yester -
la poartă claxonează o mașină cred că e uca
sau johnny
sau poate am intrat în zen unde tot ce fac e
să beau
aud tocurile nu mă mișc din pat cum nu se
mișcă muscatul de hamburg din vie ea bate
în geam cu unghiile
clapele bat domol sub apăsare
hai să mergem la noi aud ca prin somn dar
viața mea e un somn de sufleor lângă ea cresc
muguri negri
în fiecare zi când îmi moare un om drag
nu mă pot dezlipi stau turnat ca betonul văd
cum se varsă ziua pe câmpie crem mai crem
dor de ducă n-am
nici johnny nu avea chef de vorbă
când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă
Poezie:
Comentarii
Mă simt tot mai orfană...şi
Maria - Doina -
Mă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
Paul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
aș vrea să am cuvinte, dar nu
yester -
aș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
frumos spus...
yester -
frumos spus...