draga Sapphire, te asigur cu toata sinceritatea, ca genul tau de comentariu literar este unul foarte direct, sincer, clar, nepartinitor, ce nu urmareste sa acuze sau sa faca dreptate cuiva, iar acest gen de comentariu il consider a fi axat pe mesaj. pentru asta iti multumesc. a! salutul pascal era sincer si potrivit traditiei. nu avea si nici nu urmarea sa poarte un alt fel de inteles.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
dar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
În rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
Dănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
Cu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
Mircea, atentie la versurile "bea langa foc veninul de sarpe" si la "de procurator aruncata..." Apoi exprimari de genul "ziua sta sa inceapa" sunt perimate. Iar "soarele isi dezleaga singur izvoarele" creaza o imagine de tipul "soarele isi dezleaga singur sireturile" ceea ce nu ajuta. Daca vrei sa pastrezi aceasta sintagma (care, crede-ma este dispozabila in contextul poemului) si ti se pare ok, adica nu-i nici batrana (sintagma) nici urata nici falsa nici obosita atunci incearca "soarele isi dezleaga DE unul singur izvoarele". Grea e poezia Mircea, al naibii de grea. E mai grea ca predica, crede-ma. Si stii de ce? Pentru ca daca cititorul nu te iubeste cu adevarat pe final n-ai facut mai nimic. Predicatorul poate a reusit sa indoctrineze creierele unei multimi si iti doresti sa nu fi fost un escroc sentimental. Andu
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
Prea mult. Nu pot comenta (deşi am citit cu atenţie totul). Fac doar precizarea că ai scos citatul din context. Îţi mai atrag atenţia că eu sunt analist, nu ideolog pătimaş. Prin urmare, îmi pot permite să fac comparaţii. Depinde la ce concluzie mă duc ele. În orice caz, nu mă duc la concluziile pe care le bănuieşti tu.
În al doilea rând, eu nu vorbeam de mafiile care-ţi bântuie ţie imaginaţia. Ci de o mafie vulgară, adică despre o clică de hoţi, care fură totul: şi ce a rămas de la epoca de tristă amintire şi ce împrumută azi şi se fac că ar investi.
În al treilea rând, mă preocupă cum va arăta ţara peste 20 de ani, pentru că am aici (şi peste Ocean) copii şi nepoţi. Din nefericire, pot să te asigur că ea şi-a amanetat viitorul pe cel puţin o jumătate de secol.
În al treilea rând, trebuie să-ţi atrag atenţia că eu m-am simţit liber şi în comunism, mă simt liber şi acum. Din păcate, şi acum, ca şi atunci, este vorba doar de libertatea interioară. Cea efectivă e aparentă. Poate vom mai vorbi despre asta, dar cu altă ocazie.
Nu-ţi port ranchiună. Te înţeleg.
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
congrat
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
mulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
te aştept în continuare să-ţi spui părerea.
pe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Djamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
nu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
bakemono_ella, eu nu compar "senin cu poezia fara rima". si nu contest ca "o poezie scrisa din inima"; majoritatea poeziilor scrise, asa cum spunea cineva de pe site, reprezinta "copiii" fiecaruia din noi. problema este sa scrii, sa te autoperfectionezi, sa nu postezi orice fel de poezie doar pentru ca ai scris-o. trebuie sa stii cind esti desueta sau nu, sa ai un simt moderat al autoaprecierii valorii tale. problema (intr-o comunitate literara, indiferent de gen, virtuala sau nu) este sa accepti opiniile tuturor, pentru ca e interesul tau de a afla efectul creatiilor tale. nimic nu se realizeaza usor in viata. nici macar o casa sau o poezie cu rima.
Andrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
multam, e faina trecerea ta acum si aici. fiindca in raspunsul meu la textul anterior iti spuneam ca mi-ar fi placut sa iti stiu parerea pe un text pe care il consideri mai bun. si, da, ai desprins imaginile care au o anume frumusete poetica greu definibila.
poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga Sapphire, te asigur cu toata sinceritatea, ca genul tau de comentariu literar este unul foarte direct, sincer, clar, nepartinitor, ce nu urmareste sa acuze sau sa faca dreptate cuiva, iar acest gen de comentariu il consider a fi axat pe mesaj. pentru asta iti multumesc. a! salutul pascal era sincer si potrivit traditiei. nu avea si nici nu urmarea sa poarte un alt fel de inteles.
pentru textul : Gând de vecernie deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o dedasa nu am reusit sa scriu corect, imi cer iertare.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deVă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
pentru textul : Satul din vale de„am stat multă vreme acolo
oamenii s-au obișnuit cu noi
așa cum te obișnuiești cu păsările
în crengile copacilor!â”
- o comparație extrem de inspirată
pentru textul : plumb și lumină deca să nu mai vorbesc de final, el venind ca o explozie după acea „obișnuință”.
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
pentru textul : Tango deErata: in loc de episeteme se va citi episteme.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deOK îi cer suze lui Paul, iar pe tine te scutesc!
pentru textul : patul în formă de gondolă deMă absolvi de avertisment?
dar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
pentru textul : e sărbătoare / sunt fruct şi plutesc deÎn rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
pentru textul : Întrebarea deDănuț, bucuros să te regăsesc și pe acest site și mulțumesc pentru semn. Tocmai am ieșit dintr-o perioadă epuizantă și sper să-mi intru cât mai repede în mână și în mental și să trec și pe la alții prin pagini. Văd că tu ai fost harnic. Am început cu acest text mai vechiuț, întrucât îl vedeam de bonton.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deCu adevarat de exceptie cele doua interventii anterioare. Eu fiind totusi, pana sambata, 21 iunie doar organizatorul acestei polemici, nu voi interveni pana atunci. Apoi... Dumnezeu cu mila ...:-) Astept, dupa cum am mai spus, si alte pareri in acest subsol pana atunci. Pe cea mai pertinenta si sustinuta cu argumente o voi premia cu 100 USD cash. Multumesc, Andu P.S. Virgile, sper ca tu de fapt nu erai asa de suparat pe mine sau asa de adancit in lecturi paralele de nu mai stiai cine-i C. Bukovski :-)
pentru textul : some rule rules some rules deMircea, atentie la versurile "bea langa foc veninul de sarpe" si la "de procurator aruncata..." Apoi exprimari de genul "ziua sta sa inceapa" sunt perimate. Iar "soarele isi dezleaga singur izvoarele" creaza o imagine de tipul "soarele isi dezleaga singur sireturile" ceea ce nu ajuta. Daca vrei sa pastrezi aceasta sintagma (care, crede-ma este dispozabila in contextul poemului) si ti se pare ok, adica nu-i nici batrana (sintagma) nici urata nici falsa nici obosita atunci incearca "soarele isi dezleaga DE unul singur izvoarele". Grea e poezia Mircea, al naibii de grea. E mai grea ca predica, crede-ma. Si stii de ce? Pentru ca daca cititorul nu te iubeste cu adevarat pe final n-ai facut mai nimic. Predicatorul poate a reusit sa indoctrineze creierele unei multimi si iti doresti sa nu fi fost un escroc sentimental. Andu
pentru textul : Renaștere deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună detot ce spuneti e absolut corect. cu mentiunea ca nu postez aici in ordinea aparitiei "operei" respective. totusi, nu as sterge. sau mai bine da?
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? dePrea mult. Nu pot comenta (deşi am citit cu atenţie totul). Fac doar precizarea că ai scos citatul din context. Îţi mai atrag atenţia că eu sunt analist, nu ideolog pătimaş. Prin urmare, îmi pot permite să fac comparaţii. Depinde la ce concluzie mă duc ele. În orice caz, nu mă duc la concluziile pe care le bănuieşti tu.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deÎn al doilea rând, eu nu vorbeam de mafiile care-ţi bântuie ţie imaginaţia. Ci de o mafie vulgară, adică despre o clică de hoţi, care fură totul: şi ce a rămas de la epoca de tristă amintire şi ce împrumută azi şi se fac că ar investi.
În al treilea rând, mă preocupă cum va arăta ţara peste 20 de ani, pentru că am aici (şi peste Ocean) copii şi nepoţi. Din nefericire, pot să te asigur că ea şi-a amanetat viitorul pe cel puţin o jumătate de secol.
În al treilea rând, trebuie să-ţi atrag atenţia că eu m-am simţit liber şi în comunism, mă simt liber şi acum. Din păcate, şi acum, ca şi atunci, este vorba doar de libertatea interioară. Cea efectivă e aparentă. Poate vom mai vorbi despre asta, dar cu altă ocazie.
Nu-ţi port ranchiună. Te înţeleg.
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login desughiț în somn -
pentru textul : Haiku deîn cana de pe masă
coboară un miros
dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
pentru textul : sebi cel nebun după poezie decongrat
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn demulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul dete aştept în continuare să-ţi spui părerea.
pe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Eugen.
pentru textul : construct deDjamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
pentru textul : Sunete crescânde denu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deDreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : dreptul la frunză debakemono_ella, eu nu compar "senin cu poezia fara rima". si nu contest ca "o poezie scrisa din inima"; majoritatea poeziilor scrise, asa cum spunea cineva de pe site, reprezinta "copiii" fiecaruia din noi. problema este sa scrii, sa te autoperfectionezi, sa nu postezi orice fel de poezie doar pentru ca ai scris-o. trebuie sa stii cind esti desueta sau nu, sa ai un simt moderat al autoaprecierii valorii tale. problema (intr-o comunitate literara, indiferent de gen, virtuala sau nu) este sa accepti opiniile tuturor, pentru ca e interesul tau de a afla efectul creatiilor tale. nimic nu se realizeaza usor in viata. nici macar o casa sau o poezie cu rima.
pentru textul : E prea târziu deAndrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
pentru textul : this is a film demultam, e faina trecerea ta acum si aici. fiindca in raspunsul meu la textul anterior iti spuneam ca mi-ar fi placut sa iti stiu parerea pe un text pe care il consideri mai bun. si, da, ai desprins imaginile care au o anume frumusete poetica greu definibila.
pentru textul : aqua marine deVirgil, Ottilia, va multumesc. Scriu mai rar. Nu mîna e de vină, ci computerul. Mi-a murit. E si asta o ironie ...a soartei.
pentru textul : toamnă depoemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
pentru textul : aritmie dePagini