Ora tarzie este de vina: si penita, bineinteles, pentru motivele aratate in comentariul precedent si pentru bucuria trezita in mine cu aceasta poezie...
Versul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
Silviu Someseanu, vad ca ai ales sa vandalizezi aceasta pagina si sa ataci la persoana un editor pe hermeneia. Ei bine, te anunt ca vei avea contul suspendat pentru o perioada de trei luni. Dupa aceea mai vedem. Iti doresc numai bine.
Gorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
stiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
poemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
E putin ciudat, cel putin pentru mine, aceasta mica revolta impotriva "alaturari de cuvinte si de simboluri, de gaselnite in sonografia poeziei". Dar o sa ma uit mai atent la poezia ta de pe prima pagina.
Adimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
sebi, mă tem că nu cunoști nici semnificația cuvîntului infatuare dacă îl folosești în felul acesta. pentru că eu nu văd ce anume poate fi numit în comentariul meu infatuare. repet, nu are nici un rost folosirea cuvîntului hagiografi acolo și acesta este motivul pentru care continui să cred că nu îi înțelegi definiția. nu înțeleg de ce preferi să pleznești pe cineva cu acuzații aiuristice despre infatuare cînd nu îți place opinia celui care te-a comentat. cred că este mult mai civilizat să îi spui că nu vrei să te mai citească și să îți comenteze textul și lucrurile se pot desfășura fără atacuri la persoană.
ce înseamnă „cheia vieţilor Sfinţilor” și ce rost are aici? ce rost are folosirea unei astfel de espresii bombastice și sudo-literare? hai să fim serioși, există expresia „viețile sfinților” sau ”cheia unei formule literare” dar „cheia vieţilor Sfinţilor” e așa, o chestie care nu cred că impresionează pe nimeni. în ce privește expresia „nebun pentru Hristos” am auzit-o la Pavel. dar niciodată la Ioan. cred că faci confuzii.
restul explicațiilor nu mi-au spus nimic. evident oricine poate spune ceva despre ceva. problema este să facă sens, să aibă o logică, să reprezinte artistic. eu am facut niște observații, zic eu, pertinente. tu faci cu ele ce vrei. părerea mea este că încă confunzi poezia cu aruncarea cu cuvinte. iar dacă nu vrei să mai îmi exprim opinia te rog să mi-o spui. nu mă supăr. am suficiente texte unde pot să o fac.
numai bine.
O poezie cu mare potential. As acorda mai multa atentie exprimarilor ce contin constructii de genul "in care" - versul 2, "cu care" - versul 6, "de care" - versul 10, "care-si" - versul 15. Versul 6 l-as sterge si as schimba primul vers in "una din acele dimineți de duminica" Nu spune mai mult decat trebuie, evita redundantele si "amar CA melancolia". Cu cele doua cuvinte "ca" si "care" ma razboiesc si eu in poezie. Sunt greu de evitat. una din acele dimineți de duminica cafeaua pare sălcie omleta prea arsă ori fadă totul în jur presărat cu explozibil gata să arunce în aer intențiile bune dimineață lungă și plictisitoare un medicament amar teiul îngălbenit in fereastră de aceasta melancolie te-ai săturat până peste cap de aceea iti bei cafeaua cu înghițituri mici, calculate si gândul îți zboară la un mic cubanez ce iși numără ultimii pesos (sau) numarand ultimii pesos Sa auzim de bine, /O\
E greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
despre text: 1) nu ar trebui sa o iei ofensator, dar, in primul rand, este necesar sa iti spun ca pluralul de la elice este elice conform "elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele" sursa dictionarul ortografic. 2) textul are suplete pastreaza o idee generoasa ce dezvolta planuri suprapuse aparent intersectate. Exista tuse frumoase, delicate si daca tind sa vorbesc despre poem ca despre un triptic profan de data aceasta este tocmai aceasta dinamica a ta creata cu dezinvoltura. am subliniat versurile urmatoare pentru calitatea metaforelor, imaginilor: "Stați în mine câteva minute vorbiți despre imaginea veche pusă în ramă nouă Vorbiți despre mere nu le mai faceți compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livadă Despre piloții care își caută iesle nouă O lumânare mă aprinde verde se vede că sunt fruct proaspăt" ma tot gandesc la: "Sunt scaun de masă cu două picioare" :) si incerc sa nu o iau mot-à-mot... P.S. La vita è bella...
Notarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
Puternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
declar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
Margas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
Emilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Mă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
da, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
promit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin, am uitat să îți amintesc de typo la "croaziera aceia" (aceea).
pentru textul : Lacrimi explicite deOra tarzie este de vina: si penita, bineinteles, pentru motivele aratate in comentariul precedent si pentru bucuria trezita in mine cu aceasta poezie...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deVersul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
pentru textul : de regăsire deSilviu Someseanu, vad ca ai ales sa vandalizezi aceasta pagina si sa ataci la persoana un editor pe hermeneia. Ei bine, te anunt ca vei avea contul suspendat pentru o perioada de trei luni. Dupa aceea mai vedem. Iti doresc numai bine.
pentru textul : Rămân uimit deGorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic destiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
pentru textul : Gând lucid demulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic depoemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
pentru textul : kodak film deE putin ciudat, cel putin pentru mine, aceasta mica revolta impotriva "alaturari de cuvinte si de simboluri, de gaselnite in sonografia poeziei". Dar o sa ma uit mai atent la poezia ta de pe prima pagina.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deAdimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deeu înclin să cred că este un experiment vizual. Cel puțin atît cît înțeleg eu ideea de colaj poetic
pentru textul : Fulgere în Background desebi, mă tem că nu cunoști nici semnificația cuvîntului infatuare dacă îl folosești în felul acesta. pentru că eu nu văd ce anume poate fi numit în comentariul meu infatuare. repet, nu are nici un rost folosirea cuvîntului hagiografi acolo și acesta este motivul pentru care continui să cred că nu îi înțelegi definiția. nu înțeleg de ce preferi să pleznești pe cineva cu acuzații aiuristice despre infatuare cînd nu îți place opinia celui care te-a comentat. cred că este mult mai civilizat să îi spui că nu vrei să te mai citească și să îți comenteze textul și lucrurile se pot desfășura fără atacuri la persoană.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dece înseamnă „cheia vieţilor Sfinţilor” și ce rost are aici? ce rost are folosirea unei astfel de espresii bombastice și sudo-literare? hai să fim serioși, există expresia „viețile sfinților” sau ”cheia unei formule literare” dar „cheia vieţilor Sfinţilor” e așa, o chestie care nu cred că impresionează pe nimeni. în ce privește expresia „nebun pentru Hristos” am auzit-o la Pavel. dar niciodată la Ioan. cred că faci confuzii.
restul explicațiilor nu mi-au spus nimic. evident oricine poate spune ceva despre ceva. problema este să facă sens, să aibă o logică, să reprezinte artistic. eu am facut niște observații, zic eu, pertinente. tu faci cu ele ce vrei. părerea mea este că încă confunzi poezia cu aruncarea cu cuvinte. iar dacă nu vrei să mai îmi exprim opinia te rog să mi-o spui. nu mă supăr. am suficiente texte unde pot să o fac.
numai bine.
O poezie cu mare potential. As acorda mai multa atentie exprimarilor ce contin constructii de genul "in care" - versul 2, "cu care" - versul 6, "de care" - versul 10, "care-si" - versul 15. Versul 6 l-as sterge si as schimba primul vers in "una din acele dimineți de duminica" Nu spune mai mult decat trebuie, evita redundantele si "amar CA melancolia". Cu cele doua cuvinte "ca" si "care" ma razboiesc si eu in poezie. Sunt greu de evitat. una din acele dimineți de duminica cafeaua pare sălcie omleta prea arsă ori fadă totul în jur presărat cu explozibil gata să arunce în aer intențiile bune dimineață lungă și plictisitoare un medicament amar teiul îngălbenit in fereastră de aceasta melancolie te-ai săturat până peste cap de aceea iti bei cafeaua cu înghițituri mici, calculate si gândul îți zboară la un mic cubanez ce iși numără ultimii pesos (sau) numarand ultimii pesos Sa auzim de bine, /O\
pentru textul : Spleen deE greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
pentru textul : poem de migdale amare deText slăbuţ, fără valenţe artistice, fără personalitate, fără nimic.
pentru textul : Linia de plutire deDe data aceasta, nu ţi-a ieşit deloc.
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate dedespre text: 1) nu ar trebui sa o iei ofensator, dar, in primul rand, este necesar sa iti spun ca pluralul de la elice este elice conform "elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele" sursa dictionarul ortografic. 2) textul are suplete pastreaza o idee generoasa ce dezvolta planuri suprapuse aparent intersectate. Exista tuse frumoase, delicate si daca tind sa vorbesc despre poem ca despre un triptic profan de data aceasta este tocmai aceasta dinamica a ta creata cu dezinvoltura. am subliniat versurile urmatoare pentru calitatea metaforelor, imaginilor: "Stați în mine câteva minute vorbiți despre imaginea veche pusă în ramă nouă Vorbiți despre mere nu le mai faceți compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livadă Despre piloții care își caută iesle nouă O lumânare mă aprinde verde se vede că sunt fruct proaspăt" ma tot gandesc la: "Sunt scaun de masă cu două picioare" :) si incerc sa nu o iau mot-à-mot... P.S. La vita è bella...
pentru textul : Măr cu elice deNotarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deO.K.. Ai dreptate. Fac imediat modificarile sugerate.
pentru textul : Amintire de...trăiești periculos!Unde pereții au urechi...:) ai grijă de tine:)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deDin ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul dePuternice atat imaginea cat si poemul tau, Virgil. Cu atat mai mult, nuanta vinetie a palmei m-a dus cu gandul la moarte, la culoarea unui cadavru. Totusi, poemul l-as fi incheiat la "ulterior/nu ma deranjati cu moartea", odata ce continuarea lui dupa aceste versuri mi se pare oarecum redundanta. Multam!
pentru textul : exaust dedeclar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
pentru textul : puloverul (the end) deMargas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
pentru textul : elephant&castel deEmilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deScuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Mă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
pentru textul : permanganat la rege deDomnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deda, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
pentru textul : dunărea în inimi depromit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
pentru textul : nu pot dePagini