Cristina Ştefan, am impresia că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spui că ce-ul este o formă neromânească ( ceea ce îmi pare o gogomănie) pentru că ar fi fost folosit de traducătorii români proaspăt veniţi de la Paris în sec. 19. Pe acest principiu ar trebui condamnaţi că au adus francezul ”cravate” în loc de gâtlegău şi toate cuvintele care au fost asimilate din franceză în acea perioadă care au dus la modernizarea limbii române.
Noi ce să îţi facem că scrii româneşte fără diacritice şi la sfârşitul comm-ului trânteşti un “sorry” de yankeu ca francofona doamna Chiriţa?
Apoi nu înţeleg cum acest “ce” te-a împiedicat să-ţi dai cu părerea despre poem în sine?
Să înţeleg că bietul Eminescu care îl folosea frecvent n-o să aibă parte de hermeneutica ta?
Cel mai mult m-a amuzat tonul superior cu care m-ai îndemnat să mă documentez, să citesc despre acest „ce” de parcă nu era posibilă şi varianta asumării lui.
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
de călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
interesant text și mărturisesc că îl așteptam. în același timp m-aș fi așteptat să fie mai „literar”. îmi pare relativ nelucrat. dar îți poartă amprenta. și îmi va face întotdeauna plăcere să îți citesc textele în ciuda antipatiei pe care mi-o porți. una din încercările mele de a separa opera de autor.
dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
Si mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
e ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
daaaaaaaaaa, am inteles. nu mai nu ma mai amendati va rog, ca nu mai revin pe ici, dupa cum promisesesi odata. iti dai seama, stiindu ma ca comentarii in fustita si camasuta alba cu spatele drept si doua degetele n o sa las, ca eu is rebela de felul meu. asadar o sa ma abtin cu mici exceptii, cit sa nu va enervez tare rau. acum m am sculat, sa mi fie iertate greselile de tastare. acum ai fost dura rau.
care, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
poate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
În rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
Hialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina Ştefan, am impresia că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spui că ce-ul este o formă neromânească ( ceea ce îmi pare o gogomănie) pentru că ar fi fost folosit de traducătorii români proaspăt veniţi de la Paris în sec. 19. Pe acest principiu ar trebui condamnaţi că au adus francezul ”cravate” în loc de gâtlegău şi toate cuvintele care au fost asimilate din franceză în acea perioadă care au dus la modernizarea limbii române.
Noi ce să îţi facem că scrii româneşte fără diacritice şi la sfârşitul comm-ului trânteşti un “sorry” de yankeu ca francofona doamna Chiriţa?
Apoi nu înţeleg cum acest “ce” te-a împiedicat să-ţi dai cu părerea despre poem în sine?
Să înţeleg că bietul Eminescu care îl folosea frecvent n-o să aibă parte de hermeneutica ta?
Cel mai mult m-a amuzat tonul superior cu care m-ai îndemnat să mă documentez, să citesc despre acest „ce” de parcă nu era posibilă şi varianta asumării lui.
Cristina, ai înţeles mesajul?
Cu stimă
pentru textul : stampe în cer detrebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pentru textul : crochiu I de3 observaţii:
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
pentru textul : fotografie din spaţiu dede călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
nu stiu cit e de deschis dar merci de trecere
pentru textul : extemporal la limba română I deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper deScuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
pentru textul : gândul demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
pentru textul : Mere târzii deNovember rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
pentru textul : octopus de.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
ah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deHello Nicole, je te remerçie beaucoup. J'ai fait les corrections. Oui, le text est maintenant bien plus fluide
pentru textul : Flash-back de"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deinteresant text și mărturisesc că îl așteptam. în același timp m-aș fi așteptat să fie mai „literar”. îmi pare relativ nelucrat. dar îți poartă amprenta. și îmi va face întotdeauna plăcere să îți citesc textele în ciuda antipatiei pe care mi-o porți. una din încercările mele de a separa opera de autor.
pentru textul : london here i come dedialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Cât despre caracterul profanator să nu mai vorbim.
pentru textul : keep my secret well deYounger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
pentru textul : zborul tău sidefiu deSi mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
pentru textul : spovedanie de"ca pe un drog"...
pentru textul : Luaţi Biblia ca pe un drog… demie comparatia asta mi se pare tare, tare nefericita.
e ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
pentru textul : unei primăveri deVirgil, mi-ar fi plăcut mai mult să scrii despre saptamâna ta anostă, la pers I,sg, ai fi fost credibil, mai...și poezia ar fi fost mai...
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I dedaaaaaaaaaa, am inteles. nu mai nu ma mai amendati va rog, ca nu mai revin pe ici, dupa cum promisesesi odata. iti dai seama, stiindu ma ca comentarii in fustita si camasuta alba cu spatele drept si doua degetele n o sa las, ca eu is rebela de felul meu. asadar o sa ma abtin cu mici exceptii, cit sa nu va enervez tare rau. acum m am sculat, sa mi fie iertate greselile de tastare. acum ai fost dura rau.
pentru textul : ora cocoşului decare, chiar dacă se încearcă ținerea lui la foc mic, ajunge să aibă suficientă căldură pentru a ajunge la cititor într-o manieră în care predomină tonul firesc. finalul foarte bun, probabil unul dintre cele mai bune citite în ultima perioadă. atât.
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă depoate aici: ”două lopeţi se auzeau departe/de trupul meu se îndepărtau”, ar putea, într-adevăr, fi lucrat puțin. chiar și așa un poem care se citește fluid, fără a căuta prea mult.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deÎn rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
apreciez gestul. este al unui om cu demnitate!
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deMi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
pentru textul : Locuință în rău deCristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
pentru textul : de dincolo deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare deUn angajament energic mulat pe mai multe stiluri.
Titlul mi-a amintit de o gluma:
- Ce e mic, negru şi bate la uşă?
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori de- Viitorul.
Hialine, tocmai despre lucrul acesta se vorbea cand ai intervenit cu ideea asteriscului la subsolul textului "vreau sa dansez pe lame de cutite"... Mai treci. Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : iubito astăzi ți-am căzut în plasă dePagini