Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
Sper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
oare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
da, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
citind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
singura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
Gorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
Adrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
Ce anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
Un poem bine construit, care nu uita sa curga si intr-adevar sa te faca sa uiti de tine, dar in acelasi timp care iti da senzatia de infrigurare si izolare in doi si totusi in unul... Da, un poem in care intri, insa din care mi-am dorit sa ies cat mai repede, negasind acolo decat "dimineti-soparla", ce se tarasc goale si reci peste niste suflete care nu mai sunt.
Ok. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
1. ce ar putea să însemne alea 3 puncte de după expresia "femeia îți înfășoară gâtul cu părul"... 2. Sigur nu lipsesc virgule din text, dacă tot e cu virgule. Altfel, către buze o să cadă varul de pe pereți și drept rezultat o să visezi că.
Un text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
sa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
da, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
Un amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
Numai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Alma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
Reamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
Oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
interesant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
Virgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
pentru textul : Universul meu deSper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
ultima varianta mi se pare cea mai buna. aranca, multumesc de trecere si de lectura...o sa vin sa te citesc si eu. te mai astept
pentru textul : dimineață la nice dede ce „cum” și nu „ca”?
pentru textul : Quo vadis? dedar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deoare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
pentru textul : Spoiler deda, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
citind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
pentru textul : Femme fatale desingura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
pentru textul : Umbra. deGorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
pentru textul : * deAdrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate de"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
pentru textul : mess deCe anume nu te intereseaza? Regulamentul hermeneia? Este dreptul tău, și nu-ți cere nimeni să aderi, ci să-l respecți. Principiul acesta însoțește calitatea de membru hermeneia. Te asigur că numai respectarea lui îți va permite în continuare să postezi aici.
pentru textul : I have a dream deUn poem bine construit, care nu uita sa curga si intr-adevar sa te faca sa uiti de tine, dar in acelasi timp care iti da senzatia de infrigurare si izolare in doi si totusi in unul... Da, un poem in care intri, insa din care mi-am dorit sa ies cat mai repede, negasind acolo decat "dimineti-soparla", ce se tarasc goale si reci peste niste suflete care nu mai sunt.
pentru textul : Reverie deOk. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deDa, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
1. ce ar putea să însemne alea 3 puncte de după expresia "femeia îți înfășoară gâtul cu părul"... 2. Sigur nu lipsesc virgule din text, dacă tot e cu virgule. Altfel, către buze o să cadă varul de pe pereți și drept rezultat o să visezi că.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... defără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki - tare-mi place cum a iesit asta!
vezi de 'holbeste', ca sa holbeaza lumea la tine:)
pentru textul : ieşirea din iarnă deUn text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dehmmm, asta da idee! poate incercam, daca ne rabda site-ul si niscaiva poezii audio. cel putin asta, inainte de modificare. merita sa incerc. Multam!
pentru textul : poezie veche de-acu desa zicem ca e un experiment de fonotext, adica mai inventez un cuvint (sau un concept) care nu e doar context fonetic ci e un fel de sunet al contextului, fonotext. iata, acesta e un fonotext, iar eu l-am inventat acum. Adica azi noapte. Oricum, nu stiu inca daca are vreo legatura cu cartea lui Garrett Stewart, "Reading Voices: Literature and the Phonotext". Va trebui sa studiez aspectul. Deocamdata ideea asta in romaneste imi apartine. Vezi ce se intimpla daca stau pina tirziu noaptea.... ..si inca ceva, asta nu e limba sparca, e fonotext.
pentru textul : eu zvînc deda, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
pentru textul : să fii luat la bașcă demi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
Un amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
pentru textul : Momente cotrafăcute deNumai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Uneori, a ne aminti înseamnă progres. Un text potrivit pe toate palierele.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte deAlma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
pentru textul : texture degreu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
pentru textul : exact la mijlocul sărutului deeu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
pentru textul : [email protected] deReamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deOricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
interesant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
pentru textul : Epilog... deVirgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dePagini