Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
da Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
multam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
diafan, delicat/ tandru. cu siguranţă şi din cauza vocabularului şi a imaginilor realizate în acest text.
un discurs plăcut.
"sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit"- şi nu este unicul fragment de reliefat!
"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
De cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!
Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
ne stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
so, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
cam prea multa proza de tip banc pe aici. probabil ca daca se vroia si se incerca se putea obtine un fel de text poetic, dar asa, e doar o povestire, pe ici pe colo putin lirica dar nu altceva. in orice caz, nici prea logica nu prea poate sa fie de vreme ce si fumatul cit si macul probabil ca ar fi indus la somn. dar despre asta probabil un medic s-ar putea exprima mai competent. finalul e cam aiurea si cam fortat. te lasa cam cu ramii cu capul plin de sampon si se se opreste apa.
1.generalul include particularul
2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
mie mi se pare exagerata reactia publicului, pare mai degraba un extaz gol. mai ales ca tecstul in sine e cam searbad, straveziu, scris neglijent (trăgeam la sorț) si in general mult mai slab decat altele scrise de profetul.
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
hmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 deda Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
Multumesc Matei.
pentru textul : aşa a spus el demultam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit dediafan, delicat/ tandru. cu siguranţă şi din cauza vocabularului şi a imaginilor realizate în acest text.
pentru textul : stele negre stele galbene deun discurs plăcut.
"sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit"- şi nu este unicul fragment de reliefat!
"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
pentru textul : Cu o durere de moarte de"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
pentru textul : un tren numit eu dede acord cu tine, Masha! mai trebuie puțin lucrat, iar obiecțiile tale sunt necesare și binevenite. Mulțumesc frumos!
pentru textul : quinta de treflă deDe cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!
pentru textul : disoluție deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
ne stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
pentru textul : românia lui virgil t -V- deso, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
pentru textul : absolute zero deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) decam prea multa proza de tip banc pe aici. probabil ca daca se vroia si se incerca se putea obtine un fel de text poetic, dar asa, e doar o povestire, pe ici pe colo putin lirica dar nu altceva. in orice caz, nici prea logica nu prea poate sa fie de vreme ce si fumatul cit si macul probabil ca ar fi indus la somn. dar despre asta probabil un medic s-ar putea exprima mai competent. finalul e cam aiurea si cam fortat. te lasa cam cu ramii cu capul plin de sampon si se se opreste apa.
pentru textul : jester demultumesc pentru atentionare. a fost o greseala de tastare care cumva mi-a scapat si la editare. se intimpla si la case mai mari.
pentru textul : limbo de1.generalul include particularul
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
Yester, multumesc si eu te citesc.
pentru textul : Fugă deNumai de bine!
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului deSă fiţi alături de familie şi de cei dragi! Sărbători fericite tuturor hermenauţilor!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... de"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deInteresant, neașteptat, dar... Ce am remarcat ca fiind inedit e codul de bare - tu l-ai atașat fotografiei?
pentru textul : rosario demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns deorice criminal profesionist:) ai memorie buna, esti periculos :)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă de"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer demie mi se pare exagerata reactia publicului, pare mai degraba un extaz gol. mai ales ca tecstul in sine e cam searbad, straveziu, scris neglijent (trăgeam la sorț) si in general mult mai slab decat altele scrise de profetul.
pentru textul : domnule Labiș deExact si eu la acelasi lucru m-am gandit, cum oare or sa se termina toate aceste desfiintari. :) Multumesc pentru comentariu!
pentru textul : eu aș desființa cultura depentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! dehmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
pentru textul : regret pe spațiu simplu de"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
Și eu îți mulțumesc, Oriana, și mă bucur cu atît mai mult dacă nu aceasta ți-a fost intenția. Te așteptăm cu texte noi și pe tine.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dePagini