intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
Nu ai vrut sa zici 'eine kleine nacht musik' din motive personale sau din cauza unei temeri exagerate că ar putea să vină peste tine ăștia de la drepturile de autor?
Și păcat de un poem care nu e rău deloc că se termină cu un link la youtube.
Pe mine orice poem care conține un link la youtube mă lasă rece brusc și în niciun caz nu mai dau click pe acel link pentru că nu înțeleg de ce ar trebui să fac asta. Mă va convinge oare link-ul mai mult decât a făcut-o poemul? Are poemul o cârjă pe youtube?
Dar poate că sunt eu cam demodat.
Adriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
multumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
Din textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
remus, din nou, deși devine de acum penibil (în ceea ce te privește), nu era greu. era nerecomandabil. am mai spus, dacă nu te pricepi măcar nu o arăta, că e penibil. aceasta este o practică folosită pe net pentru a nu avea adresele de email „în clar” care apoi pot fi capturate de diferiții „bots”-i care umblă pe internet și mă trezesc cu sute de mesaje de spam aiurea. practica asta există probabil de 20 de ani. și cam toată lumea între 6 și 60 de ani știe deja că pe internet @ se spune (și vine de la cuvîntul englezesc) AT, care înseamnă „la”, „către”, etc. probabil că e de ajuns cu explicația. gosh!! unii chiar că nu ar trebui să folosească internetul pentru că probabil că în afară de feisbuc, tuităr și imail nu pricep probabil nimic altceva.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Poate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
Vladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
foşnisea? Poate că vine de la verbul a foşni, dar foşnisea? Nu am auzit de aşa ceva. Aud acum. Plus că sună, dacă aţi încercat să poetizaţi, foarte supărător la pronunţat şi ce să ne facem cu oamenii peltici. Vă daţi seama ce dezastru mi-aţi pricinuit?
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Aranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
în sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii deNu ai vrut sa zici 'eine kleine nacht musik' din motive personale sau din cauza unei temeri exagerate că ar putea să vină peste tine ăștia de la drepturile de autor?
pentru textul : eine kleine musik deȘi păcat de un poem care nu e rău deloc că se termină cu un link la youtube.
Pe mine orice poem care conține un link la youtube mă lasă rece brusc și în niciun caz nu mai dau click pe acel link pentru că nu înțeleg de ce ar trebui să fac asta. Mă va convinge oare link-ul mai mult decât a făcut-o poemul? Are poemul o cârjă pe youtube?
Dar poate că sunt eu cam demodat.
mie mi s-a părut că textul are personalitate. mai puțin la sfîrșit unde fraza este vizibil căutată. se scrie „peri” sau „pieri”?
pentru textul : pe stradă deAdriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
pentru textul : videoconferință cu îngeri de"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
da. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deexcelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu demultumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
pentru textul : nu îţi dau drumul deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten depeste tot bursele sunt in cadere... nu insa si bursa de sfaturi gratuite, unde, probabil, unii chiar fac cariera. asadar...succes!
pentru textul : Odinioară aproape depai... poate eu sa fac asta. de cate ori scrii ma bucur pana sa te citesc. :)
stiu - e atat de dulceaga afirmatia de mai sus. si atat de nu -eu. dar... cam asa stau lucrurile.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi depoem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
pentru textul : încoronarea regelui deda, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
pentru textul : podul suspinelor dede ce nu se mai scrie astăzi așa?
pentru textul : no moon rise, no moon set deDin textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
pentru textul : fericire off-topic deandu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
pentru textul : în groapa cu lei albi demulţumesc cristina pentru citire şi opinii şi te mai aştept.
pentru textul : românia lui virgil t -II- deeste stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală deremus, din nou, deși devine de acum penibil (în ceea ce te privește), nu era greu. era nerecomandabil. am mai spus, dacă nu te pricepi măcar nu o arăta, că e penibil. aceasta este o practică folosită pe net pentru a nu avea adresele de email „în clar” care apoi pot fi capturate de diferiții „bots”-i care umblă pe internet și mă trezesc cu sute de mesaje de spam aiurea. practica asta există probabil de 20 de ani. și cam toată lumea între 6 și 60 de ani știe deja că pe internet @ se spune (și vine de la cuvîntul englezesc) AT, care înseamnă „la”, „către”, etc. probabil că e de ajuns cu explicația. gosh!! unii chiar că nu ar trebui să folosească internetul pentru că probabil că în afară de feisbuc, tuităr și imail nu pricep probabil nimic altceva.
pentru textul : Alb şi roşu deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul dePoate ai dreptate, dar în ultima vreme sufăr de o lipsă acută de inspirație, și nimic nu mai iese așa cum vreau eu. Deocamdată, încă mi se pare destul de greu să uit de acele limite, eu nefiind obișnuită cu asta; ai putut observa cum înțelegeam poeziile înainte și cum își schimbă forma acum, cred că asta e oricum un fel de progres. Îți mulțumesc și mai aștept orice alte sfaturi! Cu respect, Simona
pentru textul : reperul unui om mort deIn general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
pentru textul : cîntece pentru Jusa deVladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
pentru textul : Dezlegare deAdvil (Ibuprofene) este un medicament contra durerilor, scăderea febrei etc. Puțin mai mult decât aspirina clasică.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più defoşnisea? Poate că vine de la verbul a foşni, dar foşnisea? Nu am auzit de aşa ceva. Aud acum. Plus că sună, dacă aţi încercat să poetizaţi, foarte supărător la pronunţat şi ce să ne facem cu oamenii peltici. Vă daţi seama ce dezastru mi-aţi pricinuit?
pentru textul : (4) Aforeme demultumesc pentru lectura si comentariu! totusi, ma suspectati de "fapte" pe care nu le-am comis: zilele par diferite, dar in esenta sunt toate la fel.
pentru textul : oricare alta de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deTextul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
pentru textul : imagine cu scrib egiptean deîn sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea dePagini