textul este scris sub influenţa unor tablouri ale lui Dali. Ai dreptate, este foarte ermetic. L-am reîncadrat la secţiunea experiment şi poate îl voi revizui cândva.
Mulţumesc pentru eleganţa comentariului. Am înţeles ce este de făcut.
multumesc pentru sinceriate, insa margas eu sunt rockeryyytaaa si nu ma supun din principiu. mai comunicam. mai vedem. era o vorba, am uitat a cui: nu spune nu, spune mai vedem.
cum mi-ar sta cu nachtblut si gata sa traiti, asa, oricum, din orice, din nimicuri?
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
serios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Mulumesc pentru comentariu Matei.
Deocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
De acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
Nu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
interesant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
multumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
Da, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
în fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
probabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
merge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul este scris sub influenţa unor tablouri ale lui Dali. Ai dreptate, este foarte ermetic. L-am reîncadrat la secţiunea experiment şi poate îl voi revizui cândva.
Mulţumesc pentru eleganţa comentariului. Am înţeles ce este de făcut.
Cu stimă
pentru textul : albinele sigilează fagurele cu venin / de aceea ne otrăvim din când în când iubirile demultumesc pentru sinceriate, insa margas eu sunt rockeryyytaaa si nu ma supun din principiu. mai comunicam. mai vedem. era o vorba, am uitat a cui: nu spune nu, spune mai vedem.
pentru textul : Universul meu decum mi-ar sta cu nachtblut si gata sa traiti, asa, oricum, din orice, din nimicuri?
Nicholas. mă bucur pentru lectură şi semn. ne citim.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru deandu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia deserios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
pentru textul : Eminescu detrebuie editata si traducerea, adica scos din text "come" din ultimul vers, ca sa corespunda schimbarii din original.
pentru textul : ambiguo | le mani dePaul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Mulumesc pentru comentariu Matei.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDeocamdată aceste traduceri le public în Curierul ucrainean - publicaţia Uniunii Ucrainenilor din România, iar pe urmă textele vor trebuii periate un pic şi vreau să le public într-un volum.
jocul asta cu cu "absenta" e fascinant. si textul il prinde. isusi faptul ca o numim devine prezenta si o umple
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deMULTI ANI, VLADIMIRE, DIN PARTEA NOASTRA SI MULTA DRAGOSTE SA AI. TOT CE VREI TU SI INCA CEVA PE DEASUPRA. DIN INIMA, NOI
pentru textul : epistolă din nașterea ta deMie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
pentru textul : Hansel și Gretel detextul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
pentru textul : Michel deDe acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
pentru textul : Revers demi-e dor de Plaka si Monastiraki...pana in Valencia...de Calatrava si structurile lui imponderabile.
pentru textul : El Conqueridor deNu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
pentru textul : în medalionul din piept deBine, nu mai omit versul acela p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai si eu odata Bobadil
pentru textul : diacritice sentimentale deinteresant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
pentru textul : Scrie în locul meu deNici la mine nu merge... cel puțin deocamdată... Nu îmi apar datele introduse.
pentru textul : autoeditare profil personal dete felicit. este un premiu care atestă valoarea ta de autor. la cât mai multe reuşite pe tărâmul literar!
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deVirgile, multam ca ai parcurs tot textul... pana la urma asta e tot, nu? Bobadil.
pentru textul : cișmigiu rhapsody demultumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
La bună recitire
pentru textul : O dimineață pe fugă demarynna
Utilizați vă rog, diacriticele.
pentru textul : Fragmente deDa, Mariana, ai dreptate şi eu mi-am dat seama că am repetat "odinioară" prea mult. Poate voi reuşi să reduc aceste repetiţii acolo unde deranjează. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că ţi-a plăcut.
pentru textul : Barajul deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deeu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester deandule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
pentru textul : cauză şi efect deîn fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
probabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/va-rog-cititi
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deam zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
pentru textul : Baletistul 2.0 demerge pe picioarele lui ar fi chiar entuziasmant dacă nu ar părea heterogen, treaba cu pompierii parcă e de pe altă planetă. să mă explic: după cele "zece minute mai lungi" cititorul așteaptă totuși să se întîmple ceva, mă rog, tristețe and stuff dar textul deraiază pe alte coordonate. "el" putea astfel să nici nu existe e doar un element de decor, "îmbrăcat timid" vorba autorului... în text, chiar modest, fără personalitate. dacă tot e adus aici să o facem cu un scop sănătos nu? amical, aproape entuziast, george de asztalos
pentru textul : duminica zi cu neșansă dePagini