Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
şi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
eu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
Surprinzi, domnule, întotdeauna, și textele tale plac. O dată acustic, că zicerea ta sună bine, dar se prelinge spre o ureche internă - aia de crește odată cu noi, cum zici - și nu te mai lasă. Cititorul poa' s-o așeze oriunde printre gânduri, că începe nicăieri și se termină taman când ai vrea mai departe. Dar e bine scurt. E bine scurt că apuci să zici tot.
Dupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
Ma amuzi AdaBarc. Sau te-au intepat penitele mele undeva. Daca nu intelegi sau nu gusti valoare unui lucru nu inseamna ca e neaparat si prost. Si inca ceva, fa un efort si nu pretinde ca stii ce imi place mie sau nu.
Dorine, ok, beep.
Textul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
Eu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
Costel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
Nu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
Politically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
Aş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
Eu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
iata un poem in care doar ospatul de pe urma ramine prin ruga apelor indepartate, petrecindu-si luminile inevitabil spre Dincolo, sufletelor noastre dislocate de trupuri, pe timpla pecarusilor. un alt registru poetic deosebit.
Pe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
Margas
Anna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dein ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V deşi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deeu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
nu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare deE un crochiu delicat. "Tagore cerul mai este acolo unde l-ai lăsat ultima dată" Frumos.
pentru textul : Tagore deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii deSurprinzi, domnule, întotdeauna, și textele tale plac. O dată acustic, că zicerea ta sună bine, dar se prelinge spre o ureche internă - aia de crește odată cu noi, cum zici - și nu te mai lasă. Cititorul poa' s-o așeze oriunde printre gânduri, că începe nicăieri și se termină taman când ai vrea mai departe. Dar e bine scurt. E bine scurt că apuci să zici tot.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deDupa primele randuri ma pregateam sa tai in patru acest text si sa ma iau serios de tine, totusi citind pana la capat, descopar salvarea care vine de la sticla de tequila, divortul marelui equinox, elemente forte in poezie in jurul carora graviteaza restul constatarilor mai mult sau mai putin relevante. Salvarea vine de acolo de unde nu te-astepti. Hai noroc.
pentru textul : nu știu deAnisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
pentru textul : matadorul deMa amuzi AdaBarc. Sau te-au intepat penitele mele undeva. Daca nu intelegi sau nu gusti valoare unui lucru nu inseamna ca e neaparat si prost. Si inca ceva, fa un efort si nu pretinde ca stii ce imi place mie sau nu.
pentru textul : poetul I deda, ce să îi faci. am ajuns să ne văităm în tragedii. nici nu știu dacă e culmea mioriticului sau a penibilului.
pentru textul : Pixeli deDorine, ok, beep.
pentru textul : cutia muzicală deTextul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deEu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
pentru textul : am evadat un timp deeram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 de„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
pentru textul : când îngerul își imaginează deCostel, multumesc pentru girul de incredere acordat si pentru participare. Ai spart gheata si nu pot decat sa ma bucur. Va astept cu drag sa scrieti un poem de sanziene...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Las un semn de citire,multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Degetele denepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
pentru textul : femeia cu umbre depe line Ottilia, am să apuc stiloul de gît şi am să-l strâng pînă va ieşi acel mulţumesc albastru.
pentru textul : din cartea proverbelor deDomnule Costin, iti multumesc de trecere si pt apreciere. ma bucur ca te gasesc si aici cu stima
pentru textul : Timbru desi la profil si e- ul pe care l-am mancat de la aceeasi !
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deNu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
pentru textul : Tu demulțumesc pentru gândurile voastre.
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde dePolitically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deAş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
Eu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
pentru textul : domnule Labiș deiata un poem in care doar ospatul de pe urma ramine prin ruga apelor indepartate, petrecindu-si luminile inevitabil spre Dincolo, sufletelor noastre dislocate de trupuri, pe timpla pecarusilor. un alt registru poetic deosebit.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt dePe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deMargas
Anna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
pentru textul : Viraj mult prea strâns dePagini