vai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
Întreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Gorun, surprinzătoare versuri. Simple, cuceritoare, aș îndrăzni a spune optzeciste. Sper să nu greșesc, nici să supăr cu aceste afirmații și cu o observație: nu îmi sună bine gramatical acel "de aș fi păstrat". Am dreptate?
Asupra simbolurilor nu mă voi opri, a făcut-o Cineva cu mult mai bine decît aș fi reușit eu într-o mie de ani, o persoană de la care am primit cele mai prețioase daruri, de care îmi este nespus de dor și trăiesc cu sentimentul cumplit că poate nu am meritat trecerea ei prin pătratul vieții mele. Nu voi insista nici asupra curentului impresionist cunoscut și studiat de exegeți cu mult mai erudiți decît mine, ar fi curată lipsă de modestie să mai insist. Am decis să-ți dau un răspuns citînd din cultura generală: Existenta acestui munte ma relaxeaza, spune Paul Cezanne. Voi da la o parte voalul frunzisului tau si te voi putea contempla in voie. Lasa-ma sa privesc, nu-ti cer mai mult. De la micimea mea omeneasca catre eternitatea ta de stanca si gheata. Atata vreme cat vei exista se va putea vorbi si despre timp. Apele curg, anotimpurile trec, oamenii se nasc si pier. Tu vei privi din inaltimea ta aceasta divina comedie umana. Orgile Patagoniei, Catedralele Alpilor, Tronul Zeitatilor Himalayei, Ghetarii de la Ecuator din Kilimanjaro, Regina Muntilor Piatra Craiului a Carpatilor nostri. Tot atatea nume pentru perenitate. Si noi, la poalele eternitatii. Oaspeti mereu, primiti cu drag sau cu reticenta, asa dupa cum dicteaza capriciile gazdei, contemplam spectacolul. Cuceritorii inutilului, Prin noapte si gheata, Oameni si munti. Tot atatea evocari ale incercarii de a accede la indestructibil. De a ne investmanta in straie anti-efemer. Vantul sufla unde ii e voia. Tu ii auzi vocea, dar nu stii nici de unde vine si nici incotro se indreapta. Il vei adulmeca mereu si iti va fi mereu enigma. Pastorala si Furtuna lui Beethoven, Alpii lui Hesse, Fuji San-ul lui Hokusai, Tian Shan-ul lui Aitmatov. Tot atatea inchipuiri ale noastre despre ceva ce nu vom putea patrunde pe de-a intregul niciodata. Voi pasi mereu cu sfiala si in varful picioarelor in cotloanele sale, imi voi tine respiratia, voi asculta linistea si voi ramane uimit la vederea maretiei. E ca o datorie. Datoria de a fi uimit, tacut, contemplativ si recunoscator. Si, oare, nu tocmai asta inseamna dragoste? Cand mai ramane ceva, orice, de descoperit? Cand ceva mai pastreaza inca urme de necunoscut si devine, deci, demn de explorat? Nu e umbra mai tentanta si mai ispititoare decat lumina orbitoare? Nu devine viata mai justificata si mai demna de numele acesta atunci cand mai ai ceva, orice, de invatat? Nu e acesta sentimentul cel mai reconfortant din lume si cel mai intimidant din aceeasi lume? Nu este somnul nostru rascolit si populat de vise ale noilor experiente, aventuri si descoperiri? Existenta muntelui ma relaxeaza si ma face sa ma simt mic si insignifiant, dar mare si puternic in acelasi timp. Sunt meschin, dar ma impartasesc din divinitatea stancii si comunic cu Divinitatea Cealalta. Sunt urat, dar buzele mele reflecta zambetul florilor aspre atinse de briza crestelor. Sunt intunecat, dar radiez in bezna mea, luminat fiind de razele rasaritului cu soarele sau cu tot. Sunt murdar, dar ma curat pentru o vreme cu viscolul, cu grindina, cu gheata ce curg din cer. Si apoi, intr-un inevitabil candva, ma voi inalta in locul in care culmile imi vor deveni masuri ale staturii mele. Voi incheia precum zeii Himalayei, precum cristalele de gheata din avalansele Fagarasului, precum zanele din Valea Cerbului. Voi pasi in afara anotimpului acesta efemer care e existenta. Nu voi mai avea inaintea mea viata, ci numai timpul. Nu voi mai participa la viata mea traind-o, ci voi vedea timpul devorand viata. Gandul ca muntele exista imi va fi morfina si va face supliciul suportabil. Atunci voi da la o parte draperia micimii si voi fi demn de muntele pe care l-am iubit. Nu voi obosi niciodata luptand, pentru
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
E foarte frumos asa cum este. Dupa mine textul este in echilibru cu ..cazutul curcubeului in mare? sau rasaritul lui din mare? sa nu te intrupezi si-acum fara mine...
Deosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
Textele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
Nici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
Mi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
se întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
Uite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
am tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
mulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
Mulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
pentru textul : Înger netrebnic deTextul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deincep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
pentru textul : Eu deam recitit ac text in care regasesc motive si idei dragi tie. mi-a placut, dar nu am inteles apelativul "turneanco"
pentru textul : barba iubitului meu demda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
onorat, domnule profesor ! acesta sunt ...
pentru textul : risipă de nori de...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
pentru textul : dreptul la frunză deÎntreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Gorun, surprinzătoare versuri. Simple, cuceritoare, aș îndrăzni a spune optzeciste. Sper să nu greșesc, nici să supăr cu aceste afirmații și cu o observație: nu îmi sună bine gramatical acel "de aș fi păstrat". Am dreptate?
pentru textul : Itermezzo (1) deAsupra simbolurilor nu mă voi opri, a făcut-o Cineva cu mult mai bine decît aș fi reușit eu într-o mie de ani, o persoană de la care am primit cele mai prețioase daruri, de care îmi este nespus de dor și trăiesc cu sentimentul cumplit că poate nu am meritat trecerea ei prin pătratul vieții mele. Nu voi insista nici asupra curentului impresionist cunoscut și studiat de exegeți cu mult mai erudiți decît mine, ar fi curată lipsă de modestie să mai insist. Am decis să-ți dau un răspuns citînd din cultura generală: Existenta acestui munte ma relaxeaza, spune Paul Cezanne. Voi da la o parte voalul frunzisului tau si te voi putea contempla in voie. Lasa-ma sa privesc, nu-ti cer mai mult. De la micimea mea omeneasca catre eternitatea ta de stanca si gheata. Atata vreme cat vei exista se va putea vorbi si despre timp. Apele curg, anotimpurile trec, oamenii se nasc si pier. Tu vei privi din inaltimea ta aceasta divina comedie umana. Orgile Patagoniei, Catedralele Alpilor, Tronul Zeitatilor Himalayei, Ghetarii de la Ecuator din Kilimanjaro, Regina Muntilor Piatra Craiului a Carpatilor nostri. Tot atatea nume pentru perenitate. Si noi, la poalele eternitatii. Oaspeti mereu, primiti cu drag sau cu reticenta, asa dupa cum dicteaza capriciile gazdei, contemplam spectacolul. Cuceritorii inutilului, Prin noapte si gheata, Oameni si munti. Tot atatea evocari ale incercarii de a accede la indestructibil. De a ne investmanta in straie anti-efemer. Vantul sufla unde ii e voia. Tu ii auzi vocea, dar nu stii nici de unde vine si nici incotro se indreapta. Il vei adulmeca mereu si iti va fi mereu enigma. Pastorala si Furtuna lui Beethoven, Alpii lui Hesse, Fuji San-ul lui Hokusai, Tian Shan-ul lui Aitmatov. Tot atatea inchipuiri ale noastre despre ceva ce nu vom putea patrunde pe de-a intregul niciodata. Voi pasi mereu cu sfiala si in varful picioarelor in cotloanele sale, imi voi tine respiratia, voi asculta linistea si voi ramane uimit la vederea maretiei. E ca o datorie. Datoria de a fi uimit, tacut, contemplativ si recunoscator. Si, oare, nu tocmai asta inseamna dragoste? Cand mai ramane ceva, orice, de descoperit? Cand ceva mai pastreaza inca urme de necunoscut si devine, deci, demn de explorat? Nu e umbra mai tentanta si mai ispititoare decat lumina orbitoare? Nu devine viata mai justificata si mai demna de numele acesta atunci cand mai ai ceva, orice, de invatat? Nu e acesta sentimentul cel mai reconfortant din lume si cel mai intimidant din aceeasi lume? Nu este somnul nostru rascolit si populat de vise ale noilor experiente, aventuri si descoperiri? Existenta muntelui ma relaxeaza si ma face sa ma simt mic si insignifiant, dar mare si puternic in acelasi timp. Sunt meschin, dar ma impartasesc din divinitatea stancii si comunic cu Divinitatea Cealalta. Sunt urat, dar buzele mele reflecta zambetul florilor aspre atinse de briza crestelor. Sunt intunecat, dar radiez in bezna mea, luminat fiind de razele rasaritului cu soarele sau cu tot. Sunt murdar, dar ma curat pentru o vreme cu viscolul, cu grindina, cu gheata ce curg din cer. Si apoi, intr-un inevitabil candva, ma voi inalta in locul in care culmile imi vor deveni masuri ale staturii mele. Voi incheia precum zeii Himalayei, precum cristalele de gheata din avalansele Fagarasului, precum zanele din Valea Cerbului. Voi pasi in afara anotimpului acesta efemer care e existenta. Nu voi mai avea inaintea mea viata, ci numai timpul. Nu voi mai participa la viata mea traind-o, ci voi vedea timpul devorand viata. Gandul ca muntele exista imi va fi morfina si va face supliciul suportabil. Atunci voi da la o parte draperia micimii si voi fi demn de muntele pe care l-am iubit. Nu voi obosi niciodata luptand, pentru
pentru textul : Valea Lotusului deBai p...lica Bobadilica,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară defrumos text. imi place sentimentul, imi aminteste de psalmi si de prea buna pierdere a fiecaruia in tacere
pentru textul : Doliu deE foarte frumos asa cum este. Dupa mine textul este in echilibru cu ..cazutul curcubeului in mare? sau rasaritul lui din mare? sa nu te intrupezi si-acum fara mine...
pentru textul : Renaștere deDeosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
pentru textul : Mâinile Margăi deTextele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
pentru textul : degete încrucișate deNici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
Eugen
pentru textul : Bățos. de"pentru ecoul de viaţă şi de zâmbet
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie dece ne umplu anii cu nopţile" - un micuţ dezacord. Ecoul... ne umple...
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
pentru textul : analiza manifestului boierismului deMi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
pentru textul : jurnal de martie dese întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
pentru textul : se-ntâmplă uneori deMultumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deUite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff definalul mi se pare intrigant
pentru textul : în joacă deam tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
poate urmatorul!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură demulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
pentru textul : Zidit/tidiz deam editat eu link-ul la imagine. daca vrei sa stergi textul e alegerea ta
pentru textul : zaruri deEu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.
pentru textul : zile deMa voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat deMulţumesc Poema că te-ai oprit să priveşti şi să laşi un semn de apreciere. Personalitatea descrisă în cuvintele tale este o parte din ceea ce am dorit să exprim. Evocă una dintre cele mai însemnate persoane din viaţa mea, personalitatea cea mai puternică. Am înrămat o lacrimă, cu mare durere sufletească, cu revoltă, cu neputinţă, dar cu nespusă tandreţe.
pentru textul : Portret Neterminat deadrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
pentru textul : O zi fără poezie dePagini