Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
Poate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
Este o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
zidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
sufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
mie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
ba da, exact asta am vrut să obțin mirosul ei. mental să/l obtin.
foarte multe elemente sunt atît de des folosite în poezia de azi. aici este textul meu si am dorit exact despre asta să scriu. in celalalt voi scrie cine stie despre ce.
să întelg că aici nu a fost potrivită alchimia. no problem!
cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
câți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
ascultând poemul tău în gând, în franceză, dansul acesta îmi pare ca în grădinile Versailles, într-o duminică de Paște, spre apus. Când lumina deja își capătă sfințenia prin amploarea trăirii și când percepțiile noastre devin mai clare, spre a cuprinde nuanțele infinite. Nu știu cum ar fi dansul lor prin întuneric, dar știu că atunci întunericul ar căpăta sensul vieții. Prima strofă este preferata mea, fiindcă, iată-le, orbite, ele, luminile... ca oamenii, ca noi, oamenii. Frumoasă stingere.
"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
"Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri." îmi cer scuze! "14.5. să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale)." Așadar, întrebare, mai vechi de două luni (pe alt site) le pot posta aici? Mulțumesc pentru un eventual răspuns și încă odată scuzele mele!
nu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
am vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
Reamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
nu vreau sa aduc prejudicii sensibilitatii cuiva de aici, care ar putea citi vorbele astea, dar tare imi e teama ca poetul nu a fost la inaltimea iubirii Veronicai. da, ma pasioneaza povestea lor. poate la fel de mult ca opera. cred ca e, inca, devreme. cum spunea Ionescu, este ultima speranta, de ce sa o irosesc acum?
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
parerea mea e ca nu prea vad o dinamica a colajului. mi se pare prea amorf, nu vad poli sau alte structuri. dar desigur, s-ar putea (ca de obicei) sa nu vad eu bine. si in plus mie titlurile astea cu imprecatii catre divinitate mi se par putin cam dezavantajoase artistic. parerea mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul nu se vede clar, iar nuanța de maro nu e tocmai cea potrivită estetic. Încearcă o nuanță deschisă, scrisul mai mic, alt font. E ceva în neregulă, aranjarea scrisului în pagină nu ajută la susținerea nici a ideii, nici a axelor de simetrie. Titlul este dulceag și nepotrivit. Fii sigură că am fost sinceră cu părerea mea. Sper să îți folosească și să nu te supere prea tare. Nu îmi mulțumi.
pentru textul : Urme de dor dePoate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
pentru textul : pulsar deEste o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop demultumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ dezidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare desufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
suprb, Dorin!
pentru textul : Ah de,,Și atât."
mie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
pentru textul : Ospăț deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deai dreptate. femei/ei
ba da, exact asta am vrut să obțin mirosul ei. mental să/l obtin.
foarte multe elemente sunt atît de des folosite în poezia de azi. aici este textul meu si am dorit exact despre asta să scriu. in celalalt voi scrie cine stie despre ce.
pentru textul : Ea. Și celelalte ipostaze desă întelg că aici nu a fost potrivită alchimia. no problem!
cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
pentru textul : Mă duc și mă duc decâți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
pentru textul : degetele cu tine deascultând poemul tău în gând, în franceză, dansul acesta îmi pare ca în grădinile Versailles, într-o duminică de Paște, spre apus. Când lumina deja își capătă sfințenia prin amploarea trăirii și când percepțiile noastre devin mai clare, spre a cuprinde nuanțele infinite. Nu știu cum ar fi dansul lor prin întuneric, dar știu că atunci întunericul ar căpăta sensul vieții. Prima strofă este preferata mea, fiindcă, iată-le, orbite, ele, luminile... ca oamenii, ca noi, oamenii. Frumoasă stingere.
pentru textul : Dansând, culorile, până se sting deŞi, dacă mi se permite o părere nu neapărat subiectivă - rămâi pe poezie...
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar de"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
pentru textul : Am rămas să te scriu de"Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri." îmi cer scuze! "14.5. să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale)." Așadar, întrebare, mai vechi de două luni (pe alt site) le pot posta aici? Mulțumesc pentru un eventual răspuns și încă odată scuzele mele!
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci denu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...
pentru textul : california I deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deam vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deeu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
pentru textul : [email protected] deReamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
erată: deferența=diferența. și după ultima expresie citată a se pune punct.
pentru textul : pictograme (1) denu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
pentru textul : Your message has been sent deMarina vezi pe forum.
pentru textul : Concurs literar deva multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I denu vreau sa aduc prejudicii sensibilitatii cuiva de aici, care ar putea citi vorbele astea, dar tare imi e teama ca poetul nu a fost la inaltimea iubirii Veronicai. da, ma pasioneaza povestea lor. poate la fel de mult ca opera. cred ca e, inca, devreme. cum spunea Ionescu, este ultima speranta, de ce sa o irosesc acum?
pentru textul : Al Veronicăi deCeea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
pentru textul : mama iubire deparerea mea e ca nu prea vad o dinamica a colajului. mi se pare prea amorf, nu vad poli sau alte structuri. dar desigur, s-ar putea (ca de obicei) sa nu vad eu bine. si in plus mie titlurile astea cu imprecatii catre divinitate mi se par putin cam dezavantajoase artistic. parerea mea
pentru textul : doamne ce încet mă mișc dedesigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse demulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. dar nu am putut să schimb mai mult. acolo trebuie ca marginea sa fie tare, dura. asa o simt eu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deSă fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. dePagini