Cred ca ai un typo la "Orajii". Textul este plin de stereotipuri, de sintagme uzitatea peste masura, ca si ideea in sine. Mi-a placut cum ai prezentat ideea din versul "Verdele se modela căutându-te, soare". Ialin
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
m-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
Ba, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
În concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
Mulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
titlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Poemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
Un text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
Deși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
Mulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
Poezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
P.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
Comentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca ai un typo la "Orajii". Textul este plin de stereotipuri, de sintagme uzitatea peste masura, ca si ideea in sine. Mi-a placut cum ai prezentat ideea din versul "Verdele se modela căutându-te, soare". Ialin
pentru textul : Pădurea de mangrove depăi aprecierea mea era serioasă, de ce „să ne rîdem”
pentru textul : apriliano de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deAsta am uitat s-o pun: pentru spiritul combativ.
pentru textul : tăcerea nu e de aur dem-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deBa, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
pentru textul : ceainicul deÎn concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deMulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!
pentru textul : Locuință în rău deȘi această formă sună bine. Aș fi dat penița și dacă o găseam cum e acum. Deci, nici o problemă, dragă Mircea. Felicitări.
pentru textul : Existând în definitiv deE o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome detitlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo deschimbate cu ce? ce e rau cu "zaluda" si cu "sperioasa"?
pentru textul : din lumile mele deAm rezeve că aceasta ar fi o povestire. Poate mai degrabă o culegere de note personale.
pentru textul : Scara deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
bun, sunt jalnica, penibila etc, totusi, Laurentiu de ce nu poate trimite comentarii pe acest site?
pentru textul : Viraj mult prea strâns dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. deÎmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Poemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
pentru textul : fog deUn text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
pentru textul : Sinistraţi deDeși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deTextul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
pentru textul : Joc deMulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă de:)) câtă vreme duelul ăsta nu provoacă „victime colaterale”, eu n-am nimic de obiectat. ba mai mult, admit să fiu martor și să aduc spadele!
fain și jucăuș text, mi-a plăcut.
pentru textul : en garde dePoezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deerata apreciere in loc de apriciere scuze
pentru textul : Canibal deP.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
pentru textul : Solomon Science deComentariul tău, de această dată, Andu, se referă la unul dintre ceilalți comentatori. Cred că nu mai este cazul să mă întreb de ce faci asta, sau de ce trebuie să comentezi maimuțărind pe alții. Sinceră să fiu, nu cred că este de datoria mea sau a altuia să tot intervenim pentru a reda spațiului acestuia destinația pe care ne-o dorim; ești și tu dator, ca toți ceilalți membri ai site-ului, să respecți regulamentul și în esență pe noi toți.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deun poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! dePagini