zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
Ionuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
Iti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
am selectat acest text la preferinte personale. o alunecare inapoi care da, poate genera zambet dar mai degraba... un fel de privire pe care o are tristetea...sau ,cum sa spun...trecerea catre un altfel in care poate nu mai te poti recunoaste asa bine...O nostalgie frumoasa. Imagini pictate impecabil. E ca si cum ai fi sub sticla si doar senzatii...dar suficient.Partea doua m-a "gasit" in mod special si primele 2 ...bucatele/strofe sau asa ceva...Felicitari. foarte, dar foarte frumos.
da, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
e unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
Aleena, consider de cuviință să răspund aici (dincolo e o traducere - http://www.hermeneia.com/traduceri/5000/ -): între inima mea și strada mea e o distanță cale de un înger. Al tatălui meu.
elegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
involuntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
margas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
astazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
domnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
Se pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
Mersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
adevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
o sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
foarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
Cred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
Mulţumesc foarte pentru apreciere!
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
scrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
foarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
dorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
semnalez doar că nu ştiu din ce motive, nu am reuşit să editez cum am dorit acest text. Ori din cauza virusării calculatorului personal, ori a relaţiei în consecinţă defectuoasă cu acest site. Asta e. Oricum fac, oricât şterg sau adaug din nou, după propoziţia a doua din paragraful doi cursorul o ia de la capăt. Sper ca în cazul altor texte cel puţin să nu mai fie probleme şi îmi cer scuze, nu pot devirusa propriul meu calculator. Poate că siteul nu are niciun fel de problemă şi e protejat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deS-a făcut.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deIonuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
Mulțumesc pentru vizită și cuvinte,
pentru textul : Umbra. deEugen.
ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I descrie ea, nu asta e grija, dar multumesc de semn.
pentru textul : ecaterina dispare deIti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
pentru textul : două mâini depoem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
pentru textul : negru ascuns deam selectat acest text la preferinte personale. o alunecare inapoi care da, poate genera zambet dar mai degraba... un fel de privire pe care o are tristetea...sau ,cum sa spun...trecerea catre un altfel in care poate nu mai te poti recunoaste asa bine...O nostalgie frumoasa. Imagini pictate impecabil. E ca si cum ai fi sub sticla si doar senzatii...dar suficient.Partea doua m-a "gasit" in mod special si primele 2 ...bucatele/strofe sau asa ceva...Felicitari. foarte, dar foarte frumos.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deda, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile dee unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
pentru textul : despre cum să... deOrice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
pentru textul : cântec de dragoste deAleena, consider de cuviință să răspund aici (dincolo e o traducere - http://www.hermeneia.com/traduceri/5000/ -): între inima mea și strada mea e o distanță cale de un înger. Al tatălui meu.
pentru textul : Umbra Îngerului deelegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
pentru textul : pridvorbe deinvoluntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă demargas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deastazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
pentru textul : septicemia memoriei desi eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
pentru textul : Poema del Piccolo Principe dedomnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
pentru textul : Poèmes de Constantin FROSIN deSe pot exprima pareri fara atac la persoana, dar este nerecomandabil sa iti exprimi parerea referitor la comentariile celorlalti, atata vreme cat nu se face in spiritul unei polemici literare. Pe de alta parte, poate nedumerirea lui Andu, exprimata in stilu-i caracteristic, este una legitima, referitor la nesepararea pe prima pagina a sectiunilor de limbi straine. Nu cred ca este cazul sa ne facem insa catalogari reciproce si nici sa facem presupuneri de ce cineva prefera sa amestece limba romana cu alta limba straina (recunosc, si eu mai fac asta cu engleza in comentarii... nu cred ca am spirit de emigrant); dar nici ce limba ar trebui obligatoriu altcineva sa cunoasca, doar pentru ca noi am invatat-o in "ciclul primar" (eu am inceput de exemplu studiul la scoala al francezei in clasa a V-a... nu stiu cati dintre cei nascuti inainte de revolutie au inceput in sistemul de invatamant mai devreme). In orice situatie insa, cred ca nu are nici unul dintre noi caderea sa trimita pe altcineva inapoi la scoala. Va rog pe amandoi sa reveniti la comentarii strict asupra textului.
pentru textul : adieu deMersi de vizita si de observatii, este adevarat, este scris greoi, alambicat si in ulele locuri logica se gaseste cu incruntare. Dar ce pot spune, ai dreptate, este un text mai modest de al meu. Oricum succes cu masa din bucatarie si cu paharul ala pe jumatate gol...mai pune o picatura in el si o sa fie pe jumatate plin. Unde gasesti acea picatura, deh...poate in tine. Ca intodeauna incantat de vizita, Teo.
pentru textul : O secundă deUn text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deCa să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deadevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
pentru textul : Poetul deo sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
foarte mult mi-au placut 1, 3 si 5 din acest tablou. si cumva e un fir care le leaga pe toate, e ca si cum descrii prin cele 5 o singura imagine, o perspectiva anume dintr-un fragment temporal al acestei "copile", o inserare. in 2, suna un pic disonant "pleoapa copilei e".
pentru textul : Senin deUn text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!
Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!
Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.
Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
pentru textul : 100% safe deCred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.
si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţumesc foarte pentru apreciere!
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie descrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel defoarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
dorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
pentru textul : Jeg desemnalez doar că nu ştiu din ce motive, nu am reuşit să editez cum am dorit acest text. Ori din cauza virusării calculatorului personal, ori a relaţiei în consecinţă defectuoasă cu acest site. Asta e. Oricum fac, oricât şterg sau adaug din nou, după propoziţia a doua din paragraful doi cursorul o ia de la capăt. Sper ca în cazul altor texte cel puţin să nu mai fie probleme şi îmi cer scuze, nu pot devirusa propriul meu calculator. Poate că siteul nu are niciun fel de problemă şi e protejat.
pentru textul : Prezenţă de spirit dePagini