Anca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
vacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
Vladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
textul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
dar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
Younger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
mulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
Mici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
Văd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
Bine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Anca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... devacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
pentru textul : candirú deVladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Sincerely,
pentru textul : a.m. deC
imi place @asemanarea cu un fragment de jurnal. chiar! oho! ce mi-ar placea jurnalul tau! as da oricat pe el!
pentru textul : în felul meu de copil deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi deei uite ca acum mi-ai bagat mortu' in casa. va trebui sa continui intr-un fel, nu? si nu stiu daca imi va reusi
pentru textul : antiplatonice I de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
Viorel. Mulţumesc.
pentru textul : poveste de noiembrie detextul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
pentru textul : cînd nu ne mai simţim frumoase dedar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
da, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului de...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
pentru textul : blogbadil desint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII deYounger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
pentru textul : consuelo si medea de"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deun text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
pentru textul : aleea cu cireși deeu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
la ce bun un cetitor hodinit?! soldat roman dand cu zarul ca sa castige camasa lui Isus.
pentru textul : Zar demulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
pentru textul : 25 de ani deMa intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc deCer scuze pentru repetiția cuvîntului spus, spune și pentru dart în loc de dat.
pentru textul : colivia de oțel deMici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
pentru textul : askalon debobadil, ești indispensabil! și puți, de inteligența de rigoare, desigur!
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deAm găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deacest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
pentru textul : paramour deVăd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
pentru textul : alice deTextul = ştirile de la ora cinci într-un mod puţin mai liric, cu un final puţin hilar. Sper să nu te supere acest comentariu.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deBine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
pentru textul : De dimineață deun comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
pentru textul : Série grise ou noire dee un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
pentru textul : o variantă de iubire de19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deAlina, te felicit pentru perseverenţă! Până la capăt, Alina... până la capăt!
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia dePagini