Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
Mulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
Hm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
Brazii "inverziti", Erika? Verdele care inverzeste iar? la intrebarea din subtitlu ii lasam pe cei care se pricep mai bine sa-ti raspunda...mie, sincera sa fiu, nu prea imi pare nici poezie.
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
Multumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
inteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
noi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
Păi, unii încă te mai iubim. Cînd nu te vom mai iubi vom înceta să fim. Passion și tristețe și gingășie, toate la un loc? Doar pe Kilimanjaro. Mi-a plăcut mult poemul tău, ca mesaj și ca spunere, sinceră, directă, profundă !
Virgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
un text care te face sa descoperi cum suna o rima fara sa iti fie jena. e posibil ca unii sa il considere putin prea "clasic" dar ce e clasic are sanse sa ramina, nu?
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
nu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
bianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
Mi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
Ela, așa cum ai spus, e o transcendere a întâiului plan în imediat următorul care, în lume, apare nu ca o oglindire, ci ca un plan secund, joc secund, gând secund... și poate de aceea traducerea nu este fidelă... Mulțumesc pentru comentariul tău. Sigur că mereu e loc de mai bine.
"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
Mi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
De aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
Cam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa demi-a plăcut, iar versurile acestea în special:
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
ai transmis. am empatizat. frumos!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
pentru textul : X şi Y deȘi, desigur, acum am observat: "altfel de". Eu asa stiam ca este corect...
pentru textul : Alt fel de iubire deHm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pentru textul : despre ea dedomnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deBrazii "inverziti", Erika? Verdele care inverzeste iar? la intrebarea din subtitlu ii lasam pe cei care se pricep mai bine sa-ti raspunda...mie, sincera sa fiu, nu prea imi pare nici poezie.
pentru textul : Primăvara de la geam deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deMultumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
pentru textul : incomod deMulţumesc Cristina şi Ştefan pentru aprecieri şi sugestiile constructive. Voi reveni.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deinteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deşi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
pentru textul : Curtea miracolelor denoi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
Păi, unii încă te mai iubim. Cînd nu te vom mai iubi vom înceta să fim. Passion și tristețe și gingășie, toate la un loc? Doar pe Kilimanjaro. Mi-a plăcut mult poemul tău, ca mesaj și ca spunere, sinceră, directă, profundă !
pentru textul : pe himalaya zăpezile sunt galbene deVirgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
pentru textul : negru ascuns deun text care te face sa descoperi cum suna o rima fara sa iti fie jena. e posibil ca unii sa il considere putin prea "clasic" dar ce e clasic are sanse sa ramina, nu?
pentru textul : firul demargas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? denu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă defiind o dedicatie, nu mai sintem obiectivi. e ziua ta, Ionut?
pentru textul : Neclar viziune debianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deMi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
emil
pentru textul : poemul cernobâl deEla, așa cum ai spus, e o transcendere a întâiului plan în imediat următorul care, în lume, apare nu ca o oglindire, ci ca un plan secund, joc secund, gând secund... și poate de aceea traducerea nu este fidelă... Mulțumesc pentru comentariul tău. Sigur că mereu e loc de mai bine.
pentru textul : texture demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu de"fricile mele", "camera-mi", "pieptănându-mi" etc... orice este in exces nu face bine insa aici poti repara foarte usor modificand textul fara a afecta sensul.
pentru textul : mistică deMi-a placut ideea cu antropomorfizarea spaimelor insa cred ca poti sustine ideea printr-un text putin mai aerisit... probabil ai vrut sa spui foarte multe deodata insa uneori e bine sa esentializezi si chiar sa stii sa tai dintr-un construct poetic.
"retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează" ... daca poti construi poezia la fel cum ai facut cu fragmentul acesta exista premise suficiente pentru o varianta superioara valoric celei de fata.
Am uitat... parca si in ceea ce priveste titlul se poate mai bine... as pune ceva "mistic" dar fara sa-i spun musai pe nume.
aveti amandoi dreptate. :)
pentru textul : homeless demulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
pentru textul : românia lui virgil t -V- dePoemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deDe aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?
vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.
pentru textul : poem pentru dobrogea deCam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
pentru textul : ira&Co de... bănuiesc cu umilință că acest poem a fost gândit în franceză. Însă calitatea traducerii mă determină să observ fluxul- refluxul acestei chei: "acolo unde realitatea nu are nimic real". Păstrarea unui "presupus vis" ilustrează anterioara afirmație. Am îndrăgit sintagma:"acolo unde timpul e lentoare". Legătura acesteia intrinsecă de titlu mi-a dat curajul de a spune că: lentoarea e ireală. În jurul nostru e orice, numai lentoare nu. Pornind de aici, bat câmpii mai frumos, poate, afirmând că timpul este acel "nimic real". Bref: realitatea nu are timp! "Acum" nu exisă!( Sau: dupe cum s-a afirmat: visul e o realitate fără nik real.) Îmi place poemul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real dePagini