versurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
Un poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
eh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
Mariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
Felicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
Virgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
îmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
Cînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
selectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
Younger Sister, Îmi place revolta ta, soră mai mică (de fapt, având în vedere vârsta subsemnatului - că nu sunt femei s-o ascund - probabil nepoată). Comentariul tău vădește multă curățenie sufletească. Și spun asta pentru că o cred și nu ironic. Dacă vrei o "cheie" pentru textul meu, care nu se dorește a avea cine știe ce pretenții, atunci, te rog, citește cele de mai jos: "Abstracția azi nu este nimic altceva decât o hartă, o dublură, oglinda or conceptul. Simularea nu este nimic altceva decât un fiindul referențial sau un substitut al teritoriului. Ee este generarea prin modele a unui real fără origine sau realitate: un hyper-real. Teritoriul nu mai precede harta, nici nu-I supraviețuiește. Prin urmare, harta este cea care precede teritoriul - precizia unui simulacru - harta care naște teritoriul și dacă noi reânviem azi fabula, ea ar fi: teritoriul ale cărui zdrențe sunt slabe putreziciuni împrejurul hărții. Este realul și nu harta ale cărui vestigii subsistă acolo în deșert care nu mai este acela al Imperiului, ci al nostru personal. Deșertul realului însuși" (traducerea din engleză îmi aparține). (Baudrillard, 'Simulacra and Simulation', The University Michingan Press, 2004)
ma bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
multumesc sincer pentru semn!
un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
n-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
congrat.
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
poate că ai vrut să spui /de când ai plecat ninge/.
aici: "să dau la o parte zăpada din poezii scrise" este ok dacă spui "să dau zăpada din poezii scrise".
într-un text scurt foloseşti cam multe cuvinte care sugerează acelaşi lucru: iarnă, ninge, zăpadă, iar iarnă şi chiar şi "ne-am acoperit". cam asta.
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
versurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deUn poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
pentru textul : Dealul tău cu brândușe deDa. O evolutie in ceea ce priveste scriul tau. Asta mi-a placut pe de-antregul.
pentru textul : Poem deeh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
pentru textul : Höre Israel deMariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deFelicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
Virgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deîmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
pentru textul : imaginar deVirgil, apropo, te anunt ca nu te voi maidadaci pe propriul tau sit. Nu mai se merita efortul. M-am convis cu adevarat cine esti.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit defireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)
pentru textul : Radical din doi debine v-am regasit!
pentru textul : Există viață după… deCînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
pentru textul : Ra deselectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
pentru textul : wild depaul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
şi ale diavolului tasmanian. typo
pentru textul : ai putea scrie un poem despre asta dedeşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă
lelia, ce vrei tu sa spui aici? spune fara grija si cu ochii inchisi deasupra focurilor
pentru textul : VERSURI demi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă deYounger Sister, Îmi place revolta ta, soră mai mică (de fapt, având în vedere vârsta subsemnatului - că nu sunt femei s-o ascund - probabil nepoată). Comentariul tău vădește multă curățenie sufletească. Și spun asta pentru că o cred și nu ironic. Dacă vrei o "cheie" pentru textul meu, care nu se dorește a avea cine știe ce pretenții, atunci, te rog, citește cele de mai jos: "Abstracția azi nu este nimic altceva decât o hartă, o dublură, oglinda or conceptul. Simularea nu este nimic altceva decât un fiindul referențial sau un substitut al teritoriului. Ee este generarea prin modele a unui real fără origine sau realitate: un hyper-real. Teritoriul nu mai precede harta, nici nu-I supraviețuiește. Prin urmare, harta este cea care precede teritoriul - precizia unui simulacru - harta care naște teritoriul și dacă noi reânviem azi fabula, ea ar fi: teritoriul ale cărui zdrențe sunt slabe putreziciuni împrejurul hărții. Este realul și nu harta ale cărui vestigii subsistă acolo în deșert care nu mai este acela al Imperiului, ci al nostru personal. Deșertul realului însuși" (traducerea din engleză îmi aparține). (Baudrillard, 'Simulacra and Simulation', The University Michingan Press, 2004)
pentru textul : Oglinda dema bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
pentru textul : e v a demultumesc sincer pentru semn!
un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
pentru textul : La Méditerranée deMihaela muţumim. bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău den-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
pentru textul : Sonet 242 decongrat.
Lisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
pentru textul : Doar un nebun frumos deNu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse depoate că ai vrut să spui /de când ai plecat ninge/.
pentru textul : N-am crezut că voi simți încă o iarnă lupească deaici: "să dau la o parte zăpada din poezii scrise" este ok dacă spui "să dau zăpada din poezii scrise".
într-un text scurt foloseşti cam multe cuvinte care sugerează acelaşi lucru: iarnă, ninge, zăpadă, iar iarnă şi chiar şi "ne-am acoperit". cam asta.
Onorată de aprecieri! Pentru că tulipanul tocmai a înflorit, vă ofer câteva lalele, drept mulţumire!

pentru textul : Castelul din Carpaţi dealfa...beturi?! :(
pentru textul : poezia asta e o erezie deClar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deOk, alma! Să încerc ce se poate face...
pentru textul : insulele lui langerhans deAAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
pentru textul : incomod dePagini