Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Iubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
"bataia inimii grea ca o scandura cruda" , incrucisate caile tale de a arata drumul spre inmultire si desavarsire. Motivul fagurelui, "rayon de miel", utilizat de constructori pentru marirea rezistentei structurilor, in alte situatii pentru transmiterea in conditii mai bune a caldurii, este folosit aici pentru a conduce la miezul pantecului "captator" de caldura si rodire, de imbogatire a trupului stramb cu topitura dulce a iubirii aproapelui. Nu esti amuzant, esti de-a dreptul rastignit intre lepadare si atarnare. Interesant, ca tot ce creste pe pagina ta.
Da, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Da, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
De ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
maestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
cite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
Adriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
Andrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
interesant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
am introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
O bucată de proză fragmentată, banală, chiar dacă ţinteşte înţelepciune sub limbajul firesc. Uneori, o întâmplare povestită e o întâmplare povestită şi atât.
un motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu „mă opresc”, ci „mă întorc”.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deFrumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deUna peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească deMulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
pentru textul : Poate mâine... deAstăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Iubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.
pentru textul : 111 deevident raspunsul nu poate fi decit la tine cel ce citesti
pentru textul : psalm deimi cer scuze daca am postat de 2 ori si va rog cu scuzele de rigoare sa ramana doar o postare. nu stiu ce s-a intamplat!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deda ce-i Cris, iar ți s-a stricat google-ul?:) sau vrei sa faci conversație, ca între fete?:)
pentru textul : Paul, te iubesc canonic de"bataia inimii grea ca o scandura cruda" , incrucisate caile tale de a arata drumul spre inmultire si desavarsire. Motivul fagurelui, "rayon de miel", utilizat de constructori pentru marirea rezistentei structurilor, in alte situatii pentru transmiterea in conditii mai bune a caldurii, este folosit aici pentru a conduce la miezul pantecului "captator" de caldura si rodire, de imbogatire a trupului stramb cu topitura dulce a iubirii aproapelui. Nu esti amuzant, esti de-a dreptul rastignit intre lepadare si atarnare. Interesant, ca tot ce creste pe pagina ta.
pentru textul : crucile deDa, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
pentru textul : Haiku deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deasta cu slavile e si mai jalnica...
pentru textul : timpi deDa, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
pentru textul : ghimpi de cactus deDe ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
yester, ai putea te rog, sa revezi textul in franceza?
pentru textul : ...I'm growing like spells... defără număr. hm. e o idee bună. thnx.
pentru textul : videoconferință cu îngeri demaestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
pentru textul : Există în decembrie o seară decite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
pentru textul : Lacrimi explicite de[i]DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! [/i] sau poate nu interesa pe nimeni...
pentru textul : angoase&fisuri deAdriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
pentru textul : login deia uite ce frumos vă jucați voi doi! unul cu praștia, celalat cu mașinuța.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
pentru textul : Rămas bun decorina, de fapt ai dreptate. primul vers a fost o inserție ulterioară. am eliminat-o. mulțumesc pentru opinie.
paul, am schimbat. nu știu dacă este în bine, dar am schimbat. nu prea sînt bun la titluri.
pentru textul : french kiss vegetal deAndrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
Cu stimă,
pentru textul : O să te muşc de umeri până îţi va da soarele deinteresant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
pentru textul : Mit deam introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
pentru textul : Renaștere deO bucată de proză fragmentată, banală, chiar dacă ţinteşte înţelepciune sub limbajul firesc. Uneori, o întâmplare povestită e o întâmplare povestită şi atât.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deMuţumesc Adrian. Voi modifica la început. Cred că ai dreptate.
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deun motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
mi-a plăcut mult, aşa încât, notez.
pentru textul : întrebare atât de aproape dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. dePagini