Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
Dar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
ai o poezie delicată, cum este și aceasta. mi-a placut imaginea porumbelului care se scutură după ploaie. ce mai, se vede că ești sensibilă. lucrează ca și până acum la imagini și împrospătează figurile de stil. știu că poți. a... ferice de porțelanurile albe:)! amical
cum va permiteti sa va adresati asa acestei autoare?
v-ati creat site numai ca sa fiti liber pe teritoriul dvs sa aruncati cu mizerii.
unde va este bruma de profesionalism?
nu am vazut pana acum sa fiti in stare sa dati un com care sa constituie o valoare pt vreun autor. in loc sa motivati oamenii, sa fiti neutru macar cu cei care nu au tangente cu dvs personal, va labartati "autoritatea' pe aici. de fapt poate doar pe asta va bazati.
promovati valoarea in primul rand prin postura dvs care ar trebui sa contina un cod de conduita si apoi prin prestatia de verdicte.
Luminita, nu te lasa descurajata de commuri 2nd hand.
textul mai trebuie finisat insa are multe puncte bune. ai vrut sa faci o trecere fina de la organic la emotional pana la ancorari in realul imaginativ al locurilor. asta e bine. insa trebuie sa pastrezi controlul discursului, sa nu imprumute prea mult din larghetea stilului confesiv dar nici prea mult din a discursului halucinant.
banuiesc ca acest text e inca la [cald] insa dupa un timp cand il vei citit si retrait de mai multe ori o sa observi ca toate acele cusaturi/ suturi pe care uneori le-ai accentuat vor parea putin subintelese sau chiar prea accentuate.
iau aici la intamplare:
[în cearcăna orelor franjurate de ploi
despărţirea se prelinge ca o intuiţie]
aceasta e o secventa in functie de tonul careia sau de amprentarea careia se poate crea mai departe.
e ca un accent. nu poti pune accentul pe toate cuvintele intr-o insiruire de idei. e cam artificial. trebuie sa mai respire pe undeva.
[din cuibul meu funerar scânteiez-o idee incendiară]
adj acelea se bat cap in cap chiar caraghios desi tu te-ai gandit la nivel de mesaj. trebuie sa tii cont si la nivel de [choice of words]. oricum 2 adj sunt prea mult acolo.
acum efectiv imi cad ochii de oboseala si ma simt datoare sa mai revin si maine pe textul tau. dar per total ai lasat dezinvoltura si fervoarea de a scrie sa se manifeste, ceea ce era absolut imperios la mana intai, la stadiul asta.
and believe in your own forces.
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
Vladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
Bobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
incomplet?! sau nici măcar metric?! :)
de rafinat, ce să zic, uneori şi litera trebuie "tratată" ca să arate în felul în care dorim, darămite un şir întreg de caractere cu proprietăţi intrinseci!
mă bucură trecerea ta pe aici şi faptul că punctul tău de vedere deconspiră o lectură plăcută.
mulţumesc foarte mult.
Un reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
Felicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.
Scriitura ta mă duce cu gândul la Interpretul grec al lui Max Davidson și la alte scrieri de genul acesta. Acel "Sir" folosit de doamnele de înaltă clasă pentru a nuanța importanța lor în societate, folosit în mod abuziv pentru a arăta linia valorică a "femeii culte" îmi dezvoltă o imagine ideală pentru o lume aparte. Cu voia autorului las o scenă dintr-un roman: Un conflict iscat între doi bărbați la care asistă și-o doamnă cu marafeturi de înaltă societate. În momentul în care cei doi bărbați ajung să se bată în parte pentru un subiect pus în discuție; unul dintre ei îl lovește pe adversar cu un tablou direct în cap făcându-i "guler" acea pictură, intervine și doamna: " Sir, nu credeți că ar fi mai indicat să vă dați tabloul jos de pe cap? Nu vi se potrivește, Sir!" Vă mai citesc. Mi-a plăcut.
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
Viorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
Cristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
Ai ales un titlu foarte bun. Punctul acela salbatic spre care ne indreptam cu totii, punctul care ne determina absolut existenta. Iar finalul, cu retragerea in clepsidra, completeaza tot acest ciclu. Ne nastem si incercam intreaga viata sa invingem nisipul. felicitari pentru un text bun petre
Efort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
cadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
Vladimir, iti multumesc pentru unele lucruri care vor ramane mereu nerostite pentru ca nu asta ar fi rostul primordial al multumirii. In calatoriile mele din vara aceasta am avut poate mai mult timp sa ma gandesc asupra acestui rost si sa inteleg cate ceva din lucurile care ne sunt daruite. In fine, pana la urma trebuie totusi sa-ti multumesc pentru ca te "umfli in pene" (iti sta bine :-) si pentru "marca inregistrata". Oricum, maestrul e nebun de o buna bucata de vreme incoace, si nu am spus eu asta, Doamne fereste! Bobadil
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
frunze de nuc
suliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
Da? Interesant. Cu toată stima, domnule Virgil Titarenco, remarca dumneavoastră se potrivește ca o mănușă miilor de texte și tot atâtor autori. Cine măsoară bunul și răul, urâtul și frumosul? Totuși mă voi apleca asupra celor ce-mi sugerați, dată fiind maturitatea dumneavoastră poetică. Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Parca un pic mai așezat între tropii poeziei... îmi place acest text. Mai apropiat, mai "altfel". Oricum, altfel. Mai citim, cu placere, Andu
pentru textul : elegantly wasted deAh, Dorin, ah! ai racit...vezi ce patesti daca stai cu poeziile larg deschise? :)
pentru textul : în ultima cameră, el deAdrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
pentru textul : Cucuveaua albă deDar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
cer iertare pentru întârzierea răspunsurilor
mulțumindu-vă pentru citire și sugestii.
am schimdat un cuvânt din ultima strofă.
deci, „mă deschid...”
e mai bine așa? :)
pentru textul : plânsul salcâmilor deai o poezie delicată, cum este și aceasta. mi-a placut imaginea porumbelului care se scutură după ploaie. ce mai, se vede că ești sensibilă. lucrează ca și până acum la imagini și împrospătează figurile de stil. știu că poți. a... ferice de porțelanurile albe:)! amical
pentru textul : numai mâinile tale deFelicitari pentru lansari!
pentru textul : Dubla lansare de carte decum va permiteti sa va adresati asa acestei autoare?
v-ati creat site numai ca sa fiti liber pe teritoriul dvs sa aruncati cu mizerii.
unde va este bruma de profesionalism?
nu am vazut pana acum sa fiti in stare sa dati un com care sa constituie o valoare pt vreun autor. in loc sa motivati oamenii, sa fiti neutru macar cu cei care nu au tangente cu dvs personal, va labartati "autoritatea' pe aici. de fapt poate doar pe asta va bazati.
promovati valoarea in primul rand prin postura dvs care ar trebui sa contina un cod de conduita si apoi prin prestatia de verdicte.
Luminita, nu te lasa descurajata de commuri 2nd hand.
textul mai trebuie finisat insa are multe puncte bune. ai vrut sa faci o trecere fina de la organic la emotional pana la ancorari in realul imaginativ al locurilor. asta e bine. insa trebuie sa pastrezi controlul discursului, sa nu imprumute prea mult din larghetea stilului confesiv dar nici prea mult din a discursului halucinant.
banuiesc ca acest text e inca la [cald] insa dupa un timp cand il vei citit si retrait de mai multe ori o sa observi ca toate acele cusaturi/ suturi pe care uneori le-ai accentuat vor parea putin subintelese sau chiar prea accentuate.
iau aici la intamplare:
[în cearcăna orelor franjurate de ploi
despărţirea se prelinge ca o intuiţie]
aceasta e o secventa in functie de tonul careia sau de amprentarea careia se poate crea mai departe.
e ca un accent. nu poti pune accentul pe toate cuvintele intr-o insiruire de idei. e cam artificial. trebuie sa mai respire pe undeva.
[din cuibul meu funerar scânteiez-o idee incendiară]
adj acelea se bat cap in cap chiar caraghios desi tu te-ai gandit la nivel de mesaj. trebuie sa tii cont si la nivel de [choice of words]. oricum 2 adj sunt prea mult acolo.
acum efectiv imi cad ochii de oboseala si ma simt datoare sa mai revin si maine pe textul tau. dar per total ai lasat dezinvoltura si fervoarea de a scrie sa se manifeste, ceea ce era absolut imperios la mana intai, la stadiul asta.
and believe in your own forces.
VV
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului demultam de trecere si semn marga
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deO poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
pentru textul : evanghelia lăcustelor dedesigur :p,
foloseste-l cum doresti daca iti place. Na bucur ca iti pare a fi ok.
pentru textul : requiem deVladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deîncântată de aprecierea parţială,a unui atent şi stimat observator al versului.
pentru textul : aritmie deBobadil, pe mine comparația cu Nichita mă onorează. Dar eu îmi văd clar poezia fiind diferită de a lui. Și văd și unde, dar nu mă pot eu pronunța. Aștept încă pe cel care va putea să o facă. Pe mine "învechitul" ăsta al poeziei mele, deja mă plictisește. Această referențialitate că scrii ca ăla sau ca ălalalt este catastrofală pentru orice opinie critică, de fapt NU este o opinie ce poate fi luată în seamă, iar eu mă feresc de asta întotdeauna. Este o modalitate superficială, facilă, neprofesională și fără nici o valoare estetică, de a vorbi de poezia cuiva. În curente, da, uite cum face Mincu de exemplu. Aia e cu totul altceva. Nimeni nu poate scrie ca nimeni, ce e așa de greu de înțeles? Chair nu există pe net nici unul care să se poată pronunța competent? Dacă vă fac o listă cu câți au spus cu ce/cine seamănă ceea ce scriu, ați fi debusolați. Nici o părere nu coincide cu o alta. Și de ce mă zvărcolesc atât? Păi hai să văd odată pe cineva că-mi face o caracterizare serioasă și competentă a poeziei mele! Poate să o facă praf, dar să o facă credibil, nu în clișee plictisitoare. Și apoi, ori zici "ca" Nichita, ori zici "mult mult mult mai prost", decide-te! Aici e diferența, nu scriu nici măcar ca el. Deci?
pentru textul : Și dacă deJulio Cortazar, Idolul cicladelor, ultima povestire - Mangaierea cea mai profunda daca n o sa ti placa, eu is napoleon! :P
pentru textul : schiță deincomplet?! sau nici măcar metric?! :)
de rafinat, ce să zic, uneori şi litera trebuie "tratată" ca să arate în felul în care dorim, darămite un şir întreg de caractere cu proprietăţi intrinseci!
mă bucură trecerea ta pe aici şi faptul că punctul tău de vedere deconspiră o lectură plăcută.
pentru textul : nu face pasul greşit tocmai în miez demulţumesc foarte mult.
Un reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deFelicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.
Scriitura ta mă duce cu gândul la Interpretul grec al lui Max Davidson și la alte scrieri de genul acesta. Acel "Sir" folosit de doamnele de înaltă clasă pentru a nuanța importanța lor în societate, folosit în mod abuziv pentru a arăta linia valorică a "femeii culte" îmi dezvoltă o imagine ideală pentru o lume aparte. Cu voia autorului las o scenă dintr-un roman: Un conflict iscat între doi bărbați la care asistă și-o doamnă cu marafeturi de înaltă societate. În momentul în care cei doi bărbați ajung să se bată în parte pentru un subiect pus în discuție; unul dintre ei îl lovește pe adversar cu un tablou direct în cap făcându-i "guler" acea pictură, intervine și doamna: " Sir, nu credeți că ar fi mai indicat să vă dați tabloul jos de pe cap? Nu vi se potrivește, Sir!" Vă mai citesc. Mi-a plăcut.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deAndrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
pentru textul : mama decorectie in loc de ' "sugestiei" obtinute' se va citi "sugestiei" obtinută '
pentru textul : Quasimodo deViorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
Ai ales un titlu foarte bun. Punctul acela salbatic spre care ne indreptam cu totii, punctul care ne determina absolut existenta. Iar finalul, cu retragerea in clepsidra, completeaza tot acest ciclu. Ne nastem si incercam intreaga viata sa invingem nisipul. felicitari pentru un text bun petre
pentru textul : Punctul sălbatic deeu am incercat si firefox si opera si internet explorer si nu merge.
pentru textul : autoeditare profil personal deEfort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
pentru textul : Mélancolie deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident decadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
pentru textul : Cândva deVladimir, iti multumesc pentru unele lucruri care vor ramane mereu nerostite pentru ca nu asta ar fi rostul primordial al multumirii. In calatoriile mele din vara aceasta am avut poate mai mult timp sa ma gandesc asupra acestui rost si sa inteleg cate ceva din lucurile care ne sunt daruite. In fine, pana la urma trebuie totusi sa-ti multumesc pentru ca te "umfli in pene" (iti sta bine :-) si pentru "marca inregistrata". Oricum, maestrul e nebun de o buna bucata de vreme incoace, si nu am spus eu asta, Doamne fereste! Bobadil
pentru textul : un fragment întreg denu il simt inchegat poemul. sunt multe imagini, toate bune, toate cu potential, dar parca se taie undeva ca maioneza.
pentru textul : servis auto deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
frunze de nuc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desuliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
Da? Interesant. Cu toată stima, domnule Virgil Titarenco, remarca dumneavoastră se potrivește ca o mănușă miilor de texte și tot atâtor autori. Cine măsoară bunul și răul, urâtul și frumosul? Totuși mă voi apleca asupra celor ce-mi sugerați, dată fiind maturitatea dumneavoastră poetică. Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
pentru textul : Suntem primul născut dePagini