Pentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
aranca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Consider că unele părţi care s-au vrut "dark" sfârşesc prin a fi semigreţoase ( "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele prin apartamentul deja infect/ Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn ).
Mai departe, nu cred că, în literatură, degradarea materială şi spirituală se obţine aşa, adică printr-o evidentă scriere teribilistă şi printr-un kitsch poe/bacovia-prozatorul.
un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
nu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
... precum remarcam și în alte dăți (nu dă-ți), inteligența ta este de-a dreptul sclipitoare. ai un mod dantelat de a o expune și acesta îmi place. însă am unele amendamente. primul și unicul ar fi ăsta: nu mă cheamă Nastratin, iar acest text nu este o sobă:) ai perfectă justețe în afirmații... numai că, vezi tu, nu am chef să le dau curs. de ce ? tocmai spusei:)! cu drag, paul
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
ceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
E o poezie pretenţioasă, poate un fel de crez al scriitorului, o rostire cu valenţe înalte care tocmai de aceea cred că necesită ca ultimul rând să îmbrace o altă haină.
Iulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
Gina, mulțumesc și pentru lectură, și pentru aprecieri, și pentru sugestii... care-mi fac teribil de mult cu ochiu ;)
probabil că le voi da curs.... în curând.
Versuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
Un exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
Ei, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
No, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
În rest, sa auzim numai de bine.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 dearanca - "poezie simpla ca un copac lasat la marginea timpului " frumos zici tu ... daca ma gandesc la copacul acela cu iluzii, ingerii doar asteapta un semn... intr-o zi se vor trezi, ne vor aseza cate-o pereche de aripi pe locul ranilor deschise si iarba bucuriei ne va creste iarasi visul... iar cartea cu ingeri se va scrie dinspre sfarsit inspre inceput...
pentru textul : copacul cu iluzii dePetre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Merci de trecere şi comentariu!
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină deIulia, ma gandisem sa dau nume de pasare iernii. De ea nu pot sa scap si as da-o bucuros cu capul de toti peretii.
pentru textul : de bobotează deConsider că unele părţi care s-au vrut "dark" sfârşesc prin a fi semigreţoase ( "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele prin apartamentul deja infect/ Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn ).
Mai departe, nu cred că, în literatură, degradarea materială şi spirituală se obţine aşa, adică printr-o evidentă scriere teribilistă şi printr-un kitsch poe/bacovia-prozatorul.
pentru textul : It is possible to die deeu am citit tot textul -nu am avut scăpare- înainte de aprobare. dar colegii mei au dreptate, e greu de citit un text lung pe site.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deun text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
pentru textul : copacul cu oale deRaluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
pentru textul : haiku denu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
pentru textul : Impresii de... precum remarcam și în alte dăți (nu dă-ți), inteligența ta este de-a dreptul sclipitoare. ai un mod dantelat de a o expune și acesta îmi place. însă am unele amendamente. primul și unicul ar fi ăsta: nu mă cheamă Nastratin, iar acest text nu este o sobă:) ai perfectă justețe în afirmații... numai că, vezi tu, nu am chef să le dau curs. de ce ? tocmai spusei:)! cu drag, paul
pentru textul : cromozomii de fier denu stiu de ce dar finalul mi se pare prea brusc
pentru textul : simetrie deimi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
pentru textul : despre tine deceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
pentru textul : candelabrele depoemul marturiseste intelepciune si experienta de viata. o plimbare prin cimitir, citind epitafuri pe cruci. profund si subtil.
pentru textul : Arginții deE o poezie pretenţioasă, poate un fel de crez al scriitorului, o rostire cu valenţe înalte care tocmai de aceea cred că necesită ca ultimul rând să îmbrace o altă haină.
pentru textul : profeţie I ▒ deIulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
pentru textul : Invizibil deGina, mulțumesc și pentru lectură, și pentru aprecieri, și pentru sugestii... care-mi fac teribil de mult cu ochiu ;)
pentru textul : adevăr de o noapte deprobabil că le voi da curs.... în curând.
Versuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
pentru textul : versuri simple I deEugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
pentru textul : Mica țigariadă deUn exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deEi, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deCred că finalul poemului este reușit, mai puțin punctele de suspensie. Și e bună ideea. "Mă plec cu" nu poate fi "Îmi aplec"?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele demi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă dete-am citit, bobadile, dar ... no satisfaction. imi pare bine ca ai incredere in ceea ce scriu.
pentru textul : no satisfaction deprea tehnic spre final
pentru textul : Înjumătăţit deNo, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
pentru textul : înălțarea din pântec deun poem care, dupa ce l/am lecturat, mi/a amintit de Mircea Cartarescu.
pentru textul : despre emilian, în cercuri deSache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
pentru textul : alo, mătușă? des-a rezolvat, lucian te mai astept
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 derelatia intre titlu si ultimul vers. metafore bine alese, secondez.
" bătăile nopţii taie ninsoarea
triunghiuri opresc locuri lângă geam
marea ca o trecere-n moarte
strânge cenuşa la gura pădurii
înainte să plece
sufletul meu coase pânze oprite la ţărm" ...
per total, un poem care spune mult in putine cuvinte.
pentru textul : fiul risipitor dePagini