din punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.

si n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)

Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!

virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu

poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!

va continua?

...sau exagerez eu și e iarnă și tu vrei să emigrezi?:)

Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".

Andu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin

Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.

!!!!!!!!!

Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu

nu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma

Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.