da Cristina. Așa cum am procedat și în urma concursului precedent, odată ce vom face public cine sînt auorii textelor, orice text participant la concurs poate fi republicat de autor la categoria și subcategoria peferată de acesta. Mulțumesc pentru participare.
Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
Doamne Dumnezeule, dar ce duminica delicioasa. Niciodata n-am inteles cum se pot simti atat de lezati unii oameni prin h-urile (si aici ne referim la neputinta coHabitarii) bagate aiurea si dragostele neimpartasite ale altora. De parca universul si-ar resfrange toata gaura neagra in viata PRIETETENULUI( ah scuze, am uitat caps lock-ul in "priza") parasitului. Da vai, dar vai, mi se pare mie, sau tocmai lipsa unui orgasm literar sub, de cele mai multe ori sub non-literarele tale texte, ti-a indus aceasta stare urata. Cat despre feisbuc, tare ma bucur ca nu te am la frendz, ca nu de alta, dar rozele tale s-ar fi simtit cel mai probabil hartuite.
Revenind, desi n-am fost niciodata pe text, femeie si barbat. Un text care m-a ametit un pic, dar ma bucur ca a ajuns la remarcate, felicitarile mele autorului. Remarc "toate femeile din tine m-au înşelat cu toţi bărbaţii mei,
şi toţi bărbaţii mei au făcut copii mai buni decât mine." care dpmdv constitue esenta.
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
Da, pentru: "viața nu e la promoție singurătatea / da bandajată c-o pungă de semințe". Cred că e mult mai reușită a doua jumătate a poemului tău, prin idee și vers.
într-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
Eu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
Cam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
nu îmi place deloc versificația ta, pe care probabil tu o consideri parte a unui așa-zis stil.
versul liber este bun, dar tu abuzezi de el și ceea ce iese este inestetic în opinia mea
versuri șchioape doar pentru că înțelesul este un pic mai jos
poemele tale trebuiesc aliniate în proză, citite așa, apoi împărțite în versuri după bunul plac al cititorului
în locul tău aș renunța complet la versificație
în opinia mea ție oricum îți lipsește
și uneori, e păcat de cuvinte
comentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Ioana nu există poezie genială doar poezie...dar există dispoziţia genetică pentru a scrie poezia aproape perfectă din considerent uman...spunea odinioară Nichita
Omagiile mele
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da Cristina. Așa cum am procedat și în urma concursului precedent, odată ce vom face public cine sînt auorii textelor, orice text participant la concurs poate fi republicat de autor la categoria și subcategoria peferată de acesta. Mulțumesc pentru participare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deBună dimineață cititorilor. cu stimă Mahmoud Djamal
pentru textul : Cuburi de gheață deEu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deDar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
apocalitica si obsesiva imaginea ce o da acest poem. observ ca poeziile tale zguduie cititorii. iti voi cumpara cartea publicata in tara.
pentru textul : din muntele vremelnic de ceață deDoamne Dumnezeule, dar ce duminica delicioasa. Niciodata n-am inteles cum se pot simti atat de lezati unii oameni prin h-urile (si aici ne referim la neputinta coHabitarii) bagate aiurea si dragostele neimpartasite ale altora. De parca universul si-ar resfrange toata gaura neagra in viata PRIETETENULUI( ah scuze, am uitat caps lock-ul in "priza") parasitului. Da vai, dar vai, mi se pare mie, sau tocmai lipsa unui orgasm literar sub, de cele mai multe ori sub non-literarele tale texte, ti-a indus aceasta stare urata. Cat despre feisbuc, tare ma bucur ca nu te am la frendz, ca nu de alta, dar rozele tale s-ar fi simtit cel mai probabil hartuite.
Revenind, desi n-am fost niciodata pe text, femeie si barbat. Un text care m-a ametit un pic, dar ma bucur ca a ajuns la remarcate, felicitarile mele autorului. Remarc "toate femeile din tine m-au înşelat cu toţi bărbaţii mei,
şi toţi bărbaţii mei au făcut copii mai buni decât mine." care dpmdv constitue esenta.
good day!... I SAID GOOD DAY!:)
pentru textul : Alb şi roşu decuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
pentru textul : făgăduinţă dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale deSarbatori fericite tuturor oriunde v-ati afla!
pentru textul : despre tine deDa, păi ar cam trebui modificată integral. Mă rog, am să văd dacă o mai pot îmbunătăți! Mulțumesc pentru observații!
pentru textul : Them deNu vreau să-l retrag, ci să-l repun la locul lui în atelier. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deCa de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Ialin
pentru textul : trecere. 7. deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene dedoar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
pentru textul : fog deVa multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic decu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva
pentru textul : psalm deDa, pentru: "viața nu e la promoție singurătatea / da bandajată c-o pungă de semințe". Cred că e mult mai reușită a doua jumătate a poemului tău, prin idee și vers.
pentru textul : despre crocodili deîntr-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deun porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Daca ati defini 'forma de slagar' poate as intelege ce fel de 'crochiu' ar putea deveni...
pentru textul : ROTUND deEu credeam ca e poezie(!)
Multumesc, oricum!
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
pentru textul : we will always have sighisoara... deEu am citit poemul ca pe un poem al contrastelor, unele enunțate, altele doar sugerate: noapte/dimineață, curat/murdar, deschis/închis(ferecat), curaj/teamă, mat/strălucitor, mort/viu, plin/gol, minuscul/uriaș.
Versurile
„tu nu vezi cum teama
se maturează în butoaiele acestor frunţi?”
fac un fel de piruetă în discursul liric.
Nebunia iubirii necondiționate a celui de pe cruce mi se pare bine sugerată.
pentru textul : me and mr. tom waits deCam asta e cheia în care am citit... De am dat greș, iartă!
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
pentru textul : baobabul deȘi mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
pentru textul : silent night dece anume, Matei?
spune, ca facem potera si-l prindem!:))
pentru textul : poeta turbanul și blajinul deSchimbă ceva la regulament...sau citeşte doar textul Virgil! Cu prietenie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei denu îmi place deloc versificația ta, pe care probabil tu o consideri parte a unui așa-zis stil.
pentru textul : luna în faze deversul liber este bun, dar tu abuzezi de el și ceea ce iese este inestetic în opinia mea
versuri șchioape doar pentru că înțelesul este un pic mai jos
poemele tale trebuiesc aliniate în proză, citite așa, apoi împărțite în versuri după bunul plac al cititorului
în locul tău aș renunța complet la versificație
în opinia mea ție oricum îți lipsește
și uneori, e păcat de cuvinte
comentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Ceva despre text, domnule editor?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIoana nu există poezie genială doar poezie...dar există dispoziţia genetică pentru a scrie poezia aproape perfectă din considerent uman...spunea odinioară Nichita
pentru textul : prăbuşire deOmagiile mele
există cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
e o greșeală typo în titlu?
pentru textul : anotimp interzis dePagini