... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
Mi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
A.A.A. - citeste regulamentul. IN INTREGIME. - gindeste-te cind citesti - apoi vino si intreaba-ma daca tot n-ai priceput si am sa iti explic. dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc, faptul ca nu pricepi nu reprezinta vina nimanui decit a celui care te priveste din oglinda
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
Lucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
textul propus de tine are si parti mai bune dar si parti care mie nu-mi plac daca reusesc inca sa te mai inspir inseamna ca n-am murit de tot, nu-i asa?
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
Am uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
inovare sa fie, dar sa stim si noi, vorba ceea...
"inloviti"?
"inlovim"?
ma duce cu gandul la acele adresari "de tainaP" existente in unele cupluri...de genul "iepuras, pisi, scumpisor"... :)
sa nu mai zic ca efectu-i acelasi.
nu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
Si eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
prea multe expresii... le-aș zice fruste. Adică expresii care ne comnică totul de nu mai rămîne nici loc de întors, darămite de poezie. De exemplu: "Stăteam înafara timpului" - gata m-ai lămurit. Ar fi fost ceva dacă sugerai chestia asta. Dar așa... sună a dare de seamă. Alta: "Râvneam la inutil", sau "Mi-era sete". Și să nu îmi spui că ăsta e stilul tău pentru că tot în textul ăsta ai "sărutam refrene de iubire" sau "M-am târât la picioarele certitudinii".. deși amîndouă sînt totuși prea dulcege pentru gustul meu.
in camera de hotel intind trup al tau de ceara pe toti peretii imi picura pe limba saliva ta e mai buna decat ultima noapte de dragoste arborii trag la sorti trusoul tau si ne trecem limbile care trei cate patru pe spinarile noptii :)
părerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
perfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
hello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
lucian, la voia ta!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu demi-aș dori o cursivitate în discurs, alex. nu cred că ajută poemului sacadarea.
pentru textul : poemul de după deasta pentru că poemul merită iar titlul este fain și bine ales.
bine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deAm crezut ca ai uitat un fragment cand ai dat copy paste din word, de asta te-am intrebat.
pentru textul : nonșalanța iubirii dePoemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
deeeeci...sa vad daca m-am prins: kreițerova sonata s-a deghizat in o viata in soapte, schimbandu-si brusc autorul. buna treaba! se-ntampla des?
pentru textul : kreițerova sonata de... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva deMi se pare că sună mai mult a compunere decât a proză matură, de parcă e cumva scrisă de o „fată de vreo treisprezece ani”. Poate pentru autoare are o însemnătate aparte, dar din exetrior nu pare prea reușită.
pentru textul : Barajul deImagini tulburătoare despre un Iisus prezent și îndepărtat în același timp, pe care îl căutăm și care ne caută...
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deA.A.A. - citeste regulamentul. IN INTREGIME. - gindeste-te cind citesti - apoi vino si intreaba-ma daca tot n-ai priceput si am sa iti explic. dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc, faptul ca nu pricepi nu reprezinta vina nimanui decit a celui care te priveste din oglinda
pentru textul : Camilafca iubirii deTextul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie deAș vrea și eu cartea în format electronic dacă este posibil. Te voi contacta la adresa. Ok?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deLucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deP.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) detextul propus de tine are si parti mai bune dar si parti care mie nu-mi plac daca reusesc inca sa te mai inspir inseamna ca n-am murit de tot, nu-i asa?
pentru textul : despre scheletul giocondei deAm citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
pentru textul : Csungy, tu știai? deun text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deAm uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
pentru textul : mess deTextul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
pentru textul : În burta balenei deinovare sa fie, dar sa stim si noi, vorba ceea...
"inloviti"?
"inlovim"?
ma duce cu gandul la acele adresari "de tainaP" existente in unele cupluri...de genul "iepuras, pisi, scumpisor"... :)
pentru textul : Pe sânii tăi desa nu mai zic ca efectu-i acelasi.
da, din pacate.dar in chestia asta esentiala e perseverenta, nu? uneori ma intreb, poate fi acuzat doinas ca ar fi fost influentat de Melville?
pentru textul : rechinul cu colți de argint denu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru textul : Viraj mult prea strâns depentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
Si eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
pentru textul : treceri vizibile deAm reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
pentru textul : Intensitate deprea multe expresii... le-aș zice fruste. Adică expresii care ne comnică totul de nu mai rămîne nici loc de întors, darămite de poezie. De exemplu: "Stăteam înafara timpului" - gata m-ai lămurit. Ar fi fost ceva dacă sugerai chestia asta. Dar așa... sună a dare de seamă. Alta: "Râvneam la inutil", sau "Mi-era sete". Și să nu îmi spui că ăsta e stilul tău pentru că tot în textul ăsta ai "sărutam refrene de iubire" sau "M-am târât la picioarele certitudinii".. deși amîndouă sînt totuși prea dulcege pentru gustul meu.
pentru textul : Teenage angst dein camera de hotel intind trup al tau de ceara pe toti peretii imi picura pe limba saliva ta e mai buna decat ultima noapte de dragoste arborii trag la sorti trusoul tau si ne trecem limbile care trei cate patru pe spinarile noptii :)
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel depărerea mea este că textul vrea să spună ceva dar este încă prea plin de inestetic și exprimări stîngace. Ecaterina, îți urmăresc textele de o bucată de vreme și trebuie să spun că sînt dezamăgit. Dacă nu voi observa o îmbunătățire evidentă a textelor (pe care le postezi destul de des) care să concorde cu statutul de autor pe Hermeneia, voi fi nevoit să pun în discuția consiliului încadrarea ta la novice. Poate ne-am grăbit oferindu-ți categoria de autor.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deperfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
pentru textul : 110 m garduri dehello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
pentru textul : nihil sine deo detextul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
pentru textul : colindul cămășii albastre dePagini