si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
Deocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
Oricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
la cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
adriana, ai dreptate - traitul impreuna presupune consimtamantul celor doua parti. in mod normal trebuia sa elimin " mi-am sechestrat", ori "traim impreuna", insa in cazul de fata e vorba de o sechestrare ce-a devenit, pe rand, placere pentru cel sechestrat, apoi necesitate si in cele din urma obisnuinta. deci formularea ramane aceeasi. am incadrat scrierea la experiment pentru ca nu mi s-a parut poem la momentul postarii, iar " vizual" caci fiecare strofa, zic eu, poate fi privita asemeni unei secvente dintr-un scenariu de film.
m-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
Saptamana trecuta inca un autor buzoian si-a tiparit scrierile. Intr-una din lucrari este chiar aceasta tema. Personajul dv. vine prometeic in mijlocul oamenilor cu focul intelepciunii salvarii prin iubire. Acolo, alt intelept venit <b>de acolo de unde intre bine si rau este o granita abia sesizabila, unde toleranta se impleteste cu intransigenta extrema, dragostea si ura sunt luciri ale aceluiasi brilliant...</b> si incearca sa-i invete pe oamenii care atinsesera perfectiunea prin iubire, ii invata sa ucida. <b> "Prea marea lor incredere in iubire ii pedepseste, se repeta chinul atator civilizatii distruse de dragostea nemasurata pentru armonie si rafinament, de tocirea instinctelor viguroase, o superevolutie reprezinta, ca ultima consecinta, o decadenta. Ganditi-va la urmarile lipsei de veghe, la gararea in palierul linistei increzatoare; ea insasi acumuleza, surprinzator, germenii unui dezastru viitor. Omenirea surprinsa de prea multa incredere in ea insasi. Surprinsa! Prin linistea si siguranta ei narcotizanta o pace senina ascunde pericole definitive. Existenta, spune Budha, trebuie condusa avand opinii rezultate dintr-o judecata justa – atunci te exprimi, actionezi si ai atitudini juste, creezi obisnuinte juste, slujesti o memorie justa si, mai ales, practici o contemplare justa. Mi se parea ca opinia lor despre viata despre viata suferea intrucat ignorasera mari segmente ale culturilor anterioare. Dezvoltasera o schilodita fateta iubirii! (...) actiunea e masura vietii, lupta si uciderea..." " toate castigurile lor, levitatia, telepatia, controlul biologicului in toate formele lui, precum si multe altele, orgoliul inflorit din acestea, sunt neindestulatoare pentru supravietuire, le mai trebuie ceva - spune acel personaj. Acum au nevoie de toata intelepciunea strabunilor lor, de la inceputuri, de cand au devenit ganditori traind in Hamangia, de atunci si pana astazi. Nu numai de arme au nevoie nefericitii, ci si de puterea de a se folosi de ele... impotriva oricaror reticente si impotriva oricui...."</b>
Nu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
incepind de la titlul care imi aminteste de vreun subpunct nou in regulament, si o eroare fatala de incadrare a textului in alta categorie decit info si pina la riscul de a ridica o ceata de dusmani pe hermeneia, afirmind ca e un text prost beton. 1. are are e o repetitie voita? pentru ca suna a bilbiit. 2. singele nu e deloc compatibil cu reclamele frivole. 3. e ca atunci cind este o exprimare fumata rau, si eu o utilizez, ,dar, na, nu ma gindeam ca si un autor ca tine care realmente se respecta. 4. focul e blînd? aripi de fier? ziarele - solutie temporara? fii serios. din ce secol vii? 5. este un text atit de slab/fragil, incit nici nu am chef sa mai caut argumente. sper sa nu intervina niciun moderator cu ideea ca ma fac de ris, sa mi inchida gura. sa stii, acelasi text, as putea sa l laud in critica astfel incit sa i pot da si steluta, dar am preferat sa ma exprim asa, fiindca nu imi place delocul. ecaterina
...mâine, ținând cont și de prognoza meteo (inclusiv a mea, anume că vremea va fi rece) vei posta sub textul ăsta doar o erată și nu o variantă, ar fi păcat
Titlu explicativ. Introducere lungă și inutilă, deasemeni explicativă. Poemul ar trebui să înceapă cu versul "în noaptea asta-mi doresc să fiu născută în trup de bărbat". De acolo începe o poezie cu-adevărat valoroasă, căreia i-aș da toate penițele mele. Doar o părere... Cu amiciție,
Faina compozitie... nu stiu de ce dar mie figura masculina imi lasa o impresie ca sta cu spatele desi e clar ca ideea ar fi ca ambii se indreapta spre privitor... poate rezolutia nu e buna, dar am privit atent de mai multe ori si tot asa mi se pare. In rest mi-a placut si zic si eu iar ca Vlad e un artist adevarat. Felicitari. Andu P.S. Verifica din cate stiu eu "rastalmacire" are un inteles contrar a ceea ce cred ca ai vrut sa-i spui comentatorului anterior... daca el nu s-a sesizat ce mi-o fi venit mie? :-)
Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
De aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deVă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Chat deDeocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
în loc de penițe negre propun un bug. nu de bucătărie ci de poezie. promit că îl desenez eu la o rezoluție decentă.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică deOricum, nu ai nevoie de ceea ce ai asimilat deja, ho, ho, ca e vorba de un om sau altul. Asimilat, pe verificate si pe luate. Nu ma asteptam de la tine la asa falsuri, tu faceai unele mai greu de mirosit, insa armonia ca siguranta a universului tot nu se vedea decat superficial. Din ce e facuta armonia universului, care sunt suferintele si luptele fiintelor intr-o nebuloasa? Eu nu scriu bine, dar eu sunt sincera chiar cand nu vad , cand sunt ca orbul. Drept urmare iti las sincer comentarii, care tot nu ma multumesc, daca as putea te-as lua de par. De ce, Paule, de ce?
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deAnna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
pentru textul : Îngeri ® dela cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
pentru textul : Poveste de iubire deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii deEi, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deadriana, ai dreptate - traitul impreuna presupune consimtamantul celor doua parti. in mod normal trebuia sa elimin " mi-am sechestrat", ori "traim impreuna", insa in cazul de fata e vorba de o sechestrare ce-a devenit, pe rand, placere pentru cel sechestrat, apoi necesitate si in cele din urma obisnuinta. deci formularea ramane aceeasi. am incadrat scrierea la experiment pentru ca nu mi s-a parut poem la momentul postarii, iar " vizual" caci fiecare strofa, zic eu, poate fi privita asemeni unei secvente dintr-un scenariu de film.
pentru textul : iubire în stil modern dem-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deSaptamana trecuta inca un autor buzoian si-a tiparit scrierile. Intr-una din lucrari este chiar aceasta tema. Personajul dv. vine prometeic in mijlocul oamenilor cu focul intelepciunii salvarii prin iubire. Acolo, alt intelept venit <b>de acolo de unde intre bine si rau este o granita abia sesizabila, unde toleranta se impleteste cu intransigenta extrema, dragostea si ura sunt luciri ale aceluiasi brilliant...</b> si incearca sa-i invete pe oamenii care atinsesera perfectiunea prin iubire, ii invata sa ucida. <b> "Prea marea lor incredere in iubire ii pedepseste, se repeta chinul atator civilizatii distruse de dragostea nemasurata pentru armonie si rafinament, de tocirea instinctelor viguroase, o superevolutie reprezinta, ca ultima consecinta, o decadenta. Ganditi-va la urmarile lipsei de veghe, la gararea in palierul linistei increzatoare; ea insasi acumuleza, surprinzator, germenii unui dezastru viitor. Omenirea surprinsa de prea multa incredere in ea insasi. Surprinsa! Prin linistea si siguranta ei narcotizanta o pace senina ascunde pericole definitive. Existenta, spune Budha, trebuie condusa avand opinii rezultate dintr-o judecata justa – atunci te exprimi, actionezi si ai atitudini juste, creezi obisnuinte juste, slujesti o memorie justa si, mai ales, practici o contemplare justa. Mi se parea ca opinia lor despre viata despre viata suferea intrucat ignorasera mari segmente ale culturilor anterioare. Dezvoltasera o schilodita fateta iubirii! (...) actiunea e masura vietii, lupta si uciderea..." " toate castigurile lor, levitatia, telepatia, controlul biologicului in toate formele lui, precum si multe altele, orgoliul inflorit din acestea, sunt neindestulatoare pentru supravietuire, le mai trebuie ceva - spune acel personaj. Acum au nevoie de toata intelepciunea strabunilor lor, de la inceputuri, de cand au devenit ganditori traind in Hamangia, de atunci si pana astazi. Nu numai de arme au nevoie nefericitii, ci si de puterea de a se folosi de ele... impotriva oricaror reticente si impotriva oricui...."</b>
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deÎnainte de-a asculta creşterea ierbii, recomand multe lecturi.
pentru textul : Ascultând cum crește iarba de:)
Nu ştiu ce cuvinte trec sau nu trec înainte sau după '89, prin X/Y/Z loc, dar ştiu că Hermeneia nu acceptă vulgaritatea lexicală. Orice altă discuţie, întemeiată sau nu, este în van, atâta timp cât ne ghidăm după un regulament, regulemant cu care fiecare am fost de acord în momentul înscrierii.
pentru textul : în care discul se zgârie deși eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
pentru textul : Ultimul an din viața mea deAlma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers deNu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.
pentru textul : Întârziere dece bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pentru textul : fahrenheit game deah! ce inceput! direct cu greii!!! lipseste Aranca. Oare, de ce?
pentru textul : Răstălmăcire definalul eu l-as face: "buzele aspre mușcă ușor degetele goale" nu cred ca e nevoie de atita determinism. parerea mea
pentru textul : Sărutul deeu nu port ranchiuna. au fost acceptate
pentru textul : despre dragoste numai de bine demultumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
pentru textul : Ceasul meu deîntr-adevăr! :) cu totul altfel curge acum, Simona.
pentru textul : Drumul poeților deincepind de la titlul care imi aminteste de vreun subpunct nou in regulament, si o eroare fatala de incadrare a textului in alta categorie decit info si pina la riscul de a ridica o ceata de dusmani pe hermeneia, afirmind ca e un text prost beton. 1. are are e o repetitie voita? pentru ca suna a bilbiit. 2. singele nu e deloc compatibil cu reclamele frivole. 3. e ca atunci cind este o exprimare fumata rau, si eu o utilizez, ,dar, na, nu ma gindeam ca si un autor ca tine care realmente se respecta. 4. focul e blînd? aripi de fier? ziarele - solutie temporara? fii serios. din ce secol vii? 5. este un text atit de slab/fragil, incit nici nu am chef sa mai caut argumente. sper sa nu intervina niciun moderator cu ideea ca ma fac de ris, sa mi inchida gura. sa stii, acelasi text, as putea sa l laud in critica astfel incit sa i pot da si steluta, dar am preferat sa ma exprim asa, fiindca nu imi place delocul. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară de...mâine, ținând cont și de prognoza meteo (inclusiv a mea, anume că vremea va fi rece) vei posta sub textul ăsta doar o erată și nu o variantă, ar fi păcat
pentru textul : p.s deTitlu explicativ. Introducere lungă și inutilă, deasemeni explicativă. Poemul ar trebui să înceapă cu versul "în noaptea asta-mi doresc să fiu născută în trup de bărbat". De acolo începe o poezie cu-adevărat valoroasă, căreia i-aș da toate penițele mele. Doar o părere... Cu amiciție,
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deFaina compozitie... nu stiu de ce dar mie figura masculina imi lasa o impresie ca sta cu spatele desi e clar ca ideea ar fi ca ambii se indreapta spre privitor... poate rezolutia nu e buna, dar am privit atent de mai multe ori si tot asa mi se pare. In rest mi-a placut si zic si eu iar ca Vlad e un artist adevarat. Felicitari. Andu P.S. Verifica din cate stiu eu "rastalmacire" are un inteles contrar a ceea ce cred ca ai vrut sa-i spui comentatorului anterior... daca el nu s-a sesizat ce mi-o fi venit mie? :-)
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis de”și să/ hei” e de tot farmecul.
pentru textul : înmugureşti dePoemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deDe aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
Pagini