"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Rectific "Ce"-ul, da. În loc de "verdeață" trebuie neapărat altceva. Restul rămâne așa. Nu pot schimba "spânzurat între ape", este vorba de un dat esențial, ontologic al omenirii.
traducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
Aranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
Pana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
Perspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
Cristina, sincera sa fiu, je m'en fiche despre ce crezi: ca iti place sau nu ce scriu si altele. Apelativul "draga" intr-adevar il tin pentru cei apropiati sufletului meu; si imi cer scuze. Nu am intentia sa fiu ridicola, in nici un caz vis-a-vis de tine. Mai trebuie sa iti completezi studiile sa putem discuta despre RIDICOL. asa ca sint in asteptare. Francisc, nu este vorba si sper ca ai inteles, despre "prietenie" si "literatura"; nici nu s-a pus problema despre vreo propunere:) si tu stii perfect asta, eu nu amestec borsul cu somonul de Scotia: de d'aia!
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
Skylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
Mie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
Cristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
În poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
ai imagini deosebite in poem ca de ex "Luna îmi face cu ochiul întind umbrei fără umbră drept armă sărutul" nu imi suna bine "al unui timp tras prin țigară" in contextul discursului poetic ar merita sa intitulezi poemul chiar "cafea cu noapte"... cred ca e un poem asupra caruia merita sa mai revii putin: orice diamant slefuit are alte lumini.
stefan doru dancus cum sa ma supar, doamne fereste. ma bucura chiar si ce nu va place. e normal paul penita nu ajuta pe nimeni. ceea poate poetul, aia conteaza. a, si cu ce ramane cititorul. si e mult mai important sa aflu ca cineva este aproape de poezia mea, numai bine
am sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
varianta comprimata propusa este excelenta, iar finalul cu "and god/as new", piesa de rezistenta care imi lipseste, cred. poemul de fata este mai vechi, printre primele compuse.
Prima strofă e atât de labirintică încât devine confuză. Expresiile ce se vor poetice mi se par în continuare mult prea forțate și nearmonizate între ele.
aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Tot ce sper este că nu te-ai transformat într-unul dintre aceia care îmi poartă pică". Ti-am spus ca nu pot sa urasc. Dar tine-ti in frau curvele alea de "spirite" care te bantuie si derefuleaza-te in texte si nu in com-uri. Si nu numai in cele in lagatura cu subsemnatul (pe langa mine trec fara sa lase urme) ci, mai ales in legatura cu altii care sunt mult mai vulnerabili. iar, asa cum am promis, te voi urmari, fara a face din asta scopul vitii mele si te voi taxa, daca va fi cazul, pana cand o sa strigi in gura mare "Ajunge"! Pt. ca daca Primaria nu-si face treaba cu deratizarea, trebuie cineva sa se ocupe si de sobolani. ca prea s-au inmultit.
I rest, sa auzim de bine si sper din toata inima ca ce ai scris in com-ul anterior sa fie chiar o trezire a ta.
Cu ganduri bune,
pentru textul : Schizo în varianta „Personalităţi multiple” – G.M. în dialog de la distanţă, prin com-uri, cu Bobadil deGorun
De ce ar fi asta reactia consiliului ?
pentru textul : opi deam lasat asa tocmai pentru acea ambiguitate, sa citeasca fiecare cum ii dicteaza subconstientul. multumesc de trecere Bianca, e o bucurie, sa stii.
pentru textul : respira deRectific "Ce"-ul, da. În loc de "verdeață" trebuie neapărat altceva. Restul rămâne așa. Nu pot schimba "spânzurat între ape", este vorba de un dat esențial, ontologic al omenirii.
pentru textul : Despre pom dede fapt, lumea stampelor nu e pindita de imperfectiune, dimpotriva...ai intrat pe teritoriul meu;)
pentru textul : Într-o Iarnă detraducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
pentru textul : Sfântă de... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
pentru textul : fericire off-topic deAranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deMarga, ai putea şi tu să te limitezi la text...
Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
pentru textul : e bună tipa dePana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dePerspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
pentru textul : querida deCezar, tu scrii textele direct pe site? Sau: tu îţi citeşti "poeziile" după ce le postezi?
pentru textul : Tărâmul nimănui deCristina, sincera sa fiu, je m'en fiche despre ce crezi: ca iti place sau nu ce scriu si altele. Apelativul "draga" intr-adevar il tin pentru cei apropiati sufletului meu; si imi cer scuze. Nu am intentia sa fiu ridicola, in nici un caz vis-a-vis de tine. Mai trebuie sa iti completezi studiile sa putem discuta despre RIDICOL. asa ca sint in asteptare. Francisc, nu este vorba si sper ca ai inteles, despre "prietenie" si "literatura"; nici nu s-a pus problema despre vreo propunere:) si tu stii perfect asta, eu nu amestec borsul cu somonul de Scotia: de d'aia!
pentru textul : pietrele umbrei deRemarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii de"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
o fraza lunga pana si pentru proza...
pentru textul : Re(în)semnare deSkylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deMie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
pentru textul : I saw you in the wild deimi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
pentru textul : nimănui niciodată nimic deNici la mine nu merge... cel puțin deocamdată... Nu îmi apar datele introduse.
pentru textul : autoeditare profil personal deCristina și Helena, am verificat și nu văd nici un fel de probleme sau suprapuneri în acest moment. De asemenea nu am mai văzut această problemă pînă acum. Înclin să cred că a fost vorba de o confuzie creată de cache sau vreun alt fel de situație neobișnuită. În orice caz, chiar dacă aparent a existat ceva, acel lucru se pare că s-a corectat de la sine. Dacă mai observați astfel de situații va rog sa scrieti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn deÎn poarta dinspre miază noapte a intrat sublim Un avion de hârtie insonor ușor scrijelind Irisul meu de granit rază întinsă, Toamnă, pană, nedefinit. Tu păreai a intra în viața mea în aceea seară În care cerul era cicatrizat de comete. Ți-am oferit ultimul zmeu. Cu el înălțam visul meu. Acel avion de hârtie tăia vastă fereastră în tine. Ridica turlă de piatră peste umerii prăfuiți. Astfel albastru de munți și roșu de fier Ai acceptat să porți. iată ce a ieșit după ce am ascultat, pe cât posibil, sfaturile tale, Oriana.
pentru textul : Madlenă 1 deEi bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues deai imagini deosebite in poem ca de ex "Luna îmi face cu ochiul întind umbrei fără umbră drept armă sărutul" nu imi suna bine "al unui timp tras prin țigară" in contextul discursului poetic ar merita sa intitulezi poemul chiar "cafea cu noapte"... cred ca e un poem asupra caruia merita sa mai revii putin: orice diamant slefuit are alte lumini.
pentru textul : Cafea cu noapte destefan doru dancus cum sa ma supar, doamne fereste. ma bucura chiar si ce nu va place. e normal paul penita nu ajuta pe nimeni. ceea poate poetul, aia conteaza. a, si cu ce ramane cititorul. si e mult mai important sa aflu ca cineva este aproape de poezia mea, numai bine
pentru textul : consistență proprie deam sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
pentru textul : Forme de empatie devarianta comprimata propusa este excelenta, iar finalul cu "and god/as new", piesa de rezistenta care imi lipseste, cred. poemul de fata este mai vechi, printre primele compuse.
pentru textul : Eve postmoderne dePrima strofă e atât de labirintică încât devine confuză. Expresiile ce se vor poetice mi se par în continuare mult prea forțate și nearmonizate între ele.
pentru textul : pierdut dearanca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
pentru textul : cel ce scrie poeme depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane dePagini