Anumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
a fost Alma exclusa din echipa editoriala, ce mare chestie?! de altfel, din ce reiese de pe PAGINA ASTA, Alma e un om ocupat. nu citeste suficient si nu are puncte de vedere pertinente. in schimb, prefera sa dea sosoteala unuia si altuia pe lucruri -cum am spus- la mintea copilului de trei ani. asa cum ar face o persoana slaba. prin urmare, ce sa caute intr-o echipa editoriala?? despre articolul de mai sus am spus mai sus. despre manifest am scris si in alte parti, n-as vrea sa repet, o sa intervin doar cand cineva o sa sesizeze aspecte pe care eu nu le-am sesizat deja.
Frumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
în acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
când vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
Ooo, m-a luat torentul tău, așa cum îl știu deja de peste un an jumate. Și îmi place, cumva. Mulțumesc, doar știi bine că am priceput tot și că acum, pe acest text, așa am gândit și am citit. Eu cel puțin respect la autor - oricare ar fi el - alegerea.Lâncezesc eu în chestiile valoroase, Bianca? Hai să fim serioși. Oriunde aș încadra, totuși, e literatură. Și oricât de personal ar fi ce scriu în public, nu va fi niciodată deszvăluitor de intimitate. Cam atât. Îmi apre rău că ai revărsat mai mult decât era cazul. Oriucm, logica ta am înțeles-om altfel nu aș fi răspuns promt și limpede și nu aș fi modificat acolo unde aveai perfectă dreptate. Da, așa e, nu e treaba nimănui cum și cînd. Ce păcat să văd acest tumult aici. :)
din pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
cind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
e un text intr-un fel "valurit", cred ca principala lui calitate este prinderea unui sentiment greu de definit printre cuvinte, este un text dupa parerea mea ancorat in real, dar ioana a reusit sa-i dea o forma spre acel inefabil. personal, mi-a placut atat forma textului, cat si, empatic vorbind, sensibilitatea ce o denota ideea ca si oamenii si caii sunt facuti din carne si oase, .. etc.. :)mi-a placut foarte mult, felicitari pentru un text frumos si profund.
Eugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
Ascult Ravel în timp ce citesc versurile tale, în timp ce le privesc. O provocare continuă, sacadată, aparent inofensivă a fiarei și totuși, cîtă forță! Metaforele se succed într-un ritm care nu te lasă să uiți, nu te lasă să pleci, te înconjoară, te învăluie de pretutindeni. Și știi că va mai urma ceva, ceva neșteptat, surprinzător, Acel ceva care viața să ți-o "preamărească la nesfărșit". Cred Katya că există în versurile tale acel Ceva! Plec murmurînd: "ce știm despre iubirile ovale? aproape nimic doar uneori simțim că suntem o masă, celălalt fumând în tăcere așteptarea unui tren, tulburând apele. nu ne vor potoli setea terminalele din cutia pandorei, prea rustici cu toate că deschidem larg porți înflorind a pâine și sare căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ... într-o zi singurătatea nu mi s-a mai părut frumoasă nu am ripostat deși poate ar fi trebuit să mă întreb de nu cumva sunt doar un han stingher unde aștepți un tren priveam iubirea coborând pe frunze anafură și eucalipt acum pot să - ți spun nimic nu ni s-a dat ușor , Iisus a înmulțit pâinea și peștii, a binecuvântat nunta, mângâind căpușorul pruncilor nenăscuți cu cântece de leagăn da, Iisus a cântat pentru noi și-a vorbit despre oameni ce ne vor devasta curțile interioare absenți la echilibrul fragil al salciei din noi împietrind pe autostrăzi când ploaia sau lacrimile transformă zborul într-un raliu spre iad de fapt, suntem case zidite pe jumătate plecați să zidim altora case mai frumoase ca ale noastre întorcându-ne pe vârf de întuneric să nu speriem pasărea ce și-a făcut cuib cât eram departe și totuși nu știm nimic despre iubirile ovale ne sunt brațele în cruce dar păpușari trag cortina devenim brusc arlechini sărind ridicol din patul gol direct în moarte nesuportând trădările și doar lacrima unei mâini din cer mai poate tăia nodul cuvintelor golite de sens somnul păsării să nu fie împuns printre gratii
Vio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
frumos. îmi place cum ai modificat. mai ales la primele două versuri. iar ca preferință mai ales comparația abisului cu un voal cenușiu... versurile: nu ai vrut să crezi cuvintele mute
sîngerie zăpadă în frunze le-aș fi vrut ale mele , pentru că așa mă simt uneori când tac.
indiferent ce cred alții, las semn auriu cu o singură mențiune: "umbre de fluturi", care e o metaforă prea accesibilă, însă, una peste alta, (cum spune un geniu divin încârnat) aceasta nu îmi diminuează încântarea pentru poem.
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
eu nu apăr deloc comunismul. Cred că n-ai înţeles ce am scris. Se mai întâmplă, nu fac un capăt de ţară.
Dar înţeleg ce te-a deranjat: faptul că am zis rău de Băsescu. În această privinţă îţi atrag atenţia că, aflându-te departe de România, eşti total dezinformat: Băsescu, un fost securist notoriu, nu este (şi nici n-ar avea cum să fie) un anticomunist. În forul său interior, este la fel de comunist ca Ion Iliescu (plus nuanţa dură, securistică, plus cinismul). Dar, mă rog, în privinţa asta n-o să ne înţelegem, având în vedere că toţi susţinătorii lui Băsescu (puţini, câţi mai sunt) sunt foarte pătimaşi. Eu, unul, dacă asta poate însemna ceva, nutresc simpatii liberale. Şi sunt destul de flexibil. Dovadă şi felul în care-ţi răspund aici.
Iată de ce îţi explic încă o dată, pe îndelete, sensul afirmaţiei mele privind felul în care a fost condusă România după 89. Ea trebuia condusă către un capitalism veritabil, nu către unul "original", devenit apoi foarte confuz, în condiţiile instalării la cârma ţării a unui regim mafiot.
Dar aici începe o altă discuţie, pe care nu e cazul s-o purtăm aici.
Te invit, totuşi, ca pe viitor, să te gândeşti, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului.
Nu de alta, dar te descalifici în acelaşi mod cu cei care comentează entuziast fără să ştie ce comentează.
selectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
trec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
e unul din textele pe care le-am scris chiar la inceput. aproape ca am uitat de el. da, simplitatea e una din caracteristicile care cred ca reprezinta foarte bine modul meu de a scrie. pur si simplu nu stiu sa creez sintagme complicate, incrucisate:)
multumesc pentru trecere! mi-a trezit multe amintiri:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
pentru textul : Magellan dea fost Alma exclusa din echipa editoriala, ce mare chestie?! de altfel, din ce reiese de pe PAGINA ASTA, Alma e un om ocupat. nu citeste suficient si nu are puncte de vedere pertinente. in schimb, prefera sa dea sosoteala unuia si altuia pe lucruri -cum am spus- la mintea copilului de trei ani. asa cum ar face o persoana slaba. prin urmare, ce sa caute intr-o echipa editoriala?? despre articolul de mai sus am spus mai sus. despre manifest am scris si in alte parti, n-as vrea sa repet, o sa intervin doar cand cineva o sa sesizeze aspecte pe care eu nu le-am sesizat deja.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deComentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei deFrumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deîn acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
Mulțumesc tuturor pentru opinii!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 de"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
pentru textul : Zece cuvinte decând vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
A! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deOoo, m-a luat torentul tău, așa cum îl știu deja de peste un an jumate. Și îmi place, cumva. Mulțumesc, doar știi bine că am priceput tot și că acum, pe acest text, așa am gândit și am citit. Eu cel puțin respect la autor - oricare ar fi el - alegerea.Lâncezesc eu în chestiile valoroase, Bianca? Hai să fim serioși. Oriunde aș încadra, totuși, e literatură. Și oricât de personal ar fi ce scriu în public, nu va fi niciodată deszvăluitor de intimitate. Cam atât. Îmi apre rău că ai revărsat mai mult decât era cazul. Oriucm, logica ta am înțeles-om altfel nu aș fi răspuns promt și limpede și nu aș fi modificat acolo unde aveai perfectă dreptate. Da, așa e, nu e treaba nimănui cum și cînd. Ce păcat să văd acest tumult aici. :)
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată dedin pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
pentru textul : clavier demulţumesc pentru îndemn. sunt lucruri în viaţă care merită continuate. pentru că, la rândul lor, dau continuitate vieţii.
pentru textul : pe unde-o mai umbla deraspunsuri
Viorel, nu e chiar asa - sunt destui cei care
si apoi, nici mie nu-mi reuseste mereu
Cristina, onorata de aprecierea ta.
pentru textul : despre ea, niciodată deva multumesc.
foarte vizual, reproduce pe viu zgomotele de o parte şi de cealaltă.
pentru textul : Haiku-Senryu de"preacuviinciosul mit" - suna foarte aiurea
pentru textul : Mit decind faci o afirmatie/remarca, asa cum spui tu, "bizara", Ionut Caragea, despre versurile "aproape identice" in subsolul unei poezii sau al unui autor, rugamintea mea este sa ai in vedere doua aspecte: 1) o afirmatie de acest gen, este corecta in urma unei atente investigatii 2) metaforele sa fie identice, suprapuse. acum in dezvoltarea primei idei, iti pot spune sigur ca poezia Nutei Craciun e mult mai veche decit cealalta, asta ca fapt divers. si ea stie si cred ca acum se minuneaza mai mult decit l-ar fi vazut pe mos Craciun. la punctul doi, iarasi iti spun ca nu e acelasi lucru. sint atmosfere poetice diferite induse de noapte, ginduri si coline, daca vrei, dar care nu prea au de a face, fiecare ilustrindu-se altfel. sint ca doi cozonaci care nu au acelasi gust. de altfel, exista si o localitate, Glodenii gindului. Nu te pune pe ginduri?...
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dee un text intr-un fel "valurit", cred ca principala lui calitate este prinderea unui sentiment greu de definit printre cuvinte, este un text dupa parerea mea ancorat in real, dar ioana a reusit sa-i dea o forma spre acel inefabil. personal, mi-a placut atat forma textului, cat si, empatic vorbind, sensibilitatea ce o denota ideea ca si oamenii si caii sunt facuti din carne si oase, .. etc.. :)mi-a placut foarte mult, felicitari pentru un text frumos si profund.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deEugen, în linii mari, un text trebuie să fie de stare (să transmită cu adevărat ceva), de idei, cerebral (să umble la creierul cititorului), ori şi de una, şi de alta. Poezia ta se află la şantier pentru că nu se încadrează nici intr-o categorie, dar este plină de stângăcii puerile şi de manierism arhaic; e un amestec pompos, filosofico-religioso-existenţial. Şi tu ştii sau bănuieşti că aşa e, ca dovadă scuza că textul este unul mai vechi. Iar formele genitivale, aşa cum există ele în scrierea de mai sus, adică sufocante, gratuite şi goale, sunt unul dintre motivele principale. (Acuma serios - pentru clişeul "treptele luminii" ai fi în stare să bagi mâna în foc? Pentru "ciocanul şi nicovala iluziilor", vers abolut comunist? Pentru "jungla globulelor"? Of, credeam că noi chiar discutăm despre ceva).
Eu spun că nu ar strica să te mai informezi cu privire la metaforele obţinute aşa - nu ma crede pe mine, vezi cam ce spune critica de specialitate, mai ales că, în textele tale, ele sunt figura centrală a stilului.
"Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză."
1. "cortegiu zilnic de cruciade fără cauze" ceva mai sâsâit ca sens şi mai preţios, mai rar.
2. veghei, în loc de veghii
3. virgulă între subiect si predicat.
Vorbeşti serios când spui, voalat, că mai vrei motive pentru care textul este la şantier?
Dacă, în opinia ta, în ultima vreme am comentat pozitiv texte mai slabe decât cel de faţă (deşi este arpoape imposibil), asta înseamnă că am dreptul la opţiune; tot aşa, acest drept m-a făcut să nu intru pe poeziile tale mai recente. Nu sunt obligat să comentez nicăieri. Şi, Eugen, bineînţeles că sunt subiectiv în aprecieri. Dar sunt subiectiv vizavi de texte - le judec după propriile mele criterii axiologice. Ar fi absurd să nu fie aşa, nu?
Ce bine ar fi dacă ai fi aşa vehement în apărarea textelor tale înainte să le scrii...
(şi tot mai sper să vină acea zi în care să putem vorbi despre text, fără să ajungi mereu şi mereu la mine)
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deAscult Ravel în timp ce citesc versurile tale, în timp ce le privesc. O provocare continuă, sacadată, aparent inofensivă a fiarei și totuși, cîtă forță! Metaforele se succed într-un ritm care nu te lasă să uiți, nu te lasă să pleci, te înconjoară, te învăluie de pretutindeni. Și știi că va mai urma ceva, ceva neșteptat, surprinzător, Acel ceva care viața să ți-o "preamărească la nesfărșit". Cred Katya că există în versurile tale acel Ceva! Plec murmurînd: "ce știm despre iubirile ovale? aproape nimic doar uneori simțim că suntem o masă, celălalt fumând în tăcere așteptarea unui tren, tulburând apele. nu ne vor potoli setea terminalele din cutia pandorei, prea rustici cu toate că deschidem larg porți înflorind a pâine și sare căutându-ne printr-o împreunare a palmelor ... într-o zi singurătatea nu mi s-a mai părut frumoasă nu am ripostat deși poate ar fi trebuit să mă întreb de nu cumva sunt doar un han stingher unde aștepți un tren priveam iubirea coborând pe frunze anafură și eucalipt acum pot să - ți spun nimic nu ni s-a dat ușor , Iisus a înmulțit pâinea și peștii, a binecuvântat nunta, mângâind căpușorul pruncilor nenăscuți cu cântece de leagăn da, Iisus a cântat pentru noi și-a vorbit despre oameni ce ne vor devasta curțile interioare absenți la echilibrul fragil al salciei din noi împietrind pe autostrăzi când ploaia sau lacrimile transformă zborul într-un raliu spre iad de fapt, suntem case zidite pe jumătate plecați să zidim altora case mai frumoase ca ale noastre întorcându-ne pe vârf de întuneric să nu speriem pasărea ce și-a făcut cuib cât eram departe și totuși nu știm nimic despre iubirile ovale ne sunt brațele în cruce dar păpușari trag cortina devenim brusc arlechini sărind ridicol din patul gol direct în moarte nesuportând trădările și doar lacrima unei mâini din cer mai poate tăia nodul cuvintelor golite de sens somnul păsării să nu fie împuns printre gratii
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit deVio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
pentru textul : antidedicaţie deVirgil, cred că ai lucrat la site şi apar pe prima pagină texte din 2007. nimic recent, nada. am vrut să postez un text, mai aştept vasăzică. dinu.
pentru textul : The State of Hermeneia defrumos. îmi place cum ai modificat. mai ales la primele două versuri. iar ca preferință mai ales comparația abisului cu un voal cenușiu... versurile:
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III denu ai vrut să crezi cuvintele mute
sîngerie zăpadă în frunze le-aș fi vrut ale mele , pentru că așa mă simt uneori când tac.
indiferent ce cred alții, las semn auriu cu o singură mențiune: "umbre de fluturi", care e o metaforă prea accesibilă, însă, una peste alta, (cum spune un geniu divin încârnat) aceasta nu îmi diminuează încântarea pentru poem.
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
pentru textul : ghemuire III deeu nu apăr deloc comunismul. Cred că n-ai înţeles ce am scris. Se mai întâmplă, nu fac un capăt de ţară.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deDar înţeleg ce te-a deranjat: faptul că am zis rău de Băsescu. În această privinţă îţi atrag atenţia că, aflându-te departe de România, eşti total dezinformat: Băsescu, un fost securist notoriu, nu este (şi nici n-ar avea cum să fie) un anticomunist. În forul său interior, este la fel de comunist ca Ion Iliescu (plus nuanţa dură, securistică, plus cinismul). Dar, mă rog, în privinţa asta n-o să ne înţelegem, având în vedere că toţi susţinătorii lui Băsescu (puţini, câţi mai sunt) sunt foarte pătimaşi. Eu, unul, dacă asta poate însemna ceva, nutresc simpatii liberale. Şi sunt destul de flexibil. Dovadă şi felul în care-ţi răspund aici.
Iată de ce îţi explic încă o dată, pe îndelete, sensul afirmaţiei mele privind felul în care a fost condusă România după 89. Ea trebuia condusă către un capitalism veritabil, nu către unul "original", devenit apoi foarte confuz, în condiţiile instalării la cârma ţării a unui regim mafiot.
Dar aici începe o altă discuţie, pe care nu e cazul s-o purtăm aici.
Te invit, totuşi, ca pe viitor, să te gândeşti, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului.
Nu de alta, dar te descalifici în acelaşi mod cu cei care comentează entuziast fără să ştie ce comentează.
nu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound deselectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
pentru textul : wild devoi schimba. multumesc pentru revenire.
pentru textul : Geamantan cu pisică deVă rog să respectați Regulamentul siteului în ce privește comentariile.
pentru textul : Cei trei Iacob detrec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Teenage angst deextrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel dee unul din textele pe care le-am scris chiar la inceput. aproape ca am uitat de el. da, simplitatea e una din caracteristicile care cred ca reprezinta foarte bine modul meu de a scrie. pur si simplu nu stiu sa creez sintagme complicate, incrucisate:)
pentru textul : Ultima zi din martie demultumesc pentru trecere! mi-a trezit multe amintiri:)
Pagini