Alma, a trebuit să mă întorc pe textul tău... e senzația aceea de ireal, de diafan fără a fi desuet... cum ai reușit? Și mai era ceva, ce m-a împiedicat să las semn prima dată. Pînă nu mi-am dat seama despre ce este vorba, nu am putut să scriu. E ceva care mie mi se pare artificial... prima parte. Și asta pentru că nu cred că există astfel de ochi. Atîta tot. Acolo cred eu că ai exagerat. Trebuie să găsești alt început. Generalizează fără a da impresia că o faci, așa cum ai reușit să o faci în restul textului. Aici ai fost prea abruptă. Restul însă e o atingere delicată de feminitate... fără "discurs", cald, puțin flegmatic chiar, într-o încercare de redefinire... Evidențiez și eu experimentul tău (vostru?), cu mulțumire și cu rugămintea de a revedea începutul...
Aranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
Eu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
Aici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
îmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
n-as vrea sa te superi Ilarius, dar absolut nicaieri nu este prevazut ca proprietarul siteului trebuie sa explice deciziile sale disciplinare altcuiva decit persoanelor implicate, si cu atit mai putin in public. Poti verifica orice forum si orice comunitate online si nu vei gasi asa ceva. Pentru simplul motiv ca o astfel de activitate ar deveni o neincetata hartuire pseudojuridica in mrejele careia orice comunitate online si-ar gasi colapsul intr-o saptamina. Dar, pentru ca sa nu zici ca sint rau sau insensibil la cererea ta politicoasa iti pot spune ca motivul este incalcarea repetata a anumitor prevederi din punctele 19, 20 si 21 din Regulamentul de functionare al Hermeneia.com.
Da, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
Întreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
imaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
Nu reproşez nimic.
Mă întrebam doar care sunt criteriile de bază ale unui editor în analizarea unui text
Atât. Nimic mai mult.
Îmi pare rău dacă s-a înţeles altceva
Oraș incendiat (varianta) Pe ziduri se scurge lumină cleioasă Și aerul moare astmatic, arzând Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă Transpiră speranță închisă-ntr-un gând. Un colț ars de viață, tarabă pe-o cârpă Cu petice, ace și ațe pierdute Un drum rătăcit ți-l coase de talpă Cizmar-ambulant ce dispare-n volute. Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină Mă chinui să-mping timpul către un mâine Pe pargul încins o pisică-ncet toarce Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină. O casă ascunde o umbră firavă Și zidul se-nfige-n pământul dospit Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit. Telal care-mi cumperi dureri și păcate Străbați tot orașul, cărându-mă-n spate La umbra de parc, ostenit tu privești Iei verdele lavă și îl îmblânzești. Din cer se revarsă și curge lumină. E miere, căldură, verbină și ură, Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde, Căldură și ură se scurge. Pătrunde.
Mi-ar fi fost dor de un text Bianca Goean si atat. Stii tu textele acelea care te poarta cu gandul departe si care ai fi dorit sa nu le afli niciodata sfarsitul. Am urat intotdeauna incheierea unui text semnat de tine. Legat de experimentul/propunere lansat/a aici, ma lasa indiferent, am trecut prin prea multe experimente. Omul care scrie este diferit fata de ceilalti si tu stii bine asta. Am venit aici pe Hermeneia pentru ca erai tu si atat, apoi ai plecat, eu am ramas din inertie, acum iar... Sper sa revii cu texte Bianca G, in rest, cu organizarea si modul de aplicare a unui regulament, faceti voi cum credeti ca e bine. Oricum nu ii veti multumi pe toti. Cu drag, Sorin Teodoriu.
Nu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
un text măsurat, redactat care taie fără pasiune. singura parte care își permite să devină tandră este finalul. ca un fel de înlesnire mărinimoasă. am aproape impresia că a fost adăugată intenționat. ca un fel de anestezic, morfină, pentru cei ce nu pot citi pînă la sfîrșit arta realismului nepretențios de pînă acolo.
Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
Deci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
a fost un comentariu simbolic. Îmi pare rău că nu m-am făcut înţeleasă, dar mesajul era că poezia trebuie trimisă în şantier pentru refacere sau "facere".
nu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, a trebuit să mă întorc pe textul tău... e senzația aceea de ireal, de diafan fără a fi desuet... cum ai reușit? Și mai era ceva, ce m-a împiedicat să las semn prima dată. Pînă nu mi-am dat seama despre ce este vorba, nu am putut să scriu. E ceva care mie mi se pare artificial... prima parte. Și asta pentru că nu cred că există astfel de ochi. Atîta tot. Acolo cred eu că ai exagerat. Trebuie să găsești alt început. Generalizează fără a da impresia că o faci, așa cum ai reușit să o faci în restul textului. Aici ai fost prea abruptă. Restul însă e o atingere delicată de feminitate... fără "discurs", cald, puțin flegmatic chiar, într-o încercare de redefinire... Evidențiez și eu experimentul tău (vostru?), cu mulțumire și cu rugămintea de a revedea începutul...
pentru textul : jasmine deAranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
pentru textul : douămii(la) detext destul de fad.
pentru textul : Mângâi ciutura ca pe o cruce deEu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
pentru textul : Da (Vinci) deAici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
Tiii! Excepţională idee, felicitări! Fac tot ce pot să fiu on line, mai ales că regret nespus că nu am putut participa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deîmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
pentru textul : apa trece, pietrele trec deTypo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:
Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată demulţumesc mult Silvia
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare de.mi-a mai venit sufletul la loc , am crezut că am început să mă pierd printre cuvinte.
iertare pentru răspunsul întârziat.
n-as vrea sa te superi Ilarius, dar absolut nicaieri nu este prevazut ca proprietarul siteului trebuie sa explice deciziile sale disciplinare altcuiva decit persoanelor implicate, si cu atit mai putin in public. Poti verifica orice forum si orice comunitate online si nu vei gasi asa ceva. Pentru simplul motiv ca o astfel de activitate ar deveni o neincetata hartuire pseudojuridica in mrejele careia orice comunitate online si-ar gasi colapsul intr-o saptamina. Dar, pentru ca sa nu zici ca sint rau sau insensibil la cererea ta politicoasa iti pot spune ca motivul este incalcarea repetata a anumitor prevederi din punctele 19, 20 si 21 din Regulamentul de functionare al Hermeneia.com.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deCorina, este pentru mine, nicodem? daca da, multumesc mult! daca nu, tre'sa-ti spun ca mi-a placut de la A la Z. Peniță pentru sfat și frăgezime.
pentru textul : Celui fraged deDa, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
pentru textul : Umbra păsărilor deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi deLasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
pentru textul : Poemul de dragoste de...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
pentru textul : dreptul la frunză deÎntreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Raul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor deparca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.
pentru textul : rem deimaginea arhnidiană ce urmaresti sa o pui în valoare face ca poemul să sufere prin faptul că cititorului nu îi este clar mesajul. imi place "urechea-mi s-a trezit peste noapte c-un paianjen/.../si-a tesut o plasa peste mine"; "o inima ce bate/ca o toaca la asfintit".
pentru textul : impersonala deNu reproşez nimic.
pentru textul : în zori deMă întrebam doar care sunt criteriile de bază ale unui editor în analizarea unui text
Atât. Nimic mai mult.
Îmi pare rău dacă s-a înţeles altceva
Oraș incendiat (varianta) Pe ziduri se scurge lumină cleioasă Și aerul moare astmatic, arzând Nici apa nu vede, tunelul de-angoasă Transpiră speranță închisă-ntr-un gând. Un colț ars de viață, tarabă pe-o cârpă Cu petice, ace și ațe pierdute Un drum rătăcit ți-l coase de talpă Cizmar-ambulant ce dispare-n volute. Piciorul îmi intră-n asfalt rădăcină Mă chinui să-mping timpul către un mâine Pe pargul încins o pisică-ncet toarce Lăsându-mi doar răni, supurând de lumină. O casă ascunde o umbră firavă Și zidul se-nfige-n pământul dospit Smochinu-ncruzit, asfaltul răstoarnă Uitând de blestemul ce l-a desfrunzit. Telal care-mi cumperi dureri și păcate Străbați tot orașul, cărându-mă-n spate La umbra de parc, ostenit tu privești Iei verdele lavă și îl îmblânzești. Din cer se revarsă și curge lumină. E miere, căldură, verbină și ură, Asfaltul se strânge-n nisip se ascunde, Căldură și ură se scurge. Pătrunde.
pentru textul : Oraș incendiat deMi-ar fi fost dor de un text Bianca Goean si atat. Stii tu textele acelea care te poarta cu gandul departe si care ai fi dorit sa nu le afli niciodata sfarsitul. Am urat intotdeauna incheierea unui text semnat de tine. Legat de experimentul/propunere lansat/a aici, ma lasa indiferent, am trecut prin prea multe experimente. Omul care scrie este diferit fata de ceilalti si tu stii bine asta. Am venit aici pe Hermeneia pentru ca erai tu si atat, apoi ai plecat, eu am ramas din inertie, acum iar... Sper sa revii cu texte Bianca G, in rest, cu organizarea si modul de aplicare a unui regulament, faceti voi cum credeti ca e bine. Oricum nu ii veti multumi pe toti. Cu drag, Sorin Teodoriu.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deNu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni demi se pare mie sau simt ceva invidie in comentariul tau, bobadile? invidie in ce priveste cultura, evident. ca de lipsa ei nu vad sa se plinga nimeni.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deun text măsurat, redactat care taie fără pasiune. singura parte care își permite să devină tandră este finalul. ca un fel de înlesnire mărinimoasă. am aproape impresia că a fost adăugată intenționat. ca un fel de anestezic, morfină, pentru cei ce nu pot citi pînă la sfîrșit arta realismului nepretențios de pînă acolo.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 descuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan deuite cu textul acesta mă provoci să postez un text mai vechi de-al meu
pentru textul : Balada florii de mătasă deSalut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
pentru textul : Canibalism liric deDeci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
ca de fiecare data, aveti dreptate. cum de nu m/am gandit? in cel mai scurt timp, voi lua masurile necesare.
pentru textul : One of us dea fost un comentariu simbolic. Îmi pare rău că nu m-am făcut înţeleasă, dar mesajul era că poezia trebuie trimisă în şantier pentru refacere sau "facere".
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line denu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
pentru textul : Adoriana minus zece dePagini