ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
LIM.
adrian demea, dacă tot vii cu axiome bâlbâite, demonstrează ce afirmi, argumentează, să vedem și noi cum o faci, că la cât îți sclipesc semnele de exclamație trebuie că ai ceva cunoștințe solide literare. dar să nu citezi din blaga, arghezi, goga, topârceanu, nichita, naum etc. pentru că mai avem pe aici un specimen care nu a depășit încă granițele literaturii române, dar nu e vina lui, soarta... însă el e nostim.
scuze de offtopic, Virgil, dar fac alergie la sexagenari imberbi...
Îmi place acest poem-recunoștință pentru părinți. Și tânjirea aceasta față de o libertate deja înscrisă ("un înger mi-a pus stiloul în mână" - în loc de "mi-a pus" oare merge altă expresie?). Aș fi scris: "cântați precum în ziua nașterii", aș fi renunțat la versul "mă scald în rouă" mai ales că vine imediat după imaginea calului mereu în galop. Și ar fi păstrată coerența cu "dimineața asta e a voastră..." Rămîi cumva cu visul deschis. E bine. :)
Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
P.S. imi pare rau ca am citit textul cu intarziere pentru ca semnalarea sa la timp, indiferent cine ar fi facut-o, probabil ca i-ar fi asigurat o vizibilitate mai mare si o vizitare mai consistenta.
Ceea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
Au înflorit zăpezile pe ramuri, se-aude murmur de colind, în ochii celor cu suflete copil licăresc speranţe, la capătul străzii poarta unui palat, iluzoriu, nu există timp şi nu există spaţiu, decât alt drum, alt început...
Dumnezeu nu este invizibil, este viu ! Dumnezeu este mai ales iubire, Dumnezeu:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt; şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte; dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte; dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă; dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim; dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului; căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
- Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13
chiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
Cristian, te rog sa nu te superi dar in Jurnal de nesomn III ams scris: "2. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Cred ca va trebui sa aduc la zi si regulamentul. Este vorba doar de o exclusivitate de doua luni. Multumesc pentru intelegere
Iti vand un pont. Strofa a doua a textului tau este o poezie in sine. La o mica aranjare iese un haiku superb cu care poti participa la orice concurs sau antologie:
arbori şi ape
se prelinge un geamăt
luna se-nchină
Mai mult de atat, chiar iti recomand sa incerci genul, intrucat ai o predispozitie pentru natura. 5+7+5 silabe, nu e greu deloc. Succes!
versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
Rafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text plăcut şi un final reuşit ce se accentuează la fiecare cuvânt într-un răspuns poetic.
Felicitări şi mult succes mai departe!
pentru textul : De câte ori deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul deCei aerieni, care nu vedem anunţurile la timp, mai putem trimite poezii?
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deaici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deLIM.
adrian demea, dacă tot vii cu axiome bâlbâite, demonstrează ce afirmi, argumentează, să vedem și noi cum o faci, că la cât îți sclipesc semnele de exclamație trebuie că ai ceva cunoștințe solide literare. dar să nu citezi din blaga, arghezi, goga, topârceanu, nichita, naum etc. pentru că mai avem pe aici un specimen care nu a depășit încă granițele literaturii române, dar nu e vina lui, soarta... însă el e nostim.
pentru textul : povestea soldatului de fier descuze de offtopic, Virgil, dar fac alergie la sexagenari imberbi...
Îmi place acest poem-recunoștință pentru părinți. Și tânjirea aceasta față de o libertate deja înscrisă ("un înger mi-a pus stiloul în mână" - în loc de "mi-a pus" oare merge altă expresie?). Aș fi scris: "cântați precum în ziua nașterii", aș fi renunțat la versul "mă scald în rouă" mai ales că vine imediat după imaginea calului mereu în galop. Și ar fi păstrată coerența cu "dimineața asta e a voastră..." Rămîi cumva cu visul deschis. E bine. :)
pentru textul : Cuvânt deşi mie!mulţumesc, francisc!!
pentru textul : avea încălţări pline cu apă dePoezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
pentru textul : Doza letală deerata*: exact la asta ma gandeam...
pentru textul : poveste cu nuferi deP.S. imi pare rau ca am citit textul cu intarziere pentru ca semnalarea sa la timp, indiferent cine ar fi facut-o, probabil ca i-ar fi asigurat o vizibilitate mai mare si o vizitare mai consistenta.
pentru textul : shambala deerr: prin argumentarea - via argumentare
pentru textul : springfield & treehouses deCeea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences devirgil, ioana, va multumesc pentru ca ma cititi dar si pentru penite. promit sa mai scriu si poezii.
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” decă eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
pentru textul : infraroșu deAu înflorit zăpezile pe ramuri, se-aude murmur de colind, în ochii celor cu suflete copil licăresc speranţe, la capătul străzii poarta unui palat, iluzoriu, nu există timp şi nu există spaţiu, decât alt drum, alt început...
Dumnezeu nu este invizibil, este viu ! Dumnezeu este mai ales iubire, Dumnezeu:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt; şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte; dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte; dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă; dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim; dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului; căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
- Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13
Pentru o zi frumoasă, un cald La mulţi Ani!
pentru textul : antirevelație dechiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
mulţumesc încă o dată pentru dialog.
pentru textul : şi s-au ales cu mine de...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
Mi-a plăcut poezia ta. E în ea o melancolie liniştită, împăcată cu sine. Remarc, pentru originalitate, ,,opiacee apusuri''. Cu stimă, Petru
pentru textul : obsesii deCristian, te rog sa nu te superi dar in Jurnal de nesomn III ams scris: "2. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Cred ca va trebui sa aduc la zi si regulamentul. Este vorba doar de o exclusivitate de doua luni. Multumesc pentru intelegere
pentru textul : nu uitați maioneza deTransmite, e scris destul de curat, un final bun.
pentru textul : Începutul unei scrisori recomandate de...Fabius, ce zici: Francis Ford Copola sau Emir Kustirica:)? mulțam de trecere și sesizare!
pentru textul : e doar un... despumos si inteligent articol. am citit cu placere. si cand te gandesti ca, pana la urma, dualismul ramane un monism pervers. congrat!
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deanna, nimeni nu e perfect, eu zic sa iesi putin din tine, daca imi permiti, si sa scrii ce vezi
pentru textul : dor deIti vand un pont. Strofa a doua a textului tau este o poezie in sine. La o mica aranjare iese un haiku superb cu care poti participa la orice concurs sau antologie:
arbori şi ape
se prelinge un geamăt
luna se-nchină
Mai mult de atat, chiar iti recomand sa incerci genul, intrucat ai o predispozitie pentru natura. 5+7+5 silabe, nu e greu deloc. Succes!
pentru textul : absenţe deversurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
pentru textul : copilul verde deAduc mulțumiri tuturor pentru lăsare de semn.
P.S.
Paul, punctul de plecare al acestui text la fel ca și a celui precedent(Singurătate), este un text mai vechi(Visătorul sugrumat în somn), trimis de Adrian în șantier. Și bine a făcut. Oricum textul cu pricina nu mă mai satisfăcea nici pe mine. De aceea am hotărât să le includ într-un miniciclu de poeme întitulat Visătorul sugrumat în somn.
Cu prietenie,
pentru textul : Abecedar al melancoliei, deEugen
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
pentru textul : loc de strigat îngeri deRafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deScuze. am uitat penita.
pentru textul : puterea mea e în tine dePagini