Aş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
Emilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
Chiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
ok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
expresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
ba era cazul, aalizei. si daca nu intelegi de ce probabil ca nu ai inteles ce inseamna limbajul obscen sau injuratura. Dar de fapt sint uimit cita energie (vrednica de o cauza mai buna) risipesti ori de cite ori se pune problema sa desparti firul in patru vis a vis de acest subiect. Chiar te pasioneaza asa de mult?
Marian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .
... ce frumos e când sunt oamenii nostalgici... nu am prins emisiunea cu pricina, se vede că sunt altă generație... dar îți pot face rost de înregistrări... e drept, o să-mi rămâi datoare;)!
stimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
Interesantă prezentarea unui subiect notoriu din trei perspective. Descoperirea doctoriţei, surprinde şi cititorul prins de firul descrierii. Asistenta pare a reprezenta opinia dezaprobatoare a majorităţii celor care au aflat ştirea. Poate ar trebui reformulat aici: "Asistenta şi pacienta se retrag într-o cameră alăturată, unde se află ecograful".
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
am spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Mie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e prea...prozaic?
pentru textul : Oala cu lapte deAş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
pentru textul : șapte cai deMai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
pentru textul : colivia de oțel deeste stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală devei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deEmilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
pentru textul : Noapte bună, copii deChiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
versul cu martianul e total deplasat. ideea cred ca trebuia sugerata doar
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră debine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
pentru textul : Ultimul muritor degrigore invata sa moara. isi traforeaza cutia, isi planifica ritualul. sunt mai multe, tu unul. multumesc pentru fairplay.
pentru textul : ferpar deIoana, nu este lozinca mea, literatura te contrazice! Dar tu știi asta...
pentru textul : ieși afară javră ordinară de"se prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor" - e cumva tautologic; predictibil.
"poate ne prinde şi ora doisprezece" - ora douăsprezece...
"dar nu bag mâna în foc" - un cred că mai trebuie să zic ceva.
"o să-mi deosebeşti chipul
de lungimea nopţii" - asta mi-a plăcut, doar că aş fi spus firesc: "o să mă deosebeşti de lungimea nopţii"
Şi o ultimă observaţie cu care ar fi trebui să încep: exagerat de multă anatomie: urechi, trup, palmă, mână, chip, braţe, guri, pumni. Nu crezi?
pentru textul : prăbuşire deok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
pentru textul : oolong tea deexpresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deFrumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile deAranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani deba era cazul, aalizei. si daca nu intelegi de ce probabil ca nu ai inteles ce inseamna limbajul obscen sau injuratura. Dar de fapt sint uimit cita energie (vrednica de o cauza mai buna) risipesti ori de cite ori se pune problema sa desparti firul in patru vis a vis de acest subiect. Chiar te pasioneaza asa de mult?
pentru textul : keep my secret well deMarian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!
pentru textul : numai mâinile tale deacum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
pentru textul : timidă umbra ta de fată devă mulțumesc .
alina, multumesc pentru semnul despre,
pentru textul : mă irită vara asta, mă dete/am citit si eu pe agonia si mi/a placut ce/am gasit in pagina ta
... ce frumos e când sunt oamenii nostalgici... nu am prins emisiunea cu pricina, se vede că sunt altă generație... dar îți pot face rost de înregistrări... e drept, o să-mi rămâi datoare;)!
pentru textul : Într-o Iarnă destimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
pentru textul : Stare existențială deInteresantă prezentarea unui subiect notoriu din trei perspective. Descoperirea doctoriţei, surprinde şi cititorul prins de firul descrierii. Asistenta pare a reprezenta opinia dezaprobatoare a majorităţii celor care au aflat ştirea. Poate ar trebui reformulat aici: "Asistenta şi pacienta se retrag într-o cameră alăturată, unde se află ecograful".
pentru textul : Ecografia unei întâmplări deSingura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento deadevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deam spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Vrei să fii mai explicită ?
pentru textul : etravă și meninge arzând deMie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor dePagini