„Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Afirmaţie riscantă. Dacă nu este amendată după cum urmează: „Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă, statistic, un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Asta nu înseamnă că doamna Leonte nu are şi dânsa dreptate. Dar nici că ipoteza Whorf – Sapir stă în picioare în mod absolut. Şi exemplul, din nefericire pentru noi singurul, este Brâncuşi. Care nu a avut o „inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor”. Şi nu cred că se poate spune despre el că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul”. Iar Wittgenstein spune: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Dar tot el adaugă că „se poate arăta”. În acelaşi timp şi de asemenea nu se poate spune despre cineva care se exprimă „lingvistic” şi consideră ipoteza Whorf – Sapir drept ars poetica că poate „produce” neapărat poezie. Problema este ce şi cum „arată”, prin metafore, ceea ce se ascunde în spatele textului. Ori tocmai aici este problema, pe care voi încerc a s-o pun într-un viitor text. Şi anume dacă prezumptivul mai adaugă, tot în cadrul acelei ars poetica şi aşa numita „Cotitură lingvistică”. Mai precis, cât pot fi de precis în acest comentariu, dacă pleacă de la o premisă mai largă adoptată de „filozofia analitică a limbajului” (şi aici consider „limbajul” în sensul cel mai general posibil, incluzând, printre altele şi exprimarea artistică: lingvistică, muzicală, plastică… ). Premisă care presupune pur şi simplu „ruperea” limbajului de entitatea care îl produce şi, prin urmare, de structurile adânci ale minţii care se află în spatele său şi studierea sa separată. Întocmai cum ai studia, de exemplu, un fluture dintr-un insectar ca să poţi descrie alcătuirea sa fizică din care, însă, viaţa, pur şi simplu, a dispărut. Pentru un asemenea artist (generic) angajarea sa într-o asemenea
sisifică ars poetica constituie, cred eu, o imensă provocare. Nu zic chiar sortită, implicit, eşecului. Pentru că, s-ar putea ca în final să-şi nege premisele. Sau, cine ştie, să intuiască ce se va întâmpla în «post-umanitate». În cadrul căreia, printre altele, «implementarea» limbajului, ca entitate independentă, pe suporturi artificiale, să conducă, în final, la schimbarea drastică a ceea ce numim azi «realitate» psiho-fizică a omului aşa cum o percepem şi căutăm s-o înţelegem acum. Tendinţă mai mult sau mai puţin clară promovată de tehno-ştiinţă şi, în cultură în general, de postmodernism. Şi, se pare, că nu e vorba se SF. Pentru că în cercetarea de vârf, inclusiv în domeniul filosofiei mentalului (prelungire a filosofiei analitice) şi al ştiinţei cognitive, lucrurile sunt luate în mod foarte serios.
Dar, despre toate astea, sper, într-un text/texte viitor/viitoare (dacă voi fi în măsură să îl/le scriu).
Surpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
Un text ok, aflat la interesecţia dintre ars poetica şi satiră.
Remarc "eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi/ sprijinită în poze alb-negru" şi " zilele se înnoadă precum prosoapele albite".
În prima unitate, aş tăia "iar"ul - aduce o nuanţă de epic care nu e necesară, ba din contra, mai ales că imediat urmează un "când". Aş tăia şi "şi"ul din "și eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi".
Şi aici aş umbla: "ea își va albi frunzele în apa sărată a emoţiilor" - genitivul ala supărător + "albi"tul - care se repetă.
Dl. Nincu, ati observat bine concluzia dintr-un inceput. ideea este ca am vrut sa fie o ruptura, ceva venit brusc dar nu inoportun. ca si cand, intreaga istorie personala ar incepe cu trosnitul unei ramurele intr-o padure. din acel moment, si numai de atunci. in rest, nu cred nu cred ca stilul meu este chiar atat de original, nu inca.:). oricum va multumesc
"sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
poem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
mie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
cred ca ma stii de la impartirea aripilor. mie mi-au dat doua de tarom, ca se terminasera penele la generatia de poetei :) multumesc, dorin, pentru apreciere si va multumesc tuturor.
De acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
O lectură retrospectivă sensibilă, catifelată aș zice eu, cum poate doar privind prin ochii unui copil se poate scrie. Empatizezi cu figura copilului, cu părerea de rău legată de personajului mutului. Cred că asta face din text mai mult decât o simplă relatare a unor amintiri, a unor contexte sociale, a unor clădiri, faptul că reușește să sensibilizeze, ajunge să dea viață detaliilor.
Sunt unele greșeli: ¨Am uiata să amintesc că¨, ¨de altefel¨, ¨aş cum¨.
Spor la scris în continuare. :)
Am citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
Desigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
Nu?
Virgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
Important e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
sunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
dar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
desigur. problema este că tu ai vorbit despre „obami(a)nation” și nu eu. tu ai acuzat că aș fi simpatetic(sic!) cu nu știu ce chestie politică. așa că, dragul meu, înainte să îmi scoți mie paiul din ochi ai grijă de bîrna din al tău. eu am comentat pe text și tu ai alunecat spre altceva. așa că nu știu cine „face pe deșteptu'”, ca să folosesc sintagma preferată de tine.
Florin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
„Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Afirmaţie riscantă. Dacă nu este amendată după cum urmează: „Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă, statistic, un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Asta nu înseamnă că doamna Leonte nu are şi dânsa dreptate. Dar nici că ipoteza Whorf – Sapir stă în picioare în mod absolut. Şi exemplul, din nefericire pentru noi singurul, este Brâncuşi. Care nu a avut o „inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor”. Şi nu cred că se poate spune despre el că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul”. Iar Wittgenstein spune: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Dar tot el adaugă că „se poate arăta”. În acelaşi timp şi de asemenea nu se poate spune despre cineva care se exprimă „lingvistic” şi consideră ipoteza Whorf – Sapir drept ars poetica că poate „produce” neapărat poezie. Problema este ce şi cum „arată”, prin metafore, ceea ce se ascunde în spatele textului. Ori tocmai aici este problema, pe care voi încerc a s-o pun într-un viitor text. Şi anume dacă prezumptivul mai adaugă, tot în cadrul acelei ars poetica şi aşa numita „Cotitură lingvistică”. Mai precis, cât pot fi de precis în acest comentariu, dacă pleacă de la o premisă mai largă adoptată de „filozofia analitică a limbajului” (şi aici consider „limbajul” în sensul cel mai general posibil, incluzând, printre altele şi exprimarea artistică: lingvistică, muzicală, plastică… ). Premisă care presupune pur şi simplu „ruperea” limbajului de entitatea care îl produce şi, prin urmare, de structurile adânci ale minţii care se află în spatele său şi studierea sa separată. Întocmai cum ai studia, de exemplu, un fluture dintr-un insectar ca să poţi descrie alcătuirea sa fizică din care, însă, viaţa, pur şi simplu, a dispărut. Pentru un asemenea artist (generic) angajarea sa într-o asemenea
sisifică ars poetica constituie, cred eu, o imensă provocare. Nu zic chiar sortită, implicit, eşecului. Pentru că, s-ar putea ca în final să-şi nege premisele. Sau, cine ştie, să intuiască ce se va întâmpla în «post-umanitate». În cadrul căreia, printre altele, «implementarea» limbajului, ca entitate independentă, pe suporturi artificiale, să conducă, în final, la schimbarea drastică a ceea ce numim azi «realitate» psiho-fizică a omului aşa cum o percepem şi căutăm s-o înţelegem acum. Tendinţă mai mult sau mai puţin clară promovată de tehno-ştiinţă şi, în cultură în general, de postmodernism. Şi, se pare, că nu e vorba se SF. Pentru că în cercetarea de vârf, inclusiv în domeniul filosofiei mentalului (prelungire a filosofiei analitice) şi al ştiinţei cognitive, lucrurile sunt luate în mod foarte serios.
Dar, despre toate astea, sper, într-un text/texte viitor/viitoare (dacă voi fi în măsură să îl/le scriu).
pentru textul : oolong tea deunde e pisica neagra? glumesc.
imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!
pentru textul : iluzia ca un alcool deSurpriză plăcută îmi produce cititrea acestei poezii deși nu cunosc personajul a cărui evanghelie e menționată, rămâne cu mine emoția sinceră de a avea multe afinități comune.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deda, un text placut. mi se pare oarecum atificial acel "forma" in versul 2. as fi spus poate "în dreapta paiul dădea spic în stânga abia înfrăţea"
pentru textul : așadar este mâine deUn text ok, aflat la interesecţia dintre ars poetica şi satiră.
Remarc "eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi/ sprijinită în poze alb-negru" şi " zilele se înnoadă precum prosoapele albite".
În prima unitate, aş tăia "iar"ul - aduce o nuanţă de epic care nu e necesară, ba din contra, mai ales că imediat urmează un "când". Aş tăia şi "şi"ul din "și eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi".
pentru textul : Însemne toride deŞi aici aş umbla: "ea își va albi frunzele în apa sărată a emoţiilor" - genitivul ala supărător + "albi"tul - care se repetă.
Dl. Nincu, ati observat bine concluzia dintr-un inceput. ideea este ca am vrut sa fie o ruptura, ceva venit brusc dar nu inoportun. ca si cand, intreaga istorie personala ar incepe cu trosnitul unei ramurele intr-o padure. din acel moment, si numai de atunci. in rest, nu cred nu cred ca stilul meu este chiar atat de original, nu inca.:). oricum va multumesc
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă de"sunt o femeie valsând în ambiguu
pentru textul : fugara deşi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
pornind de la titlu, care transmite, puteai să conduci un discurs poetic, pe vers, foarte bun.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deE doar o părere. Sper să nu deranjeze.
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor depoem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
pentru textul : Dirijorul demie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian decred ca ma stii de la impartirea aripilor. mie mi-au dat doua de tarom, ca se terminasera penele la generatia de poetei :) multumesc, dorin, pentru apreciere si va multumesc tuturor.
pentru textul : Sub Acoperire deDe acord cu logica din comm-ul lui Virgil. M-a pus si pe mine pe ganduri, cum ca uneori ca sa te faci inteles trebuie sa folosesti mai multe din cuvintele astea, bata-le vina! Ca a adus el vorba, intr-adevar si Allah apare acolo cam brusc... chiar nu vrei sa rescrii finalul asta buclucas asa ca sa impaci si pe logici si pe gnostici si pe religiosi si pe... de fapt pe nimeni doar pe cei carora le place poezia ta? Indraznesc "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi nominalizata la premiul nobel pentru dumnezeu dar nu-s, slavă domnului, nu-s" Asta doar pentru ca imi place poemul, desigur... Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deCaptivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
pentru textul : Fata plăpumarului dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga deO lectură retrospectivă sensibilă, catifelată aș zice eu, cum poate doar privind prin ochii unui copil se poate scrie. Empatizezi cu figura copilului, cu părerea de rău legată de personajului mutului. Cred că asta face din text mai mult decât o simplă relatare a unor amintiri, a unor contexte sociale, a unor clădiri, faptul că reușește să sensibilizeze, ajunge să dea viață detaliilor.
Sunt unele greșeli: ¨Am uiata să amintesc că¨, ¨de altefel¨, ¨aş cum¨.
pentru textul : La numărul 99 nu mai locuiesc oameni deSpor la scris în continuare. :)
Am citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei dee mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deintilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
pentru textul : O undiță deDesigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
pentru textul : I, Robot de"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deNu?
Am făcut şi eu ce am putut, domnule Gorun. Mulţumesc pentru opinie şi comentariu.
pentru textul : Medicină (legală) deVirgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deImportant e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
Domn' director, chiar, de ce e acest text in santier?
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns desunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
pentru textul : sic-tir gloria mundi dedar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
pentru textul : netulburarea apelor dedesigur. problema este că tu ai vorbit despre „obami(a)nation” și nu eu. tu ai acuzat că aș fi simpatetic(sic!) cu nu știu ce chestie politică. așa că, dragul meu, înainte să îmi scoți mie paiul din ochi ai grijă de bîrna din al tău. eu am comentat pe text și tu ai alunecat spre altceva. așa că nu știu cine „face pe deșteptu'”, ca să folosesc sintagma preferată de tine.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deCezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deFlorin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
pentru textul : foarfecele iubirii decitesc cu interes din ceea ce postezi. am increderea ca vei creste frumos. deocamdata, recomand sa stai mai mult pe text, sa l altoiesti ca la carte
pentru textul : John Doe dePagini