Frumoasă această poveste autentică ce denotă un spirit viu, aşa cum ne-a obişnuit Vlad Turburea mereu cu textele sale. Atât poezia domniei sale, cât şi proza scurtă de factură alernativă (modernistă/contemplativă spre nostalgia, dulcea nostalgie a unui „ceva” drag ) sunt scrieri pe care le citeşti cu multă plăcere la acest autor şi nu te întrebi de ce o faci, ceea ce însemneză că scriitura ajunge direct unde trebuie, la sufletul cititorului. Desigur, aerul prozei lui Turburea nu este unul de „o nostalgie blegoasă”, aer de sat gen Creangă sau Sadoveanu. „Modernul” lucrează activ pe textele autorului. La un moment dat asistăm la demaraje poetice, artificii de calcul gen (+1)( -1) ca să nu cădem în desuet, aşa că, autorul ştie până unde să meargă cu povestea dar şi cu femeia - subiect dificil de abordat atât în literatură cât şi în viaţa noastră de toate zilele - cu Lina lui Mărin. Şi iată că nu ne dezminte imaginea introducerii ei în scenă: “după paşti Lina s-a dus pe vale.../ ajunsă în cimitir a luat trei cărămizi spoite cu var.../ că să vezi mă tată aşa că să vezi tată pe dincolo...”. Comicul nu este exagerat, este bine filtrat pe senzaţie, senzaţia cititorului, mai exact, să adune fiecare cât poate „să ducă în cârcă” cu el. Umorul rafinat nu e pentru toată lumea?! Nu ştim dar intuim. Femeia-Lina este „femeia tipar” a unui Mărin, dar nu miliardar, ci unul care, ca orice bărbat căsotorit cu o Lina, are pe lângă muierea lui dragă şi o Filofteia, că deh: “Filofteia haţ Mărin haţ tată haţ uite aşa na!”
Poeticul lui Vlad este cam aşa... cam ca la doctor... mergem să ne tratăm “de negură de la norii joşi”, iar de “genunchiul drept al Linei rămas gol din nebăgare de seamă lumina ca o candelă la capul lu’ Drie” numai de bine. Ca să nu mai vorbim de metafore macabre intenţionate cu scopul de a îmbunătăţii întregul epic, ne întoarcem şi noi, împreună cu Drie, personaj creionat din bucăţi de pământ, care “s-a întors pe partea ailaltă văzîndu-şi mai departe de moartea lui.”
Cine este de fapt Lina lu’ Mărin? Un personaj feminin, căruia îi place băutura, fie şi „verde de paris” sau “vitriol anglezesc” (de-ale carnavalului/I.L.Caragiale) cititorul gustă că e pe gratis.
Ca un “mare pişicher, parol” , Turburea „o trece prin toţi sfinţii” pe Lina bat-o vina şi cât de frumoasă este numai bărbaţii ştiu la un pahar: “bă da’ a dracu cu scalda şi născătoarea ei de muiere că frumoasă s-a făcut ziceau ăştia, bărbaţii la bufet” şi ce să mai spunem, că deja, dacă nu îl cunoaştem pe Simion, acest personaj omniprezent în scrierile turburiene, nu am făcut nici cât o ceapă degerată din ograda Linei – dacă o avea – personal ca cititor „am un junghi” pe autor, de ce insistă l-aş întreba şi râd, nu-i aşa, căci am schimbat puţin conduita comentariul meu care a vrut a se vrea academic (să mă scuze minţile luminate şi maeştrii acestui site, cu plecăciune), Vlad Turburea chiar scrie impecabil, comentatorul este foarte slab în schimb...
Finalul este tragic, de o fineţe miniaturală a comicului real cînd Lina se dezechilibrează psihic, cedează de la ţuica de prună şi se aruncă cu toată sinceritatea „în perne”: „Lina căzuse în pat cu nasul în perne, moartă de beată dar şi moartă de-a binelea acum”.
Apoi doar fundalul sonor pe care l-aş asocia cu imaginea de final din romanul H. P. Bengescu (“concert din muzică” de Bach), respectiv moartea Siei, concertul care s-a ţinut până la urmă într-un cadru de funeralii: “la cap îi cînta picup-ul – dar un hoţ de vînător/ rupse trei fire de păr /şi făcu d’un lăţişor/mă luă laţul de picior/de picior şi după cap/şi nu pot ca să mai scap...”
Este un gen de scriere pe care o pot încadra cu multă sinceritate şi absolut subiectivism printre preferatele mele alături de celelalte proze ale lui Vlad Turburea.
Sper să nu fi exagerat cu sinceritatea. Să mă scuze autorul.
Vlad Turburea, felicitări!
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
Emil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
Ideile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
Ela, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
Marina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
Virgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
corectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
aproape ca nu mai imi vine sa comentez. in ultimul timp mereu se leaga cineva de mine. deci e clar ca nu ma pricep la comentarii stil.
trebuie sa-mi fac mult curaj pentru sinceritate si parca m-as arunca de pe casa.
e un crochiu poetic reusit, consistent in ciuda laconismului, dar e cam invechit. e un fel de limuzina poetica pentru fandositi lipsiti de vitalitate.
hai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
ma gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
Sapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
se pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
Păi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
Matei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumoasă această poveste autentică ce denotă un spirit viu, aşa cum ne-a obişnuit Vlad Turburea mereu cu textele sale. Atât poezia domniei sale, cât şi proza scurtă de factură alernativă (modernistă/contemplativă spre nostalgia, dulcea nostalgie a unui „ceva” drag ) sunt scrieri pe care le citeşti cu multă plăcere la acest autor şi nu te întrebi de ce o faci, ceea ce însemneză că scriitura ajunge direct unde trebuie, la sufletul cititorului. Desigur, aerul prozei lui Turburea nu este unul de „o nostalgie blegoasă”, aer de sat gen Creangă sau Sadoveanu. „Modernul” lucrează activ pe textele autorului. La un moment dat asistăm la demaraje poetice, artificii de calcul gen (+1)( -1) ca să nu cădem în desuet, aşa că, autorul ştie până unde să meargă cu povestea dar şi cu femeia - subiect dificil de abordat atât în literatură cât şi în viaţa noastră de toate zilele - cu Lina lui Mărin. Şi iată că nu ne dezminte imaginea introducerii ei în scenă: “după paşti Lina s-a dus pe vale.../ ajunsă în cimitir a luat trei cărămizi spoite cu var.../ că să vezi mă tată aşa că să vezi tată pe dincolo...”. Comicul nu este exagerat, este bine filtrat pe senzaţie, senzaţia cititorului, mai exact, să adune fiecare cât poate „să ducă în cârcă” cu el. Umorul rafinat nu e pentru toată lumea?! Nu ştim dar intuim. Femeia-Lina este „femeia tipar” a unui Mărin, dar nu miliardar, ci unul care, ca orice bărbat căsotorit cu o Lina, are pe lângă muierea lui dragă şi o Filofteia, că deh: “Filofteia haţ Mărin haţ tată haţ uite aşa na!”
Poeticul lui Vlad este cam aşa... cam ca la doctor... mergem să ne tratăm “de negură de la norii joşi”, iar de “genunchiul drept al Linei rămas gol din nebăgare de seamă lumina ca o candelă la capul lu’ Drie” numai de bine. Ca să nu mai vorbim de metafore macabre intenţionate cu scopul de a îmbunătăţii întregul epic, ne întoarcem şi noi, împreună cu Drie, personaj creionat din bucăţi de pământ, care “s-a întors pe partea ailaltă văzîndu-şi mai departe de moartea lui.”
Cine este de fapt Lina lu’ Mărin? Un personaj feminin, căruia îi place băutura, fie şi „verde de paris” sau “vitriol anglezesc” (de-ale carnavalului/I.L.Caragiale) cititorul gustă că e pe gratis.
Ca un “mare pişicher, parol” , Turburea „o trece prin toţi sfinţii” pe Lina bat-o vina şi cât de frumoasă este numai bărbaţii ştiu la un pahar: “bă da’ a dracu cu scalda şi născătoarea ei de muiere că frumoasă s-a făcut ziceau ăştia, bărbaţii la bufet” şi ce să mai spunem, că deja, dacă nu îl cunoaştem pe Simion, acest personaj omniprezent în scrierile turburiene, nu am făcut nici cât o ceapă degerată din ograda Linei – dacă o avea – personal ca cititor „am un junghi” pe autor, de ce insistă l-aş întreba şi râd, nu-i aşa, căci am schimbat puţin conduita comentariul meu care a vrut a se vrea academic (să mă scuze minţile luminate şi maeştrii acestui site, cu plecăciune), Vlad Turburea chiar scrie impecabil, comentatorul este foarte slab în schimb...
Finalul este tragic, de o fineţe miniaturală a comicului real cînd Lina se dezechilibrează psihic, cedează de la ţuica de prună şi se aruncă cu toată sinceritatea „în perne”: „Lina căzuse în pat cu nasul în perne, moartă de beată dar şi moartă de-a binelea acum”.
Apoi doar fundalul sonor pe care l-aş asocia cu imaginea de final din romanul H. P. Bengescu (“concert din muzică” de Bach), respectiv moartea Siei, concertul care s-a ţinut până la urmă într-un cadru de funeralii: “la cap îi cînta picup-ul – dar un hoţ de vînător/ rupse trei fire de păr /şi făcu d’un lăţişor/mă luă laţul de picior/de picior şi după cap/şi nu pot ca să mai scap...”
Este un gen de scriere pe care o pot încadra cu multă sinceritate şi absolut subiectivism printre preferatele mele alături de celelalte proze ale lui Vlad Turburea.
Sper să nu fi exagerat cu sinceritatea. Să mă scuze autorul.
pentru textul : Lina lu’ Mărin deVlad Turburea, felicitări!
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deEmil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
pentru textul : timidă umbra ta de fată de"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
pentru textul : e-REM de,,7/5/7 silabe" în loc de ,,12/5/12 silabe"
pentru textul : 3 gafe haiku deno, for goodness sake. si chiar daca dai vreodata penite, da-le textelor nu oamenilor. eu vreau sa-mi cumpar un stilou
pentru textul : ziua furată demi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deşi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
pentru textul : delirum hristum deIdeile sunt foarte uzitate: moarte, mireasa, dor, sudoare de gheata, suflet, vesnicie, mormant, cruci, iubirea din perspectiva mortii... faptul ca textul are tenta macabra nu salveaza lipsa de originalitate, ritmul ratat, combinatiile foarte facile si nejustificate... Eu cred ca ar trebui fie sa comasezi ideile, sa concentrezi substanta textului. Adica sa faci doua strofe dar cu adevarat bune, cu idee, continut ok decat zece de genul asta. Alta chestie... ai putea renunta la prozodie si sa scrii in vers alb, poate o sa te prinda... Se vede clar ca mai e de lucru pe text, pe idee, pe stil. Nu pari sa ai un stil conturat foarte bine. ialin
pentru textul : „Fără nume” deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley deImaginile in text se posteaza foarte simplu. Sa presupunem ca adresa unde se afla imaginea este http://www.hermeneia.com/sites/default/files/pictures/picture-434.jpg
(evident ea se poate afla oriunde atita timp cit poate fi accesibila pe Internet).
In corpul textului (la inceput sau unde vrei tu) asezi urmatorul script:
<img src="http://www.hermeneia.com/sites/default/files/pictures/picture-434.jpg"/>
Rezultatul ar trebui sa fie:
Daca ai intrebari nu evita sa mi le pui.
pentru textul : Moulin Rouge deam uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deaşa e văd că şi legenda hermeneiei continuă aşa că ia să fim cu toţii în 2010 citiţi şi iubiţi de să nu ne vedem!
pentru textul : Legenda continuă deEla, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
pentru textul : ventriculă netrezită în alb dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deam încercat să fac ceva cu afișul acela ca să nu mai arate așa de oribil. ce să îi faci, există o penurie de simț estetic.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deMarina Nicolaev, Aș îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului și reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde și uimirea ludică atunci când își descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puțin din propria-mi anvelopă și să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu știu dacă am reușit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranță într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariției. Cu deosesbită considerație, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deVirgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
pentru textul : this is a film decorectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
pentru textul : Răvașe către întuneric deaproape ca nu mai imi vine sa comentez. in ultimul timp mereu se leaga cineva de mine. deci e clar ca nu ma pricep la comentarii stil.
pentru textul : crochiu II detrebuie sa-mi fac mult curaj pentru sinceritate si parca m-as arunca de pe casa.
e un crochiu poetic reusit, consistent in ciuda laconismului, dar e cam invechit. e un fel de limuzina poetica pentru fandositi lipsiti de vitalitate.
pretioasa nu cred ca este. eu zic ca transmite mesajul
pentru textul : Capăt de drum destima
"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"
si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:
nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul
inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.
pentru textul : tablou cu berze dehai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dema gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
pentru textul : niciodată vineri deei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
pentru textul : abjectivalia deSapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dese pare că melancolia a cuprins iremediabil moldova acestor zile. simt galben ușor cald la amiază. cred că a fost excelent că apare și topîrceanu acolo mai ales că de fapt apare de a bun început. dar e un omagiu frumos. fără tromboanele care se mai bulucesc uneori prin texte din astea. ai talent adrian.
pentru textul : Lunea se moare uniform dePăi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic demda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa deMatei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
pentru textul : springfield & treehouses dePagini