Dacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
Există adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
primele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
Mulțumesc, Virgil, este o oglindire și o reflectare a chipurilor oglindite. Fiindcă fiecare portret cuprinde în el reflecții ale celor ce și-au lăsat amprenta. Da, e o poveste "provincial-feminină", interesantă caracterizare. :)
să încep cu sfârșitul. pun un subtitlu deoarece îmi cere tipul tehnic al site-ului pentru înscrierea unui poem nou. sincer, nu cred nici eu că este necesar întotdeauna. poemul, ai dreptate, este unul banal. pe mine, după ce l-am scris, m-a încântat tocmai faptul că am reușit să fac, să compun, să scriu ceva ce se voiește altfel, tocmai din imaghini arhiîntâlnite. pe semne, după cum spui tu, nu am reușit... a! mulțumesc pentru corectare!
de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
Virgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
Anca, dacă ai citi agale toate cele ai vedea cât de rar am acceptat să modific, și am făcut asta și NUMAI când și în mine însămi am simțit că celălalt are dreptate. Tu vezi ce scrii aici, mai jos? E limpede că ești departe de a mă cunoaște, dar a o vedea pe reala Ela. Mulțumesc.
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
Mi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
Rima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
Draga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
voalul memoriei s-ar fi vrut valul memoriei. cateodata memoria isi trimite aluviunile ei in valuri.
e ok ca nu ti-a placut, mie imi place si pace. rimele nu sunt induse ci intamplatoare. si atat.
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
Domunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
Îmi cer scuze că nu am perceput ce este dincolo de cuvinte astfel încât am creat acest malentendu. Voi fi mai atentă. Iată și povestea care înlocuiește (cvasi)poezia "fără comentarii”.
..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
Adriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
Domniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
Marian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
Exista posibilitatea ca la inscriere pe site regulamentul sa nu fie citit sau sa fie citit superficial, cu atat mai mult daca este de intindere; ma gandeam daca e o idee buna si aplicabila ca inainte de a-si da acordul si de a primi acceptul, cel care doreste inscrierea sa raspunda la o intrebare al carei raspuns sa fie cuprins in continutul regulamentului.
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
pentru textul : Septembrie cu noduri deExistă adevăruri dincolo de creștet. Încep cu numere, lăsând cifrele să curgă în jos, spre roșietice urme. E o iluzie sau chiar realitatea. În labirint, putem fi aici și acolo. Calea nu este niciodată dreaptă, pentru că rădăcinile se reflectă în aparentul cer și nu în aparențe. Ești în tot și în toate, acasă e oriunde. Ceasurile se opresc atunci când fiecare merge pe drumul său, Rei.
pentru textul : vremuri, în Lhasa dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară dela buna venire. Condei Aprig !
pentru textul : Ines deprimele trei strofe sunt de excepție. ușurința cu care creezi imagini este dezarmantă, cel puțin pentru mine ("răul acesta vine tîrîș ca un cîine de argint face sluj la picioarele tale și nu mai pleacă"). apoi, viziunea din strofa a cincea este iar foarte plastică și reușești să te menții în limitele unui suprarealism moderat, fără a întinde coarda. Și finalul e suficient de solid! reușești să surprinzi mereu și cred că ăsta e unul din atuurile tale!
pentru textul : drumul pierdut deMulțumesc, Virgil, este o oglindire și o reflectare a chipurilor oglindite. Fiindcă fiecare portret cuprinde în el reflecții ale celor ce și-au lăsat amprenta. Da, e o poveste "provincial-feminină", interesantă caracterizare. :)
pentru textul : expression desă încep cu sfârșitul. pun un subtitlu deoarece îmi cere tipul tehnic al site-ului pentru înscrierea unui poem nou. sincer, nu cred nici eu că este necesar întotdeauna. poemul, ai dreptate, este unul banal. pe mine, după ce l-am scris, m-a încântat tocmai faptul că am reușit să fac, să compun, să scriu ceva ce se voiește altfel, tocmai din imaghini arhiîntâlnite. pe semne, după cum spui tu, nu am reușit... a! mulțumesc pentru corectare!
pentru textul : Uneori sufletul meu deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus dese prea poate să fie cum spui tu, Eugen. voi ține cont de părerea ta când voi reveni asupra poemului.
pentru textul : detalii în echilibru demulțumesc de semn!
gând bun!
de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deda, e mai bine și decât prima versiune publicată (că au mai fost vreo 3) și decât cea de aici, voi modifica la buna ta sugestie. merci.
pentru textul : negru ascuns deBeniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deDragă Medeea, nu ești deloc departe de adevăr ..numele meu e Catalina IONELA Chelaru, so...unde e greseala ca m-ai numit Ioana?
pentru textul : the little black dress deVirgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deAnca, dacă ai citi agale toate cele ai vedea cât de rar am acceptat să modific, și am făcut asta și NUMAI când și în mine însămi am simțit că celălalt are dreptate. Tu vezi ce scrii aici, mai jos? E limpede că ești departe de a mă cunoaște, dar a o vedea pe reala Ela. Mulțumesc.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deeu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
pentru textul : nimicitor deMi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
pentru textul : albastru deRima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
pentru textul : Autodafé deTextul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deDraga mea, Sapphire, mulțumesc pentru vizita constructivă. E adevărat că am fost tentată să șterg grupajul, văzând că n-am fost prea pe înțeles, dar anii pierduți cu această plăcere de a scrie ce am de spus, m-au făcut să mă abțin, în speranța că aceia pentru care au fost scrise aceste versuri, atât de facile precum zici, se vor simți cu 'musca pe căciulă' și le vor înțelege și vor face retușuri în comportament, în acțiuni. O viață avem și trebuie să nu uităm niciodată că ne-a fost dată nu numai pentru noi, că trebuie să nu fim egoiști! să nu ne luăm după 'etichete' dăruite,... Vă aștept cu drag, să-mi treceți 'pragul' inimii.
pentru textul : Naufragiu?! devoalul memoriei s-ar fi vrut valul memoriei. cateodata memoria isi trimite aluviunile ei in valuri.
pentru textul : scâncet dee ok ca nu ti-a placut, mie imi place si pace. rimele nu sunt induse ci intamplatoare. si atat.
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
pentru textul : edict scris în vertical deDomunule Cailean. Cred că vorbim limbi diferite. Ca într-un dialog al surzilor. Fiecare cu părerea lui. Eu propun să ne oprim aici. Pentru că nu vom ajunge la nici o concluzie. Iar cititorii nu au nicio vină. În plus se aproprie Săptămâna Patimilor și e păcat să continuăm o discuție care nu ne face bine nici unuia și nici altuia. Din partea mea recunosc, fără nici un fel de malițiozitate, că ai dreptate. Si ai dreptate atunci când e vorba de credința fiecăruia. Indiferent de ce natură e aceasta. Și care pleacă de la niște axiome. Că de aceea sunt axiome că sunt nedemonstrabile. Iar restul discuțiilor care țin de o argumentare logică, atâta timp cât nu contrazic axiomele diferite ale fiecăruia (bazate pe aserțiunea că „așa cred eu”) nu pot duce decât la ceea ce spuneam: „un dialog al surzilor”. Îmi cer scuze că am inițiat o astfel de polemică.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deÎmi cer scuze că nu am perceput ce este dincolo de cuvinte astfel încât am creat acest malentendu. Voi fi mai atentă. Iată și povestea care înlocuiește (cvasi)poezia "fără comentarii”.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului de..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
RIP CMP!
pentru textul : The National Poetry Competition deAdriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deDomniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
Marian, ai avut dreptate. recitind poemul l-am schimbat între prima si ultima strofă. si... te iau in serios, deoarece pentru mine fiecare parere este binevenita si contează. iti multumesc si te mai astept la fel de obiectiv. mircea.
pentru textul : Existând în definitiv dePărerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia deExista posibilitatea ca la inscriere pe site regulamentul sa nu fie citit sau sa fie citit superficial, cu atat mai mult daca este de intindere; ma gandeam daca e o idee buna si aplicabila ca inainte de a-si da acordul si de a primi acceptul, cel care doreste inscrierea sa raspunda la o intrebare al carei raspuns sa fie cuprins in continutul regulamentului.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele dePagini