am ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)

în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.

Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.

da Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?

Multumesc Matei.

Bine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?

Paul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)

In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu

Nu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.

Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".

Îmi place căutarea de sine provocată, se pare aici, în urma unei ,,plimbări" printr-un cimitir. Alternanţa dintre descriere şi introspecţie, îmbinarea între firesc şi metaforă, simbol şi evidenţă dau textului profunzime, lirism şi îndeamnă la aceleaşi căutări şi chiar regăsiri.
Remarc pentru puterea de sugestie:
,,baston cu mânerul de şarpe"
,,flori uscate și păienjeniș cât să cuprindă un trup înghițit de oase"
,,eram demult fereastra mută la o casă cu prea mult pământ în spate"
De asemeni, şi titlul cred că e foarte bine gândit.
Un text care m-a pus pe gânduri... Poate ar trebui să merg mai des printr-un cimitir. Acolo gândurile sunt un pic altfel.

ce faci aici Doamne în adîncul nimicului meu aștept să îți aud tăcerea cînd nu mai vrei nimic iar calea devin eu în care ființezi și rîzi cînd înțelegi că nu mai poți fi singur la capătul drumului care începe drumul

dimpotrivă, eu cred că acest text se poate transforma în două texte sau poate deveni chiar început de nuvelă.

iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.

Răspunsul meu este NU frate, nu înțeleg!
Nu înțeleg... anume nu înțeleg de ce scrii chestii în care abuzezi de cuvinte... dumnezeu, păsări, copaci, inimă, lipsesc ficatul, plămânii, talpa piciorului și șalele.
Poemul mi se pare siropos la acest capitol.
Apoi, lipsit de structură literară, textul doar epatează.
Părerea mea

Un poem bun, sunt intru totul de acord cu aprecierea acordata de yester (un om care evolueaza constant neincetat si neperturbat) nostalgie&spleen induse printr-un nivel discursiv, o parte quasiconfesiva dar mai ales realitatea imbibata de ceea ce suntem. Daca ar fi sa adaug ceva cu umilinta ar fi doar excelenta depictare a extravagantei frustrarii maternale purificata insa prin katharsisul tainei paternale privind despartirea pamantului de ape. Sigur ar mai fi cateva lucruri de spus de exemplu excluziunea ca principiu de baza al numerologiei mistice apoi geometria in asocierea cu viata si moartea Bravos, Andu