Virgil, nu cred că Alina este proastă, după cum nici tu nu crezi asta!
Alina, apreciez comentariul tău oriunde sub textele mele. Și tu știi asta.
Acum, pentru că știți că vă respect pe amândoi ca oameni și scriitori, vă rog să îmi lăsați mie ultimul cuvânt sub acest text. Iar acesta este: Mulțumesc, oameni dragi!
Ca niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
Mie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
LIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
sper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
Legat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
Interesantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
Admir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
Aveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
Aş elimina câteva versuri, expresii:
,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
aranca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu
Vio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
cer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, nu cred că Alina este proastă, după cum nici tu nu crezi asta!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deAlina, apreciez comentariul tău oriunde sub textele mele. Și tu știi asta.
Acum, pentru că știți că vă respect pe amândoi ca oameni și scriitori, vă rog să îmi lăsați mie ultimul cuvânt sub acest text. Iar acesta este: Mulțumesc, oameni dragi!
Ca niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deimi place versul I
pentru textul : avea încălţări pline cu apă deMie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
sper si eu sa fie un inceput! ...ori fiecare volum e un inceput? atunci sa fie unul din inceputuri:) fara voi ar fi fost multe mai complicat! multam tuturor, oameni faini ce sunteti voi!:) zile bune, nopti albe si poezie, asta va doresc!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin de*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
pentru textul : repetentă deLegat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
pentru textul : Desculț de"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deam făcut mici schimbări și nu sînt ultimele. ideea de la final era să spun despre toamnă ceva cu totul diferit de ceea ce ar aștepta cititorul.
pentru textul : puzzle deInteresantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)
pentru textul : 3 gafe haiku deAş modifica "nu-ţi mai irosi paşii în van" - e o exprimare pleonastică.
pentru textul : metamorfoză decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile demie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns denu cred ca merge "dansau alte dansuri" textul incepe bine dar cred ca pe parcurs se dilueaza in ceva prea banal remarc "iedera tăcea în clopotnițe"
pentru textul : Anul trecut la Avignon deDa, Virgil, excesul e pentru Nichita. Sa tacem barbar cu necuvintele sale si sa simtim Poezia...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deîn prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
pentru textul : Pământ deun zambet nu strica nimanui mai ales pe vremea asta...pe care am vrea-o alba...!!!
pentru textul : Lovitură de rafturi deAdmir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
pentru textul : Nicolae Manolescu – Foiletonul critic și eseul speculativ ca istorie literară deAveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
erata: mercurul.
pentru textul : Elegie ermetică VI deAcuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
pentru textul : boaba de strugure derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deMădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
pentru textul : Despre suflet deoff topic. ar iesi o povestire fainuta din schimburile de replici din subsol. :)
ma simt ca la cinema.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deAş elimina câteva versuri, expresii:
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic de,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
aranca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual de" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu
pentru textul : miniatură deMultumesc din suflet ca am fost acceptata din nou pe site-ul vostru . Sincer , a fost o eroare din partea lui nicodem
pentru textul : Noaptea deVio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
rezolvat! multam pentru sugestii! spor la viata!
pentru textul : cuvinte de jurnal dePagini