wow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
niste chestii ciudat(e) scapate-n text: Höre, Israel, aproapele coagulându-se pasăre, ulița zidarilor de coajă de pasăre-lyră mi-au transpirat palmele si am o senzatie de disconfort de la textul asta. imi pare rau
Francisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
Un poem plăcut, marca Virgil Titarenco. Un pic prea multe elemente, mai ales de legătură care, cred eu, diluează mesajul.
1/ Titlul.. de ce e nevoie de acel 'straniu'? Oare nu este însăși poezia ceva 'straniu'? Echilibru mi se pare un titlu foarte potrivit și atât.
2/ apoi acele elemente de legătură 'când' 'pe care' 'ca niște' etc etc... o încărcătură inutilă care transformă, în opinia mea, cititorul avid de poezie într-unul de un fel de proză poetică de data asta chiar 'stranie'.
Just for the exercise, pun aici o variantă complet fără aceste elemente, nu înseamnă că o sugerez ca fiind mai bună, dar poate analizezi impactul ca cititor de data asta.
Oricum, keep on the good work!
mă ascund în spatele atîtor lucruri
descopăr cuvinte
pe care nu ți le-am spus niciodată
fructe stafidite de vreme
stau cuminți și mă privesc
din spatele gîndurilor
o vitrină prăfuită
îmi este greu să le mai rostesc
acest echilibru straniu
eu tac iar tu nu mă privești
undeva un tren singuratic șuieră
fără să mai oprească
(lăsînd mai mult gol
între noi) - nu e cazul de așa ceva în acest poem
vagoane sacadate
secvențe de film absurd
și frig
începe să plouă
l-ai mai citit. face parte din seria nestufoaselor din perioada de gratie postoperatorie. mi se parea normal sa fie si aici. noroc ca nu sunt pe podium. am rau de inaltime...
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Ai citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Și iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
Aranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
Da, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
Îmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
inteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
Un poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
de asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
Mă numesc Steaua din Ochii Tăi Mă vei zări în oglinzi privindu- Te necontenit ... Ne răzvrătim și zburăm Prin universuri de humă frumoase versuri care conturează condiția umană, esența divină, lumina stelei din ochii Lui, se răsfrânge în oameni- oglinzi, dar universul celor din urmă e de humă în care se răzvrătesc sau zboară...
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
adriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
wow... chiar nu m-am gîndit la varianta asta. dar îmi place mai mult. este adevărat, intenția mea a fost ca „înțepenită” să determine roata iar „vibrînd” determina libelula (calul-popii). exista un gen de ambiguitate și în acel caz. dar îmi pare și mai reușită imaginea în soluția sugerată de tine. mai ales că laconismul formulării generează discomfort vis a vis de genul celor două substantive (roata și calul popii).
pentru textul : haiku - moara depoezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
pentru textul : nici măcar elena deIoana, te rog sa te abtii de la chat si sa comunicati ce aveti de comunicat in alta parte
pentru textul : roca din care mă nasc deniste chestii ciudat(e) scapate-n text: Höre, Israel, aproapele coagulându-se pasăre, ulița zidarilor de coajă de pasăre-lyră mi-au transpirat palmele si am o senzatie de disconfort de la textul asta. imi pare rau
pentru textul : Höre Israel deFrancisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
pentru textul : Fragmentum deUn poem plăcut, marca Virgil Titarenco. Un pic prea multe elemente, mai ales de legătură care, cred eu, diluează mesajul.
1/ Titlul.. de ce e nevoie de acel 'straniu'? Oare nu este însăși poezia ceva 'straniu'? Echilibru mi se pare un titlu foarte potrivit și atât.
2/ apoi acele elemente de legătură 'când' 'pe care' 'ca niște' etc etc... o încărcătură inutilă care transformă, în opinia mea, cititorul avid de poezie într-unul de un fel de proză poetică de data asta chiar 'stranie'.
Just for the exercise, pun aici o variantă complet fără aceste elemente, nu înseamnă că o sugerez ca fiind mai bună, dar poate analizezi impactul ca cititor de data asta.
Oricum, keep on the good work!
mă ascund în spatele atîtor lucruri
descopăr cuvinte
pe care nu ți le-am spus niciodată
fructe stafidite de vreme
stau cuminți și mă privesc
din spatele gîndurilor
o vitrină prăfuită
îmi este greu să le mai rostesc
pentru textul : echilibru straniu deacest echilibru straniu
eu tac iar tu nu mă privești
undeva un tren singuratic șuieră
fără să mai oprească
(lăsînd mai mult gol
între noi) - nu e cazul de așa ceva în acest poem
vagoane sacadate
secvențe de film absurd
și frig
începe să plouă
l-ai mai citit. face parte din seria nestufoaselor din perioada de gratie postoperatorie. mi se parea normal sa fie si aici. noroc ca nu sunt pe podium. am rau de inaltime...
pentru textul : V deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deAi citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
pentru textul : Un altfel de prag desurprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
pentru textul : fiecare om desurprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Și iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dem-a mișcat acest poem... de aceea l-am tot recitit...
pentru textul : carmen a murit de crăciun demi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I deAranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
pentru textul : și zeii plîng deDa... un ligament licentios :)
pentru textul : melancolie 2.0 dein noaptea asta si eu vreau sa fim prieteni: ca un extraterestru si un copil.
pentru textul : pietrele umbrei deDa, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
pentru textul : Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea deÎmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
Aranca, prin simtirea ta ai desprins pe rand nodurile din lumile interioare, pentru inceputul anotimpului de odihna. iti multumesc pentru ecou..
pentru textul : ștevia deinteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
pentru textul : REM deioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deUn poem dur, în stil dadaist, tensionat!Inedit: "cum se acoperă sexele cu solzi", urmat de o imagine comună: "sau cu frunze". În general forțezi expresia, imaginea de ansamblu e bună.
pentru textul : SSSt! deerata - pupă tălpile
pentru textul : și eu te iubesc deMulţumim lui Vlad Turburea pentru această minunată copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deam rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
pentru textul : Încă nu mă vezi dede asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deMă numesc Steaua din Ochii Tăi Mă vei zări în oglinzi privindu- Te necontenit ... Ne răzvrătim și zburăm Prin universuri de humă frumoase versuri care conturează condiția umană, esența divină, lumina stelei din ochii Lui, se răsfrânge în oameni- oglinzi, dar universul celor din urmă e de humă în care se răzvrătesc sau zboară...
pentru textul : Madlenă 3 deMi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
pentru textul : Locuință în rău deo lume tot mai interactivă. inserează și copertele pentru conturarea iluziei. cu mirosul de cerneală vin eu. stimă si felicitări.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deadriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
pentru textul : Sergent K, raportez! dePagini