şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
am fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
despre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Lucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
Matei, uite treburile stau cam așa: există intervenție, există avertizare și apoi urmează penalizarea. De obicei, pentru cele nescrise și pentru abateri ușoare se aplică prima, avertizarea de obicei este lipsită de echivoc, și vine în urma consultării în consiliul editorial, iar penalizarea așijderea (și de obicei este descrisă în avertizare). Așa că nu-ți face griji. La urma urmelor, nici nu trebuie să știi că sunt moderator, decât dacă ajungi în vreuna din situațiile doi și trei. Ceea ce nu cred că este cazul. Oricum, uite o poziție tranșantă, pe care o apreciez.
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
Aranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
Fără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
impartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
finalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
mi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
btw., frumoasa metafora!
OK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
„până la adânci bătrâneţe” - e un typo aici, sau mi se pare mie?
„vă schimbă locurile
vă schimbaţi blestemele” - scăpare, sau așa ai vrut să fie? (schimbă/schimbați) întreb fiincă poate fi și una, și alta. deși, într-adevăr, primul vers de aicispune mai multe decât următorul.
Aranca, mulțumesc de trecerea ta pe aici. Cândva stiam pe de rost fragmente întregi din "Istoria literaturii române..." a lui Călinescu. Ce mi-a mai rămas în minte, peste vremuri, e cel prin care îmi plăcea să închei lucrările, tezele, bacul la română. Și probabil că va trece o viață pe care voi fi ales să o închei cu aceleași cuvinte: "Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale."
Multumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU dedeocamdată este ceea ce este după care cine știe...ce va fi. vă mulțumesc pentru părere.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deam fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc II dedespre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel deda, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur desi iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
pentru textul : Höre Israel deIoana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deTitlul și câteva versuri (din cele câteva ale textului) sunt reușite. Ai o idee exprimată ambiguu ("iar eu l-am strâns").
pentru textul : fericire închisă rotund deBine ai venit in bucuria mea. Multumesc!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia deCred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
si de ce nu e chestia asta incadrata la parodie?
pentru textul : amanta mea supraponderală deLucia, imaginea "pedelelor curate ale cerului" din prima strofa e frumoasa. În strofa a doua , asocierea cu "rufele mamei" trebuie pastrata, dar formulat altfel. Trimiterea la " perdele cerului" sa nu fie atât de directa, sa fie mai voalat sugerata. Cele bune.
pentru textul : Poem deMatei, uite treburile stau cam așa: există intervenție, există avertizare și apoi urmează penalizarea. De obicei, pentru cele nescrise și pentru abateri ușoare se aplică prima, avertizarea de obicei este lipsită de echivoc, și vine în urma consultării în consiliul editorial, iar penalizarea așijderea (și de obicei este descrisă în avertizare). Așa că nu-ți face griji. La urma urmelor, nici nu trebuie să știi că sunt moderator, decât dacă ajungi în vreuna din situațiile doi și trei. Ceea ce nu cred că este cazul. Oricum, uite o poziție tranșantă, pe care o apreciez.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deVirigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
pentru textul : Manuscris pe ape dewell, I guess is khewl to see wedding poetry is live and well.
pentru textul : I do dedragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești deAş modifica "nu-ţi mai irosi paşii în van" - e o exprimare pleonastică.
pentru textul : metamorfoză deAranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
pentru textul : Ruines de Rome deFără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love deimpartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
pentru textul : crucile definalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
pentru textul : sărutul de sare demi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti debtw., frumoasa metafora!
OK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de„până la adânci bătrâneţe” - e un typo aici, sau mi se pare mie?
„vă schimbă locurile
vă schimbaţi blestemele” - scăpare, sau așa ai vrut să fie? (schimbă/schimbați) întreb fiincă poate fi și una, și alta. deși, într-adevăr, primul vers de aicispune mai multe decât următorul.
mi-a plăcut scepticismul din final.
pentru textul : condamnat la viaţă deAranca, mulțumesc de trecerea ta pe aici. Cândva stiam pe de rost fragmente întregi din "Istoria literaturii române..." a lui Călinescu. Ce mi-a mai rămas în minte, peste vremuri, e cel prin care îmi plăcea să închei lucrările, tezele, bacul la română. Și probabil că va trece o viață pe care voi fi ales să o închei cu aceleași cuvinte: "Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale."
pentru textul : azi e 15... deEmil, iti multumesc ca imi intaresti convingerile. Simt asa, un fel de rezonanta intre noi cand citesc ce-mi spui. Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deMultumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu dePagini