Nu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
Cezar
e un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
Alma, pentru ca-i a treia oara (daca nu ma-nsel) cand pomenesti de incurcatura aceea cu expedierea antologiei, ma vad obligata sa lamuresc lucrurile, probabil ca in mail n-am fost suficient de clara. Eu iti dadusem pseudonimul rugandu-te sa expediezi cartea cu serviciu de curierat; ma referisem la acelea "door to door", carora e suficient sa le dai un telefon si-ti vin la usa sa ridice coletul si , asta scutindu-ne, si pe mine si pe tine, de un drum la posta (si care, oricum, nu-s interesati de cartea de identiate a destinatarului, cata vreme cineva ii plateste). In plus, stiam bine ce postas lenes am si cate facturi imi ratacise. Ma gandisem eu ca Iasul nu-i Harlau si are un asemenea serviciu...dar daca tu ai preferat posta, cu ce-s eu de vina? :)) oricum, apreciez ca mi-ai spus ca n-ai retrimis-o inca...nu de alta, dar in cursul acestei saptamani am fost de doua ori la posta, sa intreb daca a venit. :D si... ma bucur ca ti-a placut poezia. :) multumesc.
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
Și eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
Multumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
n-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
Cred că este una dintre cele mai frumoase, pătrunzătoare poezii citite de mult timp încoace. Cu totul aparte viziunea și tonul pe undeva între litanie și rugăciune profană a mâinilor. Atâtea simboluri și totuși atât de bine legate toate într-o singură imagine... Felicitări.
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
Dorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
daca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
Dragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Mulţumesc pentru comentarii!
@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Multumesc de sugestie. O sa zic "ca si coada caninului pazitor de cirezi divine/ vazuta la relanti". Cred ca asa e mai bine. Oricum nu despre asta era vorba :).
Cezar, mai întâi, nu mai da atâta cu "domnul" că nu suntem în biserică, şi nici nu umpli de respect site-ul! Dacă vrei să respecţi ceva, orice, respectă limba română, în primul rând:
"adresa unor membrii al unui site", corect "adresa unor membri ai site-ului"
"ca tu să fi mai", corect "ca tu să fii" - sunt doar două observaţii din comentariul tău, care este dezastruos.
Apoi, eu m-am referit la tine numai, doar şi numai şi numai din perspectiva autorului, pe când tu mă numeşti "puşti" şi mă acuzi de toate relele de pe pământ. Păi e frumos şi drept aşa, Cezar? Eu spun să-ţi reglezi comportamentul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu prea pare a fi sonet. Ritmul lasă de dorit. La un sonet primele 8 versuri trebuie să respecte acelaşi ritm, iar următoarele 6, chiar dacă diferă de prima parte în ritm şi măsură, nu trebuie să difere între ele, iar numărul de silabe trebuie să fie egal între toate versurile.
pentru textul : Sonet 207 deCezar
schimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată dedin câte știu eu este REDACTOR.
pentru textul : O poveste postmodernistă dee un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deAlma, pentru ca-i a treia oara (daca nu ma-nsel) cand pomenesti de incurcatura aceea cu expedierea antologiei, ma vad obligata sa lamuresc lucrurile, probabil ca in mail n-am fost suficient de clara. Eu iti dadusem pseudonimul rugandu-te sa expediezi cartea cu serviciu de curierat; ma referisem la acelea "door to door", carora e suficient sa le dai un telefon si-ti vin la usa sa ridice coletul si , asta scutindu-ne, si pe mine si pe tine, de un drum la posta (si care, oricum, nu-s interesati de cartea de identiate a destinatarului, cata vreme cineva ii plateste). In plus, stiam bine ce postas lenes am si cate facturi imi ratacise. Ma gandisem eu ca Iasul nu-i Harlau si are un asemenea serviciu...dar daca tu ai preferat posta, cu ce-s eu de vina? :)) oricum, apreciez ca mi-ai spus ca n-ai retrimis-o inca...nu de alta, dar in cursul acestei saptamani am fost de doua ori la posta, sa intreb daca a venit. :D si... ma bucur ca ti-a placut poezia. :) multumesc.
pentru textul : pridvorbe defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal deam refacut. ec
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deȘi eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deaalizeei, pentru tine am sase creioane, toate fermecate :)
pentru textul : șase creioane dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deMultumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
pentru textul : Bird no 44 den-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
pentru textul : Virtualia deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo deMulțumesc Adrian! Și eu am aceeași impresie că a doua strofă se apropie mai mult de ce îmi place.
pentru textul : wild west story degând bun, om bun!
Cred că este una dintre cele mai frumoase, pătrunzătoare poezii citite de mult timp încoace. Cu totul aparte viziunea și tonul pe undeva între litanie și rugăciune profană a mâinilor. Atâtea simboluri și totuși atât de bine legate toate într-o singură imagine... Felicitări.
pentru textul : clasică deLe froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) deDorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dedaca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deDragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
pentru textul : keep my secret well deeste mai degrabă un crochiu. mă îndoiesc că ar merita o peniță dar apreciez comentariul.
pentru textul : plumb și lumină deAdriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dediscutati despre text, doamnă, despre text !
pentru textul : go fishing deCristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cu stimă
pentru textul : angelo-mahie deMulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Andule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului dee minunat acest text
pentru textul : O, domnule Bartleby! deîmi dă o senzaţie linişte
...
şi de fiecare dată când îl citesc
parcă ar fi prima dată
Multumesc de sugestie. O sa zic "ca si coada caninului pazitor de cirezi divine/ vazuta la relanti". Cred ca asa e mai bine. Oricum nu despre asta era vorba :).
pentru textul : coadă văzută la relanti denu-ți mai risipi din talent
pentru textul : turburisme denici din replica turburătoare
că poți rămâne impotent
și-așa-s ne-ndestulătoare
Cezar, mai întâi, nu mai da atâta cu "domnul" că nu suntem în biserică, şi nici nu umpli de respect site-ul! Dacă vrei să respecţi ceva, orice, respectă limba română, în primul rând:
"adresa unor membrii al unui site", corect "adresa unor membri ai site-ului"
"ca tu să fi mai", corect "ca tu să fii" - sunt doar două observaţii din comentariul tău, care este dezastruos.
Apoi, eu m-am referit la tine numai, doar şi numai şi numai din perspectiva autorului, pe când tu mă numeşti "puşti" şi mă acuzi de toate relele de pe pământ. Păi e frumos şi drept aşa, Cezar? Eu spun să-ţi reglezi comportamentul.
pentru textul : iarna dePagini