Din cauza ca tu nu faci diferenta, inclin sa cred ca sint la Romanii au talent si tu imi dai voturi. Exact titlul de la comul tau.

nu vă temeți! o să-mi vină și mie rândul și promit s-o fac în modul cel mai serios.

Titlul...ah, titlul, tulburator ca marea in apus mi-aduce-aminte de o epoca (,)care s-a dus...

ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.

... tot aşa.

de ce "in trupul iubitei" si nu "pe trupul iubitei"? inteleg ideea, am desfacut in mintea mea degetul inflorind inauntrul iubitei...si totusi... intelegi ce vreau sa spun? apoi "seara trecuta"....fixeaza prea mult in timp povestea apoi "privea la o floare cum infloreste" ....cum suna? insa ideea e frumoasa, felicitari

bun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.

Ziua bună și ție, Poet al Ingerilor! Tot ieri te-am zărit și eu pe străzile acestui oraș literar. Ma bucur de coincidență si de regasire!

iti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita la multi ani

Este bună alegerea acestei problematici de discuție fiindcă sunt convinsă că vor fi destule opinii diferite. Cheia echilibrului este critica. Da, dar constructivă, în folosul autorului, cu argumente literare, de analiză a textului, de stilistică și interpretare, de compoziție și tehnică poetică - asta apropo de parafgraful 5. Despre regula "celor 2 luni" - eu am fost deplin de acord încă de la început. Mai mult de-atât, am ales ca pe Hermeneia să postez texte pe care nu le-am mai postat și nu le voi mai posta pe alte site-uri. Cel mult vor fi incluse - parțial și selectat - în volum. Dar este alegrea mea. Fiecare alege în felul său. De ce am ales așa: fiindcă am simțit din primele zile calitatea acestui site - prin construcție și prin spiritul celor care scriu aici și prin calitatea celor scrise aici, chiar dacă uneori a fost pe linia medie, adesea însă este peste medie - și am dorit să fie pentru mine cel puțin un spațiu în care ceea ce scriu să fie aparte față de ceea ce scriu în alte spații virtuale. Este un pact pe care l-am făcut cu mine însămi și nu l-am mărturisit până acum. În plus, am dorit să nu mă disipez cu aceleași texte în "n" locuri unde publică totuși cam aceleași persoane. Și mai doresc un lucru: nu multă critică diluată, ci o critică susținută, fără atingeri persoanle negative, fără adresare penibilă și la adresa autorului, ci prin luarea în considerare numai a textului, numai a calității (cu plusurile și minusurile incluse) literare. La început când m-am înscris am vrut să aleg un alt nume. Doream să văd dacă apar incognito cum vor reacționa alți autori la textele mele. Am ales totuși să îmi păstrez identitatea chiar cu riscul că a fost uneori interpretat autorul conform tiparelor relaționărilor personale și nu cu referințe pe texte. Prin urmare: pe Hermeneia eu voi publica în continuare numai texte noi, noi dpv al nepostării lor pe alte site-uri și noi pe cât posibil al compunerii lor în spiritul timpului pe care îl trăim. Nu intenționez să mă încadrez în noi curente. Ci să pot scrie bine. Pentru asta strădania și îndreptarea valențelor. Nou și în sensul a ceea ce a semnalat Alma curând și pe bună dreptate: nou în raport cu ceea ce am scris până acum cu toții. Fiindcă eu cel puțin îi cunosc pe toți autorii - după textele lor scrise până acum - și niciunul nu a ieșit din liniile scrierii lor de mai bine de un an, nu a venit niciunul cu ceva "nou". Desigur, fiecare a experimentat la un moment dat intrarea în alt stil, în alt curent, în altă matcă, dar sporadic și nu destul de susținut. Și eu, la rândul meu, mă frământ - interior, desigur, fiindcă despre această frământare vorbeam și la comentariile pe Downtown, cu tot soiul de sinuozități în procesul creator și de schimbări posibile, mutative chiar. Dar pentru asta uneori e nevoie de "pauză", alteori e nevoie să te poți autoanaliza și elimina tiparele vechi, mai mult sau mai puțin conștientizate sau conștientizabile. Nu e vorba doar de maturitate poetică aici, ci și de capacitatea de a te transforma, de a metamorfoza, de a inova, de a fi original, fără a fi artificial, șocant, demonstrativ etc. Desigur, fiecare autor are libertatea să aleagă ce text postează și unde. Regula celor 2 luni nu este o regulă coercitivă. Dimpotrivă. Iar delimitarea temporală este bine aleasă. Fiindcă nu scriem după sezon și nici după zilele săptămânii, iar un text bun, se susține și trăiește în orice coordonate, indiferent de anotimp, de an, de spațiu, virtual sau concret. Pledez în continuare pentru comentarii literare, nu de genul: mi-a plăcut/nu mi-a plăcut, și atât. Pledez în continuare pentru o critică constructivă și pe materialul textului, indiferent ce semnătură poartă, și pe argumentare literară, nu personală, bazată pe instrumente de lectură și analiză a textelor. cei care scriem trebuie - imperativ interior asumat - să avem cunoștințe minime, medii, dacă nu înalte - de tehnică literară, hermeneutică, semiotică etc. Nu la nivelul unui critic literar, dar la nivelul unui lector cu referințe literare. Să fie o joacă matură, în sensul creației, nu o joacă de-a comentatul; o artă de a comenta, nu o conevrsație obișnuită. Sper să fie luate cele de mai sus ca opinii personale și sincer comunicate, în dorința ca ceea ce scriem cu toții să aibă viață și peste ani. Indiferent de încadrare și de semnătură și de critica adusă. Eu când am mulțumit Hermeneei în primul volum - care nu e de librărie - am făcut-o pentru contribuția adusă la prelucrarea textelor mele, fiindcă o parte din textele aici postate au fost foarte bine comentate, iar acele impresii au contat pentru șlefuirea acelor poezii incluse în carte, dar și pentru linia mea poetică ulterioară. Cred că oricine poate să observe evoluția unui autor în câteva luni. Și cred că e vizibil că - cel puțin în cazul meu - Hermeneia a avut rost bun în acest sens. Și mai are și sper să aibă și în viitor. Eu sunt deschisă, cu relativitatea inclusă, la tot ce îmi influențează benefic capacitatea de a transpune în scriere lumea interioară. Remarc și ultimul paragraf care reprezintă de fapt un comentariu al lui Virgil pe un alt text al Roxanei: da, sper ca situația să fie de win-win, fiindcă de fapt nu vorba aici de care pe care și cine împotriva cui. Ci despre a scrie bine, pe cât posibil de bine. Cât timp avem cu toții acest adevăr bine înrădăcinat, poligonul va dispărea, fiind utopic. Cred că ce mai apreciez eu la Virgil este că știe - în limitele lui posibile, desigur - să medieze și să atenueze liniile de forță atunci când apar -, inevitabil într-o comunitate -, nu în sensul unui pacifism de doi bani și artificial, ci în sensul ieșirii din registrul personal și al intrării în sfera literară.

ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante

da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic

Mereu, in viata aceasta, apropiere intre miraj si mi'raj :) Talent aparte pentru imagini rafinate.

Stimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.