Bobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
Textul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
in mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
ai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
Profetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
dacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
poem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
incredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
Dar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
Profetule,
Prostia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Frumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată: tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
varianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
excelent, deși aș renunța la particula „mai” din „unii îmi mai fac cu mâna” și aș înlocui „a unui” cu „un” în secțiunea „prinsă de a unui necunoscut ca să mă îndrume”.
remarc mai ales curajul textului în implicarea mamei într-un dialog confesiv deloc confortabil. mi se pare chiar interesantă nuanța de recizitoriu pe care o are pe alocuri textul. felicitări. te urmăresc. mă bucur că postezi pe Hermeneia. și mă bucur că am avut dreptate în „pariul” pe care l-am făcut atunci cînd am crezut că meriți să devii autor pe Hermeneia. keep up!
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
sunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
Interesant este ca (potrivit bibliei) asa cum a fost cu "Maria" asa a fost si cu Samuel fiul Anei una dintre cele 2 sotii ale lui Elcana... care in jurul varstei de 3 ani (varsta cand erau intarcati copii in Israel) a fost dus la Templul lui Dumnezeu... Ma bucur ca mai sunt oameni care apreciaza Biblia insa sunt surprins ca numele Fiului lui Dumnezeu apare cu doi "I"... Mi-a placut ideea ca imparatia aceea depasea putin pamantul si de asemenea mi-a placut atmosfera in care am fost introdus de text...
Paul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
multumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deBobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
pentru textul : psalm deTextul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
pentru textul : antiblog dein mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
pentru textul : Voci depentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina deai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
pentru textul : Feel in the blanks deabstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca deProfetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
pentru textul : analiza manifestului boierismului desacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
pentru textul : bolero dedacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
poem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
pentru textul : lullaby pentru candelabre de"O, ţară tristă, plină de humor", cam asta-mi vine-n minte după textul ăsta, străbătut echilibrat de tuşe sensibile aparţinând autorului.
pentru textul : îngerul dansa cu fața la perete deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deincredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deDar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
pentru textul : Dansul zidului dedureroasa poezia asta a ta. iti vine sa tragi puternic aer in piept dupa ce o citesti.
are sase versuri si atata forta.
congrats!
pentru textul : poem imposibil deProfetule,
pentru textul : Despărțire deProstia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Frumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată:
tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte
Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.
pentru textul : Bicicleta devarianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
pentru textul : Eve postmoderne deexcelent, deși aș renunța la particula „mai” din „unii îmi mai fac cu mâna” și aș înlocui „a unui” cu „un” în secțiunea „prinsă de a unui necunoscut ca să mă îndrume”.
pentru textul : consiliere cu freud deremarc mai ales curajul textului în implicarea mamei într-un dialog confesiv deloc confortabil. mi se pare chiar interesantă nuanța de recizitoriu pe care o are pe alocuri textul. felicitări. te urmăresc. mă bucur că postezi pe Hermeneia. și mă bucur că am avut dreptate în „pariul” pe care l-am făcut atunci cînd am crezut că meriți să devii autor pe Hermeneia. keep up!
Sunt deosebite și aceste texte derivate din poezia waka. Waka e specifică doar Perioadei Asuka sau include și Perioada Nara? Metrica subgenului are formele sale privilegiate și dau o altfel de aureolă lirică. Ce poți să ne spui despre formele bussokusekika, sedoka și katauta?
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deimi place mult meditatia ta, Cristina, si jocul palmei de la final, o rotunjeste asa frumos!
pentru textul : interstiţii desunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 demulțumesc pentru semn, Dana. ai dreptate, sunt atâtea gânduri, atâtea vise... "cuvintele se adună pe rând în ape". La mulți ani! Madim
pentru textul : Lumânări arse deInteresant este ca (potrivit bibliei) asa cum a fost cu "Maria" asa a fost si cu Samuel fiul Anei una dintre cele 2 sotii ale lui Elcana... care in jurul varstei de 3 ani (varsta cand erau intarcati copii in Israel) a fost dus la Templul lui Dumnezeu... Ma bucur ca mai sunt oameni care apreciaza Biblia insa sunt surprins ca numele Fiului lui Dumnezeu apare cu doi "I"... Mi-a placut ideea ca imparatia aceea depasea putin pamantul si de asemenea mi-a placut atmosfera in care am fost introdus de text...
pentru textul : Roșu dePaul, scuză-mă, eu am citit așazisul manifest, nu l-aș mai citi încă o dată. Și tu citezi tot. Nu te-aș mai urma, ai doar câteva sublinieri sarcastice. Cred că un articol este construit în cea mai mare parte din opiniile autorului. Citatele nu trebuie să se întindă prea mult. La tine rolurile sunt inversate. Citatul 90%, restul opinia ta.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deCorect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
pentru textul : azi e frig dede unde știi Alina că l-am citit pe diagonală? evident nu știu să citesc japoneză dar restul l-am citit. pe rînd...
pentru textul : Haiku demultumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
pentru textul : gînduri numerice deești sigur că „personajul” vorbește engleză? :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decealaltă limbă e mai cunoscută...
încă ai diacritice puse greșit în text
pentru textul : Singurătate pe margini de urme dePagini