zid impasibil
fotoliu cu braţe de cărţi deschise şi
haina părăsită în grabă
masa de fag laptop la lucru
vază de sticlă cu flori de câmp şi pietre de râu
portretul unui adio dar rămân cu tine teancul de coli
în aşteptare sharpul prăfuit
bicicleta medicală
falduri fine o privire spre lume uşor voalată
ecranul negru după care se ascunde faţa lumii
dieffenbachia
dulapul sufocat de atâtea lucruri intime
suflet de pisică albastră
rânduri de poeţi aliniaţi ca într-o aulă de conferinţe
unii au atins nobelul alţii doar inima mea
boxele orga de lumini trecute de adolescenţă
ungherul confesiunilor niciun dumnezeu
canapea cu vestimentaţie impecabilă până în podele
ieşire spre lume sau spre altceva
sursă de apă de hrană de aer
flori aruncându-se pe geam într-o disperare după natură
o masă o fructieră un scaun
din nou o ieşire
din nou dumnezeu
care s-a lăsat răstignit pe un perete
fals
un prag
mult spaţiu fără ocupaţie
biblioteca şcolarului cândva
biblia o mână întinsă spre imaterial
mătasea din aşternuturi
un parfum ca o pasăre migratoare
un gol
eu
şi cerul cu buzele lăsate
Comentarii
- prea -
a.a.a. -
Am impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
ca nişte stîlpi săpaţi frumos
nicodem -
(Psalmul 144:12), mie aşa mi se par elementele tale, minuţios descrise, ca o coloană a ghesului poetic.
dacă sunt alte păreri, asta îmi aparţine.
Adrian,
Ottilia Ardeleanu -
da, cred că e un pic sacadat finalul, dar sper să nu deranjeze prea tare, dat fiind faptul că este vorba de o reducere la absurd.
îţi mulţumesc mult.
- /// -
a.a.a. -
Cred că m-ai înţeles greşit... Eu n-am (aproape) nimic cu finalul, ci cu introducerea (prea stufoasă prin imagistică) care-l pregăteşte.
Nicholas,
Ottilia Ardeleanu -
comentariul tău este foarte frumos. mulţumesc mult pentru o astfel de viziune.
da, da,
Ottilia Ardeleanu -
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.