Dacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
Mulţumesc pentru vizită!
Da, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
un jurnal de nesomn in care ti-ai adunat jur-imprejur luminile prieteniilor, neasteptate, deja harazite, in truda aceasta a ta de noapte de a ne veghea zilele...si chiar daca numai licuricii in starea lor embrionara poetica, lumineaza aceasta lume a nesomnului, noi sintem aici, linga tine...pentru ca uneori zilele se revarsa peste noi implacabil in lentoarea lor si pe rind, fiecare isi percepe universul in maniera lui..."Alteori îmi sună un fel de plîns și copilul acela pe care nu îl cunoașteți pleacă pe marginea rîului și își caută un loc pentru pescuit"....nu esti singur pe malul riului.
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
sper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
Mă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
"sorți aleatorici" este un pleonasm nefericit "superiorilor influențiali" imi suna agramat am rezerve asupra existentei verbului "a performa" in limba romana, poate ma lamureste cineva chestia cu urina mi se pare personal si scabroasa si nepoetica dar banuiesc ca fiecare cu gusturile lui "șambelanului de gardă."???? sambelan de garda?? parca stiam ca un sambelan e un titlu seniorial, nu de slujitor " La lumina lumânarilor", o alta alaturare inestetica "înarmate doar cu sabia inspirației" mi se pare extrem de scolareste spus "haikometri" se vrea o zicere anecdotica dar suna a vorbire neingrijita probabil ca ideea din finalul textului este singurul lui merit, grafomania este o mare plaga, toti ar trebui sa nu uitam asta
Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Multumesc pentru postarea copertei şi pentru opinia favorabilă. Întrebării din titlul comentariului îi pot răspunde şi cu indicarea celuilalt text despre Alexandru George postat aici - "Alexandru George - 80. Autenticitatea ficţiunii", unde tratez, în mare parte, "Oameni şi umbre, glasuri, tăceri", un roman absolut remarcabil şi foarte solid. De altfel aceasta e şi opinia autorului, exprimată şi într-un text care poate fi citit în ultimele două numere (postate) din revista Litere, pe martie şi aprilie (www.bibliotheca.ro).
Bună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
Yester, consider că nu este tocmai politicos și nici onorabil gestul de a lăsa unei doamne un număr de telefon, chiar și fictiv sau "semantic", chiar și pe un site de literatură. Sper în remedierea și neiterarea acestuia.
Andu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
" Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja." - Sa fim seriosi, Margas. In probabil 80-90% din situatii tu ai hartuit oamenii si ai provocat reactii prin aprecieri vitriolice la adresa persoanelor si nu a textelor. Probabil ca toata lumea vede si stie lucrul acesta. Numai tu ai dificultati sa il recunosti. Exista oameni (chiar azi am primit un email) care nu mai vor sa posteze pe Hermeneia din cauza atacurilor tale. In mod normal ar fi trebuit sa fii sanctionata de nenumarate ori pentru atacuri la persoana. Nu mai stiu de cite ori am intervenit in Consiliul Hermeneia ca sa ti se mai ierte cite ceva. Ti-am mai spus, poti emite ce pareri vrei tu (si bine ar fi sa le si argumentezi) despre texte. Dar abtine-te cu privire la persoane. As vrea atunci sa imi arati ca cineva te ataca. Pina atunci insa iti garantez ca imi este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa imi spuna ca tu esti o victima aici. Dimpotriva.
Adriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
Titlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
Ovidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
să lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
Eu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
Sfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer deDacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
pentru textul : Sfânta lene deMulţumesc pentru vizită!
normal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deDa, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
pentru textul : trei observații deun jurnal de nesomn in care ti-ai adunat jur-imprejur luminile prieteniilor, neasteptate, deja harazite, in truda aceasta a ta de noapte de a ne veghea zilele...si chiar daca numai licuricii in starea lor embrionara poetica, lumineaza aceasta lume a nesomnului, noi sintem aici, linga tine...pentru ca uneori zilele se revarsa peste noi implacabil in lentoarea lor si pe rind, fiecare isi percepe universul in maniera lui..."Alteori îmi sună un fel de plîns și copilul acela pe care nu îl cunoașteți pleacă pe marginea rîului și își caută un loc pentru pescuit"....nu esti singur pe malul riului.
pentru textul : jurnal de nesomn V deIoana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deFain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
pentru textul : smog dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity deBună ideea de "câmpuri" de acces. Și ca design. Și ca facilitare vizuală. Felicit concretizarea atât de eficientă în timp minim.
pentru textul : ultimele modificări pe site descrii fain, dar toate strofele astea seamana ca nucile in pereti, fara sa se imbine..
pentru textul : Rebut desper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deMă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
pentru textul : Irepetabilă primăvara de"sorți aleatorici" este un pleonasm nefericit "superiorilor influențiali" imi suna agramat am rezerve asupra existentei verbului "a performa" in limba romana, poate ma lamureste cineva chestia cu urina mi se pare personal si scabroasa si nepoetica dar banuiesc ca fiecare cu gusturile lui "șambelanului de gardă."???? sambelan de garda?? parca stiam ca un sambelan e un titlu seniorial, nu de slujitor " La lumina lumânarilor", o alta alaturare inestetica "înarmate doar cu sabia inspirației" mi se pare extrem de scolareste spus "haikometri" se vrea o zicere anecdotica dar suna a vorbire neingrijita probabil ca ideea din finalul textului este singurul lui merit, grafomania este o mare plaga, toti ar trebui sa nu uitam asta
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deDomnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
pentru textul : în puţine cuvinte deo chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Multumesc pentru postarea copertei şi pentru opinia favorabilă. Întrebării din titlul comentariului îi pot răspunde şi cu indicarea celuilalt text despre Alexandru George postat aici - "Alexandru George - 80. Autenticitatea ficţiunii", unde tratez, în mare parte, "Oameni şi umbre, glasuri, tăceri", un roman absolut remarcabil şi foarte solid. De altfel aceasta e şi opinia autorului, exprimată şi într-un text care poate fi citit în ultimele două numere (postate) din revista Litere, pe martie şi aprilie (www.bibliotheca.ro).
pentru textul : Alexandru George - Premiul Naţional de Literatură, 2009 *** Intertextualitatea „fantasticistă” * dece-are haiku cu lumina credintei... ramine probabil o taina... a ridicolului
pentru textul : Haiku deBună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
O zi bună!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deYester, consider că nu este tocmai politicos și nici onorabil gestul de a lăsa unei doamne un număr de telefon, chiar și fictiv sau "semantic", chiar și pe un site de literatură. Sper în remedierea și neiterarea acestuia.
pentru textul : טיפת צליל deAndu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
pentru textul : dacă aș fi perdea deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului de" Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja." - Sa fim seriosi, Margas. In probabil 80-90% din situatii tu ai hartuit oamenii si ai provocat reactii prin aprecieri vitriolice la adresa persoanelor si nu a textelor. Probabil ca toata lumea vede si stie lucrul acesta. Numai tu ai dificultati sa il recunosti. Exista oameni (chiar azi am primit un email) care nu mai vor sa posteze pe Hermeneia din cauza atacurilor tale. In mod normal ar fi trebuit sa fii sanctionata de nenumarate ori pentru atacuri la persoana. Nu mai stiu de cite ori am intervenit in Consiliul Hermeneia ca sa ti se mai ierte cite ceva. Ti-am mai spus, poti emite ce pareri vrei tu (si bine ar fi sa le si argumentezi) despre texte. Dar abtine-te cu privire la persoane. As vrea atunci sa imi arati ca cineva te ataca. Pina atunci insa iti garantez ca imi este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa imi spuna ca tu esti o victima aici. Dimpotriva.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAdriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deTitlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
pentru textul : poveste cu nuferi deOvidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
pentru textul : 110 m garduri deEu știu că cei de la Mărășești n-au murit niciodată.
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! detrenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deVirgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
pentru textul : madlenă desă lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deEu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
A vrut sa o gazduiasca si doreste sa o gazduiasca si in continuare sub forme si mai variate. Felicitari
pentru textul : Virtualia Zece deSfarsitul nu mi-se pare logic, cu exceptia acelui dureros: oare or sa-mi creasca mainile la loc? Dar nu asta vroiam sa zic, vroiam sa zic ca sunt tulburata, s-au trezit in mine toate groazele de mania unui parinte de care ti-e mila, pe care il intelegi. Cam asa fetita eram eu. Tot asa am pierdut banii, tot asa aveam grija de fratele meu. Era apasator, dar pana nu te-am citit zau daca am vazut vreun pericol vreodata.
pentru textul : Hârtia de o sută dePagini