prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
Adriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
Care comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
N-am urmărit foarte atent evoluția autorului, dar putem da crezare opiniei lui Sancho. Totuși găsesc câteva dizarmonii: o căutau - o găsise - iarăși o rătăcise (cam ezitant), dispăruse de pe stradă / dar ea nu plecase prea departe de-acasă.
Subtitlul e tentant, dar n-am înțeles de ce pastel, și de ce olandez.
E bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
poezia este aşa... ca o fereastră. mai mică ori mai mare, cu perdea sau fără. ce ar trebui să fie? exact aceeaşi fereastră, dar musai prevăzută cu un pervaz.
pe de altă parte poezia e ca peştii. şi dumnealor poeţii se amuză care mai de care cu pescuitul, cu gătitul şi gustatul... alţii doar cu acvariile. mai sînt unii care stau pe marginea unui lac şi încearcă să te convingă că acolo sub păturicea aceea sclipicioasă e peştişorul de aur.
că e poezia stare, obiect, scop sau mijloc eu încă nu m-am dumirit. dar ştiu că mi s-a întămplat uneori să sar cîte-un pervaz, chiar să poposesc acolo puţin şi acele clipe să fie mai mult decît orice set de trei dorinţe împlinite.
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
lalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
Părere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
tin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
Madalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
interesantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
Multumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
evident, este greu de apreciat o traducere dintr-o limbă căreia nu îi cunoști substanța. dar ca poezie versurile de mai sus este aproape impecabilă, mai puțin „și”-ul din ultimul vers. o miniatură a unui instantaneu paradoxal în ultimă instanță. te încurajez să ne mai surprinzi așa, adrian.
Excelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
In primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
stau pana in zori cu degetele ascutite pe fereastra( cred ca e destul de intuneric) si se pot ``ascunde`` prin trairile pe care vor sa le sugereze cititorului.
cat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta: imi spun, insa nu am intentionat sa imi demonstrez cunostintele gramaticale, ci doar sa imi exprim unele sentimente pe care domnia voastra le luati in deradere.
domnule Agherghesei, un lucru e sigur, scriem poezie, de aceea orice atitudine de batjocora a trairilor noastre ne afecteaza(ma refer la acel: ptiu! flegmatic din comentariu)
Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
Hanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deAdriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia deCare comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.
pentru textul : la o cafea deN-am urmărit foarte atent evoluția autorului, dar putem da crezare opiniei lui Sancho. Totuși găsesc câteva dizarmonii: o căutau - o găsise - iarăși o rătăcise (cam ezitant), dispăruse de pe stradă / dar ea nu plecase prea departe de-acasă.
Subtitlul e tentant, dar n-am înțeles de ce pastel, și de ce olandez.
pentru textul : Milli deE bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile: "nu mai curge nici un om prin pământ toți se duc de jos în sus acolo îi trage ața" de ținut minte. :)
pentru textul : azi sar schije depoezia este aşa... ca o fereastră. mai mică ori mai mare, cu perdea sau fără. ce ar trebui să fie? exact aceeaşi fereastră, dar musai prevăzută cu un pervaz.
pe de altă parte poezia e ca peştii. şi dumnealor poeţii se amuză care mai de care cu pescuitul, cu gătitul şi gustatul... alţii doar cu acvariile. mai sînt unii care stau pe marginea unui lac şi încearcă să te convingă că acolo sub păturicea aceea sclipicioasă e peştişorul de aur.
că e poezia stare, obiect, scop sau mijloc eu încă nu m-am dumirit. dar ştiu că mi s-a întămplat uneori să sar cîte-un pervaz, chiar să poposesc acolo puţin şi acele clipe să fie mai mult decît orice set de trei dorinţe împlinite.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece deSuprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
pentru textul : Geamantan cu pisică deiti multumesc din suflet pentru prima penita pe hermeneia, aranca! imi prinde bine. si asa mi se terminase mina la pix :) te mai astept
pentru textul : pink velvet delalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.
pentru textul : risipita dePărere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
pentru textul : girovag al maculelor dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII detin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
pentru textul : Nu plânge Moira deMadalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
pentru textul : Fără titlu deinteresantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
pentru textul : i-am pus numele studenție demultumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
pentru textul : poem de alungat singurătatea deMintea cea de pe urmă; Virgil, abia acum am sesizat greșeala; da, se scrie cu YGREK. Mulțumesc, Eugen.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb deCorina, se rezolvă:)Merci
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deai folosit adecvat termenul acesta de "recuzită religioasă". Recuzită care alt scop în scenografia poemului.
Îţi mulţumesc pentru sublinieri. Tuşele tale critice au acurateţe.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deMultumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
pentru textul : agudul deevident, este greu de apreciat o traducere dintr-o limbă căreia nu îi cunoști substanța. dar ca poezie versurile de mai sus este aproape impecabilă, mai puțin „și”-ul din ultimul vers. o miniatură a unui instantaneu paradoxal în ultimă instanță. te încurajez să ne mai surprinzi așa, adrian.
pentru textul : Poeti Israelieni moderni- Eliezer Segal dese prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor- sigur nu este tautologic.
pentru textul : prăbuşire deeu zic ca nu este un poem foarte slab cum spune Margas, dar niciunul genial:)
mi-au plăcut. deși în al doilea caz aș fi optat pentru „crești în”
pentru textul : vorbe de sticlă deExcelent domnule, excelent! rar imi e dat sa mai citesc asa ceva pe Hermeneia. Yester, mi-ai facut ziua. O poezie adevarata si moderna. Unde e Fluerasu sa o vada? Excelenta e si data din poza. Cred ca si in 2100 romanii au sa mai aiba o dacie acolo prin ograda, asa de saminta. Imi plac si licentele poetice.
pentru textul : țigară cu fum de caise deIn primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
pentru textul : Je t’aime, I love you, te iubesc!!! destau pana in zori cu degetele ascutite pe fereastra( cred ca e destul de intuneric) si se pot ``ascunde`` prin trairile pe care vor sa le sugereze cititorului.
pentru textul : mistică decat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta: imi spun, insa nu am intentionat sa imi demonstrez cunostintele gramaticale, ci doar sa imi exprim unele sentimente pe care domnia voastra le luati in deradere.
domnule Agherghesei, un lucru e sigur, scriem poezie, de aceea orice atitudine de batjocora a trairilor noastre ne afecteaza(ma refer la acel: ptiu! flegmatic din comentariu)
Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
pentru textul : Doar femeie deHanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase dePagini