se-ntorc cocorii. bate vânt de sud.
mlădiţe cer să sugă raze calde.
în ochi de baltă cerul doarme nud
lâng-un egrete dornic să se scalde.

o ciocârlie cântă în surdină.
râs de albine, hohot în trifoi...
au răsărit chimere prin grădină
cu mânji de viaţă, patru câte doi.

în mine năvălesc cirezi de frunze
de pretutindeni, căutându-şi sorţii
prin simţăminte şi prin caste muze,
iar trupul meu ia cosmice proporţii.

veniră rândunele să mă-nveţe
de-un şi mai nobil şi mai verde trai
într-un liman cusut cu tinereţe
pe-un continent unde se vinde rai.

dar voi rămâne-nfipt în timpul ăsta,
atât de mult îmi plac mărunte fleacuri!
adun din fluier şi din nai fiesta
şi-o risipesc în broaştele din lacuri.

e-atâta pace, că te pierzi întrânsa
şi parcă nicăieri n-ai vrea să pleci.
această primăvară-şi ţese pânza
pe ochii mei, doi voiajori de veci.