Dl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
Dorel, e exact așa cum ai remarcat, are nevoie de epică, practic acoperă un singur moment. E ca o fotografie. Am încercat epică în alte texte, unde simt că devin prea.. schițistă? Că nu adâncesc suficient personajele, momentele. Pe viitor, încerc să le amestec. N-aș putea scrie un roman doar din momente ca cele de mai sus. N-ar avea nici un sens, m-aș plictisi până și eu de el. :)
Sorin, mă bucur că ți-a plăcut.. da, a fost un izbuc de inspirație. Mă apuc de roman prin noiembrie, doamne ajută, sper să fie ok. :)
E chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
nicio cale de a te naşte câştigător, dar cu siguranţă există căi de a ajunge în această postură.
mie mi-a plăcut ideea de grup/ de echipă spre atingerea acestui scop măreţ. însă, cum bine ai sugerat, există mereu cineva, ceva care se desprinde, distrugând echilibrul.
mi-a plăcut expresia "roiul (acela) de cuvinte", oscilarea între a face cum e normal şi a face şi altfel, pe dos chiar, însă concluzia este... tot o stare de incertitudine.
Mai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
Emile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
privilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
Mulțumesc, Dănuț, pentru efort și atenție. Mă simt bine în piele de poet... tradus. E totuși și un mare risc. Sper să placă italienilor; tu, ca traducător, ai putea spune că ai făcut tot ce s-a putut. Eu deja îmi privesc textul cu alți ochi, mult mai reci de data asta.
Efortul tău de a traduce poeți de pe acest site, e lăudabil și sper să continue.
după ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
Parcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
Văd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
Descălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deDaniela,
.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!
pentru textul : Primul infern deDorel, e exact așa cum ai remarcat, are nevoie de epică, practic acoperă un singur moment. E ca o fotografie. Am încercat epică în alte texte, unde simt că devin prea.. schițistă? Că nu adâncesc suficient personajele, momentele. Pe viitor, încerc să le amestec. N-aș putea scrie un roman doar din momente ca cele de mai sus. N-ar avea nici un sens, m-aș plictisi până și eu de el. :)
Sorin, mă bucur că ți-a plăcut.. da, a fost un izbuc de inspirație. Mă apuc de roman prin noiembrie, doamne ajută, sper să fie ok. :)
pentru textul : dream maker deE chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor dezâmbesc şi las un semn de apreciere.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deadmir oamenii inventivi şi care au replicile în buzunar.
o zi bună.
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
pentru textul : pierderea dehai li, hai...lo...
atentie, incepem!
un doi trei si
hai li, hai lo,
cium ta-câ-ti-că...( virgil, gura mare!)
la-gâ-lo... (adi, nu te uita in carte, privirea nainte!)
cium.. ( cristina, fițoasă mică) ta-câ-ti-la-go, bâr-li-gâ, la-gâ-lo-bârligâ
cium-ta-câ-ti-la-gî-lo!
si, acum repede!
hai, li, hailo, ciumtacaticalagalo.....
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea delimbajul absolut este limbajul filosofic, fie si numai pt ca nu (mai) crede in limbaj absolut
pentru textul : Ce rost are poezia? deSe pare ca am avut, intr-un comentariu anterior la alt text al tau, fler. Textul asta incepe parca sa semene a poezie.
pentru textul : anticamera morții denicio cale de a te naşte câştigător, dar cu siguranţă există căi de a ajunge în această postură.
mie mi-a plăcut ideea de grup/ de echipă spre atingerea acestui scop măreţ. însă, cum bine ai sugerat, există mereu cineva, ceva care se desprinde, distrugând echilibrul.
mi-a plăcut expresia "roiul (acela) de cuvinte", oscilarea între a face cum e normal şi a face şi altfel, pe dos chiar, însă concluzia este... tot o stare de incertitudine.
un text bun, în opinia mea.
pentru textul : natural born winner demulţumesc, Adriana. mulţumesc că mi-ai amintit de acest text.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deMai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
pentru textul : dana point I deEmile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine deAlma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși desă vin pe aici pe unde cuvântul devine impozant şi de unde pleci cu acea stare cu care te încarci după ce contempli ceva ieşit din normal.
pentru textul : sfinx deda, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deprivilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) deIoana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
pentru textul : Solomon Science de"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus deremarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deMulțumesc, Dănuț, pentru efort și atenție. Mă simt bine în piele de poet... tradus. E totuși și un mare risc. Sper să placă italienilor; tu, ca traducător, ai putea spune că ai făcut tot ce s-a putut. Eu deja îmi privesc textul cu alți ochi, mult mai reci de data asta.
Efortul tău de a traduce poeți de pe acest site, e lăudabil și sper să continue.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) demultumesc Miha, Raluca si doamna Maria pentru citirea textului meu! Am sa țin cont de parerile dv.
pentru textul : nevoia de surâs dedupă ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deMă refeream strict la cuvântul "impresionism", poate ar fi fost de ajuns să fie sugerat. Frumoasă explicația ta, mulțumesc.
pentru textul : Valea Lotusului deParcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
pentru textul : Alejandro Garcia Péon deVăd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
pentru textul : Doi deparerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deDescălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 depaule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
pentru textul : văd cireși de smoală de'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Pagini