Am făcut cunoştinţă şi cu Neo (I), texte interresante. Am senzaţia că-ţi cauţi un ton propriu, doreşti să experimentezi un fel de discurs. aici discursul unei plimbări în care reflexiile vorbitoarei formează doar un decor menit să scoată în relief dezabuzarea naratorului care se predă uşor, de la bun început.Mai trec.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
totul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
Multă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
Şi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Vlad, eu folosesc diacritice cu alt dreapta. Cred că de acolo tilda. Şi com - pentru că, de multe ori, subtitlul trece neobservat, şi am vrut să evit comentarii gen: "frate, asta e imitaţie eminesciană. Am vrut să fie cât mai evidentă intenţia/asumarea.
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
imi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am făcut cunoştinţă şi cu Neo (I), texte interresante. Am senzaţia că-ţi cauţi un ton propriu, doreşti să experimentezi un fel de discurs. aici discursul unei plimbări în care reflexiile vorbitoarei formează doar un decor menit să scoată în relief dezabuzarea naratorului care se predă uşor, de la bun început.Mai trec.
La versul 11, s-a pierdut o literă. "nim(i)c" .
pentru textul : Neo(II) deimaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog detotul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
pentru textul : de fapt sîntem deMultă polemică (dar şi juste observaţii de detaliu) în jurul unui text, totuşi, modest - atât ca poezie în genere, cât şi ca poezie pentru copii. Sigur, e vorba aici de un soi de lirism relicviar, în genul celui practicat cândva de uitatul I.M. Raşcu, iar mai încoace de Gh. Tomozei (în "Maşinării romantice"), ori de Emil Brumaru. Textul de aici nu e o fabulă, ci e un soi de alegorie. Dar îi lipseşte acel fluid liric care să-i umple celulele şi să-l facă poezie adevărată şi emoţionantă. Fără acel fluid el rămâne (cum şi este) în bună măsură inert.
pentru textul : ceainicul deŞi încă o observaţie, de ordin general: "poezia pentru copii" trebuie să fie cel puţin la fel de substanţială liric şi de relevantă stilistic ca "poezia pentru adulţi"; de altfel, această distincţie nici nu este justificată; Arghezi, de pildă, este la fel de poet în "Zdreanţă" ca "Psalmi" sau în "Cărticică de seară"; iar Otilia Cazimir e chiar mai poetă în "O furnică", bunăoară, ca în creaţia "serioasă"...
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii deUn poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
e o frăgezime de iarbă strivită sub tălpile goale în poemul acesta. mie îmi place "departeo".
pentru textul : Și dacă deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deMi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deVlad, eu folosesc diacritice cu alt dreapta. Cred că de acolo tilda. Şi com - pentru că, de multe ori, subtitlul trece neobservat, şi am vrut să evit comentarii gen: "frate, asta e imitaţie eminesciană. Am vrut să fie cât mai evidentă intenţia/asumarea.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deAm corectat. Mulţumesc!
pentru textul : Petru pământesc.. deCam care ar fi motivul pentru care ar trebui să mă ţin? O dau în bară mai mereu...
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
pentru textul : Azi deimi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
pentru textul : viața mea detuturor colegilor un an nou plin de bucurii si de inspiratie sarbatori fericite la multi ani
pentru textul : Ceruri deMultumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) de,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Am lecturat cu mult drag.
pentru textul : introfanie de toamnă II deMariana
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
pentru textul : '80-'08 de” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor dein primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
să mă bucure. Cred că undeva lipsește o verigă care să dea înțeles întregului.
pentru textul : ranfluare deeu nu am nevoie.
pentru textul : Într-o Iarnă de„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Felicitări!
pentru textul : Supraportret deAm citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
pentru textul : Mizantropii deSapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deand the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
cheers!
pentru textul : no new messages in your inbox deTextul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
pentru textul : puls 0 deA, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
pentru textul : elephant&castel debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
Pagini