Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
Sapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
domnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect... numai bine...
probabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.
Aranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi: ard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
oare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
draga bobadil, să ştii că şi mie mi se pare oribilă. dar asta e. nu e festivalul meu. eu sînt doar un biet invitat. grafica aparţine celor din canada. bănuiesc că gusturile lor sînt mai... interesante. mai ales că sînt şi quebecois.
Descrierea pe care mi-o faci în ultimul comentariu spune tot. Despre cel ce a făcut-o. Și acest lucru nu l-am văzut în tine până acum. Asta e. Alt defect al meu. Să întâlnești oameni agresivi și falși ca mine. Dar ca mine, nu ca cei agresivi și falși. Și am probleme cu cuvintele, da. Mari probleme: văd foarte multe sensuri în ele. Acum orice comentariu apare, nu mai răspund. Nu mai am cuvinte.
Domnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
mi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
amintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
câtă atracție pot avea unele visuri predictive sau coșmaruri; uneori empatic vom simți și starea afectivă a personajelor, ca și cum ar fi reale... textul este scris cu o pană de maestru, domnule Giurgesteanu.
Andule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
Nici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
da, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deSapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
pentru textul : antiplatonice II deun poem mofologic, notabil și alienat
pentru textul : aproape noapte pe grant dedomnule, de gustibus non disputandum ca experiment nu ma dezic de micuta nefertiti... si nici nu il consider kitsch asa cum nu consider kitsch nici a doua varianta pe care ati realizat/o ... sunt pur si simplu variatiuni pe o tema data... am dat curs invitatiei ludice... si atat. iata, my little Mary imi cere sa inchei discutia pe acest subiect...
numai bine...
pentru textul : my Mary deprobabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
pentru textul : Spasm nocturn de"când ești creștin, îl reprezinți pe Christos" USR si Christos! Paul Blaj, imi esti simpatic! paralela are hazul ei!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deIulian, cred că e bine să selectezi ceva semnificativ din titlu și restul, dacă ții neapărat, să scrii la subtitlu.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deÎmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
pentru textul : jurnaliana dedoar o părere. Eugen.
Aranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
pentru textul : Bila deOtilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
a doua nu. e fain si titlu, nu zic nu.
pentru textul : degete reci de...plăcut mult am ajuns un vînt hoinar tu crezi simplu că ne merităm, fain... adică s-a pliat pe naturelul meu...
pentru textul : defectul simplu VII deNu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi:
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
oare cat a trecut de atunci?! in ce an era? 2003? era al doilea jam session. pe primul il mai ai? fusese prima indrazneala poetica generoasa in timp real la 2 maini de care auzisem vreodata pe pamant. tare mandra am fost de ce facuseram noi atunci.
a fost licenta noastra. multumesc, Alina!
de inventat un semn care sa simbolizeze ce simt eu acum. nu e nostalgie, e altceva
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dedraga bobadil, să ştii că şi mie mi se pare oribilă. dar asta e. nu e festivalul meu. eu sînt doar un biet invitat. grafica aparţine celor din canada. bănuiesc că gusturile lor sînt mai... interesante. mai ales că sînt şi quebecois.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deDescrierea pe care mi-o faci în ultimul comentariu spune tot. Despre cel ce a făcut-o. Și acest lucru nu l-am văzut în tine până acum. Asta e. Alt defect al meu. Să întâlnești oameni agresivi și falși ca mine. Dar ca mine, nu ca cei agresivi și falși. Și am probleme cu cuvintele, da. Mari probleme: văd foarte multe sensuri în ele. Acum orice comentariu apare, nu mai răspund. Nu mai am cuvinte.
pentru textul : nu uitați maioneza deDomnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece detextul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie
pentru textul : vâlvă demi s-a spus întotdeauna că sînt un om inteligent unui om inteligent nu i se spune asta e ca și cum l-ai anunța pe dumnezeu că e brusc dumnezeu iar el ar trebui să se bucure că nu e înger sau altceva probabil m-au văzut cum arunc gunoiul sau cum mă descotorosesc de trecut și au zis asta e om mare om inteligent om care știe să aleagă între bine și rău acum îi privesc și înțeleg de ce adrenalina curge întotdeauna spre amonte otrăvind glandele salivare pînă la senzația orgasmică a unui coșmar sublim pefect lucid eu în mijlocul fraților mei și oile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deamintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală demi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă deFelicitări premiaţilor dar şi redactorilor revistei pentru promovare.
Cu drag
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" decâtă atracție pot avea unele visuri predictive sau coșmaruri; uneori empatic vom simți și starea afectivă a personajelor, ca și cum ar fi reale... textul este scris cu o pană de maestru, domnule Giurgesteanu.
pentru textul : Coșmarul lui Bariz deAndule, consideră asta deocamdată doar ca pe un fel e gândire "cu voce tare": știi de ce cred eu că nu e binevenit versul acela? pentru că generalizează în ceva cu conotații negative. Ca și cum ar scrie un spaniol despre hoți și ar spune, chiar și în paranteză, "cum ar fi românii"... Nu cred că e legitimat asta, oricât de poetic contextul. Și deși în general ai putea spune că experiența lor le dreptul să spună asta. Eu tind să cred că Virgil are dreptate... te mai gândești, te rog?
pentru textul : gheișe deNici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
Eugen
pentru textul : Bățos. desuperb! prin contradicție (fata – corbul) și lejeritatea sa ușor cinic-amăruie. plus un titlu bun.
pentru textul : băltind dede acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... deInteresanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut deda, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
pentru textul : nu pot deavers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
pentru textul : Revers dePagini