katya, indiferent de statutul meu pe ac site, fie ca iti place sau nu, standardele mele vor fi aceleasi. iar aici, dupa cum am explicat deja, parerea mea ramane aceeasi: un text slab, dar din care puteai scoate ceva pana la urma; incepand de la greselile de scriere si pana la tehnica si limbajul utilizat. chiar nu vreau sa ma cert cu tine sau cu altcineva si nici sa te superi. asta e parerea mea si imi voi exercita dreptul la opinie cat timp vor fi poeti si poezii pe lumea asta. sau pe cealalta, logic;)) daca reactionezi agresiv si violent, asta nu-mi spune nimic despre text. sincer accepta critica, fie ca scrii genial sau nu
Un text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
zimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
da Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
*april in Paris (erată)
bați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Foarte bun articolul, scris cu profesionalism! Ai încercat și o definire a stilului prin comparație, prin încadrare în sistem: "Arhitectura lui Richard Rogers este puternic marcată de Școala engleză de arhitectură a anilor 70 și în aceeași măsură de rădăcinile sale italiene nativ-sensibile la concepția unui oraș în care se definesc relațiile dintre cadrul natural urban și posibilitatea integrării sociale a populației. Este marcat ireversibil de creația americanului Frank Lloyd Wright (1867-1959) de casele sale usoniene sinteză originală între planificarea orașelor și arhitectura organică" Felicitări, Marina! Despre expoziție ce să spun? Aș vrea s-o văd măcar pe internet, e posibil?
mie mi se pare interesanta.
e fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
P.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
Doru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
imi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
Ceea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.
Frumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
hai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
ma gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
Ioana, sa spun drept mi-a placut vocativul acestui poem un pic prea paros :-) Vorba lui Figaro: barba de sus, barba de jos, Figaro tunde si rade frumos. Astept sa mai scrii, te-ai cam lasat pe tanjeala? asta nu face bine, dauneaza grav sanatatii carevasazica. Bobadil P.S. Vad ca dalailama Dorin a trecut intr-o noua etapa a exprimarii sale filozofico-poetice, ac a presc. Imi place ac nou demers desi nu-i pric rost
Imagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
un comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
mulţumesc, Nicholas.
prietenia, pentru mine, inseamna cel putin la fel de mult ca iubirea. incredere si adevar. altfel, cine vrea cu tot dinadinsul sa intre in sufletul tau ar fi bine macar sa se scuture pe picioare. reminiscente cavaleresti...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Profetul, Fie cum ziceți dumneavoastră.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton dekatya, indiferent de statutul meu pe ac site, fie ca iti place sau nu, standardele mele vor fi aceleasi. iar aici, dupa cum am explicat deja, parerea mea ramane aceeasi: un text slab, dar din care puteai scoate ceva pana la urma; incepand de la greselile de scriere si pana la tehnica si limbajul utilizat. chiar nu vreau sa ma cert cu tine sau cu altcineva si nici sa te superi. asta e parerea mea si imi voi exercita dreptul la opinie cat timp vor fi poeti si poezii pe lumea asta. sau pe cealalta, logic;)) daca reactionezi agresiv si violent, asta nu-mi spune nimic despre text. sincer accepta critica, fie ca scrii genial sau nu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deUn text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
pentru textul : domnul Pa defoloseste butonul "editeaza". (sub text, dreapta)
pentru textul : Tu ești femeie demultumesc cristina. si eu sper sa continui. mai ales ca prietenul meu parfumierul e cam vorbaret.
pentru textul : din poveștile prietenului meu parfumierul depoate că e puţin emfatic, aici:
pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu
în vila camelia
textul are o nostalgie anume şi parcă întâlnirea cu Dumnezeu vine intempestiv. poate dacă mai dezvoltai: "pe hol m-am reîntâlnit cu dumnezeu/ se odihnea în vila Camelia ", . mă rog, aşa văd eu, şi mi-am permis să intru pe text, pt că chiar m-a atras. După ce am citit acest text de două-trei ori, mi-a venit să fug la Slănic-Moldova unde, tot printr-o iarnă, acu vreo 150 de ani, îmi doream ca primul copil să fie fată, în vila care s-a dărâmat de au construit în locul ei bulivardul ăl nou.
mi-a plăcut !
pentru textul : acolo unde se întorc valurile dee un poem de raiting, placut, pupat piata independentei si labuta pisicii, ai scarmanat sfoara cu motocei, multumesc pt purici. mai vin.
pentru textul : Mâțâli dezimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
pentru textul : dark glaze deda Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de*april in Paris (erată)
bați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
pentru textul : Despre noi și Anca Florian demulțumesc, textul nu e în forma finală. va mai apărea poate un paragraf, două.
pentru textul : un minut cu singurătatea deBianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deinteresant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi deam analizat si ti-am dat dreptate
pentru textul : vis rotund dereverenta
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur dedin clontul pasarii lui Labis am scapat eu cum-necum, dar m-am ofilt toata cand m-a cules Ienachita! :))
pentru textul : înmugureşti deFoarte bun articolul, scris cu profesionalism! Ai încercat și o definire a stilului prin comparație, prin încadrare în sistem: "Arhitectura lui Richard Rogers este puternic marcată de Școala engleză de arhitectură a anilor 70 și în aceeași măsură de rădăcinile sale italiene nativ-sensibile la concepția unui oraș în care se definesc relațiile dintre cadrul natural urban și posibilitatea integrării sociale a populației. Este marcat ireversibil de creația americanului Frank Lloyd Wright (1867-1959) de casele sale usoniene sinteză originală între planificarea orașelor și arhitectura organică" Felicitări, Marina! Despre expoziție ce să spun? Aș vrea s-o văd măcar pe internet, e posibil?
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS demie mi se pare interesanta.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine dee fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
pentru textul : cui prodest deP.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
Doru, textele mele suferă des schimbări, iar de la un volum la altul încerc să scriu altfel. Sigur că vor arăta altfel peste 2 ani, ba chiar la vară. Știi că vezi mai bine de departe și mai repede pe un text străin. La rece. Și dacă nu e al tău, și mai bine! Mulțumesc.
pentru textul : despre cum să... deO munca in plus, o rasplata spirituala pe masura investitiei sentimentale dar si psihice!
pentru textul : Șapte ani deimi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deCeea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.
pentru textul : un mecanism al iluziei deFrumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
pentru textul : Madlenă 1 dehai sa-l punem. eu nu il mai am, din nefericire. nici la tine in pagina nu l-am gasit.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dema gandeam, ma uitam, citeam, am scris tot, am inovat, in joaca sau serios, in toate felurile, cu entuziasm si inspiratie. gasesc cu greu ceva ce nu am scris si ma cuprinde o urias de mare tristete. imi amintesc ce ne spunea proful de filosofie in facultate, ca o sa ajungem sa "ne miste" doar ce ne va mira. mi-e teama ca sunt pe acolo. tipul asta de blazare a receptarii nu mi l-as fi dorit in veci, poate pentru ca inseamna un alt canal de endorfine inhibat. mi-e tare dor de vremurile acelea. daca as avea suficienta energie poate as fi in stare sa le aduc in prezent. hai! m-ai mai salvat o data, odata
Ioana, sa spun drept mi-a placut vocativul acestui poem un pic prea paros :-) Vorba lui Figaro: barba de sus, barba de jos, Figaro tunde si rade frumos. Astept sa mai scrii, te-ai cam lasat pe tanjeala? asta nu face bine, dauneaza grav sanatatii carevasazica. Bobadil P.S. Vad ca dalailama Dorin a trecut intr-o noua etapa a exprimarii sale filozofico-poetice, ac a presc. Imi place ac nou demers desi nu-i pric rost
pentru textul : barba iubitului meu deImagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deun comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
pentru textul : Vremuieşte demulţumesc, Nicholas.
prietenia, pentru mine, inseamna cel putin la fel de mult ca iubirea. incredere si adevar. altfel, cine vrea cu tot dinadinsul sa intre in sufletul tau ar fi bine macar sa se scuture pe picioare. reminiscente cavaleresti...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? dePagini