Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
Mircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
fara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
Matei, în primul rînd nu cred că era nevoie să mai încerci să acorzi o peniță acestui text numai de dragul de a-mi atrage atenția. Aceasta este o abatere. Și te avertizez pentru ea. În al doilea rînd nu văd ce legătură are comentariul tău cu textul de mai sus. Aceasta este o altă încălcare a modului cum am convenit să funcționăm pe Hermeneia. În al treilea rînd nu înțeleg de ce dacă ai vreo plîngere specifică nu scrii pe adresa de office a site-ului și menționezi acolo textele concrete unde crezi că ai fost atacat sau ți s-a făcut o nedreptate. De obicei încercăm să abordăm toate aceste plîngeri cu obiectivitate. Apoi nu înțeleg ce rost are această fluturare ridicolă a nu știu căror merite ale tale în afara Hermaneia atîta timp cînd inclusiv în textul de mai sus scriam că nici Hermeneia și nici eu personal nu dau doi bani pe așa ceva în acest context. Cred că am ajus aproape să obosesc de cîte ori am repetat asta. Dar se pare că este o problemă cronică la unii ca tine impresia că acel lucru ar avea valoare pe Hermeneia. Ți-o spun încă o dată, nu știu și nu mă interesează ce politică au alte site-uri sau alte spații literare dar pe Hermeneia așa funcționează lucrurile. Și te asigur că nu se vor schimba. De aceea te rog să încetezi cu menționarea lucrurilor care pentru mine aici nu valorează nici cît o ceapă degerată. Te asigur că această aserțiune este valabilă cu privire la oricine. Iar dacă Regulamentul Hermeneia este cumva ambiguu în legătură cu aceasta voi avea grijă ca să o remediez.
În ce privește alte conflicte sau nemulțumiri te rog să folosești mijloacele rezervate pentru asta și să nu mai abuzezi funcționarea site-ului. Chiar dacă ai avea dreptate sau un motiv justificat să fii nemulțumit, o abatere (sau o nedreptate) nu justifică folosirea alteia ca remediu.
Și mai este ceva. Evident sînt mulți membri pe Hermeneia. Și vor fi și mai mulți. Implicit există posibilitatea sporirii numărului de abateri sau conflicte. Noi nu ne propunem să transformăm Consiliul Editorial Hermeneia într-o stație de poliție. Regula este că încercăm să monitorizăm și sancționam cazurile clare de încălcare flagrantă a Regulamentului și atacurile la persoană. De cîteva ori a trebuit să scriu și să explic unor membri Hermeneia ce este atacul la persoană. Deși părerea mea este că bunul simț intelectual este suficient ca sa faci o distincție. Cît privește celelalte conflicte, noi le considerăm inerente deși de nedorit. Dar nu cred că Hermeneia este o grădiniță unde trebuie să ștergem lacrimile și mucii de fiecare dată cînd i se ia cuiva păpușa sau trenulețul. Dacă există un pattern de abuz oricine ne poate semnala asta cu exemple clare pe adresa de office a site-ului.
subscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
mă întreb care o fi acea literă, fiindcă de convins sunt foarte convinsă ca va ieşi o nouă vâlvătaie din ea şi aceea se va numi creaţie!
felicitări, mi-a plăcut mult!
textul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
în rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
autorul își transcede eternitatea și ne vorbește, ca un teolog, de dincolo de ea. poemul, deși se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormânt, este, mai ales filosofic și nu susține ideea trecerii și implacabilității pe care, de obicei, o subliniază epitaful. în privința construcției, însă, este ireproșabil, dar eu aș schimba titlul poeziei. nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care îl felicit pe autor.
Nu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
Bianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
"defunctă iubire
dezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate" - e prea mult. ti se incurca limba in gura cand citesti. defuncta iubire dezbracata moarte indiferenta iluzie imposibila inutila singuratate.(!) glumesti poate. trebuie prelucrat finalul.
iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
Păi, cum era? Parcă ,,sunt un pod de apă...fii tu un pod de oţel..." Mă aliez cu Raluca :) Ce-ar fi să faci un mixaj între cele două finaluri? :)
În rest, iarna e asa frumos sugerată, cu toate ale ei, bune, rele, albe, îndepărtate...Fie să nu se înzăpezească străzile tinereţii :)
amorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
pentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
zimbesc. ma amuza "preocuparile" astea pentru eroticul saizecist si nu numai. dar textul e dragut
pentru textul : Cinema, Cinema de"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut"
"Zac între migrene, gânduri şi trecut."
Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
pentru textul : Boală deLa maniera aceasta??
pentru textul : Şah anatomic deinteresant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf deMircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
pentru textul : ersuri deN-am inteles de ce ai ocupat spatiul vital al titlului cu tot textul.
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și defara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
pentru textul : Pietrele Annei deMatei, în primul rînd nu cred că era nevoie să mai încerci să acorzi o peniță acestui text numai de dragul de a-mi atrage atenția. Aceasta este o abatere. Și te avertizez pentru ea. În al doilea rînd nu văd ce legătură are comentariul tău cu textul de mai sus. Aceasta este o altă încălcare a modului cum am convenit să funcționăm pe Hermeneia. În al treilea rînd nu înțeleg de ce dacă ai vreo plîngere specifică nu scrii pe adresa de office a site-ului și menționezi acolo textele concrete unde crezi că ai fost atacat sau ți s-a făcut o nedreptate. De obicei încercăm să abordăm toate aceste plîngeri cu obiectivitate. Apoi nu înțeleg ce rost are această fluturare ridicolă a nu știu căror merite ale tale în afara Hermaneia atîta timp cînd inclusiv în textul de mai sus scriam că nici Hermeneia și nici eu personal nu dau doi bani pe așa ceva în acest context. Cred că am ajus aproape să obosesc de cîte ori am repetat asta. Dar se pare că este o problemă cronică la unii ca tine impresia că acel lucru ar avea valoare pe Hermeneia. Ți-o spun încă o dată, nu știu și nu mă interesează ce politică au alte site-uri sau alte spații literare dar pe Hermeneia așa funcționează lucrurile. Și te asigur că nu se vor schimba. De aceea te rog să încetezi cu menționarea lucrurilor care pentru mine aici nu valorează nici cît o ceapă degerată. Te asigur că această aserțiune este valabilă cu privire la oricine. Iar dacă Regulamentul Hermeneia este cumva ambiguu în legătură cu aceasta voi avea grijă ca să o remediez.
pentru textul : starea hermeneia deÎn ce privește alte conflicte sau nemulțumiri te rog să folosești mijloacele rezervate pentru asta și să nu mai abuzezi funcționarea site-ului. Chiar dacă ai avea dreptate sau un motiv justificat să fii nemulțumit, o abatere (sau o nedreptate) nu justifică folosirea alteia ca remediu.
Și mai este ceva. Evident sînt mulți membri pe Hermeneia. Și vor fi și mai mulți. Implicit există posibilitatea sporirii numărului de abateri sau conflicte. Noi nu ne propunem să transformăm Consiliul Editorial Hermeneia într-o stație de poliție. Regula este că încercăm să monitorizăm și sancționam cazurile clare de încălcare flagrantă a Regulamentului și atacurile la persoană. De cîteva ori a trebuit să scriu și să explic unor membri Hermeneia ce este atacul la persoană. Deși părerea mea este că bunul simț intelectual este suficient ca sa faci o distincție. Cît privește celelalte conflicte, noi le considerăm inerente deși de nedorit. Dar nu cred că Hermeneia este o grădiniță unde trebuie să ștergem lacrimile și mucii de fiecare dată cînd i se ia cuiva păpușa sau trenulețul. Dacă există un pattern de abuz oricine ne poate semnala asta cu exemple clare pe adresa de office a site-ului.
subscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
sper sa-ti fie de folos..
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă demă întreb care o fi acea literă, fiindcă de convins sunt foarte convinsă ca va ieşi o nouă vâlvătaie din ea şi aceea se va numi creaţie!
pentru textul : jar defelicitări, mi-a plăcut mult!
textul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
pentru textul : p.s deîn rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
Ani, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deautorul își transcede eternitatea și ne vorbește, ca un teolog, de dincolo de ea. poemul, deși se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormânt, este, mai ales filosofic și nu susține ideea trecerii și implacabilității pe care, de obicei, o subliniază epitaful. în privința construcției, însă, este ireproșabil, dar eu aș schimba titlul poeziei. nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care îl felicit pe autor.
pentru textul : Epitaf deprecizari despre albumul Integrala Saudek vazut: nu mi-am putut permite sa il cumpar...
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte demulțam Miha!
pentru textul : sar peste novembre deNu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
pentru textul : some rule rules some rules deerr: virgule
pentru textul : La apusul lucidității dePai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux deBianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deun alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie deCinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
pentru textul : Five Seconds de"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
pentru textul : hermeneia 2.0 de"defunctă iubire
pentru textul : defunctis amor dedezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate" - e prea mult. ti se incurca limba in gura cand citesti. defuncta iubire dezbracata moarte indiferenta iluzie imposibila inutila singuratate.(!) glumesti poate. trebuie prelucrat finalul.
iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)
pentru textul : Golgotă dePăi, cum era? Parcă ,,sunt un pod de apă...fii tu un pod de oţel..." Mă aliez cu Raluca :) Ce-ar fi să faci un mixaj între cele două finaluri? :)
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deÎn rest, iarna e asa frumos sugerată, cu toate ale ei, bune, rele, albe, îndepărtate...Fie să nu se înzăpezească străzile tinereţii :)
eu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep
pentru textul : I live in a yellow water-lily deDeşi nu ne cunoaştem doar virtual, dar trebuie să recunoaştem că ne ştim de ceva vreme, mă aşteptam la o astfel de abirdare:
"ioane, indiferent de calitatea textului, nu dau bine ghilimele. Renunţă la ele şi chiar la unele expresii!."
Probabil era mai simplu. Şi era OK. Pentru că pur şi simplu nu am experienţă în proză. Eu aşa aş fi făcut.
pentru textul : Nopţile unui proscris deamorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
pentru textul : Binaritate & PoMo deda, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
pentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă dePagini