Multumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
e greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
impresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
Este periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.
Inceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
textul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
erată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
atenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
Hella - Din copacul alb Rupi zilele ca pe hârtia de scris Sau ca și cum ai picta. Ieri t-ai desenat în cuvinte maron. Doreai să te sculptezi în lemn. Trunchi de copac anonim. O pată de alb În foaie. Azi te presezi. Central. În pupilă. Probabil că irisul tău este negru. De aceea te poți destinde În picioare fără tălpi. În mâini fără palme. Mâine vei fi vertebrele lacului În valurile căruia privești. Te imaginezi țintă, Dar mesajul tău este Feminin. Eternitatea îți rămâne Din copacul alb.
domnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
contextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
Iti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
m-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
Verde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
unele texte sunt reflexii din oglinzile vremii, asa e si acesta, sordidul, josnicia, nunate ale tragismului, nu sunt temele mele predilecte, doar le pandesc prinse-n prefaceri, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
Emilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
A, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
ma tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
Foarte reușit colajul de versuri! Spun asta fiindcă știu cele două poeme, al lui Leonard Ancuța și al lui Dorin Cozan, poeme foarte bune.
Nu mă împac cu titlul. Doar dacă s-a intenționat a fi ironic, atunci e ok.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pentru popasul pe pagina mea si parerea sincera! Am observat si eu ca nu prea ma inscriu in tendintele sitului dar alt stil nu m-ar exprima mai bine. Sper sa nu risc acea inexistenta despre care vorbiti. Vad ca prima strofa a placut mai mult, fiind considerata o imagine artistica mai reusita. In schimb, ultima, observ ca a parut finalizata fortat. Citind insa mai atent aceste strofe si lasand sa respire strofa a doua care este mai greu de inteles la prima citire, ar trebui sa se observe legatura si asemanarea dintre ele (vers 4 din ambele). Deci, e nevoie sa ne hotaram: ori ambele fortate, ori ambele reusite. Daca ideea poeziei nu a fost bine inteleasa vina e pe undeva a mea:). Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deSugestie pentru text:
oare
dacă aș fi un banan
în uriaşa aşchie a ego-ului meu
aș avea pielea crăpată
de nimbul meu beton?
sau aș trece ignorant
prin varza asta de univers
în care dumnezeu şi pământul
îmi fac umbră degeaba?
dar eu
ar ști să iert
așa cum doar eu o pot face
sau aş mai scrie o epopee din sevele-mi bengoase
spunând
holy crap!
:)
pentru textul : coborârea în Carte dee greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
pentru textul : fluture de umbră desilviu
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deimpresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
abatorul e la pachet cu viermii și cadavrele, not my style:) io doar "trudit":). week-end frumos Cris! mulțam!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deAdrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
pentru textul : Noapte bună, copii deEste periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deInceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
pentru textul : răsărit de lună dealba, relaxeaza-te putin, la naiba, fată!
bobadil,nebunule...
pentru textul : Devorah deinteresantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor
pentru textul : ar-av-ăm-irp detextul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deerată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
pentru textul : 11.11.11 deda dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
pentru textul : un bărbat şi o femeie deatenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
Hella - Din copacul alb Rupi zilele ca pe hârtia de scris Sau ca și cum ai picta. Ieri t-ai desenat în cuvinte maron. Doreai să te sculptezi în lemn. Trunchi de copac anonim. O pată de alb În foaie. Azi te presezi. Central. În pupilă. Probabil că irisul tău este negru. De aceea te poți destinde În picioare fără tălpi. În mâini fără palme. Mâine vei fi vertebrele lacului În valurile căruia privești. Te imaginezi țintă, Dar mesajul tău este Feminin. Eternitatea îți rămâne Din copacul alb.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 dedomnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie decontextul in care eu m-am edificat la timpul respectiv domnule Blaj, era unul de ordine interna si Virgil stie perfect despre ce vorbeam. sugestiile le puteti pastra pentru redactia dumneavoastra.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deSebi, mulţumesc. definţia - cu toate nuanţele ei - nu mă mai obligă să dau explicaţii.
Andu,
pentru textul : poem naiv de blog deboierul îşi îndeamnă calul în buiestru birjarul îl biciuieşte pînă îl lasă lat în drum.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deIti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
pentru textul : poezia mea de azi deLaura, te rog sa citesti si sa respecti Regulamentul in ceea pe priveste publicarea textelor de catre membrii novice pe Hermeneia.
pentru textul : Relicve de ambrozie dem-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
pentru textul : hermeneia 2.0 deDupa ce am ales categoria m-a lasat, e ciudat totusi ca e conditionata stergerea de astfel de mici detalii...
pentru textul : hermeneia 3.0-c deVerde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
pentru textul : Verde albastru verde albastru de"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
unele texte sunt reflexii din oglinzile vremii, asa e si acesta, sordidul, josnicia, nunate ale tragismului, nu sunt temele mele predilecte, doar le pandesc prinse-n prefaceri, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
pentru textul : vioi și frumoși ne pleacă păduchii deEmilian, iei aici un mit foarte vechi si reusesti sa-l transpui in mozaicul timpului actual, lucru care merita felicitat. Mi-a placut textul, reuseste sa mentina un ritm antrenant fara a aluneca in ridicol. felicitari petre
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deIa incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte de"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deA, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
pentru textul : Despre pom dema tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
pentru textul : Poemul conceperii deFoarte reușit colajul de versuri! Spun asta fiindcă știu cele două poeme, al lui Leonard Ancuța și al lui Dorin Cozan, poeme foarte bune.
pentru textul : sodomizează-ți aproapele deNu mă împac cu titlul. Doar dacă s-a intenționat a fi ironic, atunci e ok.
Pagini