faină atitudinea. cîteodata iti vine sa te adresezi asa maselor. totusi, sunt (foarte) manipulabile. pot ajunge in mîinile unui om destoinic si ar iesi ceva-ceva
Mulţumesc, Adriana, pentru gândul frumos şi întrebarea ta retorică, al cărei răspuns e mai bine să rămână suspendat în acele timpuri bune, de cristal, ale fiecărei copilării. Astfel, vom avea mereu de unde să ne tragem seva poveştilor.
Alina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
realismul textului relationeaza cu imaginile "sterse" pentru a sugera, poate, -eu doar atat inteleg- infuzia de tip maya in orice gest, oricat de material ar fi acesta. am vazut si o usoara tristete, aproape un fior melancolic, care se accentueaza spre final. drum bun si sa te intorci cu bine! ps: iarta emoticonul de adineauri, uitasem....
sper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
Bun reîntors. :) Demult nu ai mai scris aici. Decorul tău e un bal fără nici o mască, un festin la care participă cumva fantome, ca și cum sonetul ar atinge mai multe straturi cerești și pământești, simultan. Remarc un ton grav, ușor sumbru, cumva "oțelit", o încorsetare a cuvintelor în consoane, ca și cum ai dorit să redai ceva dificil de îndurat. Te rog revezi typos: "târîți", "zbterea" Și mai scrie, ceara își are și ea rostul ei, nu lasă balast.
Prozodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
Ajutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
asa e, formele conteaza puțin - îi admir pe cei care pot trece spre esențe, neagasați și neinhibați de "muzichia" versului clasic, mulțumesc, Paul, scuze pentru întârzierea răspunsului
Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
Alma, din pacate de cand nu mai am net la serviciu sunt nevoit sa merg la un clubde internet, unde nu am diacritice. Initial era varianta cu vazu-i, adica vazul ei, dar observand ca nu are logica versul m-am razgandindit si am modificat acum cu "vazui" . Multumesc de scurta ta trecere pel am ine si te mai astept
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
Un poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
singura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
restul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
frumos zis, imi place "anatomizarea" poetica a pronuntiei lui "te iubesc", pot sa o consider chiar o inovatie reusita. Finalul este mai pretentios, imi place ideea insa ceva pe acolo, printre enumerari, nu ma face sa fiu fericit... poate "fisurate. ingeri de abur".. poate. Oricum, un poem care mie imi spune ca Laurentiu stapaneste un limbaj poetic, aici al aparentei contradictii. Penita de apreciere. Andu
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
Raluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
Se poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Candva, in public, am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Adriana Lisandru si Leo Ancuta. Florin a disparut, Dorin si Adriana au luat cate o pauza. Doar Leo rezista. Chiar si numai pentru o poezie ca asta cred ca am castigat pariul. De remarcat nostalgia amara si sentimentul de detasare senina, lucru mai putin obisnuit pentru textele autorului, imbracate intr-o prozodie care curge fara "rupturi"
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
faină atitudinea. cîteodata iti vine sa te adresezi asa maselor. totusi, sunt (foarte) manipulabile. pot ajunge in mîinile unui om destoinic si ar iesi ceva-ceva
pentru textul : Zâmbet întors deMulţumesc, Adriana, pentru gândul frumos şi întrebarea ta retorică, al cărei răspuns e mai bine să rămână suspendat în acele timpuri bune, de cristal, ale fiecărei copilării. Astfel, vom avea mereu de unde să ne tragem seva poveştilor.
pentru textul : Irina deAlina, te-am mai rugat si te mai rog inca o data: Nu mai pune imagini care au in nume spatii (care prin encodare devin %20) pentru ca nu sint interpretate corect. Ori modifici numele imaginii acolo unde este depozitata ori o copiezi si o depozitezi cu numele schimbat in alta parte daca posesorul nu vrea sa o modifice. Vad ca nu ai modificat nici la imaginea de data trecuta.
pentru textul : if you go away derealismul textului relationeaza cu imaginile "sterse" pentru a sugera, poate, -eu doar atat inteleg- infuzia de tip maya in orice gest, oricat de material ar fi acesta. am vazut si o usoara tristete, aproape un fior melancolic, care se accentueaza spre final. drum bun si sa te intorci cu bine! ps: iarta emoticonul de adineauri, uitasem....
pentru textul : Jurnal de UK. Începutul deCristina,
am pus unde trebuia consoana lipsă, mulţumesc de semnalare şi pentru comentariu. Mă bucur că ai rezonat - o bucurie rară, te asigur.
pentru textul : Maci de octombrie desper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
pentru textul : restanțe desuna stupid tie insuti. si artificial. iar textul e yabukasigi rau de tot. dar nu dau cu parul. doar send.
pentru textul : Trapped dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deBun reîntors. :) Demult nu ai mai scris aici. Decorul tău e un bal fără nici o mască, un festin la care participă cumva fantome, ca și cum sonetul ar atinge mai multe straturi cerești și pământești, simultan. Remarc un ton grav, ușor sumbru, cumva "oțelit", o încorsetare a cuvintelor în consoane, ca și cum ai dorit să redai ceva dificil de îndurat. Te rog revezi typos: "târîți", "zbterea" Și mai scrie, ceara își are și ea rostul ei, nu lasă balast.
pentru textul : Fabrica de îngeri deProzodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
pentru textul : reader deAjutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
pi punct es: Cine e "Translate"? Nenea Gugăl?
pentru textul : Miraj desebi, citește tot. altfel nu pricepi nimic:
tu
sfîșii umbre
somn
vinovăție
unei zile
sincer, părerea ta cum că duce la clișeu este ridicolă. am senzația că ai mintea plină doar de clișee. există și un alt mod de a gîndi.
pentru textul : delirice VII deE un text plăcut, intim, dar lasă cititorul înăuntru. Reuşit şi titlul, şi finalul.
pentru textul : desen pe-o înserare deraspunsul tău aleatoriu, lasă loc iterpretărilor mele. mulțumesc de trecere și sfat. te mai aștept.
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deasa e, formele conteaza puțin - îi admir pe cei care pot trece spre esențe, neagasați și neinhibați de "muzichia" versului clasic, mulțumesc, Paul, scuze pentru întârzierea răspunsului
pentru textul : rondel-balans deFotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deAlma, din pacate de cand nu mai am net la serviciu sunt nevoit sa merg la un clubde internet, unde nu am diacritice. Initial era varianta cu vazu-i, adica vazul ei, dar observand ca nu are logica versul m-am razgandindit si am modificat acum cu "vazui" . Multumesc de scurta ta trecere pel am ine si te mai astept
pentru textul : te caut si ma isc deexistă cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deUn poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
pentru textul : poemele mele desingura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
pentru textul : cină festivă derestul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
frumos zis, imi place "anatomizarea" poetica a pronuntiei lui "te iubesc", pot sa o consider chiar o inovatie reusita. Finalul este mai pretentios, imi place ideea insa ceva pe acolo, printre enumerari, nu ma face sa fiu fericit... poate "fisurate. ingeri de abur".. poate. Oricum, un poem care mie imi spune ca Laurentiu stapaneste un limbaj poetic, aici al aparentei contradictii. Penita de apreciere. Andu
pentru textul : Metamorfoze decel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
pentru textul : BLA BLA BLA deRaluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
pentru textul : bioetanol deSe poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Candva, in public, am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Adriana Lisandru si Leo Ancuta. Florin a disparut, Dorin si Adriana au luat cate o pauza. Doar Leo rezista. Chiar si numai pentru o poezie ca asta cred ca am castigat pariul. De remarcat nostalgia amara si sentimentul de detasare senina, lucru mai putin obisnuit pentru textele autorului, imbracate intr-o prozodie care curge fara "rupturi"
pentru textul : poema pentru 5 nov14 dePoemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
pentru textul : apus de femeie deda, foarte bun haiku, felicitari. interesanta trecerea de la ideea de sonoritate la cea ce miraj optic
pentru textul : Haiku desapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile deMulţumesc pentru observaţie, l-am corectat.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deVei fi fiind vreo váhină din Insulele Sudului, cumva?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă dePagini