Dragă Sancho, o să încerc să mai "plivesc" din epitete. Cât despre "primele", în lumea răbdătoare a pescarilor, este subînțeleasă concurența cu timpul. Deoarece, dimineața trage cel mai bine peștele, pescarii sunt obsedați descopere bălți sau locuri de pescuit ce par virgine, să fie întotdeauna primii pe malul apei, chiar dacă își sacrifică somnul cel mai dulce și să lege cârlige la prima geană de lumină , când răsăritul îți face promisiunea veșnicilor plaiuri ale pescuitului, unde speri să repeți aceleași gesturi, gânduri și senzații la infinit.
Interesant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
Mulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
Nu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
Foarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
Maria, nici mie nu mi se pare fairplay să mi se pună căluș în gură și să nu fiu lăsat să spun ceea ce cred, nu despre o personă, ci despre ceea ce scrie.
În altă ordine de idei, las comentarii doar sub textele care îmi plac. Nu că nu aș avea nimic de spus despre textele slabe, ultima dată însă când am comentat negativ un text, autorul și-a șters „capodopera” de pe site, ceea ce denotă lipsă de seriozitate și lașitate.Așa că, în opinia mea, dacă x sau y nu acceptă critica sub textele sale, mi se pare inutil să mai intervin.
„Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).”
Maria, textul de mai sus a fost scris cu un an în urmă. L-am revăzut de mai multe ori. știu excat ce am vrut să spun în text.Forma Verbuuil a gândi rămâne neschimbată, chiar dacă se abate de la normele limbii române. Pot face eventual altceva: să-l trec la rubrica Experiment.
...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
mi se pare ca problema e undeva la final, unde fie se vrea "cu poanta" fie exista o alta intentie. Mie insa mi s-a parut oarecum succint-asbscons. Cred ca ar fi putut sa fie mai bine. Just my two pence opinion.
Ok, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
Despre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Deci, prima strofă. O avalanșă de imagini care generează o senzație de haos îmbibat în erotic. Ce înseamnă „catapulte orgasmice ale durerii”? Ultima dată cînd m-am uitat în dicționar orgasmul era un apex al plăcerii nu al durerii. Ce e aia „stalactite de bambus”? De ce de bambus? Ce e aia „ploi cu dinți de lapte”? Ploi care... cad, sau dinți care cad? Păi cam amîndouă chestiile cad. Că așa le e natura. Ce rost are să ne spui banalitatea asta? Cum pot „eșua” niște sîni? Probabil ai să îmi spui că prin cancer. Nu cred că sînt de acord. Mai ales că de obicei cancerul la sîn nu se întîmplă la amîndoi odată. Și în plus nu cred că o poți privi ca pe o „eșuare” a lor. E ca și cum ai spune că te fac de rușine. A doua strofă. Trec peste eroarea de formulare în limba engleză care e total aiurea. Așa cum a spus și Emilian, imaginea cu eprubeta e cam singura care are ceva poetic în ea. Habar n-am ce rost are obsesia asta pentru orange-portocaliu. O fi de la faptul că în adolescență sînii sînt ca două portocale... no comment. Strofa a treia. Nici un verb. Ce e ”numărătoarea inversă a pânzei de păianjen”? M-am tot uitat și nu am priceput. Și nici nu mi-a transmis nimic decît o senzatie de ”la asta tre' să mă uita așa sau tre' să întorc fotografia cu capul în jos?”. Nu mai spun de barbă albastră. Habar n-am ce caută acolo. Restul. ”paharul de unică folosință al tumorii” mi se pare o expresie care vrea să spună ceva dar se oprește la mijlocul drumului. Nu îmi spune nimic. Și cred că motivul este din nou verbul, sau mai bine zis lipsa lui. Finalul e ciudat. Care era drumul inițial? Și de ce alt drum? Ce are asta de a face cu un fel de operație de cancer despre care vrei tu să vorbești aici? De ce alt drum? Te urmărește cineva? Nu se poate înțelege nici logica și nici rostul aluziei. Lipsa verbelor. A nu folosi verbe nu este un păcat dar este o artă în poezie. Trebuie să poți doza imaginile și să le poți folosi pictografic sau senzorial suficient de bine ca sa suplinească sau să sugereze verbele necesare. Dacă nu știi să o faci riști foarte mult. O bună metodă de a verifica asta este să citești textul cu voce tare de cîteva ori sau să pui pe cineva să îl citească și să îl asculți foarte critic. Cu siguranță alții vor fi mult mai critici decît subiectivismul tău.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
Hanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
No offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
slabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Sancho, o să încerc să mai "plivesc" din epitete. Cât despre "primele", în lumea răbdătoare a pescarilor, este subînțeleasă concurența cu timpul. Deoarece, dimineața trage cel mai bine peștele, pescarii sunt obsedați descopere bălți sau locuri de pescuit ce par virgine, să fie întotdeauna primii pe malul apei, chiar dacă își sacrifică somnul cel mai dulce și să lege cârlige la prima geană de lumină , când răsăritul îți face promisiunea veșnicilor plaiuri ale pescuitului, unde speri să repeți aceleași gesturi, gânduri și senzații la infinit.
pentru textul : Copca devezi coridorul acesta e prea stîmt
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea deşi zidul apasă
prea tare
îţi dezmierzi laşitatea
Interesant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deMulţumesc, Virgil! E un text mai vechi, e un poem-rugă. Aş avea multe de corectat, dar îl voi păstra aşa doar pentru că chiar a fost o rugă...şi îmi face bine să îl recitesc din când în când (îmi aduce aminte de unde am căzut)
pentru textul : Caut un loc... deNu l-am postat, fiindcă am vrut să aduc în atenţie interpretarea lui Paul. Îl voi pune acum, sub înregistrarea audio.
nu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.
pentru textul : just scream peace deFoarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
pentru textul : suferinţă deerată - minime; interveni
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deMaria, nici mie nu mi se pare fairplay să mi se pună căluș în gură și să nu fiu lăsat să spun ceea ce cred, nu despre o personă, ci despre ceea ce scrie.
În altă ordine de idei, las comentarii doar sub textele care îmi plac. Nu că nu aș avea nimic de spus despre textele slabe, ultima dată însă când am comentat negativ un text, autorul și-a șters „capodopera” de pe site, ceea ce denotă lipsă de seriozitate și lașitate.Așa că, în opinia mea, dacă x sau y nu acceptă critica sub textele sale, mi se pare inutil să mai intervin.
„Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).”
Maria, textul de mai sus a fost scris cu un an în urmă. L-am revăzut de mai multe ori. știu excat ce am vrut să spun în text.Forma Verbuuil a gândi rămâne neschimbată, chiar dacă se abate de la normele limbii române. Pot face eventual altceva: să-l trec la rubrica Experiment.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. de...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
...Mulţumesc pentru acurateţea intepretării!
pentru textul : La multă descompunere, tată deSau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
pentru textul : Suspiciune demi se pare ca problema e undeva la final, unde fie se vrea "cu poanta" fie exista o alta intentie. Mie insa mi s-a parut oarecum succint-asbscons. Cred ca ar fi putut sa fie mai bine. Just my two pence opinion.
pentru textul : A dracului întâmplare deOk, Bobadil, hai sa lasam religiile la o parte ca n-au nici o legatura. Ceea ce n-am inteles eu in comentariul tau este unde se afla "balastul" despre care vorbesti tu in textul acesta. Adica balast, balast. Adica ceva care sa justifice burzuluirea ta despre care te straduiesti sa ne demonstrezi ca nu are nici o treaba cu misoginismul sau miticismul. Hai, go ahead, tell us.
pentru textul : Doar femeie deDespre cum se strica un poem, bineinteles in opina mea: fetus avortat in pocalul erbaceelor. Dumnezeule! Ce pocale au erbaceele? ignoranta lunii te saruta pe gene cu buze rujate. Care fata a lunii are buze? Si mai ales rujate? sete de ocru? E Sec, demisec sau cum? gingur? Poate daca ar fi fost gingurim cu vintul de seara era mult mai tandru. Final ratat, in opinia mea. Nici la 19 ani nu scriam asa. Oricum am remarcat atitudinea ta. Presupun ca esti o clona, never mind. Poemul putea curge frumos fara ce am remarcat.
pentru textul : între două solstiții deerate: de respectare a; tu nu vezi; sa-ti.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deSe pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deacest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Felicitari, Paul!
pentru textul : patul în formă de gondolă deDeci, prima strofă. O avalanșă de imagini care generează o senzație de haos îmbibat în erotic. Ce înseamnă „catapulte orgasmice ale durerii”? Ultima dată cînd m-am uitat în dicționar orgasmul era un apex al plăcerii nu al durerii. Ce e aia „stalactite de bambus”? De ce de bambus? Ce e aia „ploi cu dinți de lapte”? Ploi care... cad, sau dinți care cad? Păi cam amîndouă chestiile cad. Că așa le e natura. Ce rost are să ne spui banalitatea asta? Cum pot „eșua” niște sîni? Probabil ai să îmi spui că prin cancer. Nu cred că sînt de acord. Mai ales că de obicei cancerul la sîn nu se întîmplă la amîndoi odată. Și în plus nu cred că o poți privi ca pe o „eșuare” a lor. E ca și cum ai spune că te fac de rușine. A doua strofă. Trec peste eroarea de formulare în limba engleză care e total aiurea. Așa cum a spus și Emilian, imaginea cu eprubeta e cam singura care are ceva poetic în ea. Habar n-am ce rost are obsesia asta pentru orange-portocaliu. O fi de la faptul că în adolescență sînii sînt ca două portocale... no comment. Strofa a treia. Nici un verb. Ce e ”numărătoarea inversă a pânzei de păianjen”? M-am tot uitat și nu am priceput. Și nici nu mi-a transmis nimic decît o senzatie de ”la asta tre' să mă uita așa sau tre' să întorc fotografia cu capul în jos?”. Nu mai spun de barbă albastră. Habar n-am ce caută acolo. Restul. ”paharul de unică folosință al tumorii” mi se pare o expresie care vrea să spună ceva dar se oprește la mijlocul drumului. Nu îmi spune nimic. Și cred că motivul este din nou verbul, sau mai bine zis lipsa lui. Finalul e ciudat. Care era drumul inițial? Și de ce alt drum? Ce are asta de a face cu un fel de operație de cancer despre care vrei tu să vorbești aici? De ce alt drum? Te urmărește cineva? Nu se poate înțelege nici logica și nici rostul aluziei. Lipsa verbelor. A nu folosi verbe nu este un păcat dar este o artă în poezie. Trebuie să poți doza imaginile și să le poți folosi pictografic sau senzorial suficient de bine ca sa suplinească sau să sugereze verbele necesare. Dacă nu știi să o faci riști foarte mult. O bună metodă de a verifica asta este să citești textul cu voce tare de cîteva ori sau să pui pe cineva să îl citească și să îl asculți foarte critic. Cu siguranță alții vor fi mult mai critici decît subiectivismul tău.
pentru textul : crazy party deOvidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deHanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
pentru textul : Draperii roșii deNo offence, dar textul in sine cat si modul de exprimare sunt foarte invechite. "gura aurita", "miresme dulci", "noian de lumini", "tainice comori", "suvoaie de lumine" etc. In plus versul cu "Prieten minunat" este cat se poate de amuzant. So Eminescian it, so unoriginal you... ialin
pentru textul : Poemul mulțumirii deVirgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Scuze de eventuala balba din "diversi si foarte diferiti"... intelegi tu ce am vrut sa spun :-)
pentru textul : this is a film deslabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
pentru textul : Urbană deda, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet delumea nicaieri, noi am ales sa fim jos:)
pentru textul : deasupra lumea deHei, eu ziceam de bine, nu-i acrit deloc.
pentru textul : Oala cu lapte deIncearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
pentru textul : zilnică denu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
pentru textul : Deşertul indigo deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc dePagini