ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
Mi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
Emotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Mi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
alma, am ales "cutia de nisip" dintr-un motiv ....previzibil: prelucrarea lui ulterioara. textul este o resuscitare. cred ca merită a doua sansa. multumesc pentru lectura si comentariu
nu, atât la logare cât și la delogare te aruncă în pagina de autor cred, e aiurea, contextul trebuie păstrat vezi că e o opțiune pe undeva de go to la login care cred că trebuie deactivată ca să rămână omul unde era când a dat comanda de log on/off
Deosebit de "sonoră" ultima strofă, frumoasă realizare... nu am reușit însă a prinde semnificația versului "nimic nu-i vinde lumina din vitraliu", șocant de altfel (și nu degeaba astfel poziționat). Schimbare de ton, față de "jurnal".
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
"există oameni care luptă
cu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
Asta nu cred ca e un poem nou, oricum, daca e postat, e de comentat, nu? dar ca sa comentezi asa ceva ar trebui sa incepi cu noaptea de sanziene si apoi cine stie unde ar trebui sa termini. Gorune, tu ce vrei de la mine? :-) Uite pentru ca mi-ai aruncat manusa, eu iti voi dedica un poem. Nu e nou (poemul) dar e adaptat. Cu drag, Andu
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
Pe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Cred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
Eu niciodată nu m-am împăcat cu țigara ca motiv literar. Hai, poate merge în proză, Preda a dovedit-o. Așa că m-am oprit la versul trei, scuze pentru asta. Aveți cumva salon și pentru nefumători?
pai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
Dana...recunosc. Oricat as incerca, ma mai impotmolesc tocmai cand incerc sa fiu cat mai precis. "aceasta" este urechea siameza sa-i zic asa intrucat, ca inteles, nu se shimba desi corespunde ambilor cercei ( adica nu e clonata sau multiplicata). Prin ea, prin ureche ,simbolizez originea comuna a gusturilor si a toanelor. Multumesc pentru citire si constanta!
Mai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
e mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
Poezia ta "inter-textualizată" mi-a sunat binisor până la ultimele șase versuri. Nu știu dacă verbul "a cârcoti" e o alegere prea fericită însă cu siguranță mai ai de cizelat acolo, poate să reduci cuvintele despre cuvinte... despre zile numai de bine
zilele precum cuvintele
nu trebuiesc numărate
ci cântărite.
Elia, cu un pic :-) de intarziere, iti multumesc pentru confirmare, si da, este sentimentul acela al inclestarii in fata realitatii iminente, a sentimentului ca trebuie sa fie si o astfel de zi, in care mastile sa cada, chiar cu riscul de a nu ne mai recunoaste unii pe altii.
Mulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceea ce mi-a plăcut și remarc vorbind doar la nivel formal este capacitatea de a scrie fraze destul de lungi, dacă nu chiar foarte lungi, dar fără a face să fie obositoare parcurgerea lor. iată o tehnică la care va trebui să mă aplec cu mai multă atenție. nu îmi este clar dacă autorul a făcut-o elaborat sau stilul (mai mult sau mai puțin conștient) îi este de așa natură. dar e remarcabil. textul tinde să fie în esență liric (deci nu prea arată a „note” - asta în cazul în care nu s-a găsit altă încadrare) și poate ar fi putut fi mai lung. am să te urmăresc.
pentru textul : o să îmi iau umbrela deMi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
pentru textul : fotografie de grup cu pescari deEmotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : La margine (Profetul) deEugen
Mi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Mulţumirile mele!
pentru textul : va veni o vreme deun final mai altfel.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat dela mine, finalul ăsta este. ce-aş mai fi putut hotărî?! mă bucur că eşti aici şi mulţumesc.
ps. detest bigudiurile de orice fel!
alma, am ales "cutia de nisip" dintr-un motiv ....previzibil: prelucrarea lui ulterioara. textul este o resuscitare. cred ca merită a doua sansa. multumesc pentru lectura si comentariu
pentru textul : Concert de muzică de Paște denu, atât la logare cât și la delogare te aruncă în pagina de autor cred, e aiurea, contextul trebuie păstrat vezi că e o opțiune pe undeva de go to la login care cred că trebuie deactivată ca să rămână omul unde era când a dat comanda de log on/off
pentru textul : confesiune de ianuarie deDeosebit de "sonoră" ultima strofă, frumoasă realizare... nu am reușit însă a prinde semnificația versului "nimic nu-i vinde lumina din vitraliu", șocant de altfel (și nu degeaba astfel poziționat). Schimbare de ton, față de "jurnal".
pentru textul : treceri vizibile deEmilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc deFara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deparerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.
pentru textul : Elegie ermetică V dedantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
pentru textul : Manierism cu Scena de Gen de"există oameni care luptă
pentru textul : zaț decu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
Asta nu cred ca e un poem nou, oricum, daca e postat, e de comentat, nu? dar ca sa comentezi asa ceva ar trebui sa incepi cu noaptea de sanziene si apoi cine stie unde ar trebui sa termini. Gorune, tu ce vrei de la mine? :-) Uite pentru ca mi-ai aruncat manusa, eu iti voi dedica un poem. Nu e nou (poemul) dar e adaptat. Cu drag, Andu
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deUn poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
pentru textul : Noapte bună, copii dePe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Cred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deEu niciodată nu m-am împăcat cu țigara ca motiv literar. Hai, poate merge în proză, Preda a dovedit-o. Așa că m-am oprit la versul trei, scuze pentru asta. Aveți cumva salon și pentru nefumători?
pentru textul : insomnie depai nu mai stiu ce sa mai zic atunci. am o propunere. nu mai scriu nici un comentariu si nu mai raspund nici la unul, decit in situatii exceptionale, extrem de rar. e bine asa. astept un raspuns general, adica din partea consiliului editorial al hermeneiei. nu imi mai cer scuze, daca n-are rost. ce acelasi respect ca si ultima data, ec
pentru textul : opi deDana...recunosc. Oricat as incerca, ma mai impotmolesc tocmai cand incerc sa fiu cat mai precis. "aceasta" este urechea siameza sa-i zic asa intrucat, ca inteles, nu se shimba desi corespunde ambilor cercei ( adica nu e clonata sau multiplicata). Prin ea, prin ureche ,simbolizez originea comuna a gusturilor si a toanelor. Multumesc pentru citire si constanta!
pentru textul : Etsy deAm uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
pentru textul : de fapt sîntem deMai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
pentru textul : Noua dragoste dee mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deobservatie de ordin tehnic: scrie in subtitlu "Sugrumând clipa dinaintea căderii imposibile" pentru ca nu a intrat in titlu totul. voi reveni.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה dedomnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
pentru textul : crucile dePoezia ta "inter-textualizată" mi-a sunat binisor până la ultimele șase versuri. Nu știu dacă verbul "a cârcoti" e o alegere prea fericită însă cu siguranță mai ai de cizelat acolo, poate să reduci cuvintele despre cuvinte...
pentru textul : despre zile numai de bine dedespre zile numai de bine
zilele precum cuvintele
nu trebuiesc numărate
ci cântărite.
Elia, cu un pic :-) de intarziere, iti multumesc pentru confirmare, si da, este sentimentul acela al inclestarii in fata realitatii iminente, a sentimentului ca trebuie sa fie si o astfel de zi, in care mastile sa cada, chiar cu riscul de a nu ne mai recunoaste unii pe altii.
pentru textul : Bal mascat deMulțumesc mult pentru apreciere. Când găsesc în jur inspirație, e păcat s-o las nepusă pe hârtie. Cred că și cei ce-mi citesc textele ies mai câștigați dacă eu mă concentrez pe proză scurtă decât dacă mă ocup de poezie... Dacă încercăm să scriem, cred că cel mai bun răspuns la orice întrebare îl putem da tot scriind... Voi face eforturi ca pe viitor să vin cu povești și mai interesante.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú deNu este cazul Alina. Tu ești și vei rămîne mult mai poetă decît sînt sau voi fi eu vreodată. Iar asta este un "understatement".
pentru textul : și eu te iubesc dePagini