orbitor Își alege dragaica Dintre toate clipele Prefirate. Holdă bogată A sufletului meu. Scăldarea în rouă De rimă nouă, să îmi aducă Tăcere caducă Și viata nouă. O dărui vouă Să vă alinte, Să vă descânte.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deCumva cred ca ai probleme la "incheierea" strofelor... "alături de inima ca un fluture speriat/ a blondei de lângă geam" nu prea merge, poate rearanjezi topica. "uruitul roților strivind popoare de tălpi imprimate în sufletul asfaltului"... strofa bogata in semnificatii si construita bine. "inima blondei"... e oarecum hilar... e ca si cum ai spune ca si blondele au inima :)... definesti femeia printr-o calitate nesemnificativa si apoi ii pui alaturi un element de esenta.
pentru textul : Heat deBuna ziua ! Subscriu idee lui francisc in legatura cu imaginile uzitate. In plus cred ca trebuie sa va ganditi serios daca a scrie in vers clasic este alegerea corecta. De ce spun asta ? Pai ultimele texte ale dumneavoastra sufera foarte mult la prozodie. Textele sunt aritmice, masura este eronata (prima strofa 11-14-11-10). Atentie la constructii, cacofonia "Lumina naște" creaza un efect sonor nedorit. Ialin
pentru textul : ...pre moarte călcând demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns deIa incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte debine, mai, las sa fiu eu jalnica si tu sa ai dreptate. dar iaca n-ai. indiferent ce ar fi facut Laurentiu, tu, ca un bun manager, aveai obligatia [chiar] sa ii asiguri tot confortul pe site-ul tau. norocul tau e ca el e prea pasnic, altfel, zau, ai fi ramas pe aici tu cu tine insuti sa va comentati reciproc :)).
pentru textul : Viraj mult prea strâns dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 deIn contextul de fata personificarea nu mi se pare justificata. In cel mai bun caz "unui" va realiza o izolare, o singularizare a sangelui, o separare de restul, o evidentiere daca vrei, dar asta nu inseamna ca sangele este personificat, cum zice un personaj genial mai sus. ialin
pentru textul : stropi de iubire deMărturisesc, nu am lecturat volumul Luminiţei, însă m-a impresionat universul ei poetic şi l-am apreciat de-a lungul timpului. Ţin să felicit autoarea, dar şi pe cea care a lecturat şi împărtăşeşte.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu deAbia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
pentru textul : prison game II dePoem de nota 11, fara nici o penita. Esti foarte bun, Profetule. Revin: da-mi o adresa pentru a-ti trimite cartea. De ti-e frica, ii voi trimite lui Dan iordache 2 exemplare, sa ajunga si la tine unul. Adresa mea de e-mail e trecuta la datele personale. Si: unde a disparut Qeen Margot? Intreb, nu dau cu paru',ca un taran de pe Valea Izei ce sunt. M-as bucura, Profetule, sa vezi o carte a mea, nu fragmente disparate. Daca nu si nu, vei auzi pe la voi de mine, poate chiar ne vom vedea. Da-mi o adresa postala, totusi. De vrei. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : românia perfect I deAlina, fraza mentionata de tine n-are nici o legatura cu textul tau. se referea la comentariul lui francisc. imi cer scuze pentru offtopic
pentru textul : karuna deremarc traducerea și totuși cred că era mai aproape de sensul intenționat de autor dacă foloseai „pămînt” și nu „cîmpuri”, „nemișcate” în loc de „liniștite” și „atît de puțină plăcere ne este dat să avem” în loc de „atît de puțin știm noi despre plăcere”.
pentru textul : Marea e acoperită de trandafiri dese schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
pentru textul : Se făcea că... decălărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Mariana, D-le Manolescu, e un text care a vrut să fie scris. Vă doresc o zi bună!
pentru textul : Pasărea de nailon deunele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
pentru textul : Frânturi. Răgaz. Clipe deReţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
chestia asta imi aduce aminte ca saptamina viitoare pe SciFi dau astia la EUREKA o chestie din asta cu furatul memoriei. interesanta ideea si nu mai putin reusit textul. observ ca Imparateasa se maturizeaza in scris
pentru textul : treisprezece deMi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pentru textul : Ochi de leu depe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
pentru textul : flash back deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie depoate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
pentru textul : étude pentru frig și genom depăi dacă aș scrie "ceva în regulă" atunci ar fi o banalitate, nu crezi? merci pentru observație
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea deMarina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deda, multumesc, Adrian. Chiar daca si acum par multi "trebuiau", cred ca restul vor ramane. ( am scos unul).
pentru textul : auto - market dePagini