interesant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
Cred că a doua variantă e mult mai reușită, e mai cursivă, curge mai limpede. Îmi place. Am văzut că e o modă să se scrie cu majuscule și semne de punctuație. Sunt demodată... :)
Virgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
nu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
Ce înseamnă "perche" în limba română? (Știu un cuvânt italian care înseamnă "pentru ce", dar nu văd legătura cu româna). Nu l-am găsit în DEX. Sau, dacă reformulez în același stil: În limba română, "perche" wa nan desu ka?
exprimare corecta - Anaivlis - 2009-12-19 "În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm? Nu sînt nesigur. Cred că o majoritate este o realitate în raport cu un întreg (o totalitate). Dar în același timp poate reprezenta în valoare absolută un număr mic... în raport cu un alt număr. Este adevărat însă ca a spune o mică majoritate sună cam aiurea. Dar o mare minoritate nu mai sună neaparat aiurea. Tocmai din cauza perspectivei din care privești. Problema dificultății acceptarii expresiei marea majoritate cred că este echivalentă cu paradoxul unei iluzii optice în lumea fizică. Dar fără îndoială că s-ar putea să mă înșel. A nu fi nesigur nu înseamnă neaparat a fi corect.
M-am fastacit! Alina, sa stea camera cat mai mult pe Coraline. (bine, fie, si pe uratii lui Dorin:))) Dau pentru TV TeleM o penita. Sa le spui ca penita pe Hermeneia e de mare lauda si mare cinste la purtatoriu, in rest, "eu raman ce-am fost, romantic".
Doamne ajuta! Mariana, sa ajungi cu bine!
Am stat mult pe gânduri dacă să comentez sau nu. Şi o fac asumându-mi răspunderea de a mă trezi îngropat în proteste.
Eu nu sunt chiar încântat de acest text gen de cimilitură, alţii zic „aforisme”. Trec peste introducere, mai ales peste:
[când]„apare omul./Nu ştii niciodată de unde vine sau unde se duce ”, - o banalitate care s-a fumat demult, eventual de la Eugène Henri Paul Gauguin, (îmi spune ceva, totuşi, ”până îl striveşti în ochi,/ până trece prin tine.”) Şi mă opresc la:
„Când pierzi oameni,/rătăceşti cheile,/nu uşa;/ când te pierd ei pe tine,/ rătăcesc uşa,/ nu cheile.” Ceea ce ar vrea să fie un paradox, da nu e decât o altă banalitate emfatică.
Şi ajung la final:
„Atunci,/ iei drumul ca pe un covor cu arabescuri,/ îl scuturi de praf până aduni de-o icoană” – frumos spus, ca apoi să: „ te culci cu faţa în jos,” autorul ştie precis că icoanele înşeală şi pe aici, dar şi pe lumea ailaltă, deşi nimeni (încă) nu s-a întors de-acolo, şi nu îţi rămâne altceva de făcut decât să plonjezi „ca într-un lan de apă roşie” în care oricum te afli dacă, doamne fereşte, ai murit într-un accident de circulaţie (să zicem), şi te priveşti „de sus”, ca în experienţele alea de moarte clinică – metaforă plasticizantă şi nu revelatoare (de la Blaga citire), i.e. într-o baltă de sânge dacă decriptarea nu mă înşeală. Concluzia: un nihilism spus cu preţiozitate, fără trăire.
mi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
Nu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
Raluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
bine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
Alma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Primele doua strofe desi exclusiv descriptive contureaza o atmosfera crepusculara, undeva la limita dintre amintirea ca instrument al cunoasterii de sine si incantarea insului in raport cu propriile perceptii, intelese acum de o maniera diferita. In continuarea strofelor remarcate, cred ca in incercarea de a reda elemente dinamice, textul isi pierde din coerenta si mai mult autorul sacrifica tocmai ceea ce a incantat la inceput, respectiv atmosfera. Sfarsitul mi se pare unul slab... daca incerci sa mai lucrezi partea a doua a textului cred ca exista premise ca acesta sa creasca in valoare.
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
Uh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observ schimbarea de stil în bine, deci încep să te citesc.
acuma tre' să recunosc, Iuri etimologic vine de la Soliman:))
pentru textul : Fugă deLa, Andu! Iar am greșit graiul!:)
interesant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
pentru textul : Epilog... deCred că a doua variantă e mult mai reușită, e mai cursivă, curge mai limpede. Îmi place. Am văzut că e o modă să se scrie cu majuscule și semne de punctuație. Sunt demodată... :)
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deVirgil, sunt de acord cu lucrul la rece acolo unde se preteaza. Aici este ceva atit de autentic si de personal, incit nu stiu daca poate fi incadrat in optzecism sau douamiism sau curente, fiind vorba numai lde ucrurile pe care cu adevarat le iubesc foarte mult si asa imi vor ramine. Sunt eu asa cum sunt eu. Si, fiind un experiment epistolar, imi permit macar aici destainuirea. Stii ca pot prelucra si la rece, ca pot fi si deosebit de cerebrala, acum, aici, era neavenit. Multumesc, stii ca tin seama de orice gind binevenit. Daca ma voi hotari vreodata sa prelucrez acest text, vei vedea si forma lui mentalizata. Pina atunci, il las la nisipurile inca fara forma. Daniela
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă denu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
pentru textul : o lățime de masă demi-a placut :) imi aminti de bobadil, desi nu are nicio legatura, nu? insa, modul in care ai stapanit limbajul mi a placut
pentru textul : pe-un picior. de plai deda, am incercat sa remediez unele lucruri. dar poate va mai fi nevoie sa fie lucrat
pentru textul : latenightmovie deCristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
pentru textul : La margine (Profetul) deCe înseamnă "perche" în limba română? (Știu un cuvânt italian care înseamnă "pentru ce", dar nu văd legătura cu româna). Nu l-am găsit în DEX. Sau, dacă reformulez în același stil: În limba română, "perche" wa nan desu ka?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deexprimare corecta - Anaivlis - 2009-12-19 "În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm? Nu sînt nesigur. Cred că o majoritate este o realitate în raport cu un întreg (o totalitate). Dar în același timp poate reprezenta în valoare absolută un număr mic... în raport cu un alt număr. Este adevărat însă ca a spune o mică majoritate sună cam aiurea. Dar o mare minoritate nu mai sună neaparat aiurea. Tocmai din cauza perspectivei din care privești. Problema dificultății acceptarii expresiei marea majoritate cred că este echivalentă cu paradoxul unei iluzii optice în lumea fizică. Dar fără îndoială că s-ar putea să mă înșel. A nu fi nesigur nu înseamnă neaparat a fi corect.
pentru textul : hermeneia 2.0 deM-am fastacit! Alina, sa stea camera cat mai mult pe Coraline. (bine, fie, si pe uratii lui Dorin:))) Dau pentru TV TeleM o penita. Sa le spui ca penita pe Hermeneia e de mare lauda si mare cinste la purtatoriu, in rest, "eu raman ce-am fost, romantic".
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deDoamne ajuta! Mariana, sa ajungi cu bine!
Am stat mult pe gânduri dacă să comentez sau nu. Şi o fac asumându-mi răspunderea de a mă trezi îngropat în proteste.
pentru textul : Perpetuum robia deEu nu sunt chiar încântat de acest text gen de cimilitură, alţii zic „aforisme”. Trec peste introducere, mai ales peste:
[când]„apare omul./Nu ştii niciodată de unde vine sau unde se duce ”, - o banalitate care s-a fumat demult, eventual de la Eugène Henri Paul Gauguin, (îmi spune ceva, totuşi, ”până îl striveşti în ochi,/ până trece prin tine.”) Şi mă opresc la:
„Când pierzi oameni,/rătăceşti cheile,/nu uşa;/ când te pierd ei pe tine,/ rătăcesc uşa,/ nu cheile.” Ceea ce ar vrea să fie un paradox, da nu e decât o altă banalitate emfatică.
Şi ajung la final:
„Atunci,/ iei drumul ca pe un covor cu arabescuri,/ îl scuturi de praf până aduni de-o icoană” – frumos spus, ca apoi să: „ te culci cu faţa în jos,” autorul ştie precis că icoanele înşeală şi pe aici, dar şi pe lumea ailaltă, deşi nimeni (încă) nu s-a întors de-acolo, şi nu îţi rămâne altceva de făcut decât să plonjezi „ca într-un lan de apă roşie” în care oricum te afli dacă, doamne fereşte, ai murit într-un accident de circulaţie (să zicem), şi te priveşti „de sus”, ca în experienţele alea de moarte clinică – metaforă plasticizantă şi nu revelatoare (de la Blaga citire), i.e. într-o baltă de sânge dacă decriptarea nu mă înşeală. Concluzia: un nihilism spus cu preţiozitate, fără trăire.
atunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate demi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni de"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deNu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
pentru textul : egoisme I - trecutul fără mîner deImi pare rau ca iti este greu si ai probleme (cu acest text!). Sper ca totul sa se rezolve cu bine! :p
Regards!
pentru textul : diligo est deRaluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Merci de vizită. Cumva, o aşteptam....
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deGasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
pentru textul : Te iubesc dus-întors debine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
pentru textul : arhitect davidov deAlma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
pentru textul : blog de iarnă deca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Primele doua strofe desi exclusiv descriptive contureaza o atmosfera crepusculara, undeva la limita dintre amintirea ca instrument al cunoasterii de sine si incantarea insului in raport cu propriile perceptii, intelese acum de o maniera diferita. In continuarea strofelor remarcate, cred ca in incercarea de a reda elemente dinamice, textul isi pierde din coerenta si mai mult autorul sacrifica tocmai ceea ce a incantat la inceput, respectiv atmosfera. Sfarsitul mi se pare unul slab... daca incerci sa mai lucrezi partea a doua a textului cred ca exista premise ca acesta sa creasca in valoare.
pentru textul : I have a dream deFelicitari, succes si inspiratie pe mai departe!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deerata: poduri
pentru textul : stâlpnica de„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? debine ai venit Chris! este interesant acest muzeu (virtual) particular cu ingeri de lut. de ce consideri textul un experiment?
pentru textul : Muzeul particular deMi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
pentru textul : răsărit deUh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata dePagini