Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
adaug: oricum, ambele variante, jam session si colaj poetic, se folosesc, deja. sunt sintagme cunoscute, desemneaza si ce este mai sus si sunt recunoscute ca atare. pot fi colaje facute de acelasi autor, atunci cand foloseste elemente diferite in constructia tabloului general. dar un jam nu se face decat la mai multe maini.
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
Mult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
ce frumoase poeziile lui Labiş împinse în faţă de Dorel şi cele două ale lui Ţărnea!
dar domnule Labiş? "doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci" şi ...praf în ochi.
peniţele, tristele de ele! şi gaşca. m-apucă agonia, nu alta!
un poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
încât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
desi repetitia cu "acestea aceasta acesta" deranjeaza oarecum, (si care s-ar putea prelucra de altfel), admit forma de carusel dintr-o iedera poem/trup/oras si pot spune ca atmosfera creata e aparte...cred ca lirismul e impregnat inca in acest punct salbatic al dorintei... pentru atmosfera speciala à la Madalina, o penita.
Alma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
te rog să corectezi textul. mulţumesc.
pînă atunci cîteva păreri de cititor şi nu de critic cu pretenţii, departe acest gînd:
ruperea nefirească a versurilor;
trimitere la lucruri sau locuri comune ca să spun aşa-vezi în special -marks & spencer. în timp acestea nu vor mai spune nimic cititorului.
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
Imi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
Bobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adevărat a înviat! Ai schimbat forma poemului, e mult mai bine așa. Cred că ar putea rămâne aceata forma definitivă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deSa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
pentru textul : far deÎmi spune și mie cineva ce e aia cesnic...?
pentru textul : deschideri deVă mulţumesc pentru vizită şi chiar îmi place varianta Dv. Nu prea sunt familiarizat cu eseurile, dar voi încerca. Cu respect, Cezar
pentru textul : Criza deadaug: oricum, ambele variante, jam session si colaj poetic, se folosesc, deja. sunt sintagme cunoscute, desemneaza si ce este mai sus si sunt recunoscute ca atare. pot fi colaje facute de acelasi autor, atunci cand foloseste elemente diferite in constructia tabloului general. dar un jam nu se face decat la mai multe maini.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului depăcat de pește, mai bine sărea în tigaie...
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint demie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
toate cele bune djamal
pentru textul : Pact deMult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a dece frumoase poeziile lui Labiş împinse în faţă de Dorel şi cele două ale lui Ţărnea!
dar domnule Labiş? "doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci" şi ...praf în ochi.
pentru textul : domnule Labiș depeniţele, tristele de ele! şi gaşca. m-apucă agonia, nu alta!
un poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
pentru textul : ne trezim într-un pat deFoarte bun, Paul! L-am citit cu mare plăcere.
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
pentru textul : schit deîncât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
Vă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi deImpresionant. Trec peste interpretari. N-am nevoie. Poezia, cand e, se percepe direct.
pentru textul : Bird no 44 dedesi repetitia cu "acestea aceasta acesta" deranjeaza oarecum, (si care s-ar putea prelucra de altfel), admit forma de carusel dintr-o iedera poem/trup/oras si pot spune ca atmosfera creata e aparte...cred ca lirismul e impregnat inca in acest punct salbatic al dorintei... pentru atmosfera speciala à la Madalina, o penita.
pentru textul : Punctul sălbatic deAlma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
pentru textul : cișmigiu rhapsody deDoamna ta respira usor si linistit.Sau poate esti tu cea care priveste în limpezimea fântânii,Doamna?
pentru textul : ultima oglindă demultumesc Ani de trecere.
pentru textul : Închisoare pe viaţă dedecât o metaforă, un balans pe diferite nivele de energie, un neastâmpăr, o neliniște care se întinde dincolo de zare.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : ubicuu demulţumesc pentru comentariul sensibil şi empatic. Cu prietenie, Cristina
pentru textul : X pe geamul aburit dete rog să corectezi textul. mulţumesc.
pentru textul : 135 de cadre până la trezire depînă atunci cîteva păreri de cititor şi nu de critic cu pretenţii, departe acest gînd:
ruperea nefirească a versurilor;
trimitere la lucruri sau locuri comune ca să spun aşa-vezi în special -marks & spencer. în timp acestea nu vor mai spune nimic cititorului.
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 debobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deImi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deDacă tot nu l-am citit pe Octavian Soviany până acum, sigur după acest articol am s-o fac. Prezentarea ta mă obligă! tincuța
pentru textul : Erosul Dilectei demare pacat ca aceste premii sunt doar virtuale.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deintr-adevar, arata foarte bine, iar aalizeei merita felicitari
orice atac la persoana este interzis minorilor.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deBobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan denu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
pentru textul : cerşind milă păduchilor dede pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
Pagini