Nu sunt un fan al produselor Avon, ci Amway, deci imi permit sa nu fiu incantata si sa critic textul. Iata un "vers" ce schioapata sub multe aspecte: "și mă gândesc mai există, nu-i așa?" E nevoie de maiestrie pentru a utiliza verbul "a gandi" in poezie. Uite un citat din Eminescu: "- Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot Ca intreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?" Si de ce nu "și gândesc ca mai există, nu-i așa?" si de ce semn de intrebare aici si nu la sfarsitul textului ca sa nu imi dea impresia ca lipseste subiectul si... ce vrea de fapt sa imi spuna acest "vers" de sine statator? Si de ce nu "clipe ce explodeaza"? Si chiar aveai nevoie de "ca" in "ca o exonerare". Si si si... Si gandesc ca mai ai de lucru la acest text daca vrei sa isi merite penita. S-auzim de bine!
copiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
Masha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
Djamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
Cohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
eu vă contrazic.
După 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
destul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
Mi-ai mai spus, știu, știam și mă simt măgulit. Îți mulțumesc și pentru ce ai citit la Iași! După cum îți mulțumesc frumos și pentru această intervenție. Aici mi-am asumat riscul.
Vă mulţumesc, Margas şi Virgil.
Mă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
N-aş fi intervenit aici dacă insolenţa, aberaţia şi fudulia ta, Eugen, ar fi rămas la cotele cu care ne-ai obişnuit.
"nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar"
......Nu este prima dată când spui asta. Şi ai dreptate - textul tău este peste medie, dar peste media de kitsch. Ţi-am mai spus, o repet: tu nu faci decât să practici arhicunoscutul şi arhirăspânditul diletantism liric, în numele libertăţii de exprimare si al sentimentelor --> simt, scriu, deci poexist.
......Cum ar spune Topârceanu şi vecinul meu tractorist, de la 4, tu n-ai talent. Nu ai talent nici măcar cât să-l poţi stoarce de un vers credibil. Din păcate (sau din fericire!), nu ai nici minimul necesar lingvistic, pentru a putea ascunde lipsa talentului. Că n-ai! Talent.
E plină lumea de unii care trăiesc doar din talent sau de alţii care vieţuiesc numai din sudoare, aproximativ nimic rău în asta. Dar când n-ai nici una, nici alta, aşa ca tine, şi mai eşti şi plin de fudulii şi veleităţi, devii cel puţin ridicol şi cel mult impertinent.
......Oricât de mult ne-ar plăcea nouă să credem că habar nu avem ce e poezia, trebuie să cădem de acord că ea, în orice eră s-a aflat şi s-ar afla, păstrează câteva amprente implacabile - limbaj specific, motive/simboluri care derivă în/din secvenţe poetice subiective şi tind spre universal, relaţii de antagonie/ simetrie, unitate stilistică, inefabil concret sau latent, intuiţie, sens şi trăire concentrate în aceeaşi axă, sensibilitate discursivă, domino metaforic etc. Şi pentru că tu nu ai nici talent şi nici tact lingvistic, scrierea ta, de cele mai multe ori, e o lălăială la modul general, fără nicio caracteristică lirică, de întinderi relative, între reţeta de papanaşi cu dude şi cartea de telefoane a Chinei, presărată cu obsesii de sezon - fumatul, urmărirea unei femei din spatele geamului, fumatul, luna, umbra, fumatul, de ziua ta, noaptea, fumatul. Limbajul tău este unul scorţos, agresiv, situat neapărat între amantul violento-înşelat şi Bolintineanu, nu există strop de sensibilitate, iar singurul instrument liric care îţi funcţionează propice este furca. Scrisul tău se vrea unul cameleonic, via SUA, minimalist în ceea ce priveşte tropii, dar cu un grad ridicat de realism penetrant. Doar că scrierea pe care o fabrici se îndepartează până la paralelism de şablonul de dinainte, iar rezultatul pe care ni-l faci public este o vehementă stare de nestare, o fiţuică plină de testosteron spânzurat între două metafore, un rechizitoriu public captat prin cele mai rudimentare scule poetice. Pentru că-ţi lipsesc cultura literară, exerciţiul, sinceritatea faţă de tine şi capacitatea de cenzurare lirică. Şi talentul. Nu simti niciodată vibraţia de după cuvânt şi eşti incapabil să formezi încărcătura energică între două vorbe şi, mai departe, să obţii, din încheietura a două versuri, sensuri estetice complementare. Pui - e drept, cu talent muncitoresc - cărămidă peste cărămidă, dar ele-s diforme şi inegale, iar chitul îti lipseşte. Nu creezi niciodată legătura cu cititorul, pentru că "poezia" ta nu transmite nici sufletesc, nici cerebral, iar acest fapt - a transmite/ a sensibiliza - rămâne scopul primordial al poeziei. Şi tu nu poţi transmite, pentru că n-ai. Talent.
......Este îngrozitor de amuzant cât de mult crezi tu în că pe cititor îl interesează toate gândurile şi impresiile care te vizitează. E interesant şi revelator când te apuci de filosofii în timp ce fumezi, pentru că tu fumezi frumos şi unic, iar din vârful ţigării tale începe lumea. Ţie îţi place să fumezi, fumezi mult în timp ce scrii şi ne spui succint că fumezi - în suta de rânduri plat. Iar tu fumezi mult şi interesant, pentru că fumatul duce la fumat şi degetele tale trebuie descrise atunci când fumezi. Ştim cu toţii că un an întreg ai urmărit de la geam o tipă - ba iubită, ba târfă, ba inger - că nouă luni i-ai tras gloanţe-n cap sau ai rugat-o să-şi tragă glonţ în ţeastă, "ţeastă" pentru că ţie îţi pare un cuvânt dur, masculin, şi îl foloseşti rar - de două ori pe minut -, ştim că de opt mii cinci sute trei ori ai devenit propria ta umbră, că ai închis ochii şi ai văzut întunericul, ştim când ai concediu, când te duci acasă, ştim că plouă cu lună, cu soare şi eşti singur, şi luna şi soarele devin lunete, ciocane, maşini de spălat vase şi alte ustensile, şi, mai ales, ştim că toate astea se întâmplă când fumezi, pentru că tu fumezi unic, iar fumatul e un gest intelectual. Şi ştii de unde şi de ce ştim? Pentru că ai tu grijă să ni le repeţi cu fiecare text, de trei-patru ori în fiecare pixel pe care-l nenoroceşti pe viaţă.
......De aceea, când văd că afirmi că textele tale sunt peste tot ce se postează pe aici şi când văd că dai nume care scriu foarte prost - nume care ţi-ar putea oferi, contra cost, lecţii lirice -, mă înghesuie plânsu-râsu'.
.......Cu un singur lucru ai dreptate: "Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea." - da, când acest site găzduieşte scrierile tale, promovează non-valoarea. Şi ştii de ce?
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
Poezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
retrage-te definitiv bobadil. și nu eu te-am reprimit pe site ci consiliul hermeneia, pe care nu mai prididești să îl ataci cu ce îți vine la îndemînă.
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
Este adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
Sumă rotundă - jubiliară a unui festival-mozaic de genuri literare, de suflete, de prieteni și adversari, fără de sugrumări exegetice revanșarde, de bâlci, fără țipete, înjurături și bătăi...în piepturile tobă, unde am învățat (poate va reuși asta și imberbul "caștangiu" Matei, cel nedus la ...- ptiu, Doamne, era să scriu biserică) să-i prețuim în real chiar și pe cei pe care virtualul îi înfățișează, de obicei, dezagreabil. Felicitări, Alina și mulțumiri pentru anunț, pentru organizare!
iata cum in ziua asta (atit de aglomerata pentru mine incit am si uitat ca este intii aprilie) am ajuns o persoana importanta macar pentru citeva minute. pentru ca in democratii exista o traditie respectabila ca persoanele importante undeva prin ierarhia sociala sau a show-business-ului sa aiba parte de privilegiul caricaturii. un zimbet si din partea mea. Aalizei, te mai astept.
Povestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
ești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
Cel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu sunt un fan al produselor Avon, ci Amway, deci imi permit sa nu fiu incantata si sa critic textul. Iata un "vers" ce schioapata sub multe aspecte: "și mă gândesc mai există, nu-i așa?" E nevoie de maiestrie pentru a utiliza verbul "a gandi" in poezie. Uite un citat din Eminescu: "- Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot Ca intreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?" Si de ce nu "și gândesc ca mai există, nu-i așa?" si de ce semn de intrebare aici si nu la sfarsitul textului ca sa nu imi dea impresia ca lipseste subiectul si... ce vrea de fapt sa imi spuna acest "vers" de sine statator? Si de ce nu "clipe ce explodeaza"? Si chiar aveai nevoie de "ca" in "ca o exonerare". Si si si... Si gandesc ca mai ai de lucru la acest text daca vrei sa isi merite penita. S-auzim de bine!
pentru textul : avon cosmetics decopiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deMasha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
pentru textul : Demidulce de"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
“de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi să adorm?” Greu de găsit un răspuns ! Şi eu îl caut de multă vreme.
Nu spun mai mult…să nu se interpreteze. Stimă
Djamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dedacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene deCohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
eu am "vibrat" (ca sa folosesc metafora Adrianei) la cea de a doua. Desi cred ca as fi facut o inversare cu prima strofa. Astfel ca ar deveni:
luna albastră -
măr de aur dat în pârg
- întunecare
osia nopții
peste case de humă
aproape toamnă
Nu stiu daca sint "rune" pentru mine. ... un inceput de pastel, da...
pentru textul : Rune deeu vă contrazic.
pentru textul : scrisoare către români deDupă 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
sînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van
pentru textul : sînt un nesuferit deimaginea erosului nocturn, cumva? o adaptare carnală a sentimentelor. a LEX.
pentru textul : sephirot II dedestul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 deMi-ai mai spus, știu, știam și mă simt măgulit. Îți mulțumesc și pentru ce ai citit la Iași! După cum îți mulțumesc frumos și pentru această intervenție. Aici mi-am asumat riscul.
Un week-end fain, Adrian!
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe dedai un click click pe "atentie editor"! tot graba:)
pentru textul : scleroză deVă mulţumesc, Margas şi Virgil.
pentru textul : Feminitate sine qua non deMă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
N-aş fi intervenit aici dacă insolenţa, aberaţia şi fudulia ta, Eugen, ar fi rămas la cotele cu care ne-ai obişnuit.
"nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar"
......Nu este prima dată când spui asta. Şi ai dreptate - textul tău este peste medie, dar peste media de kitsch. Ţi-am mai spus, o repet: tu nu faci decât să practici arhicunoscutul şi arhirăspânditul diletantism liric, în numele libertăţii de exprimare si al sentimentelor --> simt, scriu, deci poexist.
......Cum ar spune Topârceanu şi vecinul meu tractorist, de la 4, tu n-ai talent. Nu ai talent nici măcar cât să-l poţi stoarce de un vers credibil. Din păcate (sau din fericire!), nu ai nici minimul necesar lingvistic, pentru a putea ascunde lipsa talentului. Că n-ai! Talent.
E plină lumea de unii care trăiesc doar din talent sau de alţii care vieţuiesc numai din sudoare, aproximativ nimic rău în asta. Dar când n-ai nici una, nici alta, aşa ca tine, şi mai eşti şi plin de fudulii şi veleităţi, devii cel puţin ridicol şi cel mult impertinent.
......Oricât de mult ne-ar plăcea nouă să credem că habar nu avem ce e poezia, trebuie să cădem de acord că ea, în orice eră s-a aflat şi s-ar afla, păstrează câteva amprente implacabile - limbaj specific, motive/simboluri care derivă în/din secvenţe poetice subiective şi tind spre universal, relaţii de antagonie/ simetrie, unitate stilistică, inefabil concret sau latent, intuiţie, sens şi trăire concentrate în aceeaşi axă, sensibilitate discursivă, domino metaforic etc. Şi pentru că tu nu ai nici talent şi nici tact lingvistic, scrierea ta, de cele mai multe ori, e o lălăială la modul general, fără nicio caracteristică lirică, de întinderi relative, între reţeta de papanaşi cu dude şi cartea de telefoane a Chinei, presărată cu obsesii de sezon - fumatul, urmărirea unei femei din spatele geamului, fumatul, luna, umbra, fumatul, de ziua ta, noaptea, fumatul. Limbajul tău este unul scorţos, agresiv, situat neapărat între amantul violento-înşelat şi Bolintineanu, nu există strop de sensibilitate, iar singurul instrument liric care îţi funcţionează propice este furca. Scrisul tău se vrea unul cameleonic, via SUA, minimalist în ceea ce priveşte tropii, dar cu un grad ridicat de realism penetrant. Doar că scrierea pe care o fabrici se îndepartează până la paralelism de şablonul de dinainte, iar rezultatul pe care ni-l faci public este o vehementă stare de nestare, o fiţuică plină de testosteron spânzurat între două metafore, un rechizitoriu public captat prin cele mai rudimentare scule poetice. Pentru că-ţi lipsesc cultura literară, exerciţiul, sinceritatea faţă de tine şi capacitatea de cenzurare lirică. Şi talentul. Nu simti niciodată vibraţia de după cuvânt şi eşti incapabil să formezi încărcătura energică între două vorbe şi, mai departe, să obţii, din încheietura a două versuri, sensuri estetice complementare. Pui - e drept, cu talent muncitoresc - cărămidă peste cărămidă, dar ele-s diforme şi inegale, iar chitul îti lipseşte. Nu creezi niciodată legătura cu cititorul, pentru că "poezia" ta nu transmite nici sufletesc, nici cerebral, iar acest fapt - a transmite/ a sensibiliza - rămâne scopul primordial al poeziei. Şi tu nu poţi transmite, pentru că n-ai. Talent.
......Este îngrozitor de amuzant cât de mult crezi tu în că pe cititor îl interesează toate gândurile şi impresiile care te vizitează. E interesant şi revelator când te apuci de filosofii în timp ce fumezi, pentru că tu fumezi frumos şi unic, iar din vârful ţigării tale începe lumea. Ţie îţi place să fumezi, fumezi mult în timp ce scrii şi ne spui succint că fumezi - în suta de rânduri plat. Iar tu fumezi mult şi interesant, pentru că fumatul duce la fumat şi degetele tale trebuie descrise atunci când fumezi. Ştim cu toţii că un an întreg ai urmărit de la geam o tipă - ba iubită, ba târfă, ba inger - că nouă luni i-ai tras gloanţe-n cap sau ai rugat-o să-şi tragă glonţ în ţeastă, "ţeastă" pentru că ţie îţi pare un cuvânt dur, masculin, şi îl foloseşti rar - de două ori pe minut -, ştim că de opt mii cinci sute trei ori ai devenit propria ta umbră, că ai închis ochii şi ai văzut întunericul, ştim când ai concediu, când te duci acasă, ştim că plouă cu lună, cu soare şi eşti singur, şi luna şi soarele devin lunete, ciocane, maşini de spălat vase şi alte ustensile, şi, mai ales, ştim că toate astea se întâmplă când fumezi, pentru că tu fumezi unic, iar fumatul e un gest intelectual. Şi ştii de unde şi de ce ştim? Pentru că ai tu grijă să ni le repeţi cu fiecare text, de trei-patru ori în fiecare pixel pe care-l nenoroceşti pe viaţă.
......De aceea, când văd că afirmi că textele tale sunt peste tot ce se postează pe aici şi când văd că dai nume care scriu foarte prost - nume care ţi-ar putea oferi, contra cost, lecţii lirice -, mă înghesuie plânsu-râsu'.
.......Cu un singur lucru ai dreptate: "Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea." - da, când acest site găzduieşte scrierile tale, promovează non-valoarea. Şi ştii de ce?
Pentru că n-ai talent!
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deVoi corecta ortografia si punctuatia textului.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică dePoezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deretrage-te definitiv bobadil. și nu eu te-am reprimit pe site ci consiliul hermeneia, pe care nu mai prididești să îl ataci cu ce îți vine la îndemînă.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog deo poezie simpla ca un copac lasat la marginea pamintului sa dea rod. intr-o zi va deveni o carte unde vor dormi ingerii.
pentru textul : copacul cu iluzii deEste adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
pentru textul : femeia poet de..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deSumă rotundă - jubiliară a unui festival-mozaic de genuri literare, de suflete, de prieteni și adversari, fără de sugrumări exegetice revanșarde, de bâlci, fără țipete, înjurături și bătăi...în piepturile tobă, unde am învățat (poate va reuși asta și imberbul "caștangiu" Matei, cel nedus la ...- ptiu, Doamne, era să scriu biserică) să-i prețuim în real chiar și pe cei pe care virtualul îi înfățișează, de obicei, dezagreabil. Felicitări, Alina și mulțumiri pentru anunț, pentru organizare!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deiata cum in ziua asta (atit de aglomerata pentru mine incit am si uitat ca este intii aprilie) am ajuns o persoana importanta macar pentru citeva minute. pentru ca in democratii exista o traditie respectabila ca persoanele importante undeva prin ierarhia sociala sau a show-business-ului sa aiba parte de privilegiul caricaturii. un zimbet si din partea mea. Aalizei, te mai astept.
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deAdrian, rugămintea nu ți-a fost uitată... doar că Iașul nu are nici un răspuns... Apreciez coperta și o felicit pe Dana pentru realizare!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dePovestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
pentru textul : Pentru învinşi nu este loc între îngeri! deești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
pentru textul : noapte cu plată deCel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Pagini