Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
n-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Sapphire, oare ce își dorește mai mult cel care scrie decât să se scrie pe sine și, în același timp, să reușească să rescrie o parte din lume, să fie original și comun, iar dacă am reușit să ating astfel de țintă, fie doar cu degetele, ar trebui să mulțumesc. Cui? Desigur celui care m-a perceput așa. Onorată pentru aprecierile tale.
E un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
dacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
cu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
Cred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
domnule ion pascal vlad, alias zapada, m-ati impresionat. nu ca barbat, nu ca femeie, ci ca poet! mi-ar dori sa vorbim. id-ul meu il gasiti pe net, daca doriti...
Cândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
ce am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
Apelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
mi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
pentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Corect - "Les immigrants de la Capitale".
Profit de ocazie spre a semnala două greşeli de română în textul postat. Prima e un dezacord între subiect şi predicat (produs prin atracţie): "nu ştiu care dintre eminescu, porumbescu, grigorescu sau enescu şi-au uitat numele pe acolo". Subiectul e CARE, deci predicatul trebuie să apară la singular.
A doua, pluralul corect de la PALMĂ e PALME, nu PĂLMI.
Sper să nu vă supăraţi.
Vladimir, multumesc pentru citire si semn. Pe cuvantul meu, titlul imi venise spontan in minte, anul trecut pe o terasa din Bucuresti, de ziua mea, fara sa ma gandesc atunci, pe moment, la contrastul pe care il creeaza.
Se prea poate sa fie cum zici tu - o abordare mai superfiiciala. Din pacate, doar atat am fost capabil sa extrag din starile mele de atunci. Oricum, e un text la prima mana. Posibil voi mai reveni asupra lui in timp,
In legatura cu taietura, ma mai gandesc la spusele tale.
P.S. Subscriu la petitia lui Nicholas Dinu: astept sa revii pe site cu texte si sa te citesc.
Ioana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră deeu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
pentru textul : unei gardenii dein sistemul meu de valori, cel putin, libertatea nu inseamna deloc "a bate campii".
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de:)
dar, cum zici tu, pas.
din nefericire exista atat de multe lucrari incomplete...multi au fost uitati intentionat...
pentru textul : Jules Perahim deCred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
pentru textul : restauratio deio nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus den-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Sapphire, oare ce își dorește mai mult cel care scrie decât să se scrie pe sine și, în același timp, să reușească să rescrie o parte din lume, să fie original și comun, iar dacă am reușit să ating astfel de țintă, fie doar cu degetele, ar trebui să mulțumesc. Cui? Desigur celui care m-a perceput așa. Onorată pentru aprecierile tale.
pentru textul : no moon rise, no moon set deE un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
pentru textul : gînduri numerice dedacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul decu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
fain spus, fain simtit, fain si atat!
pentru textul : Argintiu furişat deCred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dedomnule ion pascal vlad, alias zapada, m-ati impresionat. nu ca barbat, nu ca femeie, ci ca poet! mi-ar dori sa vorbim. id-ul meu il gasiti pe net, daca doriti...
pentru textul : Seară vieneză deCândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete de"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deInteresant, ce sa zic. Oricum, nu ne egalati :)).
pentru textul : începutul deVirgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
pentru textul : Jaded deÎn general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure delucian, n-am prea inteles comentariul tau. poate iesi din abscons si ne explici
pentru textul : e bună tipa deinca astept raspuns la intrebarea: Unde este aici poezia?
pentru textul : I have a dream dece am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deApelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Alma, e trist si ironic poemul meu care, din pacate nu e asa de deschis la o continuare pe cit am vrut sa fie. Ma bucur ca ai ramas cu ceva. Emil
pentru textul : Cer deschis demi se pare o poezie reusita, chiar eleganta pe alocurea. finalul e aiurea... pierde lamentabil tensiunea acumulata pe parcurs, narativitatea devenind concluziva, explicita, batuta in (era sa zic oua!) ...cuie. andule l-ai dezamagit pe nicodem... cum vei mai putea trai de-acum inainte??! :)
pentru textul : pelotă denu lăsa detaliul să-ți strice opinia! cum ar fi zis duduia cu pricina, dupe ce și-a admirat ultima poză făcută la carpetă!
pentru textul : jar depentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deCorect - "Les immigrants de la Capitale".
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deProfit de ocazie spre a semnala două greşeli de română în textul postat. Prima e un dezacord între subiect şi predicat (produs prin atracţie): "nu ştiu care dintre eminescu, porumbescu, grigorescu sau enescu şi-au uitat numele pe acolo". Subiectul e CARE, deci predicatul trebuie să apară la singular.
A doua, pluralul corect de la PALMĂ e PALME, nu PĂLMI.
Sper să nu vă supăraţi.
Vladimir, multumesc pentru citire si semn. Pe cuvantul meu, titlul imi venise spontan in minte, anul trecut pe o terasa din Bucuresti, de ziua mea, fara sa ma gandesc atunci, pe moment, la contrastul pe care il creeaza.
Se prea poate sa fie cum zici tu - o abordare mai superfiiciala. Din pacate, doar atat am fost capabil sa extrag din starile mele de atunci. Oricum, e un text la prima mana. Posibil voi mai reveni asupra lui in timp,
In legatura cu taietura, ma mai gandesc la spusele tale.
P.S. Subscriu la petitia lui Nicholas Dinu: astept sa revii pe site cu texte si sa te citesc.
Eugen.
pentru textul : De ziua mea, noaptea, pe o terasă, deIoana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
pentru textul : între două capete de întuneric de1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
pentru textul : Tristete deOrice sugestie e binevenita si "trag aer in piept si...sar"
pentru textul : legănare dePagini