Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
Explicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
Una peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
Textul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
Paul, merci pentru citire. Abscons nu este însă un neologism. Este cel mult un termen livresc. Vezi termenul în franceză şi mai ales latinescul absconsus. Dar s-ar putea să ai dreptate cu nepotrivirea lui acolo de vreme ce nu am intenţionat să comunic ideea de ascuns sau obscur. Deci mă mai gîndesc şi e posibil să schimb. Deşi... I love this word..
Eu cred că, poate prin natura lucrurilor, ori poate pur și simplu pentru că suntem români (eh, da, iar prilej să se agite spiritele), noi nu ne menținem prea lesne în limitele unei relații profesionale. Virgil, este lesne de înțeles că Ioana s-a simțit jignită de faptul că eu am sugerat că ea n-ar fi înțeles textul tău și că te-a jignit pe tine. Dar pe cât de lesne este de înțeles, am să o spun și am să repet asta, noi nu putem purta un dialog cu argumente și contraargumente fără să ne legăm de interlocutor, fără să sărim 5 metri în sus de mândrie etc. Ioana, intervenția mea este în calitate de moderator. Dacă tu spui ceva pe care eu îl consider că nu se încadrează în regulament, eu voi interveni. Și nu am cerut nimănui să își ceară scuze, dar asta este o politică personală, pentru că mie îmi pare atât de supralicitată, falsă și inutilă chestia asta în relațiile profesionale, repet. Să nu confundăm. In astfel de situații, scuzele nu ajută la nimic. Eu am fost jignită în repetate rînduri de foarte mulți aici, numai pentru că am intervenit ca moderator, și sunt convinsă că voi mai fi. Dar chiar nu mă afectează. Chiar tu, în fiecare din comentariile tale, ai lansat ceva care se referă strict la persoana mea. Ioana, nu mă cunoști, nu te cunosc. Nu mă interesează de ce reacționezi tu într-un fel sau altul și nu-ți fac procese de conștiință. La mine unu și cu unu fac doi. Am considerat că ai înțeles poezia (subliniez asta!), și că ai făcut un comentariu ironic cu dublu sens la adresa autorului ei. Tu ai venit și ai dat-o, și mi-e greu să spun asta, dar ca de obicei, cotită, acuzându-mă pe mine de, ia să vedem: că nu știu să fac diferența între eul liric și autor, că exagerez, că nu sunt rațională. Ei, asta să fie pierderea mea, Ioana. Dar dă-mi voie să fac două lucruri: să cred în continuare că ai folosit intenționat un comentariu peiorativ la adresa autorului, înțelegând foarte bine sensul poeziei; și, în același timp, să iau în considerare afirmația ta cum că nicidecum nu acesta ți-a fost intenția, și să oprim lucrurile aici (pentru că dacă ai fi mers mai departe, aș fi propus sancționarea, dar așa sunt obligată să iau în considerare ceea ce spui, pentru că nu suntem aici la judecată). Dar Ioana, nu pot să-mi cer scuze pentru că am acționat așa cum îmi dictează conștiința, fără nici o legătură cu persoana ta. A, îți pot spune, complet ieșind pentru prima și ultima dată din "papucii" profesionali, că este adevărat că în relații de prietenie nu contează intenția ci ce a ieșit, și că în astfel de situații e cazul uneori în viață să spui "îmi pare rău", chiar când intenția nu ți-a fost de a jigni sau de a răni, pe principiul "iadul e pavat cu intenții bune", atunci poate că amândouă ar trebui să spunem "îmi pare rău". Dar noi nu suntem în relații de prietenie, ci profesionale, și avem dreptul de a spune ceea ce gândim, atâta vreme cât nu ne legăm de persoana interlocutorului. Dacă aș ajunge să-mi fie teamă să mai intervin pentru că toți se vor simți jigniți că am considerat că au greșit, m-aș lăsa de a fi moderator pe hermeneia. Așa că, îmi pare rău, Ioana, dar nu mușc momeala asta.
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
Da, un tablou foarte expresiv al rugaciunii care vine dupa suferinta catorva iubiri mioape. Pentru mesajul inaltator si crestin, pentru expresivitate si sensibilitate, evidentiez.
Hmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
evită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.
Margas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
Mult prea cautat. Eu unul nu am inteles nimic. Nu ai transmis nimic pentru mine. Am remarcat discrepante mari intre strofe, timpuri verbale, pronume. Sper sa revin. Daca nu, ramin la aceeasi parere: fortat.
in primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
în promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deeu nu am aceeași părere, îmi mențin observațiile și rămân cu respect, la opinia mea.
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deCami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo demai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deprima parte, pana la "Ah, această lumină...", mi se pare un bun intro pentru un eseu.
pentru textul : Viermii şi El Dorado deExplicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
pentru textul : t. a. l. c. deUna peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
Stai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru deVirgil, tu pe iPhone-ul tău vezi ok Hermeneia ca pagină?
pentru textul : hermeneia 3.0-c deEu nu!
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru depăcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
pentru textul : deus ex machina deDa, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTextul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
pentru textul : cercul - episod pilot deaici narativul prinde extrem de bine.
pentru textul : poem cu molii dePaul, merci pentru citire. Abscons nu este însă un neologism. Este cel mult un termen livresc. Vezi termenul în franceză şi mai ales latinescul absconsus. Dar s-ar putea să ai dreptate cu nepotrivirea lui acolo de vreme ce nu am intenţionat să comunic ideea de ascuns sau obscur. Deci mă mai gîndesc şi e posibil să schimb. Deşi... I love this word..
pentru textul : revelație deEu cred că, poate prin natura lucrurilor, ori poate pur și simplu pentru că suntem români (eh, da, iar prilej să se agite spiritele), noi nu ne menținem prea lesne în limitele unei relații profesionale. Virgil, este lesne de înțeles că Ioana s-a simțit jignită de faptul că eu am sugerat că ea n-ar fi înțeles textul tău și că te-a jignit pe tine. Dar pe cât de lesne este de înțeles, am să o spun și am să repet asta, noi nu putem purta un dialog cu argumente și contraargumente fără să ne legăm de interlocutor, fără să sărim 5 metri în sus de mândrie etc. Ioana, intervenția mea este în calitate de moderator. Dacă tu spui ceva pe care eu îl consider că nu se încadrează în regulament, eu voi interveni. Și nu am cerut nimănui să își ceară scuze, dar asta este o politică personală, pentru că mie îmi pare atât de supralicitată, falsă și inutilă chestia asta în relațiile profesionale, repet. Să nu confundăm. In astfel de situații, scuzele nu ajută la nimic. Eu am fost jignită în repetate rînduri de foarte mulți aici, numai pentru că am intervenit ca moderator, și sunt convinsă că voi mai fi. Dar chiar nu mă afectează. Chiar tu, în fiecare din comentariile tale, ai lansat ceva care se referă strict la persoana mea. Ioana, nu mă cunoști, nu te cunosc. Nu mă interesează de ce reacționezi tu într-un fel sau altul și nu-ți fac procese de conștiință. La mine unu și cu unu fac doi. Am considerat că ai înțeles poezia (subliniez asta!), și că ai făcut un comentariu ironic cu dublu sens la adresa autorului ei. Tu ai venit și ai dat-o, și mi-e greu să spun asta, dar ca de obicei, cotită, acuzându-mă pe mine de, ia să vedem: că nu știu să fac diferența între eul liric și autor, că exagerez, că nu sunt rațională. Ei, asta să fie pierderea mea, Ioana. Dar dă-mi voie să fac două lucruri: să cred în continuare că ai folosit intenționat un comentariu peiorativ la adresa autorului, înțelegând foarte bine sensul poeziei; și, în același timp, să iau în considerare afirmația ta cum că nicidecum nu acesta ți-a fost intenția, și să oprim lucrurile aici (pentru că dacă ai fi mers mai departe, aș fi propus sancționarea, dar așa sunt obligată să iau în considerare ceea ce spui, pentru că nu suntem aici la judecată). Dar Ioana, nu pot să-mi cer scuze pentru că am acționat așa cum îmi dictează conștiința, fără nici o legătură cu persoana ta. A, îți pot spune, complet ieșind pentru prima și ultima dată din "papucii" profesionali, că este adevărat că în relații de prietenie nu contează intenția ci ce a ieșit, și că în astfel de situații e cazul uneori în viață să spui "îmi pare rău", chiar când intenția nu ți-a fost de a jigni sau de a răni, pe principiul "iadul e pavat cu intenții bune", atunci poate că amândouă ar trebui să spunem "îmi pare rău". Dar noi nu suntem în relații de prietenie, ci profesionale, și avem dreptul de a spune ceea ce gândim, atâta vreme cât nu ne legăm de persoana interlocutorului. Dacă aș ajunge să-mi fie teamă să mai intervin pentru că toți se vor simți jigniți că am considerat că au greșit, m-aș lăsa de a fi moderator pe hermeneia. Așa că, îmi pare rău, Ioana, dar nu mușc momeala asta.
pentru textul : e bună tipa deSe întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
pentru textul : dark glaze deDa, un tablou foarte expresiv al rugaciunii care vine dupa suferinta catorva iubiri mioape. Pentru mesajul inaltator si crestin, pentru expresivitate si sensibilitate, evidentiez.
pentru textul : Mi-a zâmbit deHmm...domnule Virgil, sa fie "sanctionat un text" fiindca nu reusesti sa exprimi ceea ce simti? De fapt sanctionati sufletul care il scrie. Novice? hmmm, e o etichetare. Nu patrund esenta unui haiku, ok, dar am asteptat un feed-back, v-am raspuns la haiku dv tot cu un haiku.... feed-backul dumneavoastră este doar : NU Nu-mi place sa fiu sanctionata si nici etichetata, dumneavoastra v-ar place? cu respect, erika Hermeneia ati spus dv este un site poetic al elegantei scrierii in care inveti fara sa te simti umilit
pentru textul : Durere dece e rau cu "indecent"?
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deVirgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
evită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.
pentru textul : candoare transcendenta deMargas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
pentru reactivarea contului după aproape 3 luni. M-am întors, cu speranţa că nu vor mai fi probleme, că poezie nu prea cred că pot scrie prea bine :)
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 deMult prea cautat. Eu unul nu am inteles nimic. Nu ai transmis nimic pentru mine. Am remarcat discrepante mari intre strofe, timpuri verbale, pronume. Sper sa revin. Daca nu, ramin la aceeasi parere: fortat.
pentru textul : oul de piatră de"când te-ai învăţat să ţi între degete penelul/să fugi în veşnicie cu el..." nu poţi să fi decât un glas deosebit. Ioan.
pentru textul : nu e simplu să fii pasăre dein primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
pentru textul : terorism individual* deîn promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deLucian... obsesie... incep sa cred si eu asta :) Estetica obsesiei mele insa cred ca o sa o las pe seama voastra, a lectorilor.
pentru textul : Doi deNu ca nu ti-as da dreptate in ceea ce spui insa eseul presupune ceva mai mult... de ce nu incadrezi la "note" sau "jurnal"?
pentru textul : Popas acasă la Blaga dePagini