Potrivit opiniei fizicianului W.O. Schumann , planeta noastră se manifestă ca un circuit-magnetic, avînd un puls al ei, asemănător organismelor vii. Rezonanța Schumann, sau pulsul Terrei cum a mai fost numit, a fost vreme de milenii, stabil. Recent oamenii de știință au evidențiat o augumentare, o accelerare a acetuia, care, în mod paradoxal ar duce la schimbarea calității timpului. Ziua în acest plan, nemaiavînd 24 de ore ci 16. Nu este vorba de un proces cronologic, ci de unul infra-material, profund, al materiei vii. Se estimează ca procesul va continua, ajungînd prin anul 2012 după unii, la zero, practic, la un re-start temporal - energetic. Nu va fi vorba de un sfîrșit real al Lumii spun aceiași, ci de schimbări calitative mai greu de imaginat chiar și în zilele noastre. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayași în Popol Vuh, astronomii lor localizînd cu precizie trecerea "de la a cincea Lume la cea de a Șasea". Dacă abordăm lucrurile din acest punct de vedere, s-ar părea că filmul lui Mel Gibson este o creație preventivă.
"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
multumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
ei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
discutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
in contextul corectitudinii politice (oare o fi existind expresia asta in romaneste?) este aproape crud sa pui in felul acesta ciinii si copii in acelasi text. iar asta te face sa cauti un "mesaj" in text. pentru ca aproape te face sa nu vrei sa crezi ca ceea ce vezi este fara rost. ultimele doua versuri eu le-as fi repetat identic cu primele doua (sau aproape identic) - adica as fi pastrat „cîinii”
Un poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
de multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
Excelentă revenirea la textul ăsta, cred că este o calitate remarcabilă a Hermeneiei acest mecanism de readucere aminte... pe bune Virgile, tu mai susții ce ziceai atunci? Pentru că eu sunt încă pe aici... nu înseamnă neapărat că asta e ceva bun, dar...
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
da, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
M-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
Cătălina, ne e dor de primăvară şi o întrezărim de sub pojghiţe de geaţă. Mulţumesc pentru feedback :)
... şi fiindcă se aminteşte a doua oară de premiu, mi se pare corect să precizez că e vorba de locul I la Concursul Romanian Kukai - februarie 2012.
Bucuria e mai mare când se bucură şi alţii...e taina împărtăşirii, minunea de a fi părtaşi aceleiaşi stări. Să fie lumină!
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Oooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Potrivit opiniei fizicianului W.O. Schumann , planeta noastră se manifestă ca un circuit-magnetic, avînd un puls al ei, asemănător organismelor vii. Rezonanța Schumann, sau pulsul Terrei cum a mai fost numit, a fost vreme de milenii, stabil. Recent oamenii de știință au evidențiat o augumentare, o accelerare a acetuia, care, în mod paradoxal ar duce la schimbarea calității timpului. Ziua în acest plan, nemaiavînd 24 de ore ci 16. Nu este vorba de un proces cronologic, ci de unul infra-material, profund, al materiei vii. Se estimează ca procesul va continua, ajungînd prin anul 2012 după unii, la zero, practic, la un re-start temporal - energetic. Nu va fi vorba de un sfîrșit real al Lumii spun aceiași, ci de schimbări calitative mai greu de imaginat chiar și în zilele noastre. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayași în Popol Vuh, astronomii lor localizînd cu precizie trecerea "de la a cincea Lume la cea de a Șasea". Dacă abordăm lucrurile din acest punct de vedere, s-ar părea că filmul lui Mel Gibson este o creație preventivă.
pentru textul : apocalypto de"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
pentru textul : Noapte bună, copii deo poezie foarte curata fara a fi saraca. E o arta cred intr-un registru atat de simplu sa poti da o stare. In doar cateva vorbe.
pentru textul : mov demultumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
pentru textul : Turnul dediscutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
pentru textul : hermeneia 2.0 deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dev-am povestit, deja, despre el, sa mai povestesc o data?! so?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deLeader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
pentru textul : Pământul de mijloc dein contextul corectitudinii politice (oare o fi existind expresia asta in romaneste?) este aproape crud sa pui in felul acesta ciinii si copii in acelasi text. iar asta te face sa cauti un "mesaj" in text. pentru ca aproape te face sa nu vrei sa crezi ca ceea ce vezi este fara rost. ultimele doua versuri eu le-as fi repetat identic cu primele doua (sau aproape identic) - adica as fi pastrat „cîinii”
pentru textul : matrioșka deUn poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
pentru textul : Stația de amplificare dede multe ori miza unui text tine de gradul de manipulare al realitatii. dar aici si amendamentul ca nu se traieste in lumea reala. insa, cand planurile se intrepatrund (lumea si visul, visul si lumea) si constientizez asta, atunci imi place mai mult sa vad ca autorul, constient de el insusi si lumea sa, precizeaza ac raport si ac influenta reciproca. asa cum se intampla aici. atunci oamenii pulseaza, iar resortul o fi dinauntru, si acela, de unde?
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului demă voi gândi serios la observația ta. mulțumesc pentru zâmbet și semn, Raluca!
pentru textul : monocaligrafie de...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!
pentru textul : numai mâinile tale deExcelentă revenirea la textul ăsta, cred că este o calitate remarcabilă a Hermeneiei acest mecanism de readucere aminte... pe bune Virgile, tu mai susții ce ziceai atunci? Pentru că eu sunt încă pe aici... nu înseamnă neapărat că asta e ceva bun, dar...
pentru textul : mirabela nu există debine v-am regasit. parerea dvs nu ma uimeste. poate ca lectura. la rindu-mi, raspund, din amabilitate, bucuroasa de vizita dumneavoastra aici.
pentru textul : pierdut de1. cum adica "patru câte doi"?
pentru textul : primăvara de2. ce inseamna "întrânsa"?
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII deda, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
pentru textul : un cartuș și o nebună deM-am bucurat, multumesc! ma gandeam ce anume da forta unui poem in general si cum s-ar traduce exact acea forta; sensibil si forta pot sta impreuna? cand devine un text patetic si afectat; conteaza mult starea pe care o ai cand scrii, cat de suparat esti pe viata sau cat de neindragostit sau cat de rational?!:)
zi buna!
pentru textul : ca un sărut pe frunte dedorin, noroc
pentru textul : Sâmburi deAndule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deCătălina, ne e dor de primăvară şi o întrezărim de sub pojghiţe de geaţă. Mulţumesc pentru feedback :)
pentru textul : Haiku...poleit de... şi fiindcă se aminteşte a doua oară de premiu, mi se pare corect să precizez că e vorba de locul I la Concursul Romanian Kukai - februarie 2012.
Bucuria e mai mare când se bucură şi alţii...e taina împărtăşirii, minunea de a fi părtaşi aceleiaşi stări. Să fie lumină!
și aripile lui nichita creșteau până la cer...
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele detotul e acolo dedesubt
cum primăverile sunt iarna seminţe
mi-aud razele scurse pe zidurile de carne
trandafirii au petale fluturi
zboară revin pe aceeaşi tulpină
cana legată de inima fântână
buzele tale arse coboară în labirint
de câte ori te privesc visând
totul e acolo dedesubt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decopiii pe care îi vom avea şi timpul
ce o să-i prelungească spre braţele chemare
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Oooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
pentru textul : Drum interior demulţumesc Ioana, încă o dată pentru lectură şi pentru cuvintele tale.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deNoapte bună!
multumesc pentru trecere si pentru apreciere Sancho Panza. este un text mai vechi pe care l-am lăsat așa cum a fost scris originar. în alte vremuri
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ dePagini