un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
Va salut si va multumesc pentru comentariu. Trebuie sa recunosc ca e prima data cand ma simt prost pentru ca dezamagesc pe cineva; nu vreau sa sugerez ca pana acum n-am mai dezamagit dar cand observatia vine din partea unui "necunoscut" care te valideaza doar pentru ceea ce scrii, totul se amplifica inzecit.
dihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
foarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
bâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
am subliniat câteva pasaje deosebite ce se încadrează perfect în contextul actual: "nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie să mistuim nimicul din noi si neglijenta fată de toate" "se poate să ne simtim liberi cînd patria geme sub umbra păgînă cînd dusmanul e dintre ai nostri vînzător pentru o pîine de slugă" Libertatea ca și democrația o deprindem greu, din păcate. Să nu uităm una din profețiile lui Silviu Brucan care a scandalizat atât societatea civilă la timpul respectiv: "Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani" Libertatea, la fel... despre final (sper să nu fie finalul): "acum să discutăm despre cîți bani îi cerem lui borat pentru următorul film" pretențiile financiare aberante (după realizarea filmului) au creat o nouă culme a ridicolului și tupeului...
Nu e rău deloc :), nu mi-au sunat mie în context, "sperioasă" e pleonastic pentru că în următorul vers explici ideea, iar pentru "zăludă" - acolo aș fi fragmentat rima prin înlocuirea epitetului. Tu te pricepi mai bine la "ludice", vei găsi varianta cea mai potrivită.
oriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
am zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
Doua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
Eh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
daca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
va salut
Nu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
deloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
D-le Virgil, vă mulțumesc pentru semn. am să văd ce pot face.
pentru textul : intersection deŞi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
un haiku reusit, acum eu as merge mai departe, cu scuzele de rigoare, dar as elimina si turla bisericii, pentru ca aceasta nu are de-a face cu orientalismul unui haiku. nu trebuie sa ma asculti, este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o ori de cate ori am avut ocazia sa vorbesc la manifestari ale genului poetic oriental. fundamental, noi simtim altfel, avem alta credinta, iar a scrie haiku este o provocare grea pentru un spirit occidental. de aceea putem discuta mult si bine pe tema asta. eu te apreciez, Mariana, pentru eforturile pe care le depui aici. cu drag
pentru textul : Haiku deVa salut si va multumesc pentru comentariu. Trebuie sa recunosc ca e prima data cand ma simt prost pentru ca dezamagesc pe cineva; nu vreau sa sugerez ca pana acum n-am mai dezamagit dar cand observatia vine din partea unui "necunoscut" care te valideaza doar pentru ceea ce scrii, totul se amplifica inzecit.
Inca o data va multumesc.
pentru textul : Isus vs. Radet deSărbători cu bine, cu pace, cu armonie în suflet şi în casă!
Gânduri bune tuturor!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... dedihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
pentru textul : Adam si Eva defoarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea debâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
Nelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare deCred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor deZiua bună și ție, Poet al Ingerilor! Tot ieri te-am zărit și eu pe străzile acestui oraș literar. Ma bucur de coincidență si de regasire!
pentru textul : Graal deam subliniat câteva pasaje deosebite ce se încadrează perfect în contextul actual: "nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie să mistuim nimicul din noi si neglijenta fată de toate" "se poate să ne simtim liberi cînd patria geme sub umbra păgînă cînd dusmanul e dintre ai nostri vînzător pentru o pîine de slugă" Libertatea ca și democrația o deprindem greu, din păcate. Să nu uităm una din profețiile lui Silviu Brucan care a scandalizat atât societatea civilă la timpul respectiv: "Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani" Libertatea, la fel... despre final (sper să nu fie finalul): "acum să discutăm despre cîți bani îi cerem lui borat pentru următorul film" pretențiile financiare aberante (după realizarea filmului) au creat o nouă culme a ridicolului și tupeului...
pentru textul : nu sîntem liberi dom’le deNu e rău deloc :), nu mi-au sunat mie în context, "sperioasă" e pleonastic pentru că în următorul vers explici ideea, iar pentru "zăludă" - acolo aș fi fragmentat rima prin înlocuirea epitetului. Tu te pricepi mai bine la "ludice", vei găsi varianta cea mai potrivită.
pentru textul : din lumile mele deoriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
pentru textul : lumina lumânării ploua adânc peste noi deam zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
pentru textul : noapte cu plată dediacritice... diacritice... diacritice!
pentru textul : Nu mai vine dee chiar așa greu?
nu văd nici măcar una, de sămânță!...
eu zic să începem acum, de aici! glumesc, firește; domniilor voastre, mulțumesc!
pentru textul : clasică detextul e ok, doar ca e prea mult povestit aici. numai descriere...
pentru textul : am evadat un timp (2) deimi place sa vad intr un text dialog in dialog, nu doar memorii.
Doua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
pentru textul : ceasornice defotografia a fost schimbata. in ceea ce priveste ilustratia de cai, nu pot sa imi egalez Maestrul Marcel Chirnoaga Chirnoaga.
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus de...Adrian, mă copleșește charientismul tău:). Te așteptăm pe la noi prin urbe când poți. De drag, paul
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deEh, nenea cu tentativa o fi fost având un orgoliu liric exacerbat :). În legătură cu "nici un" - e ca în cazul cu "î" sau "â", rămâne la cheremul celui care scrie, chiar dacă normele academice recomandă "niciun". Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede.
Aprecieri pentru munca depusă pe partea tehnică a site-ului!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – dedaca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit
pentru textul : la răsărit de eden deva multumesc pt sfaturi si comentarii.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
pentru textul : Spre periferie deva salut
Nu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
pentru textul : în anul fiarelor depentru condeiul tău fermecat o peniţă
"mi s-a făcut atît de pustiu
pentru textul : laparovision decă pot auzi cum fierbe lumina
în soare"
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
pentru textul : De-a Dumnezeu… dedeloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
pentru textul : pink velvet deInteresantă abordare a proverbelor.
pentru textul : din cartea proverbelor deCorect este „totuna” și „alb-negrul”.
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
pentru textul : Icoana dePagini