Multumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
Mun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
simplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
Titlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.
... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
Da. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
Dan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
Oricum mulțumesc de trecere pe viitor o sa încerc să mă concentrez mai mult asupra textului.Chiar am dorit să mă înscriu pe hermeneia să fiu criticat pentru că doar așa pot merge mai departe și să mă perfecționez.Dăcă nu doream să progresez probabil mă mulțumeam pe alte site-uri.
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
ram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
Cea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
o urcare de Sisif, foarte sugestiv...
mă regăsesc în imaginea patinatorului veşnic nesigur , pe un teren alunecos fără să ştie dacă următorul viraj îi va oferi un pas înainte sau doi înapoi.
vă rog să ştergeţi dedicaţia "pusă la plesneală" să nu pară că îmi faceţi reclamă.sunt convinsă că un artist de talia d-voastră nu recurge la astfel de tertipuri, aşa cum se sugerează.e mai bine să nu lăsăm loc de interpretări.
îmi cer iertare pentru semnul întârziat.mulţumesc, mult, mult.
Exact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
conştientă de onoarea de a fi premiată de juriul cenaclului RefleXos, de a fi cunoscută în spaţiul Niram şi de a publica în revistele madrilene, cu bucurie şi emoţie mulţumesc celor care m-au votat şi felicit sincer pe toţi participanţii la concurs, pe câştigători şi pe organizatori pentru ideea concursului şi pentru munca depusă pentru buna lui deşfăsurare !
nu pot modifica adresa de email din pagina mea de profil, se intâmplă ceva sau pur şi simplu nu fac eu ceva bine, de aceea aş vrea să ştiu unde pot lăsa o altă adresă de contact.
vă mulţumesc şi vă doresc tuturor numai bine, inspiraţie şi spor la scris!
Luminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
pentru textul : agudul deCeva ce citești pe nerăsuflate. Imagini deosebite, cursive, un tot care te obligă la o continuare!
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deMun. Craiova, Str. Dr. Ioan Cantacuzino, Nr. 19, Bl. S 38, Sc. 1, Ap. 13, Jud. Dolj. multumesc pentru aprecieri. astept cu nerabdare a ta carte, frate!
pentru textul : Roșu desimplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
pentru textul : Singura boală este prezentul deMargas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
Titlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.
pentru textul : gust de timp de... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dealma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deDa. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
pentru textul : Ospitalitate deDan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
pentru textul : Umbra deești sigur că „personajul” vorbește engleză? :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decealaltă limbă e mai cunoscută...
Frumoasă răbdare. Pe când un Alex Ștefănescu al internetului? Și o zic cu tot riscul.
pentru textul : Cum poţi fi (t)ratat ca scriitor* deOricum mulțumesc de trecere pe viitor o sa încerc să mă concentrez mai mult asupra textului.Chiar am dorit să mă înscriu pe hermeneia să fiu criticat pentru că doar așa pot merge mai departe și să mă perfecționez.Dăcă nu doream să progresez probabil mă mulțumeam pe alte site-uri.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deCorectează aici: "se înfinge".
pentru textul : Singurătatea din camera albă deDup-aia, mai vedem...
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon deGorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
pentru textul : ceasornice deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită dePaul, felicitari pentru cronica si petru initiativa! Mult succes "anonimului galatean"!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean deram, sigur? imparateasa, ai spus ceea ce trebuie. eu insumi sunt invidios acum pe autorul textului :) dupa cum cred ca stii, nu stiu cum sa multumesc cand sunt apreciate textele mele: ma descurcam mult mai bine in fata criticii. nicio greseala aici? sigur? multumesc
pentru textul : domnul salvează regina deCea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deNu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pentru textul : iarnă și eminescu deo urcare de Sisif, foarte sugestiv...
pentru textul : confluențe demă regăsesc în imaginea patinatorului veşnic nesigur , pe un teren alunecos fără să ştie dacă următorul viraj îi va oferi un pas înainte sau doi înapoi.
vă rog să ştergeţi dedicaţia "pusă la plesneală" să nu pară că îmi faceţi reclamă.sunt convinsă că un artist de talia d-voastră nu recurge la astfel de tertipuri, aşa cum se sugerează.e mai bine să nu lăsăm loc de interpretări.
îmi cer iertare pentru semnul întârziat.mulţumesc, mult, mult.
şi acum, iniţiat, cum crezi că e?:)
pentru textul : atât de absurd deExact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
pentru textul : Boală deiar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:
zăpezile s-au retras
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deîntr-un tîrziu în ceruri
conştientă de onoarea de a fi premiată de juriul cenaclului RefleXos, de a fi cunoscută în spaţiul Niram şi de a publica în revistele madrilene, cu bucurie şi emoţie mulţumesc celor care m-au votat şi felicit sincer pe toţi participanţii la concurs, pe câştigători şi pe organizatori pentru ideea concursului şi pentru munca depusă pentru buna lui deşfăsurare !
pentru textul : Premiile "RefleXos" denu pot modifica adresa de email din pagina mea de profil, se intâmplă ceva sau pur şi simplu nu fac eu ceva bine, de aceea aş vrea să ştiu unde pot lăsa o altă adresă de contact.
vă mulţumesc şi vă doresc tuturor numai bine, inspiraţie şi spor la scris!
Luminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei demulțumes Sebi pentru timpul acordat poeziei mele apreciez efortul tau voi incerca sa tin cont de sfaturile tale cu mult respect o zi frumoasa
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine dePagini