Omul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
Alina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
Ești o bună prozatoare, abia aștept să văd ce alte texte aduci cu tine. Cel de față deși cu o tematică amoroasă ușor copilărească, undeva între adolescentină și matură, aduce cu el însă jocul, chiar ghidușia caracteristică tinereții. E un text viu prin suflul stundețesc tipic Copoului (bine evocat, parcă vedeam scările de la Universitate și Fundație), prin confuzie, prin adaptare și umor.
O scriere bună, atentă, care construiește un discurs narativ rapid și închegat.
Mai sunt și greșeli, de ex:
unul în brațe la celălalt - în brațele celuilalt.
care mi-aș putea trece orele - petrece
un copil păşeşete
cu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
multumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
Jumătatea astrală a găsit secundarul, ornicul, mai sus cu un cerc, mai departe cu o umbră. Stai 12 secunde fără să te gândești la nimic, nu le număra, oricum vor trece. Și nu numai. Mulțumiri.
cred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
asta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
Regret ca uite, anul acesta e pe undeva o nepotrivire cu Regulamentul. Parerea mea este ca Virtualia a reusit sa ramana in tot acest tumult al schimbarilor din ultimii ani (priviti ce a ajuns agonia de exemplu, un site comercial, plin de briz-briz-uri pe web 2.0) un bastion al literaturii romane care, nu intamplator, rezista acolo, in cetatea Iasiului. Eu unul de cate ori ma voi bucura de privilegiul de a fi acceptat ma voi duce acolo ca la o Mecca de-a noastra romaneasca. Si incurajez pe oricine are posibilitatea de a ajunge acolo sa o faca, rasplata sufletului de poet nu va intarzia sa apara. Felicitari pentru initiativa si nu mor caii, Alina, nu mor caii. Andu
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
Felicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
mulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
ma simt, deja, la pensie:)
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
Mădălina, textul încă are destul de multe greşeli (punctele de suspensie nu sunt redactate corect - ba câte două, ba câte patru, ba fără spaţiul de după -, multe virgule lipsă, mai sunt vreo două typouri - raădăcini -, etc). Te rog ca pe viitor să fii mult mai atentă la aceste detalii. Ţi s-au oferit destul de multe explicaţii şi soluţii, dar, se pare, fără prea mare rezultat. Şi timpul tuturor este prea preţios pentru a fi pierdut cu aceleaşi şi aceleaşi acţiuni.
Fain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
Un poem care mi-a plăcut mult!
Marga
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Omul poate să piardă multe pe drum, dar a pierde limba maternă, înseamnă a pierde totul și a nu mai fi nimic.Și-atunci ar fi inutile și conferințele celea în limba engleză. Adică, așa ca un bun cetățean al țării nimănui, mă întreb la ce v-ar folosi, conferințele zic și orice altceva ar mai avea să vă ofere lumea? E adevărat că trăim într-o lume așa cum e ea, o lume în care nonvaloarea pare să fi cotropit totul, o junglă, mda, dar am jigni jungla și jungla e vie, e viață, iar nimicul nimic, nici măcar un balcon cu frunze uscate. Poemul ludic, pare o glumă, în tonalitatea băieților de cartier și prin urmare greșelile de ortografie (?) pot fi luate drept licențe, sau provocare, sau orice altceva așa cum acum toate pot fi luate drept orice altceva, în acest crepuscul în care orice identitate se pierde, în care cultura urbană pare a fi ieșit triumfătoare, toate aceste pânze de păianjen. Eu nu cred că ați fi putut scrie în limba engleză un poem la fel de mișcătoriu pentru că publicul căruia v-ați fi adresat cum l-ar fi simțit?
pentru textul : ritualuri de cartier I deAlina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
pentru textul : Lacrimi de moarte dehm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
pentru textul : where do the children play deCred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
pentru textul : De-a singurul deBine ai venit pe Hermeneia!
Ești o bună prozatoare, abia aștept să văd ce alte texte aduci cu tine. Cel de față deși cu o tematică amoroasă ușor copilărească, undeva între adolescentină și matură, aduce cu el însă jocul, chiar ghidușia caracteristică tinereții. E un text viu prin suflul stundețesc tipic Copoului (bine evocat, parcă vedeam scările de la Universitate și Fundație), prin confuzie, prin adaptare și umor.
O scriere bună, atentă, care construiește un discurs narativ rapid și închegat.
Mai sunt și greșeli, de ex:
unul în brațe la celălalt - în brațele celuilalt.
care mi-aș putea trece orele - petrece
un copil păşeşete
Te-aș ruga să le corectezi, și
pentru textul : Ordinea întâlnirilor deSucces!
Îmi place atmosfera pe care textul o lasă în urmă.
pentru textul : absenţi decu exceptia unor rinduri de pe la mijloc putin cam ne-necesare ("într-un tîrziu tatăl și-a adus aminte că e tată/ ce-o mai fi însemnînd și asta") textul e poate mai mult decit un poem. poate ca ar fi fost semnificativ si titlul "incompleta treime". niciodata nu m-am gindit cit de adinc e acest adevar. pal emilian scrie aici un fel de cronica a unui cerc vicios despre care foarte putini au curajul sa scrie astazi. si o face cu acelasi talent cu care ne-a obisnuit.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deDa, Ottilia, cred că ai dreptate în privinţa exprimării. Este o mare bucurie să te ştiu aproape de gândurile mele prăfuite de amintiri.
pentru textul : ceainicul deîmi place prima parte, mi-aș fi dorit un final mai puternic și am ceva cu "frigul mut al singurătății". poemul este un psalm reușit!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deBună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
pentru textul : a catedralei grea singurătate demultumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
pentru textul : n-am știut dedestul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) deJumătatea astrală a găsit secundarul, ornicul, mai sus cu un cerc, mai departe cu o umbră. Stai 12 secunde fără să te gândești la nimic, nu le număra, oricum vor trece. Și nu numai. Mulțumiri.
pentru textul : 12'' decred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deasta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
Sapphire, Profetul, va multumesc pt sfaturi. Le iau cu mine si incerc sa le aplic atat textului de mai sus cat si celor viitoare.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deRegret ca uite, anul acesta e pe undeva o nepotrivire cu Regulamentul. Parerea mea este ca Virtualia a reusit sa ramana in tot acest tumult al schimbarilor din ultimii ani (priviti ce a ajuns agonia de exemplu, un site comercial, plin de briz-briz-uri pe web 2.0) un bastion al literaturii romane care, nu intamplator, rezista acolo, in cetatea Iasiului. Eu unul de cate ori ma voi bucura de privilegiul de a fi acceptat ma voi duce acolo ca la o Mecca de-a noastra romaneasca. Si incurajez pe oricine are posibilitatea de a ajunge acolo sa o faca, rasplata sufletului de poet nu va intarzia sa apara. Felicitari pentru initiativa si nu mor caii, Alina, nu mor caii. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext deFelicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
pentru textul : Premiile "RefleXos" denu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
pentru textul : emindoină demulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
Aranca am corectat.. sper ca apar accentele in franceza cum trebuie. Restul e hazard..
pentru textul : Un Poet Român la Paris demultumesc, desi nu inteleg ce vreti sa spuneti prin bineinteles
pentru textul : Ad de"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
pentru textul : Şedinţa dema simt, deja, la pensie:)
Un text pe care as fi vrut sa-l scriu eu sau macar... sa-l fi citit acum douazeci de ani. Stiu eu de ce. Impresionat. Multumesc!
pentru textul : poetul deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deMădălina, textul încă are destul de multe greşeli (punctele de suspensie nu sunt redactate corect - ba câte două, ba câte patru, ba fără spaţiul de după -, multe virgule lipsă, mai sunt vreo două typouri - raădăcini -, etc). Te rog ca pe viitor să fii mult mai atentă la aceste detalii. Ţi s-au oferit destul de multe explicaţii şi soluţii, dar, se pare, fără prea mare rezultat. Şi timpul tuturor este prea preţios pentru a fi pierdut cu aceleaşi şi aceleaşi acţiuni.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deda, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.
pentru textul : unintended deFain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
pentru textul : chromatic pîs deUn poem care mi-a plăcut mult!
Marga
Abia acum am reuşit să aşez un comentariu.
pentru textul : Mi-a zâmbit deMulţumesc fiecăruia în parte pentru comm-uri şi pt. salutul vostru.
Vă mai aştept.
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePagini