cailean, iti multumesc pentru comentariu. Vezi, parerile sunt diferite. Tu-mi spui sa gasesc altceva in loc de "zbor", altii imi spun sa las zborul asa cum e, incat nu mai stiu cum sa impac pe toata lumea. :) Important e ca poemul spune ceva. Te mai astept pe la mine. profetul, m-am gandit la "spunerea" ta, si am sa vad daca voi modifica pasajul respectiv. Ela, vreau sa las asa inceputul poemului, pentru ca "introvertiti" poate sugera si intristati, ingandurati etc. depinde de starea de spirit in care fiecare percepe si simte poezia. Stii ca pot fi introvertiti oameni care nu sunt neaparat intristati ci veseli, insa isi manifesta cu greu trairile. Asa am dorit sa sugerez si eu cu acesti cocori. Am adaugat ulterior la poezie acel "pe deplin" tocmai pentru a sugera forta zborului. Numai atunci cand inima va fi acoperita "pe deplin' si nu partial, voi migra si eu inspre linisti.... :) Multumesc tuturor pentru comentariile voastre. Cu pretuire, al dvs. Bogdan
Cred că mai trebuie lucrat pe acest text.
1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
Boba, reducerea la absurd este o arta! insa acum inteleg de ce atunci cind te -au exmatriculat de la scoala de gheise ti-au dat un kimono cu versul: you're like school in july/ no class.
Am și eu cîteva nelămuriri. Și aș vrea să precizez că sînt obiective, nu subiective (asta ca să nu existe vreo neclaritate). Unde este vorba aici despre clone și care este sau sînt respectiva/respectivele clonă/clone? Asta ca s[ termin[m cu această cascadă de comentarii aiurea care mai degrabă încalcă alte puncte din regulament.
Revin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
Nu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
sper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
Mă bucur! Iata cum intr-o singură săptămâna lansez o carte la Brăila şi particip la un cenaclu în Iasi, via California :D Abia aştept! Sper ca tehnica şi Cerul să conspire pentru ca totul să fie ok. Succes!
mulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
virgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
prea multe stîngăcii de exprimare yester, prea multe. mă gîndeam că punctul 2 este reprezentativ în acest sens, dar constat că de fapt fiecare răspuns are un grad de subordonare ciudat. apoi mixtura de limbaj colocvial/limbaj pretențios (rimă la aserțios).
Alma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
Îmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
M-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cailean, iti multumesc pentru comentariu. Vezi, parerile sunt diferite. Tu-mi spui sa gasesc altceva in loc de "zbor", altii imi spun sa las zborul asa cum e, incat nu mai stiu cum sa impac pe toata lumea. :) Important e ca poemul spune ceva. Te mai astept pe la mine. profetul, m-am gandit la "spunerea" ta, si am sa vad daca voi modifica pasajul respectiv. Ela, vreau sa las asa inceputul poemului, pentru ca "introvertiti" poate sugera si intristati, ingandurati etc. depinde de starea de spirit in care fiecare percepe si simte poezia. Stii ca pot fi introvertiti oameni care nu sunt neaparat intristati ci veseli, insa isi manifesta cu greu trairile. Asa am dorit sa sugerez si eu cu acesti cocori. Am adaugat ulterior la poezie acel "pe deplin" tocmai pentru a sugera forta zborului. Numai atunci cand inima va fi acoperita "pe deplin' si nu partial, voi migra si eu inspre linisti.... :) Multumesc tuturor pentru comentariile voastre. Cu pretuire, al dvs. Bogdan
pentru textul : înspre liniști decred că admir la textele tale abilitatea de a contura o formulă poetică individuală și de o estetică mai degrabă filosofică decît senzorială
pentru textul : [REC] deInteresant - niciun semn diacritic. Să fie intenţie?
pentru textul : nu deCred că mai trebuie lucrat pe acest text.
pentru textul : hidden agenda de1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
Boba, reducerea la absurd este o arta! insa acum inteleg de ce atunci cind te -au exmatriculat de la scoala de gheise ti-au dat un kimono cu versul: you're like school in july/ no class.
pentru textul : brb deAm și eu cîteva nelămuriri. Și aș vrea să precizez că sînt obiective, nu subiective (asta ca să nu existe vreo neclaritate). Unde este vorba aici despre clone și care este sau sînt respectiva/respectivele clonă/clone? Asta ca s[ termin[m cu această cascadă de comentarii aiurea care mai degrabă încalcă alte puncte din regulament.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deRevin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
pentru textul : copilărie deNu stiu daca voluntar, nu stiu daca ai remarcat, dar ai construit o aliteratie in r care iti accentueaza destul de bine unele versuri. Textul e destul de bun, cu sintagme profunde. Am remarcat : "marie de lemn", "n-am murit in rate" si ultimele 3 versuri. In versul doi cred ca acel "ca sa" poate lipsi. Nu prea ii vad rostul si textul ar curge mai firesc acolo. Ialin
pentru textul : suflându-mă de praf derâd, recitind partea mijlocie a comentariului meu... :))
pentru textul : poveste cu oglinzi, vrăbii, greblă și cră/iese deai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
pentru textul : deus ex machina de"neșiniștit" , ar trebui corectat !!
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
pentru textul : eros și thanatos desper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool de(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deMă bucur! Iata cum intr-o singură săptămâna lansez o carte la Brăila şi particip la un cenaclu în Iasi, via California :D Abia aştept! Sper ca tehnica şi Cerul să conspire pentru ca totul să fie ok. Succes!
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important demulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
pentru textul : Alt fel de iubire deMulţumesc cu întârziere pentru citire şi comentariu.
pentru textul : legământul cel nou deNu esti rea. D'aia m-am facut inginer, ca nu mi-a placut cartea. Spre deosebire de altii care nu recunosc.
pentru textul : O poveste postmodernistă deDoamne, dar, efectiv, asa a fost ... nu am nici un merit ...
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer deDuplicat.
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă decu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
pentru textul : Clepsidre devirgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
recunosc ca merita sa mai lucrez pe text.
oricum multam de trecere
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deCe surpriza Mini! aici, acum. Iti doresc succes la vorbe si inspiratie cu carul. Adrian
pentru textul : Timp străin de noi de...fie și pentru un fals interviu,
prea multe stîngăcii de exprimare yester, prea multe. mă gîndeam că punctul 2 este reprezentativ în acest sens, dar constat că de fapt fiecare răspuns are un grad de subordonare ciudat. apoi mixtura de limbaj colocvial/limbaj pretențios (rimă la aserțios).
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deAlma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deÎmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
M-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
pentru textul : automata hari deMă puteţi ajuta să înţeleg această nouă regulă de publicare că nu prea sunt familiarizat cu ea.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu respect, Cezar
Un text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu
pentru textul : absențele sunt o tristețe deSuntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut deas fi preferat "untdelemn" in loc de "ulei" si as fi renuntat la "morala" ultimelor doua versuri
pentru textul : monolog despre creolă dePagini