Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
Silvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
Multumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
poemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
n-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
pana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
Atitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
yester, mulțumesc pentru rezonare și apreciere. da, au fost ceva trăiri, nu știu cât de sofisticate :)
Adrian, mulțumesc pentru semn. mă bucur că ți s-a părut ok și ești oricând binevenit cu impresii, crtitici ..etc.
numai bine, Daniela
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
mi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
ma-ai facut sa zimbesc. la urma urmei putea fi orice. putea fi un cec, putea fi o scrisoare, putea fi gol, putea fi orice. uite ca la spaga nu m-am gindit. dar cred ca oricine citeste va fi inclinat sa "puna" acolo ceva
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
Mi-a placut atmosfera de reverie care este fericit sugerata in aceasta poezie... cred ca asta a fost de fapt miza textului si de aceea aceasta aproape neverosimila insingurare (poate ca "Insingurare" ar merge ca titlu si astfel eviti sa devii explicita la final) mi se pare plina de farmec... textul acesta nu se vrea coerent, este doar o poza de suflet, o panza care flutura... poate fi un stindard al unei armii invinse sau o simpla esarfa ce acopera gatul unei femei frumoase ghemuita de prea mult frig. As schimba finalul Madim, e prea moale... uite o posibila sugestie: te întrebi cine tulbură apa în adâncuri daca iubirea mai poate îngropa așteptarea in labirintul îngust dintre valuri
Domnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
pentru textul : În sepia dechifla sa iti ia cine o vrea. eu iti atrag atentia unde gafezi in poezie.
pentru textul : broşură de la martori deSilvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
pentru textul : mereu Jack deMultumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
of, nu asa !
pentru textul : MĂRTURIE deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi depoemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
pentru textul : kodak film deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns den-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.
pentru textul : some rule rules some rules deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
metaforizare de dragul ...."metaforizarii". Facand abstractie de cele de mai sus, La Multi ani!
pentru textul : închinare de cuarț depana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deok you have a point. am să fac o excepție.
pentru textul : domnule Labiș deuite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar des-o lăsăm așa, Adriana, zvonuri pline, goale, roșii, uscate... dacă există mere târzii, cântec de dragoste, cred că pot exista și zvonuri pline, nu?
pentru textul : poem pentru dobrogea de...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
pentru textul : Refuz cu dor deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée deAtitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
pentru textul : Ceruri deNostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
pentru textul : Umbra păsărilor deyester, mulțumesc pentru rezonare și apreciere. da, au fost ceva trăiri, nu știu cât de sofisticate :)
pentru textul : magazinul cu piane deAdrian, mulțumesc pentru semn. mă bucur că ți s-a părut ok și ești oricând binevenit cu impresii, crtitici ..etc.
numai bine, Daniela
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
pentru textul : amănunte deerata - pentru mine ca autor si - imi fug ochii de somn
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deErata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
pentru textul : pietrele umbrei deMultumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... detextul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
pentru textul : desperado de"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
mi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
pentru textul : eufemisme si clișee dema-ai facut sa zimbesc. la urma urmei putea fi orice. putea fi un cec, putea fi o scrisoare, putea fi gol, putea fi orice. uite ca la spaga nu m-am gindit. dar cred ca oricine citeste va fi inclinat sa "puna" acolo ceva
pentru textul : evanghelii inoportune I deSimpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
pentru textul : scurt metraj de"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ascuns între oameni deMi-a placut atmosfera de reverie care este fericit sugerata in aceasta poezie... cred ca asta a fost de fapt miza textului si de aceea aceasta aproape neverosimila insingurare (poate ca "Insingurare" ar merge ca titlu si astfel eviti sa devii explicita la final) mi se pare plina de farmec... textul acesta nu se vrea coerent, este doar o poza de suflet, o panza care flutura... poate fi un stindard al unei armii invinse sau o simpla esarfa ce acopera gatul unei femei frumoase ghemuita de prea mult frig. As schimba finalul Madim, e prea moale... uite o posibila sugestie: te întrebi cine tulbură apa în adâncuri daca iubirea mai poate îngropa așteptarea in labirintul îngust dintre valuri
pentru textul : Labirint deDomnule Andu M. in primul rand multumesc de trecere si comnetariu. Apoi, va rog fiti mai "transant" cand expuneti opinii legate de textele mele, nu mai ocoliti subiectul... Nu trebuie sa va placa un text, e firesc, de accea, daca nu va place un lucru expuneti-l cat mai clar. Legat de forma fixa... sunt constient ca nu o stapanesc, insa, fiind unul din cei care nu au pretentii de poet, scriitor etc (atunci cand voi scrie prima poezie din viata mea va anunt) nu voi renunta la ea. Am remarcat ca multi dintre cei care scriu astazi au o problema cu asta, au ceva impotriva etc. Trecerea la vers alb ar insemna din partea mea ca dorinta de promovare ar domina asupra a ceea ce imi place sa fac. Deocamadata ma simt bine facand asta, mai mult daca voi putea imi voi imbunatati si modul de utilizare al formei fixe. Ialin p.s. V-aș blestema adânc pentru vecie Când oi fi stins; sub al bărbiei galb De mi-ați întinde-n cruntă infamie O filă cu însemne în vers alb ! (Ialin- "În seara asta ")
pentru textul : Epilog... dePagini