Ioana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
Gorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
multumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
Faine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
god, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
wow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
Acelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
Pe bune,
Un poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
Domnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
Florin, cum ar fi fără semne? De fapt, sunt niște cuvinte scrise cu alte fonturi. Ar putea părea pueril sau nu, depinde din ce unghi privești. Îți mulțumesc pentru părerea ta. Perseu... republicarea poemului tău nu poate decât să mă bucure.
pot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
scrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
Să nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
Interesantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
Andreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
De pe care lista ?
O lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
Dragă Virgil, știu că metafora "orgolii albastre" poate fi acceptată, dar părerea mea e că ea este singura sintagmă ce știrbește puțin estetica și frumusețea acestui "schelet" celebru. Fără ea, poate ar fi "moaștele giocondei:)". Spun asta pentru că optzeciștii erau intoxicați de culoarea albastră. Poate găsești un sinonim semantic al "nobleței hiperpersonale". Eu așa cred. cu sympatheia, yester
Ca mai mereu, atunci când nu siluieşti limba pentru a încăpea într-un endecasilab iambic, oferi tribut stilistic/ ideatic prea mare versificaţiei, versificaţie care, aşa cum spuneam, foarte rar este acceptabilă, iar în fuga după valenţe lirice, mizezi pe construcţii (cel mult) suspecte de incoerenţă: "mușca zăbala-n veci" - ?! / "în rostuirea lui nu-i sens de glume" - "glume" pentru rimă - / "sunt rătăcit și-s fără de busole" - pleonastic / "zădărnicii în vremuiri postume" - manierism desuet/ "doar eu, precum în văz ițește treaba ?!... sunt înger" - virgulă între s. şi p.
Marian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pentru citire şi pentru semnele lăsate. vă urez un tardiv dar sincer La mulţi ani! conexiunea la internet bat-o vina:))
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus demarga
Ioana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
pentru textul : un cavaler pentru milady deGorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
pentru textul : Sfârșit de toamnă demultumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deai în totalitate dreaptatea celui care citește. îți mulțumesc, Anișoara.
pentru textul : de ce să nu știu deFaine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
pentru textul : Jaded deImaginea este foarte faina, dar dedicatia pare pusa la plezneala, pentru a atrage atentia.
Un titlu sugestiv ar fi "Alergand dupa o stea".
pentru textul : confluențe degod, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pentru textul : meditaţie la amiază depe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
Cam rautacios raspuns, demn de o Queen Margot. Probabil ca nu va fi nici un poem din partea mea. O sa stau pe margine si o sa ma distrez, citindu-va.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deMulțumesc Otilia și Adrian pentru păreri.
pentru textul : Poem deO seară excelentă,
Ștefan
wow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
pentru textul : Icoane de copil deAcelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
pentru textul : În căuşul palmei decand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
pentru textul : de ceva vreme deprin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
Pe bune,
pentru textul : amărui deUn poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
Domnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb deFlorin, cum ar fi fără semne? De fapt, sunt niște cuvinte scrise cu alte fonturi. Ar putea părea pueril sau nu, depinde din ce unghi privești. Îți mulțumesc pentru părerea ta. Perseu... republicarea poemului tău nu poate decât să mă bucure.
pentru textul : wasted time depot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
pentru textul : paseo de cristobal descrie şi descrie toamna asta! mi se pare că i-ai făcut un portret destul de vivid. eu am citit cu ochi limpede, fără să caut beţe de pus în roată. şi mi-a plăcut. pe vremuri, demult (cred că sînt ani) am scris şi eu ceva în genul:
"Bine-ai venit frumoasă, suplă doamnă!
S-au strâns poeţi culoarea ta s-o scrie
Şi lăutari roiesc sub nuci, şi-n vie
Pe struna lor să te aşeze, toamnă.
Eşti dichisită foc şi parfumată!
Cercei de struguri copţi şi de gutui,
Un colier de mov şi ochi căprui
Şi-un zâmbet şic, pe gura ta, mă-mbată.
Cu funii de bordeaux sau odobeşti
Băieţi, fetiţe, ciute, cerbi, lăstuni
Sub coviltirul tău regal ne-aduni
Să depănăm, la foc bengal, poveşti.
Când din şareta ta cobori alene,
Îmi vine să te pun portret în ramă
Cum pusă e de pictor Sfânta Mamă
Voi, două dulci crăiţe pământene.
De tine sunt îndrăgostit! Nu pot
pentru textul : Vremuieşte deSă nu te-ascund în arca mea, în piept!
Frumoasă doamnă, e aşa de drept
Iubita mea, o zi să te socot."
extrem de muzical poemul tau. si are ceva inefabil. poate degetele alea ale lui E.T. cine mai stie?
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deInteresantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deAndreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
pentru textul : cine mă visează deDe pe care lista ?
pentru textul : Devorah deO lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.
Dragă Virgil, știu că metafora "orgolii albastre" poate fi acceptată, dar părerea mea e că ea este singura sintagmă ce știrbește puțin estetica și frumusețea acestui "schelet" celebru. Fără ea, poate ar fi "moaștele giocondei:)". Spun asta pentru că optzeciștii erau intoxicați de culoarea albastră. Poate găsești un sinonim semantic al "nobleței hiperpersonale". Eu așa cred. cu sympatheia, yester
pentru textul : despre scheletul giocondei deCa mai mereu, atunci când nu siluieşti limba pentru a încăpea într-un endecasilab iambic, oferi tribut stilistic/ ideatic prea mare versificaţiei, versificaţie care, aşa cum spuneam, foarte rar este acceptabilă, iar în fuga după valenţe lirice, mizezi pe construcţii (cel mult) suspecte de incoerenţă: "mușca zăbala-n veci" - ?! / "în rostuirea lui nu-i sens de glume" - "glume" pentru rimă - / "sunt rătăcit și-s fără de busole" - pleonastic / "zădărnicii în vremuiri postume" - manierism desuet/ "doar eu, precum în văz ițește treaba ?!... sunt înger" - virgulă între s. şi p.
pentru textul : sonet cu noi dedeocamdată este ceea ce este după care cine știe...ce va fi. vă mulțumesc pentru părere.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deMarian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deMichelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deimi placu imaginea florilor aruncate pe campii ca niste basmale. si finalul, ca idee
pentru textul : pe ale primăverii cărări dePagini