Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
ideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
un typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
rostul ferestrei tace ascuţit
nostalgia
pat de apă vişinie
niciun val nu strigă mai jos de piept
m-am apropiat riscant de mult
gândul meu
ca o pasăre strivită de geam
rotesc şovăielnic din umeri
ca şi cum aş fi cel din urmă
ca să te învăţ scutură-mă de aer
înapoi cu un august
c-un verde
c-un tu.
mi-ai zâmbit ca o
piatră albastră pe lacuri
în cercuri violete
către plus
aşa vad eu poezia ţi atât văd poezie. restul e umplutură. (vezi "zănbit")
e randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
Întru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
emiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
Eu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
nu îmi permit să formulez verdicte despre cantitatea de acreală a poeziilor tale. Venită de la tine remarca cu dulceaţa este un compliment pentru care trebuie sa-ti multumesc!
iremediabil e faptul ca tu ai acceptat ca lui Laurentiu sa i se scada nivelul pe site-ul TAU de poezie, tocmai cand se duce sa isi lanseze cartea de poezie, pentru care a luat marele premiu pentru poezie. indiferent cat a injurat, consider ca e o gafa majora de management. ori orgoliile tale te impiedica sa vezi niste chestii, ori echipa de editori, consilieri si ce-or mai fi, e jalnica. va doresc succesuri.
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
Madă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Reciteşte. Gramatica... Abia abia putem vorbi de stil.
pentru textul : Pe muchie de cuţit deFelicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deLaurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
pentru textul : desperado deideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
pentru textul : mi-e frică să dorm deun typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deAi câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
pentru textul : Salonul de dans dedestul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
pentru textul : naufragiu decătre plus
rostul ferestrei tace ascuţit
nostalgia
pat de apă vişinie
niciun val nu strigă mai jos de piept
m-am apropiat riscant de mult
gândul meu
ca o pasăre strivită de geam
rotesc şovăielnic din umeri
ca şi cum aş fi cel din urmă
ca să te învăţ scutură-mă de aer
înapoi cu un august
c-un verde
c-un tu.
mi-ai zâmbit ca o
piatră albastră pe lacuri
în cercuri violete
către plus
aşa vad eu poezia ţi atât văd poezie. restul e umplutură. (vezi "zănbit")
pentru textul : Antimatematică dee randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind dedin nou, numai un vers am putut alege, desi imaginea nu e noua: "trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri" ai un typo chiar in titlu.....
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși de...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
pentru textul : Trăiește capra vecinului depoate puțin cam prea multe cuvinte pe alocurea dar are suflet. ceea ce nu e ușor să pui cu adevărat în niște amărîte de litere.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deInteresant acest colaj al vostru, poate ar fi mai bine să îl încadrați la Experiment. Bine realizat, colaj în proză. Bun și titlul ales.
pentru textul : petale de ceva pom românesc deMie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
pentru textul : întotdeauna a fost deÎntru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
fainã! cu "pianul dintre riduri" nu mã împac... e o pretiozitate
pentru textul : Conjunctiv deremarc: "rechini ascunşi/în colţurile cercului meu/fac valuri" şi "înghit o mie de leghe de alge/să-nvăţ zborul cu aripi de sare"
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare dezi frumoasă.
colegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku deemiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
pentru textul : don petrică deDomnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară deE altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
pentru textul : spring time cassandra deEu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
nu îmi permit să formulez verdicte despre cantitatea de acreală a poeziilor tale. Venită de la tine remarca cu dulceaţa este un compliment pentru care trebuie sa-ti multumesc!
pentru textul : pasodoble deDorin, corect, toate poeziile mele sună a jurnal. Însă, nu știu cum vezi tu trădarea. Mulțumesc pentru încă o lectură.
pentru textul : despre dimineți ce sunt deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu de"iubirea noastra nemuritoare s-a dus dracului" M.C.
pentru textul : tratamentul cu amnezii deiremediabil e faptul ca tu ai acceptat ca lui Laurentiu sa i se scada nivelul pe site-ul TAU de poezie, tocmai cand se duce sa isi lanseze cartea de poezie, pentru care a luat marele premiu pentru poezie. indiferent cat a injurat, consider ca e o gafa majora de management. ori orgoliile tale te impiedica sa vezi niste chestii, ori echipa de editori, consilieri si ce-or mai fi, e jalnica. va doresc succesuri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAndule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
pentru textul : cui prodest? deda, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deDomnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deAm citit, mi-a plăcut somnul și poezie. cu drag Mai trec Djamal
pentru textul : urâții deMadă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate dePagini