Radu, permite-mi o sugestie: nu îți mai explica textele, cine are de înțeles înțelege, cine nu oricum nu va înțelege și după o pagină de explicații !
În altă ordine de idei, e de admirat că ai avut răbdare să mai scrii în stilul clasic, cu rimă, cu ochii pe prozodie, etc...Merge din când în când un astfel de exercițiu, în abunbdența rebussismului postmodern, cum spui tu. Cred și eu, însă, că o undă parodică ar fi oferit exercițiului de mai sus o putere de sugestie mai mare. Așa, la înălțimea vremurilor...
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
Bianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
sa stii ca ma mai gindesc la ideea cu titlul si subtitlul. stii cum se spune, poezia si poetii au o logica a lor pe care de cele mai multe ori nu o intelegi pentru ca e numai a lor. la capitolul pasiune primavara asta e mai degraba o continua astenie pentru mine
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
Îmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
Un bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
plec de aici ducând cu mine trei metafore splendide:
„Un timp trecu până să își facă loc primăvara în ei.”
”Lumea îmbătrânea odată cu vorbele.”
și
”De la tine am învățat să trec prin zile.”
P.S. m-a cam zgâtiat verbul ăsta rigid și sec...„a constata”.
Cristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
Sunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
Da, o poezie profund filosofica, pe care trebuie sa o citesti cu dictionarul in fata. In ciuda faptului ca introduceti f. f. multe referinte, textul are melodicitate, ritm interior, ceea ce nu poate decat sa placa cititorilor. Felicitari, e o poezie aparte. petre
nu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
aveţi perfectă drepte.
cred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
ROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
Nu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
Erata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
Multumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
Nu este prejudecată, nu fă afirmații nefondate (nu mă cunoști profesional). E drept că și la oraș se vorbește așa, și în spitale și nu numai, și în serviciile cu publicul. Noi să fim impecabili. Oricum, fiecare mai avem de învățat. Iar medicii, toată viața. :) Revin asupra textului - pare bun de scenariu.
fara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Radu, permite-mi o sugestie: nu îți mai explica textele, cine are de înțeles înțelege, cine nu oricum nu va înțelege și după o pagină de explicații !
pentru textul : poeţi deÎn altă ordine de idei, e de admirat că ai avut răbdare să mai scrii în stilul clasic, cu rimă, cu ochii pe prozodie, etc...Merge din când în când un astfel de exercițiu, în abunbdența rebussismului postmodern, cum spui tu. Cred și eu, însă, că o undă parodică ar fi oferit exercițiului de mai sus o putere de sugestie mai mare. Așa, la înălțimea vremurilor...
de ce nu „sprijină cerul” ?
pentru textul : Haiku deDa, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deBianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
pentru textul : Amantă spirituală desi atat, daca vrea sa ramana melcul. in rest, textul e scris "in memoriam" vladimir
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir desa stii ca ma mai gindesc la ideea cu titlul si subtitlul. stii cum se spune, poezia si poetii au o logica a lor pe care de cele mai multe ori nu o intelegi pentru ca e numai a lor. la capitolul pasiune primavara asta e mai degraba o continua astenie pentru mine
pentru textul : obsesia definițiilor I deUn text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
pentru textul : mess deÎmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
pentru textul : iarna întârzie la un film deUn bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
Iata un text interesant, un amestec, aproape un conglomerat de stiluri p.s. incearca sa iti completezi profilul personal
pentru textul : Acoladă deplec de aici ducând cu mine trei metafore splendide:
„Un timp trecu până să își facă loc primăvara în ei.”
”Lumea îmbătrânea odată cu vorbele.”
și
”De la tine am învățat să trec prin zile.”
P.S. m-a cam zgâtiat verbul ăsta rigid și sec...„a constata”.
pentru textul : prea bătrâni să mai creadă în bomboane deNepotului - litere mai avem puține. Tot mai puține. Dar știi care e speranța : ajunși la un capăt, o putem lua de la început
pentru textul : efigia edenului eretic de=))
pentru textul : once upon a time in springland deMultumesc mult, Corina!
ai intiut bine acel strigăt sălbatic despre care am scris aici. o să țin cont de sfatul tău. mulțumesc. Madim
pentru textul : careless whisper deai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : kamalateză deCristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
pentru textul : Fotografiind umbre deai admirația mea, emiliane!
pentru textul : ford transit deSunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
pentru textul : lumina dinaintea vederii demultumesc si eu pentru includere.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDa, o poezie profund filosofica, pe care trebuie sa o citesti cu dictionarul in fata. In ciuda faptului ca introduceti f. f. multe referinte, textul are melodicitate, ritm interior, ceea ce nu poate decat sa placa cititorilor. Felicitari, e o poezie aparte. petre
pentru textul : Baladă romantică denu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
pentru textul : metalmorphosis deaveţi perfectă drepte.
pentru textul : sunt doar o atârnare decred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
ROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
dar rorgvaiv?
apoi aș elimina eliberându-l. doar o opinie.
pentru textul : rogvaiv deNu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
pentru textul : new year samba demerci pentru atentionare si apreciere Andrei, desi poate e un text mai modest
pentru textul : cuvintele sînt deErata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.
pentru textul : inutile deMultumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deNu este prejudecată, nu fă afirmații nefondate (nu mă cunoști profesional). E drept că și la oraș se vorbește așa, și în spitale și nu numai, și în serviciile cu publicul. Noi să fim impecabili. Oricum, fiecare mai avem de învățat. Iar medicii, toată viața. :) Revin asupra textului - pare bun de scenariu.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine defara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
pentru textul : V deștii la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath decuvintele utilizate (aici) sunt uzate nu doar poetic.. iar imaginea...imi pastrez parerea.... cu sinceritate, francisc
pentru textul : white sent (for blanche) dePagini