a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
iti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
recunosc ca am postat acest text, nu f ortodox, ca sa va fortez putin mana. ultimele texte postate aici au ramas complet nevizionate, de unde am tras concluzia ca sunt plictisitoare. asa ca am hotarat sa incep cu unul mai agresiv. ma bucur ca mi-ati spus opiniile voastre. si mie mi se pare cam lung. ce este sigur, este ca, in poezie, coarne multe si mari, inseamna unele mici sau nule in viata reala. asa ca: la cat mai multe coarne, si cat mai bogate poetic! cu zambet, inainte! multumesc.
Aceeaşi savoare, un meta-discurs care, da, chiar sună a dimineaţă în perini. Mie îmi place "amorţirea" aceea din final, care poartă o mare parte din doza poetică a textului.
Şi încă ceva, apucă-te şi de Go, e mult mai complex şi acolo partidele se termină singure. He-he!
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
Întâi şi-ntâi, mi se pare un poem foarte bun. Observ că Virgil a fost sensibil la unele observaţii, cum ar fi cele privitoare la verbul "a merita" (la noi, în limbajul ceva mai lejer, cum ar fi al "regelui" Hagi, de pildă, se spune, totuşi, "se merită" - nu se merită, Nea Gigi! - sau "se riscă" - nu mă risc, nea Cutare!), dar nici în franceză, de unde le-am luat, aceste verbe nu sunt reflexive. Foarte bine a făcut , însă, Virgil că n-a ascultat-o pa Masha! Versul al doilea este, poate, cel mai relevant al textului, iar asta nu atât prin ce spune (amănunţind în chip necesar), ci şi în virtutea unui efect retoric. Poemul are o ritmica - exterioară, a silabelor şi accentelor, şi interioară, a gândirii - , iar versul al doilea este chiar cel care imprimă această ritmică. Tocmai de aceea ultimul vers parcă n-ar conţine soluţia cea mai potrivită, nici ca ritm, nici ca idee...Aş simţi nevoia unei deschideri spre altceva, nu ştiu spre ce. Asta a simţit şi Raluca, rescriind textul, dar nu cred ca a găsit soluţia fericită!
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
Cred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
Margas, cel puţin pentru mine, judecăţile tale de valoare lirică nu au nici măcar preţul urmei de melc. Şi, cred, la fel consideră şi oamenii care, la viaţa lor, au trecut prin oaresce pagini citite. Este evident că nu ai nici un dram de cultură literară, că ultima ta lectură stă în V. Porumbacu, că gramatica ţi-e o sublimă necunoscută, că flerul, pentru tine, e fluierul piciorului. Nu ai confirmat în nicun palier, nu ai scris în viaţa ta un vers credibil, aşadar, tot ce rămâne din părerile tale e veninul cu care, dacă-mi permiţi, o să-mi fac bocancii.
Aşadar, păstrează-ţi scuzele şi pune mâna pe lecturi!
d-na Ioana Geacar, multumesc pentru atentia acordata textelor mele.Sapphire, te rog nu ma judeca gresit. nu am corectat/ raspuns comentariilor deoarece am avut niste probleme cu /conexiunea la internet.multumesc medeea, probabil ai dreptate, am sa modific textul peste ceva timp, trebuie doar sa ma indepartez putin ca sa-l vad mai clar.inca o data va multumesc tuturor pt trecere si pareri :)
semidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
remarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deimi place basmul tau nu e nevoie de pretext pentru iubire. ca e pe 14, ca e pe 24, ca e pe 14 si pe 24, tot aia e. bine ca e, sa fie zilnic!
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor devă mulţumesc. succes participanţilor la concurs!
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară dechiar are atat de multa importanta asta, Virgil?
pentru textul : Quo vadis? desunt surprins că nu mergi mai departe de ultimele versuri...
pentru textul : ultimele zile deîn proză arăt bestial și asta e o dramă...
dar mulțumesc pentru lectură!
Cred că ar trebui încadrat la Cogito/ tehnologie și internet.
pentru textul : Your message has been sent deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deiti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
pentru textul : Camilafca iubirii derecunosc ca am postat acest text, nu f ortodox, ca sa va fortez putin mana. ultimele texte postate aici au ramas complet nevizionate, de unde am tras concluzia ca sunt plictisitoare. asa ca am hotarat sa incep cu unul mai agresiv. ma bucur ca mi-ati spus opiniile voastre. si mie mi se pare cam lung. ce este sigur, este ca, in poezie, coarne multe si mari, inseamna unele mici sau nule in viata reala. asa ca: la cat mai multe coarne, si cat mai bogate poetic! cu zambet, inainte! multumesc.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului dete rog să corectezi textul ca să nu fim nevoiți să îl facem invizibil
pentru textul : 99 deAceeaşi savoare, un meta-discurs care, da, chiar sună a dimineaţă în perini. Mie îmi place "amorţirea" aceea din final, care poartă o mare parte din doza poetică a textului.
Şi încă ceva, apucă-te şi de Go, e mult mai complex şi acolo partidele se termină singure. He-he!
pentru textul : de-a omul deAi INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian de* mesajul
pentru textul : trio demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deAlma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
pentru textul : Five Seconds deMa bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece debucuroasa de recitire, ca si atunci vad marea de cactusi inflorita!
pentru textul : dăruire decu drag, ioana
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
pentru textul : tablou cu două siluete deun poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deÎntâi şi-ntâi, mi se pare un poem foarte bun. Observ că Virgil a fost sensibil la unele observaţii, cum ar fi cele privitoare la verbul "a merita" (la noi, în limbajul ceva mai lejer, cum ar fi al "regelui" Hagi, de pildă, se spune, totuşi, "se merită" - nu se merită, Nea Gigi! - sau "se riscă" - nu mă risc, nea Cutare!), dar nici în franceză, de unde le-am luat, aceste verbe nu sunt reflexive. Foarte bine a făcut , însă, Virgil că n-a ascultat-o pa Masha! Versul al doilea este, poate, cel mai relevant al textului, iar asta nu atât prin ce spune (amănunţind în chip necesar), ci şi în virtutea unui efect retoric. Poemul are o ritmica - exterioară, a silabelor şi accentelor, şi interioară, a gândirii - , iar versul al doilea este chiar cel care imprimă această ritmică. Tocmai de aceea ultimul vers parcă n-ar conţine soluţia cea mai potrivită, nici ca ritm, nici ca idee...Aş simţi nevoia unei deschideri spre altceva, nu ştiu spre ce. Asta a simţit şi Raluca, rescriind textul, dar nu cred ca a găsit soluţia fericită!
pentru textul : metalmorphosis deAlma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
pentru textul : pa-ul domnului Pa deCred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
pentru textul : Tetley deMargas, cel puţin pentru mine, judecăţile tale de valoare lirică nu au nici măcar preţul urmei de melc. Şi, cred, la fel consideră şi oamenii care, la viaţa lor, au trecut prin oaresce pagini citite. Este evident că nu ai nici un dram de cultură literară, că ultima ta lectură stă în V. Porumbacu, că gramatica ţi-e o sublimă necunoscută, că flerul, pentru tine, e fluierul piciorului. Nu ai confirmat în nicun palier, nu ai scris în viaţa ta un vers credibil, aşadar, tot ce rămâne din părerile tale e veninul cu care, dacă-mi permiţi, o să-mi fac bocancii.
Aşadar, păstrează-ţi scuzele şi pune mâna pe lecturi!
pentru textul : Viraj mult prea strâns dePai eu cred ca e cazul sa raspunzi, pentru ca eu, cel putin, nu cunosc istoria acestui fapt. Multumesc anticipat.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com ded-na Ioana Geacar, multumesc pentru atentia acordata textelor mele.Sapphire, te rog nu ma judeca gresit. nu am corectat/ raspuns comentariilor deoarece am avut niste probleme cu /conexiunea la internet.multumesc medeea, probabil ai dreptate, am sa modific textul peste ceva timp, trebuie doar sa ma indepartez putin ca sa-l vad mai clar.inca o data va multumesc tuturor pt trecere si pareri :)
pentru textul : fog desemidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
pentru textul : Binaritate & PoMo deremarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
pentru textul : personificare de toamnă de1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
pentru textul : Peisaj amorf dePagini