În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
A fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
"pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! " Mă plictisiți stimată doamna Kelaro, în postura ridicolă de avocat al acestui plagiator. Jigniți "steaua galbenă".
Chiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
Şi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
eu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
poate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
Viorel, ca si mine, poeziile mele nu se tem sa stea singure. :)asa ca asta nu-i asa o mare problema.
Interesant este ca textul asta a amintit cititorilor de "ceva" sau de "cineva": Le Clezio, Hesse, Ala din balada...tu, acum, spui Voiculescu.
eu voi spune Dan Stanca - citeam "Morminte stravezii" cand textul a iesit la lumina, si mare mi-a fost surpriza, ajungand la finalul acestei carti: intrucatva, anticipasem, fara sa-mi fi propus asta.
Daca inca nu ai citit nimic de Dan Stanca, da-mi voie sa ti-l recomand.
Şi se transformă-n vorbe-ngăimate
În acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă: Şi se transformă-n vorbe îngăimate
citind primele versuri "uneori aș vrea să mor nu știu de ce" m-am gindit brusc la Constantin Brancusi care spunea "Murim cand incetam sa mai fim copii"... ...un spleen teribil inainte de toate. finalul mi se pare deosebit ca realizare: "rămîn mereu în același cerc în același loc din care mă scot uneori oamenii ca pe un cadavru viu din canalele unui oraș extraordinar de frumos pe care îl scot și îl arată lumii iată de unde am venit iată încotro ne ducem și apa trece mai departe pe sub podurile zilelor"...
eram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
îți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
Greșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
si mie mi s-a parut uzata constructia "masa fara amintiri" la prima citire, dar in economia poemului cred ca se incadreaza bine.
ce imi place la poem e ca ai reusit sa "extinzi" spatiul intr-un mod elegant (si ma refer aici la 'cuvintele care improsca peretii' si la 'umbrele mototolind tavanul'). desi sunt multe verbe pentru un poem scurt, atmosfera pare mai degraba statica. mie poemul mi-a lasat impresia ca lucrurile se intampla doar in exteriorul camerei, iar plecarea ar putea fi cumva un protest in acest sens.
desi leaga bine restul poemului de ultimul vers (care da sensul, de altfel), pe mine m-a deranjat alaturarea 'invizibil-inevitabil' probabil pentru ca acel 'inevitabil', inainte sa-l legi de ultimul vers, il asociez cu 'cearsaful invizibil'. ori 'cearsaful invizibil inevitabil' nu-mi suna deloc bine.
Sapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
Iulia, când cineva trece de la respectul de autor, la respectul de persoană, cum se cheamă asta? E de vină limba română că are un termen care defineşte această stare? Sau eu că-l folosesc? Apoi, zicerea că eu nici n-aş merita să mi se răspundă vizavi de mulţumirile pentru păreri, comunicare cu ce sunt egale? Nu cu ipocrizie? De ce constatarea acestor lucruri ar fi reprobabilă?
Eu ţi-aş mulţumi pentru grijă, dar nu mi-amintesc să fi fost numită moderator pe Hermeneia. Dacă vrei să comentezi ceva, comentează pe text, domontează-mi opiniile etc. Lasă prieteniile, pansamentele si crucea roşie, ok?
Paul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
Mărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
am citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
Luciano Pavarotti a fost prezentat pe canalele franceze de multe ori în aceste zile interpretând această piesă. Nu știu de când data înregistrarea, dar interpretarea precum și tristețea lui din final, capitularea în fața inevitabilului, m-a impresionat extrem de mult. Chanson de l'adieu / Edmond d'Haraucourt-F. Paolo Tosti Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu C'est toujours le deuil d'un voeux Le dernier vers d'un poème Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime Et l'on part, et c'est un jeu Et jusqu'à l'adieu suprême C'est son âme que l'on sème Que l'on sème à chaque adieu Partir, c'est mourir un peu Partir, c'est mourir un peu mulțumesc Nicole, pentru ajutor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deA fi iarnă primăvară, a fi aici și acolo, acum și atunci. Pentru că distanțele se subțiază (reușită imaginea) până la dimensiuni pe care ochiul nu le mai poate "vedea", pentru că nu le "recunoaște". E o iluzie? Și cine știe acolo și atunci cum e, dacă aici și acum lucrurile sunt atât de aleatorii ca traiectoria unei picături de apă din topirea țurțurilor (sau a distanțelor?). Interesantă viziune. De ce fericirea are mereu "primii doi nasturi lipsă" (de sus sau de jos)?
pentru textul : El efecto mariposa deNu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
pentru textul : Arginții desugestivă şi această imagine.
pentru textul : punctus interrogativus deo carte nu pune niciodată punct, doar naşte alte mii de întrebări.
semn de apreciere.
"pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! " Mă plictisiți stimată doamna Kelaro, în postura ridicolă de avocat al acestui plagiator. Jigniți "steaua galbenă".
pentru textul : silent night deChiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
pentru textul : scurtă intensificare a coşmarului deŞi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
pentru textul : Spre periferie demultumesc de trecere si cuvinte, Ottilia!
pentru textul : de ieri, de azi deInteresantă eufonie. Exprimare elegantă, pe alocuri clișeistică, circumscrisă romantismului de tip eminescian. Cu stimă, /O\
pentru textul : Prin deeu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos depoate ai dreptate. merci ptr observatie
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deMult, mult prea dulce. Aproape din toate punctele de vedere.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii decred că traducerea este „femei îndrăgostite” și nu ”a woman in love” (o femeie îndrăgostită)
pentru textul : المرأه في الحب depoate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
pentru textul : albastru dece ai domnule? Nu te mai opresti? Ti-am spus ca am obosit!
pentru textul : eu nu sînt poet deiata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
pentru textul : crucile deMi-a plăcut îmbinarea dintre unele cuvinte cu valențe arhaice cu neologismele.
pentru textul : (meta)morfoze deViorel, ca si mine, poeziile mele nu se tem sa stea singure. :)asa ca asta nu-i asa o mare problema.
pentru textul : Doar un fel de a spune deInteresant este ca textul asta a amintit cititorilor de "ceva" sau de "cineva": Le Clezio, Hesse, Ala din balada...tu, acum, spui Voiculescu.
eu voi spune Dan Stanca - citeam "Morminte stravezii" cand textul a iesit la lumina, si mare mi-a fost surpriza, ajungand la finalul acestei carti: intrucatva, anticipasem, fara sa-mi fi propus asta.
Daca inca nu ai citit nimic de Dan Stanca, da-mi voie sa ti-l recomand.
Şi se transformă-n vorbe-ngăimate
pentru textul : vorbe deÎn acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă:
Şi se transformă-n vorbe îngăimate
citind primele versuri "uneori aș vrea să mor nu știu de ce" m-am gindit brusc la Constantin Brancusi care spunea "Murim cand incetam sa mai fim copii"... ...un spleen teribil inainte de toate. finalul mi se pare deosebit ca realizare: "rămîn mereu în același cerc în același loc din care mă scot uneori oamenii ca pe un cadavru viu din canalele unui oraș extraordinar de frumos pe care îl scot și îl arată lumii iată de unde am venit iată încotro ne ducem și apa trece mai departe pe sub podurile zilelor"...
pentru textul : december spleen deeram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deîți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deGreșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
pentru textul : caii din viaţa mea deMerci, Emilian. Intr-adevar, asta caut. Sa "spun" fara cuvinte "mari" ori constructii "savante" :)
pentru textul : Aici începe totul desi mie mi s-a parut uzata constructia "masa fara amintiri" la prima citire, dar in economia poemului cred ca se incadreaza bine.
ce imi place la poem e ca ai reusit sa "extinzi" spatiul intr-un mod elegant (si ma refer aici la 'cuvintele care improsca peretii' si la 'umbrele mototolind tavanul'). desi sunt multe verbe pentru un poem scurt, atmosfera pare mai degraba statica. mie poemul mi-a lasat impresia ca lucrurile se intampla doar in exteriorul camerei, iar plecarea ar putea fi cumva un protest in acest sens.
desi leaga bine restul poemului de ultimul vers (care da sensul, de altfel), pe mine m-a deranjat alaturarea 'invizibil-inevitabil' probabil pentru ca acel 'inevitabil', inainte sa-l legi de ultimul vers, il asociez cu 'cearsaful invizibil'. ori 'cearsaful invizibil inevitabil' nu-mi suna deloc bine.
pentru textul : crochiu I deSapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
pentru textul : Fără titlu deIulia, când cineva trece de la respectul de autor, la respectul de persoană, cum se cheamă asta? E de vină limba română că are un termen care defineşte această stare? Sau eu că-l folosesc? Apoi, zicerea că eu nici n-aş merita să mi se răspundă vizavi de mulţumirile pentru păreri, comunicare cu ce sunt egale? Nu cu ipocrizie? De ce constatarea acestor lucruri ar fi reprobabilă?
Eu ţi-aş mulţumi pentru grijă, dar nu mi-amintesc să fi fost numită moderator pe Hermeneia. Dacă vrei să comentezi ceva, comentează pe text, domontează-mi opiniile etc. Lasă prieteniile, pansamentele si crucea roşie, ok?
pentru textul : rupestră/ rupestrian dePaul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deMărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
am citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
pentru textul : Despre suflet deLuciano Pavarotti a fost prezentat pe canalele franceze de multe ori în aceste zile interpretând această piesă. Nu știu de când data înregistrarea, dar interpretarea precum și tristețea lui din final, capitularea în fața inevitabilului, m-a impresionat extrem de mult. Chanson de l'adieu / Edmond d'Haraucourt-F. Paolo Tosti Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu C'est toujours le deuil d'un voeux Le dernier vers d'un poème Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime Et l'on part, et c'est un jeu Et jusqu'à l'adieu suprême C'est son âme que l'on sème Que l'on sème à chaque adieu Partir, c'est mourir un peu Partir, c'est mourir un peu mulțumesc Nicole, pentru ajutor!
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti dePagini