Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
Roxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
Poezie in care predomina descriptivismul si din care remarc: "vreau să fiu acoperit cu tablă, când dormi să poți auzi ploaia", "tu îmi spuneai că ai legat o fundă/roșie de veioză și romanele par mai fericite", "eu gândeam că m-am semnat pe tine ca pe o capodoperă". Paul, ca in toate poeziile tale de dragoste si aici esti calin. Ma transpun pentru o clipa in locul iubitei (sper sa nu starnesc gelozii) si ma bucur de poezie ca de un dar! Sa ai o primavara asa cum iti este sufletul! Violeta
Descălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
De-acuma esti straina la moacă si la bot Cascatul altui fraier, cu plomba lui de fer Imi pare ca te face, cu lanțu lui cu tot Iar ochii tai cei mandri, plimbati prin minister De-i svarli la concurenta, se lasa cu leșin. Dar fața-mi bucalata, și pensia o-ntorn Spre alta fufă goala, cu smalțu-i cristalin Ca vorbele ce-odata, mai fine sau mai porn Ma nimicira uite și-ti declarai amore Ma lasa astazi rece, ba te urasc, blondino! O, idolă, fractalo, eu te fixam cu ore Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" Vino! Taci, zic acuma, taci, o moarte rece Sa ma ridice-n furca-i si sa ma lase-n limba Ca țeapa cea mai tare ca totul totul trece Nu i asta, ci-i fraierul ce-acuma mi te plimba Cu plomba lui de fer. Nu stii, dar azi imi pune net Si caut sa imi cumpar de maine un magnet
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
Domnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
in acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
da, ai dreptate. si mie mi-e ciuda pe chestia asta. dar trebuie sa intru in "mood" ca sa pot sa scriu ca in prima scena. e si asa un exercitiu psihologic, sa devii naiv, sa ramii acolo in candoarea scenei I mai incerc
Nicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
Dacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
Daniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
Costin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
Masha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
e posibil sa nu fie exact feed-back-ul pe care-l astepti, dar mie mi-a aduis aminte, cu nostalgie delicata si taioasa (nici un paradox aici!) de o secventa cheie din "once upon a time in america". nu precizez care, tocmai pentru a testa inteligibilitatea impresiei mele de lectura. esential e insa ca simt nevoia sa-ti multumesc rim
Nu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
Cred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
pentru textul : It is possible to die deun dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
pentru textul : La Méditerranée deCristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
pentru textul : Cartea cu imagini deRoxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
Poezie in care predomina descriptivismul si din care remarc: "vreau să fiu acoperit cu tablă, când dormi să poți auzi ploaia", "tu îmi spuneai că ai legat o fundă/roșie de veioză și romanele par mai fericite", "eu gândeam că m-am semnat pe tine ca pe o capodoperă". Paul, ca in toate poeziile tale de dragoste si aici esti calin. Ma transpun pentru o clipa in locul iubitei (sper sa nu starnesc gelozii) si ma bucur de poezie ca de un dar! Sa ai o primavara asa cum iti este sufletul! Violeta
pentru textul : fuga de titlu deDescălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 dehapciu!
pentru textul : în ultima cameră, el deJuste observatii, multumesc, voi incerca o varianta.
pentru textul : șotron deAndu
De-acuma esti straina la moacă si la bot Cascatul altui fraier, cu plomba lui de fer Imi pare ca te face, cu lanțu lui cu tot Iar ochii tai cei mandri, plimbati prin minister De-i svarli la concurenta, se lasa cu leșin. Dar fața-mi bucalata, și pensia o-ntorn Spre alta fufă goala, cu smalțu-i cristalin Ca vorbele ce-odata, mai fine sau mai porn Ma nimicira uite și-ti declarai amore Ma lasa astazi rece, ba te urasc, blondino! O, idolă, fractalo, eu te fixam cu ore Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" Vino! Taci, zic acuma, taci, o moarte rece Sa ma ridice-n furca-i si sa ma lase-n limba Ca țeapa cea mai tare ca totul totul trece Nu i asta, ci-i fraierul ce-acuma mi te plimba Cu plomba lui de fer. Nu stii, dar azi imi pune net Si caut sa imi cumpar de maine un magnet
pentru textul : De-acuma ești străină deP.S. A... si era sa uit... titlul, "loc de strigat LA ingeri"
pentru textul : loc de strigat îngeri deMultumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
pentru textul : Ulcior deDomnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master dein acest context, cuvintul "atemporal(a)" l-am considerat ca antonimul sensului "laic, profan, efemer" al lui "temporal(a)". iconografia = totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. de aici rezultanta. o iconografie a misticului. hermafroditul ca fascinatie, oracolul, cele sapte porti interzise...
pentru textul : iconografie atemporală deda, ai dreptate. si mie mi-e ciuda pe chestia asta. dar trebuie sa intru in "mood" ca sa pot sa scriu ca in prima scena. e si asa un exercitiu psihologic, sa devii naiv, sa ramii acolo in candoarea scenei I mai incerc
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua demi-a placut si acest text, in special ac tendinta a ta spre concizie si filosofare. insa, nu mi suna bine penultima strofa
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deNicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deDacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
NU vom transmite online, pentru a nu fragmenta cenaclul. Insa, vor fi facute fotografii si daca are cineva posibilitatea de a filma, va rog.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deÎntr-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ deDaniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
pentru textul : They and us... deCostin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAdriana, si pentru felicitare si pentru imbratisare!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deîncă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deÎn ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
pentru textul : Șoarecele și Pisica delonger/ shorter - is poetry about size?
poate doar in cazul in care mesajul nu a fost receptionat, ceea ce s-a notat...:)
multumesc!
pentru textul : cold blue... dedeh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte deMasha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
pentru textul : Demidulce de"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
e posibil sa nu fie exact feed-back-ul pe care-l astepti, dar mie mi-a aduis aminte, cu nostalgie delicata si taioasa (nici un paradox aici!) de o secventa cheie din "once upon a time in america". nu precizez care, tocmai pentru a testa inteligibilitatea impresiei mele de lectura. esential e insa ca simt nevoia sa-ti multumesc rim
pentru textul : a love song for bobby long deNu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deCred ca mai ai și alte texte despre care nu am spus nimic... dacă nu încalcă regulamentul nu e nevoie să atragi ostentativ atenția. Mulțumesc că ai remediat. Un lucru este pozitiv: mi-am adus aminte de tine. E un jurnal plăcut, până la urmă, așa se încadrează și trimiterile mult prea concrete...
pentru textul : El Conqueridor dePagini