Aranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
Specific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
E-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
un poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
Matei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
Marina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
iti multumesc pentru interes. am citit comentariile.in meseria mea trebuie sa tin cont de toti asa ca sunt obisnuit sa ascult[desi altii asculta de mine:))] iti respect punctul de vedere si te asigur ca il voi exploata.pari o persoana care stie. nu cred ca ai nevoie sa te legi de alte pareri ca sa te exprimi.
"cotele inalte"- cine stie poate intr-o zi....
sunt bun!
Efort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
virgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
- să citeşi regulamentul Hermeneia!
- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
în măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
apoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
Va invitam la un experiment "unu' pe fata, doi pe dos" sau "cand in caruta, cand in teleguta". Doritorii si voitorii de dans magaresc, pot sa participe la sectiunea "variatiuni pe aceeasi tema". va asteptam cu drag si va multumim anticipat. care mai doreste, care mai pofteste! lumeee, lumeee!
textul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă denu valoarea literara este aici de apreciat, ci sentimentul puternic ce il traieste autorul experimentand. citind cu placere.
pentru textul : anima mundi deSpecific veleitarismului - când cineva îţi arată hibe din textele tale, contraatacă :). Or şchiopăta versurile mele (oare se poate şchiopăta stând pe loc?), dar aici nu era vorba despre ele, ci despre poezia d-voastră. Nu înţeleg de ce deturnaţi atenţia. Nu înţeleg la ce părere la care nu vreau să renunţ faceţi referire, dar ambiguitatea ajută enorm şi când ne apucăm să insinuăm strâmbe, nu doar când poetizăm. Ori când insinuăm cenzură rezultată din vina interlocutorului că ar fi ceva mai capabil într-un domeniu decât victimizantul. ("probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea..."). Remarcile mele nu sunt doar ale mele - dacă aţi citi o infimă parte din critica modernă, şi nu numai, poate am ajunge la un consesns - iar faptul că nu schimbaţi nimic e, fireşte, numai şi numai personaltiate artistică omnipotentă, nici vorba de orgoliu găunos. În rest, trecând peste toate fricile care se ascund dar, ptiu!, ştim exact că le găsim la fereastră, mă întreb când a fost ori va fi, pe la Junimea, lecţia care spune că, după punctele de suspensie, care sunt musai doar trei, se lasă spaţiu, că ele nu aduc adâncime, înţelepciune sau sens direct proporţional cu frecvenţă folosirii şi că vocativul se închide între virgule.
Dar ştiţi dictonul democratic - e dreptul dumenavoastră să nu fiţi de acord cu mine.
pentru textul : mistică detext interesant. si enigmatic. voi mai urmari.
pentru textul : Despărțire deE-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deun poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
pentru textul : Disconnected deMatei da, ai foarte mare dreptate. Acesta e lucrul care m-a indispus și pe mine. Și știu că este vina mea. Și că din cauza aceasta va trebui probabil să revin asupra lui. Uneori chiar menționarea explicită a iubirii mă deranjează. Am vrut să fac atît de mult și mi-a reușit atît de puțin.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deMarina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deCu mare drag, şi cu tot sufletul!
pentru textul : ROTUND deiti multumesc pentru interes. am citit comentariile.in meseria mea trebuie sa tin cont de toti asa ca sunt obisnuit sa ascult[desi altii asculta de mine:))] iti respect punctul de vedere si te asigur ca il voi exploata.pari o persoana care stie. nu cred ca ai nevoie sa te legi de alte pareri ca sa te exprimi.
pentru textul : străini în Bermuda de"cotele inalte"- cine stie poate intr-o zi....
sunt bun!
Efort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
pentru textul : Mélancolie deimi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deFelicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deintr-adevar, perfect imoral!!! dar de ce este imoral sa marturisesti iubirea chiar tastand-o pe butoanele calculatorului?
pentru textul : perfect immoral copy/paste devirgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
CUUUUUUUUUUUT!
pentru textul : E.T. - [DC] de- să citeşi regulamentul Hermeneia!
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... de- să nu postezi mai mult de un text pe zi!
- să foloseşti diacritice!
- să nu folosesti majuscule în numele de la profil, eceptând primele litere!
nimic, am lasat semn pentru ca textul mi-a atras atentia. cum sa va spun?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deHm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deSuperb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deîn măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deLaura, te rog sa citesti si sa respecti Regulamentul in ceea pe priveste publicarea textelor de catre membrii novice pe Hermeneia.
pentru textul : Relicve de ambrozie deBine ai venit!
te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
pentru textul : o cruce, roşu sec, luna si Dumnezeu deapoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?
Care e raţiunea pentru care titlul e în engleză?
pentru textul : one way ticket de...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Pretext de Crăciun deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deIata de ce poetii sufera de guta.
pentru textul : zborul precum scoicile deVa invitam la un experiment "unu' pe fata, doi pe dos" sau "cand in caruta, cand in teleguta". Doritorii si voitorii de dans magaresc, pot sa participe la sectiunea "variatiuni pe aceeasi tema". va asteptam cu drag si va multumim anticipat. care mai doreste, care mai pofteste! lumeee, lumeee!
pentru textul : Asinul, mândria și păpădia deAm uitat să bifez.
pentru textul : if you go away detextul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
pentru textul : să nu îți faci prieteni dePagini