mă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
parerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
...nu știu de ce m-ai făcut a mă gândi la "Pasărea măiastră", poate "cântecul pietrei șlefuite"... și rămân în mine cu prospețimea unei fântâni așezată într-o vară caniculară... reconfortant poemul tău anna... acum , când s-au aprins luminile unui nou an...
slabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
Păi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
Katya, acum a început perioada întocmirii dosarelor pentru burse peste tot. E important să găsești o bursa funcție de capacitățile tale profesionale, pregătire etc. Totul este să fii bine pregătit și consecvent. Este o cheie a succesului. Românii au pregătirea necesară pentru a candida și reuși. Un site al burselor în Europa este http://www.europeana.ro/burse/Burse.htm. Spre exemplu, la Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne se poate accesa site-ul http://www.univ-paris1.fr/etudiants/inscriptions/rubrique32.html. Fiecare instituție are condițiile ei de participare referitoare la studii, rezultate și uneori cu limita de vârstă. De citit, studiat, analizat obiectiv fiecare ofertă universitară. Personal, am încurajat pe toți cei care merită să candideze. Sansa este pentru toți românii indiferent unde se află în țară sau străinătate. Referitor la rezidențele de creație propuse de Institutul Cultural Român din Paris, acestea reprezintă un program de promovare a valorilor românești, o variantă de a avea o bursă numai pentru 2 luni, pentru un anume segment de specialiști. Alte burse ale Institutului Cultural Român așa cum remarcai și tu Katya, adică - Bursele "Constantin Brâncuși" și "George Enescu" - Burse pentru traducători străini - Burse pentru jurnalisti culturali din străinătate - Burse de cercetare si documentare - Burse pentru tinerii români care studiază în străinătate se pot accesa pe http://www.icr.ro/pagini.php?cod=21&subpagina=1. Acum, despre românii din afara granițelor: au șanse egale cu cei din țară. Au toate capacitățile de a promova în toate universitățile din lume. Există câteodată un curent ușor tendențios de a-i segrega (pe cei din țară și pe cei din diaspora), dar este o falsă problemă emisă de persoane neavizate. Demult, un prieten îmi spunea că în viață trebuie să știi să riști la momentul respectiv. Poate că momentul prielnic este cel al tinereții dar nici asta nu e o regulă. Riscați! Inteligența e capacitatea de a forța norocul!
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
bine ai venit pe hermeneia, mădă! dacă te-a prins acest text, vei mai găsi multe pe aici care îți vor intra în grații:) mulțumesc pentru aprecieri și semnul de lectură! și să ți se îndeplinească presimțirea:) dacă ții morțiș:)
e unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
Un text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
Mulțumiri, Ioana! Felicitări!
câteva expresii în text care nu mi-au plăcut: spre exemplu: "mi s-a uscat aura", apoi "războiul intern sau intergalactic". Mai e şi calamburul acela creat între cangur şi cochilia de melc care, trebuie să recunosc, e destul de confuz. Un text destul de complicat, dedicat unei clone? Parcă e prea mult....Puteai să alegi un ton mai direct fără excesul de metafore. Textul ar fi câştigat mai multă forţă prin concizie şi claritate.
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
Textul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
Am uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
text de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
Povestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, ce bine e cand cineva se opreste si ii pasa, acum vad si eu cu alti ochi textul, am taiat deja in mintea mea juma din el:)
pentru textul : deviațiiart demă fascinează amănuntul pentru intimitate ce urmarește întreaga alcătuire a poemului. poezia ta, așadar, imi pare o obsesie, însă una frumoasă. lucian.
pentru textul : Doi deparerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii demultumesc Adrian!
pentru textul : desen pe-o înserare dePe cand o carte de povesti pentru copii? E foarte reusita poezia, felicitari!
pentru textul : Căsuțe umblătoare de...nu știu de ce m-ai făcut a mă gândi la "Pasărea măiastră", poate "cântecul pietrei șlefuite"... și rămân în mine cu prospețimea unei fântâni așezată într-o vară caniculară... reconfortant poemul tău anna... acum , când s-au aprins luminile unui nou an...
pentru textul : cel ce scrie poeme deslabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
pentru textul : girovag al maculelor dePăi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
pentru textul : doină pe potriva sorții deKatya, acum a început perioada întocmirii dosarelor pentru burse peste tot. E important să găsești o bursa funcție de capacitățile tale profesionale, pregătire etc. Totul este să fii bine pregătit și consecvent. Este o cheie a succesului. Românii au pregătirea necesară pentru a candida și reuși. Un site al burselor în Europa este http://www.europeana.ro/burse/Burse.htm. Spre exemplu, la Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne se poate accesa site-ul http://www.univ-paris1.fr/etudiants/inscriptions/rubrique32.html. Fiecare instituție are condițiile ei de participare referitoare la studii, rezultate și uneori cu limita de vârstă. De citit, studiat, analizat obiectiv fiecare ofertă universitară. Personal, am încurajat pe toți cei care merită să candideze. Sansa este pentru toți românii indiferent unde se află în țară sau străinătate. Referitor la rezidențele de creație propuse de Institutul Cultural Român din Paris, acestea reprezintă un program de promovare a valorilor românești, o variantă de a avea o bursă numai pentru 2 luni, pentru un anume segment de specialiști. Alte burse ale Institutului Cultural Român așa cum remarcai și tu Katya, adică - Bursele "Constantin Brâncuși" și "George Enescu" - Burse pentru traducători străini - Burse pentru jurnalisti culturali din străinătate - Burse de cercetare si documentare - Burse pentru tinerii români care studiază în străinătate se pot accesa pe http://www.icr.ro/pagini.php?cod=21&subpagina=1. Acum, despre românii din afara granițelor: au șanse egale cu cei din țară. Au toate capacitățile de a promova în toate universitățile din lume. Există câteodată un curent ușor tendențios de a-i segrega (pe cei din țară și pe cei din diaspora), dar este o falsă problemă emisă de persoane neavizate. Demult, un prieten îmi spunea că în viață trebuie să știi să riști la momentul respectiv. Poate că momentul prielnic este cel al tinereții dar nici asta nu e o regulă. Riscați! Inteligența e capacitatea de a forța norocul!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris deretin ca e apasator si ca transmite ...
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deam modificat
pentru textul : funeralii decu multumiri
nico, dude, tu lărgește împărăția... scuzele nu îți erau adresate... ceao...
pentru textul : când se crapă de ziuă, deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi debine ai venit pe hermeneia, mădă! dacă te-a prins acest text, vei mai găsi multe pe aici care îți vor intra în grații:) mulțumesc pentru aprecieri și semnul de lectură! și să ți se îndeplinească presimțirea:) dacă ții morțiș:)
pentru textul : i-am pus numele studenție dehehe, bine ca nu e ala cu manelele, copilu' minune:)) da, rar scriu d'astea. se pare ca ma calmeaza, chiar daca e angajament:) multam!
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori dee unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
pentru textul : despre cum să... deMarina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deUn text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
pentru textul : Obiecte fragile deMulțumiri, Ioana! Felicitări!
da mai francisc, e un fel de "nu faceti ca el"
pentru textul : portarul de la spital decâteva expresii în text care nu mi-au plăcut: spre exemplu: "mi s-a uscat aura", apoi "războiul intern sau intergalactic". Mai e şi calamburul acela creat între cangur şi cochilia de melc care, trebuie să recunosc, e destul de confuz. Un text destul de complicat, dedicat unei clone? Parcă e prea mult....Puteai să alegi un ton mai direct fără excesul de metafore. Textul ar fi câştigat mai multă forţă prin concizie şi claritate.
Doar o părere,
pentru textul : clona deEugen
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda demirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deun stil riscant dar bine condus pâna la finalul convingator
pentru textul : Viaţa e metal dur deTextul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
pentru textul : Meditație deVeșnic să trăiești și tu! Om bun!
pentru textul : pentru că zilele nu se cunosc între ele dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII deErata: in loc de episeteme se va citi episteme.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deAm uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
pentru textul : mess detext de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost dePovestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : akedia dePagini