Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Amuzant, dar mult prea banal. In versul unu strofa doi trebuie cumva o cratima intre printre si autobuze ? Mi se pare ca e o silaba in plus. Iar ideea ultimului vers e foarte intalnita. Se poate mai bine... Ialin
dacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
Mircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Mi se pare necesar si potrivit de adugat aici o vorba despre Pavarotti ------ Luciano e mort... dintr-o data sunt mai putin cu un tata si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva.. 7 Sept 2007
Parerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
Explicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
Una peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
adevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
Domnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
Virgil, eu voi mai fi "inactiva" inca vreo doua saptamani fiindca la mine n-a inceput "scoala". Si mai am cred vreo doua saptamani in spate de cand n-am mai intrat pe site, dar a fost doar din lipsa de timp si stat "pe-acasa". Voi reincepe sa postez si sa comentez texte dupa data de zece octombrie.
unele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
aplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
îmi place mult atmosfera dar și stilul acestui poem. feminitatea se dezvăluie atât cât trebuie și lasă loc pentru conotații. este o poezie pe care o consider deosebită, frumoasă. pentru mine ea s-ar termina la "boabe de struguri". dar ce bine înțeleg versurile:
valea mea e
dorul de Dumnezeu
salcâmul din preajma geamului
tresare rar
o amiază într-un poet
decadent
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deAmuzant, dar mult prea banal. In versul unu strofa doi trebuie cumva o cratima intre printre si autobuze ? Mi se pare ca e o silaba in plus. Iar ideea ultimului vers e foarte intalnita. Se poate mai bine... Ialin
pentru textul : iubito astăzi ți-am căzut în plasă dedacă am ajuns să citesc așa ceva pe Hermeneia chiar că e trist. e o manea jenantă. de obicei nu fac asta dar eu ți-aș recomanda să nu mai postezi așa ceva aici.
pentru textul : poftiți la marea târguială demă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
pentru textul : să am în grijă o lacrimă deSi noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deMircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
pentru textul : Ferma porcilor decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Am crezut ca ai uitat un fragment cand ai dat copy paste din word, de asta te-am intrebat.
pentru textul : nonșalanța iubirii deMi se pare necesar si potrivit de adugat aici o vorba despre Pavarotti ------ Luciano e mort... dintr-o data sunt mai putin cu un tata si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva.. 7 Sept 2007
pentru textul : colaj ludic desalut și bun venit dar să ne arăți că poți și scrieri mai bune. succes
pentru textul : '92 de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
nu „la un somn...”?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deTextul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:
"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.
"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"
"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"
"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)
În capătul opus:
"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...
"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.
"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.
"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.
- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.
Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.
pentru textul : de la eva la dama de pică deParerea mea este ca nu stapanesti suficient de bine tehnica verbului (o tempora, o moris) si ceea ce reusesti pana la urma este o varza a-la-cluj de verbe. Apoi poate te vei gandi sa renunti la metaforele inutile, cum spunea Blaga o metafora face poezia iar doua o ucid. Descrierea soricelului mi se pare futila si ma face sa rad, poate daca ai fi spus "ca un soricel negru cu urechi roz" sau daca aruncai la inaintare sobolanii ciumei care, desi fumati, mai au ceva putere de expresie macar pentru adolescentii din ziua de azi care nici n-au auzit de camus.
pentru textul : Pandora deerr: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii detext interesant dar parca ar mai fi trebuit dezvoltat
pentru textul : ai mâna rece, ești sinceră...moarte. deŞi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate depentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)
aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
pentru textul : de vorbă cu tine II deam strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?
Explicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
pentru textul : t. a. l. c. deUna peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
Îmi cer scuze, dintr-o neatentie l-am incadrat la colaj poetic, nu se va mai repeta
pentru textul : Introspecție deadevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.
pentru textul : alergie la îngeri deși acum, serios vorbind, mulțumesc Doina, mulțumesc Alina, mulțumesc Vlad. cred că am să scriu curînd ceva despre natura stranie a prieteniei.
pentru textul : domnului director cu dragoste deDomnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. deVirgil, eu voi mai fi "inactiva" inca vreo doua saptamani fiindca la mine n-a inceput "scoala". Si mai am cred vreo doua saptamani in spate de cand n-am mai intrat pe site, dar a fost doar din lipsa de timp si stat "pe-acasa". Voi reincepe sa postez si sa comentez texte dupa data de zece octombrie.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor decu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea. va multumesc pentru perceptie si apreciere onorat de vizita
pentru textul : Cuie deunele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
pentru textul : o călătorie cu darwin deaplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
mai putin ultimul vers care in opinia mea strica totul fortind un melodramatic pe care ai reusit sa il eviti pina acolo
pentru textul : patul în formă de gondolă deiată că mă justific şi chiar dacă autorul textului tace aşa frumos, îmi merge la suflet proza turbureană.
pentru textul : oameni şi jucării depărerea mea este că singurul cuvînt nelalocul lui acolo este "discret"
pentru textul : sculptată în gheață deAlma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deîmi place mult atmosfera dar și stilul acestui poem. feminitatea se dezvăluie atât cât trebuie și lasă loc pentru conotații. este o poezie pe care o consider deosebită, frumoasă. pentru mine ea s-ar termina la "boabe de struguri". dar ce bine înțeleg versurile:
valea mea e
dorul de Dumnezeu
salcâmul din preajma geamului
tresare rar
o amiază într-un poet
decadent
drept pentru care toată aprecierea!
pentru textul : Lumina veiozei în zori dePagini