observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
alma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
Oriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
unica mentiune e cu referire la "rămîi aici mai la dos". cred ca "mai la urma" ar suna cu mult mai ok. ba nu, mai e una. "frigul singuratatii" e putin cam comun pentru o poezie ca asta. retin si eu "cînd cobor inert/ ca dintr-un tramvai înghețat/ atîrnat de sîrmele nopții".
e frumoasa, de fapt nu ma deranjeaza atat de tare cand in poezie mai scapa cate un loc comun, important e ca are suficienta intorsatura originala, si de-ar fi numai versurile alea pe care le-am retinut si tot ar face-o remarcabila. iar finalul mi se pare chiar frumos, fara "dos"-ul ala.
si totusi nu sunt de acord cu aceasta "inovatie" de a alege varianta preferata; imi sugereaza prea mult un aspect pe care nu il doresc, prea comercial. in plus imi da senzatia unei nesigurante. nu te lasa influentata. in afara de asta, compararea unei poezii cu o pictura cu mai multe straturi succesive sau cu o icoana, e iarasi fortata; chiar si cu ideea unui palimpsest, mi se pare prea exagerata. revin. maine.
ia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
Și eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
multumesc Cristina, mai ales pentru „blanda si sfatoasa”:)... si pentru ca ti-a placut.
cred ca tonul meu aici e „resemnat” si (recunosc) poate putin patetic... dar atunci cand scriem o poezie de stare, trebuie sa ne asumam acest risc, vrand nevrand dezvelim bucati dintr-o poveste
(a noastra) care poate suna patetic.
carcotarea cu „mangaierea” e poate justificata, dar cand vorbeam de asta, crede-ma ca
...„idealul” era departe :)
iti multumesc inca o data de semn!
...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
Eu cred ca textul este vivace si perspicace. Desigur, antrenamentul mintii este un exercitiu care ne pune oarecum la adapost de unele capcane pe care viata asta ni le intinde cu gratie, cum ar fi ignoranta si sedentarismul, asta ca sa nu mai mentionez colesterolul si desigur, fumatul. Insa uneori (la fel ca in cazul de fata) obiectul catre care se indreapta acest antrenament al mintii conteaza si el, devenind uneori esential in cazurile de delir, care sunt multe si lungi, mai lungi decat calea ferata de la Vascauti la Barlad. Postmodernismul este un subiect nu doar ultra-dezbatut, dar este poate un exemplu de aberatie mondiala in forma ei pura, adica asa cum mai rar intalnesti, pentruca daca mai intalnesti un om care abereaza, e normal, dar sa vezi ca o buna parte din omenirea asa-zis intelectuala a planetei abereaza, asta este chiar ceva deosebit. Iti trebuie multa maiestrie sa faci din rahat bici, dar si mai multa iti trebuie ca sa-l pocnesti si inca si mai multa sa-l faci sa se auda pana la capatul satului. Eu cred, in incheierea postmodernistei mele dizertatii, ca: 1/ Primul postmodernist cunoscut noua a fost Homer si 2/ Carl Popper a fost un mare plicticos Andu
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
meșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
pentru textul : Zob dea se citi: Un text care nu trebuie.... Scuze.
pentru textul : 2 club dealma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
pentru textul : lasă, lasă deOriana, asta sint eu. noaptea insamintez paradigme si dau de mincare la fluturi. imi place barocul imaginilor, cuvintelor noi prin asociatie. cresc o duzina de migdali pe balcon doar se vor intoarce din migratie turmele gindurilor maligne. in rest, oficial sint bine.
pentru textul : nostalgia deparerea mea este ca este un text prea incarcat. sau poate eu sint un cititor mai simplu
pentru textul : desene dein ultimul timp, cel putin, mai degraba el ma manuieste pe mine... :)
pentru textul : dragoste demultumesc.
unica mentiune e cu referire la "rămîi aici mai la dos". cred ca "mai la urma" ar suna cu mult mai ok. ba nu, mai e una. "frigul singuratatii" e putin cam comun pentru o poezie ca asta. retin si eu "cînd cobor inert/ ca dintr-un tramvai înghețat/ atîrnat de sîrmele nopții".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dee frumoasa, de fapt nu ma deranjeaza atat de tare cand in poezie mai scapa cate un loc comun, important e ca are suficienta intorsatura originala, si de-ar fi numai versurile alea pe care le-am retinut si tot ar face-o remarcabila. iar finalul mi se pare chiar frumos, fara "dos"-ul ala.
si totusi nu sunt de acord cu aceasta "inovatie" de a alege varianta preferata; imi sugereaza prea mult un aspect pe care nu il doresc, prea comercial. in plus imi da senzatia unei nesigurante. nu te lasa influentata. in afara de asta, compararea unei poezii cu o pictura cu mai multe straturi succesive sau cu o icoana, e iarasi fortata; chiar si cu ideea unui palimpsest, mi se pare prea exagerata. revin. maine.
pentru textul : the last song of Shéhérazade de[MDN] Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 - DROMOMANÍE s. f. impuls irezistibil de a călători. (< fr. dromomanie)
pentru textul : dromomanie demultumesc, virgil
pentru textul : My Baby Ballade deia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deȘi eu mi-am spus că Alina își lasă mâna să scrie singură aici, și mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârșit că mi-a dat cu eleganță peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Și atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care și când se joacă deține controlul (mdap! and I love it), și totuși găsește mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să știm răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești de"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng dedomnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deun alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie deAlina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
pentru textul : jurnal demultumesc Cristina, mai ales pentru „blanda si sfatoasa”:)... si pentru ca ti-a placut.
pentru textul : ziua cu patru pereţi decred ca tonul meu aici e „resemnat” si (recunosc) poate putin patetic... dar atunci cand scriem o poezie de stare, trebuie sa ne asumam acest risc, vrand nevrand dezvelim bucati dintr-o poveste
(a noastra) care poate suna patetic.
carcotarea cu „mangaierea” e poate justificata, dar cand vorbeam de asta, crede-ma ca
...„idealul” era departe :)
iti multumesc inca o data de semn!
Maria-Doina, mulțumesc pentru semnul de lectură si-mi cer iertare că fac asta abia acum.
pentru textul : cub de gheață de...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deEu cred ca textul este vivace si perspicace. Desigur, antrenamentul mintii este un exercitiu care ne pune oarecum la adapost de unele capcane pe care viata asta ni le intinde cu gratie, cum ar fi ignoranta si sedentarismul, asta ca sa nu mai mentionez colesterolul si desigur, fumatul. Insa uneori (la fel ca in cazul de fata) obiectul catre care se indreapta acest antrenament al mintii conteaza si el, devenind uneori esential in cazurile de delir, care sunt multe si lungi, mai lungi decat calea ferata de la Vascauti la Barlad. Postmodernismul este un subiect nu doar ultra-dezbatut, dar este poate un exemplu de aberatie mondiala in forma ei pura, adica asa cum mai rar intalnesti, pentruca daca mai intalnesti un om care abereaza, e normal, dar sa vezi ca o buna parte din omenirea asa-zis intelectuala a planetei abereaza, asta este chiar ceva deosebit. Iti trebuie multa maiestrie sa faci din rahat bici, dar si mai multa iti trebuie ca sa-l pocnesti si inca si mai multa sa-l faci sa se auda pana la capatul satului. Eu cred, in incheierea postmodernistei mele dizertatii, ca: 1/ Primul postmodernist cunoscut noua a fost Homer si 2/ Carl Popper a fost un mare plicticos Andu
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! denu, e doar ceva de design, de aşezare în pagină. nu au altă semnificaţie.
mulţumesc pentru oprire, Maria. :)
pentru textul : atât deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deoff topic. ar iesi o povestire fainuta din schimburile de replici din subsol. :)
ma simt ca la cinema.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime demeșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
pentru textul : inscripție în trei nuanțe deAndu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu dedomnu profet, uneori chiar trebuie.
bobadilimache, seamana mai putin leit, nu toata lumea foloseste copy-paste in creatie...
in rest, alta zi din saptamana.
pentru textul : plată deVirgil, îți mulțumesc. Te aștept și cu păreri atunci când vei considera, fie ele bune sau mai puțin...Mai bine să știu cât de adânci îmi sunt apele...
pentru textul : raiul de la marginea potirului dePagini