un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
Citind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
Doina, mi-a placut si mie poemul tau. Am observat ca l-ai lasat fara respiratie si strict dupa perceptia mea, cred ca ar merge doua pauze. Eu as lasa prima strofa pana la /si leagane de lemn/ inclusiv, as continua pana la sau poate un inceput de iulie/ inclusiv si apoi restul. Desigur este vorba doar de taietura, dar uneori ajuta la receptare / suport artistic. Textul este frumos si ma bucur ca ai curajul sa fii tu insuti. S-o tii tot asa. Prima parte mi s- a parut cel mai bine realizata artistic, un tablou cu emotie dar bine ancorat in acelasi timp.
Admir aici contrastul, subliniat prin ironia fină din prima parte, dintre ceea ce e poezia fabricată, "poezia multilaterală și ușor venală", și poezia care vine ca o îngenunchere în fața artistului autentic. Felicitări, Vlad! Da, penița cu care scrii e de aur!
Virgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
Aici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
Atenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Gadhi. Dumnezeu nu te-a uitat, esti doar dupa chipul si asemanarea lui.
Am citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
Virgil, prima emisiune a fost agreabilă. Este un început bun şi o premieră în materie, din câte ştiu eu. Am câteva propuneri pentru viitor.
Emisiunea să aibă câteva secţiuni, eventual un desfăşurător care să fie anunţat din timp. De ex. 1. Lecturi ale propriilor creaţii 2. Opinii exprimate în legătură cu ele. 3. Noutăţi editoriale din ţară şi din diaspora. 4. Propunerea unei teme de discuţie. De ex.: Biografismul în poezia actuală şi limitele lui. Sau. Cine mai are nevoie de metaforă? Poeţii au nevoie de PR?
Felicitări pentru iniţiativă. Complimente pentru prestaţie Luminiţei.
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
o primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
..eu am venit intr-un suflet doar sa spun: Virgil, am intrat pe aceasta postare prin FB :p, insa pentru mine the tune is too slow..[Corina loves either swing or Bach - this one is a bit of an elevator tune]. Have a good '12.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana
pentru textul : Tetley defiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!
pentru textul : autumn music 2 denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deCitind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
pentru textul : Schingiuire deErată - „să mă doară”
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deCa idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
pentru textul : Spartan despre patria mea deDoina, mi-a placut si mie poemul tau. Am observat ca l-ai lasat fara respiratie si strict dupa perceptia mea, cred ca ar merge doua pauze. Eu as lasa prima strofa pana la /si leagane de lemn/ inclusiv, as continua pana la sau poate un inceput de iulie/ inclusiv si apoi restul. Desigur este vorba doar de taietura, dar uneori ajuta la receptare / suport artistic. Textul este frumos si ma bucur ca ai curajul sa fii tu insuti. S-o tii tot asa. Prima parte mi s- a parut cel mai bine realizata artistic, un tablou cu emotie dar bine ancorat in acelasi timp.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deAdmir aici contrastul, subliniat prin ironia fină din prima parte, dintre ceea ce e poezia fabricată, "poezia multilaterală și ușor venală", și poezia care vine ca o îngenunchere în fața artistului autentic. Felicitări, Vlad! Da, penița cu care scrii e de aur!
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deVirgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deNu prea este poezie textul asta. E cam de cutia de nisip.
pentru textul : Şi ce dacă? deAici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
pentru textul : BIG EYES deAtenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deii mai ok decit alte incercari dintre ultimele de pe site, pentru ca nu-si propune prea multe. oricum, asta nu-l face un text reusit
pentru textul : suferinţă deo viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Gadhi. Dumnezeu nu te-a uitat, esti doar dupa chipul si asemanarea lui.
pentru textul : nu e o vină deAm citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
pentru textul : Amantă spirituală detinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
pentru textul : nu scriu poezie deda, bobadil, da!... asta am facut dintotdeauna si asta am sa fac pe viitor. multumesc pentru incurajare!
pentru textul : Stare de extaz deMulțumesc Otilia și Adrian pentru păreri.
pentru textul : Poem deO seară excelentă,
Ștefan
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1813613/krei%FEerova_sonata oare?
pentru textul : kreițerova sonata deMultumesc, Cristina,
pentru textul : Alt eu fără oase deDa, iti este parmis. Intotdeauna!
am retinut pentru reflectare!!!
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
pentru textul : Viol consimțit dedom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
pentru textul : cină festivă deprivesc un peisaj "sufletesc". primăvara are culoare, gust, farmec, daaar şi nerv(i). m-am dus un piculeţ cu gândul la Bacovia...
pentru textul : nervi de primăvara deVirgil, prima emisiune a fost agreabilă. Este un început bun şi o premieră în materie, din câte ştiu eu. Am câteva propuneri pentru viitor.
Emisiunea să aibă câteva secţiuni, eventual un desfăşurător care să fie anunţat din timp. De ex. 1. Lecturi ale propriilor creaţii 2. Opinii exprimate în legătură cu ele. 3. Noutăţi editoriale din ţară şi din diaspora. 4. Propunerea unei teme de discuţie. De ex.: Biografismul în poezia actuală şi limitele lui. Sau. Cine mai are nevoie de metaforă? Poeţii au nevoie de PR?
Felicitări pentru iniţiativă. Complimente pentru prestaţie Luminiţei.
Încântat
pentru textul : Hermeneia Live - prima emisiune deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deCred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei deo primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
pentru textul : Atunci când ceri, prin rugi, la cer mereu să-ți dea deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
pentru textul : autiștii de..eu am venit intr-un suflet doar sa spun: Virgil, am intrat pe aceasta postare prin FB :p, insa pentru mine the tune is too slow..[Corina loves either swing or Bach - this one is a bit of an elevator tune]. Have a good '12.
pentru textul : început de an la malul oceanului dePagini