sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
Mie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
Mie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
Am citit aici un poem in forta... imi place. Insa pe undeva cred ca e prea incarcat de simboluri, de metafore "grele", dar asta poate fi doar o perceptie subiectiva. N-am inteles chestia cu "buza de lup", eu stiu despre "gura de lup", ce-ai vrut sa spui cu buza de lup Adriana, cum vine asta? Andu
Gorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
uite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
Aranca, eu nu mă pricep la desen ca să îmi pot da o părere așa cum ai mai primit, dar mi-a plăcut modul sincretic în care ai prezentat ideea. Nu pot să spun decât că îmi place desenul tău, că îmi plac desenele în creion în general. Îmi place ideea înălțării sufletului din prima strofă ca o desprindere dintr-un peisaj marin, frumos conturat în secvențele următoare ale poeziei cu meduze luminând, alge atârnând de trup sau călătoria aluzivă spre reciful necunoscut de coral. Epitetul metaforic din final este foarte expresiv și conduce din nou spre ideea de înălțare. Chiar mi-a plăcut, Aranca.
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
un text calm, oarecum resemnat, al feminitatii neinundate de eros (as zice eu), al adolescentei sau adolescenței perfecte. dar, evident ca s-ar putea sa nu ma pricep. e o chestie sa scrii bine, mai ales cind ai talent am doar o vaga rezerva fata de aceasta culoare a textului si fata de finalul "fii iubita". in rest numai de bine textul merita evidentiat (zic eu)
Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
Probabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu te mai deranja(!), eşti ok!
pentru textul : balada omului cu pricina denu-ţi face probleme din cauza mea...
poate ne-om cunoaşte, cândva...
domnule Gorun, Paul
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deda, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
pentru textul : dombi deTextul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
pentru textul : Nepoveste deRecunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru textul : Drumul poeților deMie mi-a amintit (mai ales finalul, desigur) de "I love to hate you" a lui erasure... cred totusi ca poemul are prea multe cuvinte si iarasi imi aminteste de mosii carcotasi din muppets, la un moment dat zice unul dintre ei "i liked the show but i think they should change a little bit the ending" "How?" intreaba celalalt. "Put it closer to the begining". Come on Katya, "sfasiatele epiderme ale corabiei"... ma ia tremuriciul, pe cuvant de onoare! Sub pavilion maltez, desigur, Bobadil.
pentru textul : naufragiul deFinalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă deimaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
pentru textul : impersonala deEu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue deMi se pare un text bun, cu un început foarte bun:
"tu vezi cum pe cerul nostru sunt oameni
din ce în ce mai păsări
din ce în ce mai gânduri".
Finalul însă - "că și Dumnezeu e un părinte" - îl banalizează printr-o facilă ambiguitate religioasă.
pentru textul : Copilăria între frate și soră deMie îmi plac polemicile, dar nu aici, decât cele pe teme de literatură. Îmi plac și regulamentele, din multiple motive, pe care iarăși nu le voi expune aici. De ce? Este textul tău, și libertarea noastră de a vorbi despre orice aici ar putea stânjeni pe cineva care se așteaptă să citească un comentariu legat de text. Pe mine mă preocupă aspectele acestea, independent de existența unui regulament. Strict la obiect: este ideal ceea ce spui tu. Cine nu-și dorește așa ceva? Și cu toate acestea nu există comunitate ideală, care să funcționeze în abența unui set de reguli. Tu presupui de fapt ab initio că toți acei membri funcționează pe baza unui set de reguli "naturale". Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna, și cu atât mai puțin într-o comunitate virtuală. Dacă eu m-aș sui pe orice piatră în orice agora (hei, ideea nu-i nouă, încă o dovadă că e inutil să ne străduim a inventa roata acum) și aș începe să recit poeziile tale, de exemplu, spunând sau nu cui îi aparțin, poate ți-ai dori ca organizatorul "pietrei" să mă întrebe măcar dacă am acordul tău... Sau tu poate nu, dar poți să-mi spui că ceea te mulțumește pe tine îi va mulțumi pe toți? Știi povestea lui Nastratin Hogea, cu al său cuptor? Știi, regulile nu sunt făcute pentru cei care le-ar respecta chiar și în absența lor. Dar sunt convinsă că nu te învăț eu adunarea acum :) De ce nu scrii un eseu? Să vedem dacă rămânem în preajmă și te ascultăm până la capăt, pentru ca apoi să te luăm la forfecat, sau te lăsăm să vorbești de unul singur ;) Mă îndoiesc de posibilitatea a doua, am lansat doar o provocare. Întru spiritul libertății de expresie.
pentru textul : După Pompei demă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros deAm citit aici un poem in forta... imi place. Insa pe undeva cred ca e prea incarcat de simboluri, de metafore "grele", dar asta poate fi doar o perceptie subiectiva. N-am inteles chestia cu "buza de lup", eu stiu despre "gura de lup", ce-ai vrut sa spui cu buza de lup Adriana, cum vine asta? Andu
pentru textul : (meta)morfoze deGorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
pentru textul : * deNu chiar orice înşiruire de litere înseamnă, măcar, scriere.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deYounger Sister,
…sau cîte măşti purtăm
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deuite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Mulțumesc, Mariana, uneori îmi place să las liber spiritul să aleagă el modalitatea de expresie, eu doar înfăptuind.
pentru textul : mosaique deNe îndepărtăm în mod constant şi de prieteni :)
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV devarianta mea:
mama
o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade
mă lua în brațe
nu știam ce să facem
cu timpul tors
prin casele străine
încerc să îmi aduc aminte
cum râdea
știu tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și a untului proaspăt
lăsat dimineața
pe masă
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom deAranca, eu nu mă pricep la desen ca să îmi pot da o părere așa cum ai mai primit, dar mi-a plăcut modul sincretic în care ai prezentat ideea. Nu pot să spun decât că îmi place desenul tău, că îmi plac desenele în creion în general. Îmi place ideea înălțării sufletului din prima strofă ca o desprindere dintr-un peisaj marin, frumos conturat în secvențele următoare ale poeziei cu meduze luminând, alge atârnând de trup sau călătoria aluzivă spre reciful necunoscut de coral. Epitetul metaforic din final este foarte expresiv și conduce din nou spre ideea de înălțare. Chiar mi-a plăcut, Aranca.
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… demulțumesc Andu pentru recomandare,o să încerc să fiu mai atent cu poemele minimaliste,o zi frumoasă .
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deparcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pentru textul : februarie deun text calm, oarecum resemnat, al feminitatii neinundate de eros (as zice eu), al adolescentei sau adolescenței perfecte. dar, evident ca s-ar putea sa nu ma pricep. e o chestie sa scrii bine, mai ales cind ai talent am doar o vaga rezerva fata de aceasta culoare a textului si fata de finalul "fii iubita". in rest numai de bine textul merita evidentiat (zic eu)
pentru textul : jasmine deMultam! mare, mare multam! e de bine, daca voi ati simtit poezia in felul asta! Si da, ati avut dreptate. Cele bune, faine, adevarate!
pentru textul : și gata! deNu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
pentru textul : Introspecție deProbabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deîmi cer scuze, abia acum am observat că a rămas pe alocuri necorectat.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze del-am revizuit fără a-i aduce mari îmbunătăţiri.
mulţumesc pentru toleranţă.
deci de ce 102 si nu 103
pentru textul : The 102nd humorous poem deastept sa iasa penitele sa dau si eu una
Pagini