Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
transmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
cuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
ionuț, nu cred că este treaba ta cine sînt eu ca scriitor. această întrebare mi se pare o petardă fumigenă ieftină. indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. și nu te condamn pentru asta. e dreptul tău. pentru mine însă nu este așa. pe lîngă faptul că mă interesează felul cum scriu și valoarea a ceea ce scriu, mă interesează și ce se întîmplă pe și cu Hermeneia. și de aceea îmi permit în cazurile în care este necesar să reamintesc celor ce participă aici, așa cum am facut-o cu tine, semnificația și importanța gestului de a acorda o peniță. și nu m-am referit la credibilitatea ta în fața mea. pentru că știu că nu dai doi bani pe asta. mă gîndeam că dai ceva mai mult de doi bani pe opinia altora despre capacitatea ta de a aprecia sau nu un text. dar, evident, nu este obligatoriu să te intereseze asta. sînt convins că sînt mulți care își doresc și penițe ieftine. așa că ai să bucuri pe mulți.
iar despre exemplu, cred că sînt, destul de bun pentru ceilalți. permite-mi să nu mă aștept ca tu să pricepi asta.
singura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
restul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
Și eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
Textul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
dezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
observatii: - nu stiu daca e corect respirare sau respiratie, poate amindoua dar mie respirare imi suna aici putin aiurea - in general am rezerve fata de expresii de genul "priveam linistea", chiar daca finalul vrea sa o expliciteze. ma tem ca ramine totusi o formulare defectuoasa. dar s-ar putea sa ma insel - strivirea degetelor in cele patru colturi de lume, nici aceasta expresie nu ma prea ispiteste poetic ca o nota separata, te-ai gindit vreodata sa scrii si despre alt subiect?
dezastrul acesta nu il pot intelege. si nu pot intelege toate nenorocirile, ororile unui razboi inutil si anacronic. mi-e teama pentru voi. pentru tine, Marlena si ceilalti. nu stiu daca acest text poate fi doar info...este inuman ce se intimpla acum, acolo. Dumnezeu sa va ocroteasca!
ceea ce nu știu mulți e că sunt un personaj malefic. sparg semințe între dinți ca piețarii, mă uit la seriale ca. doctor house, dau de mâncare la câini, ascult muzică psybient... azi-mâine cine știe ce crimă îmi va sta în cârcă. pe scurt sunt detestabil.
și acum în ton serios, îți mulțumesc frumos de semn, de felicitare, de certare și de iertare. bucuros să te am în subsolul poemelor mele, Mariana!
Mă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
si mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
un poem scris la foc târziu. noaptea, când predomionă sentimentele. nu o să îți justific ceea ce am spus, pentru că simt la fel.
pentru textul : tu trează nămeți deNicodem, te rog eu frumos, fă ceva cu primul rând din ultima strofă, cred că bunicile merită mai mult decât o... ;)
dacă-mi permiți, sugerez
„noaptea o aud pe bunica
se coboară din cer”
altfel, mi-ar părea rău de poezie... ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae detransmite o traire in care cuvintele se rostesc cu naturalete si cu sfintenie.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine decuvintele putine reusesc sa ilustreze perfect imaginile, mi se pare chiar o foarte buna conducere din condei,
cu exceptia strofei a patra, unde explicatia devine inutila, cred eu,
in rest poemul curge firesc pe un fagas al lui, nimic fortat, nimic artificial.
mi-a placut mult:
"mi se pare că intră cuvintele în mine
ca într-un însetat apa
după o zi de arşiţă"
la fel si imaginea din final cu ghemul fara noduri.
am rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever deam să revin mai amănunțit, nu e vorba să ștergi poemul.
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deda yester. probabil ai dreptate.
pentru textul : Refuz cu dor deionuț, nu cred că este treaba ta cine sînt eu ca scriitor. această întrebare mi se pare o petardă fumigenă ieftină. indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. și nu te condamn pentru asta. e dreptul tău. pentru mine însă nu este așa. pe lîngă faptul că mă interesează felul cum scriu și valoarea a ceea ce scriu, mă interesează și ce se întîmplă pe și cu Hermeneia. și de aceea îmi permit în cazurile în care este necesar să reamintesc celor ce participă aici, așa cum am facut-o cu tine, semnificația și importanța gestului de a acorda o peniță. și nu m-am referit la credibilitatea ta în fața mea. pentru că știu că nu dai doi bani pe asta. mă gîndeam că dai ceva mai mult de doi bani pe opinia altora despre capacitatea ta de a aprecia sau nu un text. dar, evident, nu este obligatoriu să te intereseze asta. sînt convins că sînt mulți care își doresc și penițe ieftine. așa că ai să bucuri pe mulți.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deiar despre exemplu, cred că sînt, destul de bun pentru ceilalți. permite-mi să nu mă aștept ca tu să pricepi asta.
Geamul odăii e spart
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
În așchiile sticlei
orbesc lacrimi
luminita, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w ded-le virgil, poate că așa este. mulțumesc pentru semne.
text jenant de slab
pentru textul : chemarea primă desingura parte care mie nu mi-a picat neaparat bine în aceasta zicere poetică este „spăla paharele şterge lumina de praf/ schimbă cearşafuri aspiră găteşte când pe toate le termină”
pentru textul : cină festivă derestul e bun chiar dacă spre sfîrșit nițeluș previzibil. dar aș remarca poate nu atît textul cît metatextul.
Alta corectie "Negrște luncile pustii" se va citi "Negrește luncile pustii"
pentru textul : februarie deȘi eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
pentru textul : Your message has been sent deTextul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu deevident vor trebui respinse amindoua din motive lesne de inteles
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
îmi place, fără ultima strofă/ultimele două versuri
pentru textul : Urme dedezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
pentru textul : Înger de veghe deSperam ca acest text sa fie recomandat.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deovyus, atunci nu mai citi. regretele sint o tragedie mai ales cind nu poti avea altfel de senzatii.
pentru textul : caut femeie deobservatii: - nu stiu daca e corect respirare sau respiratie, poate amindoua dar mie respirare imi suna aici putin aiurea - in general am rezerve fata de expresii de genul "priveam linistea", chiar daca finalul vrea sa o expliciteze. ma tem ca ramine totusi o formulare defectuoasa. dar s-ar putea sa ma insel - strivirea degetelor in cele patru colturi de lume, nici aceasta expresie nu ma prea ispiteste poetic ca o nota separata, te-ai gindit vreodata sa scrii si despre alt subiect?
pentru textul : Imperfect deda, e un text slab, sint de acord cu tine
pentru textul : crăciun fără nume dedezastrul acesta nu il pot intelege. si nu pot intelege toate nenorocirile, ororile unui razboi inutil si anacronic. mi-e teama pentru voi. pentru tine, Marlena si ceilalti. nu stiu daca acest text poate fi doar info...este inuman ce se intimpla acum, acolo. Dumnezeu sa va ocroteasca!
pentru textul : Reportaj de la război deceea ce nu știu mulți e că sunt un personaj malefic. sparg semințe între dinți ca piețarii, mă uit la seriale ca. doctor house, dau de mâncare la câini, ascult muzică psybient... azi-mâine cine știe ce crimă îmi va sta în cârcă. pe scurt sunt detestabil.
și acum în ton serios, îți mulțumesc frumos de semn, de felicitare, de certare și de iertare. bucuros să te am în subsolul poemelor mele, Mariana!
pentru textul : Zen (1) deMă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
pentru textul : centrul lumei deDraguta, ca intotdeauna, Marina... Sarumana ..
pentru textul : Fata plăpumarului desi mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” defain. in general cel mai bun manager al imaginii unui Poet este el insusi. felicitari pentru lansarea de la Cluj!
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj dePagini