da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
Dom'le, voi chiar nu vă puteți potoli...? Mă așteptam la mai multă maturitate din partea lui Marina dar am impresia că mă aștept degeaba. Vreau ca amîndoi „protagoniștii” acestui eveniment să se considere avertizați și la următoarea abatere de acest gen vă garantez că cel care o va face va avea contul pe Hermeneia suspendat pe o perioadă nedeterminată dar suficient de lungă ca să vă ofere timp îndeajuns pentru a vă schimba atitudinea.
“…Ne vor purta cuvintele prin tribunale / pentru abandon de stare poetică…. “ scriam undeva, într-o carte, cu câţiva ani în urmă.
“Spirala” ta mi se pare o blândă satira brodată pe zbaterea şi dorinţa
unora de a epata prin scris. Înteresant, concis şi plăcut. E cam puţin spus, dar trebuie să “decolez”. Poate revin. Stimă, zapata.
E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
Ela ai scris 13 comentarii aici... atat de mult ti-a trebuit ca sa iti exprimi punctul de vedere? Halal organizare a ideilor.Nu-mi zi ca este vorba de polemica pentru ca nu este defel... de unde Dumnezeu stii tu care sunt momentele potrivite si cele nepotrivite? Esti vreun guru ceva? Daca te erijezi in reprezentantul comunitatii ar trebui sa ai acordul celor pe care vrei sa-i reprezinti... deci daca vrei vorbeste in numele tau si atat.Sau faci si tu acelasi lucru reprosat Almei...iti exprimi opinia? Oare nu vezi ca te contrazici? "Si daca sunt folosite aici, pe Hermeneia, cuvinte ca "maladiv, invidie, frustrari, steril" stau si ma intreb asupra calitatii, in continuare."... ce au special cuvintele acestea habar nu am... eu iti dau un sfat prietenesc... da-te jos degraba din corcodusul unde te-ai cocotat. Apropos... felicitari pentru ce am auzit... sa fie intr-un ceas bun acum ca ti-ai vazut visul cu ochii.
la "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
spre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
Cu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
Mult prea cautat. Eu unul nu am inteles nimic. Nu ai transmis nimic pentru mine. Am remarcat discrepante mari intre strofe, timpuri verbale, pronume. Sper sa revin. Daca nu, ramin la aceeasi parere: fortat.
Axa lumii care este Lumina lumii stă în acelaşi loc de la începutul creaţiei, aşa cum se descoperă în cartea Geneza după căderea în păcat. Iar echilibrul lumii este o iarnă a îndurării stând în fiinţă încă datorită rugăciunii din Getsemani. În nepăsarea de gheaţă rămâne de temut clipa când umbrela timpului se va închide şi buzele vor coborî în abis, să dea socoteală, pentru că n-au putut rosti un "da" harului de pe Golgota. Un poem care mi-a plăcut. Las un semn.
Actaeon, eu cred ca tu cam sari calul aici. Am spus ca, comentariul Arancai este la limita. Personal nu cred ca a depasit limita. Iti atrag atentia ca tu ai facut cindva comentarii mult mai "dure" la adresa lui Daniel Bratu si atunci ca si acum am incercat sa pastrez echilibrul. Te rog sa o faci si tu. Acelasi lucru este valabil si pentru Alma. Si apropos de "uvinte răsunătoare, dar goale în conținut", cred ca nu e nevoie la fiecare ridicare in picioare sa ne spui "în calitate de editor pe acest site". Am priceput.
nu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
mulțumesc, Sapphire, pentru sfaturi. ai dreptate, trebuie să renunț atât la conjuncțiile compuse cât și la adjectivele demonstrative. din păcate timpul nu îmi permite să fac aceste modificări acum, dar, într-un viitor volum, poemele mele vor arăta altfel. promit să citesc poemul cu voce tare înainte să dau trimitere. ;) Madim
Citind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
Cât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
Nu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
eu la altceva ma refeream, dar nu-i nimic, cred ca am o hipersensibilitate legata de alaturarile grupurilor de sunete, in ultima vreme. probabil ca exagerez.
Ok margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
poemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deModifică textul postat deja, nu reposta!
pentru textul : deviațiiart deda, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deDom'le, voi chiar nu vă puteți potoli...? Mă așteptam la mai multă maturitate din partea lui Marina dar am impresia că mă aștept degeaba. Vreau ca amîndoi „protagoniștii” acestui eveniment să se considere avertizați și la următoarea abatere de acest gen vă garantez că cel care o va face va avea contul pe Hermeneia suspendat pe o perioadă nedeterminată dar suficient de lungă ca să vă ofere timp îndeajuns pentru a vă schimba atitudinea.
pentru textul : Un întreg fragmentat de“…Ne vor purta cuvintele prin tribunale / pentru abandon de stare poetică…. “ scriam undeva, într-o carte, cu câţiva ani în urmă.
pentru textul : spirală de“Spirala” ta mi se pare o blândă satira brodată pe zbaterea şi dorinţa
unora de a epata prin scris. Înteresant, concis şi plăcut. E cam puţin spus, dar trebuie să “decolez”. Poate revin. Stimă, zapata.
E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
pentru textul : Copilul Li - Bo defrancisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deauto-citirile nu se inregistreaza - varianta care mi s-ar parea absolut corecta si de bun simt - si noi facem valuri intr-o copaie?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deEla ai scris 13 comentarii aici... atat de mult ti-a trebuit ca sa iti exprimi punctul de vedere? Halal organizare a ideilor.Nu-mi zi ca este vorba de polemica pentru ca nu este defel... de unde Dumnezeu stii tu care sunt momentele potrivite si cele nepotrivite? Esti vreun guru ceva? Daca te erijezi in reprezentantul comunitatii ar trebui sa ai acordul celor pe care vrei sa-i reprezinti... deci daca vrei vorbeste in numele tau si atat.Sau faci si tu acelasi lucru reprosat Almei...iti exprimi opinia? Oare nu vezi ca te contrazici? "Si daca sunt folosite aici, pe Hermeneia, cuvinte ca "maladiv, invidie, frustrari, steril" stau si ma intreb asupra calitatii, in continuare."... ce au special cuvintele acestea habar nu am... eu iti dau un sfat prietenesc... da-te jos degraba din corcodusul unde te-ai cocotat. Apropos... felicitari pentru ce am auzit... sa fie intr-un ceas bun acum ca ti-ai vazut visul cu ochii.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dela "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă despre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
indeed, o textă veri sexi si crudă. la fel, taie ultimele versuri. femeia e focul, barbatul tigara. am zis!
pentru textul : ...istoria scrumului deCu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
pentru textul : negro sombra deMult prea cautat. Eu unul nu am inteles nimic. Nu ai transmis nimic pentru mine. Am remarcat discrepante mari intre strofe, timpuri verbale, pronume. Sper sa revin. Daca nu, ramin la aceeasi parere: fortat.
pentru textul : oul de piatră deAxa lumii care este Lumina lumii stă în acelaşi loc de la începutul creaţiei, aşa cum se descoperă în cartea Geneza după căderea în păcat. Iar echilibrul lumii este o iarnă a îndurării stând în fiinţă încă datorită rugăciunii din Getsemani. În nepăsarea de gheaţă rămâne de temut clipa când umbrela timpului se va închide şi buzele vor coborî în abis, să dea socoteală, pentru că n-au putut rosti un "da" harului de pe Golgota. Un poem care mi-a plăcut. Las un semn.
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deda, am inteles la ce va referiti cu "blogăreala".
inteleg si in parte sunt in acord cu pozitia dumenavoastră :)
o seară frumoasă!
raul
pentru textul : Gărzile negre deActaeon, eu cred ca tu cam sari calul aici. Am spus ca, comentariul Arancai este la limita. Personal nu cred ca a depasit limita. Iti atrag atentia ca tu ai facut cindva comentarii mult mai "dure" la adresa lui Daniel Bratu si atunci ca si acum am incercat sa pastrez echilibrul. Te rog sa o faci si tu. Acelasi lucru este valabil si pentru Alma. Si apropos de "uvinte răsunătoare, dar goale în conținut", cred ca nu e nevoie la fiecare ridicare in picioare sa ne spui "în calitate de editor pe acest site". Am priceput.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui denu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
pentru textul : Și dacă demultumesc Cristina pentru trecere si citire.
pentru textul : vox maris demulțumesc, Sapphire, pentru sfaturi. ai dreptate, trebuie să renunț atât la conjuncțiile compuse cât și la adjectivele demonstrative. din păcate timpul nu îmi permite să fac aceste modificări acum, dar, într-un viitor volum, poemele mele vor arăta altfel. promit să citesc poemul cu voce tare înainte să dau trimitere. ;) Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt deCitind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
pentru textul : iubirea stradă așa de îngustă deuite ce vreau, Adriana, dar poate cer prea mult:)
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
pentru textul : în ultima cameră, el deCât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
moi, îndrăznesc să te corectez. se zice indeed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deNu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
pentru textul : viața mea dedragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
pentru textul : Colțul obscur deeu la altceva ma refeream, dar nu-i nimic, cred ca am o hipersensibilitate legata de alaturarile grupurilor de sunete, in ultima vreme. probabil ca exagerez.
pentru textul : Descoperirea decare "cosor"?!
pentru textul : pluvială deOk margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
pentru textul : fapt divers depoemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
pentru textul : A hard woman is good to find deMulțumesc Otilia și Adrian pentru păreri.
pentru textul : Poem deO seară excelentă,
Ștefan
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi dePagini