La o fereastră licărind
Santal despoleit în soare
De vechi viole strălucind
Cu flaut ori mandore rare,
E Sfânta palidă-etalând
Străvechiul tom ce-i larg deschis:
Magnificatul lin curgând
Cândva-n vecerniile de vis,
La geamul cu chivót atins
De harfa ce-i făcută-n zbor
De-un Înger în amurg prelins
Ca ea să legene ușor,
Fără vechi tom, fără santal
Un deget în mirajul serii
Pe un penaj instrumental,
Muziciană a tăcerii.
.......................................
A la fenêtre recelant
Le santal vieux qui se dédore
De sa viole étincelant
Jadis avec flûte ou mandore,
Est la Sainte pâle, étalant
Le livre vieux qui se déplie
Du Magnificat ruisselant
Jadis selon vêpre et complie:
A ce vitrage d’ostensoir
Que frôle une harpe par l’Ange
Formée avec son vol du soir
Pour la délicate phalange
Du doigt que, sans le vieux santal
Ni le vieux livre, elle balance
Sur le plumage instrumental,
Musicienne du silence.
Comentarii
traducere
Virgil -
traducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
În primul rând, vă mulțumesc...
Donaris -
În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.