Virgil -
...
primul lucru era tăcerea
cuvintelor cu care nu mai începea
și nu mai încheia nimic
le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț
să faci loc unui mort mai tînăr
al doilea lucru erau ochii
cu care ocolea oamenii
ca pe niște obstacole
pînă cînd forma lor devenea
un simplu relief al împrejurărilor
la urmă lăsa întotdeauna mîinile
ca niște muncitori cu ziua
despre care învățase de multă vreme
că îi sînt mai degrabă
niște prizonieri moșteniți
pentru care nicio libertate
nu va veni prea devreme
Poezie:
Comentarii
- despre -
a.a.a. -
Textul îşi revine după, dar începutul e pur şi simplu ratat pe toate palierele:
"primul lucru era tăcerea
cuvintelor..."
"le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț" - aici, "într-un colţ" ar putea lipsi, e redundant.
În rest, e plăcut, chiar dacă şi finalul e puţin sentenţios.
"la urmă lăsa întotdeauna mîinile
ca niște muncitori cu ziua" - foarte fain!
..ori
Trinity -
tot acolo la inceput as sugera:
primul lucru era tăcerea
cuvintele nu mai începeau
și nu mai încheiau nimic
cheers!
obstacole
bobadil -
Frumos poem.
Sunt multe lucruri pe care eu sau altcineva (vezi mai sus) le-aș perfecta (sau 'perfecționa'?).
Însă nu asta este ideea... ideea este că Virgil atunci când își regăsește lirismul scrie inspirat.
Nu atunci când vrea să fie ironic, sau să dea lecții de viață, sau să facă filozofie, nu. Ci atunci când își regăsește eul său poetic și care, în opinia mea, este 100% liric.
Într-un astfel de text regăsesc un Virgil care parcă uită de internet și scrie ca și cum am fi doar el, noi și o coală de hârtie.
Asa e trecerea... Cu tacere,
Maria - Doina -
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.