Adriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
Adriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
Din nou cu întârziere, mulţumesc pentru vizită şi comm. Încerc să descopăr un stil simplu şi liber, dar cu valenţe. Uneori reuşesc, alteori nu. Se pare că aici mi-a reuşit... un pic. :)
Mulţumesc pentru atenţionarea cu typo-ul. Corectez.
corect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
Multumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
Rima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
Andu, mie titlul mi se pare reusit, chiar as fi vrut in cazul in care as fi publicat un volum, titlul sa fie acesta. Eh, gusturi... Virgil, multumesc mult de apreciere.
Madă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
Adriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Vedeţi? Aţi intuit perfect! Asteriscul marchează alineatele. O să vă explic şi de ce l-am folosit. Textul este scris pentru ultima pagina a revistei "Litere", nr. pe mai (din păcate, întârziat, dar pleacă azi la tipar!). Ca să câştig spaţiu, acolo utilizez întotdeauna asteriscul în loc de a marca alineatele cum se face în mod obişnuit. Când am postat textul pe hermeneia, l-am lăsat aşa cum era în fişier.
Mulţumesc pentru lectură. Aş fi preferat, totuşi, un comentariu mai la obiect, adică privind năravurile noastre literare şi, eventual, oportunitatea subiectului...
Crin, textul se salvează prin final și prin anumite procedee, asupra cărora îmi voi permite să revin. Nu știu însă dacă asta un final bun, care să ofere simplu niște chei, este suficient. Plusuri ale acestui text: căderile simple în introspecție. Naturalețea cu care se oferă spațiul intim al fiecărui personaj. Unde șchioapătă: în explicații. Prea multe. Prea vrei să le expui pe toate (și, pentru că în alte părți dai dovadă de o mare intuiție și lași cititorul să întrevadă, mă gândesc că este vina "începutului" unui alt ton, cum singură mărturisești): "De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea", "Radioul se aude în fundal, sau ea crede că e radioul. Dar nu e"; "Se uită la el și se gândește că n-ar trebui să-l privească… Nu așa. N-ar trebui să vrea să simtă" (în schimb continuarea e bună, plesnește ca un bici) ș.a.m.d. Mai sunt: cuvinte repetate (teama), idei nesusținute de restul textului ("Sunt prietenii perfecți, dar ca parteneri execrabili" eu aș fi spus, din ce ne-ai povestit, "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" - folosindu-mă cu curaj de titlu - nu-i suficient că ne-ai spus că nu se doresc, tot ce-ai descris până în acel moment și după, co-dependența aceasta, nu au de-a face cu prietenia... sau cel puțin așa văd eu). All in all, e un text bun, mai merită însă periat la rece. Te urmăresc :-)
Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
Ai un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
Tot poemul e frumos, din punctul meu de vedere, dar îmi place mai ales sfârșitul "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip" imagini adeseori întrebuințate capătă aici o substanță anume. Consider reușită și cea de- a doua secvență. Cami
Sunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
nu am fost niciodată în Tijuana; nu am fost niciodată în Mexic. iar textul acesta nu a avut niciodată și nu are nici o legătură cu imigrația sau cu migrația popoarelor. eu zic să ne abținem de la afirmații politice atîta timp cît sîntem imberbi în domeniul acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
pentru textul : după cutremur deAdriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deDin nou cu întârziere, mulţumesc pentru vizită şi comm. Încerc să descopăr un stil simplu şi liber, dar cu valenţe. Uneori reuşesc, alteori nu. Se pare că aici mi-a reuşit... un pic. :)
Mulţumesc pentru atenţionarea cu typo-ul. Corectez.
pentru textul : E.R. deeu aș fi spus "când zborul lor îmi va acoperi pe deplin inima"
pentru textul : înspre liniști dete rog sa ma ierti, Aranca, iara! am scris gresit numele tau. din graba.
pentru textul : Madlenă 1 decorect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
pentru textul : despre dimineți ce sunt deAsa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului deFelicitari si succes! Te asteptam sambata si la Iasi.
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deavand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng dete rog să modifici dimensiunea imaginii pentru ca să aibă vreo semnificație această postare.
pentru textul : Alcoolica decred ca aveti dreptate, dl Virgil, spre sfarsit se separa prea mult. Nu'i bai Sixtus, io nu's avida dupa pene:) multumesc
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deMultumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
pentru textul : în vama de la oancea deRima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
pentru textul : Autodafé deAndu, mie titlul mi se pare reusit, chiar as fi vrut in cazul in care as fi publicat un volum, titlul sa fie acesta. Eh, gusturi... Virgil, multumesc mult de apreciere.
pentru textul : eu nu sunt mesia deMadă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate deovYus, acida ironie pe care pretinzi ca o ai s-ar putea sa te murdareasca pe la gura no hard feelings
pentru textul : Virtualia deAdriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu
pentru textul : abac de septembrie deDOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deDomnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Poate "parful de stele" mi se pare prea cliseistic, insa finalul e reusit. Eu as fi renuntat la subtitlu.
pentru textul : Plecări depentru cuvinte, Sebi!
pentru textul : senzație demulțumesc Adriana. Mi-am asumat după cum observi, toate consecințele: "Tetley" este ceaiul meu preferat.
pentru textul : Tetley deVedeţi? Aţi intuit perfect! Asteriscul marchează alineatele. O să vă explic şi de ce l-am folosit. Textul este scris pentru ultima pagina a revistei "Litere", nr. pe mai (din păcate, întârziat, dar pleacă azi la tipar!). Ca să câştig spaţiu, acolo utilizez întotdeauna asteriscul în loc de a marca alineatele cum se face în mod obişnuit. Când am postat textul pe hermeneia, l-am lăsat aşa cum era în fişier.
pentru textul : La stăpân deMulţumesc pentru lectură. Aş fi preferat, totuşi, un comentariu mai la obiect, adică privind năravurile noastre literare şi, eventual, oportunitatea subiectului...
ma bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deCrin, textul se salvează prin final și prin anumite procedee, asupra cărora îmi voi permite să revin. Nu știu însă dacă asta un final bun, care să ofere simplu niște chei, este suficient. Plusuri ale acestui text: căderile simple în introspecție. Naturalețea cu care se oferă spațiul intim al fiecărui personaj. Unde șchioapătă: în explicații. Prea multe. Prea vrei să le expui pe toate (și, pentru că în alte părți dai dovadă de o mare intuiție și lași cititorul să întrevadă, mă gândesc că este vina "începutului" unui alt ton, cum singură mărturisești): "De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea", "Radioul se aude în fundal, sau ea crede că e radioul. Dar nu e"; "Se uită la el și se gândește că n-ar trebui să-l privească… Nu așa. N-ar trebui să vrea să simtă" (în schimb continuarea e bună, plesnește ca un bici) ș.a.m.d. Mai sunt: cuvinte repetate (teama), idei nesusținute de restul textului ("Sunt prietenii perfecți, dar ca parteneri execrabili" eu aș fi spus, din ce ne-ai povestit, "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" - folosindu-mă cu curaj de titlu - nu-i suficient că ne-ai spus că nu se doresc, tot ce-ai descris până în acel moment și după, co-dependența aceasta, nu au de-a face cu prietenia... sau cel puțin așa văd eu). All in all, e un text bun, mai merită însă periat la rece. Te urmăresc :-)
pentru textul : Amantă spirituală deVoilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deNu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deE un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla deAi un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
Tot poemul e frumos, din punctul meu de vedere, dar îmi place mai ales sfârșitul "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip" imagini adeseori întrebuințate capătă aici o substanță anume. Consider reușită și cea de- a doua secvență. Cami
pentru textul : mic poem deSunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
pentru textul : Ultimul text la Kyoto denu am fost niciodată în Tijuana; nu am fost niciodată în Mexic. iar textul acesta nu a avut niciodată și nu are nici o legătură cu imigrația sau cu migrația popoarelor. eu zic să ne abținem de la afirmații politice atîta timp cît sîntem imberbi în domeniul acesta.
pentru textul : privirea și parbrizul dePagini