dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
nu te-am mai citit demult. te regasesc acelas. cu pistolul la ntampla. jucand ruleta ruseasca. tragand intr-una...gloante oarbe. pana cand va iesi de pe teava unul adevarat si vei spune inainte "am iubit destul, in felul meu, acum sunt pregatit pentru, intr-adevar, marea dragoste".
Un poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
observatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
Mie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
nu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
pentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
Sixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
Multumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus
poemul are un ritm frumos, o stare specială, de acord cu laurențiu
nu sunt de acord cu două lucruri
cine e nantelli și de ce trebuia să facă prezența pe aici (oi fi io incult dar chiar nu vreau sa dau pe wiki)
si
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună
e ceva forțat aici
cu sau fara nantelli
... dar poemul e bun asa cum este el, frust
Îmi place și îl ridic și eu în slăvi, asta e
îngerul tace când plângi și nu te mai aud părinții niciodată, când moș Crăciun atârnă în crengile bradului chipurile celor plecați departe în Neverland-ul Celui-de-Sus și atunci ochii celor rămași sunt adâncuri de mare... nu toți ne vom transforma "în îngeri chilugi precum copiii tunși zero după o lungă boală când au vomitat numai și numai îngeri/ tăcuti" unii vor lua foma stanelor de sare pentru ca niciodata nu au visat ingeri... Rotitor de luminos bradul îngerilor tăi... (P.S. te mai uiți tu la ultimul vers?)
evident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
finalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease denu cred. la urma urmei fiecare avem miinile noastre si incheieturile nostre.
pentru textul : forbidden love denu te-am mai citit demult. te regasesc acelas. cu pistolul la ntampla. jucand ruleta ruseasca. tragand intr-una...gloante oarbe. pana cand va iesi de pe teava unul adevarat si vei spune inainte "am iubit destul, in felul meu, acum sunt pregatit pentru, intr-adevar, marea dragoste".
pentru textul : suntem cei mai mari îmbrățișori decineva de Chianti? este cumva si Roscato?
well done girl, you're good in this, royal language. I miss the willpower to coment any further.
pentru textul : Well... deam corectat acolo.
pentru textul : reinventează-mă! deUn poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
pentru textul : Zen (1) de,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
Mădălina, te rog să revezi ce spune regulamentul Hermeneia despre folosirea privilegiului comentariilor și să renunți la transformarea lui în chat. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deobservatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
pentru textul : Recuperarea Realului deMie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu denu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.
pentru textul : vânturându-mă… dehabar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
pentru textul : nebunul se crede poet depentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
pentru textul : nerușinare deSixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! demulțumesc.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deaici ai 3 crochiuri. promitatoare, dar inca la nivel de schite first draft. va trebui sa le lucrezi si sa le aduni intr-un tot unitar.
pentru textul : novocaină printre rânduri deMultumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum (XII) depoemul are un ritm frumos, o stare specială, de acord cu laurențiu
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun denu sunt de acord cu două lucruri
cine e nantelli și de ce trebuia să facă prezența pe aici (oi fi io incult dar chiar nu vreau sa dau pe wiki)
si
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună
e ceva forțat aici
cu sau fara nantelli
... dar poemul e bun asa cum este el, frust
Îmi place și îl ridic și eu în slăvi, asta e
îngerul tace când plângi și nu te mai aud părinții niciodată, când moș Crăciun atârnă în crengile bradului chipurile celor plecați departe în Neverland-ul Celui-de-Sus și atunci ochii celor rămași sunt adâncuri de mare... nu toți ne vom transforma "în îngeri chilugi precum copiii tunși zero după o lungă boală când au vomitat numai și numai îngeri/ tăcuti" unii vor lua foma stanelor de sare pentru ca niciodata nu au visat ingeri... Rotitor de luminos bradul îngerilor tăi... (P.S. te mai uiți tu la ultimul vers?)
pentru textul : Între două tăceri deevident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
pentru textul : nu e o vină dePoţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
pentru textul : Poem fără picioare demai putin ultimele trei versuri. restul are o melancolie aparte pe care o remarc si as fi fost gata sa o auresc.
pentru textul : ...istoria scrumului deun poem ce curge mai repede decât timpul. probabil viteza face ca el să piardă ceva din calitate.
pentru textul : Operație pe cord deschis dePoate că s-ar putea tăia "viu". Ar rezulta o imagine cu mai multă forţă: soarele va ieşi [...] ca o pasăre de sub roţile trenului
pentru textul : aer rupt deA propos... ce părere ai dacă aș scrie la persoana a treia?
pentru textul : re-Facerea deAlina, poti dezvolta putin? Adrian...eu nadajduiam ca textul e (un pic) mai mult de-atat... multumesc pentru lectura.
pentru textul : (meta)morfoze definalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
pentru textul : din cartea eclesiastului dePagini