citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
câinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
domnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
nu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
Raspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
Aveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
e o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
boba, nu mă refeream la text...
sunt sincer întotdeauna, dar te crezi prea subtil și vezi prea multe filme cu eroi...
nu mai bine sugi cola cu paiul?:))
profetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
Mulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
din pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
Si mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
partea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
nu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
Versuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
Stihuiri frumoase, elegante, o vibrație intrinsecă asemeni cadenței valurilor mării. Apreciez mult talentul și migala care au dat naștere acestor versuri nemuritoare, o superbă arhitectură, altar ideii de iubire absolută; citind, gândul mă trimite la marile creații ale lumii: Taj Mahalul, Hamlet, reeeditând oarecum, la antipod, sacrificiul Ofeliei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
pentru textul : mai bine târziu decâinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
domnule Frosin, este un lucru dificil in a-l traduce pe Marin Sorescu. Dificultatea este valabila si pentru clasicii pe care ii traduceti. E o munca laborioasa ingreunata nu numai de sensul pe care il capata intr-o alta limba dar si un efort stilistic in a exprima astfel spiritul romanesc. In acest context, apreciez foarte mult ceea ce realizati. Doresc, in spiritul unei expuneri reusite a muncii dumneavoastra, sa va spun ca exista un anume risc in prezentarea traducerilor: 1) nu este textul original alaturi si nu se poate compara calitatea si valoarea traducerilor; 2) sint prea multe traduceri deodata postate ceea ce ingreuneaza perceptia multora (aici pe site fiind prezenti persoane de virste diferite, profesii diferite cu un singur numitor comun: literatura), in acest caz numarul de traduceri prezentate deodata, fiind un dezavantaj. Sint convinsa ca veti accepta aceste opinii si veti actiona intr-un sens pozitiv.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... denu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
pentru textul : emanație deRaspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deAveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
pentru textul : pe o altă patină decuvinte scrise împreunat? frizeaza gramatica, nimic mai mult.
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deR. Gorcea, paşol na turbinca, vidma! :))
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deMi-a placut mult, l-am simtit ca o rezonanta intima, asa cum cred ca si este.
pentru textul : înţelegi? deMulte felicitări lui Matei Hutopila.
Felicit întreaga conducere a site-ului. Hermeneia a evoluat frumos. Să sperăm că acest concurs va avea continuitate.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deîmi place poemul. aproape sunt necăjit că nu l-am descoperit eu:)
pentru textul : ne trezim într-un pat demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deSingurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul dee o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
pentru textul : dar nu vine niciodată deeu as interzice umbra din vocabularul poetic si as pune una bucata coapsa fierbinte
pentru textul : Fotografiind umbre deAm corectat. Multumesc pentru atentionare
pentru textul : voyerism deboba, nu mă refeream la text...
pentru textul : octopus desunt sincer întotdeauna, dar te crezi prea subtil și vezi prea multe filme cu eroi...
nu mai bine sugi cola cu paiul?:))
profetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
pentru textul : karuna deMulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dedin pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deSi mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
pentru textul : spovedanie demerci de trecere, prima parte servește ca suport urării de "Sărbători fericite".
pentru textul : sufletul meu e un monstru frumos departea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
pentru textul : verificări deo trecere si un comm care inseamna mult. multumesc
pentru textul : Fără titlu devlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
Am citit câteva articole referitoare la volumul publicat dupa ce am postat textul meu pe noul e-zine de art&culture de care mă ocup. Nu am rămas surprinsă de celelalte rezonanțe pe care această carte le-a declanșat altor comentatori, cum s-ar putea crede, însă accentul major îl văd pe o (supra)viețuire interioară de forță în care memoria/nostalgia/capacitatea reală de a iubi și a fi iubit măcar preț de o bătaie de aripi, rămân intacte în ciuda tuturor inconvenientelor exterioare, indiferent de caracterul lor. Sunt însă încântată să am în biblioteca e-zinului meu o nouă carte!
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deDihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) denu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
pentru textul : Un veac deVersuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
pentru textul : versuri simple I deStihuiri frumoase, elegante, o vibrație intrinsecă asemeni cadenței valurilor mării. Apreciez mult talentul și migala care au dat naștere acestor versuri nemuritoare, o superbă arhitectură, altar ideii de iubire absolută; citind, gândul mă trimite la marile creații ale lumii: Taj Mahalul, Hamlet, reeeditând oarecum, la antipod, sacrificiul Ofeliei.
pentru textul : Rânduri fumegânde dePagini