domnule sau doamna kiki, in primul rind va rog sa va inscrieti numele si prenumele asa cum sint ele. asta e o prima necesitate intr-o comunicare civilizata si semnificativa. in al doilea rind va rog frumos sa spuneti ce nu v-a placut sau placut in acest text si sa lasati la o parte formularile enigmatice si bizare care, pe bune, ca nu folosesc la nimic. si inca ceva, oricit de subiectivi sau preferentiali am fi, in mod normal o fiinta inteligenta sesizeaza adevarul si daca ajunge la concluzia ca aici este o cloaca a contrafacutului pleaca. simple like this.
pentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
nu e un text slab desi folosirea anumitor termeni o face artificial pretentioasa zic eu. cred de asemenea ca ar mai fi mers o strofa de mijloc. dar bineinteles asta e o chestiune de inspiratie
Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
tot n-am inteles. te-a deranjat ca nu am incadrat textul de la bun inceput la parodie in versuri sau este vorba de altceva si mi-a scapat mie? de fapt...
...Excelentă ideea cu "ultimele texte afişate"! Uite aşa mai ies la iveală "vechituri" care au trecut neobservate, cel puţin de către mine.
...Acest text mi se pare unul dintre cele mai bune citite la tine. Nu ştiu dacă bat câmpii cu suavitate, însă, exprimându-mă simplist, mi se pare o alegorie a ideii de cuplu, văzută prin ochii unei femei, alegorie care curge până în pucntul în care femeia devine, în perspectiva celui "ajuns un crâng numai şi numai de meri pădureţi", subiect misogin. Are un fir cumva narativ, tropi diversificaţi, are crescendo, final inspirat... Bun!
...Sper să fi fost pe aproape, dacă nu, lectura îmi rămâne un câştig.
Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
trei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
Oricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
imi permit o sugestie
uneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
moi,
"ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza."
--- nu vad nici o problema aici, cind te-ai inscris pe site ai acceptat o anumita regula de functionare. Modul cum aplica editorii regulamentul este la discretia lor. Sint oameni nu automate. Daca observi o incalcare a regulamentului de catre un editor poti sa semnalezi asta printr-un email. Comentarii din acestea care nu fac referinta la nimic nu au nici o relevanta sau valoare. Cu alte cuvinte habar nu am despre ce vorbesti.
"parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe. "
--- vezi raspunsul meu de mai sus. In orice caz Hermeneia nu e facuta ca tu sa te simti bine in primul rind ci pentru ca sa se scrie bine. Orice alte nemultumiri, fandoseli sau certuri de gasca sint realmente secundare sau absolut neimportante. exista mii de forumuri pe internet unde te poti "simti foarte bine". ele insa nu au nici o legatura cu intentia de a scrie literatura. poti incerca acolo daca asta iti doresti.
"daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici."
--- habar nu am la ce situatii te referi. nu stiu la ce folosesc vorbele aruncate in vint.
Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
prea multe întrebări și acel „Oh” care ...
retin ca interesanta ideea cu balerina care dansează într-o cutie. incearca sa schitezi ceva in jurul acestei idei, fara atatea interogatii-conjunctii-pronume-explicatii si clisee (de ex mierea care-ti indulceste cararile...e expirata,sorry). succes!
eram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
observatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule sau doamna kiki, in primul rind va rog sa va inscrieti numele si prenumele asa cum sint ele. asta e o prima necesitate intr-o comunicare civilizata si semnificativa. in al doilea rind va rog frumos sa spuneti ce nu v-a placut sau placut in acest text si sa lasati la o parte formularile enigmatice si bizare care, pe bune, ca nu folosesc la nimic. si inca ceva, oricit de subiectivi sau preferentiali am fi, in mod normal o fiinta inteligenta sesizeaza adevarul si daca ajunge la concluzia ca aici este o cloaca a contrafacutului pleaca. simple like this.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu depentru gustul acru al clopotului, bradul crescut pe un colț de granit și timpul abia secerat ce înțeapă jilav când intri desculță în miriștea nopții. o peniță felicitări
pentru textul : conifere de[i]DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! [/i] sau poate nu interesa pe nimeni...
pentru textul : angoase&fisuri deSa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
pentru textul : das Marienleben deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) denu e un text slab desi folosirea anumitor termeni o face artificial pretentioasa zic eu. cred de asemenea ca ar mai fi mers o strofa de mijloc. dar bineinteles asta e o chestiune de inspiratie
pentru textul : Kore dela ultimul vers nu stiu de ce imi suna mie asa 'adînc între noi' nu e cu suparari, nu? doar o sugestie... cheers Corina
pentru textul : winter love I deAm și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
pentru textul : tablou din cartierul de nord detot n-am inteles. te-a deranjat ca nu am incadrat textul de la bun inceput la parodie in versuri sau este vorba de altceva si mi-a scapat mie? de fapt...
pentru textul : balada omului cu pricina deca o pasăre rămasă fără cuib
un copil se sprijină într-o aripă -
răbdarea
de-a uita a ierta darul tăiat în aşchii mărunte
şi toate astea împărţite cu şobolani şerpi gândaci
cand Dumnezeu mai trece bolnav
pentru textul : visând la o gură de rai deprin acest trup de copil
dormind intre cartoane
...Excelentă ideea cu "ultimele texte afişate"! Uite aşa mai ies la iveală "vechituri" care au trecut neobservate, cel puţin de către mine.
...Acest text mi se pare unul dintre cele mai bune citite la tine. Nu ştiu dacă bat câmpii cu suavitate, însă, exprimându-mă simplist, mi se pare o alegorie a ideii de cuplu, văzută prin ochii unei femei, alegorie care curge până în pucntul în care femeia devine, în perspectiva celui "ajuns un crâng numai şi numai de meri pădureţi", subiect misogin. Are un fir cumva narativ, tropi diversificaţi, are crescendo, final inspirat... Bun!
...Sper să fi fost pe aproape, dacă nu, lectura îmi rămâne un câştig.
pi punct es: de ce "cutia cu nisip"?!
pentru textul : Disertaţie despre inorogi, praf de copt şi alte minuni muiereşti dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deApreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : In văzul lumii deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deBobilică, neamule,
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
În rest, I'm your man
pentru textul : octopus deGorun
trei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
pentru textul : in the sunshine of your love deOricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie demi a placut jocul, limbajul sorescian, ironia si comedia. frumos text, felicitarile mele
pentru textul : feng shui în lucernă deei, aia cere curaj si... lipsa de cenzura(are)
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deremarc "îngerul acesta ți-a răstignit tăcerea/ în palme" interesant finalul. si eu care aveam impresia ca am monopol pe pesimism...
pentru textul : Cădere fără înger deimi permit o sugestie
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deuneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
pentru textul : la marginea ochiului care visează demoi,
"ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza."
--- nu vad nici o problema aici, cind te-ai inscris pe site ai acceptat o anumita regula de functionare. Modul cum aplica editorii regulamentul este la discretia lor. Sint oameni nu automate. Daca observi o incalcare a regulamentului de catre un editor poti sa semnalezi asta printr-un email. Comentarii din acestea care nu fac referinta la nimic nu au nici o relevanta sau valoare. Cu alte cuvinte habar nu am despre ce vorbesti.
"parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe. "
--- vezi raspunsul meu de mai sus. In orice caz Hermeneia nu e facuta ca tu sa te simti bine in primul rind ci pentru ca sa se scrie bine. Orice alte nemultumiri, fandoseli sau certuri de gasca sint realmente secundare sau absolut neimportante. exista mii de forumuri pe internet unde te poti "simti foarte bine". ele insa nu au nici o legatura cu intentia de a scrie literatura. poti incerca acolo daca asta iti doresti.
"daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici."
--- habar nu am la ce situatii te referi. nu stiu la ce folosesc vorbele aruncate in vint.
Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deprea multe întrebări și acel „Oh” care ...
pentru textul : Balerină deretin ca interesanta ideea cu balerina care dansează într-o cutie. incearca sa schitezi ceva in jurul acestei idei, fara atatea interogatii-conjunctii-pronume-explicatii si clisee (de ex mierea care-ti indulceste cararile...e expirata,sorry). succes!
ne povestesti si despre leonard cohen sau trebuie sa intrebam noi?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deeram in rondul de noapte Ioana ;) sint convinsa ca si altii te pot comenta, totul e sa rezoneze la ceea ce ai scris. mesajul cifrat l-am prins, pentru ca e vorba de un mesaj intre noi doua, Virgil. raspunsul este: c'est pas moche! totul e in haine de sarbatoare ca niciodata. viata mea la fel.
pentru textul : telegrama detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie de( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deobservatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
pentru textul : Recuperarea Realului dePagini