"În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?

Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel."

- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.

- Eugen, despre al doilea paragraf. te rog frumos să nu mai jignești moderatorii sau editorii cînd iau decizii care nu-ți convin. iar dacă ți s-a făcut un comentariu învață să spui mulțumesc chiar dacă nu ești de acord cu el. a ataca la modul acesta nu îți scoate în evidență nici bărbăția și nici talentul. în cazul în care există.

Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia

„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;”

Dar după ea urmează cam nimic. Și se temină letargic cu somn și lacrimi. Părerea mea (repet, este doar o părere) este că textul putea să fie mult mai reușit dacă chiar vroia să fie poezie. Dar nu vrea decît așa, sa fie un fel de letargie. Și cu ambiția de a fi din... cur. Hai să fim serioși. Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist. Și pe bune că aș fi fost gata să zic că e ok să apară acolo cuvîntul și să fie vizibil. Dar să fi fost și altceva mai cu greutate în text. Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.

Îmi voi permite și o observație vis a vis de argumentul Alinei. Care este valid... atunci cînd este valid. Adică în analiza unui text, în hermeneutică. există atît etimologie(vocabular) cît și contextualitate(context). Dacă textul ar fi fost „Stăm în biserică, în fund”, aș fi fost de acord că ar fi sunat ambiguu. Dar cînd spui „Stăm în fund, pe treptele unei biserici”, nu mai există ambiguitate. „Justificarea” Alinei mi se pare doar un moft cu pretenții lingvistice. A spune că „Stăm în fund, pe treptele unei biserici” te-a dus cu gîndul la fundul bisericii... e o glumiță. Asta ca să nu fim nevoiți să chemăm un lingvist ca să ne lumineze cum stau lucrurile și cu... fundul bisericii. Are biserica fund? Sau e mai corect a spune spatele bisericii. Sau „în partea din spate”? Sau toate sînt corecte și nu facem decît să căutăm nod în papură.

Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.

Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim

draga rafael, exista oameni a caror familie a suferit sub o anumita dictatura sau chiar ei au suferit sub ea si apoi au colaborat. Cele doua nu se exclud. Eu imi exprimam explicatiile posibile ale nedumeririi mele. Atita tot. Nu cred ca am pentru ce sa cer scuze. Ambiguitatea ta (parerea mea, deliberata) a generat asta. E discutabil daca justificarea ta e valabila sau nu. Era o forma de exprimare si cred ca se foloseste. De fapt tu cauti pretexte pentru tot felul de jocuri amuzante si chestia asta nu cred ca ma intereseaza pe Hermeneia. Exista chat-rooms pe internet pentru asa ceva. Sper acum sa "intelegi afirmatia mea". Chiar si in legatura cu traducerile forma ta de exprimare a fost voit tendentioasa si nu cred ca are rost sa ne ascundem dupa deget. La fel e si cu dramaturgia. Nimeni n-a vorbit despre a substitui o slujba religioasa cu o piesa de teatru. La fel as putea eu spune ca o slujba catolica are uneori un fast teatral care depaseste cu mult ce vezi in modestia unei "slujbe" protestante. Dar nu cred ca e concurs aici si numai discutia asta si devine ridicola. Astea sint asertiuni culturale si e penibil sau cel putin absurd ca sa discutam care e mai buna si care e mai proasta. In ce priveste "ridicarea manusii" ma tem ca a spune "discutam fara patima intr-o polemica in care am ridicat manusa" mi se pare o ridicola contradictie in termeni. Un alt motiv pentru care nu sint de acord cu asa ceva si nu as fi nici macar daca s-ar petrece intre doua secte musulmane aici, este simplul fapt ca nu acesta este scopul Hermeneia. Putem face polemica dar legata de un text literar pe care il postam. Nu este un site teologic sau de o astfel de natura. Un alt motiv este ca din ce am vazut ca ai scris tu de fapt nici nu urmaresti sa discuti teme teologice sau biblice. Scopul tau este sa denigrezi si sa persiflezi alte confesiuni sau traditii crestine diferite de a ta. Si, crede-ma ca nu as permite asa ceva pe Hermeneia nici daca nu ar fi persoana mea implicata. Mi se pare un gest esentialmente impotriva Spiritului lui Hristos. Si spun asta din modul cum insirui curente protestante si vorbesti cu emfaza despre o presupusa "succesiune apostolică sacramentală in catolicism" care evident nu are nici o baza biblica. Dar nu asta este problema. In esenta ceea ce tu consideri "separatie la nivelul neoprotestantismului" (de fapt o teza veche si destul de rasuflata) eu nu consider o "separatie" sau un pacat ci un element fundamental in asigurarea ca influenta si calauzirea Duhului lui Dumnezeu este garantata la nivel individual si comunitar (pentru mine responsabilitatea si dreptul hermeneutic rezidind la nivelul unei Biserici locale) impotriva pericolului unei "dictaturi spirituale" sau "teologice" care dicteaza totul de la centru. Se stie de fapt ca sute de ani Biserica catolica nu a permis enoriasilor ei nici sa citeasca si nici sa posede Scriptura sub amenintari foarte aspre. Deci, asa cum vezi, este vorba despre doua paradigme foarte diferite in care insasi in "ce e bine si ce e rau" nu prea gindim la fel. Asa ca eu nu cred, pe baza tuturos acestor motive, ca putem sau trebuie sa avem o discutie in acest loc. Si nici nu cred ca daca am purta-o in alta parte am ajunge la un prea mare rezultat pentru ca vorbim din pacate limbi total diferite si probabil ca avem si intentii total diferite. Asta e, si ar fi intelept sa incheiem aici de vreme ce nu am face decit sa ne invirtim in cerc si in final sa deturnam scopul pentru care este Hermeneia aici. Traiesc cu speranta ca vei intelege.

Alta fara a lui Djamal. Nu stiu daca-mi place sau nu. Dar e interesanta. Si poarta marca "Djamal". Inconfundabila.

oana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.

Seară bună,
Eugen.

E cu totul altceva faţă de textele cu care ne-aţi obişnuit. Nu c-ar fi genial, dar e altceva. Aş tăia în două secunde "cu aripile întinse" - redundant/ explicativ/ clişeic.

În rest, poezia e mult mai apropiată de vremurile noastre, are atmosferă, are ceva de spus, o spune destul de bine. Nu mai e o poetizare de aia dulceagă, de te ia brusc cu fior şi dor de romane/ jurnale juvenile.

Tot aşa n-ar strica.

uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
crede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)

Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...

nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...

Eu zic să editezi și să corectezi cu atenție textul. Voi sancționa de acum postările neglijente.

Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".

Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.

Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:

„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.

A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:

„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.

Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.

În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.

O seară bună,
Bot Eugen.

cam slăbuț textul și cu metaforizări forțate.