Nu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
Noaptea toate pisicile sunt albastre, pare a ne spune autoarea. Dacă în exasperare, petecul de gunoi are mirosul acelei cenuşi colorate, mă face să cred că suferinţa nu este decât un prilej de sublimare a durerii. Iar dacă noaptea stelele fierb, înţelegem de ce răsăritul poate părea un coşmar, o intrare bruscă într-o eră glaciară.
Ca un mic-dejun dintr-o dimineaţă în care abia îţi vine să te târăşti până la frigider.
Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
Felicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
Imi pare demna de evidentiat transformarea migrenelor cromatice in unele gri, poate ca efect al nazuintei spre aceasta "culoare"(ghilimele in mai mult decat un sens) insa acum disparuta ca efect al "averselor de liniste".Insa aceasta transformare nu este una totala, migrenele pastrandu'si totusi o "rezerva" de soare, semnificand poate o revelatie sintetizata in taifasul cu muzele.Imi place mult poezia :) multa bafta next up doinash oricand boshnea
prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
Sunt un ratat fără pretenţii. Am scris şi tipărit vreo şapte cărţi, dar, din nefericire, am ratat să o scriu pe aia genială. Nu cred că sunt deştept, nici de aproape, nici de departe. Original? Nu, nu sunt original! S-ar putea ca nici Adam să nu fi fost original. Fac şi eu ce pot.
Sincere mulţumiri pentru răbdarea de a citi mizeria asta de text. Zapata
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
P.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
sau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
Eu cred că numai versurile cu caracterul şi cel cu încrederea în sine pot fi modificate, în rest nu prea văd de ce respingi poemul ca întreg; mi se pare unitar ca stil, chiar dacă e încadrat într-o ramă de oarecare lirism. Aşa sunt şi poveştile pentru copii.
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
Adriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
acu, fara suparare, cred ca ai matale ceva complexe. Nu de alta, dar nu am pus in cele scrise nici pic de zeflemea. Daca grămăticu e cel care te-a incurcat, atunci scuze. Nu era decat o trimitere spre multele cunostinte gramaticale expuse pe-aici. poate poti intelege fara sa te agiti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, să sperăm că revine
pentru textul : duşmanii deNu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deSă inducă oare posibilitatea continuării poemului în interiorul fiecărui cititor. Doar mă întreb.
pentru textul : yin și yang deNoaptea toate pisicile sunt albastre, pare a ne spune autoarea. Dacă în exasperare, petecul de gunoi are mirosul acelei cenuşi colorate, mă face să cred că suferinţa nu este decât un prilej de sublimare a durerii. Iar dacă noaptea stelele fierb, înţelegem de ce răsăritul poate părea un coşmar, o intrare bruscă într-o eră glaciară.
Ca un mic-dejun dintr-o dimineaţă în care abia îţi vine să te târăşti până la frigider.
pentru textul : De noapte deFrumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
pentru textul : introfanie de toamnă II deFelicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
scuze pentru sublinierea exagerata. doar "cerusem" trebuia sa fie...
pentru textul : emanație deSilviu, mh, nu chiar, dar au elemente comune.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deIn opina mea asa nu.
pentru textul : Într-un târziu deImi pare demna de evidentiat transformarea migrenelor cromatice in unele gri, poate ca efect al nazuintei spre aceasta "culoare"(ghilimele in mai mult decat un sens) insa acum disparuta ca efect al "averselor de liniste".Insa aceasta transformare nu este una totala, migrenele pastrandu'si totusi o "rezerva" de soare, semnificand poate o revelatie sintetizata in taifasul cu muzele.Imi place mult poezia :) multa bafta next up doinash oricand boshnea
pentru textul : euforie de mai deprima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
pentru textul : mai departe decât tristețea deEugen, tu nu ai uitat că, în ultimă instanţă, rolul poeziei, ca a oricărei arte, este acela de a sensibiliza într-un sens sau altul, nu?
pentru textul : Psihanalizabil, nu? deSunt un ratat fără pretenţii. Am scris şi tipărit vreo şapte cărţi, dar, din nefericire, am ratat să o scriu pe aia genială. Nu cred că sunt deştept, nici de aproape, nici de departe. Original? Nu, nu sunt original! S-ar putea ca nici Adam să nu fi fost original. Fac şi eu ce pot.
pentru textul : Dileme, paradoxuri, duplicitate deSincere mulţumiri pentru răbdarea de a citi mizeria asta de text. Zapata
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
pentru textul : Revers deNicio problemă, Dorin.
pentru textul : Urâții - lansare de carte devai, vai, colaj poetic de nota nouă ( zecele aparţine utopicului)! găsesc varianta profetului nemaipomenită şi cea a autorului excelentă. peniţă.
pentru textul : anti-înger deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur de:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant
pentru textul : epitaful unei zile deecaterina, incearca sa rezolvi pb tehnica consultand cu atentie pe site ul nostru meniul HCODE. e simplu
pentru textul : seară de iulie în sat deDa chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
pentru textul : Golgotă deP.S. Si inca ceva D-na Marina Nicolaevna, Dvs. folositi numele meu fals de pe agonia in continuare cu o obstinatie demna de o cauza mai buna. Numele meu este Andu Moldovan. OK, D-na Nicolaevna? Andu
pentru textul : adieu deTrebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
pentru textul : Nopţile unui proscris deîmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
pentru textul : Cu sufletul printre degete desau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
Nu-i rau defel... reusita atmosfera. Uite un text in care englezismele nu deranjeaza.
pentru textul : Love song deRevenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) deEu cred că numai versurile cu caracterul şi cel cu încrederea în sine pot fi modificate, în rest nu prea văd de ce respingi poemul ca întreg; mi se pare unitar ca stil, chiar dacă e încadrat într-o ramă de oarecare lirism. Aşa sunt şi poveştile pentru copii.
pentru textul : ceainicul deMi-a plăcut recitalul.
pentru textul : Control Panel.Test 01 deo parere despre text?
pentru textul : Vechi revelaţii dema interezeaza opinia ta.
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deAdriana, eu zic că e un text destul de modest pentru cineva care are cerinţe mari de la alţii şi exigenţe de tot felul. Există, într-adevăr, micropoeme, care reuşesc să concentreze în câteva vocabule forţă explozivă, dar, din păcate, nu e cazul aici. Aduce, aşa cum a zis un coleg mai sus, mai degrabă a simplu exerciţiu.
O părere onestă de cititor
pentru textul : dragoste deBot Eugen
acu, fara suparare, cred ca ai matale ceva complexe. Nu de alta, dar nu am pus in cele scrise nici pic de zeflemea. Daca grămăticu e cel care te-a incurcat, atunci scuze. Nu era decat o trimitere spre multele cunostinte gramaticale expuse pe-aici. poate poti intelege fara sa te agiti.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul dePagini