sinteti un popor neasteptat :p...si ma bucura mult asta! va multumesc pt mesaje si aprecieri.
Adrian, acel "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului" are mai multe valente iar daca a fost interpretat ca aforism este probabil la fel de adevarat pe cit de neadevarat. cit despre imagini sa stii, le-am adaugat chiar inainte de a le posta...sa le scot? zici tu? Mie mi s-a parut ca ofera o oarecare ..logoree tipica diminetilor fara sens. Ceea ce spui tu pare logic si acum, ca se facu dupa-amiaza ...nu stiu cum e bine..damn!
Insa Mariana - o inviorare e buna, desi aceasta dimineata cu sau fara draperii trase aici a aratat la fel de gri. Sebi - titlul comului tau a prins esenta oarecum - textul a curs in fix 10 minute plus diacritice (juma de ora ).
iar Paul - you are such a tease! voi retine asta: "sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos!"...but if I, by mistake, aim for perfection please, shoot me! :p
PS Adrian? Virgil? editors? nu stiu sa mi activez butonul de notificatie a comentariilor prin email. Can someone press it? eu nu stiu de care link la baza textului e vorba: I need a flow chart (and a brain scan :p)
pentru mine, excelenta poezia.
nu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
Parerea mea este ca impingerea inspre deontologic "ar fi trebui sa ma nasc" a acestui poem este gresita, desi nimic nu poate fi gresit in poezie la urma urmei, ea se naste in sufletul dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Asa si Virgil Titarenco ne infatiseaza aici o poezie pragmatica si programatica, in care emotia asteapta cuminte la rand pana cand intelectul, logica si regulile isi termina festinul, mereu pe indestulate. Mici detalii... asa ar numi desigur Virgil si ce voi spune eu acum, cum ar suna "in orasul acela rusesc in care as vrea sa ma fi nascut". Doi la mana... aura imperialista a mamei Rusia se vede aici prin bulgaria si franta, parca nu ai vrut nici sa spui pe sleau nici sa iti tii gura. Ce sa zic? Poemul mi-ar fi placut mult daca i-ai fi dat drumul din mana sa zboare E greu... dar merita, cel putin in cazul tau, parerea mea. Andu P.S. Si te rog frumos, nu mai arunca de pe site pe novicii astia care posteaza aiurea prea multe texte. Unii sunt chiar talentati ! Daca cineva posteaza prea multe texte (dar ok dpdv literar) inseamna ca intra cu bocancii pe H? Eu nu vad asa, iarta-ma ca ti-o spun cu tot respectul man.
"când oamenii pleacă, plutind/
ca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Cristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Chiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
Cine a urmarit evolutia autorului (si eu am facut-o, in limita posibilitatilor mele) de la texte lungite excesiv pana spre unele concise care nu povestesc, ci sugereaza, nu o sa fie prea mirat citind aceasta poezie. Acord din inima penita. Si astept, cu incredere, ce va urma.
mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
aaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Textul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
...versul argezhian, plăcut până spre vintre...
fiind un poem cu imagini puternice, ludice, mi se pare puțin forțată chestia cu... catapeteasma. nu din pudibonderie religioasă, ci doar ca expresivitate. catapeteasma- peretele despărțitor între altar și restul bisericii. aici...
Nu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
desi s-ar parea ca sunt poet, desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd, nu am inteles comentariul dvs. nu stiu: sa rad, sa plang? ambele?
da, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
Interesantă redarea acestei antiteze finit-infinit, a ideii de infinit sprijinit pe finit, axa lumii ca o dreaptă compusă dintr-o mulțime infinita și numărabilă de puncte - acolo unde se prind ascendent mâinile, pentru a ajunge la punctul terminus - de unde începe descendentul, micimea condiției umane, grandoarea penetrantă a minții sale. Iată cum un poem simplu poate sugera adâncimile complexului...
eu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
versurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
asta imi place mult. as mai scoate, as mai modifica, dar nu-ti spun ce si cum, ca sa nu-ti stric momentul de frumusete.
pentru textul : landscape in pink desinteti un popor neasteptat :p...si ma bucura mult asta! va multumesc pt mesaje si aprecieri.
Adrian, acel "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului" are mai multe valente iar daca a fost interpretat ca aforism este probabil la fel de adevarat pe cit de neadevarat. cit despre imagini sa stii, le-am adaugat chiar inainte de a le posta...sa le scot? zici tu? Mie mi s-a parut ca ofera o oarecare ..logoree tipica diminetilor fara sens. Ceea ce spui tu pare logic si acum, ca se facu dupa-amiaza ...nu stiu cum e bine..damn!
Insa Mariana - o inviorare e buna, desi aceasta dimineata cu sau fara draperii trase aici a aratat la fel de gri. Sebi - titlul comului tau a prins esenta oarecum - textul a curs in fix 10 minute plus diacritice (juma de ora ).
iar Paul - you are such a tease! voi retine asta: "sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos!"...but if I, by mistake, aim for perfection please, shoot me! :p
PS Adrian? Virgil? editors? nu stiu sa mi activez butonul de notificatie a comentariilor prin email. Can someone press it? eu nu stiu de care link la baza textului e vorba: I need a flow chart (and a brain scan :p)
PPS Kissinngtons to all!
pentru textul : a.m. depentru mine, excelenta poezia.
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon denu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
pentru textul : prima dată este greu deParerea mea este ca impingerea inspre deontologic "ar fi trebui sa ma nasc" a acestui poem este gresita, desi nimic nu poate fi gresit in poezie la urma urmei, ea se naste in sufletul dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Asa si Virgil Titarenco ne infatiseaza aici o poezie pragmatica si programatica, in care emotia asteapta cuminte la rand pana cand intelectul, logica si regulile isi termina festinul, mereu pe indestulate. Mici detalii... asa ar numi desigur Virgil si ce voi spune eu acum, cum ar suna "in orasul acela rusesc in care as vrea sa ma fi nascut". Doi la mana... aura imperialista a mamei Rusia se vede aici prin bulgaria si franta, parca nu ai vrut nici sa spui pe sleau nici sa iti tii gura. Ce sa zic? Poemul mi-ar fi placut mult daca i-ai fi dat drumul din mana sa zboare E greu... dar merita, cel putin in cazul tau, parerea mea. Andu P.S. Si te rog frumos, nu mai arunca de pe site pe novicii astia care posteaza aiurea prea multe texte. Unii sunt chiar talentati ! Daca cineva posteaza prea multe texte (dar ok dpdv literar) inseamna ca intra cu bocancii pe H? Eu nu vad asa, iarta-ma ca ti-o spun cu tot respectul man.
pentru textul : în orașul acela rusesc de"când oamenii pleacă, plutind/
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Cristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Toate cele bune,
pentru textul : Despre un gigolo clandestin deEugen.
evident vor trebui respinse amindoua din motive lesne de inteles
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deChiar dacă imaginile sunt construite în jurul unor elemente comune, ele sunt de-o supleţe sensibilă remarcabilă. Dar aspectul mai important e faptul că discursul le construieşte ,ci nu invers, cum se mai întâmplă...
Mi-amintesc textul de la concursul pe care Hermeneia l-a organizat, mi-amintesc că a fost unul dintre preferatele mele.
pentru textul : vitralii descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii deCine a urmarit evolutia autorului (si eu am facut-o, in limita posibilitatilor mele) de la texte lungite excesiv pana spre unele concise care nu povestesc, ci sugereaza, nu o sa fie prea mirat citind aceasta poezie. Acord din inima penita. Si astept, cu incredere, ce va urma.
pentru textul : Umbra. demi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deaaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
primA
pentru textul : de ce? deacest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel deTextul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
pentru textul : Oameni fara nume deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic de...versul argezhian, plăcut până spre vintre...
pentru textul : poem naiv de blog defiind un poem cu imagini puternice, ludice, mi se pare puțin forțată chestia cu... catapeteasma. nu din pudibonderie religioasă, ci doar ca expresivitate. catapeteasma- peretele despărțitor între altar și restul bisericii. aici...
Originalul in franceza: l-am postat, multumesc pentru sugestie, Alma
pentru textul : Primero escribo la última palabra del poema deNu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
Toate cele bune!
pentru textul : Ulbis la pătrat deHm. Cred că l-aș încadra mai degrabă la note. E un jurnal mai mult, un instantaneu analitic.
pentru textul : aşteptare oarbă deGreșeli : întrun + diacritice. Te rog să corectezi.
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dedesi s-ar parea ca sunt poet, desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd, nu am inteles comentariul dvs. nu stiu: sa rad, sa plang? ambele?
pentru textul : cheile deda, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
pentru textul : nu pot deprobabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deInteresantă redarea acestei antiteze finit-infinit, a ideii de infinit sprijinit pe finit, axa lumii ca o dreaptă compusă dintr-o mulțime infinita și numărabilă de puncte - acolo unde se prind ascendent mâinile, pentru a ajunge la punctul terminus - de unde începe descendentul, micimea condiției umane, grandoarea penetrantă a minții sale. Iată cum un poem simplu poate sugera adâncimile complexului...
pentru textul : Axis Mundi deeu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
pentru textul : închinare de cuarț deAdriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
pentru textul : agnozie deversurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
alegoria asta de întinde prea mult și prea șovăielnic.
și încă încerc să înțeleg ce-i aia „nedicizie”. să fie „indecizie”? chiar și așa, nu-i văd rostul. e un fel de buclă inutilă. cred eu...
pentru textul : pe o scară, la o uşă zidită dePagini