I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
ca rondelul constrânge, prin forma sa fixă, este doar o părere - depinde de postură - dacă numeri silabele și pipăi accentele cu șablonul, atunci presupun că e greu foarte și că ești predispus unor greșeli incredibile, însă dacă te lași dus de muzichie, rondelul e "bal în salonul oval", adică simplu ca bună ziua rondelulului nici vorbă să-i trebuiască atâta amar de silabe ("13 sau 14") - măsura ("numărul de silabe/vers) tradițională (dar nu obligatorie) este de 8/9 (v. Rondelurile rozelor - Al. Macedonski și nu numai) ritmul nu depinde de numărul de silabe, ci de succesiunea accentelor - ar fi multe de spus/scris, dar nu e locul pe aici formula "îmbunătățită" - "Surâsul meu eSTE candid, păcat că nu îl vezi" mă face să surâd, ca și elefantul din problemă - ritmul sucombă, iar măsura, care devine de 14, dă cu versul următor, "geamănul" în rimă, de pământ în concluzie, textul are el multe alte păcate, dar în nici un caz prozodice, oricum, mulțumesc pentru așa comentariu serios aplicat
Ai doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
Sapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
Adina, textul a suportat citeva modificari, chiar si asa, ma bucur ca nu si-a pierdut din forta. Da, e un joc de-a baba oarba, o ]nchidere si o deschidere in acelasi timp, scrisa intr-o ciudata stare de implozie. Initial, textul chiar era scris sub forma de proza fragmentata, insa am ales varianta asta pentru ca asa mi s-a parut corect fata de starea in care am scris textul. Lucian, din punctul meu de vedere-si sigur nu spun nimic nou, nu exista text perfect ci perfectibil. Va multumesc de lectura.
poate e putin bombastic primul cuvant, dar Craciunul nu e un lucru oarecare. pentru el a asteptat istoria patru milenii si catre el se indreapta milioane de inimi. insusi cerul il marturiseste si-l serbeaza. apoteotic e prea putin spus. despre cele rostite mai departe, atata pot, deocamdata.
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
text slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
te-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
primul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
Aranca, inițial acest text purta alt titlu, însă modificându-i ultimele versuri am considerat că s-a schimbat ceva important într-un corp. al textului, al meu sau în corpul stărilor. de acolo paralela trasă spre mine. rosul părului a fost însă ceva spontan, oarecum dramatic, cum a simțit francisc. Francisc, mi-a plăcut comentariul tău. Ce să vă spun.. nu știți ce mult m-au bucurat trecerile voastre. vă mulțumesc.
Lansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
Cezar, imi pare rau, dar e aproape trist sa vezi pe cineva cum se chinuie sa faca poezie, desi are probabil sentimente dar nu are absolut nici un pic de talent. cred ca ti-am mai spus, poezie nu inseamna a scrie "despre" ci a scrie "din cauza" a ceea ce simti. uite, de exemplu, pot sa scriu "trupul tau gol este mai frumos ca un trup de zeita". textul acesta nu are in el nici un dram de poezie. este o abureala infantila. e posibil sa existe demuazele care sa vibreze si la asa ceva si e posibil sa se fi scris si asa pin 1821 primavara. dar atit si nimic mai mult. un alt lucru insa este daca scriu "azi dimineata am prins soarele tragind cu ochiul la trupul tau. zeito!" parca suna altfel, nu crezi?
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
sapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
Poezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
ce mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
îți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Vă foarte mulţumesc pentru comentarii. Într-adevăr, e minunat când simplitatea semnifică. Mă bucur că am reuşit aici. În ceea ce priveşte rozul, trebuie spus că înainte era şi mai mult: era "roz şi sclipicioşi". Nota de ironie trebuie să rămână, chiar dacă foarte puţin, cum e acum. Vă mulţumesc şi vă mai aştept!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deHanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
pentru textul : jurnal de nesomn III deca rondelul constrânge, prin forma sa fixă, este doar o părere - depinde de postură - dacă numeri silabele și pipăi accentele cu șablonul, atunci presupun că e greu foarte și că ești predispus unor greșeli incredibile, însă dacă te lași dus de muzichie, rondelul e "bal în salonul oval", adică simplu ca bună ziua rondelulului nici vorbă să-i trebuiască atâta amar de silabe ("13 sau 14") - măsura ("numărul de silabe/vers) tradițională (dar nu obligatorie) este de 8/9 (v. Rondelurile rozelor - Al. Macedonski și nu numai) ritmul nu depinde de numărul de silabe, ci de succesiunea accentelor - ar fi multe de spus/scris, dar nu e locul pe aici formula "îmbunătățită" - "Surâsul meu eSTE candid, păcat că nu îl vezi" mă face să surâd, ca și elefantul din problemă - ritmul sucombă, iar măsura, care devine de 14, dă cu versul următor, "geamănul" în rimă, de pământ în concluzie, textul are el multe alte păcate, dar în nici un caz prozodice, oricum, mulțumesc pentru așa comentariu serios aplicat
pentru textul : Gioconda și Elefantul deAi doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
pentru textul : Gena balanței deinteresant, deși aș fi preferat ceva mai multă coerență
pentru textul : sicrie suspendate demie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deFoarte frumoase versuri. In numele Edithei, multumesc.
pentru textul : Edith Piaf deSapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
pentru textul : se-ntâmplă uneori de"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... deda, interesantă ideea. un fel de negație a negației
pentru textul : pesimiste I deAdina, textul a suportat citeva modificari, chiar si asa, ma bucur ca nu si-a pierdut din forta. Da, e un joc de-a baba oarba, o ]nchidere si o deschidere in acelasi timp, scrisa intr-o ciudata stare de implozie. Initial, textul chiar era scris sub forma de proza fragmentata, insa am ales varianta asta pentru ca asa mi s-a parut corect fata de starea in care am scris textul. Lucian, din punctul meu de vedere-si sigur nu spun nimic nou, nu exista text perfect ci perfectibil. Va multumesc de lectura.
pentru textul : Implozii deComportamentul meu e reglat. Dacă ai găsit ceva greşeli, asta e, sunt corigibile pe când un atac la persoană nerecunoscut, este incorigibil
pentru textul : iarna deRezolvă cumva cu acel cuvânt, apoi click pe atenție editor ca să îl facem din nou vizibil.
pentru textul : ştirile de la ora 5 depoate e putin bombastic primul cuvant, dar Craciunul nu e un lucru oarecare. pentru el a asteptat istoria patru milenii si catre el se indreapta milioane de inimi. insusi cerul il marturiseste si-l serbeaza. apoteotic e prea putin spus. despre cele rostite mai departe, atata pot, deocamdata.
pentru textul : de aducere aminte deÎmi place cum începe textul. Partea mediană parcă ocoleşte prea mult...
pentru textul : cineva tresare în visul meu dee slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă detext slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
pentru textul : profeții dete-am sunat batrine si ti-am lasat mesaj dar am impresia ca telefonia mobila in RO e cam "la apa". Chiar am observat ca "apa" apare destul de des in ultimele tale texte. Probabil o fi dorul de ocean sau de apa de ploaie.
pentru textul : heaven deprimul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
pentru textul : Gura murmură tăcere deAranca, inițial acest text purta alt titlu, însă modificându-i ultimele versuri am considerat că s-a schimbat ceva important într-un corp. al textului, al meu sau în corpul stărilor. de acolo paralela trasă spre mine. rosul părului a fost însă ceva spontan, oarecum dramatic, cum a simțit francisc. Francisc, mi-a plăcut comentariul tău. Ce să vă spun.. nu știți ce mult m-au bucurat trecerile voastre. vă mulțumesc.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul deLansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCezar, imi pare rau, dar e aproape trist sa vezi pe cineva cum se chinuie sa faca poezie, desi are probabil sentimente dar nu are absolut nici un pic de talent. cred ca ti-am mai spus, poezie nu inseamna a scrie "despre" ci a scrie "din cauza" a ceea ce simti. uite, de exemplu, pot sa scriu "trupul tau gol este mai frumos ca un trup de zeita". textul acesta nu are in el nici un dram de poezie. este o abureala infantila. e posibil sa existe demuazele care sa vibreze si la asa ceva si e posibil sa se fi scris si asa pin 1821 primavara. dar atit si nimic mai mult. un alt lucru insa este daca scriu "azi dimineata am prins soarele tragind cu ochiul la trupul tau. zeito!" parca suna altfel, nu crezi?
pentru textul : în zori desunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum desapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului. mircea.
pentru textul : Talpă stricată deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens dePoezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
pentru textul : Nu le pasă… de... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
pentru textul : la răsărit de eden dece mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deîți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Vă foarte mulţumesc pentru comentarii. Într-adevăr, e minunat când simplitatea semnifică. Mă bucur că am reuşit aici. În ceea ce priveşte rozul, trebuie spus că înainte era şi mai mult: era "roz şi sclipicioşi". Nota de ironie trebuie să rămână, chiar dacă foarte puţin, cum e acum. Vă mulţumesc şi vă mai aştept!
pentru textul : de fapt tot un scenariu prost dePagini