Finalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
Penița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
Mie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
O scriere interesantă, câteva tablouri art-nouveau, destul de multă decadență și trei secțiuni suprarealiste, cel puțin cam așa am numărat eu... pentru că scrierea aceasta nu m-a captivat așa că m-am pus pe numărat. Nu vreau să fiu eu cea care vine acum, în mileniul trei să îi spună unei tinere absolvente de filozofie că scrierea oricare ar fi ea trebuie să emoționeze, nu știu cum, dar cumva, că nu trebuie să fie o etalare a unor skill-uri, indiferent care ar fi acelea.... dar uite că mi-a luat-o gura pe dinainte și am spus-o!
Margas
Cred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
se poate mura desigur și la oțet (așa cum fac occidentalii), la sare este o metodă tradițională românească (nu știu dacă exclusiv românească) și care generează acidul lactic în loc de cel acetic.
în rest, cum bine spui... nimic
mulțumesc pentru lectură
nu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
Singura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
obiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
voi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
Doamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
Săru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
o zdreanţă pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
Domnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
Şi uite aşa ajung eu să îi cunosc mai bine pe oameni. Belizan a reuşit să mă dezamăgească aşa cum mărturisesc că nu mă aşteptam. Nu îmi imaginam să citesc de la el "pamflete" din acestea de bătăuş şi scandalagiu spărgător de capete. Dar uite că dacă am răbdare cu oamenii arama se dă pe faţă. Numai un om mic şi realmente atacat la zona adevărului s-ar fi înfuriat aşa ca Belizan. Dar asta e. Dacă a vrut să ne convingă că Bobadil avea dreptate, a reuşit. În cel mai bun caz e un păcală care a căzut în plasă. Pentru că numai un om neînţelept se lasă atras în păruieli din astea de cartier. Asta, of course, dacă Bobadil nu a avut dreptate.
În orice caz, deşi Bobadil a fost ofensator cu remarca lui, şi îl avertizez pentru asta, totuşi Belizan a căutat-o cu lumînarea. De fapt mi se pare ipocrit să scrii un text care face trotuarul între erotic şi pornografic şi apoi să scrii într-un comentariu (deşi nu te-a întrebat nimeni - deci o faci absolut deliberat şi intenţionat -) că "am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea" şi apoi să te ofuschezi că pe unii toată "asocierea" asta i-a dus cu gîndul la masturbare. Asta ca să nu spun că nu văd de ce remarca Cristinei legată de orgasm a fost acceptabilă iar remarca lui Bobadil legată de masturbare este o crimă. Măi Belizane, tu ai auzit de expresia "semeni vînt, culegi furtună"?
De ce nu mă întreabă Bobadil pe mine sau pe altul de masturbare? Şi să nu îmi spui că din frică pentru că numai frică de mine nu are. Tu ai provocat asta pentru că ai urmărit asta. Şi ai urmărit-o pentru că eşti flămînd după atenţie ieftină. Şi să nu crezi că nu se observă asta. Nu ştiu cît te interesează literatura dar eşti obsedat să ţi se dea atenţie ţie şi textelor tale. Lucru care nu este neaparat rău dacă ar naşte calitate. Dar cînd scrii chestii din astea şi apoi ne mai spui şi de "îndeletnicirile tale plăcute" crede-mă că e absurd şi ipocrit să te ofuschezi.
Nu mai vorbesc de mojicia cu care vorbeşti la adresa mea şi a Hermeneia. Nu am pretins că sînt poet şi nici altceva. Ţi-am pus la dispoziţie un spaţiu pe care îl foloseşti pe gratis. Măcar şi din bun simţ şi nu s-ar cădea să vorbeşti astfel. Dar m-ai convins că la tine bunul simţ este inexistent. Şi repet, a fost o surpriză pentru mine. Dar asta e, oamenii au proprietatea de a-şi da arama pe faţă. Mă bucur că te-am cunoscut şi acum ştiu cu cine am de-a face. Te poţi considera şi tu avertizat pentru ce ai scris în comentariul tău despre Bobadil. Despre mine nu are importanţă. De unde nu e (caracter) nici Dumnezeu nu cere. Cu atît mai puţin eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
would have kept just the title in 'beyond words'..the first and the last verse are slightly..too much or too cliché-istic.
try and read it this way:
'Beyond words
(poem by so and so:p)
love is brutal with us
blah
...
...
blah..
love so tender
becomes.'
(what love becomes???well, is for every reader to know..)
So, what say you?:p
pentru textul : beyond words deam să acord o peniță pentru poezia din această poezie. singurul lucru care mi se pare cam ieftin este versul „întâi în aer apoi în vid”.
pentru textul : carantină deFinalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
Am citit,
pentru textul : viermii din fructele de aur deEugen.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia dePenița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deMerge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deMie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
pentru textul : fahrenheit game deîncercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia deO scriere interesantă, câteva tablouri art-nouveau, destul de multă decadență și trei secțiuni suprarealiste, cel puțin cam așa am numărat eu... pentru că scrierea aceasta nu m-a captivat așa că m-am pus pe numărat. Nu vreau să fiu eu cea care vine acum, în mileniul trei să îi spună unei tinere absolvente de filozofie că scrierea oricare ar fi ea trebuie să emoționeze, nu știu cum, dar cumva, că nu trebuie să fie o etalare a unor skill-uri, indiferent care ar fi acelea.... dar uite că mi-a luat-o gura pe dinainte și am spus-o!
pentru textul : Bătrâna clovn deMargas
Şi invers are o logică, dar nu cea pe care am vrut-o; "povestea" nu mai există în virtutea deznodământului existenţial, ci al incipitului. Mulţam!
(şi bun revenit pe H.!)
pentru textul : Primul infern deCred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
pentru textul : candelabrele demânuite cu atâta uşurinţă
pentru textul : fiul risipitor deremarc:,, bătăile nopţii taie ninsoarea,,
poemul conferă o imagine amplă, auditivă, plastică
se poate mura desigur și la oțet (așa cum fac occidentalii), la sare este o metodă tradițională românească (nu știu dacă exclusiv românească) și care generează acidul lactic în loc de cel acetic.
pentru textul : nimic deîn rest, cum bine spui... nimic
mulțumesc pentru lectură
nu stiu, am impresia ca fie doar pe pagina mea, fie pe intregul site nu prea mai citeste nimeni, si cu atat mai putin sunt de aflat sugestii interesante. eu de asa ceva as avea nevoie acum. PS: asadar ti se pare ca suna bine... atunci probabil ca ar trebui sa schimb cam pe-aici: "chipurile deformate ale celor iubiți numele celor iubiți"...
pentru textul : pe străzi pe ziduri deSingura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
pentru textul : Crepuscul deobiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
pentru textul : Săptămâna Creației deam uitat : felicitari pentru Hermeneia si membrii sai la 6 luni de existenta . In curand va iesi primul dintisor..
pentru textul : jurnal de nesomn V deAsa-i, Virgle, nu ma prind, stii de ce? Pentru ca nu-s lapte :-) Cum adica "te-ai retras"? Ce-i aia? Bobadil.
pentru textul : fericirea II devoi retine acest poem ca un vis de toamna ratacit undeva in memoria involuntara a iernii. eu as renunta la "aerul statut" si as continua poemul, care mi se pare neterminat cu drag,
pentru textul : cineva cânta în locul meu deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
Doamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deSăru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
ioana, ioan :) va multumesc pentru frumoasele treceri. e bine sa stiu ca v- a placut, ca poemul n- a fost o pasare tradatoare :)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară de"poate c-aşa, aşa ajungi să porţi
pentru textul : în care discul se zgârie deo zdreanţă
pişată" - dacă veţi modifica termenul cu care Hermeneia un este compatibilă, faceţi click pe "atenţie editor". Până atunci, textul rămâne la "inacceptabile".
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
pentru textul : soliloquy deDomnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deFoarte plăcut text, cu expresiile cele mai potrivite. Într-adevăr, poezia asta are anvergura şi sentimentul latent specifice poeziei mari.
"firimitură de pâine" - eu aş scrie doar "firimitură".
pentru textul : dacă deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară de...ma gindesc ca fara Amalia poemul are o sansa mai mare sa intrige/ sa surprinda/ sa-si apartina...
nu??
pentru textul : fără amalia deŞi uite aşa ajung eu să îi cunosc mai bine pe oameni. Belizan a reuşit să mă dezamăgească aşa cum mărturisesc că nu mă aşteptam. Nu îmi imaginam să citesc de la el "pamflete" din acestea de bătăuş şi scandalagiu spărgător de capete. Dar uite că dacă am răbdare cu oamenii arama se dă pe faţă. Numai un om mic şi realmente atacat la zona adevărului s-ar fi înfuriat aşa ca Belizan. Dar asta e. Dacă a vrut să ne convingă că Bobadil avea dreptate, a reuşit. În cel mai bun caz e un păcală care a căzut în plasă. Pentru că numai un om neînţelept se lasă atras în păruieli din astea de cartier. Asta, of course, dacă Bobadil nu a avut dreptate.
pentru textul : fahrenheit game deÎn orice caz, deşi Bobadil a fost ofensator cu remarca lui, şi îl avertizez pentru asta, totuşi Belizan a căutat-o cu lumînarea. De fapt mi se pare ipocrit să scrii un text care face trotuarul între erotic şi pornografic şi apoi să scrii într-un comentariu (deşi nu te-a întrebat nimeni - deci o faci absolut deliberat şi intenţionat -) că "am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea" şi apoi să te ofuschezi că pe unii toată "asocierea" asta i-a dus cu gîndul la masturbare. Asta ca să nu spun că nu văd de ce remarca Cristinei legată de orgasm a fost acceptabilă iar remarca lui Bobadil legată de masturbare este o crimă. Măi Belizane, tu ai auzit de expresia "semeni vînt, culegi furtună"?
De ce nu mă întreabă Bobadil pe mine sau pe altul de masturbare? Şi să nu îmi spui că din frică pentru că numai frică de mine nu are. Tu ai provocat asta pentru că ai urmărit asta. Şi ai urmărit-o pentru că eşti flămînd după atenţie ieftină. Şi să nu crezi că nu se observă asta. Nu ştiu cît te interesează literatura dar eşti obsedat să ţi se dea atenţie ţie şi textelor tale. Lucru care nu este neaparat rău dacă ar naşte calitate. Dar cînd scrii chestii din astea şi apoi ne mai spui şi de "îndeletnicirile tale plăcute" crede-mă că e absurd şi ipocrit să te ofuschezi.
Nu mai vorbesc de mojicia cu care vorbeşti la adresa mea şi a Hermeneia. Nu am pretins că sînt poet şi nici altceva. Ţi-am pus la dispoziţie un spaţiu pe care îl foloseşti pe gratis. Măcar şi din bun simţ şi nu s-ar cădea să vorbeşti astfel. Dar m-ai convins că la tine bunul simţ este inexistent. Şi repet, a fost o surpriză pentru mine. Dar asta e, oamenii au proprietatea de a-şi da arama pe faţă. Mă bucur că te-am cunoscut şi acum ştiu cu cine am de-a face. Te poţi considera şi tu avertizat pentru ce ai scris în comentariul tău despre Bobadil. Despre mine nu are importanţă. De unde nu e (caracter) nici Dumnezeu nu cere. Cu atît mai puţin eu.
Pagini