In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
poate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
Virgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
Să știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
Singurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
adrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
Vă aşteptăm cu drag!
Într-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
Mărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
Dacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
"cântecul îngropăciune"? lipsește un DE? "dimineața am urinat Toate cozile cometelor" PE toate cozile cometelor? Sau nu? "Îngerii cu tramvaiul" mi se pare o metaforă uzitată... "Vioare din izmă creață și parfum de lirism" un aer simbolist aici, interbelic, care nu cadrează cu "stropii de sudură"... "păsări bilingve", asta sună fain și "trafic de insistență" nu am înțeles ideea din "Le segmentam vasele în coardă" Îmi pari un fel de Pan rătăcit printre noi... un Pan blagian. Mi-a plăcut imaginea finală, "tot orizontul care lumina insistent, Deși cădeau stropi de sudură". Stropii ăia de sudură pentru a sugera răsăritul sunt perfecți. Și felul în care ai urinat cozile cometelor... Trebuie să-ți acordezi cumva harpa ta blagiană, aparținând unui imaginar interbelic, cu astfel de metafore moderniste... Ar ieși ceva interesant.
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
m-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
deci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul are nevoie de editarea diacriticelor
pentru textul : Despre Petru deba da. a trăit o mare parte din viață într-un cartier evreesc al amsterdamului și a fost fascinat de cultura iudaică.
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deIn fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate depoate ar fi mai bine sa poata da penite doar editorii. ori sa se explice clar, care sunt criteriile... iar asta e imposibil. decat suparari, mai bine lipsa.
pentru textul : l’absente deLas' ca pana termin eu cu Andu colajul, se usuca si or sa cada singure =)).
pentru textul : story of a city demulţumesc încă o dată.
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte deVirgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.
pentru textul : panama city deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu dedragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție deasta ziceam şi eu, în acest sens am intervenit. Adrian, vezi aici "vânăt ca cercurile"
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deO rugăciune e întotdeauna o binecuvântare pentru orice suflet... Bine ai revenit! Cami
pentru textul : Rugăciune de zi deSă știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității deca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deintr-adevar "m-a topit umbrã palidã luna în șuvoiul cuvânt centrifug" si doresc sa te felicit pentru acest moment special oferit, citindu-te. ASA-I.
pentru textul : ?așa i-uN deInteresantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
pentru textul : Biletul de doi lei deSingurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deadrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dece e cu atâta zarvă pe aici?
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
oricum, mă bucur pentru feedback;)
pentru textul : cu ţigările aprinse deemi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
pentru textul : Fericire deVă aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deÎntr-adevăr, va fi "tămbălău" în Iaşi, aglomeraţie, pelerini, mici, bere, artificii, târg, dar e o atmosferă unică! Cel mai bine e să veniţi direct la Pogor, parcaţi maşina în curte (e loc) şi o lăsaţi acolo până la întoarcerea voastră. După cenaclu, vom merge şi noi la târg, dar pe jos, e aproape.
Vă rog dacă veţi avea nevoie de cazare, va trebui să rezerv din timp, îmi scrieţi email.
Vă reamintesc de volum, să trimiteţi o scurtă biografie literară şi 5-6 texte, pe adresa de email, până pe 15 septembrie!
singura expresie care mi-a placut in tot textul acesta se afla in titlu si este "trotuarul galactic". restul, nu
pentru textul : făptura trotuarului galactic deNu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
pentru textul : blogbadil deMărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
pentru textul : Isus vs. Radet deDacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
pentru textul : țipăt mov de"cântecul îngropăciune"? lipsește un DE? "dimineața am urinat Toate cozile cometelor" PE toate cozile cometelor? Sau nu? "Îngerii cu tramvaiul" mi se pare o metaforă uzitată... "Vioare din izmă creață și parfum de lirism" un aer simbolist aici, interbelic, care nu cadrează cu "stropii de sudură"... "păsări bilingve", asta sună fain și "trafic de insistență" nu am înțeles ideea din "Le segmentam vasele în coardă" Îmi pari un fel de Pan rătăcit printre noi... un Pan blagian. Mi-a plăcut imaginea finală, "tot orizontul care lumina insistent, Deși cădeau stropi de sudură". Stropii ăia de sudură pentru a sugera răsăritul sunt perfecți. Și felul în care ai urinat cozile cometelor... Trebuie să-ți acordezi cumva harpa ta blagiană, aparținând unui imaginar interbelic, cu astfel de metafore moderniste... Ar ieși ceva interesant.
pentru textul : Altfel de utopie cu tarif normal deO pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
m-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deÎţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dedeci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
pentru textul : echivoc din octombrie dePagini