tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
Mulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
Regula e destul de clară şi o putem ilustra chiar cu cele două substantive. Atunci cand cuvântul se termină într-o literă caracteristică limbii române (deci care marchează un sunet, aşadar se pronunţă), nu se pune cratima înaintea articolului sau a mărcii de plural: "mottoul", "mottouri", "mottourile"; dacă ultima literă marchează ceva din limba străină (ţine de ortografia etimologică şi nu se pronunţă), atunci se pune cratimă: "mouse-ul", "site-ul" şi altele.
Dacă te interesează, am un fişier sintetic, de uz didactic, întocmit de un profesor şi postat pe internet. Este foarte bine întocmit. Vei constata pe baza lui că ideea DOOM este de a nu româniza cu orice preţ cuvintele străine. Dă-mi adresa de e-mail şi ţi-l trimit.
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
biserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
Ilarius, placerea e de partea mea, de pe pidestalul meu de ceara (cum iti place tie sa ma vezi-eu insa sint mult mai departe dragul meu). ce iti pasa tie de gradinile mele de migdali interzise? te lezeaza? poate ca ma refeream la cu totul altceva si nu mot-a-mot... apropos, ai intrat vreodata intr-o minastire dominicana?
cand mai ai probleme de acest gen sau nu, scrie. dupa cum stii o pb nu vine niciodata singura, dar s-ar putea sa plece cu ceva....tu sigur vei ramane cu ceva. si nu numai tu. ps:
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Ai niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
exista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
Rețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
Domnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog să scoți majusculele din titlu
pentru textul : Hârtia de o sută desau poate e de ajuns stampila aceea...
pentru textul : cromatic ps dep de la?
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deMulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
pentru textul : Le Singe Bleu dePoezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
pentru textul : Secunda luminii deRegula e destul de clară şi o putem ilustra chiar cu cele două substantive. Atunci cand cuvântul se termină într-o literă caracteristică limbii române (deci care marchează un sunet, aşadar se pronunţă), nu se pune cratima înaintea articolului sau a mărcii de plural: "mottoul", "mottouri", "mottourile"; dacă ultima literă marchează ceva din limba străină (ţine de ortografia etimologică şi nu se pronunţă), atunci se pune cratimă: "mouse-ul", "site-ul" şi altele.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deDacă te interesează, am un fişier sintetic, de uz didactic, întocmit de un profesor şi postat pe internet. Este foarte bine întocmit. Vei constata pe baza lui că ideea DOOM este de a nu româniza cu orice preţ cuvintele străine. Dă-mi adresa de e-mail şi ţi-l trimit.
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAltfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : Aristide Bruant debiserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie dealina
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I demultumesc pentru urari Paul. Asemenea si tie, un sfirsit de an bun si sarbatori de care sa te bucuri fara umbra virgil
pentru textul : indecembrie I deIlarius, placerea e de partea mea, de pe pidestalul meu de ceara (cum iti place tie sa ma vezi-eu insa sint mult mai departe dragul meu). ce iti pasa tie de gradinile mele de migdali interzise? te lezeaza? poate ca ma refeream la cu totul altceva si nu mot-a-mot... apropos, ai intrat vreodata intr-o minastire dominicana?
pentru textul : pietrele umbrei decand mai ai probleme de acest gen sau nu, scrie. dupa cum stii o pb nu vine niciodata singura, dar s-ar putea sa plece cu ceva....tu sigur vei ramane cu ceva. si nu numai tu. ps:
cauta-ma si vei vedea. :)
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deLucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deAi niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
pentru textul : dintr-un autobuz, arșița deexista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
pentru textul : religia scoicilor desi totusi de unde stim noi daca primul Craciun n-a fost mai mult duerere decit bucurie...
pentru textul : überpain deCorectie. In loc de "Multumesc Orania' se va citi "Multumesc Oriana"
pentru textul : Poesie depasare care isi are/ in vazduh/ cuib leganat/ de respiratia pruncilor
eu asa o vad...
pentru textul : Dragoste deimi place mai mult decat celelalte texte pe care ti le-am citit.
Virgile, right. Cristi, habar n-am. dar sa stii ca si eu te citesc iar asta poate fi inceputul unei frumoase nu-se-stie-ce. Multumesc, Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală dehai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 derecunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
pentru textul : odiseea penelopelor deRețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deDomnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deUltima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... depaul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
chapeau!
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el dePagini