pentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie

cred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.

sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit

ioan albu si Snowdon King, va rog sa considerati acest avertisment ca fiind cel de dinaintea suspendarii conturilor voastre pentru o luna pe Hermeneia. nu ma deranjeaza polemica si argumentele legate de text si de literatura dar cind nu va puteti controla, in prea cunoscuta traditie mioritica, si folositi spatiul acesta pentru invective si atacuri la persoana incepeti sa demonstrati doar faptul ca nu stiti la ce foloseste. o luna pe tusa poate fi un prilej bun de meditatie la rostul comentariului si polemicii literare. urmatoarea abatere vi-l va oferi. garantat.

Hanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.

Virgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși

...remarc doar că e vară și e cald... bea o bere rece lucian:)! atent, paul

(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?

Oui, mon amie Nicole, c'est une expérimentation poétique dans l' espace de "liberté sacrée ", difficile et belle, sainte...methaphysique. Je te remerçie!

Domnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.

e cizelare de salon ortopedic, Stefan, mai din fierastrau, cred, de la fața locului, care, acum un an semăna al naibii de mult cu o față de pernă, întoarsă, cuvintele tale, fără urmă de arabesc și adulație, simple și verticale, îmi par a fi cele mai frumoase care s-au scris, în fond, despre versurile mele, mulțumesc n-am publicat, încă, pe hârtie, un volum propriu - în plan virtual, însă, da - pe LiterNet, anul trecut, volumul de debut, "Leredem" am observat târziu comentariul tau, scuză-mi tăcerea de până acum

paternitate-
stropi albi de iasomie
înfloresc pe geam

în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
îmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.

ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.