Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
Daca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
Să te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
Ioana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
Cu bine,
Eugen.
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
Cred ca miza acestui text o reprezinta imaginea (si nu ma refer desigur la fotografia aceea atat de stranie de parca ar cuprinde in ea un alt pamant, un alt inceput cu toate "ingredientele" fundamentale in stare de staza) care este bazata exclusiv pe focul interior (singurul element care nu este sugerat in poza). In aceasta lume netocmita cuvantul are rol creator, iar fiinta care rosteste face constient/inconstient o serie de gesturi sacramentale menite a adauga lumii suflet. Un text incadrat corect in care cu adevarat componenta scrisa si cea vizuala se armonizeaza creionand o lume aparte.
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
Katya, poemul asta e lucrat temeinic, remarc o imagine care m-a tulburat: "pe frunte mi se intinde o parte din pielea ta" Insa in ansamblu textul e extrem de lung si abunda in pretiozitati. Nu stiu cum ar arata barbatul (chiar si imaginar) caruia i-ai inchinat acest efort literar temeinic, dar cred ca esti tot tu de fapt calarind o lama (ouch!) Scuze de deranj vorba unui amic, Andu
Dacă ai vorbit serios, îţi mulţumesc, dacă nu, tot la fel.
Poemul "s-a născut" în urma unui fapt cu adevărat copleşitor.
nu vreau să-i sparg "aura" cu explicaţii...
consideraţie pentru popas. citire şi semn. zapata
este cumva obositor textul tau, si angliscismele nu stau bine asa. nu sună bine astea: ("de la un capăt la altul", "Poate te", "copiii avortați", "fir -ar, n-are carne", "Moartea e doar de fațadă"). în ultimul vers doar e ceva, dar insuficient, în umila mea opinie.
Ura reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
am citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
dincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
Multumesc tuturor pentru aprecieri. Alge ca si revista Unu, sunt subiecte fascinante ale avan- gardei romanesti . Am adaugat in text coperta numarului 4 Alge (exemplar extrem de rar) tiparit pe hartie albastra pal. Asociatia Ars libri il declara ca fiind cel mai bun numar, din punct de vedere grafic .
Un fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
sigur ca se vede.. sau nu.. e mereu panica de a trece observat/ne . ultimele trei randuri fac tot farmecul trecerii .. randul viitor ies pe strada in smoking si fumez o havana. precis voi fi luat la intrebari...
Prea lunga, in opinia mea, enumerarea din prima strofa (cinci de "au" !). Stii Katya mai bine decat mine ca in poezie trebuie oprita o enumerarea la doua-trei chestiuni esentiale, altfel cititorul are tendinta sa completeze cu alte elemente, la nesfarsit... Finalul insa e de zile mari. Asta ca sa nu mai mentionez desenul, pentruca nu ma pricep sa vorbesc despe desene. Dar pot sa spun ca imi place mult de tot? Andu
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A, da! stefane, ceea ce ai spus tu poate fi si autocaractericare. cuvintele sunt o sabie cu doua taisuri (asta asa ca sa ma exprim pe intelesul tau)
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deBianca, mulțumesc pentru părere. am să reiau acest poem cât de curând. ai dreptate, ceva scârțâie acolo.
pentru textul : O umbră în plus deRaluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
pentru textul : desperado deDaca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
pentru textul : Eu și îngerul meu deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur deSă te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.
pentru textul : Casa memoriala Dancus (Fragment) deIoana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
pentru textul : terorism individual* deCu bine,
Eugen.
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deCred ca miza acestui text o reprezinta imaginea (si nu ma refer desigur la fotografia aceea atat de stranie de parca ar cuprinde in ea un alt pamant, un alt inceput cu toate "ingredientele" fundamentale in stare de staza) care este bazata exclusiv pe focul interior (singurul element care nu este sugerat in poza). In aceasta lume netocmita cuvantul are rol creator, iar fiinta care rosteste face constient/inconstient o serie de gesturi sacramentale menite a adauga lumii suflet. Un text incadrat corect in care cu adevarat componenta scrisa si cea vizuala se armonizeaza creionand o lume aparte.
pentru textul : Seara întâi deEla-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
pentru textul : secret revelation deKatya, poemul asta e lucrat temeinic, remarc o imagine care m-a tulburat: "pe frunte mi se intinde o parte din pielea ta" Insa in ansamblu textul e extrem de lung si abunda in pretiozitati. Nu stiu cum ar arata barbatul (chiar si imaginar) caruia i-ai inchinat acest efort literar temeinic, dar cred ca esti tot tu de fapt calarind o lama (ouch!) Scuze de deranj vorba unui amic, Andu
pentru textul : akhtalee defrumos text, curgator ca o apa rece de munte. felicitari
pentru textul : nisip aurifer detaica profetule, jalnica este prestatia matale. probabil asa se-ntampla cand ti se acorda mai multa atentie decat meriti... over & out.
pentru textul : ce frumusețe rară derecitisem comentariul Almei si ma gandisem ca...
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demerci, Virgil.
"de-aş fi vrut să zic ceva... "
Dacă ai vorbit serios, îţi mulţumesc, dacă nu, tot la fel.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian dePoemul "s-a născut" în urma unui fapt cu adevărat copleşitor.
nu vreau să-i sparg "aura" cu explicaţii...
consideraţie pentru popas. citire şi semn. zapata
este cumva obositor textul tau, si angliscismele nu stau bine asa. nu sună bine astea: ("de la un capăt la altul", "Poate te", "copiii avortați", "fir -ar, n-are carne", "Moartea e doar de fațadă"). în ultimul vers doar e ceva, dar insuficient, în umila mea opinie.
pentru textul : Confesiune deUra reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
pentru textul : Simțire detextul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
pentru textul : Scrâșnitorul defrumos poem ! si totusi ingerul acela a fost intr-adevar "alb"?? :)
pentru textul : Viraj mult prea strâns debreak two legs, virgil! i'll be with you in soul & spirit (sper sa ai parte si de "spirit" de minimum 40 grade :)
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deTincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II deam citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
pentru textul : citeşte dedincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
Multumesc tuturor pentru aprecieri. Alge ca si revista Unu, sunt subiecte fascinante ale avan- gardei romanesti . Am adaugat in text coperta numarului 4 Alge (exemplar extrem de rar) tiparit pe hartie albastra pal. Asociatia Ars libri il declara ca fiind cel mai bun numar, din punct de vedere grafic .
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 demulțumesc Adrian pentru trecere și comentariu, așa voi incerca să fac ,sper să îmi și iasă,o zi faină.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deUn fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion desigur ca se vede.. sau nu.. e mereu panica de a trece observat/ne . ultimele trei randuri fac tot farmecul trecerii .. randul viitor ies pe strada in smoking si fumez o havana. precis voi fi luat la intrebari...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) dePrea lunga, in opinia mea, enumerarea din prima strofa (cinci de "au" !). Stii Katya mai bine decat mine ca in poezie trebuie oprita o enumerarea la doua-trei chestiuni esentiale, altfel cititorul are tendinta sa completeze cu alte elemente, la nesfarsit... Finalul insa e de zile mari. Asta ca sa nu mai mentionez desenul, pentruca nu ma pricep sa vorbesc despe desene. Dar pot sa spun ca imi place mult de tot? Andu
pentru textul : după ploaie de10 (zece) pentru copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Pagini