eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
Aceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
ha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Am citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
Adrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
Așa e, mulți inculți sînt prin România. Noroc că a mai rămas ceva cultură românească adevărată plecată cu pluta pe conductă prin State, Canada, Franța și Israel. Și care mai face (cultura) și polemică răsuflată pe deasupra, zău așa. Bobadil.
Bobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
am admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
acum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
si totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
Adrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
E un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
felicitari Marlena Braester pentru carte si premiu! este o realizare exceptionala pentru tine si pentru noi, cei care te cunoastem si te apreciem! (cartile bibliofile cu gravuri originale sint pe atit de rare pe atit de valoroase. sper sa le am pe toate in biblioteca intr-o zi.) cred ca, prin bunavointa editorilor, poti afisa aici copertile celor trei carti. pentru toti ceilalti, Marlena Braester este "poeta desertului" si nu numai atit: - presedinta Uniunii Scriitorilor israelieni de expresie franceza - poeta si traducatoare - i s-a decernat de catre premierul Frantei medalia " Chevalier dans l'Ordre des Palmes Académiques " - premiul Ilarie Voronca pentru "Oublier en avant" 2001 - a tradus in romana romanele "Cutia neagra" et "Sa nu pronunti:noapte". pentru informatii suplimentare: http://www.freewebs.com/braester_m/
Nu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.
Am citit zimbind interpretarea ta care, din fericire pentru mine, are erori grave si esentiale de logica si semantica.
In primul rind(desi nu sunt dator sa explic, dar, la rindul meu ma vad obligat pentru a taia elanul aceastei viziuni aproape habotnice), am folosit Fortral nu ca paliativ ci ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Cititnd comentariul tau, cred ca este cel mai bun exemplu de supradoza cu opioide spirituale.
Nu stiu in ce realitate ai trait tu, dar acest text nu reprezinta o forma de arta, ci realitatea in care am trait eu timp de peste 10 ani.
Ai vazut vreodata un nou-nascut cu sifilis congenital sau dependent de droguri? Eu da. Te invit intr-o zi(de preferinta la sfirsitul saptaminii) pe holurile sectiei Pediatrie, cind e plin de femei de etnie rroma(90% dintre aceste nu au 17 ani), care stau la coada pentru pampersi sau cutii cu lapte praf. Dupa ce se aprovizioneaza se duc la magazinul din curtea spitalului si schimba produsele pentru un pahar de cafea si o tigara, in vreme ce sotii lor asteapta in taxiuri, la colt, sa se deschida cantina sociala, pentru a lua acasa prinzul in caserole. Ce realitate este distorsionata aici? Faptul ca ai avut o altfel de experienta nu-ti da dreptul sa dai verdicte si sa ma etichetezi fascist. Ti-as povesti despre noul bulibasa de la noi din oras care s-a prezentat singur la ziar sa-i facem un portret. In curtea casei vechi, copiii, complet dezbracati, se jucau in praf, in timp ce surorile mai mari ascultau muzica pe iphone. Si ca peisajul sa fie complet, bulibasa m-a dus la vila sa in constructie, cu noua turnulete(stii care e semnificatia turneletelor? Prin partile noastre inseamna numarul de copii sau de cocosei de aur. Probabil ca acum sunt si mai fascist in viziunea ta). Iar ca sa incheie apoteotic, a chemat-o si pe nevasta sa-i fac o poza in fata vilei(care avea un hol identic cu cel al primariei din oras-pentru ca bulibasa a marturisit ca asa i-a fost pofta), ambii sprijiniti de Hammerul condus de un sofer roman angajat, pentru ca bulibasa nu avea permis. Iar nevasta, intr-un acces de inteligenta s-a sucit: haoleu, nu fa poze baiatu, ca ne vede aia de la primarie si nu ne mai da ajutor social. Din ceea ce am spus pina acum, unde este marginalizarea brutala? Unde este distorsionarea fascista?
Una din erorile grave pe care le-ai comis este ca eu nu vorbesc despre omul lipsit de sansa, ci despre acea tipologie care lipseste pe altii de sanse.
Alina, cea care apare in text, are 23 de ani, doi copii facuti cu fratele si cu unchiul sau. Copiii stau si cersesc in fata Episcopiei Romanului si Bacaului, iar cind le dai ceva de mincare te injura si arunca dupa tine cu mincarea primita pomana.
Cit despre "scuteste-ma doamne" ti-as povesti citi benbeficari de ajutor social au scutiri de la medic ce dovedesc ca nu sunt apti de munca, scutiri care au si ele pun pret.
Ci despre muribunzi, dai dovada, din punctul meu de vedere de o ipocrizie cum rar mi-a fost dat sa vad. In ultimii ani, in zona noastra cazurile de cancer au explodat. Nu avem centru de ingrijiri paliative, astfel ca cei mai multi copii isi aduc parintii in pragul mortii sa-si dea sfirsitul in sectia Oncologie. Ai vazut vreodata un astfel de muribund cum framinta roziariul in timp ce este vegheat de calugarite straine?
Nici nu mai comentez celelalate aspecte, pentru ca interpretarea ta este de o ipocrizie si habotnicie cum numai fortralul spiritual o poate da. Unii il prefera pentru a mai crede in umanitate, altii cred in umanitate dar nu au nevoie de surogate sa vada si o altfel de realitate.
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
well, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
pentru textul : nici un fel de sfinx deAceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
pentru textul : no moon rise, no moon set deha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
pentru textul : poetul I depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Am citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
pentru textul : ultimele modificări pe site deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu deAdrian, eu tot nu pricep de ce îmi atribui mie intențiile tale, gen „tremuratul ca varga”, mai ales după ce am spus destul de limpede (cred eu) că nu prea mă interesează cât și cum tremuri tu.
dar mă amuză furia ta. și mă gândesc că, dacă lumea ar fi mers cu înflăcărare pe linia lui „cum spui” ocolind, pe cât se poate, linia lui „ce spui”, și-ar fi rupt gâtul la primul colț (i)luminat al istoriei, înainte de a-i da bună ziua lui… G.W. von Leibniz, de exemplu – uite, mă opresc la un nume care-i mai apropiat de dezideratele noaste moderne. păi chiar așa, frate, ce-i acela calcul diferențial și integral? e fumat de decenii bune! cum? și el vorbește de simbol? ei, bine i-a făcut Voltaire, l-a făcut praf! și ce-s alea „monade”? ooo, mai mult, „monadă supremă”?! „armonie prestabilită”?? bbbrrrr… opriți-vă, fraților, că dăm în diabet! cum să evoluăm, dacă privim și-n urmă? pierdem timp prețios! noi trebuie să căutăm ceva neapărat nou, să facem bucăți bucățele tot ce e lipsit de originalitate („originalitatea” nu are nevoie de a face cu „originea”, nu nu, chiar dacă rădăcina (pătrată?) a cuvântului e aceeași…), și să nu ne mai învârtim în cerc. ăăă…cerc? pfui, alt simbol! e clar, și geometria trebuie reinventată!
și, dacă se poate, prima Scrisoare a lui Eminescu arsă pe rug (aprins)și blocată pe toate cărările virtuale, fiindcă e plină de simboluri, de filosofie, de metazizică și de alte chestii dăunătoare sănătății noastre lirice.
Dar, cum spuneam, m-a binedispus furia ta, e o dovadă de forță! ah, cât pe ce să spun „forță vie”, vezi? sunt bucuroasă, am reușit să evit măcar un clișeu!
cât despre afirmația ta, anume că „orice este sau poate deveni un simbol”... eh, dă-mi voie să spun că tu ești mai optimist decât Leipniz însuși! :) cred că ai o idee cam... laxă despre simbol, încărcătura și semnificația lui. repet, „cred”!, nu trag cu praștia-n vrăbii...
pentru textul : Adoriana minus zece deAșa e, mulți inculți sînt prin România. Noroc că a mai rămas ceva cultură românească adevărată plecată cu pluta pe conductă prin State, Canada, Franța și Israel. Și care mai face (cultura) și polemică răsuflată pe deasupra, zău așa. Bobadil.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I demultumesc, domnule Mocanu. si-am recitit textul asta de 5 ori! aveam dreptate in ce spuneam ieri.
ma bucur ca ceva v-a placut.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deBobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
pentru textul : Terra Nostra depaul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
pentru textul : recreația mare deam admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
pentru textul : kansas in june deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Va multumim mult si va asteptam cu drag la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Zece deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deacum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
pentru textul : Athosul desi totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
pentru textul : După război deadextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini deAdrian, probabil că adevărul cel mai mare este acesta, despre care amintești tu: "Cine a intrat nu va ieși de aici, cine nu a intrat în veci nu va putea înțelege". Restul nu putem privi decât dinafară, oricât ne-am strădui. În efortul de clădi mai departe, cred și eu că nu trebuie negat trecutul. Mulțumesc pentru această prezentare, pentru efortul de a prinde în cuvinte și imagini, mai presus de orice, o profundă emoție. Din păcate, nu se văd imaginile. Am încercat și de pe computer, și de pe bberry. Sper să reușești să le faci să apară.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deE un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
pentru textul : explică-mi depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn defelicitari Marlena Braester pentru carte si premiu! este o realizare exceptionala pentru tine si pentru noi, cei care te cunoastem si te apreciem! (cartile bibliofile cu gravuri originale sint pe atit de rare pe atit de valoroase. sper sa le am pe toate in biblioteca intr-o zi.) cred ca, prin bunavointa editorilor, poti afisa aici copertile celor trei carti. pentru toti ceilalti, Marlena Braester este "poeta desertului" si nu numai atit: - presedinta Uniunii Scriitorilor israelieni de expresie franceza - poeta si traducatoare - i s-a decernat de catre premierul Frantei medalia " Chevalier dans l'Ordre des Palmes Académiques " - premiul Ilarie Voronca pentru "Oublier en avant" 2001 - a tradus in romana romanele "Cutia neagra" et "Sa nu pronunti:noapte". pentru informatii suplimentare: http://www.freewebs.com/braester_m/
pentru textul : Lansare carte deNu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.
pentru textul : Mitul lui Sisif deAm citit zimbind interpretarea ta care, din fericire pentru mine, are erori grave si esentiale de logica si semantica.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deIn primul rind(desi nu sunt dator sa explic, dar, la rindul meu ma vad obligat pentru a taia elanul aceastei viziuni aproape habotnice), am folosit Fortral nu ca paliativ ci ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Cititnd comentariul tau, cred ca este cel mai bun exemplu de supradoza cu opioide spirituale.
Nu stiu in ce realitate ai trait tu, dar acest text nu reprezinta o forma de arta, ci realitatea in care am trait eu timp de peste 10 ani.
Ai vazut vreodata un nou-nascut cu sifilis congenital sau dependent de droguri? Eu da. Te invit intr-o zi(de preferinta la sfirsitul saptaminii) pe holurile sectiei Pediatrie, cind e plin de femei de etnie rroma(90% dintre aceste nu au 17 ani), care stau la coada pentru pampersi sau cutii cu lapte praf. Dupa ce se aprovizioneaza se duc la magazinul din curtea spitalului si schimba produsele pentru un pahar de cafea si o tigara, in vreme ce sotii lor asteapta in taxiuri, la colt, sa se deschida cantina sociala, pentru a lua acasa prinzul in caserole. Ce realitate este distorsionata aici? Faptul ca ai avut o altfel de experienta nu-ti da dreptul sa dai verdicte si sa ma etichetezi fascist. Ti-as povesti despre noul bulibasa de la noi din oras care s-a prezentat singur la ziar sa-i facem un portret. In curtea casei vechi, copiii, complet dezbracati, se jucau in praf, in timp ce surorile mai mari ascultau muzica pe iphone. Si ca peisajul sa fie complet, bulibasa m-a dus la vila sa in constructie, cu noua turnulete(stii care e semnificatia turneletelor? Prin partile noastre inseamna numarul de copii sau de cocosei de aur. Probabil ca acum sunt si mai fascist in viziunea ta). Iar ca sa incheie apoteotic, a chemat-o si pe nevasta sa-i fac o poza in fata vilei(care avea un hol identic cu cel al primariei din oras-pentru ca bulibasa a marturisit ca asa i-a fost pofta), ambii sprijiniti de Hammerul condus de un sofer roman angajat, pentru ca bulibasa nu avea permis. Iar nevasta, intr-un acces de inteligenta s-a sucit: haoleu, nu fa poze baiatu, ca ne vede aia de la primarie si nu ne mai da ajutor social. Din ceea ce am spus pina acum, unde este marginalizarea brutala? Unde este distorsionarea fascista?
Una din erorile grave pe care le-ai comis este ca eu nu vorbesc despre omul lipsit de sansa, ci despre acea tipologie care lipseste pe altii de sanse.
Alina, cea care apare in text, are 23 de ani, doi copii facuti cu fratele si cu unchiul sau. Copiii stau si cersesc in fata Episcopiei Romanului si Bacaului, iar cind le dai ceva de mincare te injura si arunca dupa tine cu mincarea primita pomana.
Cit despre "scuteste-ma doamne" ti-as povesti citi benbeficari de ajutor social au scutiri de la medic ce dovedesc ca nu sunt apti de munca, scutiri care au si ele pun pret.
Ci despre muribunzi, dai dovada, din punctul meu de vedere de o ipocrizie cum rar mi-a fost dat sa vad. In ultimii ani, in zona noastra cazurile de cancer au explodat. Nu avem centru de ingrijiri paliative, astfel ca cei mai multi copii isi aduc parintii in pragul mortii sa-si dea sfirsitul in sectia Oncologie. Ai vazut vreodata un astfel de muribund cum framinta roziariul in timp ce este vegheat de calugarite straine?
Nici nu mai comentez celelalate aspecte, pentru ca interpretarea ta este de o ipocrizie si habotnicie cum numai fortralul spiritual o poate da. Unii il prefera pentru a mai crede in umanitate, altii cred in umanitate dar nu au nevoie de surogate sa vada si o altfel de realitate.
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
pentru textul : the last song of Shéhérazade desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute dewell, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
pentru textul : uneori femeia de„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deimi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?
pentru textul : despre o femeie goală dePagini