Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
Îmi place întrebarea ta, Masha. Eu cred că răspunsul este aproape de ea. Doar timpul va putea să decanteze valorile. După cum a făcut din J. Keats unul din marii romantici englezi, deși a murit la doar 25 de ani, la fel a făcut din belgianul Maeterlink un semianonim, pentru literatura universală. Rezum, cu cât se înaintează în factorul timp, cu atât se lasă grele adevăratele opere (poeme) valoroase. Un If și AntiIf al lui Kipling, sau un singur poem bun devenit imn național (al Ro de exemplu), certifică popularitatea și implicit valoarea de a se suține.
nu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
Pai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
o viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Mulumesc pentru comentariu Matei.
Deocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
Am asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
o penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
Virgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii demultumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
pentru textul : repetiție cu vioară debun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular deMultumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deFir-ar! Virgulă după ”noetic”, că se-nțelege altceva. Ar fi bine să nu mai scriu când mă grăbesc.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie debina mai nicodem. promit sa te ignor de acum. am vrut sa te ajut dar se pare ca nu am cu ce. iti doresc numai succes.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria de"timpul / sictirit " prin caracterul peiorativ argotic al expresiei, e departe de a aduce servicii textului. ce parere ai?
pentru textul : Delirul mieilor deAndu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
pentru textul : Cântec deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire deÎmi place întrebarea ta, Masha. Eu cred că răspunsul este aproape de ea. Doar timpul va putea să decanteze valorile. După cum a făcut din J. Keats unul din marii romantici englezi, deși a murit la doar 25 de ani, la fel a făcut din belgianul Maeterlink un semianonim, pentru literatura universală. Rezum, cu cât se înaintează în factorul timp, cu atât se lasă grele adevăratele opere (poeme) valoroase. Un If și AntiIf al lui Kipling, sau un singur poem bun devenit imn național (al Ro de exemplu), certifică popularitatea și implicit valoarea de a se suține.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? denu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deautorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată dePai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
pentru textul : coadă văzută la relanti deConsider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deo viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
pentru textul : Puterea aerului deCeea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
ne povestesti si despre leonard cohen sau trebuie sa intrebam noi?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deUn poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deŞi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Mulumesc pentru comentariu Matei.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDeocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
Am asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
pentru textul : câteva rime deun text ce se voiește a fi un ac medicinal pătrunzând până în esența caranalului fizic. simplu, dar concis.
pentru textul : Încondeiez iubire deAranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există dehai, mai departe, sa vedem unde ajungi...
pentru textul : Spoiler 2 deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie deo penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deProbabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
pentru textul : crucile deVirgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
parerea mea :p
pentru textul : Astăzi deCel mai bun text dintre sutele pe care le-am citit în ultima vreme. Şi titlul este reuşit şi inedit. Cel mai bun text al tău, din cele publicate pe H.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deParca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) dePagini