Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
ma intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
Ioana, apreciez informatia exacta si de calitate precum si tehnica ta, care ii permite cititorului sa se apropie de text, sa patrunda sensurile ascunse... Reusesti sa ii faci pe oameni sa vina inca si inca o data si cred ca asta este cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un autor... acord o penita de aur pentru acest eseu din care am avut numai de invatat... cu drag petre
acest text este o parodie. adica acest text este parodia parodiilor. de ce nu este inscris la poezie parodie? am creat acea subsectiune si te rog sa il incadrezi corect
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
Melanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
cred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
imaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
Alma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
ce nu-mi place:
Virgil, cum te poate poseda o moluscă ? adică, ce anume îmi sugerezi tu prin acest vers ? înţeleg, te posedă ( Doamne fereşte) un demon, un vârcolac sau mai ştiu eu ce entitate eterică, dar o moluscă ? care este corespondentul posesiei unei moluşte?
ce emoţie îmi stârneşte mie această metaforă ( mă rog, metaforă...) ca eu să spun: da, uite, Virgil, exprimă aici starea aia de...de ce?
câinele tău râde? în poezie, desigur. dar nu e fabulă, e totuşi o poezie. acel "râde" nu aduce nimic notabil în aceasta decât o stranietate de banc. ca nuca în perete sau doar dacă nu vrei să creezi impresia unui decor halucinant, nepregătit însă de nici un alt element...
ce mi-a plăcut:
aerul de tristeţe, teama, bucuria măruntă a unui eveniment "am fost anunţat că nu am mai sforăit" şi finalul. nu e el chiar deosebit de original, dar în context devine salvator.
moartea doarme scufundată în modelul din covor
e pace
și încă e devreme
cu cră (cra - legătură la penultima strofă), fără cră, iese - adică textul e unul incisiv, ironic, sclipitor pe la încheieturile jocurilor de cuvinte și nu numai - morala e înainte, la trecerea prin oglinzi, transformarea, modificarea unghiurilor, a viziunii; - grebla, porțelanul chinezesc și cuc/uiul - straniu echipaj:) obiecție: deși în text sunt amintiți "re-pe-tat", fluturii nu sunt menționați în titlu :)
Adela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
pentru textul : și eu te iubesc de"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul dema intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
pentru textul : there are no new messages in your inbox demi se pare un text haotic din care n-am inteles aproape nimic oricit m-am straduit. iar legatura cu titlul va ramine pentru mine o enigma.
pentru textul : Höre Israel deIoana, apreciez informatia exacta si de calitate precum si tehnica ta, care ii permite cititorului sa se apropie de text, sa patrunda sensurile ascunse... Reusesti sa ii faci pe oameni sa vina inca si inca o data si cred ca asta este cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un autor... acord o penita de aur pentru acest eseu din care am avut numai de invatat... cu drag petre
pentru textul : Civilizație tehnică-literatură tehnică deAcum titlul suna comic. Un fel de "Feriti-va de magarus".
pentru textul : Și cu zâna ce facem? devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deacest text este o parodie. adica acest text este parodia parodiilor. de ce nu este inscris la poezie parodie? am creat acea subsectiune si te rog sa il incadrezi corect
pentru textul : Aș vrea frumoasă zână deit is not so often that you can say the title goes in tune with the text. not but here. for this a golden nib.
pentru textul : Cold guitar deAndrei, ai împărțit deja textul. Postează-l pe capitole/subîmpărțiri. Adrian are dreptate, plus că și eu vreau să te citesc mai pe îndelete.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deun fel de tablou cu miros de pâine coaptă, din care timpul a dispărut.
pentru textul : apus dea se citi cu ochii închiși
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor desă te regăsesc aici, aproape că ştiam că vei aduce un plus acestui text.
pentru textul : îşi spunea singură şi cam atât demulţumesc frumos.
Melanjul acela mi-l doream prins. Totul pornește de la casă, dar m-am gândit și le chestia aceea: oamenilor deosebiți li se întâmplă lucruri deosebite. And the story goes on, te mai aștept, Francisc, mulțumesc.
pentru textul : La Pedrera deultima întrebare, cea fără titlu, chiar este o întrebare serioasă sau este o glumă și nu m-am prins eu?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” de" Perfect imbraca" se va citi " Perfect imbracat"
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, dezău?
pentru textul : diamond age deScuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
cred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deBogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deun comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
pentru textul : Série grise ou noire dee un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
Legat de primul punct, hermeneia e mai strictă decât alte site-uri cu expresiile licențioase, așa cum e menționat și în regumalent:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Pe viitor, te rog să iei asta în considerare, altfel textele vor rămâne în șantier.
pentru textul : Incienso deimaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
pentru textul : octombrină deAlma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
pentru textul : Cuvinte fară stăpîn: cușmă, furcă, drob dece nu-mi place:
Virgil, cum te poate poseda o moluscă ? adică, ce anume îmi sugerezi tu prin acest vers ? înţeleg, te posedă ( Doamne fereşte) un demon, un vârcolac sau mai ştiu eu ce entitate eterică, dar o moluscă ? care este corespondentul posesiei unei moluşte?
ce emoţie îmi stârneşte mie această metaforă ( mă rog, metaforă...) ca eu să spun: da, uite, Virgil, exprimă aici starea aia de...de ce?
câinele tău râde? în poezie, desigur. dar nu e fabulă, e totuşi o poezie. acel "râde" nu aduce nimic notabil în aceasta decât o stranietate de banc. ca nuca în perete sau doar dacă nu vrei să creezi impresia unui decor halucinant, nepregătit însă de nici un alt element...
ce mi-a plăcut:
aerul de tristeţe, teama, bucuria măruntă a unui eveniment "am fost anunţat că nu am mai sforăit" şi finalul. nu e el chiar deosebit de original, dar în context devine salvator.
moartea doarme scufundată în modelul din covor
e pace
și încă e devreme
aşa să fie !
pentru textul : dimineață cu pace și chitară decu cră (cra - legătură la penultima strofă), fără cră, iese - adică textul e unul incisiv, ironic, sclipitor pe la încheieturile jocurilor de cuvinte și nu numai - morala e înainte, la trecerea prin oglinzi, transformarea, modificarea unghiurilor, a viziunii; - grebla, porțelanul chinezesc și cuc/uiul - straniu echipaj:) obiecție: deși în text sunt amintiți "re-pe-tat", fluturii nu sunt menționați în titlu :)
pentru textul : poveste cu oglinzi, vrăbii, greblă și cră/iese deDaniela, revezi textul, fiindcă sunt niște greșeli!
pentru textul : auto - market deAdela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
pentru textul : Viața dealegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar dePagini