E atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
Finalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana