Daca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
Danielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
Toate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
Violeta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
Sinele nu există pentru că n-a reușit nimeni să-l exprime...de-a dreptul dezarmantă afirmația invitatului dvs.! :) Mi-a amintit de banul acela cu oltenii și avionul, jur! iertați-mi neseriozitatea intervenției, dar...
Dragă Adrian,las un semn că te citesc, că trăiesc și că îmi place ce am sub ochi acum. Mă duc să "despletesc o floare":)! Deloc veros,Paul! ... reușești să mă surprinzi de fiecare dată.(Bunăoară: îți alegi mai bine neologismele decât unii de prin țară, nu dăm nume)
multumesc de parere, silvia, . am sa revin peste text, poate mai rezolv cate ceva. sunt insa putin nelamurita, doar partea respectiva ti s-a parut stangace sau tot textul? ca sa stiu pe ce sa ma axez mai tare.
Evident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor.
Aceasta este întrebarea…
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
da, probabil un text bun, destul de echilibrat deși mai scapă cîte o metaforă bizară pe ici pe colo, dar după destule texte greu de citit e bine și atît
elia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
a! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
Engleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Daca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMihaela,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demă bucur să te revăd. mulţumesc.
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Mulţumesc domnule Manolescu. Aceasta chiar a fost intenţia mea.
pentru textul : rugăciune în somn deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deDanielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
pentru textul : Lacu’- str. deMultumesc, acum imi sunteti de un real folos, trebuie lucrat.
pentru textul : Oameni fara nume deVă mulţumesc pentru semnalarea neregulilor. Acum îmi va fi mai uşor să lucrez pe text.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor deToate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
pentru textul : crucile deVioleta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
pentru textul : Foame de vultur deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
Sinele nu există pentru că n-a reușit nimeni să-l exprime...de-a dreptul dezarmantă afirmația invitatului dvs.! :) Mi-a amintit de banul acela cu oltenii și avionul, jur! iertați-mi neseriozitatea intervenției, dar...
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul deDragă Adrian,las un semn că te citesc, că trăiesc și că îmi place ce am sub ochi acum. Mă duc să "despletesc o floare":)! Deloc veros,Paul! ... reușești să mă surprinzi de fiecare dată.(Bunăoară: îți alegi mai bine neologismele decât unii de prin țară, nu dăm nume)
pentru textul : Peștele cu Periscop deVersuri pentru copii compuse cu delicatețe și dăruință. Sunt convinsă că ai copii minunați! Oare te-ai gândit deja la o cărticică pentru ei?
pentru textul : Parfum de lăcrămioară demultumesc de parere, silvia, . am sa revin peste text, poate mai rezolv cate ceva. sunt insa putin nelamurita, doar partea respectiva ti s-a parut stangace sau tot textul? ca sa stiu pe ce sa ma axez mai tare.
pentru textul : în visul meu erai bărbatul care purta carouri deSi sunt la "liber". Fara autor. Pentru orice eventualitate, am sa adaug: ©Sf. Google.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deEvident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor.
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
pentru textul : Despre trădare deam citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deda, probabil un text bun, destul de echilibrat deși mai scapă cîte o metaforă bizară pe ici pe colo, dar după destule texte greu de citit e bine și atît
pentru textul : ea deun poem nostalgic cu imagini frumoase.
pentru textul : Caut lumina deamintiri care "înfloresc narcisele bunicii în palme".
semn de citire.
nu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte deelia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
pentru textul : Căsuțe umblătoare dea! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
pentru textul : Definiții pentru muze deEngleza asta :( . Mi s-a parut ca exista o legatura intre femeia spinzurata de cer si semnificatia pe care o atribuie Dan Brown Graalului. Poate nu mai vad bine...multumesc dr. Solomon.
pentru textul : consuelo si medea deBa nu sunt deloc generoasă, aalizeei. Vă înşelaţi.
pentru textul : Lina lu’ Mărin deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel dePagini