am crezut că dacă iau o aspirină o să înceapă iar
să-mi curgă sângele ca altădată
dar părul și hainele îmi zac într-o cadă de la etajul patru
bolnavă de neputință cui îi mai pasă dacă tu pleci și eu stau sau
dacă eu mă fac că nu văd
știi cândva eu eram centrul a ceea ce tu numeai copil
azi mi-aș dori să dorm adânc să mă trezesc și să simt miros de plăcinte
iar tu să fii undeva la capătul patului așa cum îți făceai unghiile altădată
mamă oamenii mor în jurul meu și eu nu-i pot trage în mormânt
unii îmi fac cu mâna înainte dar toți toți ajung să caute
un chip care să fie în stare
să ia moartea de mâini și s-o îmblânzească
ce păcat mamă că nici noi nu știm cum s-o facem să fie mai frumoasă
deși m-ai învățat uite-mă azi privind înspre un trecut glorios
neștiind dacă mi-aș putea lăsa mâna prinsă de un necunoscut ca să mă îndrume
pentru că mamă azi scoicile și balerinele sunt ceva desuet
iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri care mă învață despre viață
când de fapt fug mereu de cei pe care nu știu cum să-i controlez
căci m-ai făcut păpușar cu dare de minte
când tai ața celor mai iubite dintre marionete
mamă...
Comentarii
-" ce"/"cum" îmbinate -
a.a.a. -
Un discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Felicitări!
Raluca, Adrian, va multumesc
Madalina Cauneac -
Raluca, Adrian, va multumesc pentru semne. Va marturisesc ca incerc de cateva minute sa compun un comentariu inteligent de multumire si alte chestii pe langa, dar in dimineata asta mintea mea nu pare sa fie prea „spirituala” in chestiuni de genul, asa ca va spun doar atat: Adrian, mereu ma bucur ca un copil cand imi comentezi cate un text, chiar daca il faci praf, nu-i bai:)) si Raluca, mereu am incredre in simtul tau critic, ai un nas foarte bun pentru calitate cat si pentru prostie, iar asta n-o spun ca sa te perii (sau ca sa-mi laud textul, fereasca-ma!)
cum ai scris
kalipeto -
"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
un chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
excelent, deși aș renunța la
Virgil -
excelent, deși aș renunța la particula „mai” din „unii îmi mai fac cu mâna” și aș înlocui „a unui” cu „un” în secțiunea „prinsă de a unui necunoscut ca să mă îndrume”.
remarc mai ales curajul textului în implicarea mamei într-un dialog confesiv deloc confortabil. mi se pare chiar interesantă nuanța de recizitoriu pe care o are pe alocuri textul. felicitări. te urmăresc. mă bucur că postezi pe Hermeneia. și mă bucur că am avut dreptate în „pariul” pe care l-am făcut atunci cînd am crezut că meriți să devii autor pe Hermeneia. keep up!
Silviu, de multe ori suntem
Madalina Cauneac -
Silviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
Virgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.