o peniță de aur cu un scop dublu. a atrage atenția asupra textului. și pentru a-l încuraja pe autor să continue pe Hermeneia acest demers. este această publicare pe Hermeneia o premieră?
Mmm... de acord din nou. Dreptate aveți, și Beniamin și Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulțumesc de păreri, contează.
uneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
alma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
nu-mi place. doar ultima strofa e ceva de capul ei. restul,aceeasi blazare si pseudofilosofare de jurnal postapocaliptic.
nu pentru asta citesc poezie. nu pentru asta
va salut
Mie mi-a plăcut poemul și zic, poate am mai spus-o și altădată scuze dacă mă repet, n-o fi Emil Pal Nora Iuga în varianta masculină și mult mai tânără dar Emil Pal are metaforă și are suprarealism. Cred că de-a lungul repetatelor noastre întâlniri literare l-am acuzat pe Emil Pal de multe lucruri, inclusiv de lucruri pe care acum, în ceasul al doisprezecelea, le regret. Dar nu cred că l-am acuzat vreodată că scrie prost sau că nu scrie poezie. De aceea afirmațiile domnului Caragea mi se par hazardate (deși nu-s de acord cu suspendarea contului Domniei sale, dar se pare că asta este singura măsură punitivă pe care softul Hermeneia o permite, ceva gen monkey age) și nelalocul lor, Domnia sa împăunându-se cu o activitate literară pe care ar trebui mai degrabă să o treacă sub tăcere.
Nici reacția lui Emilian nu e mai presus, într-un fel nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?
Oricum, textul acesta ar trebui păstrat pe aici pe H undeva unde să-l vadă lumea mult timp, cam la fel cum se lăsau cadavrele nelegiuților în mijlocul orașelor ca să vadă lumea cum se descompun și să ia aminte.
Păcat de un text bunicel (acum mi-a pierit cheful și sunt sigură că nu doar mie să-l mai comentez) pe care l-a distrus întâi domnul Ionuț trecându-l printre furcile caudine ale orgoliului său măsurat poate doar de suprafața unui teren de rugby pentru goliați, iar apoi l-a călcat singur în picioare și l-a scuipat însuși autorul său, talentatul și degrabă vărsătoriu de sânge domnul pohet Emilian Pal.
Oricum, pentru că, lăsând la o parte aceste incidente cu orgolii atât de specifice masculine de macho man camacho mie textul mi-a plăcut și am degustat din plin variantele sale ezoterice, poate un 'first' cel puțin printre lecturile mele recente din Emilian Pal, voi acorda o peniță.
Margas
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
nu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
ceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
Buna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
Alma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
foarte frumos spus: "peste spatele nostru arcuit/ va curge căldura/ până când toată bucuria mea se va aduna în tine". nu cred c-am mai intalnit recent o referire atat de inspirata la ceva ce-mi pare greu de pus intr-o metafora care sa mai surprinda. e scrisa jucaus, fara efort, scotocitul ala in sifonier ar putea singur anunta primavara.
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
În care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
ca o întoarcere într-un orășel vechi și drag, acest poem. acolo unde naivitatea face ( sperăm uneori mai mult decât este așa), parte dintr-un modus operandi evident.
tata a fost un om puternic
noi nu l-am văzut murind nu l-a văzut nimeni
atât aprehensiunea morții cât și liniștitoarea linie de profil a tatălui nemuritor, două fețe ale aceleiași monede. și unde se pot ele întâlni până la confuzie și uitare decât pe o stradă dintr-un oraș vechi unde umbrele te amestecă elegant în tot felul de întâmplări interesante ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o peniță de aur cu un scop dublu. a atrage atenția asupra textului. și pentru a-l încuraja pe autor să continue pe Hermeneia acest demers. este această publicare pe Hermeneia o premieră?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul dela limita dintre subiectiv si obiectiv, un realism deprimant, abandon dar nu fortat; mi-a placut stilismul finalului, imaginea zdrentuita a cerului,
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui dear fi interesant de auzit raspunsul lui Abukir desi uneori am senzatia ca la ea socheaza numai prima impresie
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deMmm... de acord din nou. Dreptate aveți, și Beniamin și Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulțumesc de păreri, contează.
pentru textul : Deșertul gol deuneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
pentru textul : de profundis dealma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
pentru textul : Ca sunetul în fluier detocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
pentru textul : nihil sine deo denu-mi place. doar ultima strofa e ceva de capul ei. restul,aceeasi blazare si pseudofilosofare de jurnal postapocaliptic.
pentru textul : Brâie negre cu şnur denu pentru asta citesc poezie. nu pentru asta
va salut
se poate redimensiona fotografia? iese din format. multumesc.
pentru textul : Li deMie mi-a plăcut poemul și zic, poate am mai spus-o și altădată scuze dacă mă repet, n-o fi Emil Pal Nora Iuga în varianta masculină și mult mai tânără dar Emil Pal are metaforă și are suprarealism. Cred că de-a lungul repetatelor noastre întâlniri literare l-am acuzat pe Emil Pal de multe lucruri, inclusiv de lucruri pe care acum, în ceasul al doisprezecelea, le regret. Dar nu cred că l-am acuzat vreodată că scrie prost sau că nu scrie poezie. De aceea afirmațiile domnului Caragea mi se par hazardate (deși nu-s de acord cu suspendarea contului Domniei sale, dar se pare că asta este singura măsură punitivă pe care softul Hermeneia o permite, ceva gen monkey age) și nelalocul lor, Domnia sa împăunându-se cu o activitate literară pe care ar trebui mai degrabă să o treacă sub tăcere.
pentru textul : text parțial lipsă deNici reacția lui Emilian nu e mai presus, într-un fel nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?
Oricum, textul acesta ar trebui păstrat pe aici pe H undeva unde să-l vadă lumea mult timp, cam la fel cum se lăsau cadavrele nelegiuților în mijlocul orașelor ca să vadă lumea cum se descompun și să ia aminte.
Păcat de un text bunicel (acum mi-a pierit cheful și sunt sigură că nu doar mie să-l mai comentez) pe care l-a distrus întâi domnul Ionuț trecându-l printre furcile caudine ale orgoliului său măsurat poate doar de suprafața unui teren de rugby pentru goliați, iar apoi l-a călcat singur în picioare și l-a scuipat însuși autorul său, talentatul și degrabă vărsătoriu de sânge domnul pohet Emilian Pal.
Oricum, pentru că, lăsând la o parte aceste incidente cu orgolii atât de specifice masculine de macho man camacho mie textul mi-a plăcut și am degustat din plin variantele sale ezoterice, poate un 'first' cel puțin printre lecturile mele recente din Emilian Pal, voi acorda o peniță.
Margas
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
pentru textul : întîmplare după ploaie deLucian...esti bine? totul este in ordine? Incepi sa ma ingrijorezi... despre semnificatia lotusului, maine. pe lumina.
pentru textul : să nu mă întrebi deIar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
Pentru că nu aveţi cont pe facebook, twitter şi nici pe google+ .
pentru textul : rețeaua de inutil denu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
pentru textul : raiul de la marginea potirului deremarc cele mai reușite versuri, după părerea mea:
pentru textul : Oasis de„that I write on my shopping list b r e a d
and rush through my front door with stolen roses”
ceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
pentru textul : stropi de iubire demmm... I don't know. It sounds like a long stretch to me. Evident, autorul ne poate lamuri. Poate daca era si sulful pe acolo...
pentru textul : Elegie ermetică VI deBuna dimineata, Poezia reflecta o stare urbana: nu totul straluceste in reclame, lap-top-uri incrustate in diamante si genti Prada... L-am vrut prozaic si a iesit prozaic. A incercat sa surprinda un moment din noaptea metropolei, zumzetul de fond si ceea ce se petrece cind ne uitam mai putin in jur. nu e o descriere in metafore ametitoare de unde ne uitam cu mina streasina sa vedem realitatea. Chestia cu jaguarul este o orecare durere mai veche a mea cind englezii si-au vindut 'Jaguarul' lui 'Ford' apoi lui Tata iar sobolanii voiau la inceput gunoi American dar l-am facut doar de import altfel iesea prea politic totul. multumesc de pareri si o zi buna
pentru textul : Urbană deAlma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
pentru textul : Nepoveste deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată defoarte frumos spus: "peste spatele nostru arcuit/ va curge căldura/ până când toată bucuria mea se va aduna în tine". nu cred c-am mai intalnit recent o referire atat de inspirata la ceva ce-mi pare greu de pus intr-o metafora care sa mai surprinda. e scrisa jucaus, fara efort, scotocitul ala in sifonier ar putea singur anunta primavara.
pentru textul : apriliano delucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
pentru textul : moartea înmiresmată deparerea mea ramane aceeasi. imaginile nu se leaga. daca ai vrut un aer suprarealist, nu ti-a iesit.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur deImi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
pentru textul : viața mea dehttp://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deOricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
aaa, prea scurt. eram curioasă ce face cu țigara.
pentru textul : Red deÎn care fiecare zi este "un azi" așa cum "mâine vom trăi cu toții ultima zi". Personal nu găsesc textul pesimist. Găsesc acea liniște metaforică în care omul se simte într-un fel. "Unde e foșnetul de lemn al pădurii?" Cât simbolic poate aduna această linie de vers/frază, de altfel un poem în proză suficient de meditativ. Să te temi de pietre, e semn că ai trecut pe lângă ele, iar pe ele numai ele pe însele se vor cunoaște. O poveste plină de magic și înțeapă cumva în talpă, ostentativ de obositor drumul tău, călătorule! Cerne-ți lumina și fă din lemnul pădurilor dacă poți o piatră pe care să dormi și zi și noapte, mereu. "Lemnul era visul meu de demult." Unde ți-e cenușa? Pretutindeni precum nu e? De acolo ai ieșit, acolo te vei duce, căci ești și piatră și lemn și carne ieșită din pământ, tu care cauți! Frumos poem! Lasă-mă să-l numesc așa pentru că felul exprimării îl desparte de poveste. L-am citit de mai multe ori și de fiecare dată mie, personal, mi-a redat lumină. Ca să parafrazez din Baudelaire. Mă duc la o înmormântare în cinstea prietenul meu care a fost, apoi ca să îmi dau seama cât de norocos sunt că trăiesc. Domnule Călin Sămărghițan, pentru un text profund ca tot ce înseamnă profund, las o peniță pe marginea drumului dumneavoastră.
pentru textul : Areopagul deca o întoarcere într-un orășel vechi și drag, acest poem. acolo unde naivitatea face ( sperăm uneori mai mult decât este așa), parte dintr-un modus operandi evident.
tata a fost un om puternic
noi nu l-am văzut murind nu l-a văzut nimeni
atât aprehensiunea morții cât și liniștitoarea linie de profil a tatălui nemuritor, două fețe ale aceleiași monede. și unde se pot ele întâlni până la confuzie și uitare decât pe o stradă dintr-un oraș vechi unde umbrele te amestecă elegant în tot felul de întâmplări interesante ?
pentru textul : sfânt naiv dePagini