Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
buuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
iată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
Încă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
ce mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
îți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
Pal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
dragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
superba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
Şi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
din scrisoarea unui caligraf către femeia lui Ksatriya, tu iertătoare a tăcerilor mele aici pe nesfîrșitele țărmuri albe trăiesc în fiecare zi cea mai dulce fărădelege-singurătatea acum știu pașii sînt doar lucruri de care te plictisești din prea mult mers atîta timp cît orice drum începe de la o ușă lasă-mă să mai cred că zborul nu este o risipă de sunete ieri mi s-a părut că aud foșnind prelung în crinoline timidă umbra ta de fată ah femeie simțeam cum te lepezi de tălpile tale a treia oară și eu nu apucasem încă să-ți sărut bătătura de la sanda parcă mă încerca Domnul cu frica au ce să îți iau eu Simioane auzul sau văzul amîndouă Doamne am spus lasă-mi doar podul palmei să împing cerul mai sus Ksatriya Ksatriya nu mi-ai spus niciodată dacă frîng pe genunchi grumazul luminii aceasta e o durere sau o mirare?
vlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
sache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
excelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
Am visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
nu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
poezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
Mă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
Mulțumesc frumos și daca tu spui că textul e ceva mai bun înseamnă că este chiar foarte bun, de ce spun asta fiindcă am observat că ești zgârcit cu laudele. Eu zic să-mi citești textele postate inainte și o să găsești texte poate mai bune de exemplu : O undiță sau Scoarța bobului de grâu , Gleznele tale etc. Mulțumesc încă o dată și aștept ridicare nivelui meu la Hermeneia. cu stimă și respect Mahmoud Djamal
Asa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
Terifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
nu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
alt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort debuuuun. nu ma mai retrag. imi pare rau, amigo, dar de pe hermeneia nu ma retrag, ca nu vor oamenii de aici. dar, daca tot suntem aici, hai sa vedem cum stam cu celelate probleme si mofturi. ce aveti sa-mi reprosati? a venit momentul adevarului pentru mine. la rand? ce ati mai auzit? cum o mai duc cu listele de ym? hai sa vedem ce mi se mai intampla... ca de la voi aflu ce mai fac si cum o duc. deci?
pentru textul : rugaminte importanta demulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deiată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deÎncă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru dece mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deîți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
Pal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine dedragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
pentru textul : Umbre căzute din lună desuperba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
pentru textul : lumini. așteptând. denu ştiu dacă expresia "miez de rană" are prea mare şanse să atragă pe cineva. mi se pare undeva între optzecism şi sudo-religios. atenţie la "le ști".
pentru textul : rugă dinspre pământeni deDomnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deŞi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
din scrisoarea unui caligraf către femeia lui Ksatriya, tu iertătoare a tăcerilor mele aici pe nesfîrșitele țărmuri albe trăiesc în fiecare zi cea mai dulce fărădelege-singurătatea acum știu pașii sînt doar lucruri de care te plictisești din prea mult mers atîta timp cît orice drum începe de la o ușă lasă-mă să mai cred că zborul nu este o risipă de sunete ieri mi s-a părut că aud foșnind prelung în crinoline timidă umbra ta de fată ah femeie simțeam cum te lepezi de tălpile tale a treia oară și eu nu apucasem încă să-ți sărut bătătura de la sanda parcă mă încerca Domnul cu frica au ce să îți iau eu Simioane auzul sau văzul amîndouă Doamne am spus lasă-mi doar podul palmei să împing cerul mai sus Ksatriya Ksatriya nu mi-ai spus niciodată dacă frîng pe genunchi grumazul luminii aceasta e o durere sau o mirare?
pentru textul : pe sub flori mă legănai devlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dedubla eroare de calcul, dragul meu virgil: 1. in Romania e pranz acuma 2. textul tau provoaca regrete post-lectura, nicidecum ofuscaieli.
pentru textul : caut femeie desache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
pentru textul : copacul dinăuntru deexcelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deDoresc o explicație. De ce textul a fost trimis în șantier?
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. demicsoreaza te rog imaginea, ai iesit din format...
pentru textul : fish canvas deAm visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 denu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deUn poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… depoezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
pentru textul : Poemul cu Mihaela deMă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
Mulțumesc frumos și daca tu spui că textul e ceva mai bun înseamnă că este chiar foarte bun, de ce spun asta fiindcă am observat că ești zgârcit cu laudele. Eu zic să-mi citești textele postate inainte și o să găsești texte poate mai bune de exemplu : O undiță sau Scoarța bobului de grâu , Gleznele tale etc. Mulțumesc încă o dată și aștept ridicare nivelui meu la Hermeneia. cu stimă și respect Mahmoud Djamal
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deAsa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
pentru textul : eu nu sunt mesia deCredibil :) Chiar daca aici nu e vorba defel despre credinta ci numai despre schita unui jurnal de calatorie.
pentru textul : Meditație deTerifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
pentru textul : Children of fear denu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
pentru textul : Portretul unei călătoare dealt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu deFrumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
pentru textul : Îndobivărare deTitlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
Prezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb dePagini