am o problema cu titlurile, stiu. rar le gasesc pe cele potrivite. dar... "si caderea e zbor", ziceam printr-o poezie mai veche. :) multumesc pentru semn.
dreptatea poetica nu se negociaza, de aceea aripele sunt facute de ceara. rezista numai cel care umbla cu măsura si traieste dupa dreptatea in sine. din fericire, nu sunt vorbe goale, cat timp fratele/prietenul este aproape. multumesc
Poezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
Părerea mea e că nu, nici (născuți) înainte și nici după 1940. Nici cu aprobarea sau fără aprobarea fotografului. Din cel puțin un motiv, riscul ca arta să fie confundată cu kitschul, aici cu o limită incertă pentru un ochi puțin format. Mulțumesc pentru înțelegere.
"Licurici, licurici", eu zic să te duci la ea. Nu de alta, dar jocul în care ți-ai adus personajele mai cu voie, mai fără voie, nu-i așa simplu cum pare, că doar deh, copiii din ziua de azi ne sunt mai deștepți decât cei care am fost noi acum nu spunem cât timp, așa că trebuie să ne ancorăm bine în atemporal și aspațial (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai) și să vedem care pe care joacă. Interesant experiment, nu spun că m-am hotărât încă asupra rezultatului, dar este sigur unul care atrage atenția. Nu spun să-i dai înainte, că iar îmi aduc aminte de miorița căreia gura nu-i tăcea. Aaa... dacă aici nu sunt ceva trimiteri la Stardust eu promit să mănânc următoarea stea căzătoare, cu condiția să nu muște ea prima. Enchanted, Sapphire.
da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
Remarc liantul dintre finalul poemului și imaginea imediată. În vers, "ce ciugulea" nu sună bine alăturarea. Nici "strălucitoare burghezie", parcă. Corect e "copile pierdute" (se acordă și în caz cu substantivul la genitiv). Da, art deco...
o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
Da, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
Cât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
Imi place mult poezia, titlul e cum nu se poate mai potrivit,iar Erosul e descris foarte precis dar si personal.In schimb, Agape-ul nu e destul infatisat,poate cel mai elocvent o faci prin juramantul latin,iar sfarsitul poeziei are una-doua sintagme care ar putea fi schimbate,dar pastrata "asudarea" in mod cert.Per total o poezie buna, cu un fir ideatic bine structurat..as da o penita dar nu cred ca am statura necesara(glumesc desigur).:) Cu deosebita consideratie, Sebastian
O poezie vie, un suflu cald de primăvară o încântare pentru ochiul cititorului... "Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească !" strofa acesta mi-a plăcut foarte mult. Este o poezie pentru copii dar și pentru adulți. I-am citit-o și fetiței mele și i-am văzut și privirea. Una jucăușă ca de "ghiocel mititel". Acum eu ce să fac? Doar o peniță îți pot oferi și un zâmbet. SilVIA
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
cred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
Fără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
mi-am permis o varianta: Aveam o slujbă. Eram respectat. Visele lumii treceau prin mâinile mele. Le acopeream soaptele cu o glugă pe urma le puneam repede streangul de gât. Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde. Treaba mergea strună, lucram curat. Fără strigăte, fără remușcări, fără durere. Până intr-o zi când am uitat să pun gluga unui vis iar spaimele lui au rămas să mă bântuie toată viața. mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
Da. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
Vă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am o problema cu titlurile, stiu. rar le gasesc pe cele potrivite. dar... "si caderea e zbor", ziceam printr-o poezie mai veche. :) multumesc pentru semn.
pentru textul : lecţia despre plutire şi gol deFotografii noi - trimise de A.A.A. :) - aici:
http://virtualia.wordpress.com/2011/10/23/virtualia-xiii-multumiri-mirar...
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dedreptatea poetica nu se negociaza, de aceea aripele sunt facute de ceara. rezista numai cel care umbla cu măsura si traieste dupa dreptatea in sine. din fericire, nu sunt vorbe goale, cat timp fratele/prietenul este aproape. multumesc
pentru textul : de regăsire dePoezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
pentru textul : Adoriana minus zece dePărerea mea e că nu, nici (născuți) înainte și nici după 1940. Nici cu aprobarea sau fără aprobarea fotografului. Din cel puțin un motiv, riscul ca arta să fie confundată cu kitschul, aici cu o limită incertă pentru un ochi puțin format. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Felinar de"Licurici, licurici", eu zic să te duci la ea. Nu de alta, dar jocul în care ți-ai adus personajele mai cu voie, mai fără voie, nu-i așa simplu cum pare, că doar deh, copiii din ziua de azi ne sunt mai deștepți decât cei care am fost noi acum nu spunem cât timp, așa că trebuie să ne ancorăm bine în atemporal și aspațial (pe-un picior de plai, pe-o gură de rai) și să vedem care pe care joacă. Interesant experiment, nu spun că m-am hotărât încă asupra rezultatului, dar este sigur unul care atrage atenția. Nu spun să-i dai înainte, că iar îmi aduc aminte de miorița căreia gura nu-i tăcea. Aaa... dacă aici nu sunt ceva trimiteri la Stardust eu promit să mănânc următoarea stea căzătoare, cu condiția să nu muște ea prima. Enchanted, Sapphire.
pentru textul : a căzut o stea deda, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
pentru textul : mr bright deÎntr-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ de- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
pentru textul : romanţa celei care a rămas deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
pentru textul : ciotul dintre tranşee des-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
pentru textul : Compas polar deE chiar din Sonete 1. Peste unele texte incepe sa se astearna colbul vremurilor.
pentru textul : IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE dela fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deRemarc liantul dintre finalul poemului și imaginea imediată. În vers, "ce ciugulea" nu sună bine alăturarea. Nici "strălucitoare burghezie", parcă. Corect e "copile pierdute" (se acordă și în caz cu substantivul la genitiv). Da, art deco...
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deo mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
pentru textul : Al treilea argint deDa, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
pentru textul : Haiku deCât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
pentru textul : Ai venit deImi place mult poezia, titlul e cum nu se poate mai potrivit,iar Erosul e descris foarte precis dar si personal.In schimb, Agape-ul nu e destul infatisat,poate cel mai elocvent o faci prin juramantul latin,iar sfarsitul poeziei are una-doua sintagme care ar putea fi schimbate,dar pastrata "asudarea" in mod cert.Per total o poezie buna, cu un fir ideatic bine structurat..as da o penita dar nu cred ca am statura necesara(glumesc desigur).:) Cu deosebita consideratie, Sebastian
pentru textul : sensibilități de femeie (ἔρως & ἀγάπη) deO poezie vie, un suflu cald de primăvară o încântare pentru ochiul cititorului... "Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească !" strofa acesta mi-a plăcut foarte mult. Este o poezie pentru copii dar și pentru adulți. I-am citit-o și fetiței mele și i-am văzut și privirea. Una jucăușă ca de "ghiocel mititel". Acum eu ce să fac? Doar o peniță îți pot oferi și un zâmbet. SilVIA
pentru textul : Ghiocelul și vântul deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deE plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deCând poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Adică mi-a plăcut.
pentru textul : aceste zile decred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deFără ultimul vers, care este prea romanţios şi ca sens, şi ca mod de transmitere (ori măcar fără explicativul "vreau să aud marea"), fără acestea deci, e un text bun spre foarte bun.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce demi-am permis o varianta: Aveam o slujbă. Eram respectat. Visele lumii treceau prin mâinile mele. Le acopeream soaptele cu o glugă pe urma le puneam repede streangul de gât. Ajunsesem la perfecțiune: 6.7 secunde. Treaba mergea strună, lucram curat. Fără strigăte, fără remușcări, fără durere. Până intr-o zi când am uitat să pun gluga unui vis iar spaimele lui au rămas să mă bântuie toată viața. mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
pentru textul : Spânzurând uitarea deDa. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
pentru textul : Ospitalitate deAm evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deVă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dePagini