Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
Mulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Paul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
eu am sugerat doua lucruri: 1. ca textul e o descriere, chiar daca e monolog interior. pacat ca nu e un monolog exterior, da fie...
adica, e o pagina de jurnal, bine scrisa, dar atat. altfel ar fi fost sa vad personajele in actiune, sa lesin sau sa mi dau palme odata cu ele.
2. ca e nevoie de dialog (nu 80%, putini sunt cei geniali), ca el da masura valorii celui care scrie. nu e obligatoriu, desigur, spun doar ca mi-ar fi placut sa. plus ca sinceritatea nu e un criteriu al calitatii textului. plus 2: daca iti place tie un text, e musai sa placa si cititorului?
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
De fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
Domnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
Si rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
Marina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
"De dragul tău m-aş ascunde într-o carte din bibliotecă şi-aş aştepta acolo cuminte să mă găseşti, şi tu vei citi, vei citi carte după carte, raft după raft şi ntr-o bună zi mă vei găsi şi pe mine pitită după vreun tom cu scoarţe uzate, vei şterge praful cu dosul mâinii şi mă vei privi cu ochii tăi vii în care se scaldă o lacrimă de ghiduşie şi-un fir de tristeţe, dar eu voi fi atunci tare bătrână..."
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
Gorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
Sper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Foarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
pentru textul : Pisica neagră demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns deprecizez, imaginea depășește formatul paginii albe, ea este însă întreagă, nu sînt alte elemente grafice de vizualizat.
pentru textul : Lemuria dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deAcest text este unul demn de adaugat in lista de pe prima pagina, cea a textelor remarcate.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dealma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
cheers!
pentru textul : no new messages in your inbox deMulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
pentru textul : Brânduşă de toamnă deUite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Paul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
pentru textul : Ambidextru dela sah si poezie am aceeasi sper nu vesnica problema: finalurile:) Thx de semn si sfaturi!
pentru textul : de-a omul deÎn colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină deeu am sugerat doua lucruri: 1. ca textul e o descriere, chiar daca e monolog interior. pacat ca nu e un monolog exterior, da fie...
adica, e o pagina de jurnal, bine scrisa, dar atat. altfel ar fi fost sa vad personajele in actiune, sa lesin sau sa mi dau palme odata cu ele.
2. ca e nevoie de dialog (nu 80%, putini sunt cei geniali), ca el da masura valorii celui care scrie. nu e obligatoriu, desigur, spun doar ca mi-ar fi placut sa. plus ca sinceritatea nu e un criteriu al calitatii textului. plus 2: daca iti place tie un text, e musai sa placa si cititorului?
pentru textul : am evadat un timp (2) deVirgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDe fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
pentru textul : infans deVă mulţumesc de trecere şi semn,
de cuvintele frumoase!
Mă voi strădui să fiu
la înălţimea aşteptărilor...
Să ne citim cu bine!
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor de"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
pentru textul : interviu deDomnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deSi rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
Marina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deCe răspuns ar fi mai potrivit ca acesta:
"De dragul tău m-aş ascunde într-o carte din bibliotecă şi-aş aştepta acolo cuminte să mă găseşti, şi tu vei citi, vei citi carte după carte, raft după raft şi ntr-o bună zi mă vei găsi şi pe mine pitită după vreun tom cu scoarţe uzate, vei şterge praful cu dosul mâinii şi mă vei privi cu ochii tăi vii în care se scaldă o lacrimă de ghiduşie şi-un fir de tristeţe, dar eu voi fi atunci tare bătrână..."
(Cleopatra Lorinţiu, Fetiţa care eram)
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical deDa, păi ar cam trebui modificată integral. Mă rog, am să văd dacă o mai pot îmbunătăți! Mulțumesc pentru observații!
pentru textul : Them deÎn prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deAsta nu e poezie. E vorbărie. De aceea comentariile mi se par inutile.
pentru textul : go fishing deGorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
pentru textul : octopus deSper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Vă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deCred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
Foarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
pentru textul : Poveste fără sfîrşit dePagini