In seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
mulţumesc pentru lecturare şi semn.
Între noi fie vorba,nu cred că parlamentarul nostru are chiar atât tupeu să spună în campanie, că nu se mai regăseşte în partidul (tată sau mamă) care l-a născut şi la făcut mare "om"
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
Dacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
Exprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
un nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
deja s-a spus ce era de spus. adaug si eu doar cateva observatii care nu stiu cat vor fi de semnificative. acuta nevoie de a apartine si de a fi iubiti duce la aceasta ratacire si perpetua cautare de altii ca noi, intrebarea este daca ii gasim si daca se intampla, oare ii gasim bine? mi-a placut foarte mult imaginea din ultima strofa, esenta din prima si durerea din a treia. cred ca toti simtim la fel cand pierdem pe cineva drag. mai departe nu continui; felicitari autorului!
am zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
inutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
Pentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
Păi, când se va nimeri. De această dată nu cred că data organizării va chema invitații, ci atunci când vor putea veni invitații se va face și chemarea. Dar am să vă anunț din timp. Cea cu ciocolată și frișcă ori în alte combinații, vanilie, banane, mere rase ș.a.m.d., e 4 lei, cu zahăr 2 lei, cu gem și nu știu ce 3 lei. Da's bune. Garantez io.
Atenție la prozodie, la numărul de silabe de la un vers la altul. Nu sunt suficient de bine construite. Tentația de a intra compozițional într-un catren clasic e prea mare în defavoarea calității. Atenție la conținut, la căderea în banal, ca de ex.: "Credeam că am să plâng, dar ploaia Cu lacrimile ei m-a-mbărbătat."... Typo: "gutuia din ferestră" este cred "gutuia din fereastră".
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
ma surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
Prima privire asupra răsăritului tău de lună, aici predomină sidefiul azi. Desigur, te recunosc în stil, te recunosc în acest decor acvatic, printre urme, în căușul palmelor, cumva întrezărind îngerii, în căutarea perfectului (chiar și din ceea ce credem a fi o spirală), mereu nisipul-timp, mereu apele-suflete, mereu o naștere și o pieire, un eu, un tu... Am sentimentul că faci spirale uneori prin poeziile tale, te reîntorci vizitând în tine locurile spre a te defini și perfecta. Glasul tehnicii tace. Nu e timp pt el. :) Și totuși, nu mă pot abține: primul vers îmi pare ușor "cinematografic". Sau mă înșel?
știu că este un cuvânt sărac, că este ultrauzitat, că uneori este doar politicos, dar eu, eu ți-l spun ca și cum l-aș rosti prima dată. Mulțumesc, Mariana!
p/s lăsăm mister asupra vorbelor rusești:)... ele au doar pentru câteva persoane semnificația amintitoare...
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
Cu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
cu stimă, z
am schimbat dragii mei sper că e mai bine. mersi fain pentru impresiile şi sugestiile voastre. am plecat la ţară mă cheamă primăvara să sap nişte poeme ghiocelice...:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In seri de vara-albastre/ porni-voi pe carare/ calcind firave ierburi/ de grine ciugulit - Rimabud. Poezia ta sta-n picioare insa legatura om-natura este prea vaga, prea sublimata. Notiunea de timp-moment prea accentuata dind o senzatie de superficial. Ideea frumoasa dar insuficient exploatata.ca rima dumicate -spate merge insa suna inestetic. macerate . desi si-asta suna deplasat. E numai parerea mea.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deFoarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 deva multumesc
pentru textul : voiaj demulţumesc pentru lecturare şi semn.
pentru textul : Oare cine poartă vina: deÎntre noi fie vorba,nu cred că parlamentarul nostru are chiar atât tupeu să spună în campanie, că nu se mai regăseşte în partidul (tată sau mamă) care l-a născut şi la făcut mare "om"
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deobserv ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
pentru textul : Binaritate & PoMo dewell, dragul meu, asta e. cred ca ne-am spus ce am avut de spus.
pentru textul : poetul III deDacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
pentru textul : Străin deExprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
un nume cu o sonoritate aparte. imi place modul in care ai reusit sa redai aici asteptarile. o plaja pustie, o locomotiva cu aburi, o sina suspendata, un cufar vechi si o casuta dincolo de raceala unui grilaj din fier.si peste toate astea imaginea aletenei în care te poţi regăsi.frumos vlad!
pentru textul : călătoriile Alétenei deDe remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
pentru textul : Adoratio dece faceam...sau, mai bine zis, ce nu faceam. :)
pentru textul : o avarie neplanificată dedeja s-a spus ce era de spus. adaug si eu doar cateva observatii care nu stiu cat vor fi de semnificative. acuta nevoie de a apartine si de a fi iubiti duce la aceasta ratacire si perpetua cautare de altii ca noi, intrebarea este daca ii gasim si daca se intampla, oare ii gasim bine? mi-a placut foarte mult imaginea din ultima strofa, esenta din prima si durerea din a treia. cred ca toti simtim la fel cand pierdem pe cineva drag. mai departe nu continui; felicitari autorului!
pentru textul : Perpetuum robia deam zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
pentru textul : octopus deinutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!
Vrei să discutăm aici, discutăm aici.
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
Mulțumesc.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deobservatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică dePentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deVirgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
pentru textul : inner smile dePăi, când se va nimeri. De această dată nu cred că data organizării va chema invitații, ci atunci când vor putea veni invitații se va face și chemarea. Dar am să vă anunț din timp. Cea cu ciocolată și frișcă ori în alte combinații, vanilie, banane, mere rase ș.a.m.d., e 4 lei, cu zahăr 2 lei, cu gem și nu știu ce 3 lei. Da's bune. Garantez io.
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative deAșa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
pentru textul : Transeptul deAtenție la prozodie, la numărul de silabe de la un vers la altul. Nu sunt suficient de bine construite. Tentația de a intra compozițional într-un catren clasic e prea mare în defavoarea calității. Atenție la conținut, la căderea în banal, ca de ex.: "Credeam că am să plâng, dar ploaia Cu lacrimile ei m-a-mbărbătat."... Typo: "gutuia din ferestră" este cred "gutuia din fereastră".
pentru textul : Te rog, desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii dema surprinzi din nou cu ce poti face cu limba romina. textul ii fain, de un minimalism si o expresivitate ce duc cu gindul la haiku (ei bine, se vede "antrenamentul" tau in formele impuse). te-am citit din nou, cu placere
pentru textul : Sangreal dePaul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.
Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?
Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."
Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?
Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.
pentru textul : It is possible to die dePrima privire asupra răsăritului tău de lună, aici predomină sidefiul azi. Desigur, te recunosc în stil, te recunosc în acest decor acvatic, printre urme, în căușul palmelor, cumva întrezărind îngerii, în căutarea perfectului (chiar și din ceea ce credem a fi o spirală), mereu nisipul-timp, mereu apele-suflete, mereu o naștere și o pieire, un eu, un tu... Am sentimentul că faci spirale uneori prin poeziile tale, te reîntorci vizitând în tine locurile spre a te defini și perfecta. Glasul tehnicii tace. Nu e timp pt el. :) Și totuși, nu mă pot abține: primul vers îmi pare ușor "cinematografic". Sau mă înșel?
pentru textul : răsărit de lună deștiu că este un cuvânt sărac, că este ultrauzitat, că uneori este doar politicos, dar eu, eu ți-l spun ca și cum l-aș rosti prima dată. Mulțumesc, Mariana!
p/s lăsăm mister asupra vorbelor rusești:)... ele au doar pentru câteva persoane semnificația amintitoare...
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deerata: "acestei" nu "aceastei" scuze de typo
pentru textul : Un întreg fragmentat deCu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
pentru textul : aşteptându-l pe fram decu stimă, z
am schimbat dragii mei sper că e mai bine. mersi fain pentru impresiile şi sugestiile voastre. am plecat la ţară mă cheamă primăvara să sap nişte poeme ghiocelice...:)
pentru textul : Red Bull deei uite ca acum mi-ai bagat mortu' in casa. va trebui sa continui intr-un fel, nu? si nu stiu daca imi va reusi
pentru textul : antiplatonice I dePagini