omul
desigur
e făcut după chipul și asemănarea celui ce-a zis
să fie lumină
de vreme ce scotocind după macrou cu mreaja prin ape
a dat de cremene foc energie praful de pușcă
și mai pe urmă de particula higgs
cineva a venit cu becul cu priza
electricitatea a devenit pâinea noastră
dar nimeni n-o vede n-o simte până nu-și bagă
degetu-n priză
noaptea a fost învinsă de matadorul agil
cum taurul apis
întotdeauna se găsește vreunul să strige
mai multă lumină sau
este absurd
este absurd
omul
desigur
este făcut după chipul și asemănarea celui ce-a zis
să facem om
olarul își calibra roata după standarde sfinte
lutul trosnea în mâinile Lui
un pumn de țărână cântărit în cumpăna dreaptă
suflarea iubirea țipătul durerea matrița miracolul
muzica lui a fi și a face
întotdeauna se găsește vreunul să spună te laud
că sînt o făptură așa de minunată
un altul să nege
să mintă
omul
desigur
este făcut după chipul și asemănarea celui ce
are cartea în mână
altfel nu ar ști să învețe
să scrie
să pună cărți
peste cărți peste cărți peste cărți
și cum se spune poetul e omul transpus în cuvinte
eu însumi sînt cartea
Comentarii
Adevărate rostiri,
Maria - Doina -
Adevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
și eu tot cu strofa a doua votez.
Sancho Panza -
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.