Eugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?

Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.

Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.

Cu sinceritate şi bine intenţionat
etc.

exista vreun motiv pentru care lasi un spatiu asa mare inainte de a introduce un text?

O poezie mai veche, Sorin? :-) sau o întoarcere către diminețile mărunte? delicată imagine. //...

citesc și nu prea știu ce să spun. detest să spun „text slab”. indiferent sub ce text sînt nevoit să o scriu. dar nu înțeleg ce vrea acest text care mi se pare ușor inestetic. poate pentru că eu încerc să vizualizez prea mult.

Corectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).

pe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.

Ela, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!

Paul, mi se pare un text și metatext reușit, plăcut, muzical "Poate pentru ritmul frunzelor ce izbesc în scoarță de mesteacăn" sau pentru de atâtea ori "poate".

Marina, ma onoreaza lectura constanta si atentia cu care te apleci asupra textelor mele... Lucian, de asemeni, signore...

mai, Bogdane, sa nu iei intr-o zi o supradoza de poezie buna, ca ti se sparg toate clopotele si simtemintele...atunci, vorba poetului: "naspa e un cuvant bun" :) al dvs, francisc

mărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.

da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
întreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.

textul e interesant ca procedeu (imi inspira genul de pictura in acuarela, din cateva tuseuri), ceea ce n-are absolut nicio legatura cu felul in care e scris numele lui segovia.
a reusit sa creeze o stare si pare mai degraba un joc lejer cu final de salon, de aceea cuvantul "interesant" cred ca il defineste destul de exact.
intr-o nota amuzanta, mi-am amintit (nu poemul mi-a amintit) de lectiile de caligrafie, cand erai plesnit pentru felul in care inclinai literele. :o)

Nicidecum Virgil pentru mine "de atmosfera" este ceva superior (asa, ca insasi atmosfera :-), ceva in genul muzicii lui Barry White de exemplu. Andu