georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
viaţă şi moarte bătută pe o singură monedă. efigia efemerului la muritor. o singură monedă. două feţe identice, două feţe diferite. (înainte/înapoi; sus/jos– polul opus).“parcă despre moarte şi viaţă”. un drum lăsat deschis prin care vor trece doar zeii asemeni lui Ianus cel cu două feţe identice dar diferite.
am citit.
p.s. variantele au două feţe identice până la "viaţă şi moarte" unde sunt diferite şi totuşi nu se poate una fără cealaltă...
eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul
"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
ex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.
poemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
mie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
...îmi pică bine poemul tău cuminte și frumos, unde nimic factice nu își află rostul. versurile au înclinarea pe care o ai tu când le scrii, ca un lan de grâu însetat de întinderea pe care o bănuiește sub bătaia vântului. mi-a plăcut faptul că nimic și nimeni nu tulbură gingășia pe care ai vrut să o pui în versurile ce urmează. of, pe mine nu mă cheamă iuli:)! eu locuiesc pe o stradă desenată ar trebui să-i mai pun doar un nume nici n-a fost de fapt foarte greu am terminat-o destul de repede acolo e foarte frumos și mai ales multă liniște n-am uitat nici de terasa pentru el am pus ghivece cu gardenii și m-am îmbătat deja de miros bineînțeles că am utilizat o gamă largă de culori și aici nu prea știu cât o să mai stau și nici unde ar trebui să mă duc iuli desena mereu case cu garduri și pomi de aceea mă-ntorc acolo mereu fără să fi lăsat vreun semn
aceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
Comentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
Un poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
Un poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
nu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Eu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus deviaţă şi moarte bătută pe o singură monedă. efigia efemerului la muritor. o singură monedă. două feţe identice, două feţe diferite. (înainte/înapoi; sus/jos– polul opus).“parcă despre moarte şi viaţă”. un drum lăsat deschis prin care vor trece doar zeii asemeni lui Ianus cel cu două feţe identice dar diferite.
am citit.
pentru textul : Epifanigramă (2) dep.s. variantele au două feţe identice până la "viaţă şi moarte" unde sunt diferite şi totuşi nu se poate una fără cealaltă...
eu as renunta la prima strofa (: pentru ca e prea cerebrala pentru ce urmeaza.
in rest mi-a placut, doar ca , versul
"ochii cu albastru spart şi roşu ud," l-as scoate nu mi se pare poetic/ estetic. si o mica nemultumire la tendinta de a folosi deseori multe adverbe, de a explica cum faci ceva, de
pentru textul : Despărţire deex. "calcai grabit si subtire". mie mi se pare pretios, acest subtire, plus ca imediat apare si varianta de a calca gros, in mint, care suna oribil. astea sunt
micile mele obiectii.
ultima strofa e plina de emotie, ultimul vers, dramatic, asa cum imi place mie:) ( multi de si , dar e clara abordarea,).
in final, da, o despartire faina, daca exista asa ceva. my pen.
poemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut demie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
pentru textul : zilnică dece ai trimis aici e un exemplu tipic de steampunk. recomand: http://www.youtube.com/watch?v=r74c3qxVsaE&feature=player_embedded
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deMădălina, bine ai revenit pe Hermeneia! Asa cum ne-am obișnuit: un text, o invitație la vis.. ps: ai un typo in strofa a treia
pentru textul : Sunt contagioasă dearanca, te joci cu umbrele. sincer sa fiu nu cred ca stiu sa o intreb. prefer sa o descriu. de data asta. "geometrie descriptiva." cum zici tu
pentru textul : femeia cu umbre deremarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde de...îmi pică bine poemul tău cuminte și frumos, unde nimic factice nu își află rostul. versurile au înclinarea pe care o ai tu când le scrii, ca un lan de grâu însetat de întinderea pe care o bănuiește sub bătaia vântului. mi-a plăcut faptul că nimic și nimeni nu tulbură gingășia pe care ai vrut să o pui în versurile ce urmează. of, pe mine nu mă cheamă iuli:)! eu locuiesc pe o stradă desenată ar trebui să-i mai pun doar un nume nici n-a fost de fapt foarte greu am terminat-o destul de repede acolo e foarte frumos și mai ales multă liniște n-am uitat nici de terasa pentru el am pus ghivece cu gardenii și m-am îmbătat deja de miros bineînțeles că am utilizat o gamă largă de culori și aici nu prea știu cât o să mai stau și nici unde ar trebui să mă duc iuli desena mereu case cu garduri și pomi de aceea mă-ntorc acolo mereu fără să fi lăsat vreun semn
pentru textul : desene deProbabil.
pentru textul : în joacă deaceeasi senzatie o aveam si eu fata de un coleg arab care privea undeva, dincolo de mine, prin sticla, fara sa schiteze vreun salut ca exist linga el in banca... "nu ne-am vorbit niciodată îl privesc îmi răspunde cu distanță și precizie ca o tăietură fină de carne" deosebita mi se pare ultima parte, acest cadru suprarealist in care proiectezi sufletul tau de zapada, fragil de femeie... "dar ce ne facem când vine iarna erhan o să ne intre zăpadă în gât o să ne crească de acolo alte flori o să ne intre zăpadă în gât și sufletul meu se va chirci tot mai frumos" cred ca este cea mai frumoasa poezie a ta, Adina draga.
pentru textul : e r h a n deComentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz deNu stiu ce sa inteleg. Banuiesc ca intelegi ca expresia aceea a fost un colocvialism. Nu e nevoie sa ma intrebi pe mine cind sa postezi o poezie.
pentru textul : Inima mea decupată dematei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
pentru textul : numele meu este diana deiti multumesc frumos.
pentru textul : Apariţie editorială deda,asa-i, multumesc de observatie, o sa revin si-o sa modific
pentru textul : Traseu demi-a placut mai putin. poate din cauza "stropilor de natura" care mi-au intrat in ochi de cum am deschis pagina.
pentru textul : Domnul Ghecev - răsfăţatul sorţii deUn poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deUn poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Marina Nicolaev, pe această pagină nu ai nici un comentariu pe text! Ce să mai creadă autorul despre tine? Ori cititorii? Cât despre sugestii, eu urmăresc binele hermeneia, altfel mi-aș fi retras contul imediat. Sper că am fost suficient de clar!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAșa să fie, Andrei, mult succes lui Adi! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase aduse acestei pagini de jurnal!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean denu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
Am inteles subtextul, plecand de la pretext. Mai vedem ce mai discuta rusii cu americanii si in functie de, vazand si facand.
pentru textul : prima doamnă deEu as inlocui acolo "decat in lumina sangelui" bucurestenismul enervant "decat" (de unde l-ai adoptat Virgile ca doar tu nu traiesti aici printre cocalari ca mine?) cu mai poeticul "doar" care constat ca are o tendinta de disparitie subita din limba romana si ce pacat. In rest un poem de forta care isi merita aprecierile. I-as fi dat si eu una aurie pentru "pretul mai sigur decat nodul unui streang" - vezi, aici merge "decat", acolo nu - dar mi-a luat-o cineva inainte si nu trebuie sa ne repetam in penite. Felicitari pentru acest text, Andu
pentru textul : tăcerea hienei de"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
pentru textul : reborn deerată:
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice de"acestui enunţ"
Pagini