Este bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
felicitări. iată cum lenea și comodiatea este mama inovației. această "lansare online" sper să încurajeze și pe alții și poate facem o pagină specială pe Hermeneia. mă ispitești să îmi pun și eu volumul online. ai un plus de la mine pentru intenția permanentă de a face ceva frumos pentru Hermeneia.
Adevarul ca diurnalis reprezinta o specie aparte a literaturii care isi are savoarea sa in special datorita naturii curioase si pe alocuri voyeuriste a omului contemporan (incepem sa ne asemanam cu maimutele... poate ca Darwin era de fapt un vizionar) avid in a trece dincolo de cortina ingaduita de norma si a se posta direct in spatiul vital al creatorului. Orice am spune ne plac creatorii care isi oranduiesc existenta in coerenta cu ceea ce scriu, ne place gustul de autentic din placinta asta fada numita viata, intotdeauna speram ca vom putea arunca o privire dincolo. Cumva autorul cunoaste toate acestea si indraznesc sa afirm ca reuseste cu talent si dibacie sa ne ofere un soi de varianta demo a vietii sale de dincolo de cuvant. Un text reusit.
Nelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
În fine dacă Dv. spuneţi că e de atelier, aşa o fi, dar eu n-am înţeles cu ce a deranjat paranteza, care este o suprapunere agândurilor peste cuvitele rostite?
Cezar
Din punctul meu de vedere, un text foarte reusit. Ai citeva imagini care mie mi se par cam nelalocul lor(gen stelele care curg in fintini), dar e un text care are imagini extrem de bune: lumea area lapte dulce si incapea intr-un sin, plus atmosfera. Nu stiu daca e atmosfera de reportaj, din punctul meu de vedere e mai mult o poveste putin impresionista pe alocuri. Strofa cu primul spital mi se pare reusita in totalitate, la fel ca si ultima, desi am ceva reticente la strivirea cerului in colti. Din punctul meu de vedere, cerul inmoaie imaginea de final, dar nu ma deranjeaza prea tare. Nu e o penita de reciprocitate, pur si simplu, din punctul meu de vedere un text bine construit si simtit.
Poemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
Cailean, poți utiliza SPACE între paranteze pătrate, scris la începutul versului respectiv și de mai multe ori, până rezultă ceea ce dorești de reprezentat.
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
Nu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
Andu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Mi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
Katya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
chei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
Solomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
Povestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
Dar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
Raluca Sandor:
1. faptul ca tu nu te informezi sau nu catadixesti sa citesti regulamentul Hermeneia nu este problema mea ci are de-a face cu tine. ignoranta din neglijenta sau neinteres nu a fost niciodata o justificare pentru o fapta. informatiile necesare se gasesc la pagina http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom pe care sint convins acum ca nu ai citit-o niciodata.
2. Polologhie pe un subiect care nu are nici o legatura cu Hermeneia. Am mai spus-o si in alte situatii. (Desi cred ca este un lucru la mintea cocosului.) : Faptul ca tu ai conflicte cu oricine care este membru pe Hermeneia nu inseamna ca Hermeneia este implicata in taraboiul vostru. Asta atita timp cit nu se incalca regulamentul Hermeneia si cineva nu ataca la persoana PE HERMENEIA. Cind se petrece un atac PE HERMENEIA (fie in texte, fie in comentarii) editorii decid masura care se cuvine. Sper sa fie clar ca buna ziua. Daca tu iti faci iluzii ca noi(Hermeneia) facem politie in mesajele tale de email sau pe chat-urile unde mergi tu, sau in telefoane, etc, etc te inseli amarnic!!
3. cred ca ti-am raspuns la acest punct iar regulamentul cit si alte comunicari ale mele pe site sint clare cu privire la acest subiect.
4. "Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic" -- Asta probabil este o gluma de cartier. Probabil ca asa vorbesti cu amicii tai. Eu am dreptul sa observ orice si am si dreptul sa imi prezint observatiile. Ele pot fi corecte sau nu, asta se poate discuta. Dar de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui prietenului tau sau la cine ai tu chef, dar nu mie. Nu imi este clar daca iti dai seama ca esti ridicola. Dar esti. Si nu ar fi rau sa te gindesti la asta. De fapt am impresia ca aceasta atitudine agresiva te impiedica sa iti dai seama cind gresesti. Orice om, aici pe Hermeneia si oriunde sintem in public poate sa observe si sa judece atitudinile fiecaruia dintre noi. Asta este o norma a lumii civilizate. Ceva ce ma tem ca tie iti cam scapa.
"}n fine. poate uneori veti invata chiar si de la "inaltimea" dvs ca poate sunt lucruri de retinut si din critica atunci cand aceasta este facuta pe date concrete si nu consta in atac la persoane( aici suntem toti virtuali, in fond) si poate veti descoperi ca nu e ok sa va inconjurati doar de "aplaudaci" degraba/darnici de penite."
-- vezi, tocmai faptul ca devii aici obraznica, si nici nu iti dai seama, mi se pare cumplit de ingrjorator. Apoi, in fraza de mai sus minti. Pe fata. Nu ai dat niciodata date concrete. Nici un link. Nici un citat. Iar faptul ca un text a fost sters, insemna ca a fost sters si ca autorul lui il reneaga - iar asta ar trebui sa iti spuna ceva -. Faptul ca tu nu ai copiat link-ul la vremea potrivita nu este problema mea ci dovedeste neglijenta din partea ta. Nimeni din consiliul Hermeneia nu va alerga dupa cai verzi pe pereti de dragul tau.
Iar acuzatia ca m-as inconjura de aplaudaci este inca un atac obraznic care spune ceva despre tine. Cred ca sint probabil cel mai dur administrator de site de literatura. Am mai spus-o si cu alte ocazii, dau o mie de dolari la cel sau cea care imi poate demonstra cu fapte ca a reusit sa ma cumpere cu laude sau care a fost ostracizat de mine pentru ca m-a criticat sau chiar jignit. Dupa cum vezi, eu am pus o mie de dolari la bataie. Tu ce dovezi aduci acuzatiilor tale meschine?
incitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
Am observat că am postat pro Petre Stoica aproape simultan cu autorul. Am însă o rugăminte: aș dori să accepte opinii pro și contra, cu puțină eleganță, ca într-un cenaclu literar adevărat. Mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text savuros, mi-a făcut plăcere citirea. Dai dovadă de bună dexteritate în mînuirea cuvintelor.
pentru textul : prea departe deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene denu mai da si tu din aripioare
pentru textul : Ca sunetul în fluier deEste bine realizată imaginea din finalul poemului, netezirea cicatricilor "până la sare", dar nu știu cât e de potrivită fotografia cu un text care îmi pare mai degrabă "resemnat".
pentru textul : Culori defelicitări. iată cum lenea și comodiatea este mama inovației. această "lansare online" sper să încurajeze și pe alții și poate facem o pagină specială pe Hermeneia. mă ispitești să îmi pun și eu volumul online. ai un plus de la mine pentru intenția permanentă de a face ceva frumos pentru Hermeneia.
P.S. ți-am modificat eu încadrarea
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deAdevarul ca diurnalis reprezinta o specie aparte a literaturii care isi are savoarea sa in special datorita naturii curioase si pe alocuri voyeuriste a omului contemporan (incepem sa ne asemanam cu maimutele... poate ca Darwin era de fapt un vizionar) avid in a trece dincolo de cortina ingaduita de norma si a se posta direct in spatiul vital al creatorului. Orice am spune ne plac creatorii care isi oranduiesc existenta in coerenta cu ceea ce scriu, ne place gustul de autentic din placinta asta fada numita viata, intotdeauna speram ca vom putea arunca o privire dincolo. Cumva autorul cunoaste toate acestea si indraznesc sa afirm ca reuseste cu talent si dibacie sa ne ofere un soi de varianta demo a vietii sale de dincolo de cuvant. Un text reusit.
pentru textul : story of a city deNelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
pentru textul : Cântec demultumesc pentru consideratii, cami!
pentru textul : Madlenă 3 deÎn fine dacă Dv. spuneţi că e de atelier, aşa o fi, dar eu n-am înţeles cu ce a deranjat paranteza, care este o suprapunere agândurilor peste cuvitele rostite?
pentru textul : departe de pielea mea deCezar
Din punctul meu de vedere, un text foarte reusit. Ai citeva imagini care mie mi se par cam nelalocul lor(gen stelele care curg in fintini), dar e un text care are imagini extrem de bune: lumea area lapte dulce si incapea intr-un sin, plus atmosfera. Nu stiu daca e atmosfera de reportaj, din punctul meu de vedere e mai mult o poveste putin impresionista pe alocuri. Strofa cu primul spital mi se pare reusita in totalitate, la fel ca si ultima, desi am ceva reticente la strivirea cerului in colti. Din punctul meu de vedere, cerul inmoaie imaginea de final, dar nu ma deranjeaza prea tare. Nu e o penita de reciprocitate, pur si simplu, din punctul meu de vedere un text bine construit si simtit.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deAm refăcut textul.
pentru textul : Un cer mai albastru deUn text ca o lungă aşteptare, o tristeţe pietrificată... Merită recitit.
pentru textul : nada te turbe dePoemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
pentru textul : despre noi I I ▒ deCailean, poți utiliza SPACE între paranteze pătrate, scris la începutul versului respectiv și de mai multe ori, până rezultă ceea ce dorești de reprezentat.
pentru textul : Despre pom deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu desi iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea deNu am înțeles aproape nimic din acest text multimedia și cu atât mai puțin de ce autorul a considerat necesar să îl posteze în acest spațiu literar. Puținele cuvinte care îl însoțesc derutează și mai mult. 'roman viitor' de exemplu este o exprimare dubioasă, menită să complice lucrurile și așa neclare.
pentru textul : Felicia deCorina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deAndu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Mi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
pentru textul : Barajul deKatya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital dechei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
pentru textul : houdini deSolomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
pentru textul : Emo Conta - western dePovestirea în sine, cu un subtitlu nepotrivit (pentru că nu are forma unui jurnal de front), este în stilul prerebrenian al literaturii de război, adică uşor sămănătoristă şi cu ceva sentimental, dar şi cu o bună şi chiar sugestivă integrare a elementului lingvistic regional. Sentimentalismul se explică, poate, şi prin apropierea dumneavoastră de subiect sau, mai exact, de personaj.
pentru textul : Ultima pagină deDar partea deosebită este reprezentată aici de notiţa explicativă din final şi, mai ales, de reproducerile fotografice - îndeosebi acea "ultimă filă", cu însemnarea făcută de camaradul lui Gheorghe, Sandu. Şi chiar cu ce scrie cu litere de tipar pe fila respectivă (intrarea lui Carol în ţară, Ziua Independenţei etc). În acea agendă se află consemnată o dramă, poate demnă de a fi valorificată (însă într-un alt stil, mai sobru, şi într-o altă manieră, mai ingenioasă) într-o proză de mai mare întindere.
Am citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deRaluca Sandor:
1. faptul ca tu nu te informezi sau nu catadixesti sa citesti regulamentul Hermeneia nu este problema mea ci are de-a face cu tine. ignoranta din neglijenta sau neinteres nu a fost niciodata o justificare pentru o fapta. informatiile necesare se gasesc la pagina http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom pe care sint convins acum ca nu ai citit-o niciodata.
2. Polologhie pe un subiect care nu are nici o legatura cu Hermeneia. Am mai spus-o si in alte situatii. (Desi cred ca este un lucru la mintea cocosului.) : Faptul ca tu ai conflicte cu oricine care este membru pe Hermeneia nu inseamna ca Hermeneia este implicata in taraboiul vostru. Asta atita timp cit nu se incalca regulamentul Hermeneia si cineva nu ataca la persoana PE HERMENEIA. Cind se petrece un atac PE HERMENEIA (fie in texte, fie in comentarii) editorii decid masura care se cuvine. Sper sa fie clar ca buna ziua. Daca tu iti faci iluzii ca noi(Hermeneia) facem politie in mesajele tale de email sau pe chat-urile unde mergi tu, sau in telefoane, etc, etc te inseli amarnic!!
3. cred ca ti-am raspuns la acest punct iar regulamentul cit si alte comunicari ale mele pe site sint clare cu privire la acest subiect.
4. "Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic" -- Asta probabil este o gluma de cartier. Probabil ca asa vorbesti cu amicii tai. Eu am dreptul sa observ orice si am si dreptul sa imi prezint observatiile. Ele pot fi corecte sau nu, asta se poate discuta. Dar de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui prietenului tau sau la cine ai tu chef, dar nu mie. Nu imi este clar daca iti dai seama ca esti ridicola. Dar esti. Si nu ar fi rau sa te gindesti la asta. De fapt am impresia ca aceasta atitudine agresiva te impiedica sa iti dai seama cind gresesti. Orice om, aici pe Hermeneia si oriunde sintem in public poate sa observe si sa judece atitudinile fiecaruia dintre noi. Asta este o norma a lumii civilizate. Ceva ce ma tem ca tie iti cam scapa.
"}n fine. poate uneori veti invata chiar si de la "inaltimea" dvs ca poate sunt lucruri de retinut si din critica atunci cand aceasta este facuta pe date concrete si nu consta in atac la persoane( aici suntem toti virtuali, in fond) si poate veti descoperi ca nu e ok sa va inconjurati doar de "aplaudaci" degraba/darnici de penite."
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de-- vezi, tocmai faptul ca devii aici obraznica, si nici nu iti dai seama, mi se pare cumplit de ingrjorator. Apoi, in fraza de mai sus minti. Pe fata. Nu ai dat niciodata date concrete. Nici un link. Nici un citat. Iar faptul ca un text a fost sters, insemna ca a fost sters si ca autorul lui il reneaga - iar asta ar trebui sa iti spuna ceva -. Faptul ca tu nu ai copiat link-ul la vremea potrivita nu este problema mea ci dovedeste neglijenta din partea ta. Nimeni din consiliul Hermeneia nu va alerga dupa cai verzi pe pereti de dragul tau.
Iar acuzatia ca m-as inconjura de aplaudaci este inca un atac obraznic care spune ceva despre tine. Cred ca sint probabil cel mai dur administrator de site de literatura. Am mai spus-o si cu alte ocazii, dau o mie de dolari la cel sau cea care imi poate demonstra cu fapte ca a reusit sa ma cumpere cu laude sau care a fost ostracizat de mine pentru ca m-a criticat sau chiar jignit. Dupa cum vezi, eu am pus o mie de dolari la bataie. Tu ce dovezi aduci acuzatiilor tale meschine?
Ovidiu, nu ma intereseaza rafuielile atita timp cit se fac pe un ton civilizat. Ceea ce ai facut tu se cheama atac la persoana.
pentru textul : Doină deCristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deincitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
pentru textul : contingență destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deAm observat că am postat pro Petre Stoica aproape simultan cu autorul. Am însă o rugăminte: aș dori să accepte opinii pro și contra, cu puțină eleganță, ca într-un cenaclu literar adevărat. Mulțumesc.
pentru textul : I have a dream dePagini