Inspectat personal de Ceaușescu, blocul meu pute și se dezintegrează. Moare cu decența unui crocodil ajuns Vuitton. Blocurile din provincie îl deprimă cel mai tare deoarece se înalță victorioase, vesele, colorate. Ele au plante și gospodine atente la detalii, viță de vie atârnând languros pe sub geamuri și cuiburi de pasăre, unele chiar pe cale de dispariție. Pe scurt, blocurile din provincie au TOTUL însă blocul meu expiră naftalină cu o nesimțire demnă de costurile la întreținere. Pentru a concluziona, blocul meu plânge și vecinii de sus se fut. Așa indiferență mai rar...