imi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
eu am spus "am impresia" si "probabil". dumneavoastra ati spus "termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți". am o singura intrebare: care este acceptiunea pe care i-o ofer eu si de ce este ea simplista iar (probabil) a dumneavoastra este... compexa sau bogata? cu scuze pentru Dancus ca sint nevoit sa pun intrebarea aceasta aici dar cineva tocmai a facut o judecata de valoare fata de o conceptie de-a mea si, evident, cred ca am dreptul la o explicatie
poemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
voiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
Este un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
probabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
Stimate d-le Titarenco
Intrând pe site cu scopul de a-mi autovandaliza, desigur, contul am avut surprinzătoarea ocazie de a vă descoperi acel „ceva” care face a real gentleman. Prin minunata întorsătura de condei, prin fineţea şi mai cu seama eleganţa stilului şi printr-un registru care denotă nobleţea specifică adevăraţilor oameni de cultură mi-aţi arătat, spre umilinţa mea, adevărată valoare la care noi cei de aici dintre blocurile gri nu putem decât visa. Remarc îndeosebi înalta clasă e exprimăriii (citez, cu permisiunea dvs) „de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui (...) la cine ai tu chef”. Vizionar, cine ar avea nevoie de Dativ, un caz inutil şi desuet. De asemenea, dacă ignoranţi cum suntem am citi , să zicem, cuvintele cuiva care în două paragrafe spune de...8 ori ca nu are habar, am putea crede că persona chiar nu ştie despre ce e vorba în orice, dar nu, am înţeles acum,târziu că de fapt aceasta era un soi de mantra cu sensul îndrumând către filosofia Zen.
Precizez cu umilinţă că apostrofarea dvs, deşi constructivă şi impecabil formulată, se îndreaptă către propriile dvs cuvinte pe care am îndrăznit să le citez în replica mea-cea incriminată aici. Dvs spuneaţi:” Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata” iar eu am replicat: “"Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic". E drept ghilimelele arătau citatul dar dvs sunteţi desigur dincolo de aceste meschine detalii. ŞI cu adevărat spun, nu degeaba v-aţi auto-intitulat Profetul, sunteţi mai mult decât un vizionar, chiar un clar-vizionar. Aveţi dreptate- în cartier, în periferii locuim, am crescut printre blocuri şi suntem răsfăţaţi şi astfel mărginiţi, helas,chestiuni care explică ignoranţa noastră-aceea de a nu fi auzit până acum pe acest site, de ilustrul nume Virgil Titarenco-iată inutilitatea studiilor şi lecturilor noastre, o impertinenţă să nu fi auzit de acest Steve Jobs (cum atât de ingenioase asemănări aţi găsit între dvs şi dânsul) al culturii române care, desigur, sunteţi prin inovatoare şi de lume-schimbătoare acţiuni şi scrieri. Aşadar, vă mulţumesc că mi-aţi deschis mintea , repet,asupra nobleţei. eleganţei şi stilului plin de fineţe care atât de pregnant ies la iveală din acest plin de sevă comentariu. îl voi printa şi îl voi arăta “la prietenii” mei să-I scutur şi pee i de neştiinţă să se poată simţi la fel de iluminaţi ca şi mine de cuvintele dvs …inspiratoare, un adevărat bard.
Vă mulţumesc din nou şi acum, mă duc, obraznica fiind de fel să îmi autovandalizez, cu lacrimi de remuşcare de fapt în ochi propriile texte.
mi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
Scuză-mă Maia!, abia acum îmi dau seama de sens. Nu le pot înțelege nici eu pe toate. Da, poate ar fi mai bine cum spui, "nu" în penultimul vers, poate chiar două puncte, apoi "am să văd". Și-acum, odată cu sensul, realizez cât de bună e poezia. De aceea recomand întotdeauna folosirea semnelor de punctuație. Nu știu cât ești de "novice" în realitate, dar te-aș îndemna să nu renunți la ele niciodată. Păcat de o poezie bună care nu e înțeleasă bine din cauza asta.
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
interesanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Interesantă imagine, plină de determinisme pe ea. Mie mi s-a părut că mai degrabă rochia e gălbuie. Și un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă.
Sunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
Constructie foarte greoaie si aritmica. Textul nu curge firesc. Daca "într-una" are sensul pe care il vad eu, de adverb de mod de (repetitie) si nu are sensul de "in una", atunci se scrie fara cratima. La "mei" va referiti la plante sau este o greseala si va referiti la "miei" ? Nu inteleg versul "Pe zări de plopi potcoave-n solzi de pește", adica mi se pare atat de intortocheat incat a devenit incoerent. Textul este destul de slab, stereotipii multiple, constructii doar de dragul de a fi, incoerenta in exprimare, aritmie... Cred ca mai aveti de munca daca doriti sa continuati pe stilul asta. Ialin
O cointidență stranie și tullburătoare s-a întâmplat noaptea trecută. Am aflat de ea vorbind azi, la telefon cu mama mea. În satul meu, nu departe de casa mea părintească (unde locuiește mama), există, de câțiva ani )din 2002, cred), un gater. Evident, nu m-am bucurat de așa ceva, să văd pădurile distruse... În fine, relațiile cu cei ce munceau acolo au fost amicale, totuși. Noaptea trecută însă, de la un scurtcircuit electric generat de umezeala, cladirea unde dormeau muncitorii si șeful lor a luat foc. A ars atât de rapid incat abia au apucat sa iasa afara, desculți și fără haine. Unul din ei e la spital, în urma unor arsuri suferite (din fericire nu grave). Mama i-a convins pe o parte să doarmă la noi pentru o vreme. Din gater și echipamentul de prelucrare a lemnului nu cred c-a mai rămas ceva. Mă întreb acum, de ce, după ce am scris povestirea de mai sus, s-a întâmplat, așa de repede drama descrisă? Oare, în urma mesajului meu, s-au trezit zeii locali și s-au hotărât să treacă la fapte? Dacă acest lucru se pate face fără victime și fără pagube materiale pentru oameni, opțiunea n-ar fi rea.. Știu că ideea e fantezistă, dar nu m-am putut opri să nu mă simt tulburat... Și, curios, azi noapte am avut multe vise ciudate și sentimentul că ceva s-a întâmplat undeva.
umorul ca blestem... Il folosesc adesea ca ambalaj. Or soundtrack-ul tau m-a atins bine de tot. Iertare, daca am declansat vreun mecanism la care bine e sa stim ca nu avem acces... Numai de bine!
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
Brrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
Îmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
Poemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
pentru textul : Măști ale dragostei deeu am spus "am impresia" si "probabil". dumneavoastra ati spus "termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți". am o singura intrebare: care este acceptiunea pe care i-o ofer eu si de ce este ea simplista iar (probabil) a dumneavoastra este... compexa sau bogata? cu scuze pentru Dancus ca sint nevoit sa pun intrebarea aceasta aici dar cineva tocmai a facut o judecata de valoare fata de o conceptie de-a mea si, evident, cred ca am dreptul la o explicatie
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus depoemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate devoiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
Domnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deEste un text pe care l-am parcurs cu plăcere, deși, pe alocuri pare încărcat de semnificații.
O singură obiecție aș avea:în legătură cu acea fericire a rătăcirii. Nu știu dacă această construcție genitivală e cea mai bună alegere în context. Am încercat în gând să găsesc o alternativă, fără ca versul să-și piardă din sens, ca de exemplu:
„rătăceam fericiți
unul în labirintul celuilat”
Citit cu interes,
pentru textul : nevoia de predictibil II deEugen.
Ok, Adrian. M-ai convins. Aștept din partea ta un feedback după ce revin cu modificări. salut.Eugen.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deprobabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
pentru textul : december blues deStimate d-le Titarenco
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deIntrând pe site cu scopul de a-mi autovandaliza, desigur, contul am avut surprinzătoarea ocazie de a vă descoperi acel „ceva” care face a real gentleman. Prin minunata întorsătura de condei, prin fineţea şi mai cu seama eleganţa stilului şi printr-un registru care denotă nobleţea specifică adevăraţilor oameni de cultură mi-aţi arătat, spre umilinţa mea, adevărată valoare la care noi cei de aici dintre blocurile gri nu putem decât visa. Remarc îndeosebi înalta clasă e exprimăriii (citez, cu permisiunea dvs) „de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui (...) la cine ai tu chef”. Vizionar, cine ar avea nevoie de Dativ, un caz inutil şi desuet. De asemenea, dacă ignoranţi cum suntem am citi , să zicem, cuvintele cuiva care în două paragrafe spune de...8 ori ca nu are habar, am putea crede că persona chiar nu ştie despre ce e vorba în orice, dar nu, am înţeles acum,târziu că de fapt aceasta era un soi de mantra cu sensul îndrumând către filosofia Zen.
Precizez cu umilinţă că apostrofarea dvs, deşi constructivă şi impecabil formulată, se îndreaptă către propriile dvs cuvinte pe care am îndrăznit să le citez în replica mea-cea incriminată aici. Dvs spuneaţi:” Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata” iar eu am replicat: “"Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic". E drept ghilimelele arătau citatul dar dvs sunteţi desigur dincolo de aceste meschine detalii. ŞI cu adevărat spun, nu degeaba v-aţi auto-intitulat Profetul, sunteţi mai mult decât un vizionar, chiar un clar-vizionar. Aveţi dreptate- în cartier, în periferii locuim, am crescut printre blocuri şi suntem răsfăţaţi şi astfel mărginiţi, helas,chestiuni care explică ignoranţa noastră-aceea de a nu fi auzit până acum pe acest site, de ilustrul nume Virgil Titarenco-iată inutilitatea studiilor şi lecturilor noastre, o impertinenţă să nu fi auzit de acest Steve Jobs (cum atât de ingenioase asemănări aţi găsit între dvs şi dânsul) al culturii române care, desigur, sunteţi prin inovatoare şi de lume-schimbătoare acţiuni şi scrieri. Aşadar, vă mulţumesc că mi-aţi deschis mintea , repet,asupra nobleţei. eleganţei şi stilului plin de fineţe care atât de pregnant ies la iveală din acest plin de sevă comentariu. îl voi printa şi îl voi arăta “la prietenii” mei să-I scutur şi pee i de neştiinţă să se poată simţi la fel de iluminaţi ca şi mine de cuvintele dvs …inspiratoare, un adevărat bard.
Vă mulţumesc din nou şi acum, mă duc, obraznica fiind de fel să îmi autovandalizez, cu lacrimi de remuşcare de fapt în ochi propriile texte.
Aveţi dreptate, Adrian şi Virgil :) Mulţumesc mult.
pentru textul : Haiku ( 2 ) demi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
pentru textul : Septembrie cu noduri dep.s. as prefera ca pe hermeneia.com sa nu fie postate imagini care trimit la alte website-uri multumesc
pentru textul : Destrămare deScuză-mă Maia!, abia acum îmi dau seama de sens. Nu le pot înțelege nici eu pe toate. Da, poate ar fi mai bine cum spui, "nu" în penultimul vers, poate chiar două puncte, apoi "am să văd". Și-acum, odată cu sensul, realizez cât de bună e poezia. De aceea recomand întotdeauna folosirea semnelor de punctuație. Nu știu cât ești de "novice" în realitate, dar te-aș îndemna să nu renunți la ele niciodată. Păcat de o poezie bună care nu e înțeleasă bine din cauza asta.
pentru textul : trei cuvinte deUite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deDesigur... a fost o neintelegere. Abia acum am vazut comentariul tau. Bine ca aici nu a fost inventat inca termenul de off topic.
pentru textul : Prunci de lumină deEu cred ca de la asta ti se trage: "beam ceai luam aspirine până halucinam". Acu tot bei, dar bei inutil. Sunt foarte suparata pe tine, Andu.
pentru textul : pești denu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt deinteresanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
pentru textul : Frenezie Statică denu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
deci cu exceptia ideilor, sa fac altul :-)) multumesc de sugestii fac :-)
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! deInteresantă imagine, plină de determinisme pe ea. Mie mi s-a părut că mai degrabă rochia e gălbuie. Și un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deSunt aproape convins că în momentul când am comentat textul, acesta era încadrat la "poezie generală". Oricum, acest fapt este neglijabil din moment ce argumentul că textul este bun pentru că e pentru copii nu ţine din mai multe perspective, cum ar fi faptul că filtrul lor cognitiv nu cred că ar face faţă la rânduri de genul " născut şi crescut în fontă dură/ caracter instabil/ viaţa mea e istorie", iar dacă ar face, cu siguranţă s-ar prăbuşi când ar da de "iubita" pentru care se şuiera un cântec trist. Spui tu că un copil nu receptează bine textele tulburi, figurile de stil şi ambiguitatea.
"Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
născut şi crescut în fontă dură
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam
draga mea zână încălzită cu jeratic"
Figuri de stil, ambiguitate, iar finalul numai tulbure nu e, e foarte, foarte senin:). Deci e sau nu e pentru copii? Întrebarea e retorică din moment ce, spun eu, ştim cu toţii cum sună şi cum arată o poezie pentru copii. Ori poate e pentru copii de treizeci de ani...
" dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă)." de exemplu, vezi aici:
http://hermeneia.com/content/poezie/copilarie
Altfel, să nu ne inflamăm şi să auzim de lucruri sobre!
pentru textul : ceainicul deConstructie foarte greoaie si aritmica. Textul nu curge firesc. Daca "într-una" are sensul pe care il vad eu, de adverb de mod de (repetitie) si nu are sensul de "in una", atunci se scrie fara cratima. La "mei" va referiti la plante sau este o greseala si va referiti la "miei" ? Nu inteleg versul "Pe zări de plopi potcoave-n solzi de pește", adica mi se pare atat de intortocheat incat a devenit incoerent. Textul este destul de slab, stereotipii multiple, constructii doar de dragul de a fi, incoerenta in exprimare, aritmie... Cred ca mai aveti de munca daca doriti sa continuati pe stilul asta. Ialin
pentru textul : Prag deO cointidență stranie și tullburătoare s-a întâmplat noaptea trecută. Am aflat de ea vorbind azi, la telefon cu mama mea. În satul meu, nu departe de casa mea părintească (unde locuiește mama), există, de câțiva ani )din 2002, cred), un gater. Evident, nu m-am bucurat de așa ceva, să văd pădurile distruse... În fine, relațiile cu cei ce munceau acolo au fost amicale, totuși. Noaptea trecută însă, de la un scurtcircuit electric generat de umezeala, cladirea unde dormeau muncitorii si șeful lor a luat foc. A ars atât de rapid incat abia au apucat sa iasa afara, desculți și fără haine. Unul din ei e la spital, în urma unor arsuri suferite (din fericire nu grave). Mama i-a convins pe o parte să doarmă la noi pentru o vreme. Din gater și echipamentul de prelucrare a lemnului nu cred c-a mai rămas ceva. Mă întreb acum, de ce, după ce am scris povestirea de mai sus, s-a întâmplat, așa de repede drama descrisă? Oare, în urma mesajului meu, s-au trezit zeii locali și s-au hotărât să treacă la fapte? Dacă acest lucru se pate face fără victime și fără pagube materiale pentru oameni, opțiunea n-ar fi rea.. Știu că ideea e fantezistă, dar nu m-am putut opri să nu mă simt tulburat... Și, curios, azi noapte am avut multe vise ciudate și sentimentul că ceva s-a întâmplat undeva.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deumorul ca blestem... Il folosesc adesea ca ambalaj. Or soundtrack-ul tau m-a atins bine de tot. Iertare, daca am declansat vreun mecanism la care bine e sa stim ca nu avem acces... Numai de bine!
pentru textul : april soundtrack denu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară denu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deBrrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
pentru textul : Ochelarii de cal depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deÎmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePoemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
pentru textul : nebunul se crede poet dePagini