Nous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
mulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
nu am nici un motiv să îl urăsc pe adrian. am spus doar cănu mi se pare un spaţiu în care se poate cohabita cel creat de asemenea dialoguri.
cât despre raluca poate să facă ce vrea cu
vorbitul ei în doi peri(ACUM SERIOS, DACĂ CINEVA AR SCRIE SUB TEXTUL MEU CĂ ARE ORGASM LITERAR AŞ SIMŢI UNDA DE BĂTAIE DE JOC. TREBURILE EI CU ORGASMELE ŞI DRAGOSTELE NEÎMPĂRTĂŞITE SĂ ŞI LE REZILVE FĂRĂ MINCIUNI ŞI9 FĂRĂ SĂ MINTĂ.)
nu mă amestecă în cârdul aşaziselor ei cuceriri, atât timp cât am refuzat orice comunicare cu ea.a încercat să mă"agaţe" trimiţând mesaje pe fb.
virgil titarenco,îmi cer scuze pentru pocirea numelui.nu a fost cu intenţie.
după câte observ atmosfera aceasta nu îţi displace.
reînnoiesc cererea de desfiinţare a contului şi voi trimite şi al treilea mail.
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
Mircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
nici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
ai nistre stadii aici: - lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele. - ți-am lăsat ție ultima suflare. - am iubit toate astea. -rănile tale în rănile mele și-au găsit liniștea. - îți ling toate gândurile gâtul și omoplații. te zgribulești. - tu zi-mi cum vrei până ne mutăm împreună pe creștetul lu. ce domina aici este lipsa, lip[sa ca o prezenta absenta. e un text complet. eu sunt tu si tu vii cu mine.ceea ce este totul. felicitari
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
sunt texte, de genul celor scrise adesea de tine care te fac să crezi că da uite da există poezie şi poate trăi. Scrii viu şi direct fără artificii fără falsităţi chestie care e remarcabilă pentru că nu este foarte frecventă. Felicitări. o scriere foarte faină
Am intenţionat să relatez un fapt banal cu mai multe înţelesuri. Poate fi o oportunitate ratată, aşa cum vezi tu acest text. De fapt, popasul e subiectul şi acest fapt banal e un pretext de visare pentru cititor. Fiecare poate avea o poveste legată de acest subiect, iar imaginaţia celui care citeşte brodează o amintire ce amplifică punctul de pornire.
Mulţumesc de trecere!
Un poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
Nu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
Aranca, mulțumesc de concretizare în ce privește comedia. Am înțeles opinia ta. Mă rezum în a-ți aprecia acuratețea gîndurilor lăsate și faptul că ești bine informată nu doar în literatură, ci și în arta filmului.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
pentru textul : Contre-jour deun poem care mi-a placut mult, prima strofa mai ales; imagine si cantec, alb si negru, simbol si plasticitate - toate intr-un putin de cuvinte.
pentru textul : stingerea de"pot înota fără tubul de aer, fără labele mari de scafandru" - eu nu aş fi articulat "tubul" şi "labele".
Mă bucur să te revăd pe Hermeneia!
Textul e ok.
pentru textul : La capătul lumii deEi bine: Dinu Lazar Fotografia poate fi gasita in "Under the backstage", mai multe indicatii nu dau.
pentru textul : Grilaj deForma propusă de tine poemului m-a stimulat și iată că vin cu o variantă. Îți mulțumesc
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi dedupă ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită demulțumesc anna pentru aprecieri! mă încântă faprul că am scris un poem care ți-a plăcut. sper că și altora. ai dreptate în privința iubirii. Dante spune despre ea că "mișcă sori și stele". te mai aștept cu drag.
pentru textul : Mă duc și mă duc dePaul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar dete-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
numai bine!
pentru textul : de atunci am făcut un pact deE ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... denu am nici un motiv să îl urăsc pe adrian. am spus doar cănu mi se pare un spaţiu în care se poate cohabita cel creat de asemenea dialoguri.
pentru textul : Alb şi roşu decât despre raluca poate să facă ce vrea cu
vorbitul ei în doi peri(ACUM SERIOS, DACĂ CINEVA AR SCRIE SUB TEXTUL MEU CĂ ARE ORGASM LITERAR AŞ SIMŢI UNDA DE BĂTAIE DE JOC. TREBURILE EI CU ORGASMELE ŞI DRAGOSTELE NEÎMPĂRTĂŞITE SĂ ŞI LE REZILVE FĂRĂ MINCIUNI ŞI9 FĂRĂ SĂ MINTĂ.)
nu mă amestecă în cârdul aşaziselor ei cuceriri, atât timp cât am refuzat orice comunicare cu ea.a încercat să mă"agaţe" trimiţând mesaje pe fb.
virgil titarenco,îmi cer scuze pentru pocirea numelui.nu a fost cu intenţie.
după câte observ atmosfera aceasta nu îţi displace.
reînnoiesc cererea de desfiinţare a contului şi voi trimite şi al treilea mail.
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
pentru textul : claustro deMircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
pentru textul : Poem muzical deAndreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
pentru textul : desene deAșadar, doresc o explicație: de ce ai trimis textul meu la șantier? Cum justifici gestul tău?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. denici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
pentru textul : dumbrava minunată deai nistre stadii aici: - lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele. - ți-am lăsat ție ultima suflare. - am iubit toate astea. -rănile tale în rănile mele și-au găsit liniștea. - îți ling toate gândurile gâtul și omoplații. te zgribulești. - tu zi-mi cum vrei până ne mutăm împreună pe creștetul lu. ce domina aici este lipsa, lip[sa ca o prezenta absenta. e un text complet. eu sunt tu si tu vii cu mine.ceea ce este totul. felicitari
pentru textul : cornițoiu deapasa pe link-ul Editeaza si vei afla
pentru textul : sequoia dea) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome desunt texte, de genul celor scrise adesea de tine care te fac să crezi că da uite da există poezie şi poate trăi. Scrii viu şi direct fără artificii fără falsităţi chestie care e remarcabilă pentru că nu este foarte frecventă. Felicitări. o scriere foarte faină
pentru textul : from scarborough fair with love deAm intenţionat să relatez un fapt banal cu mai multe înţelesuri. Poate fi o oportunitate ratată, aşa cum vezi tu acest text. De fapt, popasul e subiectul şi acest fapt banal e un pretext de visare pentru cititor. Fiecare poate avea o poveste legată de acest subiect, iar imaginaţia celui care citeşte brodează o amintire ce amplifică punctul de pornire.
pentru textul : Popas deMulţumesc de trecere!
Un poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
pentru textul : Hibernare deLa multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
pentru textul : Șapte ani denu am ce să mai spun alături de această părere complexă și milităroasă, decât: muțumesc! te aștept la fel de obiectivă.
pentru textul : Suflare de vânt deNu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deAranca, mulțumesc de concretizare în ce privește comedia. Am înțeles opinia ta. Mă rezum în a-ți aprecia acuratețea gîndurilor lăsate și faptul că ești bine informată nu doar în literatură, ci și în arta filmului.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Mulţumesc de trecere şi pentru semn.
Eugen
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete dePagini