Cotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.

Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.

Adrian, îți spun că îmi pare rău... și îți mulțumesc pentru cuvintele tale aici la fila mea de jurnal.

Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.

Cristina, Hermeneia nu are o viziune new age și nu avut nici o părere cu privire la ce ai scris tu. Oricît ai încerca tu să vînturi calomnia asta. Stau și mă întreb dacă tu chiar simți așa o anumită satisfacție să te scufunzi în acest rol de drama queen. Mă întreb de unde îți vine ideea asta că un întreg website își pune mintea cu tine și a conceput o adevărată conspirație împotriva ta. Tu chiar nu îți dai seama că toate reacțiile astea emoționale sînt ridicole? Tu chiar nu citești ceea ce scrii? Îmi pari o persoană inteligentă. Chiar nu îți dai seama cînd gafezi? La urma urmei măsura supremă a inteligenței nici nu este capacitatea de a nu greși ci abilitatea de a realiza cînd o faci și a te corecta. Textul tău de ieri a fost ridicol. Putea să fie dedicat lui Păunescu sau unui chelner de la Capșa, tot ridicol era. Reacțiile nu au avut nici o legătură cu Păunescu și este absurd să insinuezi asta. Nici textul de mai sus nu a avut și nu are nici o legătură cu Păunescu. Așa cum scrie în subtitlu, a fost inspirat de textul tău. Să înțeleg că nu mai avem voie să parodizăm pe Hermeneia pentru că unele suflete au sensibilitatea dată la maxim? De aceea nici nu văd de ce menționezi decesul lui Păunescu aici. În orice caz ca om și ca scriitor sau activist ideologic are un trecut destul de controversat. Așa că nu te aștepta ca toată lumea să fie în delir cînd aude de el. Moartea unui om însă este un lucru trist.
În ce privește ștergerea contului pe Hermeneia am să îți răspund așa cum am promis prin email și vom discuta acolo. Nu înțeleg de ce simți nevoia asta de a face circ din orice.
Dar că tot ai pomenit de Păunescu și ai asociat acest text cu moartea lui, să știi că nu mă deranjează. Ci dimpotrivă, nu văd nimic în el de care să îmi fie jenă. Cred că se potrivește ocaziei. Vorba lui Pittiș, „sfîrșitul nu-i aici...”, acesta este doar un prolog.

nu m-am săturat de ideile tale şi nici de ale altcuiva. cred că încă mai sînt deschis la foarte multe puncte de vedere. ideea de a recompensa comentatorii nu este rea mai ales că într-un anumit fel noi ne-am bazat încă de la început mecanismul de corectare, excelare şi rafinare a încercărilor noastre literare prin posibilitatea de a le avea criticate, evaluate de cît mai multă lume. chiar dacă poate este mult moloz în comentarii şanse sînt ca în acelaşi timp cu cît sînt mai multe comentarii să existe şi soluţii, îndrumări bune, benefice, utile. şi la urma urmei dacă vei citi prin primele mele info vei vedea că am privit încă de la început hermeneia în spiritul ei etimologic ca un mod de intercomunicare şi tălmăcire a comunicării literare pe diferite straturi. de aceea comantariile sînt foarte importante şi o parte integrantă a atingerii scopului pe care îl are hermeneia: elitismul textelor.
cred că ideea ta este bună şi am să încep prin a crea o remarcare pe prima pagina a celor mai harnici comentatori.

Hai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
Cum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?

ansamblu*

Andu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".

Virgil... bine ca sunt noi... leii :) Cat despre parerea ta, este intotdeauna folositoare atata timp cat reprezinta un feed-back la obiect. Intr-adevar sunt si formulari relativ comune, insa nu am tinut neaparat sa inovez in acest text. Emilian... in ce fel fortat? Sunt o multime de sensuri ale cuvantului, desi mi se pare ca tu ai utilizat o nota metaforica a acestuia. De interes pentru autor sunt tocmai cuvintele lipsa din comentariul tau, adica ceea ce ar fi trebuit sa urmeze opiniei, adica argumentele.

Nu ma impac cu cateva chestii: "cateodata as vrea sa cred ca" "sentimente nocive ce-mi cresc in carne" si finalul In rest placut mult, pacat ca s-a scumpit motorina si kilometrul la taxi. Cand eram mic fugeam de la scoala si luam taxiul, faceam un tur prin centru pana la Inter si plateam cu banii de ciocolata... alegeam mereu o volga neagra, da, era taxi :-) Don't cry for me Argentina. Salve Ioane, mai novice :-)) Andu

Djamal, te avertizez pentru ultima data. Daca mai introduci la comentarii astfel de "comunicari" neesentiale si mai ales daca mai soliciti sau "provoci" comentarii prin astfel de metode ma voi simti obligat sa iti suspend contul pe Hermeneia pentru o luna. Nu este nevoie sa imi raspunzi.

un text măsurat, redactat care taie fără pasiune. singura parte care își permite să devină tandră este finalul. ca un fel de înlesnire mărinimoasă. am aproape impresia că a fost adăugată intenționat. ca un fel de anestezic, morfină, pentru cei ce nu pot citi pînă la sfîrșit arta realismului nepretențios de pînă acolo.

Ştiu ce înseamnă tom. Nu, am vrut "ton". Şi aşa rimează - "ton - om" e o asonanţă, iar asonanţa e o rimă acceptată.

Voi corecta typo-ul.