- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
Răniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
Dan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
Andu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Eu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
De acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
În concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
looks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Domnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
așa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
Splendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
simțit poem, mi-a plăcut
pe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
un text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, frumos și feminin scris. finalul poate alunecă puțin înspre ceva prea simplu dar restul este frumos.
pentru textul : de inima ta m-am desprins deMulțumesc, Sorin. Poți modifica folosind butonul "editează" din subsolul textului.
pentru textul : Falun de- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deRăniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAdrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deDan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
pentru textul : Umbra defrig însorit
pentru textul : 8 Martie deo mie de flori albe
nemişcate
Paul, Mariana,
stânjenit, vă mulţumesc!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci de...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
pentru textul : De veghe în lanul cu maci deCorina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deAndu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Eu le-am vizualizat ca pe trei tablouri separate, ca pe trei poeme. Pledez pentru un spaţiu suficient în jurul fiecăruia pentru fi admirat precum tablourile pictate, realizat astfel: fie distanţă mai mare, fie steluţe, fie postări separate....cea din urmă fiind preferată. Aşa după cum am scris şi la poemul Adrianei Lisandru, ,,Arămie" şi aici văd ,,poeme într-un vers" excepţionale.
pentru textul : Rune dezile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
în rigola tulbure
spălând cenuşa din zori
zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
De data aceasta am încercat să completez în fir continuu, păstrând un singur kireji după primul vers.
pentru textul : Renga deDe acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
pentru textul : [REC] deÎn concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
Eu sunt o fire înțelegătoare, Emilian. :) Mulțumesc de feedback.
pentru textul : În sepia delooks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Cheers!
pentru textul : I wonder how deDomnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
Cu stimă și respect,
pentru textul : Încotro(II) deBot Eugen.
corect.
pentru textul : unui hermenel deașa că uite ne putem trezi contemporani
cu Lermontov Omar Khayyam
"cu Rilke
Eminescu sau Nichita
iar lista poate continua
pentru că ei toți
poeții
nu vor să moară"
Fiecare poet în parte a învăţat unul de la celălalt câte ceva. Nimic, nici lor, nici valului actual de poeţi, nu li se poate impune vreun stil anume. Dacă stăm să scormonim prin poezie, dar cu sârg, vom rămâne, probabil uşor dezamăgiţi să constatăm că unele versuri spuse altfel dar cam la fel (că doar îl iubim şi pe Caragiale) ar trebui să ne ducă spre plagiatură, ori, ce ar însemna să plagiem cuvântul? Putem plagia cuvântul când spunem "cer", de exemplu?
Toţii poeţii, toţii scriitorii au citit din toţi, e normal, la un moment dat, să fie simţită o influenţă în opera lor de la un "vecin poet". N. Stănescu a fost, este el până la capăt, dar l-a iubit foarte mult pe Eminescu iar Eminescu i-a cumpărat pe Heine şi Goethe în loc să-şi cumpere haine şi ghete.
Poate că nu este un comentariu pe text ,dar e bine, Andu, că ai scris ce ai scris, aici.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deSplendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră desi vina vine de la vene prea lungi prea albastre miezul fiintei se oprește in timp in iubirea iubirii cine se mai iubeste pe sine?
pentru textul : singurătate deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 dearanca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do deSingurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus desterge cealalta postare.
pentru textul : Săgeata deimensă, domnea, liniște, a începuturilor, ecoul, umbre, icnetul, valurilor, clar, Titanic varianta românească, nicidecum poezie.
pentru textul : expoziția de corali deEla, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
pentru textul : fiara de lut deApreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
pentru textul : memorii desimțit poem, mi-a plăcut
pentru textul : restul ar fi spus prematur depe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
un text care mi-a plăcut. cu excepţia "contribuţiei" din final care sună ca porcu'. mai ales în vecinătatea verbului "a glorifica". dar în rest are farmec deşi poate îi lipseşte firul de aur al specialului. dacă ar fi să fiu maliţios aş putea spune că aş fi fost plăcut impresionat dacă s-ar fi ridicat ceva mai sus de ceea ce citeşti în broşurile turistice de calitate.
pentru textul : itinerarii deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă dePagini