Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
paul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
mi-ar fi placut sa citesc legenda aceasta. e scrisa probabil si pentru copii, este insa vorba despre un om mare ce ma trimite si la miraculoasa poveste despre Micul Print, e si nedrept ca unui copil sa i se interzica joaca in preajma altor copii ca el, nu inteleg apoi de ce Sfantul Petru, tocmai el, a trebuit sa uite, si-atunci ma leg de atingera aceea de Rosu care confera adevarata substanta povestii, pentru ca mie inca si acum imi place si sa ascult povesti si sa ma joc, si sa ma mocicolesc cu culoare.. numai asa vom fi in stare, cred eu, sa fim noi predestinati straiului, iar, pentru un barbat, Rosul ramane asadar, unica varianta de supravietuire...
"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
Raluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
nu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
una peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
raluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
Un mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
dle Mihail, imi pare rau ca inca nu ne-am întalnit in fapt si drept, ci doar virtual pe aceste partinitoare site-uri literare! cred ca ar fi benefic, pentru amandoi, un schimb de opinii vis-a-vis de ceea ce scriem, mai ales ca intalnirea noastra e una fizic posibila. astept un semn din partea domniei voastre pe mailul: [email protected]. ma gandesc la initierea unui cenaclu literar local. pun la dispozitie spatiul pentru manifestarea lui. poate, mai tarziu, cine stie, va aparea si o revista pe care o pot sustine financiar. astept un semn din parte domniei voastre.
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
Finalul este sugestiv şi periplul poetic reuşit, aşa cum l-a definit şi Alex. Întotdeauna găsesc în versurile tale praful de aur prelins de pe buzele copilăriei. Şi îmi place. Cu prietenie.
În fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
eu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
multumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
imi place mai mult genul asta de poezie, fara incarcatura de termeni, pur si simplu firesc, din suflet. Ce parere ai de alergand gol vorbind, de eliminarea acelui SI. Si mai mult de atat, ce parere ai de schimbarea gerunziilor cu verbe la imperfect? La fel ca in prima parte a poemului. Oricum un text care a rezonat mult mai bine cu sufletul meu si pe care il evidentiez.
Vlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deDihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dete rog, redimensioneaza "delirul", iese din format si e pacat. cine e Altaiyr? (stii tu, dreptul de autor s.a.m.d.)
pentru textul : Lemuria depaul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deMultumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
pentru textul : Căsuțe umblătoare demi-ar fi placut sa citesc legenda aceasta. e scrisa probabil si pentru copii, este insa vorba despre un om mare ce ma trimite si la miraculoasa poveste despre Micul Print, e si nedrept ca unui copil sa i se interzica joaca in preajma altor copii ca el, nu inteleg apoi de ce Sfantul Petru, tocmai el, a trebuit sa uite, si-atunci ma leg de atingera aceea de Rosu care confera adevarata substanta povestii, pentru ca mie inca si acum imi place si sa ascult povesti si sa ma joc, si sa ma mocicolesc cu culoare.. numai asa vom fi in stare, cred eu, sa fim noi predestinati straiului, iar, pentru un barbat, Rosul ramane asadar, unica varianta de supravietuire...
pentru textul : Pierrot deUn text destul de "intors spre sine" si parca prea mult spre traditional. Probabil expresia reprezentativa este "Dar mai mult de veșnic somn cu lene."
pentru textul : a opta mea zi decred ca am mai citit textul acesta undeva, dar oride cite ori il citesc imi place. are ceva anume care il face sa ramina...
pentru textul : V deAlina, am mai spus-o eu si altadata. Nu sint poet, scriu si eu cum pot. De la mine modest, ca intotdeauna.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni de"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
pentru textul : paseo campeon desi eu, cand recitesc, sunt fascinat de bacovia, de multul spus in putinele si grelele cuvinte. am recitit. raman cu strofa a doua
pentru textul : Cântec de adormit somnul deRaluca, am să te rog să-ţi struneşti niţel limbajul. Şi nu mă refer doar la cazul de faţă. Între ironie şi miştocăreală există totuşi o diferenţă care nu poate fi compensată prin faptul că te referi la text.
pentru textul : legendă cu oameni de rând decred ca erotismul are suficienta poezie per se, asa ca ma asteptam la mai putina poezie si la mai multa filozofie. dar poate asta e defectul meu
pentru textul : breathing again denu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
pentru textul : mă strâng ghetele deuna peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
raluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
pentru textul : clinique deUn mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dedle Mihail, imi pare rau ca inca nu ne-am întalnit in fapt si drept, ci doar virtual pe aceste partinitoare site-uri literare! cred ca ar fi benefic, pentru amandoi, un schimb de opinii vis-a-vis de ceea ce scriem, mai ales ca intalnirea noastra e una fizic posibila. astept un semn din partea domniei voastre pe mailul: [email protected]. ma gandesc la initierea unui cenaclu literar local. pun la dispozitie spatiul pentru manifestarea lui. poate, mai tarziu, cine stie, va aparea si o revista pe care o pot sustine financiar. astept un semn din parte domniei voastre.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deFrancisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deFinalul este sugestiv şi periplul poetic reuşit, aşa cum l-a definit şi Alex. Întotdeauna găsesc în versurile tale praful de aur prelins de pe buzele copilăriei. Şi îmi place. Cu prietenie.
pentru textul : La distanță de-un om deÎn fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
pentru textul : ceainicul deeu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
mulţumesc, Mariana, pentru implicare.
O t t i l i a
pentru textul : şi s-au ales cu mine deVa mulțumesc frumos pentru trecere! Paul, multe salutari!!!
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența deMultumesc Ela, multă bucurie și lumină în casele tuturor! Crăciun fericit!
pentru textul : Colind demulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor demultumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
pentru textul : Suflet androgin deEu zic sa iti editezi imaginile ca sa nu fie necesara bara de scroll orizontala.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii deimi place mai mult genul asta de poezie, fara incarcatura de termeni, pur si simplu firesc, din suflet. Ce parere ai de alergand gol vorbind, de eliminarea acelui SI. Si mai mult de atat, ce parere ai de schimbarea gerunziilor cu verbe la imperfect? La fel ca in prima parte a poemului. Oricum un text care a rezonat mult mai bine cu sufletul meu si pe care il evidentiez.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deVlad, merge bine, cam la fel de bine ca si RC. Si ai dreptate, nici mie nu imi este clar inca daca asta este build-ul care va fi gold sau daca va mai fi o iteratie. Ce e amuzant e ca n-am mai vazut asa entuziasm si agitatie intre fani de pe vremea lui XP. O chestie buna la RT este ca se pare ca au rezolvat problemele cu dreverul ptr NVIDIA. In rest totul pare la fel de agil si rezistent ca si la RC. Sa speram ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pentru ca in ciuda esteticii Vista a fost o mare dezamagire. Iar despre text, ai dreptate, post-factum si eu am realizat ca pe undeva aduce cu imaginea aceea. Dar te asigur ca post-factul. Deh, ce ti-e si cu subconstientul asta...
pentru textul : vase comunicante deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Pagini