Ialin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
Andu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
Mister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
eu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
punctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
asa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
mi-a placut sinceritatea. intr-adevar, poezia asta e o joaca. asa pentru mine, sa vedem daca mai stius a-mi amintesc inocenta. din comentariul tau inteleg ca a fost un act ratat. si da, nu mare lucru de spus... sau n-am stiut bine cum.
ca de la un elev care a invatat doar cand a avut profesori duri, interventia ta e binevenita.
Un poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
Paul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
ai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
în altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
ce pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
uite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
dezamagita ca te-am dezamagit, mai spun doar ca nu stiu de ce am scris acest haiku si am mai tinut sa pun si nume haikuului meu, care acum stiu ca nu e haiku, chiar daca Cosmin Soames sustinea: "... un haiku se cerea a fi compus doar în mijlocul naturii, pentru a surprinde cel mai bine fragilitatea clipei în opoziție cu eternitatea. Aceste norme nu mai sunt astăzi valabile, așa cum japonezii nu-și mai fac în prezent sepukku. Poeții de haiku au acum libertatea, respectând forma tradițională, de a aborda orice teme și a folosi orice figuri de stil. Drept pentru care s-a ajuns ca în ultimii ani să se scrie haiku până și despre roboți ori computere". deci, pt. ca stiu ca ai dreptate, iti multumesc pentru felul rezonabil in care mi-ai adus la disciplina "inadvertentele" acestui simulacru, simulacru pe care nu-l retrag din respect pentru cuvintele tale, care prefer sa ramana aici ca mostra a lipsei mele de cunoastere in materie de haiku... cu bucurie ca ai trecut pe-aici cu lipici la vorba Nuta
primul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
am senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ialin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
pentru textul : re-Facerea deAndu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
pentru textul : Bestial Planet deDomnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce deMister Andu, gestul tău mă bucură și îți mulțumesc. Sunt onorat de faptul că pot posta aici. Mulțumesc de asemenea celor care au făcut posibil acest fapt. Într-adevăr oamenii se mai schimbă, însă amintirile rămân. Spor la scris!
pentru textul : nais tu mit iu deda, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi denu știu de ce:) dar am o reținere față de oamenii care își încep discursul cu "sincer"!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deeu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
pentru textul : schit depunctul de pornire al textului imi pare o ancheta sociologica aplicata elevilor. dar, apoi, si eu ma gandesc: "sunt cel mai frumos din orasul acesta" si m-apuc de scris de o mie de ori: noapte buna, noapte buna...
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști deasa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
pentru textul : În tăcere sunt de... îl meriți, Ioana:)!
pentru textul : oul de piatră deionut,
mi-a placut sinceritatea. intr-adevar, poezia asta e o joaca. asa pentru mine, sa vedem daca mai stius a-mi amintesc inocenta. din comentariul tau inteleg ca a fost un act ratat. si da, nu mare lucru de spus... sau n-am stiut bine cum.
ca de la un elev care a invatat doar cand a avut profesori duri, interventia ta e binevenita.
pentru textul : Hi! deUn poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
pentru textul : când mă trimiți la dracu dă-mi adresa dePaul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
pentru textul : Despre trădare demi se pare ciudata aceasta prezentare, poate si pentru ca eu am vazut de multa vreme filmul si am citit cartea, si nu numai asta, si celelalte. un link despre Philip K. Dick nu ar strica si pentru ceilalti. http://en.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick#Do_Androids_Dream_of_Electri...
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? deai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
pentru textul : la film cu Mihnea deîn altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels dece pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deRe-editează textul, alfel va fi șters
pentru textul : căciula cu patru bilețele deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deo imagine pe cât de frumoasă şi sugestivă pe atât de tristă.
pentru textul : Haiku (6) decu drag.
nu ai înţeles nimic, citeşte cu atenţie. În altă ordine de idei, atenţie cum mi te adresezi.
pentru textul : oolong tea deuite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
pentru textul : mulțimea vidă dedezamagita ca te-am dezamagit, mai spun doar ca nu stiu de ce am scris acest haiku si am mai tinut sa pun si nume haikuului meu, care acum stiu ca nu e haiku, chiar daca Cosmin Soames sustinea: "... un haiku se cerea a fi compus doar în mijlocul naturii, pentru a surprinde cel mai bine fragilitatea clipei în opoziție cu eternitatea. Aceste norme nu mai sunt astăzi valabile, așa cum japonezii nu-și mai fac în prezent sepukku. Poeții de haiku au acum libertatea, respectând forma tradițională, de a aborda orice teme și a folosi orice figuri de stil. Drept pentru care s-a ajuns ca în ultimii ani să se scrie haiku până și despre roboți ori computere". deci, pt. ca stiu ca ai dreptate, iti multumesc pentru felul rezonabil in care mi-ai adus la disciplina "inadvertentele" acestui simulacru, simulacru pe care nu-l retrag din respect pentru cuvintele tale, care prefer sa ramana aici ca mostra a lipsei mele de cunoastere in materie de haiku... cu bucurie ca ai trecut pe-aici cu lipici la vorba Nuta
pentru textul : monotonie demersi, chestia cu manelismul, ma rog...
pentru textul : oda femeii siderurge deNașpa. O să mă mai gândesc și mâine la asta. Fiindcă: "Ceasul meu doarme" acum.
pentru textul : Ceasul meu deasta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deAndu, nu exista comentarii offtopic pe acest site. Regulamentul nu interzice comentariile la comentarii sau asa stiam eu.
pentru textul : photo deprimul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
pentru textul : Gura murmură tăcere deam senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
pentru textul : perdu destrofa a patra e cam nereusita. prima parte insa mi-a placut. felicitari
pentru textul : Decembrie dePagini