paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
am venit la poezia asta pntru ca imi place titlul. atat de tare incat am si eu o poezie intitulata asa.
ai unele imagini tare stranii, halucinante. chiar pe gustul meu. m-a amuzat ca pe langa titlul la comun, poezia asta parca a fost un deja-vu.
si totusi, oricat mi-ar fi placut atmosfera poemului, nu pot sa nu remarc faptul ca ii lipseste ceva. poate ca motivatia din spatele intamplarilor stranii. poate ca un final care sa aiba mai multa forta.
Katya, este intr-adevar foart sugestiv poemul tau, "plastic" as spune. Si reusesti sa stai departe de imaginile comune, desi ai intrat cu curaj intr-un spatiu umblat si rasumblat. Cred doar despre ultimele 3 versuri ca sunt putin cam "dulci", desi pot sa inteleg destul de bine necesitatea lor. In alta ordine de idei, te voi ruga sa iti recompletezi datele in pagina de autor si, daca ai revenit, sa ramai de data aceasta. Cred ca am mai incercat sa iti spun sub un alt text, Katya: daca iti stergi mereu textele, daca toti ne-am sterge mereu textele, ar fi ca si cum am fi intr-un continuu bal mascat, unde nimeni nu recunoaste pe nimeni, desi poate li se pare cunoscut glasul, mersul, o miscare a mainii etc. Stiu de unde sa iti iau stilul, eleganta, dar nu mai stiu de fapt nimic din ce ai scris, pentru ca nu am unde ma intoarce. Si va fi fiind ea viata destul un bal mascat, dar e obositor si no fun, credem noi. Nu acesta este scopul hermeneia.
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
Însă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
A plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
superba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
poemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
Călin, Roxana, cred eu că în proză se întâmplă altfel decât în poezie: personajele prind uneori propriul drum, independent de mecanica dorită de autor. Am să mă repet: o singură frază referitoare la lipsa reală a dorinței nu schimbă ceea ce, din restul textului, nu transpare. Poate că tu, Roxana, ai avut un fel de "plan", ai știut cum vrei să fie cei doi, dar mie când mi-ai spus "O sună mereu în ultimul moment, entuziasmat ca în fața unui cadou. O face sigur că ea va fi acolo. Și e. Când l-a refuzat prima dată, a fost șocat. De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea. Trăiesc amândoi pe baza aceluiași sistem care le oferă o culme, pe care nu-și doresc să o atingă, pentru că și-ar pierde rațiunea de a trăi. ", am eșuat în a vedea prietenia, afinitatea (și textul curge mai departe, și eu ziceam că bine, pe aceeași pantă a construcțiilor artificiale a unei relații, în lipsa realului, melodia, semnele căutate, fabricate, "coincidențele" lipsa comunicării reale etc etc etc. Greșesc eu? Nu am un scenariu când citesc, ci lucrez cu ceea ce-mi oferă autorul. Am spus că eu aș fi avut curaj să exploatez, ajunsă la punctul cu pricina (pe care eu îl consider unul de forță pentru textul tău), o altă latură a titlului, aș fi renunțat la ce-mi dorisem inițial de la personaje și aș fi mers pe ceea ce au devenit ele, de bună voie și nesilite de nimeni. Pe scurt, nu aș fi scris chestia cu lipsa dorinței, și proza ar fi curs altfel. Desigur că ți se pare absurd, că una ai vrut tu să spui, și alta îți sugerez eu, dar eu ți-am oferit argumentele textului, așa cum l-am citit eu, repet. Nu mă pot transpune în locul autorului când citesc proză, asta se face mai mult la poezie, cred eu. Restul obiecțiilor au fost și ele atât cât am considerat de argumentate, nu mai aglomerez subsolul... :-) Pe mine mă interesează mai binele în ceea ce scrii, pe tine? (ei, știu că-i retorică întrebarea mea... ) La bună citire.
ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
am mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
Da, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
Recitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
Alma, ai dreptate cu "noroc"-ul. Acum, parcă şi pe mine mă zgârâie pe timpane. Cred că voi renunţa la ultimul. Despre ultima unitate - adevărul e că am cam scăpat hăţurile acolo, cel puţin până la "un simplu nimic". Merci!
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
Piaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
cină de taină sunt zile în care bărbatul se naște din coasta femeii sunt nopți în care îngerii devin anestezice sunt zile și nopți în care stau agățat între cer și pământ nu mă pot hotărâ ce fruct să mănânc pe ascuns tu ai adus pâinea eu am adus vinul și cina de taină e gata tu râzi eu râd mă întrebi de cursul valutar apoi îți spăl picioarele în semn de adio
ia te uita
abia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, încântat de trecere și de vorbe. sunt conștient de suișurile și coborârile din poezia mea, îmi place să cred că sunt o amprentă personală dar sper să le rezolv lucian, cum spuneam și lui paul așa este zi bună să aveți și vă mulțumesc că ați lăsat semn la o poezie care pt. mine e speială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deDin pacate nu prea reusesc sa inserez imaginea. Nu mai stiu prea bine html.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deam venit la poezia asta pntru ca imi place titlul. atat de tare incat am si eu o poezie intitulata asa.
ai unele imagini tare stranii, halucinante. chiar pe gustul meu. m-a amuzat ca pe langa titlul la comun, poezia asta parca a fost un deja-vu.
si totusi, oricat mi-ar fi placut atmosfera poemului, nu pot sa nu remarc faptul ca ii lipseste ceva. poate ca motivatia din spatele intamplarilor stranii. poate ca un final care sa aiba mai multa forta.
pentru textul : matrioșka deKatya, este intr-adevar foart sugestiv poemul tau, "plastic" as spune. Si reusesti sa stai departe de imaginile comune, desi ai intrat cu curaj intr-un spatiu umblat si rasumblat. Cred doar despre ultimele 3 versuri ca sunt putin cam "dulci", desi pot sa inteleg destul de bine necesitatea lor. In alta ordine de idei, te voi ruga sa iti recompletezi datele in pagina de autor si, daca ai revenit, sa ramai de data aceasta. Cred ca am mai incercat sa iti spun sub un alt text, Katya: daca iti stergi mereu textele, daca toti ne-am sterge mereu textele, ar fi ca si cum am fi intr-un continuu bal mascat, unde nimeni nu recunoaste pe nimeni, desi poate li se pare cunoscut glasul, mersul, o miscare a mainii etc. Stiu de unde sa iti iau stilul, eleganta, dar nu mai stiu de fapt nimic din ce ai scris, pentru ca nu am unde ma intoarce. Si va fi fiind ea viata destul un bal mascat, dar e obositor si no fun, credem noi. Nu acesta este scopul hermeneia.
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deVirgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎnsă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
of, solomoano, mie mi-ar fi placut sa fie altfel, mult mai buna, toata poezia:) Merci pt. citire si apreciere!
pentru textul : cât despre această întâmplare deA plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
pentru textul : v-a murit pittiș deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown desuperba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
pentru textul : Pe muchiile cercului deare ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
pentru textul : te salvez? deDa!
pentru textul : Cerc deConține limbaj licențios inacceptabil pe Hermeneia conf. alineatului 16.4 din Regulamentul H.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) depoemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
pentru textul : mai departe decât tristețea defotografia a fost schimbata. in ceea ce priveste ilustratia de cai, nu pot sa imi egalez Maestrul Marcel Chirnoaga Chirnoaga.
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus decred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim
pentru textul : Jocul unui capriciu deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s deCălin, Roxana, cred eu că în proză se întâmplă altfel decât în poezie: personajele prind uneori propriul drum, independent de mecanica dorită de autor. Am să mă repet: o singură frază referitoare la lipsa reală a dorinței nu schimbă ceea ce, din restul textului, nu transpare. Poate că tu, Roxana, ai avut un fel de "plan", ai știut cum vrei să fie cei doi, dar mie când mi-ai spus "O sună mereu în ultimul moment, entuziasmat ca în fața unui cadou. O face sigur că ea va fi acolo. Și e. Când l-a refuzat prima dată, a fost șocat. De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea. Trăiesc amândoi pe baza aceluiași sistem care le oferă o culme, pe care nu-și doresc să o atingă, pentru că și-ar pierde rațiunea de a trăi. ", am eșuat în a vedea prietenia, afinitatea (și textul curge mai departe, și eu ziceam că bine, pe aceeași pantă a construcțiilor artificiale a unei relații, în lipsa realului, melodia, semnele căutate, fabricate, "coincidențele" lipsa comunicării reale etc etc etc. Greșesc eu? Nu am un scenariu când citesc, ci lucrez cu ceea ce-mi oferă autorul. Am spus că eu aș fi avut curaj să exploatez, ajunsă la punctul cu pricina (pe care eu îl consider unul de forță pentru textul tău), o altă latură a titlului, aș fi renunțat la ce-mi dorisem inițial de la personaje și aș fi mers pe ceea ce au devenit ele, de bună voie și nesilite de nimeni. Pe scurt, nu aș fi scris chestia cu lipsa dorinței, și proza ar fi curs altfel. Desigur că ți se pare absurd, că una ai vrut tu să spui, și alta îți sugerez eu, dar eu ți-am oferit argumentele textului, așa cum l-am citit eu, repet. Nu mă pot transpune în locul autorului când citesc proză, asta se face mai mult la poezie, cred eu. Restul obiecțiilor au fost și ele atât cât am considerat de argumentate, nu mai aglomerez subsolul... :-) Pe mine mă interesează mai binele în ceea ce scrii, pe tine? (ei, știu că-i retorică întrebarea mea... ) La bună citire.
pentru textul : Amantă spirituală dece sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
pentru textul : Demidulce deam mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
Da, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
pentru textul : O coborâre deRecitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
Alma, ai dreptate cu "noroc"-ul. Acum, parcă şi pe mine mă zgârâie pe timpane. Cred că voi renunţa la ultimul. Despre ultima unitate - adevărul e că am cam scăpat hăţurile acolo, cel puţin până la "un simplu nimic". Merci!
pentru textul : Străin demă bucur că v-a plăcut poezia; şi mie îmi place foarte mult şi n-a fost greu de tradus.
pentru textul : Vulpea dePetru D.
ești jenant, remus. dar cred că e inutil să îți mai spun de ce. tu porți cu asiduitate monologuri. îți doresc numai bine.
pentru textul : Alb şi roşu debun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
pentru textul : Red deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
bobadil are dreptate
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii dePiaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
pentru textul : piața matache decină de taină sunt zile în care bărbatul se naște din coasta femeii sunt nopți în care îngerii devin anestezice sunt zile și nopți în care stau agățat între cer și pământ nu mă pot hotărâ ce fruct să mănânc pe ascuns tu ai adus pâinea eu am adus vinul și cina de taină e gata tu râzi eu râd mă întrebi de cursul valutar apoi îți spăl picioarele în semn de adio
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deia te uita
pentru textul : stingerea deabia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
probabil ai vrut să scrii sine labore
pentru textul : nihil sine labore dePagini