Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.

"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!

Ce înseamnă "perche" în limba română? (Știu un cuvânt italian care înseamnă "pentru ce", dar nu văd legătura cu româna). Nu l-am găsit în DEX. Sau, dacă reformulez în același stil: În limba română, "perche" wa nan desu ka?

Nutza, eu parcă te știu de undeva, așa-i? Ție iți mai plac aceste metafore învechite ca o sabie? Dacă vrei să îngropi poezia, scrie în continuare tot așa, iar românii or sa vină secunda doi la cules de căpsuni pe doi euro. Poemul ăsta, așa scurt cum e el, e mai plin de metafore și de explicatii ca un câine de purici. Viața lui e sufocată de la început de aserțiunea "nu ne vedeam niciodată fețele", în care repetiția "niciodată" în dublă negație ar trebui susținută de o partitură în forță, nu de "știam că ne privim din pricina clopotelor". Metafore, metafore, jocuri de cuvinte, integrame, rebus, vechituri. Să mă ierți că ți-o zic așa, de la obraz pentrucă la cules de căpșuni n-ai să mă prinzi vreodată Andu

vă voi ura bun venit, dragii mei, dar... parcă prea teatral se produce această intrare. de ce era nevoie de surle și trâmbițe?! și poate aflăm și noi despre ce ghildă vorbim. aia...?!

E plăcută descoperirea unor detalii despre nume şi locuri cunoscute. Mai ales, fiind scrise cu talent. Aştept urmarea!

Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!

andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.

Întâmplător, sau poate nu, am fost preocupată în ultimii ani de TIM (teoria inteligenţelor multiple) organizând primele lecţii demonstrative la nivelul comisiei metodice şi la nivelul cercului pedagogic ţinând cont de această teorie. Am indentificat inteligenţa dominantă în fiecare elev, iar la finalul lecţiilor, produsele activităţii didactice au scos la iveală o clasă de copii ,,inteligenţi". De ce spun acestea, pentru a întări şi clarifica cele afirmate în comentul anterior în partea finală. Howard Gardner este cel care a făcut cercetări în domeniu şi a identificat, mai întâi, şapte tipuri de inteligenţe, apoi încă două, înclusiv cea ,,spirituală” mult contestată. El a demonstrat că omul este o combinaţie de inteligenţe, iar una este predominantă. Mai sus s-a vrut a se face referire la inteligenţa verbal-lingvistică cea care, printre altele, asigură şi o capacitate sporită de a învăţa şi vorbi fluent mai multe limbi străine. Asta nu înseamnă că orice om care vorbeşte două trei limbi este o persoană care are inteligenţă lingvistică, dar nici dacă o persoană nu vorbeşte decât limba maternă, nu are această înteligenţă. Potrivit descrierilor pentru publicul larg, aceasta presupune ,, abilităţile de comunicare şi exprimare, capacitatea de a da nuanţe, ordine şi ritm cuvintelor. Este inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor. Copiilor cu o puternică inteligenţă verbală le place să citească, să scrie, să povestească, învaţă cu uşurinţa limbi străine.”
Deci mă aflu printre oameni inteligenţi…mai ales dacă mai este dominantă şi inteligenţa interpersonală... şi nu doar aici.

Ps. Insist :) Corect este ,,aşază”.

...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.

...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?

...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.

Emil, trei cuvinte: am luat nota. multzam, chiar aveam nevoie de o cofa cu apa rece turnata de sus.

atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu

păcat că textul alunecă grav în descriptiv, explicativ, demonstrativ, comentariu politic, moralist, etc. pentru că probabil că de acum cam toată lumea știe că asta NU este poezie. poezia nu este o redare sau un comentariu al realității. ci un efect, o stare, o reacție DIN CAUZA EI.

Foarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă