ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
Pe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
pentru ca a avut si o critica pertinenta, am facut cateva modificari. evident, ramane banala si decrepita, dar altfel. scuze editorilor daca am incalcat vreun regulament schimband titlul. sper ca nu, n-am avut vreme sa verific.
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!
Dorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
am citit si eu textul si pot spune ca mi-a placut in mod deosebit. mi-a placut inainte sa citesc comentariile. dupa ce le-am citit mi-a placut si mai mult. si mi-a placut mai apoi si bunul simt al autorului care a incercat sa aplaneze escaladarea unui conflict. nu mi-a placut insa lipsa de bun simt si stilul provocator al lui francisc care a urmarit exact contrariul. ma folosesc de acest prilej sa il avertizez pentru ultima oara pentru astfel de atitudini. pe acest site critica si comentariile sint incurajate in mod deosebit. nu insa si hartuirea provocatoare. as vrea sa nu se mire daca la urmatoare abarere de genul acesta nu va mai fi avertizat ci va avea contul suspendat. p.s. observ ca francisc nu comenteaza decit foarte rar insa foloseste aceasta inlesnire in alte scopuri. nu m-ar fi deranjat daca ar fi facut harcea parcea textul acesta s-au ar fi spus simplu ca ii displace. insa aceasta insistenta cautare a hartei cu luminarea trebuie sa inceteze aici.
nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
era pe vremea cînd străzile aveau suflet eu îmi făcusem obiceiul să dansez între două tramvaie cu umbra ta pe zidul băii comunale două minute erai a mea și n-ai știut-o niciodată
Sunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uite ce scrie cineva cind nu are ce face si probabil ca nici ce spune. tu chiar crezi ca asta este poezie?
pentru textul : anura sapiens sapiens delucian, asteptam o justificare a stelutei pe care ai acordat-o
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
pentru textul : cerşetori de stele deVerde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
pentru textul : mijlocul cerului deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
scuze lalin, nu-s obișnuită să mă adresez cu pseudonime. acum fii sigur că te-am memorat. zîmbet de rigoare.
pentru textul : port curajul de„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
pentru textul : Jocuri și jucători deFrumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai dePe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune depentru ca a avut si o critica pertinenta, am facut cateva modificari. evident, ramane banala si decrepita, dar altfel. scuze editorilor daca am incalcat vreun regulament schimband titlul. sper ca nu, n-am avut vreme sa verific.
pentru textul : Oblică dedragut acest semn amical ,stimata ioana...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită demie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
pentru textul : frica de moarte deLa mulţi ani!
Dorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
pentru textul : linia deprea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
pentru textul : Flacără tremurândă dePrima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
pentru textul : cascade detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem deAbia acum am reuşit să aşez un comentariu.
pentru textul : Mi-a zâmbit deMulţumesc fiecăruia în parte pentru comm-uri şi pt. salutul vostru.
Vă mai aştept.
Aceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi dene povestesti si despre leonard cohen sau trebuie sa intrebam noi?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen decorectie in loc de ' "sugestiei" obtinute' se va citi "sugestiei" obtinută '
pentru textul : Quasimodo deam citit si eu textul si pot spune ca mi-a placut in mod deosebit. mi-a placut inainte sa citesc comentariile. dupa ce le-am citit mi-a placut si mai mult. si mi-a placut mai apoi si bunul simt al autorului care a incercat sa aplaneze escaladarea unui conflict. nu mi-a placut insa lipsa de bun simt si stilul provocator al lui francisc care a urmarit exact contrariul. ma folosesc de acest prilej sa il avertizez pentru ultima oara pentru astfel de atitudini. pe acest site critica si comentariile sint incurajate in mod deosebit. nu insa si hartuirea provocatoare. as vrea sa nu se mire daca la urmatoare abarere de genul acesta nu va mai fi avertizat ci va avea contul suspendat. p.s. observ ca francisc nu comenteaza decit foarte rar insa foloseste aceasta inlesnire in alte scopuri. nu m-ar fi deranjat daca ar fi facut harcea parcea textul acesta s-au ar fi spus simplu ca ii displace. insa aceasta insistenta cautare a hartei cu luminarea trebuie sa inceteze aici.
pentru textul : confesiune deinduce, cumva, spre meditaţie: cine se schimbă, oare? noi? sau... anotimpurile?
pentru textul : Anotimpuri deÎn prima strofă am intervenit la recomadările dumneavoastră mulțumesc pentru sfaturi.Cu o poză o să revin in zilele următoare,mulțumesc pentru trecere
pentru textul : E timpul să trag de fiare denu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
pentru textul : Culori deda, ai dreptate. si totusi am vrut sa sune asa. dar am insa rezerve fata de acel genitiv
pentru textul : liniște și greață deera pe vremea cînd străzile aveau suflet eu îmi făcusem obiceiul să dansez între două tramvaie cu umbra ta pe zidul băii comunale două minute erai a mea și n-ai știut-o niciodată
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deSunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu deAş vrea să ştiu de ce acest text se află în şantier?
Eugen
13.06.2012;
pentru textul : Umbre căzute din lună de00:05
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
pentru textul : tablou din cartierul de nord II detoate părţuile, se sfărşească odata.. etc. Recorectează, te rog.
pentru textul : caii din viaţa mea dePagini