Virgil un pomelnic simbolist urmat de un happening suprarealist-oniric. bine punctată alegerea. din fiecare se poate ciuguli ceva bun. pînă şi viermele flutură un vis de mătase aşa meşter minier cum e în paradisul lui fructifer...:)
adica niciodata. aici gasesc o citadela, un fel de Templar fortification bine maiestrita. totusi, de ce n-am putea numara cazutii eroi din transeele ...goarnei?
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
Sunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
nu știu exact în ce măsură acest text este sau nu o destăinuire personală, sau poate o semi-confesiune. și probabil nici nu este treaba mea. dar mi se pare că ai avea mai multă înclinație către proză decît către poezie.
Mereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
Bine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
Un eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
Ela, eram frântă când am pus forma inițială pe hârtie. Mă bucur pentru interpretare. Imposibilul este pentru mine un posibil încă nevăzut... nu ies din el, ci îi probez aparițiile.
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
Sa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
Silviu, cred ca nici are cum sa fie altfel, pentru ca asta mi- a fost intentia. Ceva gothic, inspirat de o conversatie mai sumbra pe care am avut- 0 cu um medic zilele astea. In rest, nu stiu.. Multumesc pentru impresie :)
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Fain într-adevăr, sau cum să zic, excepțiile confirmă regula right, Ioana?
Eu voi fi acolo și sper să nu fiu singura de pe aici.
Chiar dac-ar trebui să locuiesc între 24 iunie și 2 iulie într-o 'baracă'... însă nu în cea depictată de 'geniul' lui aalizei, ci într-una adevărată.
Margas
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
un poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
ce frumoase poeziile lui Labiş împinse în faţă de Dorel şi cele două ale lui Ţărnea!
dar domnule Labiş? "doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci" şi ...praf în ochi.
peniţele, tristele de ele! şi gaşca. m-apucă agonia, nu alta!
Vladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
Mariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
un text impresionant, minus "memoria nesfârșitelor mele plecări" care sună cam patetic e un poem de melancodragoste pe care orice bărbat sensibil și puternic ar fi onorat să-l primească
am putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil un pomelnic simbolist urmat de un happening suprarealist-oniric. bine punctată alegerea. din fiecare se poate ciuguli ceva bun. pînă şi viermele flutură un vis de mătase aşa meşter minier cum e în paradisul lui fructifer...:)
pentru textul : metamorpoesis deesti sigur ca e proza jurnal?
pentru textul : silent dance for unknown wedding deadica niciodata. aici gasesc o citadela, un fel de Templar fortification bine maiestrita. totusi, de ce n-am putea numara cazutii eroi din transeele ...goarnei?
pentru textul : Citadela deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deSunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
pentru textul : lumina dinaintea vederii denu știu exact în ce măsură acest text este sau nu o destăinuire personală, sau poate o semi-confesiune. și probabil nici nu este treaba mea. dar mi se pare că ai avea mai multă înclinație către proză decît către poezie.
pentru textul : Gânduri bune! deYerba mate făcea parte din text. Nu m-am îndepărtat de la subiect. Cu plăcere.
pentru textul : Tetley deMereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
pentru textul : coliba mea de corali deBine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
pentru textul : air on a string deUn eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. demerci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
pentru textul : religia scoicilor deEla, eram frântă când am pus forma inițială pe hârtie. Mă bucur pentru interpretare. Imposibilul este pentru mine un posibil încă nevăzut... nu ies din el, ci îi probez aparițiile.
pentru textul : automata hari deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deexcesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume denu ştiu de ce mereu am avut problemă cu înecul. se ţine de mine. probabil pentru că am fost vâslaş în tinereţe şi ne-am tot dat târcoale.
da, thank you.
pentru textul : simulacre deSa stii ca si eu am teoretizat si am cautat sa inteleg pentru mine insumi unde se duce pofta de a scrie si care sunt premisele intime pentru care inspiratia iti da tarcoale... cred ca este vorba de doua mari principii si pe care tu, de asemenea, le-ai atins... unul este echilibrul... nu cred ca se poate scrie sau eu nu pot scrie decat daca ma aflu in acea stare tranzitorie ce marcheaza trecerea intre doua momente de echilibru, adica hai sa-i zicem pe nume:haosul... pentru ca poezia este tocmai dibuirea drumului laolalta cu toata nesiguranta directiei, cu tentatia intoarcerii la ultima clipa de confort psihic ingemanata cu disperarea de a ramane acelasi... a fi multumit, a trai bine cu tine insuti poate duce rareori la poezie si atunci eventual iti ies niste psalmi frumosi. Al doilea principiu este cel al pasiunii (poti sa-i zici fantasma, patima, in-dragostire, nebunia ca acel ceva care excede normalul etc) fara de care nu poti accesa tocmai acele trairi primare, autentice, tribale pe care fiecare dintre noi le avem dosite prin suflet. Un om echilibrat poate fi un excelent mestesugar de cuvinte insa nu cred ca poate scrie poezie care sa impresioneze, care sa se adreseze personal cititorului. Pana cand nu o sa iesim din casa, prietene, pentru a ne afunda inspre mijlocul padurii tare ma tem ca vom pune burta, o sa zambim cu pipa in coltul gurii atenti la detalii dar o sa facem exclusiv critica amintindu-ne de vremurile bune :))
pentru textul : despre poezie deSilviu, cred ca nici are cum sa fie altfel, pentru ca asta mi- a fost intentia. Ceva gothic, inspirat de o conversatie mai sumbra pe care am avut- 0 cu um medic zilele astea. In rest, nu stiu.. Multumesc pentru impresie :)
pentru textul : clavier deCred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Fain într-adevăr, sau cum să zic, excepțiile confirmă regula right, Ioana?
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deEu voi fi acolo și sper să nu fiu singura de pe aici.
Chiar dac-ar trebui să locuiesc între 24 iunie și 2 iulie într-o 'baracă'... însă nu în cea depictată de 'geniul' lui aalizei, ci într-una adevărată.
Margas
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero denu e nevoie să fii ironic. doar fii omul pe care îl prețuiesc și respect de atâta vreme din foarte multe motive.
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deFluturele care flutură... Şi aripa aia care scârţâie să i-o lăsăm lui Bacovia.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deun poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deși dacă liinile infinite își caută de drum, culcându-ne traverse rămânem, jaluzele trase, peste a lunii reci ferestre
pentru textul : într-o gară... dece frumoase poeziile lui Labiş împinse în faţă de Dorel şi cele două ale lui Ţărnea!
dar domnule Labiş? "doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci" şi ...praf în ochi.
pentru textul : domnule Labiș depeniţele, tristele de ele! şi gaşca. m-apucă agonia, nu alta!
Vladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deMariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deun text impresionant, minus "memoria nesfârșitelor mele plecări" care sună cam patetic e un poem de melancodragoste pe care orice bărbat sensibil și puternic ar fi onorat să-l primească
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deCristi, puţin umor, destul derapaj către vulgaritate. S-au vrut versurile 1/3 iamb şi 2/3 troheu?
pentru textul : Mit deam putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
pentru textul : Grandma dePagini