Rara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
Reusita imagine si foarte interesanta asezarea pe cele trei randuri inegale, desigur din ratiuni ce tin de surprinderea fotografica a momentului dar pastrand o ordine care vine de mult mai departe. Fotografia aceasta este ca o pauza de respiratie intre doua dansuri. Un static plin de tensiune.
nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
Nu știu dacă scrie pe undeva despre negație internă și externă, dar din punctul meu de vedere, dacă tot am venit cu expresia asta, atunci spun că este ca în distincția dintre „blestemat să fie” și, să spunem, „de n-ar mai fi” sau dintre „urăsc” și „nu-mi place”. În primul caz, cuvântul exprimă direct imaginea negației, în al doilea caz apare o particulă negativă pe lângă o imagine inițială pozitivă. Iar asta se poate extrapola și la alte nivele mai complexe. N-am întrebat de ce musai „blestemat” pentru că nu aș fi corelat textul cu celelalte de dinainte (dintre care am remarcat I, III și V), ci pentru că, de exemplu, versul al doilea, „blestemat să fie cel care plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”, mi se pare lipsit de orice etică. Îmi imaginez un homeless și mi se pare absurd să mai fie și blestemat, de parcă nu ar fi deja. O fi o prejudecată de-a mea. Dar nu știu dacă e cineva care poate să citescă un text cu mintea deschisă total. Degeaba ni se pare că nu avem prejudecăți. Nici nu am putea să înțelegem vreodată vreun text dacă nu am avea prejudecăți. Din cauza asta cred că o interpretare bună trece dincolo de prejudecăți. Numai că în cazul acestui vers nu găsesc ușor o interpretare bună. Ce dacă „plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”? Asta numai dacă nu mă duce gândul la o decizie imposibilă: să blestem totuși pe homeless, dintr-un impuls disperat. Dintr-un punct de vedere radical, ar putea să fie un lucru bun, dar nimic nu îmi conferă acest drept, cel puțin în interiorul unor legi. Dincolo de ele, ca un act inaugural pentru a demonstra altceva, rămâne de văzut. Pornind de la subtitlu, pe cine să ascult: pe cel ce blesteamă sau pe cel blestemat? În ce să cred, în semnificant sau în semnificat? Ideea naiului nu e rea, dar nu rezultă imediat, pentru că textul are un font mic.
aida, mi se pare obositor sa regasesc in mai toate scrierile tale aceleasi si aceleasi cuvinte si imagini... tu nu vezi altceva decat sange, lumina, viata si pietre?
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
Sunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
Fata din vis Compact redivivus perform another search of the Compact empatia citește rubrica decese there is the unveiling or revelation of the truth Eternitatea “In justitutia tua libera me”
da, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
Si eu aveam patul meu pe atunci, e tare ciudat, sistemele de valori sunt strambe azi, cineva trebuie sa faca neaparat slus, iar crucea e tot mai greu de dus, drumurile care urca pe golgota sunt asfaltate dar pline de alte primejdii care seamana mai degraba cu o frauda in masa. Nu mi-a placut cliseul cu ploaia acida. Si nici "la portile templului" in context cu laptaria lui enache. In rest, cursiv text, bun de pus in cutiuta muzicala. Andu
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
Textul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Rara avis in terris. Altayr mă duce cu gândul la steaua alfa din contelația Vulturul (Aquila) supranumită "Regele păsărilor", printre altele. Superbă imagine, bună pentru copertă de carte, nu neapărat SF. Are tonurile de culori care îmi plac foarte mult. Aș îndrăzni să sper mai mult, că va fi coperta viitorului meu volum de poezii?... Cu drag, /O\
pentru textul : Lemuria deMarius, si penita e o emanatie a bucuriei sau pentru ca textul in sine o merita?
pentru textul : Cântec deesti bun sa lasi un comentariu justificativ, te rog?
nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deReusita imagine si foarte interesanta asezarea pe cele trei randuri inegale, desigur din ratiuni ce tin de surprinderea fotografica a momentului dar pastrand o ordine care vine de mult mai departe. Fotografia aceasta este ca o pauza de respiratie intre doua dansuri. Un static plin de tensiune.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri dear fi mai fain fara liniute.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth denu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
pentru textul : nu uitați maioneza deNu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
pentru textul : Joc deÎn primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Revin, am uitat să îți amintesc de typo la "croaziera aceia" (aceea).
pentru textul : Lacrimi explicite deda, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deNu știu dacă scrie pe undeva despre negație internă și externă, dar din punctul meu de vedere, dacă tot am venit cu expresia asta, atunci spun că este ca în distincția dintre „blestemat să fie” și, să spunem, „de n-ar mai fi” sau dintre „urăsc” și „nu-mi place”. În primul caz, cuvântul exprimă direct imaginea negației, în al doilea caz apare o particulă negativă pe lângă o imagine inițială pozitivă. Iar asta se poate extrapola și la alte nivele mai complexe. N-am întrebat de ce musai „blestemat” pentru că nu aș fi corelat textul cu celelalte de dinainte (dintre care am remarcat I, III și V), ci pentru că, de exemplu, versul al doilea, „blestemat să fie cel care plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”, mi se pare lipsit de orice etică. Îmi imaginez un homeless și mi se pare absurd să mai fie și blestemat, de parcă nu ar fi deja. O fi o prejudecată de-a mea. Dar nu știu dacă e cineva care poate să citescă un text cu mintea deschisă total. Degeaba ni se pare că nu avem prejudecăți. Nici nu am putea să înțelegem vreodată vreun text dacă nu am avea prejudecăți. Din cauza asta cred că o interpretare bună trece dincolo de prejudecăți. Numai că în cazul acestui vers nu găsesc ușor o interpretare bună. Ce dacă „plânge pe străzi și sub învelitoarea nopții se strânge”? Asta numai dacă nu mă duce gândul la o decizie imposibilă: să blestem totuși pe homeless, dintr-un impuls disperat. Dintr-un punct de vedere radical, ar putea să fie un lucru bun, dar nimic nu îmi conferă acest drept, cel puțin în interiorul unor legi. Dincolo de ele, ca un act inaugural pentru a demonstra altceva, rămâne de văzut. Pornind de la subtitlu, pe cine să ascult: pe cel ce blesteamă sau pe cel blestemat? În ce să cred, în semnificant sau în semnificat? Ideea naiului nu e rea, dar nu rezultă imediat, pentru că textul are un font mic.
pentru textul : crucile deaida, mi se pare obositor sa regasesc in mai toate scrierile tale aceleasi si aceleasi cuvinte si imagini... tu nu vezi altceva decat sange, lumina, viata si pietre?
pentru textul : a opta zi din minune de”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea deTextul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
Poate mă reapuc de poezie.
pentru textul : Lângă de... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deSunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".
Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."
La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.
O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.
pentru textul : între două ferestre dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb dein lb. română nu există partea I-a ci doar partea I
pentru textul : Viaţa după Irina deautocaracterizare*
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deFata din vis Compact redivivus perform another search of the Compact empatia citește rubrica decese there is the unveiling or revelation of the truth Eternitatea “In justitutia tua libera me”
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deda, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
pentru textul : dunărea în inimi derugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deIoana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră dein primul rand intrebarea este ofensatoare. si nu o schimb. deci: alina ghiceste dara:)
pentru textul : nonșalanța iubirii deMie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deSi eu aveam patul meu pe atunci, e tare ciudat, sistemele de valori sunt strambe azi, cineva trebuie sa faca neaparat slus, iar crucea e tot mai greu de dus, drumurile care urca pe golgota sunt asfaltate dar pline de alte primejdii care seamana mai degraba cu o frauda in masa. Nu mi-a placut cliseul cu ploaia acida. Si nici "la portile templului" in context cu laptaria lui enache. In rest, cursiv text, bun de pus in cutiuta muzicala. Andu
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla de...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!
pentru textul : Dansează! deda, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată deTextul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme dePagini