Roxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
ca de obicei, sînge, pamînt si restul cuvintelor in care te-ai inchis. nu exprimi nimic. te autoplagiezi. asta nu e literatura. n-ai trecut de stadiul de "poetesă de liceu"
matei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
excelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
Emile, aici ai nimerit-o! Poemul e intr-adevar cam "pretios", inteleg foarte bine ce vrei sa spui si asa e. Desi nici celalalt inteles nu-i decat adevarat, poemul fiind "pretios" mie, dar asta nu conteaza. Strofa aceea iarasi ai spus bine, este "in plus" dar fara ea nu puteam descrie ceea ce mi se intampla, e un fel de amenintare continua de a invata "jocurile oamenilor", iar cea mai mare amenintare este ca ea sa "plece definitiv", deoarece de plecat, asa "nedefinitiv", a tot plecat monstrulitza :-) Desigur, multe justificari nu e bine sa dea omul la textele proprii dar nu pot sa ma abtin, asta datorita prezentei tale aici. Sau ca o replica la sughiturile care, sunt sigur, nu au lipsit :-) Bobadil.
foarte frumos poemul asa cum este. si ma gandeam ce orizonturi carnoase s-ar deschide daca ultimele versuri ar fi
"e ca și cum moartea ar intra în pămînt de rușine
pentru că a venit după unu și
nu a mai gasit pe nimeni"
inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare sau lipsa ca cel mai puternic semn al prezentei. un final paradoxal ofertant si deschis.
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
nu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
oricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
remarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
:) Dorin, am și specificat "cred eu" că este o gafă. eu ce am lăsat sub textul tău este o părere pur personală, nu promovez legi în poetică și nu cred că ar putea face cineva asta. ai voie să faci ce vrei. m-ai înțeles greșit. ideea este că eu am văzut ceva bun în acest text dar am punctat și ce "nu mă coafează"... în niciun caz nu-s rău intenționat.
Există în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
Textul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Erata: "gezhiocată " se ca citi, evident: "dezhiocată"
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deRoxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
pentru textul : Anywhere but here de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deBine conturat, a fost o placere lectura.
pentru textul : anatomia melalcooliei deUn sfarsit a la Marin Sorescu.
Cu drag,
ca de obicei, sînge, pamînt si restul cuvintelor in care te-ai inchis. nu exprimi nimic. te autoplagiezi. asta nu e literatura. n-ai trecut de stadiul de "poetesă de liceu"
pentru textul : Cai încă murind dematei. ma bucur ca nu ai cazut in capcana. pentru asta era si facut titlul. pentru mine titlurile inseamna aproape tot. nu il consider ambalaj, de multe ori il consider o poezie aparte. :) multumesc de apreciere stefan
pentru textul : clișee adunate demulţumesc, Ion Pascal. ar mai fi o ţîră de lucrat pe text, poate pe mâine. ex. eliminat un "unul pe altul".
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară deMihaela,
pentru textul : confluențe deștiu, nu m-am gîndit la obs. pentru că ești autorul poeziei era firesc să dau curs solicitării.
știi la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deexcelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
pentru textul : Copilei deEmile, aici ai nimerit-o! Poemul e intr-adevar cam "pretios", inteleg foarte bine ce vrei sa spui si asa e. Desi nici celalalt inteles nu-i decat adevarat, poemul fiind "pretios" mie, dar asta nu conteaza. Strofa aceea iarasi ai spus bine, este "in plus" dar fara ea nu puteam descrie ceea ce mi se intampla, e un fel de amenintare continua de a invata "jocurile oamenilor", iar cea mai mare amenintare este ca ea sa "plece definitiv", deoarece de plecat, asa "nedefinitiv", a tot plecat monstrulitza :-) Desigur, multe justificari nu e bine sa dea omul la textele proprii dar nu pot sa ma abtin, asta datorita prezentei tale aici. Sau ca o replica la sughiturile care, sunt sigur, nu au lipsit :-) Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina defoarte frumos poemul asa cum este. si ma gandeam ce orizonturi carnoase s-ar deschide daca ultimele versuri ar fi
"e ca și cum moartea ar intra în pămînt de rușine
pentru că a venit după unu și
nu a mai gasit pe nimeni"
inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare sau lipsa ca cel mai puternic semn al prezentei. un final paradoxal ofertant si deschis.
pentru textul : tourniquet deEste o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
pentru textul : să-rut în-ger debalamale. proaste.
am vazut o gramada de porti de-astea lasate pe-o parte, racaind pamantul ca sa se inchida.
multumesc, aveam nevoie de cineva sa rezoneze cu poezia asta, pe mine m-a lasat destul de nesigura.
pentru textul : Şi aerul e o zgardă deRepet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
multumesc .
pentru textul : Artera Zen denu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
pentru textul : Devorah deoricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
Felicitări, Adriana! Felicitări tuturor celor care au participat la această realizare!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMult succes şi sănătate!
remarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
pentru textul : panama city deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deIoana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deEmil, trei cuvinte: am luat nota. multzam, chiar aveam nevoie de o cofa cu apa rece turnata de sus.
pentru textul : Eșafod de:) Dorin, am și specificat "cred eu" că este o gafă. eu ce am lăsat sub textul tău este o părere pur personală, nu promovez legi în poetică și nu cred că ar putea face cineva asta. ai voie să faci ce vrei. m-ai înțeles greșit. ideea este că eu am văzut ceva bun în acest text dar am punctat și ce "nu mă coafează"... în niciun caz nu-s rău intenționat.
pentru textul : lucia deExistă în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
pentru textul : rodeo clowns deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deVirgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant decea mai buna chestie citata despre jobs in orice limba
pentru textul : a murit steve jobs de*faptul
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deşi acum, iniţiat, cum crezi că e?:)
pentru textul : atât de absurd deTextul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
pentru textul : Foamea dePagini