Aş renunţa la "definitiv şi tandru"...mi se pare că se leagă mai bine fără.
În rest, un text acceptabil
stimă, z.

text prost, penibil, o lălăitură frustrată, nici măcar pseudoeseu

cum să mai scrii azi ceva de genul - așa da, așa nu. nu sîntem într-un regim totalitar, nu? și fără să filosofați asupra democrației. nu mă împac nici eu cu unele aspecte ale ei, dar e cel mai bun sistem din cele ce au fost pînă acum și din cele ce vor fi multă vreme de-acum înainte. da, din păcate nu putem trăi în afara societății. banii ți-i cîștigi fiind util societății, vrei - nu vrei. apoi, politicienii voi vi-i alegeți. textul ăsta nu e mai valoros decît o discuție surprinsă între doi pensionari, foști șefuleți pe undeva în vremea comunismului, frustrați de ceea ce-i înconjoară

ce ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis

Bobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri

Sapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.

Inteleg impulsul de a nu mai continua textul... uneori e lehamite "dar nu conteaza", uneori unii dintre noi se trezesc :)

Virgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.

acu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)

nu crezi ca decizia cu privire la ce este mai bine cu privire la un text apartine autorului?

Sunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.

un poem de-al meu, de-al casei cum s-ar zice.pentru că îmbinarea ciocolată cu roşie poate revoluţiona stomacul şi pentru că, iată, de această dată, cad şi eu de-acord cu autorul acestui text, destul de tacit, dar pe faţă, că doar vorbim de "ciocolată cu roşii". mergea şi un adj. la ciocolată dar nu mă deranjează prea mult. cred că aici stă din tinereţea autorului. doar cred, să nu aruncaţi cu roşii, cu ciocolată amară puteţi.

"mănînc ciocolată cu roşii
fereastra plezneşte cerul peste obraz
teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul"

va rog, mai concret?

Speram sa fii tu autoarea textului acesta pe care l-am citit in alta parte :) Il prefer insa in forma initiala. Inca o data remarc imaginea soarelui , a acrobatului, manusa rosie ...Un semn. Ce e interesant este ca textul incepe bland si molcom nu astepti vreo intorsatura de privire asupra lumii care sa miste in felul in care reuseste sa o faca intregul pana in final. O scriere , repet, frumoasa. O penita...si recomandarea sa nu renunti totusi la globul in care ninge...En fin, o chestiune de gust...:) PS Bine ales ...soundtrack. Bravo!

Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu