paul, eu nu mai folosesc iPhone. pe tablete și iPaduri hermeneia.com este văzută destul de bine. cel puțin browserele pe Android nu au probleme. pentru smartphones în situația „landscape” se vede acceptabil. mai am de rezolvat situația „portrait”. acum cîteva zile se vedea acceptabil dar cred c-am schimbat cîte ceva și s-a stricat. în orice caz deocamdată se poate folosi landscape. de altfel am rezerve că se merită prea mult să te chinui să vezi un site atît de detaliat în mod portrait pe o diagonală așa cum o oferă iPhone. părerea mea.
nevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
Domnule Tudor Cristea, vă rog respectuos să îmi permiteți să vă adresez o întrebare referitoare la tehnoredactarea textului: care este logica folosirii asteriscului în textul dumneavoastră? La o privire mai atentă, aș crede că se vrea marcarea alineatelor într-un mod inedit. Poate e ceva ce îmi scapă...
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
Poemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
E un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
da, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
vad ca astazi e o fascinatie cu microbusele astea. textul nu este prost, cel putin ca idee. viata ca un microbus. dar cred ca ar mai putea fi lucrat. mi se pare doar un crochiu
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
e o problema de incadrare a textului sau de autenticitate? te deranjeaza ca nu am privit ruta spre Dorohoi cu atentie sau pur si simplu faptul ca nu am anexat si fotografii tip experiment de la Roma sau altundeva, eventual eu in prim plan pentru credibilitate?
Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
eu cred că textul de mai sus suferă dintr-o singură cauză: tipul de adresare nu e neapărat cel mai potrivit. dincolo de asta, mi se pare o mărturie care merită aten'ia, pentru că e o mărturie puternică si emotionantă si pentru că ar trebui sa ne puna putin pe ganduri in legatura cu multe lucruri, de la abordarea (gresita, zic eu, dupa ce i-am citit pe altii mai curajosi de pe la mijlocul secolului trecut) bolii psihice in asa-zisele "spitale", care de fapt sunt un fel de lagăre - numai dacă mergi un pic să vizitezi astfel de locuri iti dai seama de asta, până la atitudinea noastră, a tuturor in fata altor oameni...
dar mă rog, despre text se poate zice că e prost scris, dacă asta vrem.
mie, unuia, imi place si ii apreciez sinceritatea (de la forma la continut) si faptul ca e chiar emotionant.
Andu, ai putea avea dreptate, dacă am discuta doar de un singur text. Pentru mine, însă, mireasa fecioară, neo-cristul, cina cea de taină, sunt teme, leit-motive, cum vei observa dacă mă vei citi, în continuare. Mulțumesc, pentru observații și pentru aplecarea asupra textului meu! Cu amiciție,
Umberto Saba spunea: "Opera de arta este intotdeauna ca o spovedanie si ca orice spovedanie are nevoie de binecuvantare. Lipsa succesului echivaleaza cu refuzul binecuvantarii." Paul se bucura insa de aceste "binecuvantari", acum o data in plus si din partea ta. Marina, incepi sa-mi fii tare draga pentru ca esti exaltata cand iti place intr-adevar ceva. Si eu reactionez la fel. Cartea „Graiul cu accent de mort” eu am primit-o de la autor. Pentru alte detalii, il asteptam pe el cu raspunsuri. Violeta
e frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
Nuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
Andu, :)
Silviu, tocmai ce am trecut prin Sebes. acum la Rasinari. alte glasuri, alte incaperi. asa e. voi incerca sa mai aduc cate ceva de pe la cimitir.
are rolul ei in slefuirea spiritului - restul e dust in the wind..(finalul este comparabil ca produsul marmite - il iubesti sau il urasti}
cred ca lumina varsata pe ochi este o alegere fericita, desi eu inca am probleme cu rujul cheile si dinamita :p
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, eu nu mai folosesc iPhone. pe tablete și iPaduri hermeneia.com este văzută destul de bine. cel puțin browserele pe Android nu au probleme. pentru smartphones în situația „landscape” se vede acceptabil. mai am de rezolvat situația „portrait”. acum cîteva zile se vedea acceptabil dar cred c-am schimbat cîte ceva și s-a stricat. în orice caz deocamdată se poate folosi landscape. de altfel am rezerve că se merită prea mult să te chinui să vezi un site atît de detaliat în mod portrait pe o diagonală așa cum o oferă iPhone. părerea mea.
pentru textul : hermeneia 3.0-c denevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deDomnule Tudor Cristea, vă rog respectuos să îmi permiteți să vă adresez o întrebare referitoare la tehnoredactarea textului: care este logica folosirii asteriscului în textul dumneavoastră? La o privire mai atentă, aș crede că se vrea marcarea alineatelor într-un mod inedit. Poate e ceva ce îmi scapă...
pentru textul : La stăpân deOK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
pentru textul : poate dePoemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
este si asta o idee. uite ca incerc sa iti urmez sfatul
pentru textul : apryl deÎntre ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
pentru textul : ajun de Paşte deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
pentru textul : ultimul vis deE un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei depoti sa dezvolti ultima intrebare Andule? Unde este politica restrictiva si unde este bau-bau-l?
pentru textul : moebius love for angels deDomnule Adrian
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea devă mulţumesc pentru citire, aprecieri şi mai ales pentru încredere.
vă mai aştept
Marga
Rautaciosilor, daca versurile astea ar fi fost puse pe o muzica folk, v-ati fi entuziasmat. Tz tz!
pentru textul : ce frumusețe rară deo pun, totusi, si rezolvam tehnic, apres.
pentru textul : la baraca deda, s-au si inversat putin "cronologiile" comurilor, asa se face ca ultimul meu com nu raspunde ultimului tau com. Hawking (cred ca la el te referi) spune multe atunci când neaga "Big Bang" universului, dar demonstreza mai putine chiar si atunci când încearca sa-l supuna teoriilor mecanicii cuantice. Dar asta e deja fizica. O zi faina.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II devad ca astazi e o fascinatie cu microbusele astea. textul nu este prost, cel putin ca idee. viata ca un microbus. dar cred ca ar mai putea fi lucrat. mi se pare doar un crochiu
pentru textul : Microbus deRevin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
e o problema de incadrare a textului sau de autenticitate? te deranjeaza ca nu am privit ruta spre Dorohoi cu atentie sau pur si simplu faptul ca nu am anexat si fotografii tip experiment de la Roma sau altundeva, eventual eu in prim plan pentru credibilitate?
pentru textul : Ruines de Rome deEste vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deeu cred că textul de mai sus suferă dintr-o singură cauză: tipul de adresare nu e neapărat cel mai potrivit. dincolo de asta, mi se pare o mărturie care merită aten'ia, pentru că e o mărturie puternică si emotionantă si pentru că ar trebui sa ne puna putin pe ganduri in legatura cu multe lucruri, de la abordarea (gresita, zic eu, dupa ce i-am citit pe altii mai curajosi de pe la mijlocul secolului trecut) bolii psihice in asa-zisele "spitale", care de fapt sunt un fel de lagăre - numai dacă mergi un pic să vizitezi astfel de locuri iti dai seama de asta, până la atitudinea noastră, a tuturor in fata altor oameni...
dar mă rog, despre text se poate zice că e prost scris, dacă asta vrem.
mie, unuia, imi place si ii apreciez sinceritatea (de la forma la continut) si faptul ca e chiar emotionant.
o zi buna!
pentru textul : Gărzile negre deÎmi place finalul - e simplu, firesc şi liric în acelaşi timp. Totuşi, aş tăia "de sus".
Nu-mi place aici: "Astăzi
pentru textul : Bunicul decu o lumânare în mână
stau în biserică" - puţintel patetic.
Andu, ai putea avea dreptate, dacă am discuta doar de un singur text. Pentru mine, însă, mireasa fecioară, neo-cristul, cina cea de taină, sunt teme, leit-motive, cum vei observa dacă mă vei citi, în continuare. Mulțumesc, pentru observații și pentru aplecarea asupra textului meu! Cu amiciție,
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
Umberto Saba spunea: "Opera de arta este intotdeauna ca o spovedanie si ca orice spovedanie are nevoie de binecuvantare. Lipsa succesului echivaleaza cu refuzul binecuvantarii." Paul se bucura insa de aceste "binecuvantari", acum o data in plus si din partea ta. Marina, incepi sa-mi fii tare draga pentru ca esti exaltata cand iti place intr-adevar ceva. Si eu reactionez la fel. Cartea „Graiul cu accent de mort” eu am primit-o de la autor. Pentru alte detalii, il asteptam pe el cu raspunsuri. Violeta
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie dee frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
pentru textul : nevroză deNuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Primul cerc deAndu, :)
pentru textul : Săpînţa, mon amour deSilviu, tocmai ce am trecut prin Sebes. acum la Rasinari. alte glasuri, alte incaperi. asa e. voi incerca sa mai aduc cate ceva de pe la cimitir.
are rolul ei in slefuirea spiritului - restul e dust in the wind..(finalul este comparabil ca produsul marmite - il iubesti sau il urasti}
pentru textul : brb decred ca lumina varsata pe ochi este o alegere fericita, desi eu inca am probleme cu rujul cheile si dinamita :p
D-le Gorun, semnul lasat de dumneavoastra ma onoreaza, imi limpezeste cerul si-mi insufla energie creativa.
pentru textul : desperado deCu multumiri si prietenie.
[un asasin in serie]
pentru textul : Cuvinte inventate de[darling, ţie îţi urez ca în fiecare an/
happy anniversary]
ştiu că mai am încă de lucrat, dar o voi face pas cu pas; puţin câte puţin...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi semn!
Pagini